Arta si literatura europeanasec.XIX-XX

Romantism

Aparut in Franta, sec.XIX, raspandindu-se apoi in intreaga Europa. Exprima spiritul maselor, a poporului,al aventurilor spre progres, emancipare. Tema naturii , a ruinelor, si a singuratatii, sunt caracteristice noului curent.Se afirma

literaturile nationale.Romantismul s-a definit de la inceput ca o estetica noua.Romanticii propun

modelul evului mediu, al Renasterii, reintoarcerea la “gotic”si la stilul trubadurilor.Pasionati de

istorie, romanticii proclama diversitatea tarilor si a oamenilor.In Franta romantismul a devenit

liberal inainte de 1830 cand a fost rasturnata monarhia absoluta. Romantismul a fost aplicat in

literatura,arte plastice.muzica. Exprimarea liberă a sentimentelor si trăirilor,căutarea modelelor eroice in istorie,

valorizarea idealurilor naţionale si democratice-imaginatie, sensibilitate-Sentimentul naturii-evadare in trecut-interes pentru istorie,folclor, pitoresc-eroi exceptionali, revoltatiReprezentanti:V.Hugo, W.Goethe,M.Eminescu,E.Delacroix(pictura) Fr.Chopin(muzica)

Victor

Hugo (1802-

1885)

J.W.Goethe (1749-1832)

M.Eminescu (1850-1889)

Victor E. Delacroix (1798-1863)

Frédéric

Chopin

(1810-1849)

Realism

Realismul a apărut în Franţa, în a doua jumătate a secolului al XIX- lea si este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relaţia dintre artă şi realitate.Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om şi mediu, dintre individ şi societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi şi epoci istorice.

Caracteristici

*A apărut ca o reacţie împotriva romantismului;

*Oglindirea realităţii contemporane, a omului în mediul său social, familia de zi cu zi;

*Observaţia, analiza psihologică şi reflecţia morală;

*Critică mediul şi individul;

Reprezentanti: Honoré de Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert, Charles Dickens .

Gustave Flaubert (1821-1880)

Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle

(1783-1842)

Naturalism

Naturalismul este o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei.

Acest curent literar considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane.

Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola, care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane. Alti reprezentanti: Guy de Maupassant, Joris Karl Huysmans , fraţii Goncourt.

Émile Zola

(1840-1902)

Guy de Maupassant

(1850-1893)

Simbolism

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea , potrivit căreia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat şi descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent.

Reprezentanti:Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud ,Paul Verlaine, Stuart Merrill, Albert Samain şi Jean Moréas.

Paul Verlaine(1844-1896)

Charles Baudelaire(1821-1867)

Impresionism

Impresionismul a aparut la Paris in deceniul 7 al secolului XIX a o arta noua, in care un grup de artisti (pictori, apoi sculptori si gravori si, mai tarziu, muzicieni) impartaseau tehnici si abordari similare in exprimarea realitatii asa cum aparea ea simturilor si sensibilitatii lor. Lucrarile pictorilor redau impresia artistului despre lumea inconjuratoare cu ajutorul culorii si a luminii create prin culoare. Cuvantul “Impresionism” a fost dat acestui curent artistic de titlul tabloului lui Claude Monet – “Impresie-Rasarit de soare”.

Reprezentanti: Claude Monet , Alfred Sisley, Edgar Degas, Pierre-Auguste Renoir, Paul Cezanne, Berthe Morisot, Camille Pissarro.

Claude Monet – “Impresie-Rasarit de soare”

Oscar-Claude Monet

(1840-1926)

Camille Pissarro

(1830-1903)

Expresionism

Expresionismul îşi are originea în Germania.

Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi convenţii estetice rigide, dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică revoluţionară. Acest stil va depăşi de altfel repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura, poezia şi muzica. Revolta expresionistă propune o formulă nouă, dar păstrează temele tradiţionale, rareori abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluţie pur estetică, caracterizată de culori ţipătoare, contrastante, de linii frânte şi curbe, de un ritm discontinuu.

Arnold Schoenberg

(1874-1951)

Alban Berg(1885-1935)

Dadaism

Denumirea curentului dadaism provine din franţuzescul dadisme ( dada = „căluţ de lemn” în limbajul copiilor). Dadaismul ia naştere în mod oficial la 6 februarie 1916.

Curent cultural şi artistic nonconformist şi anarhic îndreptat împotriva rutinei în viaţă, gândire şi artă, dezvoltat plenar între 1916 şi 1923 şi înfiinţat în Zürich la 6 februarie 1916 de poetul de origine română Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball şi Richard Hülsenbeck şi artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp(S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania).

Hugo Ball(1886-1927)

Hans (Jean) Arp(1886-1966)

Suprarealism

Suprarealismul este termenul care denumeşte curentul artistic şi literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) şi dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut (cu aspecte şi prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepţie legată de creaţia artistică a fost Guillaume Apollinaire . Suprarealismul crede că adevărul şi arta se află” în realitatea superioară a anumitor forme de asociaţie” bazate pe atotputernicia visului, pe ”jocul dezinteresat al gândirii” eliberate de constrângeri.

Reprezentanti: G.Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon

Guillaume Apollinaire(1880-1918)

André Breton(1896-1966)

Cubism

Cubismul este o mişcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX. Între anii 1908-1914 are loc în Franţa cea mai importantă revoluţie în istoria picturii, după cea a descoperirii perspectivei în perioada Renaşterii. Iniţiat de francezul Georges Braque şi spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă vreme numeroşi adepţi. Această direcţie artistică va juca un rol uriaş în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecinţa unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declaraţii programatice. Un prim semn îl constituie tabloul "Domnişoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiţionala artă figurativă şi de modul de reprezentare bazat pe perspectivă.

Georges Braque

(1882-1963)

Pablo Picasso(1881-1973)