Testament-Tudor Arghezi-Literatura porneste intotdeauna de la realitate si construieste lumi imaginare, abstracte, verosimile dar mai mult sau mai putin asemanatoare cu cea reala. In poezie, universul imaginar este concentrat si esentializat, astfel incat, intr-un volum redus de cuvinte, se regasesc numeroase idei si semnificatii. O astfel de lume se regaseste si in poezia Testament scrisa de Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanti autori ai literaturii romanesti considerat de critica literara cafiind al doilea poet ca valoare dupa Eminescu .O caracteristica importanta a operei lui Tudor Arghezi o reprezinta faptul ca arputea fi incadrata in egala masura in curentul modernist si in traditionalism. Poezia sa apartine totusi intr-o mai mare masura modernismului, in primul rand datorita limbajului cu totul innovator pe care Arghezi il foloseste. De altfel, el este considerat, alaturi de Lucian Blaga si Ion Barbu, unul dintre innoitorii limbajului poetic romanesc. Poezia Testamentapare in fruntea volumului Cuvinte potrivite si concentreaza principalele teme si motive ale operei lui Arghezi.In acelasi timp, versurile exprima conceptia autorului despre rolul poetului in lume, si, de asemenea, despre actul de creatie. Din acest motiv, poezia are valoare de arta poetica.Titlul poeziei este o metafora ce porneste de la sensul propriu al termenului: act jurdic prin care o persoana isi exprima ultimele dorinte si totodata incredinteaza urmasilor sai bunurile materiale stranse in decursul vietii. Ca urmare, titlul operei ilustreaza rolul poetului in lume: acela de a transmite generatiilor viitoare averea spirituala, creatia, facand astfel trecerea de la stramosi la nepoti, de la trecut la viitor. Din punct de vedere compozitional, poezia este alcatuita din cinci strofe de dimensiuni inegale, fapt care incadreaza textul in modernism, curent literar ce refuza ostentativ orice regula a poeziei clasice, inclusiv regulile de prozodie. Toate cele cinci strofe au in centru imaginea cartii, metafora pentru creatie si care este de fapt motivul central al textului. Prima secventa surprinde, printr-un monolog adresat, legatura spirituala dintre generatii, legatura concretizata intr-un nume adunat pe-o carte. Creatia poetului concentreaza, de fapt, intreaga experienta a generatiilor anterioare, a caror evolutie este sugerata prin imaginea scarii in care opera poetului este o treapta.A doua secventa ilustreaza ideea evolutiei in timp a umanitatii, prin saltul de la materie la spirit, de la efortul fizic la cel intelectual: Ca sa schimbam, acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara. Efortul de natura fizica al stramosilor se transforma intr-un efort spiritual.Artistul trudeste pentru a supune forta cuvantului, iar poezia se naste din prelucrarea limbajului rudimentar folosit de omul simplu, in viata de zi cu zi.Printr-un proces de cizelare, inclusiv de asociere a unor termeni din registre stilistice diferite, acest limbaj nepoetic va capata valoare artistica si astfel uratul existential (sugerat prin metafora zdrentelor) devine generator de viata, frumusete si profunzime (sugerata prin metaforelemuguri si coroane). Autorul sugereaza astfel ca, sub o aparenta banala, pot fi transmise idei, mesaje sau sentimente extrem de profunde.Marele avantaj al unei asemenea imbinari intre primitivismul expresiei si profunzimea mesajului este surprins in versurile Veninul strans l-am preschimbat in miere/ lasand intreaga dulcea lui putere. Din text se desprinde ideea ca, pentru Arghezi, poezia poate utiliza un limbaj necizelat, bolovanos, dar extrem de puternic, adica un limbaj considerat pana la acel moment tabu. Ideea este cuprinsa in numeroase versuri ale poeziei, dar si in imagini artistice izolate, cum ar fi metafora ciorchin de negi. Versurile Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ eu am ivit cuvinte potrivite evidentiaza diferenta de forma dintre limbajul uzual si cel poetic, mai prcis diferenta dintre lipsa de frumusete a cuvintelor obisnuite, pusa in opozitie cu valoarea limbajului poetic, sugerat prin sintagma cuvinte potrivite. Ultima imagine aduce in plus idea ca poezia este rezultatul unui efort pe care il face autorul, efortul de a identifica cele mai sugestive cuvinte, prin intermediul carora sa transmita un mesaj. Cu alte cuvinte, procesul de creatie se bazeaza pe efortul autorului de a utiliza cele mai potrivite contexte si semnificatii; poezia nu este rezultatul inspiratiei, ci al muncii, al efortului creator. De fapt, poezia abordeaza si problema actului de creatie, care pentru Arghezi inseamna, dupa cum reiese din mai multe poeme ale sale, o imbinare armonioasa intre inspiratie si munca. Autorul utilizeaza doua metafore care sugereaza cele doua componente ale actului de creatie: slova de foc si slova faurita. Astfel, prima metafora denumeste fenomenul inspiratiei divine, in timp ce ultima evoca, prin adjectivul faurita, ideea ca orice act de creatie este insotit de efort si de suferinta. O alta interpretare a celor doua metafore o ofera Zoe Dumitrescu Busulenga, ce identifica in imaginea slovei de foc limbajul simplu, dar plin de forta evocatoare, iar prin imaginea sloveifaurite intelege limbajul poetic, rezultat in urma cizelarii, a slefuirii realizate de poet. Opera lui Arghezi apartine curentului modernist intrucat urmeaza principiile elaborate de Eugen Lovinescu in teoria sincronismului, principii care stau la baza modernismului romanesc. Lovinescu sustine ca este necesara sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, iar acest fenomen se poate realiza prin preluarea unor teme, motive si tehnici utilizate in Occident si aplicarea lor in spatiul cultural romanesc. Arghezi urmeaza directia lovinesciana si valorifica in poezia sa un concept preluat de la esteticianul german Karl Rosenkrantz. Acesta sustine ca ori de cate ori a incercat sa defineasca frumosul, a fost nevoit sa introduca in definitie conceptual de urat. Ca urmare, el trage concluzia ca uratul este de asemenea obiect estetic si poate fi utilizat in arta, cu conditia sa starneasca emotie estetica. Primul care a inclus principiile esteticii uratului in poezie a fost Charles Baudelaire, care a scris volumul Florile raului, si dupa acest model, Arghezi va crea versuri ce utilizeaza o trasatura speciala a limbajului: aceea de surprindere a suavitatii sub expresia de mahala, dupa cum afirma criticul George Calinescu. O trasatura specifica a curentului modernist o constituie si structura textului, care este impartit in strofe inegale cadimensiune, avand in vedere tendinta acestui curent de a respinge toate regulile poeziei clasice, inclusiv regulile prozodiei. Versurile au totusi o rima constanta imperecheata, masura de 9-11 silabe, insa ritmul readuce textul in context modernist, prin variatii lefrecvente. Nivelul lexico-semantic este reprezentat de acumularea de cuvinte nepoetice, valorificarea diferitelor straturi lexicale: arhaisme(hrisovi), perfectul simplu, cuvinte si expresii populare (zdrente), termeni religiosi precum icoane, Dumnezeu, izbaveste, dar si neologisme: testament, crima, obscur. Nivelul morfo-sintactic prezinta jocul timpurilor verbale. Este prezent un singur verb la viitor cu forma negativa nu-ti voi lasa... care sustine caracterul testamentar sau programatic al poeziei, iar negatia are rol de afirmatie. Verbele la prezent infatiseaza efectele si esenta poeziei. Nivelul fonetic este dat de sonoritati dure, versificatia intre traditional si modern si de ritmul variabil.Nivelul stilistic infatiseaza cititorului comparatia inedita Imprechiate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste si oximoronul Veninul strans l-am preschimbat in miere/ lasand intreaga si dulcea lui putere.Intregul text reflecta astfel viziunea despre lume a autorului, care considera ca poezia, creata prin imbinarea intre inspiratia divina si efortul omenesc, este un element al evolutiei spirituale, concentrand intreaga sensibilitate a inaintasilor si stand la baza operelor viitoare.