CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul VIII nr. 436 2266 nnooiieemmbbrriiee -- 22 ddeecceemmbbrriiee 22000099 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Cât de mare a fost pentru Andrei bucuria de a vestifratelui sãu, Petru: „Am aflat pe Mesia, Care se

tãlmãceºte Hristos!” (Ioan 1, 41).

Cei doi fraþi: Petru ºi Andrei, dimpreunã lucrãtori înogorul Domnului Iisus Hristos, cu cei zece

apostoli, erau fiii pescarului Iona, nãscut în Betsaida,localitate aºezatã pe þãrmul lacului Ghenizaret – MareaGalileii – din cunoscuta provincie Galileea, în partea denord a Þãrii Sfinte.

Cum era ºi firesc, la evrei, ºi pe la noi din când încând, pruncii învãþau meºteºugul pãrinþilor.

De la început, ei au fost ucenicii Sfântului IoanBotezãtorul, care predica pocãinþa ºi sãvârºea

botezul. Atunci când Ioan a rostit, vãzând pe Iisus: „IatãMielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatele lumii”(Ioan 1, 29) ºi-au întãrit convingerea cã Iisus Hristos eraMesia, Cel prezis cu secole înainte. Iar dupã botezul luiIisus, sãvârºit de cãtre Ioan Botezãtorul, din nou s-aauzit rostindu-se de proorocul botezãtor: „Iatã Mielullui Dumnezeu!” (Ioan 1, 6).

Auzind cei doi ucenici, Petru ºi Andrei, de îndatãau pornit cãtre Iisus pentru a-L cunoaºte mai

îndeaproape. Vãzându-i cum se îndreaptã spre El, acunoscut inima lor ºi i-a întrebat: „Ce cãutaþi?”, iar eirãspunzând i-au zis: „Învãþãtorule, unde locuieºti?” Elle-a zis: „Veniþi ºi veþi vedea! (Ioan 1, 37-39).

Cei doi ucenici au stat uimiþi, ascultând o ziîntreagã pe Iisus, Mesia, Cel mult aºteptat. Seara

au plecat din nou cu tatãl lor, Iona, la pescuit. Vãzându-iIisus le-a zis: „Veniþi dupã Mine ºi vã voi face pescaride oameni. Iar ei, îndatã lãsând mrejele, au mers dupãEl.” (Matei 4, 18-20 ºi Marcu 1, 16-18).

Despre Sfântul Apostol Andrei, Evangheliile maipomenesc doar de douã ori: la minunea

înmulþirii pâinilor, unde el a spus lui Iisus Hristos: înmulþime se aflã un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doipeºti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oarã cu Filip, dupãînvierea lui Lazãr, au înºtiinþat pe Domnul Iisus cã„niºte elini” pelerini veniþi pentru sãrbãtorirea Paºteluiiudaic, la Ierusalim, doreau sã-L vadã (Ioan 12, 20-22).

Dupã o bunã vreme, Iisus Hristos trimite lapropovãduire pe cei doisprezece apostoli: „Pe

aceºtia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-leacestea: „În calea pãgânilor sã nu mergeþi ºi în cetateade samarineni sã nu intraþi; ºi mai degrabã mergeþi laoile cele pierdute ale casei lui Israel. ªi mergând,propovãduiþi grãindu-le: S-a apropiat ÎmpãrãþiaCerurilor! Pe cei bolnavi tãmãduiþi-i; pe cei morþi înviaþi-i; pe cei leproºi curãþiþi-i; pe demoni scoateþi-i afarã; îndar aþi primit, în dar sã daþi. Sã nu aveþi nici aur, niciargint, nici bani în cingãtorile voastre; nici traistã pedrum, nici douã haine, nici încãlþãminte, nici toiag; cãvrednic este lucrãtorul de hrana sa. ªi în orice oraº sau satveþi intra, cercetaþi cine este vrednic în el ºi rãmâneþiacolo pânã ce veþi pleca. ªi intrând în casã, uraþi zicând:Pace casei acesteia! ªi dacã este casa aceea vrednicã,pacea voastrã sã vinã peste ea; dar de nu este vrednicã,pacea voastrã întoarcã-se la voi. Dacã cineva nu vã vaprimi, nici nu vã va asculta cuvintele, ieºind din casã saudin cetatea aceea, scuturaþi praful de pe picioarelevoastre!” (Matei 10, 5-14).

Dupã cum se ºtie, toþi ucenicii Sãi, deci ºi SfântulAndrei, au fost martori la minunile pe care le-a

sãvârºit Iisus, au ascultat învãþãturile pe care le-a rostit înfaþa mulþimilor, însoþindu-l pe Mântuitorul pe toatedrumurile Þãrii Sfinte. A suferit alãturi de ceilalþi apostolicând Iisus Domnul a fost vândut, prins, judecat, chinuit ºirãstignit pe cruce. S-a bucurat când a aflat de minuneaînvierii ºi L-a vãzut pe Domnul înviat în prima zi, la optzile ºi în Galileea, când a primit porunca de a predica

Evanghelia la toate neamurile (Matei 28, 19).

Dupã Pogorârea Duhului Sfânt ºi întemeiereaBisericii creºtine la Ierusalim, în ziua

Cincizecimii, Sfinþii Apostoli ºi ucenicii lor au începutpredicarea noii învãþãturi adusã pe lume de MântuitorulIisus Hristos.

Dupã învãþãturile unor istorici ºi teologi din primeleveacuri creºtine, Sfântul Apostol Andrei a

propovãduit Evanghelia la geto-daci, în Schythia Minor –Dobrogea de azi – în teritoriile dincolo de Prut, în nordulMãrii Negre, Asia Micã ºi în spaþiile dintre Dunãre ºiMarea Neagrã.

Trebuie sã subliniem, cã în aceste teritorii locuite destrãmoºii noºtri geto-daci, prin secolele VII-VI

î.Hr. s-au aºezat coloniºti greci. Ei au întemeiat cetãþi, înpartea apuseanã a Mãrii Negre, precum sunt: Tyras(Cetatea Albã), Histria (Istria), Tomis (Constanþa),Callatis (Mangalia) etc.

Dupã cum se ºtie, la sfârºitul secolului al IV-leaî.Hr. au venit triburile de sciþi, o populaþie nomadã

de origine iranianã, fiind asimilaþi între timp de autohtoni.Aceºti sciþi, despre care pomeneºte ºi Sfântul ApostolPavel, au dat numele de Sciþia, locurilor unde s-au aºezat.

Mai târziu, spaþiile de pe þãrmul apusean al MãriiNegre, pânã la gurile Bugului, au fost cuprinse în

statul Geto-Dac, condus de regele Burebista (†44 î.Hr.),cetãþile eline acceptând de nevoie protectoratul romanpentru o oarecare vreme; iar în anul 46 d. Hr. teritoriuldintre Dunãre ºi Marea Neagrã a fost cucerit de romani ºianexat provinciei Moesia Inferior (Bulgaria rãsãriteanãde azi), iar în anul 297 a devenit provincie separatã subnumele de Schythia Minor, adicã Sciþia Micã.

Aceastã stare de lucruri a oferit condiþii prielnicepentru predica Sfântului Apostol Andrei, în

atmosfera de culturã greacã, apoi romanã.

Tradiþia despre predica Sfântului Apostol Andrei înSciþia apare consemnatã în primele veacuri

creºtine. Spre exemplu, Hipolit Romanul (249-251) ne-alãsat o lucrare Despre Apostoli, iar Episcopul Eusebiu dinCezareea Palestinei (339-340), din ºtirile lãsate de Origendin Alexandria († 254), scrie: „Sfinþii Apostoli aiMântuitorului, precum ºi ucenicii lor, au împrãºtiat întoatã lumea locuitã de atunci. Dupã Tradiþie, lui Tomai-au cãzut sorþii sã meargã în Partia, lui Andrei în Sciþia,lui Ioan în Asia …”

Cu totul deosebitã este mãrturia, chiar din perioadaapostolicã, când Sfântul Apostol Pavel pomeneºte,

în Epistola cãtre creºtinii din Colose, (Coloseni 3, 11),despre „sciþii” care au avut prilejul binecuvântat de aauzi cuvântul lui Dumnezeu.

Tradiþia ne spune prin cãlugãrul Epifanie, secolulVIII, în Viaþa Sfântului Apostol Andrei, cã printre

popoarele evanghelizate se numãrau ºi sciþii, despre carepomeneºte ºi Sfântul Apostol Pavel, iar în SinaxarulBisericii din Constantinopol se consemna cã SfântulApostol Andrei: „A predicat în Pont, Tracia ºi Sciþia” ºicã a hirotonit pe Amplias, episcop de Odyssos sauOdessos – Varna de azi, Bulgaria, care este sãrbãtorit la31 octombrie.

De remarcat este faptul cã istoricii bisericeºti ruºiconsiderã cã Sfântul Apostol Andrei a predicat în

nordul Mãrii Negre adicã „în pustiurile scitice”, þinut, fieaflat în Sciþia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie înSciþia Micã sau Dacia Ponticã, locuite, deopotrivã, degreci, romani ºi geto-daci, aºa cum menþioneazãscriitorul bizantin Nichifor Calist, în secolul XIV.

Mai în aproape, cãrturarul mitropolit al Moldoveiºi Sucevei, Sfântul Dosoftei, în Viaþa ºi

petrecerea sfinþilor, scria: „Apostolului Andrei i-arevenit (prin sorþi) Bitinia ºi pãrþile Propontului ºiHalcedonul ºi Vizantea, unde e acum Tarigradul(Constantinopolul), Tracia sau Macedonia, Tesalia ºisosind la Dunãre, ce-i zic Dobrogea ºi altele ce sunt peDunãre ºi acestea toate le-a umblat.”

Credem cã Sfântul Apostol Andrei a fost întãrit deDuhul Sfânt în lucrarea sa de evanghelizare, nu

doar în spaþiile pomenite mai sus, ci ºi în altele care nus-au consemnat, nici atunci nici mai târziu îndocumentele care sã stea ca mãrturie, odihnindu-se înmarile biblioteci ale lumii.

Mãrturii, ca mierea în fagure, gãsim în colinde,legende ºi obiceiuri. Þinuturi ca Dobrogea,

Basarabia, Mãnãstirea Nãmãieºti de la cuvântul „Nemoest”, rostit pare-se de însuºi marele Apostol Andrei,precum ºi colindele care pomenesc pe „schitul” sau„mãnãstirea” lui Andrei, la care veneau ºi ascultau slujba,Decebal ºi Traian stau mãrturie. Se gãsesc, de asemenea,numiri de locuri ºi ape: „Pârâiaºul Sfântului Andrei”,„Apa Sfântului” sau cunoscuta „Peºtera SfântuluiAndrei”, în hotarul comunei Ion Corvin, care poate ficercetatã.

Ca ºi Sfântul Apostol Pavel, în cãlãtoriile salemisionare, pe lângã împãrtãºirea cuvântului

evanghelic, hirotonea diaconi, preoþi ºi episcopi pe care îiaºeza în cetãþi, aºa cum a fost ºi la Tomis (Constanþa deazi), urmaºii sãi apostolici, episcopii hirotoniþi de el auhirotonit ºi ei, la rândul lor, diaconi, preoþi ºi episcopi,pãstrând cu sfinþenie succesiunea apostolicã, pânã înzilele noastre.

Arhiepiscop al Argeºului si Muscelului

SFÂNTUL ANDREI - Apostolul Românilor

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Dacã în pãmântul pe care þi-l dã în stãpânire DomnulDumnezeul tãu se va gãsi om ucis, zãcând în câmp, ºi nu se vaºti cine l-a ucis, sã iasã bãtrânii tãi ºi judecãtorii tãi ºi sãmãsoare ce depãrtare este de la cel ucis pânã la oraºeledimprejur, sã ia o junincã ce n-a fost pusã la muncã ºi n-a purtatjug, sã o ducã la apã curgãtoare, într-un loc care n-a fost aratnici semãnat, ºi sã o junghie acolo. Apoi sã vinã preoþii, fiiileviþilor, sã binecuvânteze în numele Domnului, ºi sã-ºi spelemâinile deasupra capului junincii. ªi sã grãiascã ºi sã spunã:Mâinile noastre n-au vãrsat sângele acesta ºi ochii noºtri n-auvãzut. Iartã pe poporul Tãu Israel ºi nu lãsa poporului Tãu acestsânge nevinovat. ªi se vor curãþa de sânge (Deuteronom 21, 1-8).

Arãtarea lui Emanuel Cel omorât în pãmântul iudeilor

1. La aceasta se referã tainic procedura cea dupã Lege încazul aflãrii vreunui om cãzut mort, în pãmântul iudeilor, fãrã ase ºti fãptaºul. Cãci ºtim bine cã iudeii L-au adus pe Hristos laPilat ºi ei sunt auziþi strigând ia-L, ia-L, rãstigneºte-L (Ioan 19,15), ºi Sângele Lui asupra noastrã ºi asupra fiilor noºtri (Matei27, 25).

2. Dar pentru ce spune Legea, cu privire la Emanuel, cã nu secunoaºte ucigaºul? Cuvântul cuprinde o tainã ºi nu le estedescoperit tuturor în chip simplu. Conducãtorii iudeilor puneauuciderea lui Hristos pe seama puterii lor, se bucurau ca niºtebiruitori, ºi nu ºtiau cã El a pãtimit de bunãvoie ºi S-a dat peSine pentru noi, urmând voii Tatãlui.

Fãptaºul tainic este Tatãl ceresc, Care a dat pe Fiul Sãu lamoarte, dupã cum dezvãluie Scriptura cã Însuºi Tatãl L-a bãtut

pe El. În Psalmi Îl auzim pe Hristos destãinuind aceasta: Pe careTu L-ai bãtut, ei L-au prigonit ºi au adãugat la durerea rãnilorMele (Psalm 68, 30), în sensul cã voinþa oamenilor de a-L omorî,s-a întâlnit cu voinþa Tatãlui de a-ºi jertfi Fiul spre mântuireatuturor.

Aºadar, sã nu cugete mare lucru despre ei înºiºi ucigãtorii

Domnului! Cãci au putut sã-ºi ridice mâinile cu îndrãznealã,numai pentru cã Fiul S-a lãsat cãzut sub ele, ascultãtor Tatãlui,dupã pogorãmântul chenozei.

În sensul acesta Legea vesteºte adevãrul când zice cã iudeiinu L-au cunoscut pe Fãptaº, deºi Cel dat la moarte îi spunelimpede lui Pilat: Nu ai avea nicio putere asupra Mea, de nu þis-ar fi dat de sus (Ioan 19, 11), pentru a ridica vãlul neînþelegeriide pe mintea celor orbiþi de urã ºi îngâmfare.

3. Viþeaua al cãrei cap e tãiat într-o vale, în afara cetãþii, echipul lui Hristos, Care a pãtimit în afara Ierusalimului. Chipule luat din partea celor femeieºti tocmai pentru a se exprimaslãbiciunea benevolã, dupã modul chenozei. Viþeaua n-areexperienþa jugului, Hristos fiind nu doar Om adevãrat, ci ºiDumnezeu dupã fire, în afara jugului pãcãtoºeniei.

4. Valea asprã ºi nelucratã unde e dusã juninca aratã cãHristos dupã cinstita Cruce, S-a strãmutat în þinuturileneamurilor, care n-au fost lucrate, nici semãnate mai dinainte,dupã cum fusese pãmântul iudeilor.

5. Tãierea viþelei prin slujitorii lui Dumnezeu, înseamnãsãvârºirea Tainei Euharistiei prin mâinile preoþilor, împãrtãºindbinecuvântãrile de tainã celor din neamuri. Cãci prin TainaEuharistiei se mãrturiseºte Moartea ºi Învierea Lui.

6. Spãlarea mâinilor peste ea este un act profetic ce vesteºtemântuirea rãmãºiþei lui Israel (Osea 3, 4-5; Romani 11, 25-26) ºicare descoperã modul cum se va petrece aceasta: disocierea decei care au strigat la moartea Domnului Sângele Lui asupranoastrã ºi asupra fiilor noºtri (Matei 27, 25), disociere a celorde pe urmã care, întorcându-se la credinþã, vor mãrturisi faþã deHristos mâinile noastre n-au vãrsat sângele acesta (Deuteronom21, 7). Iar spãlarea mâinilor peste Hristos Însuºi, socotim cãînseamnã botezul rãmãºiþei evreilor care se vor mântui învremea sfârºitului lumii, spãlându-se muceniceºte în moarteaDomnului.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (LVIII)

DDDDeeeesssspppprrrreeee oooommmmoooorrrruuuullll nnnneeeeccccuuuunnnnoooossssccccuuuutttt

Preotul, îmbrãcat cu epitrahilul ºi felonul, va dabinecuvântarea micã („Binecuvântat este Dumnezeul nostru…),rugãciunile începãtoare, psalmul 142, se cântã „Dumnezeu esteDomnul…”, apoi douã tropare închinate Maicii Domnului,psalmul 50 ºi urmeazã o serie de cântãri scurte adresate totMaicii Domnului. Dealtfel, pânã aici, cea mai mare parte aslujbei are în centru pe Sfânta Fecioarã Maria. Care esteexplicaþia? În acest sens, gãsim o interesantã argumentare lapãrintele Ene Braniºte, în celebru-i tratat de „Liturgicãspecialã”: „Precum se vede, cele mai multe dintre cântãrile dinrânduiala acestei slujbe sunt adresate Sfintei Fecioare, deoareceslujba a fost alcãtuitã de Bisericã pentru a înlocui unele vechirituri ºi obiceiuri pãgâne, legate de sãrbãtorile lunilor noi ºi maiales de sãrbãtorile solstiþiului de varã (22-23 iunie), care aveauloc pe malurile apelor ºi în care rolul principal îl avea o fecioarã,frumos împodobitã ºi îmbrãcatã ca o mireasã, care trebuia sãghiceascã viitorul concetãþenilor ei, cu ajutorul unor lucruri(obiecte) aruncate în apã ºi apoi scoase de ea (p. 350)”. Deremarcat faptul cã riturile acestea sunt descrise mai ales demarele canonist ortodox Teodor Balsamon, în tâlcuirea sa lacanonul 65 al Sinodului Trulan, care interzice creºtinilorpracticarea unor astfel de obiceiuri pãgâneºti. Aºadar, una dinexplicaþiile de ordin istoric, aceasta ar fi pentru faptul cãmajoritatea cântãrilor din slujba de sfinþire a apei invocã ºilaudã pe Maica Domnului. Sã nu uitãm cã ea este Mireasa ceapreacuratã a Duhului Sfânt, în a cãrei putere mijlocitoare ºi-aupus nãdejdea toþi creºtinii, rugând-o sã-i curãþeascã de urmãrile

pãcatelor ºi sã-i apere de boli, de nevoi ºi desuferinþe. Revenim la rânduiala slujbei ºi spunemcã se continuã cu citirea Apostolului (de la Evrei,II; 11-18) ºi apoi Evanghelia (de la Ioan, V;1-4).Urmeazã ectenia mare cu cereri speciale pentrusfinþirea apei, dupã care preotul citeºte rugãciuneaprincipalã pentru sfinþirea apei: „Stãpâne, Doamne,Dumnezeul nostru, Cel mare în sfat ºi minunatîntru lucruri…”. Deosebit de sugestivã ºiimportantã este epicleza (adicã partea de rugãciunepentru invocare Duhului Sfânt) pe care preotul orosteºte de trei ori ºi pe care o redãm integral:„Însuþi, Iubitorule de oameni, Împãrate, Cel ce ne-ai dat nouã sãpurtãm veºmânt luminat ca zãpada din apã ºi din Duh – acumpreotul, afundând de trei ori mâna dreaptã în apã, face semnulcrucii, zicând de fiecare datã: ªi acum trimite harulPreasfântului ºi de viaþã fãcãtorului Tãu Duh, care sfinþeºte toateºi sfinþeºte apa aceasta.” De ce acest întreit gest liturgic? Preotul,astfel, imitã ºi închipuie pe îngerul Domnului, care „tulbura apala vreme” (conform Ioan, V, 4). În cadrul acestei rugãciuni secontinuã invocarea (din nou) a Maicii Domnului, dar ºi ajutorulºi rugãciunile tuturor cetelor de sfinþi (folosindu-se formulaliturgicã consacratã „pentru rugãciunile sfântului…“): cuvioºii,mucenicii, taumaturgii, fãcãtorii de minuni, sfinþii naþionali etc.Dupã finalul rugãciunii de sfinþire, preotul rosteºte: „Pacetuturor!” ºi „Capetele voastre…”, iar în timp ce cântãreþulrãspunde rar „Þie, Doamne!”, preotul citeºte în tainã rugãciunea„Pleacã, Doamne, urechea Ta…”, sfârºindu-se cu formula „Cã

Tu eºti sfinþirea sufletelor ºi a trupurilor noastre…” Dupãaceasta, preotul ia cu amândouã mâinile Sfânta Cruce ºi sfitoculde busuioc ºi, cântând de trei ori „Mântuieºte, Doamne, poporulTãu…”, le afundã de trei ori, de fiecare datã cruciº, în vasul cuapã. Apoi înmoaie sfitocul ºi stropeºte cu aghiasmã locul undesãvârºeºte slujba, stropind pe frunte pe toþi cei care au participatla slujbã. Acum este momentul slujbei în care, dacã este cazul,se intercaleazã slujbele sau molitfele speciale, când sfinþireaapei se face cu un scop anume: binecuvântarea casei, a unuimonument, a fântânii noi etc. Urmeazã o ectenie micã întreitãcu cereri anume formulate pentru acest moment: pentru „a sepãzi locul respectiv (biserica sau casa), toate oraºele ºi satele, deboalã, de foamete, de cutremur, de potop, de foc de sabie, denãvãlirea altor neamuri ºi de rãzboiul cel dintre noi.” Apoi,preotul va face otpustul (încheierea) special al slujbei.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuitSSffeeººttaanniiaa ((IIII))Rânduiala pe scurt a slujbei

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

- continuare din pagina 1 -

Aºadar, geto-dacii ºi daco-romanii,strãmoºii noºtri, au avut încã de la

începuturi propovãduitã învãþãtura curatã acredinþei în Iisus Hristos, prin predicã ºibotez.

Dunãrea a fost întotdeauna ca unuriaº epitrahil întins din Munþii

Pãdurea Neagrã pânã la revãrsatul ei înMarea Neagrã. Niciodatã acest fluviu nu adespãrþit Europa în douã, ci a unit-o, eafiind un liant sau o punte de aur peste careau trecut în ambele pãrþi, apostolii lui Iisus,misionarii, ucenici ai apostolilor, preoþiostenitori ºi diaconi slujitori. Iar semneleexistenþei unui monahism sãnãtos se vãd ºiastãzi la Basarabi, în Dobrogea, în chiliilesãpate în piatrã, în Curbura Carpaþilor:zona Buzãului, Argeºului ºi Muscelului,Vâlcii ºi Gorjului.

Ca mângâiere pentru inimã ºi ºtiinþãpentru suflet, putem vedea la Tomis

bazilici de proporþii imense, din secoleleIV-VI, obiecte cu înfãþiºare creºtinã, iar dinanul 300 d. Hr., Inocenþiu de la Galaþi, careaºteaptã trecerea în rândul sfinþilor, pe careEpiscopul Casian o va prezenta SfântuluiSinod cât mai curând.

Cum vom mulþumi lui Dumnezeu pentru descoperirea, în1971, a celor patru sfinþi martiri din 304: Zotic, Atal,

Camase ºi Filip în cripta de sub altarul bazilicii, uriaºã pentruvremea aceea, de la Niculiþel, martirion unic în România,Europa ºi chiar în lume!

Se cuvine ca fiecare român sã vadã acest martirion dinNiculiþel, precum ºi sfintele moaºte ale celor patru martiri,

care se aflã la Mãnãstirea Cocoº, în imediata apropiere aNiculiþelului Dobrogean.

Sfântul Apostol Andrei a avut o arie uriaºã deevanghelizare în epoca apostolicã, întãrit de forþa

dumnezeiascã a Duhului Sfânt. Valurile ºi furtunile Mãrii Negre,

spaimele de înecare înadâncuri, primejdiile de peuscat, cu iarnã, crivãþ ºifriguri mari, primejdii dinpartea tâlharilor ºi apãgânilor, grija pastoralãpentru comunitãþile pecare le orânduia pe caleacea dreaptã a credinþei înIisus Hristos, toate acesteas-au încununat cu moarteamartiricã fiind rãstignit peo cruce în formã de X,cunoscutã pânã azi„Crucea SfântuluiAndrei”, pe care ocunoaºte toatã lumea carecãlãtoreºte, fiind semninternaþional la trecereapeste linia feratã.

Sfântul ApostolAndrei a fost

martirizat la Patras,istoricii fixându-i aniimartirajului 64-67 d. Hr.Se spune din Tradiþie, cãSfântul Apostol Andrei, înanul 67 d. Hr., auzind deîntemniþarea fratelui sãu

Petru, la Roma, a coborât din Carpaþi spre Elada, pentru a plecape mare cu corabia la Roma. Nu avea sã mai ajungã acolo sã sevadã cu fratele sãu. În acelaºi an, 67, cei doi fraþi de o mamã eraurãstigniþi: Petru, la Roma, pe cruce, cu capul în jos, iar Andrei,tot pe cruce, în formã de X, în Patrasul Ahaiei – Grecia de astãzi.

Moaºtele sale n-au stat într-un loc, precum i-a fost ºi viaþapãmânteascã. Din Patras, prin anii 356-357, au fost

aduse la Constantinopol, noua capitalã a Imperiului Roman deRãsãrit, cu prilejul sfinþirii Bisericii „Sfinþilor Apostoli”.

Sfântul Ambrozie (339-397), episcopul Mediolanului –Milanul de azi – scria cã Pãrticele din moaºtele sale au

fost împãrþite la Milano, Nola, Brescia din Italia.

În anul 1204, Constantinopolul fiind cucerit de cruciaþi ºicreându-se o „Patriarhie latinã” în locul celei ortodoxe,

cardinalul Petru de Capua a hotãrât ca sfintele moaºte sã fie duseîn Italia (Biserica Amalfi), iar în 1462 capul sãu a fost aºezatîntr-o bisericã din Roma. Din frãþietate creºtinã, aceste sfintemoaºte au fost returnate la Patras.

Subliniem faptul cã Sfântul Apostol Andrei se bucurã demare cinstire, mai ales în Rusia, Grecia ºi România, locuri

unde a pãstorit apostolic în numele lui Iisus Hristos.

Noi îl considerãm pe Sfântul Apostol Andrei ca apostol alromânilor, iar Patriarhia de Constantinopol îl socoteºte

chiar ca „întemeietor” al acestui „scaun apostolic”.

Ziua de 30 noiembrie este ziua de care se bucurã româniipentru prãznuirea Sfântului Apostol Andrei „cel dintâi

chemat la apostolat ºi propovãduitor al Evangheliei lui Hristos lastrãmoºii noºtri; apostol al Ortodoxiei Româneºti, creºtinismulromânesc fiind de origine apostolicã.”

Aceastã sãrbãtoare duhovniceascã a românilor estepremergãtoare Zilei naþionale a unitãþii românilor de

pretutindeni, împletindu-se în chip fericit sãrbãtoarea Bisericiicu sãrbãtoarea neamului strãmoºesc.

Cu inima plinã de bucurie duhovniceascã ºi pioºenie, sãzicem: „Pe propovãduitorul credinþei la geto-daci ºi

slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat sã-l lãudãm,cã pe strãmoºii noºtri i-a adus la cunoºtinþa lui Iisus Hristos,crucea în mâini þinând ºi izbãvind din înºelãciunea vrãjmaºuluisufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bineprimit. Peacesta, toþi românii sã-l lãudãm ºi sã-l cinstim, ca sã se roageneîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca sã ne fereascã de toatãrãutatea ºi sã mântuiascã sufletele noastre!” (Stihira glasului 6 laUtrenia din 30 noiembrie)

Tuturor celor care poartã numele de Andrei ºi Andreea ledorim sãnãtate de la Dumnezeu, spor binecuvântat în

toatã lucrarea, întru mulþi ºi buni ani!

Arhiepiscop al Argeºului si Muscelului

SFÂNTUL ANDREI - Apostolul Românilor

DDIIAALLOOGGUULL,, ccaallee ddeemmeeddiieerree îînnttrree

tteeoollooggiiee ººii ººttiiiinnþþããIdeea fecundã dintre sfera ºtiinþificã ºi cea religioasã are nevoie de o

susþinere mediatã prin limbaj. Multe contradicþii apãrute între viziuneaºtiinþificã ºi cea religioasã provin din insuficienta clarificareconceptualã, care ar trebui realizatã prin medierea efortului filosofic.Dacã reprezentanþii „Cercului de la Viena” (1930) au cãutat sãîntemeieze o formã de logicã pozitivistã, axatã pe datele empirice, aufãcut acest lucru pentru cã se bazau pe ideea cã are sens doar ocunoaºtere bazatã pe experiment. Astfel s-a încercat izolarea ºtiinþei demetafizicã ºi, implicit, de teologie, iar aceastã direcþie de gândire a fostnumitã neopozitivism. Deci, cunoaºterea umanã a fost din start redusãdoar la cunoaºterea ºtiinþificã, excluzând orice speculaþie metafizicã.Dar, împotriva acestei poziþii au apãrut ºi protestele unor gânditori,printre care îl amintim pe Jean Ladriere, care aratã cã: Dacã existã unsens în limbaj, acela este dat de faptul cã este inteligibil. Darinteligibilitatea nu este accesibilã doar demersului ºtiinþific. Alãturi deinteligibilitatea particularã, existã ºi inteligibilitatea totalitãþii, alãturide discursul ºtiinþific, existã ºi cel metafizic (L’articulation du sens,pag. 455). Deci, discursul coerent este cel care poate fi înþeles, adicãeste inteligibil. Ori acesta poate fi ºtiinþific, dar poate fi filosofic ºiteologic.

Pretenþia reducþionistã care prezintã ºtiinþa ca fiind singurãposesoarea adevãrului este falsã. Odatã ce nicio ºtiinþã nu poate impunemonopolul propriului limbaj, rezultã cã trebuie dezvoltatã o conºtiinþãa dialogului, care se poate dovedi fecundã prin intermediul deschideriiinter ºi transdisciplinare. Un exemplu clar în acest sens este cosmologiametafizicã elaboratã de Dallaporta, care aratã cã stricta înrãdãcinare înexperiment a ºtiinþei este îngustã, în lipsa unor tendinþe de a depãºilimitarea, care nu pot fi decât metafizice. De fapt, orice demers uman seîntemeiazã pe presupoziþii metafizice sau teologice, deci caleadialogului este fecundã oricând pentru demersul cunoaºterii.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Zeci de monumente istorice ºi lãcaºuri ortodoxe dinmai multe zone ale þãrii au putut fi admirate la TeatrulAlexandru Davila, timp de o sãptãmânã. În perioada 20-27 noiembrie, o expoziþie de picturã realizatã în tehnicavârfului de cuþit a fost gãzduitã în foaierul instituþiei deculturã, fiind adusã în oraºul nostru de AsociaþiaLocalitãþilor ºi Zonelor Istorice de Artã din România. Dinaceastã asociaþie fac parte 14 consilii judeþene din þarã,printre care ºi cel al judeþului Argeº.

Printre zecile de tablouri s-au remarcat, pentru argeºeni,douã în care sunt zugrãvite pe pânzã, în toatã splendoarea,monumente cu tradiþie în trecutul cultural-religios:

„Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe”, din centrulmunicipiului Piteºti ºi „Biserica Domneascã din Curtea deArgeº”. Ambele au dimensiuni apropiate, adicã 50 pe 40de centrimetri ºi sunt realizate de artistul Ovidiu Ilie.Ineditul expoziþiei a fost dat de tehnica utilizatã: vârf decuþit. Cei trei autori care ºi-au expus lucrãrile au dispusculorile pe pânzã utilizând un cuþit de peºte.

Pânã a ajunge la Piteºti, expoziþia a mai fost admiratã laTârgoviºte, Câmpulung ºi Slatina.

Raluca NICULA

Expoziþie ineditã laTeatrul “Al. Davila”

BBIISSEERRIICCII PPIICCTTAATTEEDDIINN...... CCUUÞÞIITT

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Între personalitãþile notorii ale culturii muzicaleromâneºti laice ºi religioase care au îmbogãþit prima ºia doua jumãtate a secolului al XX-lea cu lucrãri coraleºi folcloristice de largã ºi impunãtoare rezonanþãbãnãþeanã ºi naþionalã, Nicolae Ursu ocupã un locdeosebit prin prestaþia sa de dirijor, profesor,compozitor ºi folclorist.

A fost ºi rãmâne un vrednic urmaº al înaintaºilor sãicompozitori ºi folcloriºti: Ion Vidu, Timotei Popovici,Sabin Drãgoi, Tiberiu Brediceanu, Iosif Velceanu,Vãdim ªumski ºi alþii.

S-a nãscut la 4 iunie 1905 în satul ªamoviþacomuna Chizãtãu judeþul Timiº, moºtenind atât de lamama ºi tatãl sãu deschidere cãtre fenomenul artistic ºicultural.

„De la tatãl sãu - scrie un cercetãtor al operei sale -a deprins ºi mânuirea glasurilor ºi a înfloriturilorcomplicate ale cântãrii cultice” (Vezi Firea, Gheorghe.Nicolae Ursu - Un pasionat slujitor al muzicii coralebãnãþene. Art în: Muzica, Anul XIX, Nr. 2, februarie1969, pag. 30).

Dupã terminarea ºcolii primare din satul ªamoviþaºi a liceului din Lugoj unde a fost în contact direct ºimai apropiat cu „doinitorul Banatului”, Nicolae Ursuse înscrie la Conservatorul de Muzicã ºi la Facultateade Drept a Universitãþii din Cluj, unde a avut laConservator ca profesori pe: Traian Vulpescu, MarþianNegrea ºi Augustin Bena, care-i vor deschide alteperspective ale creaþiei decât cele din timpul anilorcopilãriei ºi tinereþii de la Lugoj.

Dupã terminarea studiilor universitare, a funcþionatca profesor de muzicã la liceul unitarian (1928-1929);la Gimnaziul Dr. C. Angelescu din Cluj (1929-1934);la Gimnaziul V. Babeº (1936-1939) ºi la Liceul C.Dioaconovici Loga din Timiºoara (1946-1950).

Din 1940 a funcþionat ca Lector, apoi Conferenþiarla Conservator ºi la Facultatea de Muzicã, din acelaºioraº ºi unde ºi-a creat o mare pleiadã de discipolifruntaºi ai muzicii româneºti ca: Doru Popovici,Stelian Olariu, Cornel Trãilescu, Martha Kessler,Tudor Jarda, Liviu Brumam, Dan Voiculescu,Gheorghe Firea, Vasile Spãtãrelu, Diodor Nicoarã ºialþii.

„Ca profesor - scrie un alt biograf al sãu - NicolaeUrsu fãcea nu doar simple lecþii de muzicã cu teorii,solfegii, dar intra ºi în istoria dramaticã a muzicii, înanalize profunde” (Vezi Iancu Ioan. Muzica înalþã.Interviu în: Orizont, Anul XXXV, Nr. 19 (839), din 11mai 1984, pag. 3).

Ca folclorist, Nicolae Ursu este chemat de DimitrieGusti „sã întreprindã cercetãri sistematice în toatedomeniile vieþii sociale româneºti” (Vezi Murgu,Doru. Un clasic al cântãrii corale româneºti. Art în:Orizont, Anul XXXVI, Nr. 51/983).

Cele cinci monografii ale sale publicate ulteriorsunt rezultatul acestor eforturi uriaºe care au fostrãsplãtite cu premiul Academiei Române în anul 1942,raportor fiind George Enescu ºi Ordinul Muncii clasa aIII-a (1957).

A cules folclor muzical din Valea Bistrei, aTimiºului, a Caraºului ºi din Valea Almãjului.

Moºtenirea sa folcloricã constã în cele cincimonografii folclorice ºi culegeri însumând peste o miede cântece populare.

A publicat de asemenea un curs de folclor pentrustudenþii timiºoreni ºi alte studii, articole ºi recenzii înLuceafãrul (Timiºoara); Armonia (Botoºani);Revista Institutului Social Banat-Criºana; Scrisulromânesc; ªcoala bãnãþeanã (Timiºoara);Transilvania; Patria; Fruncea; Dacia; Vestul;Poporul ºi Ecoul (Timiºoara).

A susþinut concerte, lecþii, conferinþe, comunicãriºtiinþifice, emisiuni radiofonice, toate cu teme ºimeditaþii folclorice.

Tot ca folclorist a participat ca membru în juriinaþionale ale festivalurilor cântecului românescprecum ºi la congresele internaþionale folclorice.Munca sa de folclorist s-a identificat cu activitateaFilialei Muzeului Banatului care s-a direcþionat pe„strângerea documentelor folclorice de la culegãtorii ºivalorificatorii folclorului muzical: Timotei Popovici,Iosif Velceanu, Vãdim ªumski, Tiberiu Brediceanu,Sabin Drãgoi. Nicolae Ursu ºi alþii” (Vezi Andrei,Victor Prof Tezaurizarea culturii muzicale bãnãþene.Ait. în: Orizont, Anul XVIII, 13 ianuarie 1977. Nr. 2(464), pag. 6).

În 1957 Nicolae Ursu publicã Monografiamuzicalã a unui sat bãnãþean (Ohaba-Bistra (Banat).Prin aceastã carte folcloristul „aduce o contribuþieînsemnatã culegerilor de cântece ºi jocuri ale poporuluinostru ºi cunoaºterii folclorului” (Vezi Drapelul Roºu,Anul XIV, Nr. 3888 din 23 iunie 1957, pag. 2).

Materialul muzical al acestei lucrãri este împãrþit încele 5 genuri:

1) Cântece lumeºti, balade ºi melodii de joc cu

text;2) Cântece la morþi (zori, bocete);3) Pãpãrugi;4) Cântece de leagãn;5) Jocuri sau muzicã de dans fãrã textLa sfârºitul lucrãrii gãsim o anexã de cântece din

comunele vecine. Lucrarea mai are ºi 120 melodii cutext.

O altã lucrare premiatã de Academia Românã este:Contribuþiuni muzicale la monografia comuneiMãguri, judeþul Cluj. Editura Regionalei bãnãþene„Astra”, 1940, 71 pagini.

Lucrarea cuprinde 12 colinde; 21 de doine ºi horeºi 12 jocuri.

Autorul face deosebire între colinde ºi cântecele destea care sunt cu tematicã religioasã.

O nuntã în valea Almãjului - Judeþul Caraº.În aceastã lucrare gãsim o detaliatã descriere a celor

20 de cântece ºi jocuri populare româneºti, Timiºoara,Tipografia Naþionalã, 1940, 32 pagini, precum ºi olargã ºi amãnunþitã descriere a tradiþiilor ºi obiceiurilorlocurilor.

Într-o cercetare mai amplã Nicolae Ursu publicãlucrarea Cântece ºi jocuri populare româneºti dinValea Almãjului (Banat). În aceastã lucrare gãsim340 de melodii cu texte culese ºi notate de autor ºi cuo prefaþã de Sabin V. Drãgoi. Bucureºti, EdituraMuzicalã, 1958, 287 pagini.

În lucrare gãsim 153 de cântece; 6 balade; 49cântece funebre; 30 cântece de joc; 75 melodii de joc;18 colinde ºi cântece de stea.

Din seria de micromonografiifolclorice pe care le-a întocmitface parte ºi micromonografiaintitulatã Cântec ºi jocuri dincomuna Nãidaº (Caraº) Reºiþa,1969.

Menþionãm de asemenea cãîn manuscris a lãsat urmãtoarelelucrãri: 200 de doine, cântece ºijocuri din Ardeal ºi Banat;Folclor din zona Porþilor deFier ºi altele. Bogata experienþãde folclorist a fãcut ca sã laseurmaºilor un Îndreptar pentruculegerea cântecelor populare,Timiºoara, 1942, 23 pagini.

Tot aici putem menþiona ºilucrarea Folclor muzical dinBanat ºi Transilvania, lucrarece cuprinde 300 colinde, cântece ºi jocuri. Ediþieîngrijitã cu prefaþã ºi studiu introductiv de RodicaGiurgiu, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1983, 276pagini.

Aceastã carte este alcãtuitã din douã pãrþi: 1) Primaparte cuprinde contribuþia Rodicãi Giurgiu, iar 2) adoua parte este alcãtuitã din culegerea propriu-zisã alui Nicolae Ursu de cântece, colinde ºi jocuri populare.Ambele pãrþi constituie un tot unitar ºi „aduce înactualitate rodul pasiunii care a constituit însãþi viaþalui Nicolae Ursu” (Vezi Recenzia de Poenaru Mihaela,în: Steagul Roºu, Anul XL Nr. 11855, joi 17 martie1983, pag 2).

Ca fiu de þãran ºi fiu al Banatului, Nicolae Ursu airadiat în întreaga sa activitate de profesor, dirijor,animator al vieþii muzicale bãnãþene ºi talentatcompozitor, fapt ce a determinat oamenii de culturã ºide artã sã-i aducã omagii încã din viaþã ºi dupã moarte,întrucât „a trudit din greu un ogor deja desþelenit, apreluat valorile trecutului” ºi, situat pe coordonatelespirituale ale epocii sale, le-a dat noi dimensiuni” (VeziGiurgiu, Rodica. Expoziþia omagialã Nicolae Ursu -folclorist ºi compozitor (1905-1969). Art. în: Muzica,Nr. 6, iunie, 1980 pag. 19).

Nicolae Ursu a fost unul din cei mai remarcabilianimatori ai vieþii muzicale din acel îndepãrtat colþ deþarã.

A colindat satele bãnãþene individual sau cu echipeorganizate de Institutul Social Banat-Criºana.

Din Valea Almãjului ºi din pãrþile sudice aleBanatului a strâns peste trei sute de cântece ºi jocuripopulare.

A publicat un album de 10 colinde ºi cântece destea pentru cor mixt ºi bãrbãtesc.

A fost muzicianul care a strâns, publicat ºi prelucratfolclor dar a desfãºurat ºi o intensã activitate depublicist.

„Amintirea lui Nicolae Ursu - scrie un cercetãtor alvieþii ºi operei sale -va dãinui în Banat din generaþii îngeneraþii, care îi vor cânta melodiile sale corale” (VeziCosma, Aurel. Compozitorul Nicolae Ursu (1905-1969). AH în: Orizont Timiºoara, Anul XXI (190)1970. pag. 94).

Cea mai valoroasã lucrare a sa însã, este Culegereade Cântece ºi jocuri din Valea Almãjului. Conþine

340 melodii cu texte ºi cu un studiu introductiv deSabin Drãgoi. Lucrarea a apãrut sub patronajulInstitutului de Etnografie ºi Folclor, Bucureºti.

Menþionãm de asemenea cele douã culegeri inedite:1) 200 doine, cântece ºi jocuri din Ardeal;2) 600 colinde ºi cântece de stea din Ardeal ºi

Banat;Menþionãm de asemenea cã în broºura publicatã în

1942 de cãtre Institutul Social Banat-Criºana. NicolaeUrsu defineºte poziþia sa faþã de rolul ºtiinþific alfolcloristicii româneºti.

Totodatã menþionãm cã într-un interviu acordatunui cercetãtor al operei sale, folcloristul vede oasemãnare între cântecele bufãneºti ºi cele dinMehedinþi ºi Gorj, aceasta se explicã prin faptul cã„transmutarea în Banat a unor familii ºi cãtune deolteni în nãdejdea oamenilor de atunci cã vor puteacâºtiga o pâine mai dulce la minele de cãrbuni dinSasca, Anina, Cãrbunari ºi Reºiþa” (Vezi Almãºan I.Marin. Doinã zic, Doinã ºoptesc Art. în: Drapelul roºu.Timiºoara, Anul XXIV, Nr. 7016, sâmbãtã 29 iulie1967. pag. 2).

Munca sa de folclorist ºi de animator al vieþiiculturale bãnãþene a fost consemnatã fãrã rezerve înpresa vremii. Iatã ce scrie unul dintre discipolii sãi care„vãzuse crescând apoteotic însemnele preþuirii oficialepentru valorificarea tezaurului de frumuseþi conþinuteîn miniaturalele eºantioane folclorice pe care leculesese de copil” (Vezi Murgu, Dom. Nume dereferinþã în muzica bãnãþeanã - Nicolae Ursa. Art. în:

Orizont, Serie nouã, Anul XXVI,din 14 februarie 1975, Nr. 7 (363)pag. 6).

În calitate de compozitor, peNicolae Ursu când îl preocupa otemã muzicalã, o studia înpermanenþã pânã când îi stãpâneacomplet fiinþa, dupã care „cumigalã ºi trudã o transpunea,gingaºã ºi elegantã în voceacolectivã a corului” (ªerbãnescu,Mircea. Evocãri. Nicolae Ursu înmemoria noastrã. Art în: Orizont(11) Anul XXX Timiºoara, (574)15 martie 1979 pag. 8).

Creaþiile sale corale de laprimele prelucrãri folclorice pânãla suite sunt un binemeritatomagiu adus cântecului popularbãnãþean în special ºi celui

românesc în general.Creaþia coralã a lui Nicolae Ursu este situatã pe

linia lucrãrilor lui Ion Vidu ºi „reliefeazã un conþinutliric, expresiv, larg accesibil ºi (1212 Vezi Popovici,Doru. Nicolae Ursu. Art. în: Muzica coralãromâneascã. Editura Muzicalã, Bucureºti, 1966, pag.238).

El s-a impus în muzica româneascã prinurmãtoarele lucrãri corale devenite adevãrate ºlagãre:Urâtu mã duce-n lume; Toatã lumea ar vrea sã mor;Du-te dor; La mândra; Lino, Leano; Ca la Brebuprecum ºi Linã Gherghinã.

Nicolae Ursu a adus o contribuþie culturii româneºtiîn mod egal atât pe tãrâmul folcloristicii, al pedagogiei,al dirijoralului ºi al creaþiei corale laice ºi religioase.

Iatã ce scrie unul din cercetãtorii activitãþii sale:„Nicolae Ursu devine un simbol al rodniciei de cântecbãnãþean, decantat la înalþi parametri în patrimoniulculturii” (Vezi Ghiulvezan, Ovidiu. Zilele memoriale„Nicolae Ursu“. Art. în: Drapelul roºu, Anul XXXII,Nr. 9366, 2 martie 1975, pag.2).

A scris de asemenea patru suite corale: Suita a I-a„Lirica”; Suita a II-a „Pastoralã”; Suita a III-a(Ceremonialã); Suita a IV-a „Almãjana”, alcãtuitã dinpatru melodii culese de la tinerii veniþi la un concursînsoþit de dirijorul lor profesorul Nicolae Crãiniceanu.Aceste melodii au fost mãiestrit prelucrate decompozitor pentru cor mixt ºi soliºti ºi au intrat încircuitul larg al muzicii corale româneºti, sub numele:Vine doru primãvara - cu solo sopran; La cãsuþa dinpoianã cu solo bariton (tenor); Mândruþã cu ochiiverzi cu solo bariton (tenor); Mãi bãdiþã bade al meucu solo mezzo-sopran.

Atât aceste prelucrãri corale cât ºi altele, audeterminat pe mulþi analiºti ai vieþii ºi operei sale sãscrie cã: „Nicolae Ursu este un nume de rezonanþã încartea de aur a culturii bãnãþene ºi româneºti”. (VeziCrãiniceanu, Nicolae Prof. Nicolae Ursu - un animator,Art. în Orizont, Anul XXXVI, 18 ianuarie, 1985pag.13).

Cât priveºte metoda de lucru a compozitoruluiprecum ºi caracteristicile lucrãrilor sale se poatemenþiona cã Nicolae Ursu îmbinã în mod fericitarmonizarea clasicã cu autenticitatea materialuluifolcloric, precum ºi frecventa cadenþã pe treapta a II-a

a gamei în care este scrisã lucrarea.Mergând pe linia aprecierilor oamenilor de artã ºi

culturã a moºtenirii artistice a compozitorului ºifolcloristului Nicolae Ursu, Conservatorul de Muzicãdin Cluj a publicat sub egida sa integrala lucrãrilor salecorale între care menþionãm: „Ca la Brebu”; „Linã ºiGherghinã”; „Firuþã nouã Firuþã”; „De la Oraviþa-nvale” ºi capodopera „Lino, Leano”, toate componenteale volumului I-iul.

Volumul al II-lea cuprinde cântece patriotice întrecare menþionãm: „Patrie frumoasã eºti”; „Muncitorii”sau „Cartea istoriei”.

ªi în sfârºit volumul al III-lea care înmãnuncheazãcele patru suite corale: „Cãrãºana”; „Pastorala”;„Ceremoniala” ºi „Almãjana”, toate la un loc alcãtuindfrumoasa ºi neuitata moºtenire coralã acompozitorului, folcloristului ºi omului de culturãNicolae Ursu.

„De la compozitor - scrie un alt biograf al sãu - ne-au rãmas suitele sale corale în care lumea satuluibãnãþean cântã ºi joacã în ritmul melodiilor luistrãvechi, pe care Nicolae Ursu le-a adunat ºi le-aprelucrat”. (Vezi Vãrãdeanu, Vasile. A rãmas cântarea.Art. în: Steagul roºu Anul XXVII, Nr. 7812, duminicã22 februarie (pag. 4)).

Tot la activitatea sa de compozitor menþionãm ºi: 1)Zece colinde ºi cântece de stea pentru cor mixt ºibãrbãtesc Timiºoara, 1938, precum ºi 2) Zece coruri.Melodii populare notate ºi armonizate de compozitor,Timiºoara, 1939.

Menþionãm de asemenea concepþia sa privitor laprelucrarea cântecului popular care spune cã „de multeori o stilizare prea evidentã în suitã scade dinautenticitatea unui joc popular”. (Vezi Mãlai, Gavril.Folclorul ºi activitatea artisticã. Art în Steagul roºu,Anul XXI, Nr. 6178, sâmbãtã 14 noiembrie 1964 pag.2).

În continuare prezentãm câteva din lucrãrile salecorale gãsite în mapa Societãþii Corale Carmen,condusã de Dumitru G. Kiriac, ceea ce demonstreazãcã lucrãrile corale ale lui Nicolae Ursu au atras atenþiamentorului societãþii.

1) Lino, Leano! - Cântec popular pentru cor mixtla 4 voci scris în gama Fa major, mãsurile 4/8; 3/8 ºi5/8 - Tempoul Molto rubato. Nu moduleazã în altãtonalitate pe parcursul lucrãrii.

2) De doi (joc popular) - Gama Fa major, mãsurade 2/4. Tempoul Allegro giocoso. Nu moduleazã înaltã tonalitate pe întreg parcursul lucrãrii.

3) Pãpãrugã (joc magic popular) Este scris îngama Mi major mãsura de 3/8; Tempoul. Allegrovivace. Are un singur Refren, în timpul cãruiamoduleazã în relativa sa minorã Do# minor.

4) Codrul doineºte (popular) Cor mixt cu Solo deBariton. Este scris în gama Re major natural. Tempo -Allegro poco rubato, mãsura de 4/8 - Are un singurRefren ºi un Final cu modulaþie în Si minor natural(relativa lui Re major).

5) Mândruliþã de demult Cor mixt cu SoloBariton ºi Mezzo-sopran, cor scris în gama Re majornatural; mãsura de 2/4 pe tot parcursul lucrãrii, cu unRefren, la mijlocul lucrãrii. Tempoul este Allegro-Moderato. Are ºi o Codã.

6) Ca la Brebu - joc popular bãnãþean cu text îngrai popular pentru cor mixt, Timiºoara 1947; Este olucrare scrisã în gama Mi major; mãsura de 2/4 cu treiRefrene: La Refren I Tempoul este Allegro giocoso;La Refren II gãsim o modulaþie în Si major, o mãsurãde 2/4, Tempoul Allegro giocoso Refren III. Gamaeste Re major natural mãsura de 2/4, Tempoul: Allegrocon fuoco.

7) Batã-te; Badeo, Norocu! (popular) Prelucrarepentru cor mixt scris în gama mi minor natural, mãsurade 4/8. Tempoul Allegro (poco rubato). Cu modulaþieîn Sol major natural.

8) Hai, Ioane, Ioane (popular) Prelucrare pentrucor mixt în gama Sol major natural. Tempo - Allegromoderato - (giocoso) - Pe parcurs moduleazã în gamaLa major natural, pentru ca spre sfârºitul lucrãrii sãmoduleze în gama Re major natural.

9) Cântec ºi joc popular din Banat - Cor mixt cusolo de Bas, scris în gama Sol major. Este o prelucrareîn mãsura de 4/8 care începe mai întâi cu T1 ºi T2continuã cu B1 ºi B2 dupã care se încheie cu întregansamblul pentru cor mixt cu Solo de Bas. Tempoullucrãrii este Poco rubato molto; apasionato. Peparcursul lucrãrii se moduleazã în gama Do majornatural cu treapta a VII-a coborâtã. Lucrarea se terminãapoteotic în gama Do major natural.

Concluzionând asupra prezentãrii pe scurt a vieþii ºiactivitãþii dirijorale, folcloristice ºi de creator demuzicã coralã laicã ºi religioasã a lui Nicolae Ursu, sepoate afirma cã întreaga sa activitate de dirijor,profesor, compozitor ºi folclorist, se înscrie cu cinste înmiºcarea cultural artisticã iniþiatã de Dumitru G.Kiriac, Timotei Popovici, Gheorghe Cucu, TiberiuBrediceanu, Sabin Drãgoi, Ilarion Cociºiu, ConstantinBrãiloiu ºi alþii.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

NNNNiiiiccccoooollllaaaaeeee UUUUrrrrssssuuuu- dirijor, profesor, folclorist ºi compozitor -MM

eellooss

44

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Preotul rosteºte: Luaþi, mâncaþi, Acestaeste Trupul Meu, care se frânge pentru voi,spre iertarea pãcatelor.

Poporul rãspunde: Amin!În acest moment al Sfintei Anaforale, se

instituie Taina Sfintei Euharistii ºi se întâmplãurmãtorul paradox: Hristos sãvârºeºte SfântaJertfã, deºi slujesc preoþii. El Se dãruieºte, esteprezent acum ºi întotdeauna.

Sfântul Nicolae Cabasila ne spune: „Pâineaa încetat sã mai fie pâine, este Trupulîmpãrãtesc, real, al lui Hristos, Care a primitchinurile, înjurãturile, batjocura, vânãtãile,pãlmuirile ºi scuipãrile. Este Cel Care S-arãstignit ºi S-a înjunghiat, Care a depusmãrturie bunã în faþa lui Ponþiu Pilat; Celbiciuit ºi scuipat, Care a gustat oþet ºi fiere. Darºi vinul a încetat sã mai fie vin, el este acumSângele adevãrat al Stãpânului Hristos, care aþâºnit ºi a curs din coasta împunsã. Acest Trupºi Sânge este cel zãmislit în Duhul Sfânt, careS-a nãscut din Sfânta Fecioarã. A fostînmormântat, a înviat a treia zi dupã Scripturi,S-a înãlþat la ceruri, ºi a ºezut de-a dreapta luiDumnezeu“.

Hristos, Cel cãruia bãtrânul Averchie I s-aînchinat înaintea Sfintei Mese este Acelaºi ºi înSfântul Potir ºi pe Sfânta Masã. Dacã am puteadeschide uºile cereºti ale BisericiiTriumfãtoare, ale împãrãþiei lui Dumnezeu, amvedea pe Hristos Pantocrator, luminând toatecu slava Lui dumnezeiascã. Pe El îl vedem ºi-L atingem noi, nevrednicii.

Un preot, mi-a povestit urmãtoruleveniment înfricoºãtor: Un frate de-al lui,preot, dupã cuvintele: „Sã luãm aminte,Sfintele sfinþilor”, a început sã frângã SfântulAgneþ, dar în grabã ºi cu neatenþie. În timp ce-l tãia cu miºcãri nervoase, un Mãrgãritar, ofãrâmiturã din Sfântul Trup i-a cãzut pe podea.S-a aplecat ºi a început sã-L caute. În sfârºit,L-a vãzut ºi a întins mâna ca sã-L ia, darînfricoºat a vãzut în El chipul lui Hristos, carei-a grãit cu un glas pe care nu-l va uitaniciodatã: „Mai bine aici jos, decât în mâiniletale...”! În acel moment, l-a judecat ºi l-aosândit Însuºi Domnul. A înlemnit de teamã ºii-au trebuit luni de zile sã-ºi revinã.

Dupã împãrtãºirea de la Cina cea de Tainã,Domnul a zis: „Aceasta s-o faceþi sprepomenirea Mea”. Porunca aceasta existã înLiturghia Sfântului Vasile cel Mare, împreunãcu celelalte, aºa cum le-a transmis sfântulPavel: „Cãci de câte ori veþi mânca aceastãPâine ºi veþi bea acest Pahar, moarteaDomnului vestiþi pânã când va veni”.

...A dat sfinþilor Sãi ucenici ºi apostolizicând: Luaþi, mâncaþi..., Beþi dintru Acestatoþi... . Cuvintele acestea constituie formula deinstituire, pentru cã prin ele s-a fundamentat, s-a predat ºi s-a statornicit Euharistiadumnezeiascã.

Când Domnul s-a referit la Trupul Lui, a zis:Se frânge..., iar când s-a referit la Sângele Luia zis: Se varsã... . Aceste douã acþiuni sunt latimpul prezent, aratã o acþiune în desfãºurare,adicã acum Se frânge Trupul Meu ºi acum Sevarsã Sângele Meu. Dar nu o singurã datã, cipentru totdeauna. Ori de câte ori se sãvârºeºteSfânta Liturghie este acel „acum”, de douã miide ani.

Iisus Hristos numeºte Sângele Lui, „al Legiicelei Noi”, adicã al noii înþelegeri dintreDumnezeu ºi om. Vechea alianþã s-a încheiatprin jertfele ºi sângele animalelor, cea nouã,însã, prin Jertfa Lui Hristos „Ca Miel

nevinovat ºi fãrã de prihanã”.Mielul de Paºte, în Vechiul Testament, este

preînchipuirea lui Iisus Hristos jertfit pe Cruce.El este „Mielul Lui Dumnezeu, Cel ce ridicãpãcatele lumii”. Nu Crucea L-a înãlþat peHristos, ci Hristos S-a înãlþat pe Cruce pentrupãcatele lumii.

Rãspunsul Amin rostit de popor lacuvintele: Luaþi, mâncaþi..., trebuie rostit cuvoce sobrã ºi smeritã, pentru cã are oimportanþã deosebitã. Este o mãrturisire decredinþã statornicã, nezdruncinatã. Minuneaminunilor se întâmplã în acest moment cândpreotul înaintea Sfintei Mese repetã cuvintelede instituire ºi invocã Sfântul Duh. Romano-catolicii susþin cã pentru a se realiza minuneasunt suficiente doar cuvintele preotului: Luaþi,mâncaþi..., Beþi dintru Acesta....

Biserica noastrã ortodoxã, conformînvãþãturii Sfinþilor Pãrinþi considerã cuvinteleacestea prioritare, dar pentru împlinireaminunii este nevoie ºi de invocarea SfântuluiDuh, aºa cum se întâmplã ºi la sãvârºirea altorTaine.

Invocarea pogorârii Sfântului Duh esteconsemnatã din primele veacuri creºtine.Preotul se roagã sã vinã nu focul acela care avenit la jertfelnicul profetului Ilie, ci DuhulSfânt, Care sã plineascã Jertfa de pe SfântaMasã, dar ºi din inimile credincioºilor, sã ardãpatimile, gândurile pãcãtoase ºi sã luminezemintea cu harul divin.

O persoanã virtuoasã, îndemnatã deduhovnicul ei, obiºnuia sã se împãrtãºeascãregulat. Într-o Duminicã, preotul de la bisericaunde mergea, a refuzat sã-i dea PreacurateleTaine pe motiv cã, „nu se cade femeilor sã vinãla împãrtãºanie atât de des”.

- Sã vii sã te împãrtãºeºti în Duminica apatra din post, i-a zis. Copila a fost mâhnitã deatitudinea pãrintelui ºi de purtarea lui.

Dupã încheierea Sfintei Liturghii, ea arãmas în bisericã ºi a început sã se roage cumultã evlavie ºi din toatã inima. În acelaºi timpvãrsa lacrimi în tãcere, din cauza lipsirii dedarul ºi harul dumnezeiesc. Deodatã a vãzut înfaþa ei un Arhiereu impunãtor ºi maistrãlucitor decât soarele, înconjurat demulþime de preoþi ºi diaconi în veºmintestrãlucitoare, în timp ce îngerii ºi Arhangheliicântau cu o voce negrãit de dulce. AtunciHristos Arhiereul, cu un glas blând a întrebat-o pe fatã de ce plânge. Aceea, cu multãreþinere i-a relatat întâmplarea cu oprirea dela împãrtãºanie. Marele Arhiereu a intrat înSfântul Altar, ºi a luat din Artofor o pãrticicã,a chemat-o ºi a cuminecat-o El însuºi, cu manaSa dumnezeiascã, zicându-i: „Primeºte Trupulºi Sângele Meu, ca arvunã a vieþii celeiveºnice”. Apoi, S-a înãlþat la ceruri, cu toatãceata puterilor îngereºti. Iar acea fatã,fericitã, a rãmas în bisericã, copleºitã de obucurie negrãitã. Puþin mai târziu, laîntoarcerea preotului, i-a descoperit acestuiaîntâmplarea neobiºnuitã cu împãrtãºania dinChivot. ªi pentru cã pãrticelele de Sfântãîmpãrtãºanie erau numãrate, preotul a crezutºi el.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorulunor evenimente ºi a unor experienþe din vieþilesfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 333-336.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,

monahilor ºi credincioºilor (XLII)„„LLuuaaþþii,, mmâânnccaaþþii,, AAcceessttaa eessttee TTrruuppuull MMeeuu,,ccaarree ssee ffrrâânnggee ppeennttrruu vvooii,, sspprree iieerrttaarreeaa

ppããccaatteelloorr......””ll 25 ianuarie 1902, Onceºti (judeþulBacãu). Se naºte în familia lui Toader ºial Mariei Pãvãluþã ll Dupã cursurileprimare din satul natal, urmeazãstudiile teologice la Seminarul „SfântulGheorghe” din Roman ºi Facultatea deTeologie din Cernãuþi ll se cãsãtoreºteîn 1927 cu tânãra învãþãtoare, Maria,din satul bãcãuan Filipeni, fiindbinecuvântaþi cu trei prunci, Teodorina,Aurelian (viitor medic) ºi Mihai ll estehirotonit preot de cãtre EpiscopulLucian Triteanu la 1 ianuarie 1928 peseama parohiei Lunca (Filipeni), având411 familii cu 1942 de enoriaºi ll întimpul celui de-al Doilea RãzboiMondial, se refugiazã cu familia laSchitul Buluc din Vrancea, aproape deOdobeºti ll dupã conflagraþia mondialã,este arestat de douã ori, în 1950 ºi 1958,executând pedepsele la Penitenciareledin Galaþi, Bacãu ºi Botoºani, unde, la 4decembrie 1961, cu o lunã înainte de aîmplini 60 de ani, va fi chemat la MareaÎntâlnire cu Hristos.

Gãzduirea strãinilorÎncã din perioada pãstoririi de la Lunca ºi

cea a refugiului vrâncean, pãrintele ajutamulþi nenorociþi ºi mulþi lipsiþi, sãvârºindacte de milostenie. Dupã pustiitorul rãzboi,îndemna pe credincioºii din parohie lacomuniune ºi reconstrucþie. În vremeasecetei, a organizat un comitet de asistenþãsocialã, implicându-se personal în acþiunilecaritabile desfãºurate.

A purtat de grijã în tainã de doi soldaþigermani, rãmaºi în zonã, gest creºtinesc careîi va aduce multe necazuri. Din informaþiilefiului, dr. Aurelian Pãvãluþã din Roman, ceidoi aveau vârsta de aproximativ 20 de ani,fiind originari din localitatea germanãJulich. Pãrintele le asigura în tainã hrana ºiîmbrãcãmintea pânã la întoarcerea în patrialor. Cei doi fugari au fost prinºi la podul dinRãcãtãu, duºi ºi anchetaþi la Iaºi. Ei aumãrturisit sub presiune despre grija purtatãde preotul din Lunca-Filipeni. Mai târziu,unul dintre germani a fugit în Germania,unde a urmat studii de arhirecturã, purtând ofrumoasã corespondenþã cu pãrintele Ioan ºifamilia sa (Preot Aurel-Florin Þuscanu,„Martiri ortodocºi ai Episcopiei Romanuluiîn vremea comunismului” în „Thologos”, anI (2006), nr. 1-6, pag. 89).

SecretulSpovedaniei

Dupã anchetarea în cazul celor doiprizonieri nemþi, prima confruntareimportantã a pãrintelui Pãvãluþã cuautoritãþile comuniste se va consuma în1950, când prin sentinþa nr. 953 din 18noiembrie 1950 (dosarul 951) va ficondamnat la un an detenþie pentru „uneltirecontra ordinii sociale”. Dupã executareapedepsei la Galaþi, va reveni în parohie,aflând cã nici unul dintre copii nu a fost lãsatsã se înscrie la examenul de admitere înfacultate.

Deºi spionat la predicile duminicale,dupã cum mãrturiseºte acelaºi fiu Aurelian,ºi-a reluat misiunea pastoral-misionarã cuacelaºi elan: la propunerea sa, s-au demaratlucrãrile la biserica de zid din localitate, carela venirea în parohie se afla într-o staremediocrã, fiind construitã din bârne de stejarde fostul moºier Rosetti împreunã cuenoriaºii. Dar pãrintele Ioan nu va mai putea

vedea finalizatã construcþia...Este din nou arestat pentru „omisiune de

denunþ” (nu a consimþit sã-i denunþe pe ceice se spovedeau la el) la 26 octombrie 1958.I-a fost sechestratã întreaga avere. Dupã olungã, umilitoare ºi istovitoare anchetã, încare a pãstrat o atitudine demnã în faþainjuriilor ºi bãtãilor anchetatorilor, dupãPaºtile anului 1959, Tribunalul Militar Iaºil-a condamnat la 10 ani închisoarecorecþionalã ºi 5 ani interdicþie corecþionalã.

Chiar dacã în momentul arestãrii nusuferea de nici o boalã cronicã, supus lamulte încercãri ºi suferinþe în timpul dureianchete, a contractat o maladie pulmonarã.Dupã o scurtã perioadã petrecutã la Bacãu,familia nu a mai aflat nimic despreîncercatul slujitor pânã la înºtiinþarea despredecesul acestuia la 4 decembrie 1961 înînchisoarea botoºãneanã, consemnat înCertificatul de deces nr.116, eliberat deSfatul Popular Botoºani.

În cãutarearãmãºiþelorpãmânteºti

Pentru a afla mai multe informaþii desprepãrintele Ioan ºi despre locul sãu de veci,îndurerata familie s-a deplasat la Botoºani,luând legãtura cu administratorul cimitiruluiorãºenesc. Acesta le-a indicat cuaproximaþie locul, întrucât înhumãriledeþinuþilor se oficiau în secret, de regulãnoaptea. Au amenajat un mormântcreºtinesc, înscriind pe cruce data venirii pelume ºi data trecerii la cele veºnice.

La împlinirea a ºapte ani de la moarteamartiricã, dupã parastasele sãvârºite înfiecare an, membrii familiei ºi-au propus sãducã rãmãºiþele pãmânteºti în cripta familieiPãvãluþã din Bacãu. Groparii cimitirului ausãpat o mare suprafaþã de pãmânt ºi audescoperit osemintele a ºapte deþinuþi.Rãmãºiþele pãrintelui din Lunca-Filipeni auputut fi identificate, potrivit spuselormedicului Aurelian Pãvãluþã, dupã unfragment de îmbrãcãminte sinteticã datã pecând rãposatul era în Penitenciarul dinBacãu (1959), precum ºi dupã maxilar.Osemintele au fost aºezate într-o micã raclãdin lemn ºi prohodite la locul de odihnã înCimitirul central din Bacãu, unde vor aºteptatrâmbiþa îngerului, pentru a învia la a douaVenire a Mântuitorului.

Roxana DRAGOª

Purtând de grijã de doi soldaþi germani

PPããrriinntteellee IIooaann PPããvvããlluuþþãã (+ 4 decembrie 1961)

CCAAMMPPAANNIIAA „„DDIINN TTEEMMNNIIÞÞEE SSPPRREE SSIINNAAXXAARREE““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

- continuare din numãrul trecut -În viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog,

isihia nu este posibilã fãrã lepãdarea lucrurilorlumeºti ºi fãrã adeziunea totalã la realitateapersonalã supremã ºi absolutã care esteDumnezeu, Cel care este prezent ºi lucreazã înlume prin energiile divine necreate a cãrorexpresie sunt harul dumnezeiesc ºi luminadumnezeiascã. Sfântul Simeon Noul Teolog,teolog al cuvântului lui Dumnezeu ºi al fapteiizvorâtã din credinþã ºi iubire ia ca model sauparadigme pentru teologia sa asceticã ºi misticãînvãþãtura Mântuitorului ºi a Sfinþilor Apostoliprecum Sfântul Apostol Pavel. Însã, modelulcel mai înalt pe care Sfântul Simeon NoulTeolog ºi aºa cum va proceda mai târziu ºiSfântul Grigore Palama, este Schimbarea lafaþã a Mântuitorului pe Muntele Taborului. Dinexemplul pe care el îl dã reiese în mod clar cã„isihia”, liniºtea, nu este în ascetica ºi misticatradiþiei rãsãritene o stare de „inactivitate”spiritualã sau duhovniceascã ci, dimpotrivã,reprezintã cel mai puternic dinamism spiritualsau duhovnicesc sau cea mai puternicã miºcarede înãlþare a minþii, a sufletului ºi a omuluiîntreg al cãrui centru spiritual sau duhovnicesceste mintea coborâtã în inimã, acolo în adânculfiinþei umane în care omul este adunat în sine ºieste unit cu Hristos prin har ºi ipostatic saupersonal. Despre aceasta el zice: „Sã se facã celce se liniºteºte ºi ca cei ce au urcat împreunã cuIisus pe muntele Tabor (Matei XVII) ºi auvãzut schimbarea veºmintelor Lui ºi luminafeþei Lui, care au vãzut norul cel luminos ºi au

auzit glasul Tatãlui spunând: «Acesta este FiulMeu cel iubit» ºi, loviþi de uimire, au cãzut cufaþa la pãmânt ca ºi el sã poatã spune împreunãcu Petru: «Doamne, bine este nouã aici. Sãfacem trei corturi, pentru Tine, pentru TatãlTãu ºi pentru Duhul Tãu cel Sfânt, dândÎmpãrãþiei unice spre locuinþã veºnicã sufletul,trupul ºi mintea, înnoindu-le pe acestea princurãþire ºi ridicându-le spre înãlþime prinfelurimea virtuþilor»” (Ibidem, pag. 384).

Sfântul Grigore Palama face parte dincategoria pãrinþilor aghioriþi. Pe drept cuvânt ela fost cel mai mare dintre ei datoritã uriaºeicontribuþii pe care a adus-o în teologia ortodoxãºi în practica ei. Elaborarea la nivel teologic(teoretic) a învãþãturii despre energiile divinenecreate ºi a învãþãturii ascetice ºi mistice aRugãciunii lui Iisus reprezintã o contribuþiemajorã la clarificarea ºi dezvoltarea ulterioarã aOrtodoxiei. Sfântul Grigore Palama „a trãit omare parte a vieþii sale în Sfântul Munte, a fostlegat de Sfinþii Pãrinþi care duceau o viaþãasceticã alãturi de el ºi de aceea a dat expresieexperienþei Pãrinþilor aghioriþi care în faptreprezintã experienþa Bisericii Ortodoxe”(Hirotheos, Mitropolit de Nafpaktos, SfântulGrigore de Palama Aghioritul, EdituraBunavestire, Bacãu, 2000, pag. 301).

În disputa sa cu Varlaam de Calabria,Sfântul Grigore Palama a susþinut învãþãturaortodoxã cu privire la distincþia dintre natura luiDumnezeu cel necreat ºi lumea creatã. PentruSfântul Grigore Palama, între Dumnezeu Celnecreat ºi lumea creatã este o distincþie

radicalã. Distincþia nu se aflã între natura sauesenþa lui Dumnezeu ºi energiile create, cumînvãþa Varlaam, ci întreDumnezeu Treime ºi lumeacreatã. Pentru SfântulGrigore Palama „cel ceconsiderã doar fiinþa ca fiindnecreatã iar nu ºi energiilesale veºnice este împotrivaSfinþilor Pãrinþi ai Bisericii”(Ibidem, pag. 307).

Sfântul Grigore Palamaaratã înpotriva latinilor careînvãþau cã energiile luiDumnezeu sunt create, cãenergiile divine izvorãsc dinSfânta Treime aºa cumizvorãºte apa dintr-un izvor.

„Tatãl ºi Fiul ºi DuhulSfânt sunt împreunã izvor deapã vie, adicã izvor al harului dumnezeiesc ºi allucrãrii Duhului” (Sfântul Grigore Palama,Opere complete, Volumul I, Editura Patristicã,Ediþie bilingvã, 2005, pag. 321). LucrareaSfintei Treimi în creaþie a fost numitã de SfinþiiPãrinþi capadocieni iconomie sau proniedumnezeiascã. Pornind de la faptul cã lucrareadumnezeiascã în creaþie nu este doar lucrareaunei singure persoane dumnezeieºti, ci porneºtede la Tatãl, prin Fiul, în Sfântul Duh, SfinþiiPãrinþi au considerat aceasta un argumentteologic foarte puternic în combatereasubordinaþianismului de orice fel. Astfel,„Sfântul Atanasie cel Mare în Cuvintele lui

cãtre Macedonie scrie: «nu lucreazã Tatãl ºiFiul dupã pronie diferitã, ci dupã una ºi aceeaºilucrare fiinþialã a dumnezeirii». Faptul cãaceastã lucrare nu izvorãºte numai dintr-unuldin ipostasuri, ci din fiinþa cea în trei ipostasuri,sã-l mãrturiseascã ºi marele Dionisie, care scrieîn capitolul IV a cãrþii Despre ierarhiacereascã «toate se împãrtãºesc de pronia careizvorãºte din dumnezeirea atotcauzatoare»”(Ibidem, pag. 329).

Varlaam de Calabria învãþa cã „Luminataboricã, lumina pe care Apostoliis-au învrednicit s-o vadã peMuntele Taborului a fost o simplãapariþie ºi un simbol exterior,ceva ce acum este ºi acum nu maieste, precum fulgerul ºi de aceeaea reprezenta energii comuneînþelegerii raþionale. Fãcândaceste supoziþii el susþinea cãfilosofii care emiteau idei prinintermediul înþelegerii lorintelectuale ºi al raþiunii, erausuperiori proorocilor careavuseserã acces la aceastã apariþieºi la acest simbol” (Hirotheos,Mitropolit de Nafpaktos, op. cit.,pag. 311).

În consecinþã Varlaam susþinea cã luminataboricã este o energie creatã ºi prin aceasta eapoate fi sesizatã cu mintea ºi cu ochii sau cusimpla vedere omeneascã. Sfântul GrigorePalama sesizeazã faptul cã Varlaam deºi seerija în apãrãtor al dreptei credinþe, deºi venisela Constantinopol pentru rezolvareadiferendului dintre Catolicism ºi Ortodoxie înprivinþa adaosului Filioque, el nu era decât unfilosof de formaþie platonicianã.

- va urma -Pr. prof. dr. Ion POPESCU

Facultatea de Teologie Ortodoxã„Sfânta Muceniþã Filoteia”

TTeeoollooggiiaa mmiissttiiccãã îînn ggâânnddiirreeaa ººii pprraaccttiiccaa SSffâânnttuulluuii GGrriiggoorree PPaallaammaa ((IIII))

Cunoaºterea lui Dumnezeu din fãpturi, adicã prin intermediulcreaþiei constituie, dupa Sf. Grigorie de Nazianz, vederea„spatelui” lui Dumnezeu. Aceasã vedere este însã cea caredeterminã atracþia spre ceea ce nu poate fi posedat sau cuprins ºicare, pentru aceasta, devine admirat ºi dorit mai mult. Iar dorireadumnezeirii naºte în cel ce doreºte chipul Celui dorit. Cãci spreceea ce tindem, aceea devenim.

Armonia lumii se înfãþiºeazã celui ce s-a curãþit ºi si-a întãritfacultãþile sufletului prin virtuþi, îl conduce pe acesta sprepãtrunderea la Dumnezeu, adicã în întunericul cunoaºteriiapofatice. „Cunoaºterea lui Dumnezeu îºi pãstreazã continuu uncaracter paradoxal: pe mãsurã ce se înalþã cineva în cunoaºtereaLui se înalþã în înþelegerea tainei Lui de neînþeles.” (Pr. Prof.Dumitru Stãniloae, „Teologia dogmaticã ortodoxã”, vol I)

Cunoaºterea catafaticã, prin mijlocirea creaþiei, deºi nuconstituie idealul suprem al urcuºului creºtin, reprezintã otreaptã necesarã pentru înþelegerea adecvatã a existenþei. ªi esteo trecere de la cunoaºterea comunã la cunoaºterea în duh, pentrucare întregul cosmos material e destinat sã strãluceascã asemeniveºmântului lui Hristos.

Contemplaþia nu e o fulgerare de evidenþã, venitã penepregãtite. Ea vine în urma unui efort îndelungat de cãutareraþionalã. Elementul contemplativ se asociazã elementuluiraþional ºi constituie misterul din cele vãzute. „Judecãþilesusþinute la început de credinþã, trecând prin experienþa uneivieþi virtuoase, încep sã se lumineze de o evidenþãinterioarã.”(Ibidem)

Sesizarea dincolo de imediat, vederea raþiunilor divinepuse în lucruri, înþelegerea legãturilor din lume, secondiþioneazã de un factor fundamental: credinþa. Aceastãposibilitate de vedere a „spatelui lui Dumnezeu”, adicã a vederiiLui prin mijlocirea fãpturii, ca în ghiciturã, determinã dorinþa demai mult, de cunoaºtere a necunoscutului, de pãtrundere amisterului, spre unirea cu Cel Ce fiinþeazã suprem, dincolo detot ceea ce este cunoscut. Urcarea spre Dumnezeu e posibilãdoar datoritã coborârii Lui, datoritã chemãrii pe care o faceomului cãtre Sine, în virtutea înrudirii cu acesta prin chip. Dacãomul nu ar fi purtãtor de chip, nu s-ar îndrepta voit spre Arhetip.

Caracterul totodatã transcendent ºi revelat al dumnezeirii sevãdeºte în cuvintele: „Dacã fiinþa nu ar fi transcendentã, nu ne-arda puterea sã transcendem necontenit; dacã nu ar fi coborâtã, nuam încerca sã o dobândim, fiindu-ne cu totulinaccesibilã.”(Ibidem)

Trecând de cele ale lumii spre un dincolo intuit, omuluidespãtimit i se reveleazã însuºirile dumnezeieºti într-un mister

luminos ºi activ, în care Dumnezeu e simþit prezent. Iar simþireapresantã a lui Dumnezeu ca Persoanã aparþine cunoaºteriiapofatice.

Coborârea lui Dumnezeu din planul transcendent nu serealizeazã în vederea formulãrii de dogme, ci în vederea trãiriidupã Dumnezeu, spre El, pentru îndumnezeirea prin unire.Astfel cã teologia nu este culturã generalã, ci suport ºidirecþionare permanentã spre sfinþenie. Apofatismul, ca ultimãcontemplaþie, este actul în care „subiectul uman trãieºte în modreal un fel de scufundare în infinitatea lui Dumnezeu, înatotputernicia Lui, în iubirea Lui. Prin cunoaºterea apofaticã,subiectul uman nu numai ºtie cã Dumnezeu e infinit,atotputernic etc, ci ºi experiazã aceasta.”

A vorbi despre Dumnezeu mai mult din cele ºtiute saucrezute, este un act folositor. Vorbirea despre Dumnezeu pornitãdin trãirea prezenþei Lui, este cuvânt ziditor. Prima rãmâneexterioarã, cea de-a doua prinde rãdãcini în omul interior.Bogãþia infinitã a lui Dumnezeu este sesizatã în mod superior încunoaºterea apofaticã, care se completeazã cu cea afirmativã ºicu cea negativ-raþionalã. Cel ajuns la aceastã sesizare, se gãseºteîn întunericul incomprehensibilitãþii lui Dumnezeu ºi alneputinþei contemplãrii Lui, adicã în cea mai adâncã tainã carefascineazã ºi atrage infinit.

Înaintarea omului spre Dumnezeu este precedatã de ieºireaAceluia spre lume, o ieºire iubitoare spre unirea cu fãpturile,fiind oarecum atras de ale Sale, de prezenþa Lui ieºitã din Sine,aflatã în creaturi.

Ieºirea spre fãpturi a lui Dumnezeu s-a realizat în mod deplinprin întruparea Fiului Sãu, Care Se uneºte cu umanitatearãmânând Dumnezeu. Odata cu Întruparea, Fiul umple naturaumanã de iubirea Sa faþã de Tatãl, iubire în care Duhul esteprezent pentru a ne uni cu Dumnezeu ºi între noi. Luminadumnzeirii este tocmai iubirea care lumineazã toate câte lecuprinde. Astfel, Sfânta Treime se cunoaºte „ca o unicã ºiindistinctã luminã în trei Sori, într-o interioritatereciprocã.”(Ibidem)

La capãtul rugãciunii curate omul ajunge la vederea luminiidumnezeieºti. Mintea, ieºitã din toate cele ce sunt, se aþinteºtecãtre Cel Ce Este. Apofatismul vederii luminii dumnezeieºti„constã, pe de o parte, în conºtiinþa celui ce vede cã acea luminãnu poate fi cuprinsã în concepte ºi exprimatã în cuvinte, iar pede alta, cã mai sus de ea însãºi lumina accesibilã rãmâne orezervã infinitã. Dar ea are un conþinut pozitiv de cunoaºtere maipresus de cunoaºtere, de cunoaºterea apofaticã, de experienþã ºisimþire mai presus de experienþa ºi de simþirea

naturalã.”(Ibidem)Unirea cu Dumnezeu este dragostea desãvârºitã, revãrsatã

asupra persoanei umane deschisã spre Izvorul dragostei. Prinunirea cu Cel Sfânt, în om se actualizeazã deplin chipul sãdit înel de cãtre Creator. Lumina dumnezeiascã „este, dintr-un punctde vedere, tocmai iradierea zâmbitoare a dragostei divine, trãitãîn formã mai intimã în clipele de aþintire extaticã spreDumnezeu.” (Ibidem)

În clipele de extaz, mintea nu se mai vede pe sine, ci doar peDumnezeu. Eul se imprimã de lumina divinã care este un reflexal Sfintei Treimi. Lumina înseamnã deschidere, iar coborârea luiDumnezeu la noi este exclusiv un dar, ºi nu o necesitate a fiinþeiSale. Pãrãsirea lucrãrii naturale a minþii se face pentru ca aceastasã fie înlocuitã cu lucrarea dumnezeiascã. Iar faptul acesta nudeterminã o pierdere de sine, cãci vederea luminii dumnezeieºtieste treapta cea mai înaltã a conºtiinþei de sine.

Faþã de cunoaºterea obiºnuitã, cunoaºterea apofaticã oferã unplus de cunoaºtere distinct prin cantitate ºi în special princalitate. Fiind o vedere directã, largã, a indefinitului, experienþaextazului nu poate fi restrânsã la concepte. Descrierea spre oînþelegere exterioarã a celor de negrãit, se realizeazã de cãtre pr.Dumitru Stãniloae astfel: „Rugãciunea curatã a dus mintea meapânã în preajma subiectului divin, ca într-o clipã erosul de sus sãmã rãpeascã ºi sã mã aºeze într-un contact extatic, nemijlocit, cuEl. Aceastã prezenþã directã sau aceastã experienþã a prezenþeiLui nemijlocite, îmi apare ca o luminã care umpletotul.”(Ibidem)

„Totul a devenit o luminã care umple toate ºi o bucuriecuratã, o negrãitã fericire. Deosebirile persistã ontologic, dar nuse mai simt.”(Ibidem) Aceasta este trãirea creºtinã a vieþiitransfigurate în unirea cu Treimea iubitoare care cuprinde totulîn Sine ºi în care toate sunt luminate spre cunoaºtere adevãratã.La întregul proces al devenirii ca Dumnezeu dupã har, trebuie sãlucreze permanent voinþa omului, în dorirea neîncetatã a CeluiCe coboarã. Procesul implicã deopotrivã mintea ºi inima, cãci„fãrã inimã, care este centrul tuturor lucrurilor, mintea esteneputincioasã. Fãrã minte, inima rãmâne oarbã, lipsitã dedirecþie. Trebuie gãsitã, deci, o legãturã armonioasã între minteºi inimã pentru a întocmi, pentru a crea persoana în har,deoarece calea unirii nu este un proces inconºtient. Ea presupuneo veghe neîncetatã a minþii, o strãdanie statornicã a voinþei.”(Vladimir Lossky, „Teologia misticã a bisericii de rãsãrit”)

„Nu spuneþi cã este cu neputinþã sã primeºti Duhul Sfânt.Nu spuneþi cã fãrã El e cu putinþã sã fiþi mântuiþi,Nu spuneþi cã poþi sã Îl ai fãrã sã ºtii, Nu spuneþi cã Dumnezeu nu se face vãzut oamenilor,Nu spuneþi cã oamenii nu pot vedea Lumina DumnezeiascãSau cã este cu neputinþã în vremea de azi!Nicicând aceasta nu este cu neputinþã, prieteni,

Ci, dimpotrivã, este cu totul cu putinþã, când cinevavoieºte.“( Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnul 27)

Iuliana Gabriela POPA

66

CCuunnooaaººtteerreeaa cceeaa mmaaii pprreessuuss ddee mmiinnttee(„Întru lumina Ta, vom vedea luminã“)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

26 noiembrie1476 - Vlad Þepeº începe a doua sa domnie

pe tronul Munteniei. 1909 - La Teatrul Naþional Bucureºti a avut

loc premiera piesei „Viforul” de Barbuªtefãnescu-Delavrancea.

1917 - Se încheie armistiþiul de la Focºanidintre România ºi Puterile Centrale.

1912 - S-a nãscut Eugen Ionescu (EugeneIonesco), dramaturg francez de origineromânã, nãscut în Slatina. Licenþiat în limbafrancezã la Universitatea din Bucureºti, apublicat în þarã „Elegii pentru fiinþe mici” ºi„Nu”. În 1941 s-a stabilit în Franþa, unde s-aremarcat în calitate de creator al teatruluiabsurdului. Prima sa piesã, „Cântãreaþachealã”, a avut premiera în 1950, urmatã apoide „Lecþia”, „Scaunele”, „Ucigaºi fãrãsimbrie”, „Rinocerii” - toate scrise în limbafrancezã. A fost membru al AcademieiFranceze, laureat cu premiul Moliere, membrude onoare al Uniunii Scriitorilor Francezi (d.1994).

27 noiembrie 1640 - Domnitorul Matei Basarab a emis o

lege prin care a limitat posibilitatea deînchiriere a mãnãstirilor româneºti aflate peMuntele Athos ori a altor locuri sfinte.

1818 - S-a nãscut Aron Pumnul, lingvist ºiistoric literar român, autor al primei antologiide literatura românã, fruntaº al Revoluþiei de la1848 în Transilvania, profesor al lui MihaiEminescu (d. 1866)

1867 - S-a nãscut Grigore Antipa, biolog,oceanolog ºi zoolog, membru al AcademieiRomâne, cel care a reorganizat Muzeul deIstorie Naturalã din Bucureºti, instituþie ce aziîi poartã numele.

1940 - A cãzut rãpus de gloanþele

legionarilor Nicolae Iorga, istoric, critic literar,dramaturg, memorialist, scriitor român,politician ºi prim-ministru al României.

28 noiembrie1863 - S-a nãscut Eremia Grigorescu,

general de artilerie, comandantul trupelorromâne în bãtãlia de la Mãrãºeºti, ministru derãzboi politician ºi general român, decorat cumedalia din Ordinul Mihai Viteazul (d. 1919).

1893 - În Araci (fost Arpatac), judeþulCovasna, se nãºtea ÎPS Nicolae Colan,arhiepiscop al Sibiului ºi mitropolit alArdealului, traducãtor ºi publicist, membru alAcademiei Române, profesor de NoulTestament la Academia Teologicã„Andreiana” din Sibiu (1922-1936) ºi rector alAcademiei (1928-1936). A fondat revista„Viaþa ilustratã” ºi douã colecþii de profil:„Cãrþile vieþii” ºi „Veniþi de luaþi luminã”. Denumele lui se leagã tipãrirea NouluiTestament, dupã Biblia lui Andrei ªaguna (d.1967).

1918 - Congresul General al Bucovinei aadoptat moþiunea privitoare la unireanecondiþionatã a regiunii cu regatul României.

1989 - Trecea la cele veºnice pãrinteleArsenie Boca. Licenþiat în teologie, absolvental Facultãþii Belle Arte din Bucureºti ºi maiapoi, timp de doi ani, student al Facultãþii deMedicinã din Cluj. A organizat obºteaMãnãstirii Sâmbãta de Sus ºi a MãnãstiriiPrislop. Ultima parte a vieþii ºi-a petrecut-o laMãnãstirea Sinaia. A fost înmormântat laMãnãstirea Prislop, pe data 4 decembrie 1989.

29 noiembrie1474 - ªtefan cel Mare ºi Sfânt scrie Papei

Sixt al IV-lea fãcând un apel la unitateacreºtinilor împotriva turcilor.

1784 - La Bucureºti se dã un pitac domnesc

prin care toþi egumenii erau obligaþi ca în cazulîn care vor gãsi copii cu glas frumos sã-i aducãla Sfântul Sava, la dascãlul Mihalache (undecu un an în urmã Vodã Mihai Suþu înfiinþase oclasã de muzicã).

1852 - A trecut pragul veºniciei NicolaeBãlcescu istoric, scriitor, om politic, lider almiºcãrii revoluþionare de la 1848 în ÞaraRomâneascã.

30 noiembrie1929 - A fost lansat Manifestul cãtre þarã al

Partidului Naþional-Þãrãnesc în care partidulºi-a prezentat strategia privitoare laîmbunãtãþirea vieþii politice, sociale ºieconomice din România.

1965 - S-a nãscut Preasfinþitul PetroniuSãlãjanul, arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei,Bihorului ºi Sãlajului. Preasfinþia Sa adesfãºurat o intensã activitate atât pe planbisericesc, cât ºi pe plan ecumenic ºipublicistic. Întru mulþi ºi fericiþi ani,Preasfinþite Pãrinte!

1990 - În Bucureºti, la Arcul de Triumf, aavut loc o ceremonie solemnã consacratã lui 1decembrie 1918, ziua înfãptuirii RomânieiMari.

1 decembrie1864 - A fost emis decretul privind

înfiinþarea Casei de Depuneri ºiConsemnaþiuni din România.

1916 - Primul Rãzboi Mondial: LaBucureºti s-a instalat administraþia militarãgermanã. Valoarea totalã a pagubelorprovocate de ocupaþie se ridica, în noiembrie1918, la aproape 18 miliarde lei aur.

1918 - În cadrul unei adunãri naþionale,românii din Transilvania, Banat, Criºana,Maramureº ºi Ungaria îºi exprimã dorinþa de ase uni cu România ºi de a nu mai face parte din

Imperiul Austro-Ungar. La Marea AdunareNaþionalã de la Alba Iulia au participat, pelângã delegaþiile trimise din toate localitãþileromâneºti, peste 100.000 de români veniþi sãvadã cu ochii lor realizarea visului de veacuria naþiunii române de pe ambii versanþi aiCarpaþilor.

2 decembrie1861 - Poarta Otomanã a admis unirea

administrativã ºi politicã a Principatelorromâne, printr-un firman însoþit de o notãrestrictivã care prevedea cã aceastã uniunetrebuie sã înceteze la sfârºitul domniei luiAlexandru Ioan Cuza.

1944 - Ca protest faþã de încercãrile deacaparare a puterii de cãtre comuniºti, miniºtriiPNÞ ºi PNL din guvernul Sãnãtescu îºiprezintã demisia. Este numit un nou guverncondus de generalul Nicolae Rãdescu.

1950 - Pianistul român Dinu Lipatti s-astins din viaþã la vârsta de 33 de ani. A studiatpianul încã din copilãrie, apoi a urmatcursurile Conservatorului din Bucureºti. Asusþinut numeroase recitaluri în Europa,culegând aplauze ºi aprecieri.

1998 - Pãrintele Arhimandrit Cleopa Ilie,cel mai cunoscut duhovnic român, a trecut lacele veºnice. Povãþuitor a mii de credincioºipeste jumãtate de secol, a fost stareþ alMãnãstirii Slatina din judeþul Suceava, lamânãstirea Sihãstria stabilindu-se din anul1964. Cei 12 ani de ascultare ca cioban la oilemãnãstirii Sihãstria au fost pentru mareleduhovnic „ºcoala de cãlugãrie ºi teologie”,dupã cum însuºi spunea, cãci în acea perioadãa citit zeci de cãrþi teologice, fundamentalepentru formarea sa.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

CCaalleennddaarruull eevveenniimmeenntteelloorriissttoorriiccoo--rreelliiggiiooaassee2266 nnooiieemmbbrriiee -- 22 ddeecceemmbbrriiee

Europa contemporanã are nevoie mai mult ca oricând de oreafirmare a valorilor religioase care, aºa cum o aratã istoria,cultura ºi chiar propria-i civilizaþie, au reprezentat fundamentulparadigmatic pe care s-a clãdit.

Una dintre aceste valori este ºi revelaþia divinã supranaturalã,Biblia. Din paginile ei aflãm nu atât o istorie a unui popor, nu atâtun modus vivendi al unei comunitãþi, cât faptul cãomul este, antropologic vorbind, legat deDumnezeu. Nevoia religioasã, evidenþiatã ca unadevãrat argument ontologic mai întâi de FericitulAugustin, iar în vremurile noastre de cãtre Buberîn critica adusã lui Nietzsche, Sartre, Heidegger ºiJung (Gottesfinsternis, Religion und ModernesDenken, p. 67-95), vine sã întãreascã aceastãrelaþie fiinþialã a omului cu Cel pe care L-a chematîn rugãciunile sale ca Tatã sau Pãrinte.

Din rãspunsurile pe care le-a primit în deseleinvocãri, din observaþiile pe care le-a realizat înraport cu lumea ºi cu sinele, omul a înþeles cãDumnezeu este Bun, Iubitor, Veºnic,Multmilostiv, Atoateºtiutor etc. ºi cã la El suntDreptatea ºi Adevãrul: „Judeca-va lumea întrudreptate ºi popoarele întru adevãrul Sãu (Ps. 95,13). Iar când Hristos Domnul S-a întrupat ºi prinactivitatea ºi opera Sa mântuitoare I-a arãtat cât demult înseamnã el pentru Creatorul Sãu, a rostit cuîncredere: Tu, Hristoase, eºti „Calea, Adevãrul ºiViaþa” (Ioan 14, 6).

Chiar ºi Pilat, împins de la spate de propria-i conºtiinþã întãritãde mãrturia soþiei sale, nu a mai aºteptat rãspunsul la întrebareapusã lui Hristos: „Ce este Adevãrul?” (Ioan 18, 38), recunoscând înEl pe Fiul Adevãrului, dupã cuvântul apostolului care zice: „Cãciîmpotriva adevãrului n-avem nici o putere…” (II Cor. 13, 8).

Împotriva Adevãrului s-au ridicat o seamã de voci încã dinprimele decenii ale constituirii în sens vãzut a Bisericii lui Hristos,

„stâlp ºi temelie a adevãrului” (I Timotei 3, 15), fapt care a dus lao revelare sinergicã a kinonicitãþii, responsabilã prin adumbrireaDuhului Sfânt de apãrarea sinodalã a Adevãrului. Înveºmântaþi cuplatoºa credinþei ºi a dragostei ºi având pe cap coiful nãdejdii demântuire (I Tesaloniceni 5, 8), Pãrinþii Sfinþi au dat cu sabiaDuhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17) în

învãþãturile greºite, categorisind ºicanonisind drept eretici pe cei care austricat, dupã mintea lor, Adevãrul.

Sfântul Vasile cel Mare, în apatruzecea regulã moralã, ne atrageatenþia cã noi, cei care am primitAdevãrul prin îmbrãcarea în Hristos ºi nil-am cimentat prin relaþia cu Biserica ºiTainele ei, nu trebuie sã avem pãrtãºie cucei care rãstãlmãcesc Adevãrul ºi înniciun caz sã nu tolerãm învãþãturile loreretice: „Nu trebuie sã fie toleraþi cei carepropovãduiesc altã învãþãturã, chiar dacãau fost formaþi cãtre eroare ºi blamare decei nestatornici” (Sf. Vasile cel Mare,Regula 40, Regulile Morale, PSB vol. 18,pag. 135).

În primã instanþã, am putea înþelege cãnoi creºtinii, care pãstrãm adevãrul decredinþã aºa cum a fost stabilit în cadrulSinoadelor Ecumenice, trebuie sã ne luãmla trântã cu ereticii, sã le dãm în cap, sã-i

alungãm. Sfântul Vasile nu cere acest lucru. A nu tolera înaccepþiunea marelui ierarh presupune a nu intra în comuniuneliturgicã ºi a nu accepta învãþãturile lor greºite.

Prin aceastã regulã, ierarhul capadocian împarte ereticii în douãcategorii: autorii de iure ºi de facto ai ereziei ºi cei care au fostinstruiþi de aceºtia ori s-au nãscut în aceastã erezie. Regula ne maiafirmã cã vina sau responsabilitatea asumãrii învãþãturii greºite nu

þine cont de aspectul indirect al asumãrii ei. Este evident cãintransigenþa episcopului Cezareei Capadociei de a nu avea relaþiecu ereticii, indiferent de statutul lor, întrece prevederile celei de-aVII-a porunci bisericeaºti: sã nu citim cãrþi eretice sau alesectarilor.

De ce episcopul Vasile este extrem de intransingent în relaþia cuereticii?

Pentru a înþelege intransigenþa ierarhului capadocian, estenevoie de o privire atentã asupra timpului, în sens istoric, în careacesta ºi-a formulat regulile sale. Perioada primelor secole creºtineera una în care cultura Romei ºi a Greciei Antice, pe de o parte, ºiiudaismul, de cealaltã parte, bãteau în porþile Bisericii lui Hristos,obligând sinodalitatea sã exprime adevãrurile de credinþã. Fireºtecã tentaþiile unei formulãri apropiate de cultura timpului, au fostmai uºor de promovat, dacã ne gândim cã înºiºi Sfinþii Pãrinþi aupreluat din filosofia greacã o seamã de termeni, pe care i-auîmbisericit. Numai cã de cele mai multe ori termenii erau atât desãraci în a reda sensul adevãrat al învãþãturii, iar mintea atât deblocatã în limitele categoriilor aristotelice, încât adevãrul decredinþã era trunchiat sau molestat de aºa naturã, încât ceea ce seexpunea devenea diferit sau chiar opus adevãrului de credinþã (sãne gândim aici la problema pe care a ridicat-o termenul dupã fiinþã-omiusios propus de Eusebiu de Nicomidia).

Aºa au apãrut erezii cum au fost gnosticismul, maniheismul,ereziile antitrinitare ºi subordinaþioniste etc. Evident cã înmulþireaacestor abateri de la adevãrul de credinþã al Bisericii fãrã osancþionare a lor din punct de vedere doctrinar ºi fãrã ocondamnare ulterioarã, ar fi dat naºtere fie relativizãrii învãþãturiide credinþã, fie înlocuirii acesteia cu una croitã dupã chipul culturiivremii.

Considerãm cã apãrarea învãþãturii de credinþã, pãstrareaacurateþei acesteia ºi extirparea oricãrei posibilitãþi de atac ereticasupra comunitãþii de credinþã au dus la formularea acestei reguli.

Pr. Napoleon Nicolae DABU

7

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XL)SSãã nnuu aavveemm ppããrrttã㺺iiee ccuu cceeii ccee pprrooppoovvããdduuiieesscc aallttãã îînnvvããþþããttuurrãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

La Facultatea de Teologie Ortodoxã din Piteºti,Centrul de Studii ºi documentare «Societate,

drept, religie» a organizat

CCoonnffeerriinnþþaa „„RReelliiggiiaa îînnEEuurrooppaa OOcccciiddeennttaallãã

ccoonntteemmppoorraannãã””Vineri, 20 noiembrie, de la ora 16,

sala Amfiteatru de la Facultatea deTeologie Ortodoxã „Sfânta MuceniþãFiloteea” din Piteºti a gãzduit, înprezenþa a numeroºi universitari teologi,studenþi ºi profesori de religie,conferinþa în limba francezã a Prof. Dr.Roland Campiche, cunoscut cercetãtorîn Sociologia religiei la Universitateadin Lausanne (Elveþia), intitulatã„Religia în Europa Occidentalãcontemporanã - secularizare,individualizare, privatizare ºi dinamicafenomenului religios”.

În introducerea conferinþei, Conf. Dr.Laurenþiu Tãnase de la Facultatea deTeologie din Bucureºti a prezentat oevaluare a fenomenului religios dinRomânia, din perspectivã socio-religioasã, arãtând cã în dinamica societãþii, schimbãrile istorice ºi socialedeterminã ºi schimbãri religioase, iar evoluþia societãþii europene a generatnoi forme de recompartimentare religioasã ºi o competiþie socialã ºireligioasã, necesitând o nouã abordare.

Planul expunerii Profesorului Campiche a fost structurat pe patrupuncte: un vocabular al schimbãrilor religioase, cele douã feþe ale religieicontemporane, individualizarea religiei ºi cel patru provocãri adresatecreºtinismului astãzi.

La primul punct al conferinþei, invitatul a analizat câþiva termeniesenþiali pentru desemnarea schimbãrilor religioase: secularizare,privatizarea religiei, dezinstituþionalizarea religiei (termen lansat deThomas Goodman), reîntoarcere la religie, reconstrucþie, individualizare,pluralizare, dualizare. S-a evidenþiat faptul cã analiza religioasã se poateîmbogãþi prin aceºti termeni.

În al doilea rând, conferenþiarul elveþian a observat micºorarea unorindicatori la capitolul religios, între polul instituþional ºi cel universal alreligiei, poli complementari, iar nu antagonici. Atent observator alfenomenului individualizãrii religiei, Profesorul Campiche remarca faptulcã în Elveþia ultimilor zece ani, prin evoluþia culturii ºi refuzulautoritarismului, majoritatea considerã religia ca o „afacere” personalã. În

contextul pluralitãþii religioase ºi al relativizãrii adevãrului, propunãtorulconferinþei a subliniat, la ultimul punct al expunerii sale, provocãrileadresate creºtinismului, punând un accent deosebit pe criza limbajuluireligios ºi necesitatea de pãstrare fidelã a Adevãrului.

Într-o binevenitã intervenþie, Pr. Prof. Dr. Ion Popescu, decanulFacultãþii de Teologie gazdã, a arãtat cã separaþia dintre domeniul public ºicel privat în religie provine încã din perioada Revoluþiei franceze (1789),iar printre efectele majore ale acestui eveniment istoric se numãrã ºiapariþia sociologiei, ca ºtiinþã a relaþiilor sociale. Pãrintele decan a ridicatapoi câteva probleme-cheie pentru conferinþa susþinutã: cum este posibilãreconstrucþia într-o perioadã postmodernã a pluralitãþii deconstructiviste ºicum se pot implica savanþii sociologi sã previnã desacralizarea ºipulverizarea adevãrului? Pãrintele Profesor a reliefat cã, în contextulanalizat, ideea centralã rãmâne problema Adevãrului.

Într-o altã intervenþie, Pr. Conf. Dr. Vasile Sorescu a precizat cãsecularizarea masivã de astãzi poate conduce la descreºtinare. Dacã înOccident s-a pus mai mult accent pe dimensiunea socialã, în spaþiulrãsãritean accentul se pune prin excelenþã pe dimensiunea duhovniceascã.

La finalul întâlnirii, pãrintele Vicar Conf. Dr. Nicolae Brânzea,mulþumind tuturor invitaþilor, a evidenþiat faptul cã prezentarea obiectivã arealitãþii occidentale ne va ajuta sã înþelegem ºi noi, în Biserica Ortodoxã,ce provocãri ºi schimbãri ne aºteaptã.

A consemnat Diacon Prof. Cornel DRAGOª

SSffiinnþþiirree llaa ppaarroohhiiaa PPrriisseeaaccaaSâmbãtã, 21 noiembrie, Înaltpresfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului,

a fost prezent în parohia Priseaca din comuna Coºeºti unde a oficiat slujba de sfinþire la noul lãcaºde cult cu hramurile „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” ºi „Sfântul Mucenic Pantelimon”. Slujba a fostoficiatã în mijlocul unui sobor de preoþi ºi diaconi, de faþã fiind ºi foarte mulþi credincioºi.

Parohia Priseaca aparþine comunei Coºeºti ºi a fost înfiinþatã în anul 2001, cu un numãr de 76 defamilii. În anul 2003 s-a aºezat piatra de temelie la noua bisericã pentru ca enoriaºii sã nu mai fienevoiþi sã se deplaseze în satul vecin atunci când doresc sã ia parte la sfintele slujbe.

Preot Ciprian NECULA

OOOOrrrr iiii zzzzoooonnnntttt ccccrrrreeeeººººtttt iiiinnnn

TTTTuuuurrrrcccc iiiiaaaa aaaattttaaaaccccaaaattttãããã llllaaaa CCCCuuuurrrr tttteeeeaaaa EEEEuuuurrrrooooppppeeeeaaaannnnããããaaaa DDDDrrrreeeeppppttttuuuurrrr iiii lllloooorrrr OOOOmmmmuuuulllluuuu iiii ddddeeee ccccããããtttt rrrreeeeBBBBiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa OOOOrrrr ttttooooddddooooxxxxãããã aaaa CCCCiiiipppprrrruuuu lllluuuu iiii

Biserica Ortodoxã a Ciprului dã în judecatã Turcia la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului,pentru cã împiedicã clerul ortodox sã desfãºoare slujbele religioase în lãcaºurile de cult din nordulinsulei, informeazã Radio TRINITAS.

Avocatul Bisericii a declarat ieri cã credincioºii ortodocºi nu se pot ruga în cele 520 de biserici,mãnãstiri ºi capele ce le aparþin.

Potrivit autoritãþilor cipriote aceste locuri sacre au fost lãsate forþat în paraginã sau transformateîn moschei, barãci ale armatei, grajduri ori cluburi de noapte.

Apãrarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului a mai subliniat cã deciziile din trecut ale CEDO au fãcutTurcia responsabilã pentru menþinerea celor 35.000 de soldaþi de ocupaþie în nordul insulei.

DDoolliiuu îînn ttooaattãã SSeerrbbiiaaJoi, 19 noiembrie 2009, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, însoþit de o delegaþie a

Bisericii Ortodoxe Române, a participat la funeraliile vrednicului de pomenire PatriarhulPavle al Serbiei, care au avut loc la Belgrad, informeazã cotidianul „Ziarul Lumina“. Înnumele Sfântului Sinod, clerului ºi credincioºilor Bisericii Ortodoxe Române, PatriarhulRomâniei a adresat Patriarhiei Sârbe un mesaj de compasiune.

Patriarhul Pavle al Bisericii Ortodoxe Sârbe, care a trecut la Domnul duminicã 15noiembrie, la vârsta de 95 de ani, a fost condus pe ultimul drum, în cadrul unor funeraliinaþionale, relateazã AFP ºi Tanjug. Zeci de mii de sârbi au trecut în aceste zile pe lângã sicriulPatriarhului Pavle, aducându-i un ultim omagiu.

Cortegiul funerar a traversat strãzile din centrul capitalei sârbe pânã la impozanta Catedralã„Sfântul Sava“, unul dintre cele mai importante edificii ale creºtinismului ortodox, unde a fostsãvârºitã slujba de prohodire. Apoi, sicriul cu trupul Patriarhului a fost condus la MãnãstireaRakovica, situatã în apropierea Belgradului, unde a fost înmormântat, dupã dorinþa sa.

Biserica Ortodoxã Sârbã i-a invitat pe credincioºi sã nu cumpere flori sau coroane,invocând o cerere a Patriarhului de a-ºi vãrsa contribuþiile pentru accelerarea lucrãrilor laCatedrala „Sfântul Sava“, angajate la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, dar care au trenat

din lipsã de mijloace.Autoritãþile sârbe au invitatîntreprinderile sã acorde o zi liberãplãtitã angajaþilor, pentru ca aceºtiasã poatã participa la funeralii. Deasemenea, ºcolile din Serbia ºi-aususpendat joi orele, iar Parlamentulnu s-a reunit în ºedinþã.

Patriarhul Pavle a fost liderulspiritual al ortodocºilor sârbi din1990, într-o perioadã tumultuoasã ºisângeroasã, în care s-a produsdestrãmarea Iugoslaviei ºiexacerbarea naþionalismului sârb, laînceputul anilor ‘90 ai secoluluitrecut.

www.basilica.ro