CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 453 2299 aapprriilliiee -- 55 mmaaii 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Chiar dacã nouã ne scapã de cele mai multe ori marilefrumuseþi pe care ni le îmbie Dumnezeu, aceasta nu

înseamnã cã ele nu existã ºi nu-ºi fac lucrarea de tainã. Aºa neaflãm ºi acum în faþa Cuvântului lui Dumnezeu cel veºnic, ceni s-a pãstrat prin puterea Duhului Sfânt ca sã lucreze cu spormult în inima noastrã atât de zbuciumatã de ispite ºi greutãþide tot felul.

Iatã Evanghelia din Duminica Slãbãnogului:

„ªi intrând iarãºi în Capernaum, dupã câteva zile s-aauzit cã este în casã. ªi îndatã s-au adunat mulþi, încât nu maiera loc, nici înaintea uºii, ºi le grãia lor cuvântul. ªi au venitla El, aducând un slãbãnog, pe care-l purtau patru inºi. ªineputând ei, din pricina mulþimii, sã se apropie de El, audesfãcut acoperiºul casei unde era Iisus ºi, prin spãrturã, aulãsat în jos patul în care zãcea slãbãnogul. ªi vãzând Iisuscredinþa lor, i-a zis slãbãnogului: Fiule, iertate îþi suntpãcatele tale! ªi erau acolo unii dintre cãrturari, care ºedeauºi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeºte Acesta astfel? Elhuleºte. Cine poate sã ierte pãcatele, fãrã numai unulDumnezeu? ªi îndatã cunoscând Iisus, cu duhul Lui, cã aºacugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaþi acestea îninimile voastre? Ce este mai uºor a zice slãbãnogului: Iertateîþi sunt pãcatele, sau a zice: Scoalã-te, ia-þi patul tãu ºiumblã? Dar, ca sã ºtiþi ce putere are Fiul Omului a iertapãcatele pe pãmânt, a zis slãbãnogului: Zic þie: Scoalã-te, ia-þi patul tãu ºi mergi la casa ta. ªi s-a sculat îndatã ºi, luându-ºi patul, a ieºit înaintea tuturor, încât erau toþi uimiþi ºislãveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am vãzutniciodatã” (Marcu 2, 1-12).

Desprindem din aceastã Sfântã Evanghelie forþarugãciunii care se face cu deplinã credinþã de cãtre

mulþimea credincioºilor. ªtim cu toþii, de altfel, cã atunci cândaprindem mai multe lumânãri într-o camerã întunecatã, seface mai multã luminã, ºi precum se adunã mai mulþi cãrbunila un loc, desigur, mai multã cãldurã ºi putere au, aºa ºicredinþa celor mai mulþi, este ascultatã ºi are mare trecere înfaþa lui Dumnezeu. Spre exemplu, sã luãm cuvântul pe care l-a zis Domnul: „ªi vãzând Iisus credinþa lor, a zisslãbãnogului: Fiule, iertate îþi sunt pãcatele!” N-a zis Domnul:„Vãzând credinþa slãbãnogului” ci „a lor”, adicã a aceloracare purtau pe pat pe acel slãbãnog.

Mare le-a fost credinþa, nãdejdea ºi iubirea lor purtândslãbãnogul în spinare ºi aducându-l spre vindecare la

picioarele lui Iisus, chiar dacã a trebuit sã-l coboare prinacoperiºul casei, din cauza mulþimilor. Ne întâlnim aici cu ocredinþã tare ºi neîndoielnicã, atât din partea purtãtorilorbolnavului, cât ºi din partea slãbãnogului, care de altfel, dacãnu credea în Iisus, n-ar fi rugat pe cei patru prieteni ai sãi sã-lducã în faþa Lui. De aceea, Iisus Domnul cunoscând credinþalor în chip tainic, nu i-a întrebat nimic ºi de îndatã a zis:„Fiule, iertate îþi sunt pãcatele tale!”, apoi: „Scoalã-te, ia-þipatul tãu ºi mergi la casa ta!” Acum se împlinea CuvântulDomnului: „Mântui-va Domnul sufletul robilor Sãi ºi nu vorgreºi toþi cei care nãdãjduiesc spre Dânsul” (Psalmul 33, 21).

Putem deci afirma cã rugãciunea celor mulþi, fãcutã cucredinþã mare ºi iubire nãdãjduitoare pentru cei bolnavi

ºi-n alte amãrãciuni cãzuþi, are o putere mult mai mare, dezeci ºi sute ºi mii de ori, decât rugãciunea particularã pe careo facem noi, de unul singur. Pentru a mai da doar un singurexemplu din cele foarte multe, vom reaminti cã SfântulApostol Petru, pentru mãrturisirea adevãrului, a fost prins,legat ºi dus în temniþã unde era pãzit de patru strãji de câtepatru ostaºi.

Biserica însã fãcea rugãciuni neîncetate pentru a figrabnic izbãvit. Pe când dormea, îngerul Domnului l-a

deºteptat zicând: „Scoalã-te degrab, încinge-te ºi încalþã-te cusandalele”, de îndatã cãzându-i lanþurile de la mâini, el a fãcutaºa. Apoi îngerul i-a zis: „Îmbracã-te ºi vino dupã mine”. ªiaºa a trecut însoþit de îngerul pãzitor prin straja întâi ºi a douaºi ajungând la poarta cea de fier care duce în cetate, poarta s-a

deschis singurã, iar ieºind ºi trecând o uliþã îndatã îngerulDomnului s-a depãrtat de la el. Venindu-ºi în fire, ApostolulPetru a zis plin de bucurie ºi uimire: „Acum ºtiu cu adevãratcã Domnul a trimis pe îngerul Sãu ºi m-a scos din mâna luiIrod ºi din toatã aºteptarea poporului iudeilor” (Fapte 12, 4-11).

Iatã, aºadar, ce mare ºi prea minunatã minune a sãvârºitDomnul Dumnezeu, cu Sfântul Apostol Petru! Pentru ce

s-a fãcut aceastã minune? Pentru cã mulþimea credincioºilor,în Bisericã, „fãceau neîncetat rugãciune cãtre Dumnezeupentru el”. Cum voi putea uita vreodatã rugãciunile cu postaspru fãcute, pe rândul satului, de cãtre credincioºii dinTioltiurul Gherlei Transilvaniei, pentru preotul satului deatunci ºi episcopul de azi, care vã spune aceste lucruri? Erau

vremuri grele, iar preotul trebuia pedepsit pentru îndrãznealade a ridica bisericã fãrã autorizarea legalã din partea Statului!Cum sã nu credem oare cã rugãciunile celor mulþi pot sã ajuteenorm, dacã numai doi sau trei adunaþi în numele Domnuluiaduc în mijlocul lor pe Dumnezeul Iubirii! (Matei 18, 20).

ªtim cã cele mai importante rugãciuni pe care le facemîn bisericile noastre pentru credincioºi sunt mai ales

douã: Sfânta Liturghie ºi Taina Sfântului Maslu. Cine maipoate oare spune câte minuni s-au fãcut ºi se fac mereu prinSfânta Liturghie? Toate rugãciunile credincioºilor, fãcute încomun, în Duminici ºi sãrbãtori, cu multã credinþã, unite cuale preoþilor, diaconilor ºi arhiereilor, au darul de a duce laîmplinirea cererilor adresate Bunului Dumnezeu. Ce ne-amface fãrã aceastã rugãciune împreunã, atât de necesarã lasãvârºirea Sfintei Liturghii, unde pâinea ºi vinul se prefac înTrupul ºi Sângele lui Hristos? Iatã cã fãrã Sfânta Liturghie nuam avea Sfânta Împãrtãºanie, iar fãrã aceasta, nu ne putem unicu Hristos, nu putem fi iertaþi ºi deci nici mântuiþi, dupãCuvântul Domnului care zice: „De nu veþi mânca Trupul Meuºi de nu veþi bea Sângele Meu, nu veþi avea viaþã întru voi!”(Ioan 6, 53)

Iatã, aºadar, iubiþi fraþi ºi surori în Domnul, cât de marisunt puterea ºi rolul mântuitor al Sfintei Liturghii! Nici

într-o altã Slujbã a Bisericii lui Hristos nu se þine legãtura maistrâns cu Dumnezeu, cu sfinþii din cer ºi cu oamenii pepãmânt! Aºa s-a pãstrat, se pãstreazã ºi se va pãstra credinþaortodoxã în lume. Acolo unde este Sfânta Liturghie, acoloeste Biserica lui Hristos, acolo se lucreazã mântuireacredincioºilor, acolo se þine unitatea de credinþã ºi doarcreºtinii care asistã cu însufleþire la Sfânta Liturghie simtputerea ei dumnezeiascã. Cine nu ºtie cã, de-a lungul celordouã milenii, singurã Biserica ºi slujbele sãvârºite în sfintelelocaºuri au adunat cu dragoste pe creºtinii plini de iubirea luiHristos, în jurul Sfintelor Altare unde preoþii umili i-au unit însfântã rugãciune, vindecându-se bolile prin Taina SfântuluiMaslu, prin Sfânta Spovedanie dezlegându-se pãcatele ºiunindu-i cu Hristos prin Sfintele Taine, care duc pe caleamântuirii prin învãþãtura dumnezeiascã a Evangheliei.

Cum sã uitãm vreodatã cã, în cadrul Sfintei Liturghii, sefac rugãciuni pentru cei plecaþi dintre noi în Þara de

peste veac, iar prin puterea Jertfei lui Hristos, se izbãvesc dela pedeapsã atâtea suflete ale celor adormiþi întru aºteptareaÎnvierii? Cât de impresionant este atunci când împreunã, clerºi popor, participãm cu credinþã ºi iubire la pomenireamoºilor, strãmoºilor, pãrinþilor, fraþilor ºi surorilor, cântând„Veºnica pomenire” ºi zicem, rugându-ne cu înflãcãrare, ca„Dumnezeu sã-i ierte”? Doar Dumnezeu ºtie exact câtesuflete s-au mântuit fiind izbãvite de chinurile amare aleiadului! O, Doamne, îmi aduc aminte cã un episcop a oprit peun preot de a mai sãvârºi Sfânta Liturghie. Când sã-i semnezedocumentul de oprire, deodatã aude mii de glasuri nevãzutespunând: Nu! Nu! Nu! Înfricoºat, episcopul lasã condeiul jos.

Dupã câteva zile, încearcã din nou sã apropie condeiulsã semneze ºi aude acelaºi glas tunãtor. De spaimã,

amânã din nou sã semneze hotãrârea. Neºtiind ce va sãînsemne aceasta, a chemat episcopul pe preotul cu pricina ºiîl întreabã:

- Spune, pãrinte, ce anume faci mai deosebit în viaþaSfinþiei tale?

- Nu fac mare lucru, Pãrinte Episcop. Îmi fac datoria cumpot mai bine ºi atâta, se scuzã pãrintele candidat la pedeapsã.

- Totuºi ceva trebuie sã fie, cã am eu semne speciale, iamai aminteºte-þi pãrinte, zise episcopul nedumerit.

- Ce sã fac, Prea Sfinte, de când mã ºtiu preot, întotdeaunapomenesc pe toþi morþii din lume ºi mã rog sã iasã din iad ce-icare-s acolo! ªi asta îmi face mare bucurie!

- Du-te acasã, pãrinte ºi fã mereu ceea ce spui, îºi încheiedialogul episcopul, care a rãmas ºi mai mult pe gânduri. Cândsã ia din nou condeiul ºi-l îndrepta sã semneze pedepsireapreotului pentru anumite pricini, aude din nou un strigãt: Nu!Nu! Nu! Atunci episcopul înfricoºat, dar îndrãznind, aîntrebat:

- Dar cine sunteþi voi care apãraþi pe preot? - Noi suntem cei care am fost izbãviþi din iad prin

rugãciunile preotului, aude rãspunsul izbãvitor de pedeapsã.

ªi de atunci nu ºi-a mai urnit condeiul spre pedepsireapreotului. Iatã ce înseamnã sã te rogi la Sfânta

Liturghie pentru vii, dar mai ales pentru cei adormiþi din totneamul. Doar aºa vom scãpa de slãbãnogealã la inimã ºi lasuflet!

Doar aºa ne vom vindeca!

Slãbãnogul din Evanghelie era un mare credincios ºiavea ºi mari rugãtori la Dumnezeu.

De aceea a ºi primit izbãvirea de la Iisus!

Sã ne fie îndemn ºi pildã de urmat!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

FFiiuullee,, iieerrttaattee îîþþii ssuunntt ppããccaatteellee!!

a. Starea originarãªi erau cei doi goi, ºi Adam ºi femeia lui, ºi nu se ruºinau.

Iatã covârºitoarea fericire a protopãrinþilor. Erau în trup dar nuîndurau cele trupeºti. Cã în rai n-aveau nevoie nici de casã, nicide acoperiº, nici de haine, traiul lor era fãrã durere iar starea lorîngereascã. Nu ºtiau de goliciunea trupurilor lor, pentru cã îiacoperea ºi totodatã îi împodobea însãºi slava cea nespusã aharului.

b. Ispitirea EveiDemonul, vãzându-l pe om ajuns înger pe pãmânt, mistuit de

invidie, ca unul care petrecuse între puterile cele de sus darfusese aruncat jos din pricina covârºitoarei rãutãþi, se foloseºtede multã ºiretenie pentru a-i pierde peoameni.

Strategia lui e una minuþiospregãtitã ºi are urmãtoarele etape:

- alegerea cãii de acces cea mairapidã: ºarpele;

- alegerea þintei: Eva;- iscodirea Evei pentru identificarea

poruncii;- minciuna pentru „demontarea”

restricþiei;- hulirea lui Dumnezeu,

prezentându-L ca invidios;- legarea omului cu plãcerea;- înºelarea imaginaþiei ºi nãdejdilor

omeneºti care s-a închipuit degrabdumnezeu fãrã Dumnezeu

ªarpele! Vãtãmãtorul diavol nu s-adat pe faþã, ci dosindu-ºi cu viclenie toate intenþiile se ascundeîntr-o „momealã”, aleasã nu întâmplãtor- ºarpele- de care sefoloseºte ca de o unealtã spre a ajunge în proximitatea omului.

Iar ºarpele era cel mai înþelept dintre toate fiarele de pepãmânt. Scriptura spune aceasta ca sã înþelegem cum percepeaomul aceastã fãpturã. De aceea vãzând diavolul cã ºarpele sebucura de o oarecare apreciere din partea omului, se foloseºteca de o unealtã de ºarpe ºi face din acest animal cea mai rapidãcale de acces pentru a ajunge în compania omului.

Þinta: Eva! Pãrinþii Biserici într-un glas afirmã cã nu laîntâmplare a ales a o ispiti pe femeie. De ce nu l-a ispitit peAdam? Pentru cã demonul ºtia cã Adam primise porunca directde la Dumnezeu, deci era mai greu sã surpe autoritatea divinã.De aceea alege a o ispiti pe Eva, câtã vreme ea aflase poruncadin gura bãrbatului ei, ºi era mai lesne a zdruncina cele aºezateprin autoritatea bãrbatului.

Vulnerabilitatea Evei nu a fost însã nici pe departecovârºitoare. Cu toate datele prezentate mai sus Eva ar fi avutsuficiente repere pentru a-ºi da seama cã e ceva necurat lamijloc ºi ar fi putut sã dejoace ispita astfel încât diavolul sã fiedemascat ºi fãcut de ruºine:

- chiar dacã la început fiarele nu erau înfricoºãtoare, arãtândsupuºenie omului, trebuia sã se întrebe cum de a îndrãznitºarpele sã treacã hotarul ºi sã pãtrundã în rai, locul destinatexclusiv omului, cel puþin pentru început.

- nefirescul situaþiei trebuia sã-i dea de gândit. Ce animaleste acesta care vorbeºte? Ar fi trebuit ca din capul locului sã nufi suferit sã stea de vorbã cu el, ci sã fi vorbit numai cu acela cu

care era de aceeaºi vrednicie, cu Adam pentru care fusese adusla existenþã. Trebuia sã-l cheme imediat, sã-i cearã sfatul, ca elsã-i explice ce se petrece, ca unul care numise toate animalele,cunoscându-le pe îndelete.

- dar cel mai sigur indicator al nesiguranþei a fost nu atâtforma neobiºnuitã a vorbirii ºarpelui, cât mai ales fondulnegativ al mesajului lui, care contrazicea cuvintele luiDumnezeu, dând o cu totul altã poruncã decât a Creatorului. Iarasta trebuia sã dea cu mult mai mult de gândit!

Iscodirea! Însuºi diavolul îºi dã de gol inconsistenþa puteriilimitatã serios, precum ºi neºtiinþa, în momentul în care seapucã sã o tragã de limbã pe Eva spre a se dumiri cu privire laobiectul poruncii, cãci el nu cunoºtea porunca.

Diabolicã viclenia întrebãrii ca din dreptul lui Dumnezeu!Cãci diavolul, spion pe tãrâm strãin, dorindsã afle ceea ce nu ºtia, întreabã „ce n-a zisDumnezeu?”, ca sã o determine pe Eva sãprecizeze „ce a zis Dumnezeu”. De aceea,cu ºiretenie, a iscodit-o pe femeie:Dumnezeu, a zis El oare sã nu mâncaþiroade din orice pom din rai?

ªi, vai, din pricina marii ei neatenþii,femeia, nu numai cã nu i-a întors spatele, bamai rãu cade în cursa întinsã ºi îi descoperãîntreaga poruncã (Facere 3, 2-5). Aºaaruncând înaintea „porcului” mãrgãritarele,dezvãluind cele dumnezeieºti diavolului,care a ºi pornit de îndatã lupta împotrivaporuncii lui Dumnezeu.

... Nu aruncaþi mãrgãritarele voastreînaintea porcilor, ca nu cumva sã le calceîn picioare ºi întorcându-se sã vã sfâºie(Matei 7, 6). Iatã cum Eva odatã cu

nepãzirea poruncii s-a pierdut ºi pe sine însãºi. Atât de mare rãueste sã descoperi oriºicui ºi la întâmplare tainele celedumnezeieºti...

Minciuna! Este instrumentul prin care diavolul„demonteazã” restricþia. Cãci vicleanul ºi duºmanul mântuiriinoastre dã un sfat potrivnic avertizãrii poruncii Stãpânului: Nu,nu veþi muri cu moarte!

Hulirea: Cã ºtie Dumnezeu cã în ziua în care veþi mânca dinel vi se vor deschide ochii voºtri ºi veþi fi ca niºte dumnezei,cunoscând binele ºi rãul.

Iatã cã diavolul nu se mulþumeºte cã rosteºte cuvintepotrivnice celor ale lui Dumnezeu, dar huleºte pe Creator,zugrãvindu-L necuviincios ca ascuns ºi egolatru. ªi aceastadoar ca sã-ºi poatã strecura înºelãciunea, sã poatã sminti pefemeie. Iatã momeala întreagã: umplerea paharului cu otravarãutãþii faþã de Dumnezeu!

Îmbierea plãcerii! Cum vorbele rele stricã obiceiurile bune(I Corinteni 15, 33), închipuindu-ºi cã va ajunge egalã luiDumnezeu, femeia s-a ºi grãbit sã mãnânce din pom. ªi a vãzutcã este bun pomul la mâncare ºi plãcut ochilor la vedere ºifrumos la înfãþiºare; ºi a luat din rodul lui ºi a mâncat. Iatã cãînrobirea se face prin legãturile plãcerii, prin simþurileneferecate cu rugãciunea.

Amãgirea sau înºelarea! S-a gândit în sine Eva, mânatã deînºelarea diavolului: „Dacã pomul este aºa de bun la mâncare,dacã poate încânta ochii ºi frumuseþea lui e nespusã, apoiînseamnã cã mâncatul din el ne va aduce ºi cea mai înaltã cinste

ºi vom avea aceeaºi vrednicie ca ºi Creatorul! Pentru ce dar sãnu mâncãm din el?“.

Iatã cum mintea subordonatã simþurilor s-a îngâmfat cunãdejdi deºarte cã are sã ajungã egalã lui Dumnezeu. ªi aînceput sã-ºi închipuie lucruri mari, plãsmuiri ameþitoare aleimaginaþiei, pentru ca ºi cãderea de la înãlþimea acelora sã aratevãtãmarea în adâncul prãpastiei.

c. Cãderea lui AdamMare a fost ºi trândãvia bãrbatului. În loc sã-ºi punã semne

de întrebare cu privire la depãrtarea femeii de la el, în loc sãîncerce sã o ajute sã se ridice din cursa în care cãzuse,întorcând-o la Dumnezeu spre cercetarea sufletului ei ºi a celorîntâmplate, în loc sã prefere propunerea ei la gustarea din pomuloprit, ar fi trebuit sã-i sune în urechi porunca lui Dumnezeu.Pentru toate acestea, într-un fel, cãderea lui este mai grea decâtcea a femeii sale, din moment ce Adam primise porunca de laÎnsuºi Dumnezeu.

d. Urmãrile pãcatuluiªi au mâncat ºi li s-au deschis ochii lor ºi au cunoscut cã

erau goi.Nu mâncarea din pom le-a deschis lor ochii, cãci pomul era

obiºnuit, iar rodul lui nu era magic, ci încãlcarea voii Domnuluia fost pricina pentru care li s-a luat slava care-i înconjura. Deciprin neascultare s-au fãcut nevrednici de o cinste aºa de mare.

Ba mai rãu, au ajuns la atâta înjosire încât, nemaiputândsuferi ruºinea, ei, care erau îmbrãcaþi cu atâta slavã, cos acumfrunze de smochin ºi-ºi fac acoperãmânt împrejurul lor.

e. O obiecþie la pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului

Sfântul Ioan Gurã de Aur atrage atenþia asupra obiecþieipotrivit cãreia mulþi din vrãjmaºii dumnezeieºtii Scripturiîncearcã sã spunã cã Adam ar fi dobândit cunoºtinþa de adeosebi binele ºi rãul abia dupã ce a mâncat din pom. Dar astae cea mai mare prostie.

S-a arãtat pe îndelete priceperea omului în acest sens, dinpunerea numelor animalelor, ºi pe deasupra fusese învrednicitºi cu har profetic, ca sã nu mai poatã spune nimeni nimic. Deciomul, prin grija lui Dumnezeu ºtia desãvârºit ce este binele ºirãul.

Dumnezeu a numit pomul oprit „al cunoºtinþei binelui ºirãului”, vrând sã înveþe pe om chiar de la început cã are unStãpân, ce a vrut prin aceastã micã poruncã sã-i întreþinãaducerea aminte de stãpânirea Lui. Dupã cum un stãpân darnicdã în folosinþã cuiva o casã mare ºi minunatã, tot aºa ºi Stãpânulnostru i-a încredinþat omului locuinþa raiului, dar pentru ca nucumva încetul cu încetul sã uite recunoºtinþa, închipuindu-ºi cãtoate cele vãzute s-au fãcut de la sine ºi sã-ºi închipuie lucrurimai presus de vrednicia lui, i-a poruncit sã nu se atingã de unsingur pom- ca semn al adevãratei proprietãþi- a Stãpânului.

Iar numirea de pom al cunoºtinþei binelui ºi rãului nusurprinde natura rodului, ci raportarea omului la acest reper alporuncii, raportare- fie bunã prin ascultare, fie rea prinneascultare: de aici pomul binelui ºi/sau al rãului.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XIII)

CCCCããããddddeeeerrrreeeeaaaa pppprrrroooo ttttooooppppããããrrrr iiiinnnn þþþþ iiii lllloooorrrr îîîînnnn ppppããããccccaaaa tttt

Spre a înþelege mai bine aceastã rugãciune,pentru început vom arãta ce este sfânta cópie =Cuþit cu dublu tãiº, folosit la slujba religioasã decãtre preot la tãiatul prescurii (cuvântul provinedin slavonã: kopije).

Este o rugãciune scurtã, dar în care se cernecontenit ajutorul ºi mila de la Bunul Dumnezeu.

Rugãciunea începe cu Binecuvântarea micã,rugãciunile începãtoare ºi psalmul 69:„Dumnezeule, spre ajutorul meu, ia aminte…”.Este un psalm în care este invocat aproape înfiecare verset ajutorul lui Dumnezeu. ªi toatãrugãciunea continuã cu trei scurte tropare, care defapt ºi încheie slujba. Pentru frumuseþea ºiprofunzimea lor le vom reda integral:

„Rãstignit fiind, Tu, Hristoase, a pierit tiraniaºi s-a cãlcat puterea vrãjmaºului, cãci nici înger,nici om, ci Tu, însuþi, Doamne, ne-ai mântuit penoi, slavã Þie. Slavã… Ne-ai rãscumpãrat pe noidin blestemul legii cu scump sângele Tãu; pecruce fiind rãstignit ºi cu suliþa împuns, nemurireai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavãÞie. ªi acum… Cu suliþa în coastã împungându-

Te, o, Hristoase al Meu, din blestem ai izbãvit pecea care a fost ziditã din coasta ta omeneascã, carea fost pricinã pierzãrii tuturor oamenilor.” Aºadar,aºa cum suliþa care a împuns coasta Mântuitoruluicând se afla pe cruce ºi sângele care a izvorât dincoasta Sa ne-a mântuit pe toþi, la fel copia (caretocmai aceastã suliþã închipuie) sã fie izbãvitoarede boli ºi suferinþe pentru cel bolnav cãruia i seface rugãciunea.

În Bucureºti existã o bisericã ce ºi-a luatdenumirea tocmai din aceastã practicã arugãciunii care se face cu sfânta copie. Astfel,locaºul de cult „Cuþitul de argint” este denumit aºapentru cã preoþii atingeau cu sfânta copie pe ceibolnavi spre vindecare.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnic tâlcuit

Rugãciunea care se citeºte bolnavului cu sfânta copie

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

La 25 aprilie, anul 1885, Patriarhia Ecumenicã deConstantinopol recunoaºte autocefalia BisericiiOrtodoxe Române. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, încalitate de preºedinte al Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Romane, Tomosul de autocefalie prin care„cu bucurie sufleteascã binecuvânteazã BisericaOrtodoxã Românã, recunoscându-o autocefalã întrutoate de sine ocârmuitã”. Tot acum, Patriarhulecumenic Ioachim al IV-lea a comunicat printr-oscrisoare enciclicã tuturor Bisericilor OrtodoxeAutocefale surori, adicã Patriarhiilor Alexandriei,Antiohiei si Ierusalimului, precum ºi Bisericilor Rusã,Greacã, Sârba ºi Arhiepiscopiei Ciprului recunoaºtereaautocefaliei acordate Bisericii Ortodoxe Române.

Acest document este rodul unei îndelungi activitãþidiplomatice întreprinse de ierarhii români cu sprijinuldemnitarilor de stat, care au susþinut cu argumente istoricecauza nobilã a Bisericii Ortodoxe Române în faþaPatriarhiei Ecumenice. Urmând cursul istoriei naþionale,Biserica din România independentã trebuia sã-ºi revendiceautocefalia, echivalent bisericesc al izbândei de la 1877.Prin tomosul din 25 aprilie 1885, Patriarhia Ecumenicãrenunþã a se mai erija în Bisericã-mamã ºi adoptã poziþiafireascã de Bisericã-sorã a Bisericii Ortodoxe Române.

Despre cum au decurs lucrurile în ceea ce priveºterecunoaºterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române decãtre Patriarhia Ecumenicã de la Constantinopol aflãmdintr-un articol publicat în Ziarul Lumina. Astfel, la 30martie 1884, patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea s-aretras din scaun, în locul sãu fiind ales Ioachim al IV-lea,care a pãstorit între 1 octombrie 1884 ºi 14 noiembrie1886. În Cancelaria patriarhalã de la Constantinopol,relaþiile cu Biserica româneascã erau mai puþin tensionateºi decurgeau firesc spre recunoaºterea autocefaliei.Biserica Ortodoxã Românã, cu sprijinul GuvernuluiRomâniei, a continuat activitatea diplomaticã printr-unschimb de scrisori cu Patriarhia Ecumenicã, desfãºurat laînceputul anului 1885.

Reprezentant al regelui Carol I, ministrul cultelor ºi alinstrucþiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, a fost cel care aapãrat interesele Bisericii în faþa patriarhului Ioachim alIV-lea, fiind mandatat de mitropolitul primat CalinicMiclescu sã solicite „recunoaºterea necondiþionatã aautocefaliei Bisericii naþionale”. În februarie 1885 a avutloc „o adunare secretã la Mitropolia din Bucureºti, la careau luat parte mitropoliþii ºi episcopii þãrii”, în cadrul cãreiaau fost formulate „cererile episcopatului român cãtrePatriarhie d-a se recunoaºte autocefalia”. EpiscopiiMelchisedec ªtefãnescu al Romanului ºi Iosif Gheorghianal Dunãrii de Jos au fost însãrcinaþi cu redactarea uneiscrisori destinate patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea,din textul cãreia urma sã reiasã doleanþele ierarhilorromâni.

Statul român cãtrepatriarhul Ioachim al IV-lea

La 20 aprilie 1885, scrisoarea Sfântului Sinod a fosttrimisã Patriarhiei Ecumenice, împreunã cu o adresãoficialã, purtând antetul Ministerului Cultelor, semnatã deDimitrie Sturdza. Demnitarul român comunica SanctitãþiiSale cã ataºeazã scrisoarea „Pãrintelui Calinic, Mitropolital Ungro-Valahiei ºi Primat al României, prin careÎnaltpreasfinþia Sa în numele Sfântului Sinod al României,dupã ce a primit aprobarea Maiestãþii Sale Regelui,Augustul meu Stãpân, ºi a guvernului Sãu, cere de laSanctitatea Voastrã sã binevoiþi a acorda binecuvântareaVoastrã, Bisericii autocefale a Regatului României, ca sorãde aceeaºi credinþã ortodoxã”. Totodatã, în numele regeluiºi al guvernului, mulþumea patriarhului ecumenic ‘pentruspiritul plin de bunãvoinþã ºi pentru simþãmintele înalte, cea arãtat în aceste împrejurãri, pentru a ajunge cu toþii la unrezultat atât de priincios pentru unitatea ºi pacea SfinteiBiserici a Rãsãritului’.

Mitropolitul primat CalinicMiclescu cãtre patriarh

Scrisoarea semnatã de „al Înalt Sanctitãþii Voastre mai

mic în Domnul ºi împreunã-liturghisitor Arhiepiscop ºiMitropolit al Ungro-Valahiei, Primat ºi Preºedinte alSfântului Sinod al României, Calinic” solicita oficialrecunoaºterea formalã a autocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne. Din text reiese cã primatul român aminteaPatriarhiei Ecumenice autocefalia cu care „BisericaOrtodoxã Românã a fost declaratã, bucurându-se de oindependenþã egalã cu aceea a celorlalte Bisericiautocefale”. Mitropolitul Calinic Miclescu solicitabinecuvântarea Patriarhiei Ecumenice ºi „comunicareaprin Ea a acestui fapt ºi celorlalte Biserici autocefale”:„Vin sã rog pe Sanctitatea Voastrã sã binevoiþi a dabinecuvântarea Voastrã acestui fapt, sãvârºit în interesulreligiei, ºi a recunoaºte Biserica autocefalã a RegatuluiRomâniei ca sorã de acelaºi rit ºi de aceeaºi credinþã întrutoate”. Mitropolitul de fericitã amintire Antonie

Plãmãdealã al Ardealului sublinia cã primatul român nusolicita autocefalie pentru Biserica pe care o pãstorea, cibinecuvântare „ca semn al unei autocefalii existente în fapt,care avea nevoie numai de confirmare”. Totodatã, înnumele ierarhilor români, mãrturisea cã „Sfântul Sinod alBisericii Autocefale a României va sta întotdeauna înlegãturã dogmaticã ºi canonicã cu Prea Sfântul TronEcumenic, ca ºi cu celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale”.

Patriarhul ecumenicIoachim al IV-lea cãtrestatul român

Sinodul patriarhal, întrunit la 25 aprilie 1885, a luatcunoºtinþã de adresele primite din România ºi a redactatscrisorile de rãspuns, pe care le-a trimis în þarã prinGheorghe Ghica, reprezentantul român Constantinopol.Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea scriareprezentantului regelui Carol I ºi al Guvernului României,ministrul Dimitrie Sturdza, „care cere de la Marea noastrãBisericã a lui Hristos binecuvântarea ºi recunoaºterea PreaSfintei Biserici a Regatului României ca autocefalã”:„Cererea aceasta, primind-o cu plãcere ca raþionalã,dreaptã ºi corespunzãtoare cu aºezãmintele bisericeºti, ne-am grãbit a o împlini”. În acest sens, anunþa cã a fostredactat „Sfântul Tom patriarhicesc ºi sinodal ... prin careTom binecuvântãm pe Prea Sfânta Bisericã a României,recunoscând-o autocefalã ºi întru toate de sineadministratã, ºi proclamãm pe Sfântul ei Sinod, frate înHristos prea iubit”. Regelui Carol îi trimitea „pãrinteºtibinecuvântãri” ºi îl anunþa de „cãlduroase rugãciuni pentru

gloria Maiestãþii Sale, care totdeauna cu mãrinimieocroteºte drepturile ºi interesele Bisericii Ortodoxe aRomâniei, ºi pentru prosperitatea poporului român, care apãstrat neatins sfântul depozit al sfintei noastre credinþe,celei nepãtate”.

Patriarhul cãtremitropolitul primat CalinicMiclescu

Tot la 25 aprilie 1885 a fost trimis ºi rãspunsulpatriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea cãtre mitropolitulprimat al Ungrovlahiei, Calinic Miclescu, prin care seanunþa rezultatul solicitãrii recunoaºterii autocefaliei:„Aceastã cerere a prea scumpei ºi respectatei Înalt PreaSfinþiei Voastre, luându-o în consideraþie împreunã, cuSfântul de pe lângã Noi Sinod al Prea SfinþiþilorMitropoliþi, fraþi iubitori ai noºtri în Sfântul Duh ºicoliturghisitori, ºi chibzuind împreunã asupra ei, am gãsit-o raþionalã ºi dreaptã, ºi corespunzãtoare cu aºezãmintelebisericeºti”. În acest sens, era anunþatã Bisericii OrtodoxeRomâne redactarea „Sfântului ºi legalului TomPatriarhicesc ºi Sinodal, prin care cu bucurie sufleteascãbinecuvântãm pe Prea Sfânta Bisericã a României,recunoscând-o autocefalã ºi întru toate de sine administratãºi proclamând pe Sfântul ei Sinod de frate prea iubit înHristos”. Asigura, de asemenea, cã a fost trimisã enciclicaprin care se comunica „dupã prescripþiile vechi acest faptîmbucurãtor ºi tuturor celorlalte Biserici ortodoxeautocefale”.

Mesajul regelui Carol Ipentru Sfântul Sinod alBisericii OrtodoxeRomâne

ªedinþa de primãvarã din anul 1885 a Sfântului Sinod alBisericii Autocefale Ortodoxe Române a fost deschisã cumesajul regelui Carol I, prin care suveranul þãrii catalogarecunoaºterea autocefaliei Bisericii drept „un fapt de mareînsemnãtate”: „Sunt fericit a anunþa Prea Sfinþiilor Voastre,cã autocefalia secularã a Bisericii Ortodoxe Române acãpãtat binecuvântarea Sanctitãþii Sale PatriarhuluiEcumenic, ºi cã astfel poziþia Bisericii Române, egalîndreptãþitã cu celelalte Biserici ortodoxe autocefale,surorile ei de aceeaºi credinþã ºi de acelaºi rit, se aflã binedefinitã”. Totodatã, aprecia buna colaborare dintre Bisericãºi guvern în aceste acþiuni diplomatice faþã de PatriarhiaEcumenicã: „Acest bun rezultat l-am obþinut prinstãruinþele Guvernului Meu, cu concursul luminat ºipatriotic al Prea Sfinþilor Mitropoliþi ºi Episcopi ai Bisericiiromâne ºi graþie înaltelor simþãminte de adevãratã frãþiecreºtineascã, ce însufleþeºte pe Sanctitatea Sa Ioachim IV ºipe Sfântul sãu Sinod”. În continuare, suveranul þãriirecunoºtea rolul Bisericii Ortodoxe în statul pe care îlconducea: „Biserica, din a cãrei apãrare în secolele trecuteRomânii îºi fac gloria lor, a fost totdeauna nedeslipitã dedestinele þãrii. Pãtruns de acest adevãr istoric ºi cunoscândcredinþa nestrãmutatã a poporului în religia luistrãmoºeascã, din cea întâi zi ºi în tot timpul Domniei Meleam avut dinaintea ochilor Mei un þel constant, mãrirea ºiîntãrirea Bisericii române, pentru ca ea sã rãmânã aceamare instituþie naþionalã de Stat, pe care poporul român sãse poatã totdeauna sprijini”. Prin aceasta, asigura Bisericiisprijinul necondiþionat al statului: „Þara întreagã îºi areochii þintiþi asupra acestei sfinte adunãri. Cunoscsimþãmintele religioase ºi patriotice, de care este însufleþitSfântul Sinod, ºi de aceea guvernul Meu îl va sprijini întoate mãsurile, ce va lua în înþelegere cu dânsul ºi care ducla împlinirea scopului, ce urmãrim cu toþii - întãrirea ºimãrirea Bisericii ºi a patriei”. Acestea fiind spuse, „eudeclar deschisã sesiunea de primãvarã a Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române”. „Dat în Castelul Peleº în 1Mai, anul 1885”, semneazã regele Carol I

(Articol publicat în „Ziarul Lumina“ din data de 10 aprilie 2010)

112255 ddee aannii ddee llaa RReeccuunnooaaººtteerreeaa AAuuttoocceeffaalliieeii BBiisseerriicciiii OOrrttooddooxxeeRRoommâânnee ddee ccããttrree PPaattrriiaarrhhiiaa EEccuummeenniiccãã ddee CCoonnssttaannttiinnooppooll

Anul 2010 este „Anul omagial al CrezuluiOrtodox ºi al Autocefaliei româneºti” în

Patriarhia Românã. Acest lucru s-a fãcut lainiþiativa Preafericitului Pãrinte Patriarh

Daniel, cu aprobarea Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române în ºedinþa de

lucru din 18-19 iunie 2009.

EEvveenn

iimmeenn

tt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Dupã întoarcerea din procesiunea cu Sfântul Epitaf dintimpul slujbei Utreniei din Sâmbãta Mare, acesta se pune peSfânta Masã ºi rãmâne întins pe ea pânã la odovaniaPaºtelui, din miercurea de dinaintea Joii Înãlþarii. Nu ar fide preferat sã se punã la locul lui, devreme ce Domnul aînviat?

Ce este Sfântul Epitaf?Sf. Epitaf (gr. epi tafos = mormânt). Acest cuvânt are douã

înþelesuri: ca obiect bisericesc de cult ºi ca inscripþie pe o piatrãde mormânt.

Epitaful obiect de cult, numit ºi Sfântul Aer sau Plasceniþa(slv.), este fãcut din pânzã de in, mãtase, catifea sau muºama pecare se aflã imprimatã, brodatã ori pictatã icoana înmormântãriiDomnului. Se foloseºte o singurã datã pe an, la slujba vecernieidin Vinerea Patimilor, când Epitaful este scos în procesiune dinSfântul altar ºi aºezat în mijlocul bisericii pe o masã, ºi apoi laslujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor (UtreniaSâmbetei celei Mari), când este purtat în procesiune în jurulbisericii ºi apoi adus în bisericã în Sfântul altar, unde este aºezatpe Sfânta Masã; acolo rãmâne pânã la Înãlþarea Domnului, cândeste ridicat ºi pus la locul lui, unde se pãstreazã în restul anului.

SimbolisticaEpitaful închipuie Trupul mort al Domnului, amintind

punerea Lui în mormânt, iar ridicarea Epitafului de pe SfântaMasã, în Miercurea din ajunul Înãlþãrii, simbolizeazã Înãlþarea lacer a Mântuitorului. Punerea epitafului pe Sfânta Masã se leagãde sensul simbolic care se dã acestui act, adicã faptului cãînchipuie mormântul lui Hristos. Astfel, dupã prohodirea de laepitaf ºi procesiunea cu trupul Domnului, care este un anumitmod de reprezentare a funeraliilor Lui, se face ºi o reprezentarea îngropãrii Lui prin punerea epitafului pe Sfânta Masã-mormântul lui Hristos.

Originea ºi evoluþia istoricã afolosirii acestui obiect liturgic

În perioada dinaintea secolului al XIII-lea aproximativ, lastihoavna Vecerniei din Vinerea Mare, preotul nu „intra”purtând epitaful cum face astãzi, ci Evanghelia într-o parte,sprijinitã pe umãr în aer. În felul acesta ieºea în public laînchinare ºi fãcea procesiune în timpul cântãrii SfinteDumnezeule de la Doxologia Utreniei din Sâmbãta Mare.Evanghelia, dupã tâlcuirile simbolice ale Pãrinþilor, Îl închipuie

pe Hristos iar Sfântul Aer, dupã aceleaºi tâlcuiri, giulgiul luiIosif ºi Nicodim cu care au înfãºurat Trupul mort al Domnului.Aceste simbolisme au influenþat puternic practica liturgicã,precum ºi forma Aerului. În timp ce Aerul, dupã cum o indicãnumele, era iniþial un acoperãmânt uºor cu care se acopereaudarurile din motive cu totul practice, drept pentru care se mainumea ºi „nor”, „voal” sau „voalul cel mai de sus”, a început sãfie împodobit cu reprezentãri influenþate de simbolisme careerau puse pe seama lui. Adicã pe el se înfãþiºeazã Hristos mort,

„mielul”, singur sau cu îngeri cu ripide, cu cei patruEvangheliºti, sau, în fine, ºi în forma dezvoltatã a plânsului de lamormânt, adicã cu Nãscãtoarea de Dumnezeu, cu Ioan,mironosiþele, cu Iosif ºi Nicodim.

Astfel Aerul s-a transformat în epitaf. Acest tip de aer-epitafni-l descrie ºi Simeon al Tesalonicului în Dialogul sãu: „Apoi, laurmã, pune aerul (adicã dupã celelalte acoperãminte aleDarurilor în timpul slujbei Proscomidiei)... care însemneazã ºicerul în care este steaua ºi giulgiul; cãci de aceea ºi ca pe un mortîmbãlsãmat cu miruri pe Iisus Îl poartã ºi epi-tafios (adicã pe-mormânt) se cheamã; aceasta ne învaþã pânã la sfârºit în modcurat Taina ca întru-un tablou”.

Modificarea acesta a avut urmãri directe în Liturghie pe de oparte ºi în slujba din Vinerea Mare pe de altã parte. Adicãvechiul aer simplu ºi uºor în timpul Vohodului mare se punea „înmâna stângã a diaconului” sau, mai exact, „pe umãrul stâng aldiaconului” ºi, în lipsa diaconului, preotul îl punea „pe umãrul

sãu”. Dupã schimbarea sa în epitaf importanþa acestuiacoperãmânt s-a golit ºi mutarea lui de la proscomidiar lajertfelnic din timpul Vohodului mare se fãcea în modcorespunzãtor importanþei sale. Adicã la marile slujbe în sobor,dupã sfintele vase, el era purtat de diacon „pe cap”. Acest gesteste mãrturisit de codicii de la Sfântul Sava 362 (607) din secolulal XIV-lea ºi de la Atena 754 din secolul al XVII-lea („iar înurma tuturor diaconii care þin pe cap aerul”), precum ºi deSimeon al Tesalonicului („cu care toþi ceilalþi ºi cei care þin pecap Sfântul vãl, care are înfãþiºat pe el pe Iisus gol ºi mort”,Interpretarea, 76).

Acoperirea vaselor dupã depunerea lor pe Sfânta Masã sefãcea în mod analog cu cel din Vinerea Mare, zicându-se adicãtroparul „Iosif cel cu bun chip...”, în timp ce „se adunau la un loctoþi arhiereii, preoþii ºi diaconii” (Sfântul Sava 362). Motivetehnice au contribuit de asemenea la schimbarea în modul în carese muta aerul-epitaf în timpul Vohodului mare. Dacã slujea unpreot cu un singur diacon, aerul se punea pe spatele diaconului(„ridicã aerul ºi îl pune pe spatele diaconului”, Atena 749), la felca ºi astãzi, sau pe capul diaconului în felul în care se agaþã despate („pe capul diaconului... acoperind acum capul diaconului,dupã cum am zis, cu aerul ºi de la frunte pânã la spate fiindagãþat aerul”, Sinai 986). În mod asemãnãtor se purta aerul ºicând slujea preotul singur: îl agãþa adicã, la fel ca ºi astãzi, deumerii sãi sau îl punea pe cap ºi spate, cum face cu epitaful laprocesiunea din Vinerea Mare.

Pãstrarea Sfântului Epitaf pe Sfânta Masã pânã la odovania Paºtelui

Slujba coborârii de pe cruce ºi a plângerii de la mormânt (aProhodului) cu noua formã a aerului, având reprezentarea luiHristos mort a primit o poziþie centralã. În timp ce înainte erapur ºi simplu tipul giulgiului, în care înveleau Evanghelia, acumacesta devine deja trupul lui Hristos cel îngropat. Evanghelias-a pãstrat ºi se pune la închinare împreunã cu epitaful la

stihoavna Vinerii celei Mari ºi se poartã în procesiune la Utreniadin Sâmbãta Mare, însã centrul de greutate a cãzut pe epitaf.Acesta se ºi „îngroapã”, dupã cum am vãzut la început,depunându-se în mormântul lui Hristos, pe Sfânta Masã, dupãprocesiunea-înmormântare de la Utrenia din Sâmbãta Mare.

În acest punct se gãseºte ºi rãspunsul la întrebare, deoareceepitaful rãmâne pe Sfânta Masã pe toatã perioada pascalã. Întimpul Liturghiilor pascale din aceastã perioadã nu ar fi înconformitate cu întreaga cromaticã a Învierii purtarea aerului-epitaf în timpul Vohodului mare. De aceea a ºi rãmas ºi, dintradiþie, ºi rãmâne pânã astãzi, întins pe Sfânta Masã pânã laodovania Paºtelui, chiar ºi dupã separarea aerului de epitaf.

Aceasta este provenienþa istoricã ºi sensul acestui obicei. Numai contribuie în mod sigur motivele practice care au provocatnaºterea lui, deoarece epitaful-aer nu mai este purtat înprocesiune în timpul Vohodului mare. (Ioannis Foundoulis,Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 139-142).

Diacon Prof. Gabriel Firuþã

Liturgicã

DDee ccee SSffâânnttuull EEppiittaaff rrããmmâânnee îînnttiinnss ppee SSffâânnttaa MMaassãã ppâânnãã llaa ooddoovvaanniiaa PPaaººtteelluuii??

Noi toþi am citit opere care aparþincurentului romantic, am ascultat muzicadezlãnþuitã a lui Hector Berlioz sau Wagner,am citit poeme scrise de lordul Byron sau deShelley... Spiritul romantic înflãcãreazã ºiatrage chiar ºi pe cei marcaþi de scepticismulmaterialist-consumist al zilelor noastre. În lavaacestui curent pãtimaº sunt conþinuþi germeniiunui titanism, fãrã precedent, seminþele uneigigantice revolte. Studiul revoluþionar al luiChopin, „Damnaþiunea lui Faust” de Listz,capriciile lui Nicolo Paganini, toate acestecompoziþii exprimã o dorinþã nestãpânitã de alua absolutul cu asalt, de a ridica omul laproporþii nemaiîntâlnite pânã atunci, într-unavânt al patosului libertãþii. Dar, miºcarearomanticã (mai precis unii romantici) nu a fostlipsitã de exagerãri de multe ori periculoase.Astfel, faimosul poet Percy Bysshe Shelley,autor al poemului „Prometeu descãtuºat”, aîmpins avântul revoltei pânã la limita atitudiniiiateist-consecvente. Rãspunzând scrisorii unuiprieten scria: „... vã mãrturisesc cã îndemnul dea adopta ideile pe care le numiþi creºtinism nu

mã atrage în niciun fel, dacã prin asta vã referiþila superstiþia vulgarã în toate amãnuntele salesau la vreo altã teorie mai rafinatã în legãturãcu faptele ºi ideile care au dus la pieirea religiegrecilor” (Petre Solomon - Tabel cronologic -Shelley - Prometeu descãtuºat ºi alte poeme,Editura Biblioteca pentru toþi, 1965, pag. 243).

Poetul a trãit puþinii ani ai vieþii sale într-oatmosferã ideaticã dominatã de influenþelefilosofice ale unor gânditori ca Hartley,Berkley ºi David Hume, ultimul fiind, mai ales,un sceptic convins cã nu putem cunoaºte nimicîn legãturã cu misterele fundamentale: lumeaspiritualã, Dumnezeu. Ori, în peisajul Anglieianului 1819 se putea ajunge cu uºurinþã de lascepticism la ateism , iar de acolo la o formã deantiteism prometeic, gata sã condamnecreºtinismul pentru pretinsa uzurpare a religieiantice greceºti.

Cu sufletul sãu adolescentin-revoluþionar,Shelley a adoptat fãrã rezervã aceastã atitudine,alimentând-o cu numeroase creaþii, realizate ºiîn compania prietenului sãu, lordul GeorgeGordon Byron. Deºi a fost sfãtuit de prieteni sã

adopte o atitudine înþelegãtoare ºi tolerantã înraport cu transcendenþa, Shelley nu a încetatsã-ºi proclame crezul în ideea de libertate, cucare dorea poate sã-L uite pe Dumnezeu, înversuri ca acestea:

„Nu-i fulger privirea de foc sã-þi întreacãDecât un cutremur þi-e pasul mai tare,Furtunile mãrii silite-s sã tacã, Orbiþi sunt vulcanii, iar splendidul soare, Alãturi de tine, e doar lumânare” (pag. 244).Extraordinarul talent poetic cu care exprimã

aceste idei aratã cã, de fapt, Shelley era plin depatos deschis spre divinitate, dar, ideealuminoasã iniþialã, a fost deturnatã spreantiteism ºi iraþionalism.

Fãrã sã-ºi dea seama de soarta sa iminentã,Shelley a continuat ofensiva sa contra cerului,gata sã-l ia cu asalt, la fel ca giganþiiantichitãþii, dar nu ºtia cã drumul sãu se apropiade sfârºit. Plecând cu un prieten în golfulSpezzia, la bordul unei fragile ambarcaþiuni, adorit sã înfrunte vastitatea Mediteranei, dar,deºi vremea era minunatã atunci când a pornit,o furtunã cumplitã s-a pornit din senin ºi l-a

prãvãlit în abisul acvatic. Peste câteva ziletrupul sãu, mâncat de peºti, a fost recunoscut peplajã ºi incinerat de prietenul sãu Byron, într-un fel de rit pãgân, numai inima fiind pãstratã...Mai târziu ºi lordul Byrona murit eroic în luptadin Grecia de la Myssolonghi, în crudulconflict turco-grec.

Într-o celebrã nuvelã scrisã de GiovanniPapini citim sfârºitul multor spirite care s-aucertat cu Dumnezeu o viaþã: Nietzsche,Voltaire, Shelley etc. Primul a murit nebun, aldoilea urla sã-i fie arse cãrþile înainte de a muri,iar ultimul a hrãnit elemetul apãcu zbuciunulsãu antiteist...

N-a fost aceasta o cruntã orbire, o ispitãnebunã care a distrus atâtea suflete mari care arfi putut strãluci pe firmament? Misterul cãderiilor rezidã într-un singur cuvânt: libertate.

Prof. Alexandru BRICHIUª

CCCCuuuurrrreeeennnnttttuuuullll rrrroooommmmaaaannnnttttiiiicccc ccccaaaa oooorrrrbbbbiiiirrrreeee pppprrrroooommmmeeeetttteeeeiiiiccccãããã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

„Cel rãu este diavolul”, ne spune sfântulNicodim Aghioritul ºi continuã: „Rãul, în principal,fraþilor, este însuºi diavolul, cauza ºi tatãl oricãruipãcat ºi plãsmuitorul fiecãrei ispite, prin lucrãrile ºimeºteºugirile cãruia învãþãm sã ne rugãm luiDumnezeu sã ne elibereze, crezând cã nu ne va lãsasã fim ispitiþi peste puterile noastre”, aºa cum spuneºi Sfântul Pavel: „Nu v-a cuprins ispitã care sã fi fostpeste puterea omeneascã”. Adicã, împreunã cu ispitane va da ºi puterea sã o putem duce. Este necesarînsã sã nu neglijãm a striga mereu cãtre El cusmerenie, „Doamne Iisuse Hristoase miluieºte-mã ºimã izbãveºte de cel rãu”. Sfântul Ioan Gurã de Aurne descoperã cã rãutatea nu este o componentã afiinþei noastre, din moment ce îi cerem luiDumnezeu sã ne izbãveascã de ea: „Stãpânul îlnumeºte rãu pe diavol, hotãrând sã ducem rãzboineîmpãcat împotriva lui ºi aratã, astfel, cã rãutateanu este parte a firii noastre”. Rãutatea nu aparþinefiinþei noastre, ci iadului. Ea þine de noi atâta timpcât liberul nostru arbitru, voinþa noastrã,îmbrãþiºeazã rãul. Acela este numit exclusiv aºa(diavol) din cauza rãutãþii lui exagerate ºi pentru cã,fãrã sã-l fi nedreptãþit cu ceva, acesta ne rãzboieºtecontinuu. Pentru aceea ºi Domnul a zis: „ªi neizbãveºte de cel rãu” nu „de cele rele”. Ne învaþãadicã, sã nu duºmãnim pe confraþi pentru rãul pecare ni-l fac, ci sã mutãm duºmãnia ºi rãutateanoastrã de la aceºtia la acela, la diavolul, pentru cã eleste cauza tuturor relelor. Nici sã zicem omului„ispititorule”, pentru cã astfel îl numim diavol.Oamenii devin instrumentele diavolului, dar ei înºiºinu sunt niciodatã ispitã personalizatã. Suntem robiþide cãtre diavol, pur ºi simplu, din cauza patimilor ºia slãbiciunilor pe care le avem ºi, astfel, îl slujim, iarel se hrãneºte din acestea. Pentru aceea ºi Dumnezeua zis: „...þãrânã sã mãnânci în toate zilele vieþii tale”.Sfinþii Pãrinþi spun cã aceasta aratã cã se va hrãni, seva bucura din patimile ºi slãbiciunile noastre. Deci,sã nu-i dãm aceastã bucurie!

Astãzi existã în lume pãrerea cã nu existã diavol.Este ºi aceasta tot o viclenie a lui, sã convingã lumeacivilizatã, pe tehnocraþi, pe cei care se ocupã cuºtiinþele ºi progresul cunoaºterii cã nu existã diavol!Cu toate cã lumea ignorã existenþa acestuia, pentrunoi creºtinii, viclenia lui devine un prilej de nevoinþãbinecuvântatã ºi luptã duhovniceascã faþã de celpotrivnic. Creºtinul, luptând cu cel rãu ºi cumeºteºugirile lui, poate propãºi în virtute ºi sfinþenie.Pãrinþii Bisericii ne vorbesc despre necesitateaexistenþei ispitelor în viaþa noastrã: „scoate ispita ºinimeni nu se va mai mântui”. Aceasta înseamnã cãispita este indispensabilã ca mijloc de mântuire ºicale spre desãvârºire ºi dumnezeire. Vrei sã temântuieºti? Suferã ispitele, necazurile, mâhnirile,nedreptãþile, duºmãnia ºi toate câte vin de la lume ºide la trup. Diavolul, provocând ispitele ne trezeºte

sufletele, ca sã postim, sã priveghem, sã neînfrânãm, sã ne rugãm, sã ne mãrturisim ºi sã neîmpãrtãºim. Deci, ispitele pot aduce lumina însuflete când ºtim sã le rãbdãm fãrã sã ne plângem, sãalergãm la ajutorul lui Dumnezeu. Ele sunt îngãduitedupã puterea ºi rezistenþa fiecãruia, niciodatã nu suntpeste puterile noastre. Problema nu constã înexistenþa ispitelor, ci în biruinþa asupra ispititorului,adicã a duhului necurat. Diavolul trebuie sã fiebiruit. Forma socialã a ispitelor creeazã demonizareasocialã care este mult mai rea decât cea personalã,pentru cã demonizatul, cel rãu nu influenþeazã doarpersoanele însingurate ci grupuri de oameni ca, deexemplu, grupãrile sinucigaºe. De asemenea,influenþeazã ºi comunitãþi întregi, sate, familii, înspecial când pãrinþii ºi copiii blasfemiazã continuucele dumnezeieºti. Influenþeazã epoci istorice ºiculturi întregi.

De multe ori Domnul s-a aflat în faþademonizaþilor însinguraþi, ºi de fiecare datãimaginea era înspãimântãtoare. Peste puþin timp,însã, demonizatul se vindeca ºi stãtea „înþelept ºiîmbrãcat la picioarele lui Iisus”. Comunitatea dinGadara, din cetatea Decapole, însã, era demonizatã,dar nu s-a vindecat pentru cã L-a alungat pe Hristosdeparte de graniþele ei: „ªi ei au început sã-L roagesã se ducã din hotarele lor”.

Cel mai tragic pentru noi toþi este cã în epocademonizatã în care trãim ºi în societatea îndrãcitã aculturii apusene în care ne aflãm, ispitele seînmulþesc iar noi rãmânem indiferenþi duhovniceºte.Letargia morþii ºi demonicul ne-au cuprins în aºamãsurã încât numai Dumnezeu mai poate sã ne

salveze de ispitele duhurilor necurate prin viaþãliturgicã, pocãinþã ºi credinþã fierbinte. Întrebareacriticã pe care trebuie sã ne-o punem ar fi: „Ce esteispita ºi care este preferinþa noastrã: Dumnezeu saueu? Dumnezeu sau lumea? Dumnezeu saudiavolul”? Conform pornirii pe care o vom descoperiîn sufletele noastre vom putea judeca cele pe care lespunem în rugãciunea Domneascã ºi-L vom ruga peDumnezeu zicând: „Nu mã lãsa Doamne pradãegoismului meu care mã sufocã pe mine ºi peceilalþi. Nu mã lãsa în cele ale lumii, nu mã lega ºinu mã face rob diavolului care tiranizeazã întreagaomenire”. Rugându-mã ºi cerând „sã ne izbãveascãde cel viclean”, înseamnã cã-L aleg pe Dumnezeu ºiBiserica lui, pe Dumnezeu ºi Evanghelia lui ºi nu pemine, lumea sau pe cel viclean. S-o facem, indiferentde starea în care ne aflãm: ridicaþi sau cãzuþi înnoroi, eliberaþi sau sclavi demonilor prin patimilenoastre pe care noi înºine le-am slujit, le-am hrãnit ºile-am rãsfãþat.

Dupã Sfântul Ioan Postitorul, când ne rugãmcãtre Domnul cu cuvintele: „ªi nu ne duce pe noi înispitã, ci ne izbãveºte de cel viclean”, nu spunem sãnu fim ispitiþi, pentru cã este imposibil, ci sã nu neînghitã ispita sãvârºind ceea ce nu-I place luiDumnezeu. Sfinþii Martiri au fost ispitiþi cuchinurile, iar pentru cã n-au fost înfrânþi, n-au intratîn ispitã, nici când se luptau cu fiarele, nici când eraumâncaþi de ele. ªi Iov a fost ispitit dar n-a cãzut înispitã ºi aceasta s-a întâmplat pentru cã n-a judecatpe Dumnezeu ºi iconomia Lui faþã de cei ispitiþi ºiaºa n-a cãzut în necredinþã (acolo unde îl îndrumaucei trei prieteni) ºi în blasfemie (la care îl îndemnafemeia lui), spre care vroia sã-l atragã diavolulviclean ºi ispititorul prin intermediul lor (prieteni ºifemeie) ºi prin distrugerea bunurilor materiale, amorþii violente a celor zece copii ºi a propriei boli.De fiecare datã, la Sfânta Liturghie propovãduimstrigãtul triumfãtor al lui Iov, care a biruit ispita ºi n-a cedat: Fie Numele Domnului binecuvântat deacum ºi pânã-n veac.

ªi Avraam a fost ispitit cu jertfa fiului sãu Isaac,Iosif cu femeia lui Putifar. Niciunul însã n-a fostbiruit pentru cã n-au consimþit diavolului ispititor.Existã ºi o interpretare eshatologicã a celor douãcereri pe care o redãm într-o singurã propoziþie: „Numã lãsa Dumnezeule ispitei celei din urmã a iadului,la a doua Ta venire înfricoºãtoare, ci izbãveºte-mãde vederea veºnicã a duhurilor viclene ºi necurate”.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorulunor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile

sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã,

Bucureºti, 2005, pag. 407-411.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LIX)

„„ªªii nnee iizzbbããvveeººttee ddee cceell vviicclleeaann””Jugul pretenþiilorpãrinþilor pe

grumazul copiilor (I)Toþi pãrinþii, atât cei aflaþi în Bisericã, cât

ºi cei mai puþin receptivi la cele spirituale,doresc sã-ºi creascã copiii cât mai bine.Suntem tentaþi sã le cerem copiilor cât maimulte, sã îi comparãm tot timpul cu ceilalþi.Dar, unde pot conduce astfel de pretenþii?Ce se întâmplã cu aºteptãrile prea înalte alepãrinþilor? Ce se alege de libertatea

copiilor?Religia este

„sare”. Sarea estebunã, a zis Hristos,dar ºtim cu toþii cese întâmplã cândpui în mâncare preamultã sare... Deaceea, în educaþiacopiilor vremiinoastre ser e c o m a n d ãprudenþã ºi tact, nuscheme stricte,

fiindcã în viaþã se observã fenomene de genulurmãtor. Copilul, ca majoritatea copiilor, sescoalã dimineaþa cu greu ca sã meargã laºcoalã. Nu face niciun fel de gimnasticã deînviorare, însã pãrinþii au grijã ca el sã sescoale la rugãciune. Rugãciunea micuþului sãfie atunci simplã, însã fierbinte, pornind dininimã: „Doamne! Mã duc la ºcoalã! Ajutã-misã fiu atent, sã fiu harnic ºi sã-mi meargãmintea. Pãzeºte-mã de oameni rãi, de necazuri,de greºeli. Trimite-mi înger sfânt ca sã mãajute ºi sã mã pãzeascã. Merg dupã voia Ta, aºacã binecuvânteazã-mã, Doamne!”. ªi, fãcându-ºi cruce cu evlavie, copilul sã plece cuconºtiinþa cã merge sã împlineascã lucrul pecare i l-a dat Dumnezeu sã-l facã.

Ce vedem însã cã se întâmplã de fapt?Micuþul turuie în grabã rugãciunile pe care le-aînvãþat pe dinafarã fãrã sã le înþeleagã, îºi facecruce neglijent, bate metanii ºi trage cu ochiulla ceas. „Of, ce lungã e rugãciunea asta!”,gândeºte el. Totuºi, nu poate sã o scurteze, cãdoar bunica e cu ochii pe el. Telefonul sunã peneaºteptate. Bunica se îndepãrteazã pentru oclipã. Ce fericire! Poate sã plece mai repede sãse zbenguie câteva minute în plus cu copiii încurtea ºcolii. A trecut peste lungul ºir derugãciuni de pomenire ºi de nume dinpomelnic – cã doar ce treabã are el cu astea?Nu i-a cunoscut pe oamenii al cãror nume i s-aporuncit sã-l rosteascã – ºi atunci, nu e totunapentru micuþ ce soartã au dincolo de mormânt?„Pe deasupra, sunt toþi în Rai, fiindcã bunicazice cã au fost oameni buni”, chibzuieºte el.

Acelaºi lucru e valabil ºi cu privire latelevizor ºi la cãrþi. „Pãcatul” nu e îngãduit încasã, ºi ca atare copilul nãzuieºte sã iasã dincasã ºi sã se delecteze cu lucrurile care pentruanturajul lui reprezintã o parte integralã avieþii. Slujbele bisericeºti lungi, de neînþeles, îiîmpovãreazã deseori pe copii; aceºtia suspinãºi se gândesc: „Iar sãrbãtoare! Iar post! Cefericit e vecinul, care merge mereu la cinema ºiacasã se poate uita la televizor!”.

Copilul ascunde aceste gânduri în adânculsufletului, nu le destãinuie nimãnui, ºtiind cãurmeazã mustrãri, „predici” îndelungate, bachiar pedepse. Pãnã la o vreme, atâta timp câtel se teme de bãtaie, rabdã. Dar dupã aceea,dupã 13-14 ani?... (Viaþa de familie, Ed.Sophia, Ed. Cartea Ortodoxã, Bucureºti, 2009,pag. 91-94).

(va urma)Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbb iiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

55

„Toate darurile lui Dumnezeuse adunã într-unul: / … / Un gândeste ca ºi Viaþa pe Cruce / Caresângereazã ºi suferã înpicioare…” Numultora dintre noi neeste dat sã putemaºterne pe hârtietrãirea religioasã. ªitotuºi… Dorina Mihaiface acest lucrupunând în verschintesenþa crezuluisãu, poetico-religiosºi încercând sã neconvingã cã ceea „ce

dai nu-þi poate fi furat, / Ferice decei ce-au crezut ºi-au lucrat ! /Din talantul primit roadã fãcând /Au ºi slujit prin faptã ºi gând! ”

Talantul primitde poetã estecuvântul ºiputerea sacreativã, lacrimaca manifestareartisticã, credinþace-i transformãsufletul înr u g ã c i u n e :„ P l â n s u lfericiþilor ne fie

cãlãuzã / Spre milostenie ºi dar /Cãci nici-o minte ursuzã / Nucapãtã har! /… / Fii ºi tu, umanãfãpturã, / Demnã de darul Sãu /Nu cârti, nu fii slobod la gurã / ªinu te bucura de rãu ! ”

Ca teolog, Dorina Mihaicunoaºte preþul rãbdãrii ºi drumulsuferinþei, sfinþenia martirilor ºibucuria împlinirii rugilorcreºtine: „Sã cunoºti ºi sã rabzi ºiispitã ºi milã ºi dor / Sã rãzbaþiîntru toate ºi sã mori renãscând –/ Precum Domnul e în tot ºi întoate, / Sã te bucuri crezând.”

Referindu-se la Maica

Domnului, poeta ne spune cã„izvoarele ei (de lacrimi) auadãpat veghile noastre, / De toateavem ºi încã nimic nu suntem /…/ Nu vorbe dulci, de om trecãtor,amãgit, / Ci chezãºia mântuiriimele, gândul smerit, / Împrejuru-mi ai mãrit ºi-nflorit Grãdina Ta,/ Sã mã primeascã, evanghelic, îninima sa! ”

În „Castelul” propriului „Vis”poeta nu înceteazã sã se roageSfintei Fecioare, purtând în fiinþasa lãuntricã un dialog imaginar cuMaica întregii omeniri: „– Maicã,i-am spus, / De ce ne eºti atât dedeparte? / – „De dor !” mi-arãspuns…” ºi în acest dor estecuprinsã întreaga fire a umanitãþiide la Creaþie pânã laRãscumpãrare ºi Înviere…

Amalia ElenaCONSTANTINESCU

POEÞI LA CEAS DE RUGÃCIUNE:

DDOORRIINNAA MMIIHHAAII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Adresându-se creºtinilor din Roma, Sfântul Apostol Pavel, din dorinþa de a-i convinge cãau fost chemaþi la mântuire împreunã cu toate neamurile, face o paralelã între istoriaspiritualã a poporului ales ºi istoria spiritualã a neamurilor. În acest sens aduce argumentebiblice prezentate ºi explicate într-o logicã impecabilã. Mai înainte însã el foloseºte metodacaptatio benevolentiæ declarând cã spune adevãrul în Hristos având ca martor conºtiinþaproprie în Duhul Sfânt. El deplânge cãderea Israelului, a fraþilor sãi de un neam dupã truppentru care acceptã sã primeascã anatema de la Hristos. Israeliþii, fraþii sãi de un neam dupãtrup, au fost chemaþi de veci de Dumnezeu ca sã primeascã „înfierea ºi slava, legãmintele ºilegea ºi închinarea ºi fãgãduinþele” (Romani 9, 4).

Din neamul lor S-a nãscut dupã trup Hristos, Care este peste toate Dumnezeu. SfântulApostol Pavel face o distincþie între filiaþia dupã trup ºi filiaþia duhovniceascã sau spiritualã.Desigur, filiaþia trupeascã are o importanþã deosebitã fiindcã Iisus Hristos este nãscut dupãtrup din neamul lui Israel. Este o lucrare a lui Dumnezeu în virtutea libertãþii Sale absolute.Însã Sfântul Apostol Pavel sesizeazã o superioritate a alegerii poporului evreu pentru ofiliaþie duhovniceascã la capãtul cãreia se aflã înfierea de cãtre Tatãl a oamenilor, adicãdobândirea calitãþii de fii ai lui Dumnezeu ºi fraþi în Hristos cãci, „nu copiii trupului suntcopii ai lui Dumnezeu, ci fiii fãgãduinþei se socotesc urmaºi” (Romani 9, 8). În viziuneaSfântului Apostol Pavel libertatea lui Dumnezeu nu este indicibilã sau acategorialã. Ea nueste aºezatã deasupra binelui ºi a rãului, cãci Dumnezeu este Binele absolut ºi la El nu estenedreptate. Binele nu vine de la cel ce voieºte, ºi nici de la cel ce aleargã sã-l dobândeascãsau sã-l sãvârºeascã; el vine de la Dumnezeu Care este originea ºi cauza lui. De aceea,Sfântul Apostol Pavel numeºte binele împãrtãºit de cãtre Dumnezeu milã, milostivire sauîndurare. În virtutea preºtiinþei ºi atotºtiinþei Sale absolute, în eternul prezent al existenþeiSale comunionale pe plan trinitar (teologic) ºi iconomic, Dumnezeu este prezent ºi lucreazãîn lume, tainic ºi greu de înþeles pentru cei lipsiþi de cunoºtinþa duhovniceascã, astfel:

a) Dumnezeu miluieºte ºi manifestã îndurare în virtutea libertãþii ºi atotºtiinþei Saleabsolute. Nimic nu poate impieta asupra libertãþiilui Dumnezeu. Libertatea lui Dumnezeu nu esteînsã pur arbitrarã, iar hotãrârea Sa nu estenicidecum discreþionarã.

b) Prin vasele alese ale îndurãrii (milei) Salesau ale bunãtãþii revãrsatã în creaþie, Dumnezeuκi manifestã puterea, mãrirea ºi numele Sãu înlume.

c) Prin organele mâniei Sale, κi manifestãmãrirea, puterea, dar ºi dreptatea Sa absolutã. Nuexistã distanþã între bunãtatea absolutã ºidreptatea Lui absolutã, deoarece centru lor estePersoana dumnezeiascã absolut liberã.

Problema libertãþii persoanei este o problemãcentralã a teologiei creºtine. Este vorba deproblema libertãþii persoanei care-ºi are origineaºi fundamentul în libertatea persoanei libere ºiabsolute adicã Dumnezeu. Filosofia

existenþialistã a sesizat importanþa libertãþii persoanei, dar a eºuat fiindcã a acordat o libertateontologicã libertãþii faþã de fiinþã.

În teologia creºtinã libertatea înseamnã comuniune. Ea este o categorie ontologicãrelaþionalã, sau mai bine zis, comunionalã. Nici în creaþie nici în Dumnezeu, ºi acesta esteun adevãr fundamental, nu existã vreo existenþã individualã, separatã, fãrã raportate la o altãsau alte existenþe. Din aceastã perspectivã trebuie sã înþelegem cã binele, prin însãºi naturasa, este fiinþarea ziditoare sau creatoare a fiinþei comunionale sau a fiinþei în relaþiepersonalã. În Dumnezeu nu existã fiinþã în afara persoanei sau a persoanelor, nici persoanãîn afara fiinþei, ºi nici raportare relaþionalã în sine în afara fiinþei ipostaziatã în persoaneletreimice. Libertatea absolutã a lui Dumnezeu nu poate fi înþeleasã în afara simultaneitãþiisupreme ºi absolute între fiinþã, persoane ºi relaþie sau comuniune.

Dumnezeu sau Sfânta Treime, ca structurã a supremei iubiri sau a supremului bine, esteprezent ºi lucreazã în lume în moduri diferite, scopul fiind întotdeauna acelaºi ºi anumeînãlþarea tuturor oamenilor la calitatea de fii ai Tatãlui de fraþi întru Hristos prin Duhul Sfântºi de moºtenitori împreunã cu Hristos, ai vieþii veºnice. În virtutea bunãtãþii ºi a dreptãþii Saleabsolute Dumnezeu este prezent ºi lucreazã paradoxal în lume. Astfel, El κi manifestãputerea ºi mãrirea prin vasele mâniei Sale care vor pieri în virtutea alegerii lor libere pentrubinecuvântarea ºi înãlþarea vaselor milei Sale pe care din veci le-a cunoscut ºi le-a rânduit.Astfel trebuie înþelese cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „ªi ce este dacã Dumnezeu, voindsã-ªi arate mânia ºi sã facã cunoscutã puterea Sa, a suferit cu multã rãbdare vasele manieiSale, gãtite spre pierire, ºi ca sã facã cunoscutã bogãþia slavei Sale cãtre vasele milei, pe caremai dinainte le-a gãtit spre slava?” (Romani 9, 22-23).

Cu toate cã Dumnezeu a ales un popor pentru o perioadã din istoria pregãtirii mântuirii înHristos ºi prin Hristos, Sfântul Apostol Pavel aratã cã nu numai iudeii au fost chemaþi, cât ºicei pãgâni (neamurile), precum zice El la Oseea: „Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu estepoporul Meu, ºi iubitã pe cea care nu era iubita” (Romani 9, 25). Chemarea neamurilor estefundamentatã de Sfântul Apostol Pavel pe nãzuinþa pe care Dumnezeu a sãdit-o în toþioamenii spre dreptatea ce se naºte din credinþa în El. Apostolul scoate în evidenþã în modfascinant superioritatea dreptãþii ce se naºte din credinþa în El spre deosebire de Israel, care„urmãrind legea dreptãþii, n-a ajuns la legea dreptãþii. Pentru ce? Pentru cã nu o cãutau dincredinþã, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii” (Romani 8, 31-32). AiciSfântul Apostol Pavel nu incrimineazã faptele bune nãscute din credinþa în Hristos însufleþitãde iubire (Galateni 5, 6) ci prioritatea pe care poporul Israel o acordã faptelor legii (exterioareprin ele însele), semne ºi tipuri sau umbre ale celor viitoare) faþã de credinþa ca oferirepersonalã ºi totalã în deplinã libertate lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”

CChheemmaarreeaanneeaammuurriilloorr

„Se poate vedea câte un om schimbat prinmânie în porc sau în câine sau în panterã sau înaltã fiarã de felul acesta. Ochii i se însângereazã,pãrul i se zbârleºte în vârful capului, glasul i seînãspreºte ºi, tremurând, rosteºte vorbemânioase; limba dezlãnþuitã de patimã nu maislujeºte exprimãrii celor dinlãuntrul inimii,buzele înþepenite nu mai pot rosti desluºitcuvintele, nici nu mai reþin balele ce se scurg dingurã cu îmbelºugare din pricina patimii, ci scuipãgreþos spumã ºi cuvinte; la fel sunt ºi mâinile, lafel picioarele ºi întreaga þinutã a corpului. Patimase întipãreºte în fiecare mãdular. Dacã aºa esteacesta, iar cel ce are fericirea în faþa ochilor, îºialungã boala începând de la gânduri, printr-oprivire curatã, printr-un glas liniºtit,tãmãduindu-se pe sine de urâþenia ieºirii dinminþi ca un doctor prin arta sa, oare nu vei zice ºitu, opunându-i unul altuia, cã sãlbaticul estenenorocit ºi vrednic de lepãdat, iar cel blând estefericit, pentru cã nu-ºi lasã purtarea cuviincioasãatrasã înspre rãutate?”

Astfel descrie Sfântul Grigorie de Nyssamanifestarea patimii mâniei, care nu ne estestrãinã. O descriere brutalã ºi înfiorãtoare a uneirealitãþi umane, ce ne plaseazã în zonainumanului. În mai mare sau mai micã mãsurã neregãsim ºi noi aici ºi în mod cert am asistat saune-am confruntat cu astfel de manifestãri alecelorlalþi. Iar aceste manifestãri înfioarã atuncicând vin din partea oamenilor ignoranþi saunepãsãtori faþã de viaþa duhovniceascã. Însã cândvin din partea creºtinului practicant, eleîngrozesc ºi nasc întrebarea: „La ce-i maifoloseºte acestuia religia, dacã nu seîmbunãtãþeºte?” Iar aceastã întrebare se poateadresa cãtre fiecare dintre noi, care ne gãsim înstãri de tot felul, ce nu ne fac cinste.

A fi om de treabã în general, nu e o virtute ºicu siguranþã nu e ultima þintã a faptului de a ficreºtin. Totuºi, ne mulþumim cu a fi oameni detreabã în general, deºi în sinea noastrã rãmânempurtând boli ce se aratã fie uneori, fie permanent,manifest sau nemanifest. E un fapt straniu cã,deºi ºtim de Dumnezeu, ne mai rugãm, maitrecem ºi pe la bisericã, poate ne facem chiarpãrtaºi la Sfintele Taine, totuºi rãmânem tot cuale noastre, persistãm într-o viaþã care nu dãsemne de îmbunãtãþire, tulburãrile nu nepãrãsesc, mâhnirea ne cerceteazã adesea,oamenii ne rãmân potrivnici, nemulþumirile nu nise diminueazã, lipsurile nu se umplu, ºi aºa, viaþanoastrã religioasã este un segment fãrã valoare alpropriei existenþe. Explicaþia pentru aceastãanomalie este dezinteresul pentru propriadespãtimire, cauzat de neasumarea realã acredinþei care este pe de o parte, o concepþie deviaþã înþeleasã prin raþiune, iar pe de altã parte unact de voinþã, care constã în a integra în propriaviaþã învãþãtura asumatã conºtient.

Atitudinea intelectualã stã în a pricepe cãreligia antreneazã ontologic omul ºi nu selimiteazã la câteva aspecte ale vieþii. A credeînseamnã a dobândi conºtienþa cã te aflipermanent în faþa Dumnezeului Celui Viu, Carete vrea sfânt.

Faptul cã persistãm în pãcat, cã ne pãstrãmînclinaþiile contrare firii, cã deºi ºtim ce e bine,voit mergem spre rãu, cã intimitatea proprieivieþi nu concordã cu chemarea lui Hristos, aratãde fapt lipsa noastrã de credinþã, fie prin aceea cãraþiunea nu surprinde rostul lucrurilor, fie prinfaptul cã voinþa este incapabilã de a se pune înacord cu intelectul ºi a servi binelui, rãmânând înslujba patimilor ce urâþesc omul, semenii ºi viaþa.

Nepãtimaºul, „prin înþelesurile persoanelor ºiale lucrurilor, va vedea pe Dumnezeu (...) Dar înprealabil era necesar ca sã vadã cã nu el e centrultuturor, ca sã se elibereze de iluzia cã lucrurilegraviteazã spre sine pentru ca apoi sã constate cãele graviteazã spre Dumnezeu” (Pr. D. Stãniloae,„Ascetica ºi mistica”).

A înþelege cã nu eºti centrul universului ºi cãplãcerea sau durerea ta nu þin lumea pe loc,înseamnã a realiza o detaºare sãnãtoasã de sine,spre a te pune în acord cu realitatea obiectivã;înseamnã a ieºi din egoism, a ieºi din singurãtate,a te sustrage tulburãrilor de multe feluri. Cãci„tulburarea e proprie pãtimaºului, pentru cãegoismul îi dã sentimentul necontenit cã esingur, încredinþat numai puterilor sale.(...) Defapt, tulburãrile cele mai mari ne vin dinbãnuielile sau din ºtirile cã alþii ne fac vreun rãu,ne submineazã. Se ascunde aici aceeaºiconºtiinþã sugrumatã a singurãtãþii proprii ºi aprimejdiei pe care o reprezintã uneltirile unorafaþã de tine, datã fiind singurãtatea ta. Dar cel ceare încredere adâncã în Dumnezeu nu se maiteme de oameni ºi deci nu mai are motiv sã nu-iiubeascã” (Ibidem).

Sãnãtatea minþii este factorul care determinãcalitatea vieþii. Iar mintea e sãnãtoasã atuncicând, întoarsã spre Adevãr, vede lucrurile lumiiîn adevãrul lor, le vede în rostul spre care au fostcreate, nu punându-le în slujba propriilor plãceriegoiste, ci folosindu-se de ele dupã firea lor, sprecreºtere în iubirea de Dumnezeu ºi de semeni.Astfel învaþã pr. Stãniloae: „ mintea sã-ºiobserve gândurile, ca pe cele rele sã le alunge dinprima clipã, iar pe cele bune sã le asocieze,îndatã ce apar, cu gândul la Dumnezeu, ca sã nuse abatã spre rãu” (Ibidem).

E lucru anevoios a dobândi ºi a pãstrasãnãtatea minþii, însã dupã aceasta se va cunoaºtecã suntem ai lui Hristos; cãci dacã ne numimcreºtini, dar persistãm în cele potrivnice, nu vomavea niciun folos, ºi nu numai atât, ci viaþa însãºine va pãrea potrivnicã. Strãduniþa devine luptãcu tine însuþi spre propriul folos. ªi nu este oluptã uºoarã, cãci însuºi Pavel Apostolul se vedeuneori neputincios spre sporire, spunând: „Nufac binele pe care îl voiesc, ci rãul pe care nu-lvoiesc, pe acela îl sãvârºesc” (Romani 7, 19).Însã chiar când putinþa ar fi slabã, voinþastatornicã, urmãrirea permanentã a binelui, îºiaratã roadele sale, cãci acelaºi Apostoldobândeºte starea în care poate spune „Nu eumai trãiesc, ci Hristos trãieºte în mine” (Galateni,2, 20).

A fi în toate ºi a fi liber de toate, bucurându-te ºi crescând prin toate, este efectul nepãtimirii.Însã nu prin sine însuºi poate realiza omulaceasta, cãci fãrã ajutor din afara lui, nu poateieºi din sine, din ale sale, în care s-a deprins.

„Liniºtea celui nepãtimitor creºte dinconºtiinþa ºi din experierea puterii divinepãtrunse în toate ale lui. Tãria de a se menþinecurat în toate, de a vieþui în plinãtatea virtuþilor ºide a nu se tulbura de nimic, o are de la Hristos,Care locuieºte în el, cârmuindu-l în toatecuvintele, faptele ºi cugetãrile lui” (Ibidem).

Iuliana Gabriela POPA

De cerãmânem

tot noi

66

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Reprezentanþii presei bisericeºti din întreaga þarã participã înzilele de 28 ºi 29 aprilie la Simpozionul naþional intitulat „CaleaMântuirii”. Întrunirea este organizatã de Facultatea de Teologie dinArad ºi urmãreºte sã evidenþieze importanþa pastoral-misionarã ºiculturalã a presei bisericeºti în Ortodoxia româneascã. Trustul de presã „BASILICA” al Patriarhiei Române este reprezentatde o delegaþie condusã de Pãrintele Consilier Patriarhal, NicolaeDascãlu, directorul postului de Radio TRINITAS.

Pãrintele Ioan Tulcan, decanul Facultãþii de Teologie din Arad, aoferit mai multe detalii privind acest Simpozion: „Nãdãjduim caacest prilej sã constituie un moment important de reflecþie asuprasensului ºi importanþei pe care o are presa bisericeascã în general caauxiliar, sau ca vehicul necesar, în ceea ce priveºte misiuneaBisericii Ortodoxe Române în lumeacontemporanã. În acelaºi timp sã poatã rãspunde,mãcar în parte, unor provocãri pe care lumea deastãzi le pune în faþa lucrãrii pastoral misionare,culturale (etc.) a Bisericii Ortodoxe Române. Suntaºteptaþi cu bucurie reprezentanþi ai preseibisericeºti de la Sibiu, Iaºi, Cluj, Oradea, Craiova,Constanþa, Târgoviºte, Râmnicu Vâlcea, Piteºti,Timiºoara, Caransebeº ºi bineînþeles din Arad”.

Programul Simpozionului Naþional„Calea Mântuirii” la zece ani de

reeditare (2000-2010). Importanþa pastoral - misionarã ºiculturalã a presei bisericeºti în

Ortodoxia româneascãArad - 28-29 aprilie 2010 -

Miercuri, 28 Aprilie 20109.00 - 9.30: Te Deum9.30-11.30: Deschiderea festivã: Pr. Prof. dr. Ioan Tulcan

(Decanul Facultãþii de Teologie din Arad); Arhiepiscop Conf. dr.Timotei Seviciu; Pr. dr. Nicolae Dascãlu (Consilier Patriarhal,Bucureºti); Prorector Prof. dr. Ioan Radu (Universitatea „AurelVlaicu” din Arad);

Pr. Prof. dr. Ioan Tulcan (Facultatea de Teologie Arad), Istoria recentã a publicaþiei „Calea Mântuirii” ºi implicaþiile ei

bisericeºti, culturale ºi misionareScurt concert coral11.30 - 12.00: Pauzã de cafea

12.00-13.30: Prezentarea referatelor(Mediatori: Mihai Sãsãujan & Florin-Cãtãlin Ghiþ)Pr. dr. Nicolae Dascãlu (Consilier Patriarhal, Director Radio

TRINITAS - Bucureºti),Funcþiile ºi rolul presei bisericeºti în societatea româneascã de

ieri ºi de aziPr. Marius Florescu (Biroul de presa al Arhiepiscopiei

Timisoarei), Presa bisericeascã din Arhiepiscopia TimiºoareiNarcisa Balaban (Director editorial Lumina, Bucureºti), Face Biserica misiune prin mass-media?Ciprian Olinici (Director de programe, Radio TRINITAS,

Bucureºti), Imnul liturgic ºi icoana –

comunicare prin audiovizualPr. drd. Vasile Pop (Consilier

cultural, Arhiepiscopia Aradului)Repere psihopedagogice pentru

predarea-învãþarea Religiei în analizapublicaþiei Calea Mântuirii (2000-2010)

13.30-14.00: Discuþii 14.00-16.00: Prânz (Restaurant

„Lido”)16.00-17.30: Prezentarea referatelor(Mediatori: Ciprian Olinici &

Narcisa Balaban)Pr. dr. Pavel Vesa (Arad), Începuturile presei ecleziastice

arãdene. Cîteva consideraþii Pr. Conf. dr. Mihai Sãsãujan

(Facultatea de Teologie Ortodoxã,Bucureºti),

„Calea Mântuirii” (1935, 1942-1948). Semnificaþia unui ziar bisericesc pentru ortodoxiaromâneascã interbelicã

Pr. Prof. dr. Aurel Pavel (Facultatea de Teologie Ortodoxã, Sibiu)Acþiunea sectarã oglinditã în presa bisericeascã din ArdealFlorin-Cãtãlin Ghiþ (Revista Renaºterea, Cluj), Relevanþa misionarã a relaþiei dintre teologie ºi culturã pentru

presa bisericeascãPr. Eugen Tãnãsescu (Director media Arhiepiscopia Tomisului), Presa bisericeascã ºi chestiunea succesului la public17.30-17.45: Pauzã de cafea17.45-18.30: Prezentarea referatelor

(Mediatori: Marius Florescu & Pavel Vesa)Pr. drd. Daniel Gligore (Arhiepiscopia Argeºului), Responsabilitatea mass-media pentru educaþia tinerei generaþii Pr. Lect. dr. Nicolae R. Stan (Facultatea de Teologie Ortodoxã,

Craiova), Importanþa autenticitãþii, claritãþii ºi actualitãþii limbajului

teologic în abordarea ortodoxãPr. drd. Daniel Alic (Foaia Diecezanã, Episcopia

Caransebeºului), Istoricul „Foii diecezane”18.30 – 19.00: Discuþii 19.00: Cina (Mânãstirea Gai)

Joi, 29 Aprilie 20108.15 - 8.45: Mic dejun (Hotel Continental)9.00 - 10.30: Prezentarea referatelor(Mediatori: Eugen Tãnãsescu & Daniel Gligore)Protos. Lect. dr. Antim Ionuþ Oprea (Episcopia Oradiei),Reflectarea aspectelor sociale în presa bisericeascã bihoreanã

contemporanãPr. Asist. dr. Ioan Valentin Istrati (Redactor-ºef al Portalului

Doxologia, Iaºi),Teologie ºi presa scrisã în istoria Mitropoliei MoldoveiPr. Lect. drd. Filip Albu (Facultatea de Teologie Ortodoxã, Arad), Recuperãri istorice. Actul de înfiinþare al publicaþiei „Calea

Mântuirii” prin Ordinul Circular al Episcopului Grigorie ComºaPr. Lect. dr. Lucian Farcaºiu (Facultatea de Teologie Ortodoxã,

Arad), Cateheza liturgicã prin intermediul publicaþiei „Calea

Mântuirii”Pr. Lect. dr. Gabriel Basa (Facultatea de Teologie Ortodoxã,

Arad), Evenimentele bisericeºti locale ºi naþionale reflectate în paginile

publicaþiei „Calea Mântuirii”Conf. dr. Cristinel Ioja (Facultatea de Teologie Ortodoxã, Arad) Direcþii misionare reflectate în publicaþia „Calea Mântuirii”Lect. dr. Caius Cuþaru (Facultatea de Teologie Ortodoxã, Arad), Publicistica religioasã a lui Mircea Eliade10.30-11.00: Pauzã de cafea11.30 -13.30: Masã rotundã: Presa bisericeascã în Ortodoxia româneascã contemporanã:direcþii, exigenþe, perspectiveModeratori: Pr. dr. Nicolae Dascãlu & Pr. dr. Ioan Tulcan13. 30: - Prânz (Hotel „Continental”)

Pr. Filip ALBU

La Arad se desfãºoarã

SSiimmppoozziioonnuull NNaaþþiioonnaall aall pprreesseeii bbiisseerriicceeººttiiiinnttiittuullaatt „„CCaalleeaa MMâânnttuuiirriiii””

Importanþa unor cãi de conciliere între celedouã Biserici, despãrþite în urmã cu aproape unmileniu a fost declamatã în nenumãrate rânduriatât în lumea laicã, cât ºi în cea clericalã. Dorinþa,,ca toþi sã fie una” pare o dorinþã asumatã defoarte mulþi membrii ai celor douã Biserici.Comisiile de dialog interbisericesc care urmãreauacest deziderat au fost numeroase, încercând sãlãmureascã în nenumãrate rânduri diferenþele cares-au ivit în timpul despãrþitor. Întâlnirileecumenice ºi comisiile de dialog mixt întrecatolici ºi ortodocºi au netezit drumul cãtrecomuniune lãsând însã multe teme divergente îndezbatere. Dupã discuþii complexe, au fost datepublicitãþii concluziile celei de-a X-a întâlniri aComisiei Internaþionale Mixte pentru DialogTeologic între Biserica Ortodoxã ºi BisericaRomano? Catolicã cunoscute sub numele dedocumentul de la Ravenna (Consecinþeecleziologice ºi canonice ale naturii sacramentalea Bisericii: comuniune eclezialã, sinodalitate ºiautoritate). Sala întâlnirii comisiei de dialog seaflã în complexul alãturat Bazilicii SanApollonare Nuovo. La masa prezidenþialã s-auaflat cei doi co-preºedinþi, Cardinalul WalterKasper (Consiliului Pontifical pentru UnitateaCreºtinilor) ºi Mitropolitul Ioannis Zizioulas dePergamon ( teolog ortodox care a scris mult despreSfânta Liturghie ºi Euharistie), fiecare co-

preºedinte având ºi un co-secretar: ComisiaOrtodoxã a avut ca secretar pe MitropolitulGennadios de Sassima, iar Comisia Catolicã co-secretar pe Monseniorul Eleuterio Fortino(Consilier Pontifical pentru Unitatea Creºtinilor).Rolul lor a fost foarte important, pentru cã ei suntcei care au moderat întâlnirile prin alternanþã.Moderatorul este cel care poate întrerupe, poate dacuvântul, ºi într-o discuþie la care participã 60 depersoane e important sã se poatã exprima fiecare.Practic moderatorii sunt cei care ratificã sau nuanumite decizii pentru a fi scrise în documentulfinal. Din partea Patriarhiei Ortodoxe Române,comisia a fost formatã din Prea Sfinþitul PetroniuSãlãjeanul însoþit de diaconul Prof. dr. Ioan Icã jr.de la Sibiu. De partea cealaltã, în ComisiaCatolicã, a fost Cardinalul Christoph Schönborn,Arhiepiscopul Vienei, un bun cunoscãtor alteologiei orientale. Alocuþiunile au fost þinute în 5limbi cu traduceri simultane. Documentul are 46de puncte structurate pe 10 pagini ºi putem spunecã este rodul reflexiei unor teologi de marcã atâtdin Biserica Ortodoxã cât ºi din Biserica Catolicã.Manifestând grabã ºi goanã dupã senzaþional oparte din presa laicã italianã ºi cea româneascã aexagerat hotãrârile luate în urma dezbaterilor,concluzionând cã Biserica Ortodoxã a acceptat,prin semnarea acestui document, primatul papal.Anunþarea faptului cã primatul Papei ar fi fost

recunoscut prin documentul semnat la Ravennade cele douã Biserici este o exagerare.Controversa a fost declanºatã de interpretareasuperficialã a punctului 41 din documentul de laRavenna care spune cã: „Ambele pãrþi (BisericaOrtodoxã ºi cea Romano-Catolicã) sunt de acordcã în vremea Bisericii nedespãrþite aceastã ordinecanonicã (Roma, Constantinopol, Alexandria,Antiohia ºi Ierusalim) era recunoscutã de toþi. Maisunt de acord cã Roma, Biserica ce «prezideazã îniubire», potrivit expresiei Sfântului Ignatie alAntiohiei (Epistola cãtre Romani, prolog), ocupãprimul loc în aceastã ordine ºi, prin urmare,episcopul Romei era protos-ul între patriarhi. Nusunt de acord însã în ce priveºte interpretareadovezilor istorice, din aceastã epocã, cu privire laprerogativele episcopului Romei drept protos, ochestiune înþeleasã în moduri diferite deja înprimul mileniu“. Totul trebuie înþeles însã prinformula ,,primus inter pares”, adicã primul întreegali.

Aºadar textul se referã la o stare de faptanterioarã, nu una prezentã. Este clar cã îndocument se spune cã „era”, nu „este” ºi sevorbeºte despre cum era în perioada primarã aBisericii. Documentul nu face altceva decât sãaccepte o stare de fapt de dinainte de schismarecunoscutã apriori de cele douã Biserici.

Conþinutul întregului document a fost dat

publicitãþii tocmai pentru a dezavua orice fel deinterpretãri insidioase. Deºi chiar unii dintreteologii creºtini vãd în acest document o concesie,totuºi membrii comisiei aratã cã DelegaþiiBisericilor Ortodoxe ºi cei ai Bisericii RomanoCatolice nu au luat în discuþie ºi nu au cãzut deacord asupra faptului cã episcopul Romei ar fi, înacest moment, primul între patriarhii lumii. Acestlucru ar fi imposibil, de vreme ce actualul episcopal Romei a ºi eliminat, la începutul anului 2006,dintre titlurile sale pe cel de patriarh alOccidentului. Acceptarea ,,papei” ca primus interpares este dat numai pentru perioada de început aBisericii creºtine. În ceea ce priveºte primatulpapal ulterior acestei perioade va fi luat în discuþiede aceastã comisie în urmãtoarele douã etape:„Primatul în primul mileniu creºtin”; „Primatul încel de-al doilea mileniu creºtin”, 2009-2011,urmând ca ulterior sã se discute despre primatulpapal în perioada contemporanã. Am putea spuneaºadar cã aceastã comisie a mai fãcut un paspentru apropierea celor douã Biserici separate deatâtea veacuri însã chiar dacã membrii comisiei argãsi cele mai potrivite soluþii necesare concilierii,ea nu are mandatul de a se pronunþa asupraposibilei uniri a celor douã Biserici. În acestcontext documentul de la Ravenna poate fi un actde maximã importanþã pentru dialogul dintre celedouã Biserici sau un simplu text care nu va aducelãmuriri suplimentare în discuþiile purtate.

„ªi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-aîmpãcat cu Sine prin Hristos ºi Care ne-a dat nouãslujirea împãcãrii. Pentru cã Dumnezeu era înHristos, împãcând lumea cu Sine însuºi,nesocotindu-le greºelile lor ºi punând în noicuvântul împãcãrii. Vã rugãm, în numele luiHristos, împãcaþi-vã cu Dumnezeu!

(II Corinteni 5, 18- 20)”.Pr. Prof. Roberto-Cristian VIªAN

Documentul de la Ravenna

UUnn ssuucccceess îînn ddiiaalloogguull ddiinnttrree oorrttooddooccººii ººii ccaattoolliiccii??

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

Patriarhul României a resfinþit Catedralaepiscopalã dinGiurgiu

La invitaþia Preasfinþitului Pãrinte Ambrozie,Episcopul Giurgiului, Preafericitul Pãrinte PatriarhDaniel, însoþit de o delegaþie de ierarhi, preoþi ºi diaconi,a sãvârºit ieri slujba de resfinþire a Catedralei episcopaledin Giurgiu.

Manifestãrile religios-culturale au debutat cuprocesiunea ierarhilor, a soborului de preoþi ºi diaconi,precum ºi a credincioºilor, de la sediul administrativ alEpiscopiei Giurgiului pânã la Catedrala episcopalã cuhramul „Adormirea Maicii Domnului“. PreafericitulPãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, afost întâmpinat de oficialitãþile oraºului ºi de numeroºicredincioºi.

Procesiunea a fost urmatã de slujba de resfinþire aCatedralei episcopale, sãvârºitã de PF Pãrinte PatriarhDaniel. Cu acest prilej, sfântul lãcaº a primit al doileahram, „Sf. M. Mc. Gheorghe“, ale cãrui cinstite moaºte aufost aduse de la Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Chiavari, Italia,informeazã „Ziarul Lumina“.

Dupã sãvârºirea slujbei de resfinþire, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de unsobor din 13 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al BOR,împreunã cu IPS Neofit, Mitropolit de Ruse, Bulgaria. PatriarhulRomâniei a subliniat faptul cã resfinþirea Catedralei episcopale

din Giurgiu are o legãturã deosebitã cumoaºtele sfinþilor martiri sau mucenici,deoarece atunci când se sfinþeºte sau seresfinþeºte o bisericã ortodoxã suntpurtate în procesiune moaºte demucenici care mai apoi se pun înpiciorul Sfintei Mese.

În cadrul Sfintei Liturghii,Preafericitul Pãrinte Daniel a tâlcuitsensurile duhovniceºti ale pericopeievanghelice citite, evocând chipulSfântului Mare Mucenic Gheorghe,subliniind cinstirea pe care i-o acordãBiserica: „Sfântul Gheorghe, de originedin Capadocia, reprezintã militarulcreºtin care preferã sã fie militar al luiHristos, în loc sã fie ostaº al unuiîmpãrat pãgân. Sfântul Gheorghe estefoarte popular în lumea ortodoxã, dar ºi

în creºtinãtatea occidentalã. La noi în þarã, SfântulGheorghe se bucurã de o cinstire deosebitã ºi acest lucru se vedeatât în numãrul mare de persoane care îi poartã numele, cât ºi înfaptul cã unele oraºe din þara noastrã îi poartã numele, cum ar fiSfântu Gheorghe în Transilvania sau Giurgiu, unde ne aflãm

acum. Sfântul Gheorghe a fost ºi ocrotitorul armatei Sfântuluiªtefan cel Mare, de aceea, pe steagurile de luptã ale slãvituluivoievod al Moldovei se afla pictatã sau cusutã icoana SfântuluiMare Mucenic Gheorghe. El este ºi astãzi ocrotitorul forþelorterestre ale Armatei Române, este iubit de popor ºi chemat desîn rugãciuni atunci când credincioºii se luptã cu ispitele, cuîncercãrile, cu necazurile sau cu bolile.“

Dupã Sfânta Liturghie, Patriarhul României, înconjurat desoborul ierarhilor ºi slujitorilor, a sfinþit ºi inaugurat reºedinþaepiscopalã din Giurgiu.

În cadrul vizitei canonice în Eparhia Giurgiului, PreafericireaSa a inaugurat Aºezãmântul Social „Sf. Arhangheli Mihail ºi

Gavriil“ din localitatea Slobozia, în cadrul cãreiafuncþioneazã un centru de recuperare pentru mame ºicopii, victime ale violenþei în familie. Ieri, Patriarhulnostru a vizitat ºi Seminarul Teologic „TeoctistPatriarhul“ din municipiul Giurgiu, unde a fostîntâmpinat de corpul profesoral ºi de elevi.

Manifestãrile religios-culturale dedicate Sf. M. Mc.Gheorghe s-au încheiat cu inaugurarea StrãziiEpiscopiei, pe care se aflã sediul administrativ alEparhiei Giurgiului. Preafericitul Pãrinte PatriarhDaniel a vizitat ºi Muzeul Eparhial ºi Centrul pentruCopii ºi Tineret „Sf. Ioan Valahul“ din Giurgiu. Înincinta sediului administrativ al Episcopiei Giurgiuluis-a lansat ieri cartea „Teologie ºi Filosofie“, a luiNichifor Crainic, editatã de Centrul Cultural care poartãnumele marelui scriitor ºi gânditor originar din judeþulGiurgiu.

www.basilica.ro

OOrrttooddooxxiiaa llaa zzii

Asociaþiile Pro Filis ºi Pro Vita– Constantin Brâncoveanu

Vã invitã la conferinþa

AA TTrreeiiaa FFoorrþþãã:: RRoommâânniiaa pprrooffuunnddãã

SSoolluuþþiiii vveecchhii ppeennttrruu ccrriizzee nnooii

susþinutã deOOvviiddiiuu HHuurrdduuzzeeuu,,

scriitor român stabilit în Statele Unite, autor al lucrãrilor

Sclavii fericiþi. Lumea vãzutã din Silicon ValleyUnabomber. Profetul ucigaº

A Treia Forþã: România profundã(împreunã cu Mircea Platon)

A Treia Forþã: Economia libertãþii. RenaºtereaRomâniei profunde

(antologie realizatã împreunã cu JohnChrysostom Médaille).

Conferinþa va fiurmatã de lansarea

volumuluiA Treia Forþã:

Economia libertãþii.Renaºterea

României profundeºi de un dialog cu

cititorii

Luni, 3 mai 2010, ora 18,Amfiteatru Muzeul Judeþean Argeº

Cum se poatepropovãdui

credinþasurdomuþilorCentrul de Studii ºi Documentare

„Societate, Drept, Religie“ din cadrulFacultãþii de Teologie Ortodoxã„Patriarhul Justinian“ din Bucureºti aorganizat miercuri, 21 aprilie, un cursdezbatere intitulat „Comunicarea prinlimbajul mimico-gestual, caracteristiciºi responsabilitãþi pastoral-misionare ºide asistenþã socialã“, informeazã„Ziarul Lumina“.

Cursul a fost susþinut de pãrinteleconf. dr. Constantin Onu de laFacultatea de Teologie Ortodoxã dinPiteºti.

Moderatorul dezbaterii a fost dr.Laurenþiu D. Tãnase, coordonator alcentrului amintit. ‘Iniþiativa aceasta seînscrie în logica schimburilorinteruniversitare ºi s-a adresatstudenþilor de la Bucureºti pentru aînþelege ce înseamnã comunicarea înlimbaj mimico-gestual. Prima parte adezbaterii a fost constituitã dintr-oprezentare teoreticã a ceea ce înseamnãcomunicarea non-verbalã, adicãvizionarea unui film de 10 minute,Evanghelia semnelor, prezentarea uneilucrãri de apostolat a Bisericii OrtodoxeRomâne, care, prin folosirea limbajuluimimico-gestual, ca metodã pastoralã ºide asistenþã socialã, a reuºit sã integrezepersoanele surdomute în viaþa ºi

activitatea Bisericii. A doua parte a fostconstituitã din interpretarea unor cântãriale coralei Effatta, unica coralã în limbajmimico-gestual. De asemenea, au avutloc întrebãri ºi discuþii cu studenþii careau fost prezenþi la dezbatere. I-am dat onuanþã publicã acestei iniþiative, pentrucã au fost invitaþi studenþi ºi de la altefacultãþi. Dezbaterea a fost o acþiunecare a avut o mare dozã de unicitate,prin forma în care a fost organizatã ºitema ei, comunicarea mimico-gestualã.Am dorit sã sensibilizãm ºi viitori

preoþi, adicã studenþii facultãþii noastre,faþã de problemele pe care le aumembrii comunitãþii de surdo-muþi’, adeclarat prof. dr. Laurenþiu D. Tãnase.

Anul 2010 fiind declarat de cãtreSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române ca ‘Anul Omagial alSimbolului de credinþã niceo-constantinopolitan’, dezbaterea a fãcutposibilã o nouã modalitate detransmitere a Evangheliei MântuitoruluiIisus Hristos ºi a învãþãturii de credinþãortodoxã prin acest limbaj special,demers pastoral dificil, dar necesar.

Pãrintele conf. dr. Constantin Onu,autor a 18 cãrþi de specialitate îndomeniul comunicãrii pentru surdomuþi,a evidenþiat importanþa acestui tip decomunicare: ‘Faptul cã BisericaOrtodoxã Românã a început o lucrarenecesarã, ce se încadreazã în lucrarea deapostolat, care cu binecuvântareaPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel aapãrut un Liturghier pentru surzi ºi cãexistã cursuri pentru formarea deinterpreþi pentru surzi, ne-a determinatsã venim cu grupul de studenþi surzi,care fac parte din grupul coral Effatta ladezbaterea-curs de la Facultatea deTeologie din Bucureºti. Am vrut sãvedem metoda prin care Bisericaprezintã credinþa ortodoxã surzilor,adicã elementele de bazã alecomunicãrii gestuale, ºi am explicatgestic, semantic, lingvistic, cât ºiteologic modul în care este compusSimbolul de credinþã.’

La final, Corala Effatta, formatã din18 tineri, a interpretat douã cântãri înlimbaj mimico-gestual. De asemenea,întreaga dezbatere a fost tradusã prinintermediul unui interpret în limbajmimico-gestual, de cãtre pãrinteleFlorin Iorga, inspector în cadrul ANSR,filiala Argeº.

www.basilica.ro