Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 552 88 -- 1155 iiuunniiee 22001122 8 pagini

Petre Þuþea, care acoperã 3.000 de anide la Hristos spre începuturi ºi 7.000

de dupã Hristos, l-a întrebat pe Nae Ionescu,alt neegalat: Care ar trebui sã fie însuºirileunui adevãrat român? Petre Þuþea, cum îi eraobiceiul de a gândi matematic întru filozofieºi moralã, a zis:

1. Sã fie creºtin, conºtiinþa religioasã fiinddefinitorie pentru orice om;

2. Sã fie dispus a-ºi da viaþa pentruRomânia fãrã regret;

3. Sã nu înºele pe nimeni;4. Sã nu necinsteascã nici o fecioarã,

pentru a nu ofensa majestatea MaiciiDomnului ºi

5. Sã-ºi recunoascã limitele ºi sã respecteceea ce poate face altul ºi nu poate face el!

Când sunt aºa oameni, cu aºa gândire,scris ºi voire, apoi poþi spune cã Duhul

Sfânt este la noi în casã! Este în toate alenoastre lucrãri mici ºi mari, deopotrivã. Estebucuria care nu se mai terminã niciodatã. Sãsimþi ºi sã recunoºti puterea ºi lucrareaDuhului Sfânt din rugãciunea, aº zice, ceamai frumoasã din Cer ºi de pe pãmânt, dintoate timpurile: Împãrate Ceresc,Mângâietorule, Duhul Adevãrului, Carepretudindenea eºti ºi pe toate le împlineºti,Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule de viaþã,vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi ºi necurãþeºte pe noi de toatã întinãciunea(spurcãciunea) ºi mântuieºte, Bunule,sufletele noastre!, este de bunã seamã unprogres întru simþire ºi gãtirea inimii de aprimi focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

De Cincizecime, cincizeci de zile de laÎnvierea lui Iisus din mormânt ºi dupã

Înãlþarea la Cer, potrivit promisiunilor luiIisus, Duhul Sfânt s-a coborât sub chipullimbilor de foc, peste Sfinþii Apostoli, careerau adunaþi cu Maica Domnului ºi cei peste120 de ucenici.

Graiuri noi auzea mulþimea, iar pestecincisprezece neamuri, în limba

proprie auzeau cuvântul de foc al luiDumnezeu, adãugându-se prin botez ca latrei mii de suflete. Aºa a luat fiinþã primaBisericã vãzutã a lui Dumnezeu pe pãmânt,care se va întinde pânã la marginile lumii ºiîn care suntem ºi noi românii secolului XXI,din mila cea mare a Pãrintelui Luminilor.

Tot ce viazã, tot ce miºcã pe pãmânt,viaþa sub toate ipostazele ei, sunt darul

de viaþã al Duhului Sfânt ºi noi mereuconfirmãm acest lucru, atunci când glãsuimîntru rugãciunea Împãrate Ceresc, zicând cãDuhul Sfânt este ºi Dãtãtorul de viaþã.

Sã gândim la aceasta mereu. Oricum arfi, noi tot suntem în Duhul Sfânt, fie cã

înþelegem ºi vrem aceasta, fie cã nu putemsau nu vrem. Atât timp cât se nasc prunci pepãmânt, rãsare ºi rodeºte lanul de grâu întruprescurã de slujbã ºi pâinea noastrã cea detoate zilele, iar florile zâmbesc în culoare ºiparfumul de care se îmbatã ciocârliilestrãbãtând vãzduhul plin de soare, DuhulSfânt este la noi în casã! Sã nu vã temeþi!

Noi toþi am fost nãscuþi ºi crescuþi prinputerea Duhului Sfânt. Omenirea

întreagã, de-a lungul ºi de-a latul timpului,este opera Duhului Sfânt, Dãtãtorul deviaþã!

În viaþa fiecãruia dintre noi, dacã ne-amuita ºi am fi doar un pic grijulii, am afla

lucruri extraordinare. Ia sã întrebãm fiecarepe mamele noastre, mai ales, de câte ori nuau fost salvate de Duhul Sfânt în lucrarea ceamare a vieþii?

Veþi afla lucruri uimitoare!

Fiecare mamã în lucrarea vieþii estepodoaba Duhului Sfânt! ªi aºa trebuie

sã rãmânã de-a pururi!

Sã spunem mereu rugãciunea ÎmpãrateCeresc ºi sã ascultãm în genunchi,

rugarea Sfântului Pavel: „Nu întristaþi peDuhul Sfânt al lui Dumnezeu!” (Efeseni 4,30).

Duhul Sfânt e numai bucurie ºi sãvorbim dintru ale lui Dumnezeu,

mânaþi de Duhul Sfânt! (II Petru 1, 21).

Atunci vom deveni temple, lãcaºuri aleDuhului Sfânt! „Nu ºtiþi cã trupul

vostru este templul Duhului Sfânt?” (ICorinteni 6, 9).

Cum îl pãstrãm?

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

DDUUHHUULL SSFFÂÂNNTTeessttee llaa nnooii îînn ccaassãã

ZZIIUUAAPPOORRÞÞIILLOORRDDEESSCCHHIISSEE

Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului organizeazãmiercuri, 6 iunie 2012, Ziua Porþilor Deschise.

Uºile Palatului Arhiepiscopal din municipiul Curtea deArgeº vor fi deschise pentru clericii ºi mirenii dincuprinsul Eparhiei, care vor avea ocazia sã ureze „LAMULÞI ANI“, Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic,Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului.

Ziua de 6 iunie este una specialã pentru ÎntâistãtãtorulEparhiei noastre, care va adãuga încã o floare în buchetulvieþii.

Urãm Înaltpreasfinþiei Sale multã sãnãtate ºiarhipãstorire rodnicã.

LA MULÞI ANI!

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Descoperirile arheologice, zecile de bazilici ºi sfintelemoaºte descoperite pe pãmântul Dobrogei dovedesc faptul cãîncã din primele secole credinþa propovãduitã de SfântulApostol Andrei, încreºtinãtorul României, a fost acceptatã ºimãrturisitã de credincioºii din aceste þinuturi.

Unele dintre cele mai preþioase odoare ale BisericiiOrtodoxe în general ºi ale Bisericii Ortodoxe Române înspecial sunt moaºtele Sfinþilor Zotic, Atal, Camasie ºi Filip,descoperite la Niculiþel.

Despre aceºti patru sfinþi mucenici ºi despre manifestãrileprilejuite cu ocazia prãznuirii lor, la 4 iunie, ne-a vorbit chiarepiscopul locului, Preasfinþitul Pãrinte Visarion, EpiscopulTulcii.

Preasfinþia Voastrã, din ce clase sociale proveneau martiriicare au pãtimit pentru credinþa în Hristos ºi ce rol au avut?

Precum se ºtie din descoperirile istorice, Dobrogea sauScytia Minor - aceastã provincie istoricã - a dat, în cele dintâiveacuri creºtine, mulþi martiri care au pãtimit pentru Hristos ºipentru învãþãtura Sa evanghelicã. Între aceºtia se numãrãslujitori ai altarului, episcopi, preoþi, diaconi ºi citeþi, alþii -soldaþi din armata romanã, precum ºi credincioºi, bãrbaþi ºifemei de diferite vârste ºi îndeletniciri. Cu râvnã sfântã eiduceau mai departe lucrarea de propovãduire a Evangheliei, înmijlocul strãmoºilor noºtri, începutã pe aceste locuri de SfântulApostol Andrei, cel Întâi Chemat, ºi ucenicii sãi.

Preasfinþia Voastrã, Sfinþii Mucenici de la Niculiþel suntprintre cei mai vechi mucenici cunoscuþi în þara noastrã. Undeºi când au pãtimit ei pentru Hristos?

Cinstirea Sfinþilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie ºi Filip seface din vechime în ziua de 4 iunie. Ei fac parte din grupul de36 de mucenici care au pãtimit pentru Hristos pe pãmântul þãriinoastre, în vechiul Noviodunum, Isaccea de astãzi, întresfârºitul veacului al III-lea ºi începutul veacului al IV-lea.

Dupã moartea lor martiricã, trupurile acestor mucenici aufost strânse cu multã evlavie de creºtinii de atunci ºi depuseîntr-o criptã-martiricon din Niculiþel, care în vremea aceea erao aºezare romanã, supusã cetãþii Noviodunum. Deasupracriptei s-a zidit ulterior o bazilicã din piatrã, foarte încãpãtoare,în care preoþii sãvârºeau slujbele dumnezeieºti ºi învãþaupoporul legea iubirii ºi a credinþei. Aceastã bazilicã a devenit,cu timpul, un însemnat centru de viaþã duhovniceascã. Dincauza rãzboaielor, înrobirii ºi pustiirii din partea unor neamurinãvãlitoare, care au dus la cãderea cetãþii Noviodunum, în timpaceastã bazilicã a cãzut pradã ruinei, zidurile s-au prãbuºit ºiau acoperit sub moloz ºi cripta, aflatã sub pardoseala altaruluiºi în care se gãseau trupurile mucenicilor lui Hristos.

Se ºtie cã sfintele moaºte ale Sfinþilor Mucenici s-audescoperit printr-o minune. Ce ne puteþi spune, PreasfinþiaVoastrã, în legãturã cu acest fapt?

Taina celor patru martiri s-a descoperit abia în zilelenoastre, printr-o fericitã întâmplare. În vara anului 1971, înurma unor ploi nãvalnice, pe o uliþã lãturalnicã din satulNiculiþel, apele au sãpat pãmântul ºi au scos la ivealã o cupolãde piatrã. Fãcându-se cercetãri, a fost descoperitã criptamartirilor, pãstratã neatinsã. Înãuntrul criptei s-a gãsit un sicriudin lemn în care se aflau osemintele întregi a patru bãrbaþi,aºezate dupã obiceiul creºtinesc, cu capul spre apus ºipicioarele cãtre rãsãrit. Pe pereþi, deasupra sicriului, erau douãinscripþii greceºti sãpate în tencuialã ºi vopsite cu roºu. Înprima era scris: „Martirii lui Hristos“, iar în a doua „MartiriiZoticos, Atalos, Camasis, Filipos“. Fiecare inscripþie erastrãjuitã de Cruce cu monograma Mântui-torului Iisus Hristos(XP).

În afarã de numele ºi locul unde au pãtimit ºi au fostînmormântaþi, se ºtie doar cã ei au fost cinstiþi ca sfinþi dinprimele veacuri creºtine. Iar numele lor sunt trecute înmartirologiile siriac ºi ieronimian, care aºazã pomenirea lor,împreunã cu a celorlalþi mucenici ai lui Hristos martirizaþi laNoviodunum, în ziua de 4 iunie, zi în care Biserica Ortodoxã îicinsteºte pânã astãzi.

Faptul cã au fost aduºi de acolo la Niculiþel, localitate maiferitã din calea barbarilor, cã au fost înmormântaþi în aceeaºi

criptã cu alþi martiri mai vechi ºi cã deasupra lor s-a ridicat obazilicã mãreaþã, dovedeºte evlavia ºi cinstirea ce li s-a arãtatde strãmoºii noºtri, care vedeau în jertfa lor prelungirea jertfeimântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Ce s-a întâmplat cu sfintele moaºte?Sfintele moaºte au rãmas multã vreme acolo, în cripta unde

au fost descoperite, în bãtaia ploii, a vânturilor ºi a zãpezii,chipurile - sã fie cercetate de cãtre specialiºti din Bucureºti.

Din dispoziþia fericitului întru adormire Antim Nica -arhiepiscopul Dunãrii de Jos -, într-o noapte (17 ianuarie 1973)ele au fost ridicate de cãtre arhiereul-vicar de atunci, GherasimConstãnþeanul (actualmente episcop al Râmnicului), împreunãcu preotul consilier Dumitru Capaciurea din Mãcin ºi duse - cutoate interdicþiile autoritãþilor vremii de atunci - la MãnãstireaCocoº, unde au fost aºezate spre venerarea credincioºilor.Sfintele moaºte se pãstreazã într-un baldachin sculptat în lemnde cireº ºi care are zugrãvitã pe el icoana sfinþilor, iar candelelede la cele patru racle ale sfinþilor, spun vieþuitorii mãnãstirii,nu s-au stins de atunci niciodatã.

Acest fapt este imortalizat într-o frescã din pronaosulbisericii vechi cu hramul „Sf. Atanasie cel Mare din Niculiþel“(sec. al XIII-lea), frescã realizatã în anul 1990 de cãtre pictorulGrigore Popescu.

De atunci, sfintele moaºte ale martirilor de la Niculiþel suntizvor de tãmãduire ºi de îmbãrbãtare pentru cei care aleargã laacest sfânt lãcaº ºi le cer ajutorul lor.

Aceste Sfinte moaºte sunt dovada incontestabilã a vechimiicreºtinismului pe pãmântul þãrii noastre, care împreunã culatinitatea moºtenitã de la strãmoºii noºtri romani sunt celedouã coordonate fundamentale ale formãrii poporului român înspaþiul carpato-danubiano-pontic ºi al spiritualitãþii saleortodoxe. Menþionãm, totodatã, cã în anul 2001, în bazilica dinstrãvechea cetate Halmyris de pe malul Dunãrii au fostdescoperite moaºtele a încã doi sfinþi, Epictet ºi Astion,martirizaþi în secolul al III-lea al erei creºtine, moaºte careacum se pãstreazã la Mãnãstirea Halmyris.

Preasfinþia Voastrã, ce ne puteþi spune despre importantadescoperire a criptei martirice?

Cercetãrile arheologice mai noi au descoperit sub nivelulcriptei martirice de la Niculiþel resturi care atestã existenþa aicia unui mormânt martiric mai vechi, destinat adãpostirii

relicvelor a doi martiri necunoscuþi, cu o construcþie anexãpeste care s-au construit martiriconul ºi bazilica descoperite înanul 1971. În pãmântul de sub cripta respectivã s-au gãsit ºidouã vase de ofrandã, precum ºi o placã de gresie cu inscripþiaîn limba greacã: „aici ºi acolo sângele martirilor“. Specialiºtiiconsiderã cã este vorba de un mormânt mai vechi ce cuprindeamoaºtele a încã doi martiri necunoscuþi. Deci, la Niculiþelavem de a face cu ºase martiri descoperiþi, dintre care doi maivechi, ale cãror nume nu se cunosc, iar patru ale cãror osemintes-au pãstrat întregi în interiorul criptei ºi ale cãror nume nesunt cunoscute din inscripþia de pe pereþii criptei. Dincunoºtinþele pe care le avem, se pare cã celelalte douã trupuride sfinþi se pãstreazã la Institutul de Antropologie dinBucureºti.

Pãstrarea acestor sfinte moaºte în tainiþa pãmântului maibine de o mie de ani, ca ºi descoperirea lor în anul 1971reprezintã, cu adevãrat, un lucru dumnezeiesc ºi un darnepreþuit pe care Cerul l-a fãcut neamului nostru creºtin dinnaºtere ºi cinstitor al lui Dumnezeu „Cel minunat întru SfinþiiSãi“.

Deasupra martiriconului s-a construit în anii â80, cusprijinul financiar al Arhiepiscopiei Dunãrii de Jos, un edificiucare adãposteºte ºi protejeazã atât martiriconul, cât ºi ruinelebazilicii paleo-creºtine, precum ºi unele exponate din vestigiilegãsite aici din timpul sãpãturilor arheologice.

Preasfinþia Voastrã, ca ierarh al locului, vorbiþi-ne, vãrugãm, despre manifestãrile prilejuite de prãznuirea SfinþilorMucenici de la Niculiþel.

În fiecare an, urmând o frumoasã tradiþie instituitã de cãtreÎnalt Preasfinþitul Pãrinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,în preziua prãznuirii lor se oficiazã în biserica mare aMãnãstirii Cocoº Sfânta Liturghie arhiereascã, la care participãºi preoþii din Protoieria Niculiþel, ca ºi o mare mulþime depelerini. Dupã Sfânta Liturghie, sfintele moaºte sunt scoase ºiduse în procesiune la Isaccea - vechiul Noviodunum -, unde aupãtimit ei, spre a fi venerate ºi de credincioºii din oraº.

Acolo se sãvârºeºte Acatistul Sfinþilor ºi se rosteºte uncuvânt de învãþãturã. Apoi, sfintele moaºte sunt aduse laNiculiþel, la martiriconul unde au fost descoperiþi, ºi acolo,seara, se oficiazã în sobor slujba Vecerniei ºi a Litiei, dupãcare se continuã cu Privegherea de toatã noaptea. La sfârºitulacesteia, sfintele moaºte sunt introduse în martiricon ºi depuseexact în cripta în care au fost descoperite, unde rãmân pânã înzorii zilei, când sunt scoase din nou la închinat.

Dimineaþa, în ziua pomenirii lor, se sãvârºeºte sfinþireaapei, Taina Sfântului Maslu de obºte ºi apoi Sfânta Liturghiearhiereascã, la care slujesc mai mulþi ierarhi, înconjuraþi de unsobor de preoþi ºi diaconi. La Sfânta Liturghie asistã o maremulþime de credincioºi venitã din Dobrogea, Moldova, ÞaraRomâneascã ºi chiar din Ardeal.

Dupã terminarea slujbei ºi închinarea credincioºilor,sfintele moaºte sunt duse, tot în procesiune, la MãnãstireaCocoº, unde sunt aºezate în biserica mare, spre mângâiereacredincioºilor ºi a vizitatorilor acestui strãvechi lãcaº deînchinare din nordul Dobrogei, întemeiat aici de cãlugãrulardelean Visarion, în anul 1833.

Fie ca ziua de prãznuire a Sfinþilor Martiri Zotic, Atal,Camasie ºi Filip sã ne fie tuturor un imbold întru slujireaSfintei noastre Biserici strãbune ºi întru apãrarea cu sfinþenie aadevãrurilor de credinþã pe care le-am moºtenit dintru început,direct de la Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sã înãlþãm ºi noi întru aceastã zi glas de laudã ºi sã rostimîmpreunã cu imnele bisericeºti cântare de slavoslovie sfinþilormartiri zicând: „Veniþi toþi credincioºii sã lãudãm pe Zotic, peAtal, pe Camasie ºi pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care aupropovãduit adevãrata credinþã ºi au primit cununa cereascã.

Iar voi, fericiþilor, cei ce aveþi îndrãznealã cãtre Dumnezeu,din toate nevoile sloboziþi-ne pe noi, care strigãm:

Bucuraþi-vã, Sfinþilor Mucenici, rugãtori fierbinþi pentrusufletele noastre!“

(ziarullumina.ro)

SSffiinnþþiiii MMuucceenniiccii ZZoottiicc,, AAttaall,, CCaammaassiiee ººii FFiilliipp

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Dupã moartea lui Saul, pe tronul lui Israel urcãunul dintre cei mai de seamã regi ai evreilor,David, fiul lui Iesei. Cartea a doua a Regilorrelateazã în linii mari importanþa domniei luiDavid, punând un mare accent pe evoluþiapoliticã a statutului evreu.

Însã, noi vom cãuta sã descoperim încuprinsul cãrþii II Regi care sunt bolile careau afectat societatea iudaicã din aceletimpuri.

Primele relatãri despre bolile din timpuldomniei lui David le întâlnim într-unblestem, pe care regele îl aruncã asupra caseilui Ioab, din pricina uciderii lui Abner,israelit care trecuse de partea lui David:„Niciodatã sã nu lipseascã din casa lui Ioabcei ce pãtimesc de scurgere, cei leproºi, ceice merg în cârji, cei omorâþi de sabie ºi ceilipsiþi de pâine” (II Regi 3, 29).

Din cele de mai sus înþelegem, pe de oparte, cã principala cauzã a bolii sau asuferinþei este pãcatul, nedreptatea lui Ioab,iar pe de altã parte cã efectele pãcatului unuiom se rãsfrâng asupra întregii sale familii.

O altã relatare a bolilor sau neputinþelortrupeºti, orbirea ºi ologirea, este cuprinsã înameninþarea fãcutã de iebusei, locuitorii dinacea perioadã ai Ierusalimului, la adresa luiDavid: „Atunci au pornit regele ºi oamenii luila Ierusalim, împotriva Iebuseilor, locuitoriiþãrii aceleia. Dar aceºtia au zis cãtre David:Nu vei intra aici, cãci te vor goni orbii ºiºchiopii care zic: David nu va intra aici!David însã a luat cetatea Sionului; aceastaeste cetatea lui David. ªi a zis David în ziuaaceea: Tot cel ce va ucide pe Iebusei sãloveascã cu lancea ºi pe ºchiopii ºi pe orbiicare urãsc sufletul lui David. De aceea se ºi zice:Orbul ºi ºchiopul nu vor intra în casa Domnului!(II Regi 5, 6-8).

Nici David nu scapã de aripa bolii. Deºicunoscuse dreptatea lui Dumnezeu abãtutã asupralui Saul, cãruia numai cântatul sãu din harpã îiaducea alinare, totuºi, cãlcând douã din cele zece

porunci (a VII-a ºi a X-a), va trimite pe Uriegeneralul la moarte ºi va lua de soþie pe Batºeba,femeia acestuia. ªi cum cuvintele Domnului sunt

cuvinte curate, cu foc lãmurite (Ps. 11, 6),pãcatele pãrinþilor s-au repercutat asupra copiilor(Ieºire 20, 5-6), iar primul bãiat pe care i l-anãscut Batºeba lui David, mai întâi s-aîmbolnãvit, ulterior a murit: „Apoi s-a dus Natanla casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-lnãscuse lui David femeia lui Urie ºi acela s-a

îmbolnãvit…Dupã ºapte zile a murit copilul ºislugile lui David se temeau sã-i spunã cã a muritcopilul. Cãci ei îºi ziceau: Când copilul era încãviu ºi noi îl mângâiam, el nu ne bãga în seamã;cum sã-i spunem acum: A murit copilul? Arputea sã facã vreun rãu (II Regi 12, 15-18).

O altã greºealã a lui David avea sã costescump poporul evreu. Arogându-ºi un dreptdivin, acela de a face recensãmântul poporuluievreu, David va trebui sã suporte atât povaraunei alegeri a pedepsei transmisã de Dumnezeuprin proorocul Gad, dar ºi durerea pricinuitã demoartea celor peste ºaptezeci de mii de evrei,asupra cãrora se abãtuse ciuma necruþãtoare: „ªia venit Gad la David ºi i-a vestit, zicându-i:Alege-þi ce vrei: foamete în þara ta ºapte ani; sãfugi trei luni de vrãjmaºii tãi ºi ei sã teurmãreascã; sau timp de trei zile sã fie ciumã înþara ta? Chibzuieºte ºi hotãrãºte; ce sã spunCelui ce m-a trimis, E tare greu, a rãspuns Davidlui Gad, dar sã cad mai bine în mâna Domnului,cãci mila Lui este mare; numai în mâinileoamenilor sã nu cad!" ªi ºi-a ales David ciuma învremea seceriºului grâului. E tare greu, a rãspunsDavid lui Gad, dar sã cad mai bine în mânaDomnului, cãci mila Lui este mare; numai înmâinile oamenilor sã nu cad!" ªi ºi-a ales Davidciuma în vremea seceriºului grâului” (II Regi 24,13-15).

Pentru prima datã în cãrþile Sfintei Scripturiaflãm de un nou tip de boalã, anume boalapricinuitã de o dragoste neîmpãrtãºitã. Amnon,fiul lui David, se îndrãgosteºte de sora saTamara, însã valorile morale care guvernausocietatea iudaicã nu îngãduiau o astfel de relaþieincestuoasã. Efectele acestei dragosteneîmpãrtãºite au adus asupra lui Amnonsuferinþa: „ªi s-a chinuit Amnon pânã într-atâta,

cã s-a îmbolnãvit din pricina surorii sale Tamara,cãci aceasta era fecioarã ºi lui Amnon i se pãreagreu sã-i facã ceva” (II Regi 13, 2).

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

Boala în cartea II Regi

FFeelluurriillee bboolliilloorr îînn ttiimmppuull ddoommnniieeii lluuii DDaavviidd

,,Iuda, cu sãrutarevinzi pe FiulOmului?” (Luca 22,48)

Cu aceste cuvinte trezeºte Mîntuitorulinima cea adormitã în pãcate a lui Iuda,parcã l-a strãpuns sabia conºtiinþei, astfelîngrozit de aceastã situatie în care aflafuge, speriat de ceea ce fãcuse, vânzândpe Mesia cel mult aºteptat.

În mod sigur pe drumul sumbru ce-lstrãbãtea avea grozave mustrãri,aducându-ºi aminte de timpul petrecutcu Iisus ºi fraþii sãi apostolii, Iuda a mersîndeaprope de Mântuitorul pe drumulspre judecatã, cãci orice jignire,

pãlmuire ºi durere se reflectã în sufletullui ºi fulgerat de nemernica faptã pleacãspre templu cu mizerabila pradã –treizeci de arginþi.

Iuda s-a nãscut cu sâmburele rãutãþiiîn suflet cãci avea ispite mari privindbanii, pe când avea punga cu baniiapostolilor, lua din ei, deºi erau puþini ,,pentru cã era fur ºi, având punga, lua dince se punea în ea” (Ioan 12, 6). El visabotãþie, putere, slavã deºartã, iarpetrecând cu Mântuitorul ceva vreme,era înconjurat de smerenie, sãrãcie ºipãtimire, astfel doreºte sã facã o afacerepentru a se îmbogãþi. Vãzând furiaconducãtorilor iudei ºi dorinþa lor de apierde pe Iisus, gãseºte repede reþetacâºtigului – vânzând pe Învãþãtorul, idéecare a gãsit repede susþinere în inima luiîntunecatã ºi lacomã. Diabolicul gând ºi

situaþia nesuportabilã în care era, îl ducla arhierei care se mirã de prezentã lui întemplu.

,,Am greºit vânzândsânge nevinovat“(Matei 27, 4).

ª-aruncându-le banii, a plecat cuprinsde disperarea de nesuferit, prinzându-lmrejele iadului ºi se spânzurã de primulcopac ce-i ieºi în cale, dar nici copaculnu-l mai putea suporta ºi ramul lui serupe, astfel cãzând Iuda ce ºi-a vãrsatmãruntaiele (Fapte 1, 18). Greu deînchipuit acest tablou, cum un ucenic cea trãit lângã Iisus, a mâncat cu El lamasã, a asistat la faptele ºi minunileSale, Îl vinde ºi cade în gura iadului,luându-ºi viaþa, despãrþindu-se astfel delume tot printr-un pãcat mare.

Pe banii aruncaþi în templu, iudeii aucumpãrat o bucatã de pãmânt pentruîngroparea strãinilor numitãHacheldamah sau Þarina Sângelui,servind drept monument vãzut algrozavului eveniment.

Pr. Robert NICOLAE

HHAACCHHEELLDDAAMMAAHH

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Cele mai importante sarbatori ale anuluibisericesc sunt precedate de perioade de pregãtireprin post, mai lungi sau mai scurte.

Aceasta pregatire nu este lucru neinsemnat, detrecut cu vederea si de nesocotit in viata noastra,ci dimpotriva, aceasta este datoria noastra crestinacea mai mare, datoria de a-L primi si a-L cinsti peHristos, pentru binele nostru, pentru mantuireanoastra.

Sunt totusi crestini care privesc cu nepasare, culipsa de gand si de grija pentru ceea ce avem defacut si, mai ales, postind. Sunt unii carora li separe greu de tinut postul si sunt unii, sau aceiasi,care cred poate ca nu este de folos acesta.

Este si greseala si pacat a gandi asa, pentru capostul este si o insemnata, si o maredatorie crestina, si un folos sufletescmare pentru cel care il intelege si-ltine. Este gresit a vedea in post un felde sila, de constrangere, de ingradiresi de stramtorare a vietii noastre, unchin sau o pedeapsa, pentru ca ni secere a reduce mancarea, bautura sipetrecerile si a ne struni poftelenoastre omenesti.

Este gresit a socoti smerenia sicainta ce ni se cer postind, sirugaciunile, si metaniile, si, caimputinand si intristand viatanoastra, ca lipsindu-ne de placerea dea trai, ca ceva ce apasa, ce chinuieste.Postul este si trebuie sa fie umilinta siinfranare, cumpatare si pocainta,imputinare de multe placeri si nevoitrupesti. Dar, cu toate acestea, nu estenici suferinta, nici lipsa de celetrebuitoare, nici cazna, nici greutatece nu poate fi purtata, nici sarcina cenu poate fi indeplinita.

Ne cheama intr-adevar la o luptasi orice lupta are greutatea ei; la lupta cu patimile,cu deprinderile rele, cu gandurile urate, cu toateacele indemnuri si ispite pe care carteabisericeasca le numeste uneori "fiare". Postul estemarturisire si, in parte, ispasirea de pacate; estestrigare impotriva pacatelor noastre si cererefierbinte de ajutor si de iertare. Dar toate acesteatrebuie privite prin scopul lor duhovnicesc, prinfolosul lor sufletesc, prin nevoia si castigul demila, de indrumare dumnezeiasca si de iertare cele avem postind, pentru trebuinta noastra demantuire, care este cel mai mare bun si scop alvietii crestinului. Cu acest gand si cu aceastadorinta se cade sa cugetam, sa simtim, sa primimsi sa savarsim vremea postului. Nu ca pe o osandasau ca pe o pedeapsa, nu ca pe o jignire adusademnitatii sau cinstei omenesti, nu ca pe oimputinare a vietii, a sanatatii si a mantuiriinoastre, ci ca pe un bun si potrivit prilej de a nepocai, indrepta si impaca cu noi insine si cuDumnezeu, smerindu-ne in adevar si caindu-ne,simtind durerea de a fi pacatuit, marturisindu-neBunului nostru Mantuitor, Care a trebuit sa suferemoarte pe cruce pentru mantuirea noastra, sasufere El osanda si ispasirea pacatelor noastre. Cuce drept si cuvant omenesc am putea sa nu simtimdurerea pe care a suferit-o Hristos spre mantuireanoastra?

Asa inteles, postul nu este o apasare, omicsorare sau o slabire a vietii, o calcare adreptului vietii, si, in nici un caz o neplacere acrestinului, ci este un bine facut, este un folos alsufletului si chiar al trupului, este un spor de viata,pentru ca este vreme si fel de indreptare, decuratenie, de usurare de pacate si o imbunatatire afiintei noastre omenesti. Postul este o dobandire adreptului sufletului, o dobandire a vietii, inintelesul ei cel sfant de la Iisus Hristos, Caruia nemarturisim credinciosi si ascultatori. Dreptaceasta, vazand Biserica trebuinta postului in viatacrestinului, ea a inteles prea bine si rostulumilintei, al infranarii, al infrangerii inimii, alcaintei, a ceea ce postul pare a fi greu si apasator

asupra noastra, dar a inteles si castigul cel mare pecare il aduce postul sufletului si mantuirii noastre.Invatatura si pregatirea Bisericii cu privire la postnumara cuvinte intelepte si adevarate, si, mai alesprivitor la cele doua fete ale lui, care nu sunt alteledecat greutatea nevointelor lui si bucurianecesitatii lui.

Nu postul in sine este greu de tinut sau farafolos, ci il face greu lipsa de smerenie, de cainta,de obisnuinta, de intelegere si nerecunoastereapacatelor noastre, trufia si putinatateaduhovniceasca a celui care nu se marturiseste capacatos si vinovat inaintea lui Dumnezeu, dator cuumilinta si cu indreptare.

Este un pacat a nesocoti postul, defaimandu-l, sia-l tine de forma, nerespectandu-l si nefolosindu-lpentru adevarata pocainta si indreptaresufleteasca. Postul este, cum am spus, o fapta deadanca smerenie si pocainta, de nevointatrupeasca si sufleteasca. Postul uneste cumpatareacu dreapta cercetare si mustrare de cuget pentrupacatele noastre si cu dorinta si cu legamantul dea nu le mai face. Postul nu este numai imputinarede mancare si de placeri trupesti, ci este siimbogatirea sufleteasca prin lepadare de pacate,patimi, si imbogatire cu virtuti. Postul este trairein ganduri inalte, sfinte si curate, este scoala sicalea cea buna a mantuirii.

A posti doar de mancare si a savarsi pacate esteo stricare a postului si o vatamare a sufletului.Daca postul nu ne face mai buni, mai curati, maidrepti, mai evlaviosi, mai apropiati de Dumnezeusi mai ascultatori Lui, nu l-am inteles si nu-lfolosim spre mantuire. Asa cum orice lucruinsemnat are timpul, grija si osteneala lui, asa sipostul, cum cultivi pamantul ca sa rodeasca roadasi ingrijesti trupul ca sa fie sanatos, tot astfelcultivi si ingrijesti la vremea sa si sufletul pentrubuna lui stare.

Postul este vremea ingrijirii sufletului, pentrucautarea roadelor duhului si ale mantuirii. Cefolos de post, daca nu te impotrivesti ispitelor,daca nu alungi gandurile rele, daca nu-ti recunosti

si marturisesti pacatele, dacaurasti, barfesti, daca ai dorinte de ,daca nu-ti recunosti si marturisestipacatele, daca nu faci bine si dacanu te faci mai bun!

Postul este un tratament pentruingrijirea, insanatosirea si intarireasufletului. El are regula sidoctoriile lui, are reteta si legea lui.Acestea toate se cade sa lecunoastem si sa le tinem, deoarece,fara ele, postul nu da roadele sale,iar un post fara roade duhovnicestieste pierdut cu spor de pacate, inloc de a fi folosit cu spor deindreptare. De aceea postul cerecunoasterea si pregatireasufletesca, cere viata si purtarepotrivita gandului si reguliiBisericii. Postul cere deplinaascultare si urmare cu mare luareaminte a sfintelor invataturi siporunci dumnezeiesti si bisericesti,pentru o viata duhovniceasca maibuna. Postul trebuie sa aduca

roadele caintei si ale indreptarii.Postul trebuie asteptat, primit si petrecut cu

ravna si cu bucuria de a indestula sufletul cu celede trebuinta si de cuviinta mantuirii lui. Postultrebuie facut hrana, invatatura si bucuriesufleteasca, spor de ganduri si de fapte bune.Postul trebuie sa ne pregateasca a-L primi cuinima curata pe Mantuitorul.

Postul este vremea vorbirii noastre mai dese simai apropiate cu Dumnezeu. Este vremea deincercare a credintei noastre, a evlaviei noastre, abunatatii noastre, a grijii noastre pentru suflet, acunostintei noastre si a simtirii noastre pentru celesfinte. Postul este raspunsul nostru inainteaMantuitorului rastignit; este cuvantul nostru labunatatea cu care Hristos ne-a iertat pe cruce.

Postul este, am zis, grija si datoria noastra de agandi si a lucra la mantuirea noastra, intarindu-nein credinta, luminandu-ne cugetul, curatindu-neinima, inaltandu-ne gandul si dorintele spre celeduhovnicesti si sfinte, biruind patimile si pornirilecele spre pacate. Postul este invatatura si nevointabunei purtari si trairi crestine. Postul este " jertfaplacuta lui Dumnezeu”, adica "inima infranta sismerita ", pe care, cum zice Psalmistul,"Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 18). Cu acestesa savarsim vremea si calea postului, cea suitoarespre Împãrãþia Cerurilor.

VVrreemmeeaa ppoossttuulluuiippeennttrruu ssuufflleett

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Cuvântul lui Dumnezeu prezentat în SfântaScripturã ne învaþã în ce fel ar trebui sã necomportãm cu pãrinþii noºtri fizici, dar ºispirituali.11.. CCee îînnsseeaammnnãã aa--þþii cciinnssttii ppããrriinnþþiiii??

a. A-þi cinsti pãrinþii înseamnã a-i iubi: „Sã nute rãzbuni cu mina ta ºi sã nu ai urã asupra fiilorpoporului tãu, ci sã iubeºti pe aproapele tãu ca petine însuþi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”(Leviticul 19, 18); „El i-a rãspuns: Sã iubesti peDomnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu totsufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta estemarea ºi întâia poruncã. Iar a doua, la fel caaceasta: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tineãnsuþi. În aceste douã porunci se cuprind toatãLegea ºi proorocii.” (Matei 22, 37-40), „Cel ceiubeºte pe tatã ori pe mamã mai mult decât peMine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeºte pe fiuori pe fiicã mai mult decât pe Mine nu este vrednicde Mine.” (Matei 10, 37); „Poruncã nouãdau vouã: Sã vã iubiþi unul pe altul.Precum Eu v-am iubit pe voi, aºa ºi voi sãvã iubiþi unul pe altul. Întru aceasta vorcunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacãveþi avea dragoste unii faþã de alþii.”(Ioan 13, 34-35), „Aceasta este poruncaMea: sã vã iubiþi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decâtaceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sãºi-l punã pentru prietenii sãi....Aceasta vãporuncesc: sã vã iubiþi unul pe altul.”(Ioan 15, 12.13.17); „Nimãnui cu nimic nufiþi datori, decât cu iubirea unuia faþã dealtul; cã cel care iubeºte pe aproapele aîmplinit legea.” (Romani 13, 8); „Preaiubiþilor, sã ne iubim unii pe alþii; cãcidragostea este de la Dumnezeu. ªi oricineiubeºte, este nãscut din Dumnezeu, ºicunoaºte pe Dumnezeu. Cine nu iubeºte,n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucãDumnezeu este dragoste.” (I Ioan 4, 7-8).

b. A-þi cinsti pãrinþii înseamnã a-iasculta: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pemama ta, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti animulþi pe pãmântul pe care DomnulDumnezeul tãu þi-l va da þie. (Ieºirea 20, 12);Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, cum þi-aporuncit Domnul Dumnezeul tãu, ca sã trãieºti animulþi ºi sã-þi fie bine în pãmântul acela, pe careDomnul Dumnezeul tãu þi-l dã þie. (Deuteronomul5, 16), „Blestemat sã fie cel ce va grãi de rãu petatãl sãu sau pe mama sa! ªi tot poporul sã zicã:Amin! (Deuteronomul 27, 16), „De va avea cinevafecior rãu ºi nesupus, care nu ascultã de vorbatatãlui sãu ºi de vorba mamei sale ºi aceºtia l-aupedepsit, dar el tot nu-i ascultã, Sã-l ia tatãl lui ºimama lui ºi sã-l ducã la bãtrânii cetãþii lor ºi lapoarta acelei cetãþi ºi cãtre preoþii cetãþii lor sãzicã: Acest fiu al nostru este rãu ºi neascultãtor,nu ascultã de Cuvântul nostru ºi este lacom ºibeþiv". Atunci toþi oamenii cetãþii lui sã-l ucidã cupietre ºi sã-l omoare. ªi aºa sã stârpeºti rãul dinmijlocul tãu ºi toþi Israeliþii vor auzi ºi se vor teme.(Deuteronomul 21, 18-21); „Iar casei Recabiþilor,Ieremia i-a grãit: "Aºa zice Domnul Savaot,Dumnezeul lui Israel: Pentru cã voi aþi ascultatporunca lui Ionadab, tatãl vostru, ºi pãziþi toateporuncile lui ºi în toate faceþi cum v-a poruncit el,De aceea, aºa zice Domnul Savaot, Dumnezeul luiIsrael: Nu va lipsi lui Ionadab, fiul lui Recab,bãrbatul care sã stea înaintea feþei Mele în toatezilele.” (Ieremia 35, 18-19); „Ascultaþi, fiilor,învãþãtura tatãlui ºi luaþi aminte sã cunoaºteþibuna chibzuialã, Cãci eu vã dau învãþãturã bunã:Nu pãrãsiþi povaþa mea. Cãci ºi eu am fost feciorla tatãl meu, singur, ºi cu duioºie iubit la mamamea ªi el mã învãþa ºi-mi zicea: "Inima ta sãpãstreze cuvintele inimii mele, pãzeºte poruncilemele ºi vei fi viu...Ascultã, fiul meu ºi primeºtecuvintele mele ºi anii vieþii tale se vor înmulþi...Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveþelemele pleacã-þi urechea ta! Nu le scãpa din ochi,pãstreazã-le înlãuntrul inimii tale.” (Pilde 4, 1-4.10.20-21), „Pãzeºte, fiule, povaþa tatãlui tãu ºinu lepãda îndemnul maicii tale. Leagã-le la inimata, pururea atârnã-le de gâtul tãu. Ele te vorconduce când vei vrea sã mergi; în vremea

somnului te vor pãzi, iar când te vei deºtepta vorgrãi cu tine. Cã povaþa este un sfeºnic bun ºi legeao luminã, iar îndemnurile care dau învãþãtura suntcalea vieþii.” (Pilde 6, 20-23), „Ascultã pe tatãltãu care te-a nãscut ºi nu dispreþui pe mama tacând ea a ajuns bãtrânã.” (Pilde 23, 22); „Copii,ascultaþi pe pãrinþii voºtri în Domnul cã aceastaeste cu dreptate.” (Efeseni 6, 1); „Copiilor,ascultaþi pe pãrinþii voºtri întru toate, cãci aceastaeste bine-plãcut Domnului.” (Coloseni 3, 20).

c. A-þi cinsti pãrinþii înseamnã a învãþa dinexperienþele lor de viaþã ºi de credinþã: „Ascultaþi,fiilor, învãþãtura tatãlui ºi luaþi aminte sãcunoaºteþi buna chibzuialã, Cãci eu vã dauînvãþãturã bunã: Nu pãrãsiþi povaþa mea.” (Pilde4, 1-2); „Þine cu tãrie învãþãtura ºi nu o pãrãsi,pãzeºte-o cãci ea este viaþa ta.” (Pilde 4, 13).

d. A-þi cinsti pãrinþii înseamnã a-i preþui:„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie

bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmântul pe careDomnul Dumnezeul tãu þi-l va da þie. (Ieºirea 20,12); „Sã cinsteascã fiecare pe tatãl sãu ºi pe mamasa ºi zilele Mele de odihnã sã le pãziþi, cã Eu suntDomnul Dumnezeul vostru. (Leviticul 19, 3);Feciorii sãi vin ºi o fericesc, iar soþul ei o laudã:"Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-aiîntrecut pe toate!" Înºelãtor este farmecul ºideºartã este frumuseþea; femeia care se teme deDomnul trebuie lãudatã! Sã se bucure de rodulmâinilor sale, ºi la porþile cetãþii hãrnicia ei sã fiedatã ca pildã!” (Pilde 31, 28-31); „La tine, tatãl ºimama sunt dispretuiþi, la tine strãinul este chinuit,la tine orfanul ºi vaduva sunt asupriþi.” (Iezechiel22, 7); „Feciorul cinsteste pe tatãl sãu ºi sluga seteme de stãpânul sãu; ºi dacã Eu sunt Pãrinte,unde este cinstea ce trebuie sã-Mi daþi? ªi dacãsunt Stãpân, unde este teama de Mine?, ziceDomnul Savaot cãtre voi, preoþilor, care defãimaþinumele Meu. Dar voi raspundeti: "Cu ce amdispreþuit numele Tau?" (Maleahi 1, 6); „CãciDumnezeu a zis: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mamata, iar cine va blestema pe tatã sau pe mamã, cumoarte sã se sfârºeascã. Voi însã spuneþi: Celcare va zice tatãlui sãu sau mamei sale: Cu ce te-aº fi putut ajuta este dãruit lui Dumnezeu, Acelanu va cinsti pe tatãl sãu sau pe mama sa; ºi aþidesfiinþat cuvântul lui Dumnezeu pentru datinavoastrã.” (Matei 15, 4-6); „În iubire frãþeascã,unii pe alþii iubiþi-vã; în cinste, unii altora daþi-vãîntâietate.” (Romani 12, 10).

e. A-þi cinsti pãrinþii înseamnã a-i ajuta:„Copilaºilor, sã nu iubim cu vorba, nici cu limba,ci cu fapta ºi cu adevãrul.” (I Ioan 3, 18); „Cãcilãsând porunca lui Dumnezeu, tineþi datinaoamenilor: spãlarea urcioarelor ºi a paharelor ºialtele ca acestea multe, pe care le faceþi. ªi lezicea lor: Bine, aþi lepãdat porunca lui Dumnezeu,ca sã þineþi datina voastrã! Cãci Moise a zis:"Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta", ºi "cel ce vagrãi de rãu pe tatãl sãu, sau pe mama sa, cumoarte sã se sfârºeascã". Voi însã ziceþi: Dacã un

om va spune tatãlui sau mamei: Corban! adicã:Cu ce te-aº fi putut ajuta este dãruit lui Dumnezeu,Nu-l mai lãsaþi sã facã nimic pentru tatãl sãu saupentru mama sa. ªi astfel desfiinþaþi cuvântul luiDumnezeu cu datina voastrã pe care singuri aþidat-o. ªi faceþi multe asemãnãtoare cu acestea.”(Marcu 7, 8-13); „Dacã însã cineva nu poartãgrijã de ai sãi ºi mai ales de casnicii sãi, s-alepãdat de credinþã ºi este mai rãu decât unnecredincios.” (I Timotei 5, 8).22.. DDee ccee aa ppoorruunncciitt ooaarree BBuunnuull DDuummnneezzeeuu

ssãã--þþii cciinnsstteeººttii ppããrriinnþþiiii ??Acest lucru, respectiv cinstirea pãrinþilor de

cãtre copii, ar fi trebuit, în mod normal, sã fie oatitudine naturalã a acestora faþã de pãrinþi ca otrãsãturã, specialã, deosebitã a relaþiilor de familie.

a. Bunul Dumnezeu a poruncit însã cinstireapãrinþilor datoritã faptului cã relaþiile dintrepãrinþi ºi copii, la fel ca ºi dintre copii ºi pãrinþi

au fost pervertite : „Cãci feciorul defaimãpe tatãl sãu ºi fiica se scoalã împotrivamamei sale; iar duºmanii omului sunt ceidin casa lui.” (Miheia 7, 6); „Grãitori derãu, urâtori de Dumnezeu, ocãrâtori,semeþi, trufaºi, lãudãroºi, nãscocitori derele, nesupuºi pãrinþilor.” (Romani 1,30); „Cã vor fi oameni iubitori de sine,iubitori de arginþi, lãudãroºi, trufaºi,hulitori, neascultãtori de pãrinþi,nemulþumitori, fãrã cucernicie.” (IITimotei 3, 2); „Va da frate pe frate lamoarte ºi tata pe fiu ºi se vor scula copiiiîmpotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide.”(Matei 10, 21); „ªi veþi fi daþi ºi de pãrinþiºi de fraþi ºi de neamuri ºi de prieteni, ºivor ucide dintre voi.” (Luca 21, 16); „ªivoi, pãrinþilor, nu întãrâtaþi la mânie pecopiii voºtri, ci creºteþi-i întru învãþãturaºi certarea Domnului.” (Efeseni 6, 4).

b. Aceasta atitudine de cinstire apãrinþilor este o relaþie corectã într-ofamilie credincioasã: „Copii, ascultaþi pepãrinþii voºtri în Domnul cã aceasta estecu dreptate. "Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pemama ta, care este porunca cea dintâi cu

fãgãduinþã: Ca sã-þi fie þie bine ºi sã trãieºti animulþi pe pãmânt." ªi voi, pãrinþilor, nu întãrâtaþila mânie pe copiii voºtri, ci creºteþi-i întruînvãþãtura ºi certarea Domnului.” (Efeseni 6, 1-4).

c. Dragostea faþã de Dumnezeu esteconfirmatã prin dragostea faþã de semeni, iar încazul nostru de faþã, faþã de pãrinþi : „Noi însãsuntem din Dumnezeu; cine cunoaºte peDumnezeu, ne ascultã; cine nu este din Dumnezeu,nu ne ascultã. Prin aceasta cunoaºtem duhuladevãrului ºi duhul rãtãcirii. Prea iubiþilor, sã neiubim unii pe alþii; cãci dragostea este de laDumnezeu. ªi oricine iubeºte, este nãscut dinDumnezeu, ºi cunoaºte pe Dumnezeu. Cine nuiubeºte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucãDumnezeu este dragoste... Daca zice cineva: ?Euiubesc pe Dumnezeu?, ºi urãºte pe fratele sãu, esteun mincinos; cãci cine nu iubeºte pe fratele sãu, pecare-l vede, cum poate sã iubeascã pe Dumnezeu,pe care nu-l vede? ªi aceasta este porunca, pecare o avem dela El: cine iubeºte pe Dumnezeu,iubeºte ºi pe fratele sãu.” (I Ioan 4, 6-8, 20-21).

d. Cinstirea pãrinþilor este o condiþie cerutã deDumnezeu pentru binecuvântare Domnului:(Exodul 20, 12); „Sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pemama ta" - este cea dintâi poruncã însoþitã de ofãgãduinþã.” (Efeseni 6, 2); „Cãci Dumnezeu azis: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, iar cineva blestema pe tatã sau pe mamã, cu moarte sã sesfârºeascã.” (Matei 15, 4).

e. Cinstirea pãrinþilor este pe placulDomnului: „Copiilor, ascultaþi pe pãrinþii voºtriîntru toate, cãci aceasta este bine-plãcutDomnului.” (Coloseni 3, 20).33.. CCee ffeell ddee bbiinneeccuuvvâânnttããrrii ddiinn ppaarrtteeaa lluuiiDDuummnneezzeeuu pprriimmeesscc cceeii ccaarree îii cciinnsstteessccppããrriinnþþiiii??

a. Porunca privitoare la cinstirea pãrinþiloreste prima poruncã însoþitã de o promisiunedumnezeiascã: Datoritã acestei promisiuni

dumnezeieºti, aceia care îºi cinstesc pãrinþii voravea parte de zile multe în þara promisã deDumnezeu (Exodul 20, 12; Efeseni 6, 2). Dintr-oaltã perspectivã, dacã urmãrim însã învãþãturile pecare le-a dat împãratul ºi înþeleptul Solomon, fiilorsãi ºi copiilor lui Israel, precum ºi învãþãturileCuvântului Sfintei Scripturi, referitoare lacinstirea pãrinþilor aflãm care sunt binecuvântãrilerespectãrii ºi împlinirii acestei porunci ºi anume:

a. Aceia care ascultã de pãrinþi au parte dezile multe ºi bune, date ºi binecuvântate deDumnezeu: „ªi el mã învãþa ºi-mi zicea: "Inimata sã pãstreze cuvintele inimii mele, pãzeºteporuncile mele ºi vei fi viu... Ascultã, fiul meu ºiprimeºte cuvintele mele ºi anii vieþii tale se vorînmulþi... Nu le scãpa din ochi, pãstreazã-leînlãuntrul inimii tale, Cãci ele sunt viaþã pentrucei ce le pun în faptã ºi doctorie pentru tot trupulomenesc.” (Pilde 4, 4, 10, 21-22).

b. Copii care-ºi cinstesc pãrinþii aflãînþelepciunea: „Adunã înþelepciune, dobândeºtepricepere! Nu le uita ºi nu te depãrta de lacuvintele gurii mele! Nu o lepãda ºi ea te va pãzi;iubeºte-o ºi ea va sta de veghe. Iatã începutulînþelepciunii: Agoniseºte înþelepciunea ºi cu preþula tot ce ai, capãtã priceperea.” (Pilde 4, 5-7).

c. Aceºtia vor fi statornici pe caleaneprihãnirii: „Preþuieºte-o mult ºi ea te va înãlþa;ea te va ridica în slãvi dacã o vei îmbrãþiºa. Ea vapune cununa de daruri pe capul tãu ºi te vaîmpodobi cu diadema de mare cinste. Ascultã, fiulmeu ºi primeºte cuvintele mele ºi anii vieþii tale sevor înmulþi. Eu te voi învãþa calea înþelepciunii ºite voi purta pe cãile dreptãþii. Când vei merge,paºii tãi nu vor ºovãi ºi, chiar de vei alerga, nu tevei poticni.” (Pilde 4, 8-12).

d. Dumnezeu îi va binecuvânta în sensul de aputea deosebi binele de rãu: „Þine cu tãrieînvãþãtura ºi nu o pãrãsi, pãzeºte-o cãci ea esteviaþa ta.” (Pilde 4, 13, 28, 7).

e. Cinstitorii pãrinþilor se vor bucura desãnãtate fizicã ºi spiritualã: „Fiul meu, ia amintela graiurile mele; la poveþele mele pleacã-þiurechea ta! Nu le scãpa din ochi, pãstreazã-leînlãuntrul inimii tale, Cãci ele sunt viaþa pentrucei ce le pun în faptã ºi doctorie pentru tot trupulomenesc. Pãzeºte-þi inima mai mult decât orice,cãci din ea þâºneºte viaþa. Leapãdã din gura taorice cuvinte cu înþeles sucit, alungã de pe buzeletale viclenia. Ochii tãi sã priveascã drept înainteºi genele tale drept înainte sã caute. Fii cu luareaminte la calea picioarelor tale ºi toate cãrãriletale sã fie bine chibzuite. Nu te abate nici ladreapta, nici la stânga, þine piciorul tãu departede rãu. Cãci cãrãrile drepte le pãzeºte Domnul,iar cele strâmbe sunt cãi rele. El va face dreptecãile tale ºi mergerea ta o va face sã fie în pace.”(Pilde 4, 20-27).

f. Fiii sau fiicele, cinstitori de pãrinþi, vor fiiubiþi de pãrinþii acestora: „Fiul înþelept bucurãpe tatãl sãu, iar fiul nebun nu bagã în seamã pemaica lui.” (Pilde 15, 20).

g. Aceºtia vor dobândi o bunã mãrturie:„Copilul se dã pe faþã din lucrãrile lui, dacãpurtarea lui este fãrã prihanã ºi dreaptã.” (Pilde20, 11), „Varga ºi certarea aduc înþelepciune, iartânãrul care este lãsat (în voia apucãturilor lui)face ruºine maicii sale.” (Pilde 29, 15).

h. Cinstitorii pãrinþilor vor fi binecuvântaþi deDumnezeu: „Cã tatãl meu ºi mama mea m-aupãrãsit, dar Domnul m-a luat.” (Psalmul 27, 10);„ªi acum, fiilor, ascultaþi-mã! Fericiþi sunt cei cepãzesc cãile mele!” (Pilde 8, 32).

i. Toþi copiii, cinstitori de pãrinþi, vor ajungesã se înþelepþeascã în credinþã ºi sã-L cunoascã peIisus Hristos ºi astfel sã primeascã, mântuireasfântã ºi dumnezeiescã, datoritã Crucii Sale:„Îmi aduc iarãºi aminte de credinþã taneprefãcutã, care, precum s-a sãlãºluit întâi înbunica ta Loida ºi în mama Eunichi, tot aºa, suntîncredinþat, ca ºi întru tine.” (II Timotei 1, 5), „ªifiindcã de mic copil cunoºti Sfintele Scripturi, carepot sã te înþelepþeascã spre mântuire, princredinþa cea întru Hristos Iisus.” (II Timotei 3,15).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

BBiinneeccuuvvâânnttaarreeaa cciinnssttiirriiii ppããrriinnþþiilloorr nnooººttrrii

55

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Lucrarea de faþã este o desfãtareduhovniceascã prin care Pãrintele ProfesorConstantin Voicu ne îmbie cu roadele buneimiresme duhovniceºti ale Sfinþilor Pãrinþidespre Sfânta Tainã a Botezului. Sunteminvitaþi sã vedem cu mintea ºi sufletul bogãþiadarurilor duhovniceºti ale Sfântului Botez aºacum l-au perceput autorii creºtini din epocapatristicã. Rând pe rând, vom gusta dinînvãþãturile Pãrinþilor Apostolici, teologiloralexandrini, ierusalimiteni, capadocieni,egipteni, sirieni. Nu sunt ignoraþi nici Pãrinþiidin Apus sau autorii creºtini filocalici.învãþãtura despre botez, o regãsim în lucrareade faþã aºa cum ne-au lãsat-o cei mai de seamãautori patristici din Imperiul Bizantin dinsecolele VII-XV.

Pãrintele Profesor lasã sfinþii scriitori aiBisericii sã vorbeascã despre Taina prin careomul dobândeºte deplina libertate în faþapãcatului. Cel botezat devine urmãtor al luiHristos prin har ºi darurile primite. ContribuþiaPãrintelui Profesor este aparte întrucât vastaexperienþã acumulatã la catedra de Patrologieºi literaturã postpatristicã din Sibiu este demare folos în vederea îndrumãrii oricãruicititor doritor sã înþeleagã mai bine acestmister al renaºterii la o nouã viaþã în Hristos.Este o lucrare alcãtuitã cu migalã ºiîmpãrtãºeºte învãþãtura curatã a Ortodoxieiîntr-un limbaj adecvat, semn al unei temeiniceexperienþe didactice. Profitãm de ocazie, ºiamintim aici doar cele trei volume dePatrologie apãrute în anul 2009 primele douãvolume ºi, în anul 2010, al treilea. Toateaceste lucrãri ale Pãrintelui Profesorînzestreazã domeniul atât de atrãgãtor alstudiilor patristice drept pentru care lerecomandãm tuturor spre citire.

† Nicolae - Mitropolitul BanatuluiCu alte cuvinte, dupã ce ne-a oferit o

lucrare de sintezã, rod al mai multor zeci deani de activitate didacticã la Catedra depatrologie a Facultãþii de Teologie Ortodoxãdin Sibiu – ne referim, desigur, la cele treivolume de Patrologie editate la EdituraBasilica a Patriarhiei Române în anii 2009 ºi2010 – iatã cã distinsul dascãl, care estePãrintele Profesor Constantin Voicu, ne oferãbucuria unei noi lucrãri semnificative înteologia ortodoxã – o privire retrospectivãasupra principalelor mãrturii patristicereferitoare la Taina Sfântului Botez. Estedovada unei capacitãþi de lucru încã nesecate,ºi nu este exclus ca în viitorul apropiatDomnia Sa, pe lângã diversele studii ºiarticole pe care le publicã în revisteleteologice de specialitate, sã ne surprindã ºi cualte lucrãri de anvergurã, cristalizare aefortului de redescoperire ºi revalorificare atezaurului Sfinþilor Pãrinþi.

Lucrarea Botezul în Tradiþia Patristicã, peparcursul a ºase capitole: Botezul în Bisericaprimarã (p. 13-44), Botezul în epoca pãrinþilorapostolici (p. 45-64), Apologeþii creºtinidespre Botez (p. 65-91),Doctrina creºtinãdespre Botez în Alexandria (p. 92-103),Botezul în secolele IV-VI (p. 104-195),Autori bizantini din secolele VII-XIV (p. 196-228), ne provoacã la o lecturã incitantã ºi la oaprofundare a înþelegerii rolului TaineiBotezului în viaþa personalã ºi comunitarã dinBisericã. În primul capitol, dupã câtevaprecizãri terminologice, pãrintele profesorConstantin Voicu face o paralelã între Botezullui Ioan Botezãtorul ºi Botezul lui Iisus înIordan, cu trimitere la Botezul în Bisericaprimarã. Botezul lui Ioan se individualizeazãprin caracterul sãu unic ºi eshatologic, iarBotezul Mântuitorului constituie fundamentulBotezului practicat de cãtre Bisericã prinpãstrarea tuturor elementelor salecaracteristice ºi în ritualul practicat de cãtreprimii creºtini: botezul cu apã pentru iertareapãcatelor în aºteptarea Împãrãþiei, darulDuhului Sfânt ºi proclamarea unei filiaþii acredinciosului care, începând din acestmoment, este recunoscut ca fiu al luiDumnezeu. Sunt enumerate apoi elementeleconstitutive ale Tainei Botezului regãsite încadrul vieþii cultice a Bisericii primare:pregãtirea pentru Botez, mãrturisirea

credinþei, prezenþa apei baptismale, Botezul„în numele lui Iisus”, iertarea pãcatelor ºinaºterea la o nouã viaþã, darul baptismal alDuhului.

În capitolul al II-lea al lucrãrii, Botezul înepoca Pãrinþilor Apostolici, sunt analizate perând cele mai importante scrieri din aceastãperioadã: Didahia, A doua Epistolã cãtreCorinteni a Sfântului Clement Romanul,Epistolele cãtre Smirneni ºi cãtre Efeseni aleSfântului Ignatie al Antiohiei, Epistola luiBarnaba, Pãstorul lui Herma. În toate acesteasunt identificate unele sfaturi practice legatede modul sãvârºirii Botezului, dar ºi deperioada care precede primirea Tainei (riturileprebaptismale).

În cel de-al treilea capitol, dedicatApologeþilor creºtini, sunt menþionaþi IustinMartirul ºi Filozoful, Meliton de Sardes,Teofil al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Cipriandin Cartagina ºi Ipolit al Romei. În acestescrieri apologetice, Botezul este vãzut ca onouã naºtere, ca iluminare (Sf. Iustin), capurificare (Meliton), ca baie a naºterii din nou(Teofil al Antiohiei), renaºtere ºi eliberare(Tertulian). Totodatã, pe lângã aspectele deordin doctrinar, scrierile apologeþilormenþioneazã ºi elementele componente aleiniþierii creºtine din aceea vreme:catehumenatul, rugãciunea de sfinþire a apeibaptismale, lepãdãrile de satana, întrebãrile decredinþã, întreita afundare în apã, ungereapostbatismalã cu untdelemn, punerea mâinilorde cãtre episcop peste cei nou-botezaþi ºiprimirea Euharistiei. Demn de menþionat estecã atât la Sf. Ciprian al Cartaginei, câtºi laIpolit al Romei existã argumente în favoareapracticii pedobaptismului.

Alexandrinii Clement ºi Origen au odoctrinã mai elaboratã privitoare la Botez,prezentatã în capitolul al patrulea, chiar dacãoperele lor nu oferã posibilitatea identificãriiclare a elementele privitoare la ritual. Cei doiconsiderã Botezul drept renaºtere, care are capunct final desãvârºirea, primirea Taineiavând ca efecte împãrtãºirea darului iluminãriiºi primirea Duhului Sfânt.

Cel mai extins capitol al lucrãrii este cel de-al cincilea, în care sunt expuse ideile teologiceprivitoare la Botez din cele mai importantecentre teologice ale Rãsãritului creºtin:Ierusalim, Capadocia, Antiohia, Egipt, Apusulcreºtin, Siria-Palestina (penultimul subcapitolfiind dedicat Pãrinþilor Pustiei). Din analizalucrãrilor marilor pãrinþi ce au activat în acestecentre teologice – cum ar fi Sfinþii: Chiril alIerusalimului, Vasile cel Mare, Grigorie deNyssa, Ioan Gurã de Aur, Teodor deMopsuestia, Serapion de Thimuis, Sf.Ambrozie al Mediolanului, Fericitul Augustin,Sf. Diadoh al Foticeei, Sf. Marcu Ascetul –reiese cã începând cu secolul al IV-lea sepoate vorbi de o teologie mai articulatã, maistructuratã, a Tainei Botezului, accentuându-se atât latura vãzutã a Tainei, dar mai alesefectele sale în plan spiritual.

În capitolul al ºaselea sunt analizate opereleteologice ale urmãtorilor autori: Sfinþii MaximMãrturisitorul, Ioan Damaschin, Simeon NoulTeolog, Nicolae Cabasila ºi Simeon alTesalonicului. În operele acestor teologi suntregãsite toate efectele pe care le are în viaþaspiritualã primirea acestei Taine. De altfel, înconcluzii – traduse ºi în limba germanã înfinalul cãrþii – autorul rezumã semnificaþiaprofundã pe care a avut-o ºi o are Botezul înviaþa credincioºilor: fiind vorba despre ritualulde iniþiere creºtinã, botezarea cu apã ºiîmpãrtãºirea darului Sfântului Duh aparindisolubil legate, reprezentând mijloculrealizãrii unitãþii creºtinilor ca Trup eclezial allui Hristos. Botezul devine un proces detrecere de la moarte la viaþã, de intrarea înÎmpãrãþia cerurilor prin încorporarea înBisericã, urmat de respectarea poruncilorFiului lui Dumnezeu ºi de cunoaºterea Sa. Deasemenea, creºtinii devin fii ºi fiice, prinînfiere, ale lui Dumnezeu. În fine, multescrieri ale Sfinþilor Pãrinþi subliniazã cãBotezul este un act de încorporare în Bisericã,prin naºterea din nou ºi eliberarea de subputerea celui rãu. Efectele mistico-

sacramentale sunt ilustrate prin chiardenumirile pe care le-a primit Botezul de-alungul istoriei Bisericii: „baie” (loutron), „baiarenaºterii” (ton loutron tespallighenesias),„baia pocãinþei” (to loutron tesme tanoias),„botez dumnezeiesc ºi de viaþãfãcãtor” (theoiu kai zoopoioun), „liberarenaºtere a înfierii” (tes ten eleutherion teshyiothesias avaghennesin), „arvuna SfântuluiDuh” (ton arrabona tiu pneumatos to aghiou).Tocmai datoritã acestor efecte, Botezul nu

trebuie amânat, practica ortodoxã a botezãriicopiilor având, aºadar, o profundãsemnificaþie teologicã. Concluzia finalã esteaceea cã „Botezul a reprezentat o preocupareîn operele ... Pãrinþilor Bisericii, care, înfuncþie de perioada ºi mediul în care au trãit ºiau activat, au accentuat fie latura sa vãzutã, fiecaracterul sãu mistagogic”. În toate opereleanalizate „apare ca o constantã faptul cã harulbaptismal trebuie unit cu efortul uman, înscopul realizãrii propriei desãvârºiri. Botezuleste începutul, iar conlucrarea cu harul primitþine de fiecare dintre noi” (p. 242).

Toatã aceastã incursiune în patristicaortodoxã are darul de ne revela dimensiunilecosmice ºi eshatologice ale Botezului înperspectiva Sfinþilor Pãrinþi ºi totodatã neconºtientizeazã asupra pãstrãrii elementeloresenþiale rânduielii liturgice ale acestei Tainede-a lungul timpului. (Depãºirea periodizãrii„clasice” a patristicii la primele opt secole înexpunere este dovada faptului cã lucrareaDuhului Sfânt rãmâne neîntreruptã pânã astãziîn Bisericã, ceea ce-l fãcea pe teologulVladimir Lossky sã defineascã Sfânta Tradiþieca fiind „viaþa Duhului Sfânt în Bisericã”.)Astfel, lucrarea Pãrintelui Profesor ConstantinVoicu umple un gol în literatura teologicã dela noi ºi ne provoacã la citirea textelorpatristice în contextul socio-cultural ºiteologic de astãzi.

Acum în încheierea acestei scurteprezentãri, vom spicui din Introducereaautorului, amintind ºi reþinând, ca o concluziecã “Sfintele Taine sunt sãvârºite de cãtreBisericã sau de cãtre Hristos în Bisericã asupraunor persoane care vor sã devinã mãdulare aletrupului tainic al Mântuitorului, unindu-se înacest sens cu Hristos. Fãrã îndoialã este însãfaptul cã Tainele Bisericii urmãresc unireacelui care le primeºte cu Hristos ºiîncorporarea acestuia în Bisericã,deschizându-i astfel posibilitatea accederii laÎmpãrãþia cea veºnicã. Ori începutul acestuidrum de unire cu Hristos este reprezentat deBotez, prin intermediul cãruia omuldobândeºte libertatea faþã de pãcat, devenindimitator al lui Hristos prin har. Îngropându-se

împreunã cu Hristos prin Botez, omul moarecu trupul pãcatului, omoarã în trupul sãumoartea ca sursã a pãcatului, devenind liberfaþã de acesta.

Dar, în acelaºi timp, Botezul este ºi orenaºtere, o nouã naºtere. Duhul Sfânt seuneºte cu omul în apa Botezului, restaurândchipul lui Dumnezeu din om, cãci chipul celuibotezat este „imprimat” de chipul lui Hristos.Botezul este înnoire ºi luminare, dar ºi unînceput de drum împreunã cu Hristos înBisericã. „Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai,sfinþitu-te-ai, spãlatu-te-ai”. Cu aceste cuvinte,ca un corolar al actului sãvârºit, anunþã preotulefectele harice ale Tainei. Aceste efecteharice, care constituie partea nevãzutã aacestei Taine, se reduc la minunata lucrare aîndreptãrii ºi sfinþirii. De acum încolo,întreaga viaþã a celui botezat devine o continuãînfrumuseþare a chipului curãþit prin harulbotezului realizatã prin intermediul virtuþilor.

Pornind de la aceste succinte precizãri,lucrarea de faþã se prezintã ca o extindere aunui numãr de patru articole redactate peparcursul activitãþii noastre didactice. Maiprecis, este vorba de „Botezul de la Hristos înlumina Sfinþilor Pãrinþi”, „Botezul prin întreitacufundare în numele Sfintei Treimi în luminaSfinþilor Pãrinþi”, „Taina Sfântului Botez înlumina harului, dupã Sfinþii Pãrinþi”, „Cinepoate boteza?”, reluate ºi în lucrarea noastrãStudii de Teologie Patristicã, în care amîncercat, pornind de la textul Sfinþilor Pãrinþi,sã prezentãm atât bogãþia de sensuri ºi ideidoctrinare care se regãseºte în operelepatristice dedicate Botezului, cât ºi evoluþiaritualului ºi a interpretãrii actelor liturgice.Descoperind de fiecare datã noi ºi noi sensuriºi idei, am considerat de bun agur realizareaunei incursiuni în principalele opere patristicecare trateazã Taina Sfântului Botez.

În al doilea rând, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a declarat anul 2011 ca„Anul omagial al Sfântului Botez ºi al SfinteiCununii în Patriarhia Românã”, fapt care agenerat o serie de manifestãri cu caracterºtiinþific ºi teologic (simpozioane, conferinþe,sesiuni de comunicãri) dedicate celor douãTaine, în cadrul cãrora au fost tratate o serie deaspecte referitoare la însemnãtatea acestora înviaþa Bisericii. În concordanþã cu hotãrâreasinodalã, lucrarea de faþã se înscrie pe liniaunor lucrãri apãrute pe parcursul acestui an încuprinsul Patriarhiei Române axate pedescoperirea ºi revelarea sensurilor patristiceale Tainei Botezului. Nu în ultimul rând,considerãm necesare unele precizãri. Înlucrarea de faþã ne-am oprit asupraprincipalilor Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii care autratat în opera lor aspecte referitoare la TainaBotezului, urmãrind totodatã o prezentare ºi aevoluþiei ritualului baptismal, fãrã a intra înprea multe amãnunte, fiind interesaþi mai multde semnificaþia mistico-teologicã acordatãritualului ºi a efectelor sale asupra celuibotezat. În acest sens, am considerat absolutnecesarã prezentarea câtorva aspectereferitoare la Botez în Noul Testament,trecând apoi prin teologia baptismalã aPãrinþilor Apostolici, a apologeþilor, aalexandrinilor (Clement ºi Origen), aPãrinþilor secolelor IV-VI (perioadã în careapar catehezele mistagogice ºi operelepatristice dedicate Tainei) ºi a unor autoribizantini mai reprezentativi.

Biserica este indisolubil legatã de Botez.Însãºi fundamentul existenþei creºtine esteBotezul, prin care suntem încorporaþi încomunitatea creºtinã, sau mai exact ansamblulcelor trei Taine ale iniþierii creºtine: Botez,Mirungere, Euharistie. În acest sens, încã de laapariþia primelor comunitãþi creºtine ºi pânã ladezvoltarea doctrinei acesteia, gândireateologicã a acordat un rol important Botezului,semnificaþii pe le propune sã le descopere ºilucrarea de faþã” – Potrivit afirmaþiilorPãrintelui Arhid. Prof. Univ. Dr. ConstantinVoicu…

Drd. Stelian GOMBOª

RReecceennzziiee -- AArrhhiidd.. PPrrooff.. UUnniivv.. DDrr.. CCoonnssttaannttiinn VVooiiccuu,,BBootteezzuull îînn TTrraaddiiþþiiaa ppaattrriissttiiccãã,, EEddiiþþiiaa aa IIII--aa rreevvããzzuuttãã,,

EEddiittuurraa AAggnnooss,, SSiibbiiuu,, 22001111,, 331166 ppaaggiinnii……

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

- continuare din numãrul trecut -În anul 1521, în luna mai, clãdirea mitropoliei a fost

târnositã de mitropolitul Macarie, înconjurat de unsobor de preoþi care-l insoþeau pe domn ºi pe invitaþiisãi. Clãdirea fastuoasã, plinã de maginficienþã ºi lapeste un veac mai târziu. l-a impresionat pe diaconulsirian Paul din Alep, care i-a conturat imaginea înculori calde.

Alãturi de aceste douã nestemate semnificativepentru arhitectura medievalã din Europa orientalã, dinÞara Româneascã, Neagoe Basarab a mai ctitorit alteaºezãminte eclesiastice. Între clãdirile mai de seamãpot aminti Biserica orãºeneascã Sf. Gheorghe dinTârgoviºte etc. El ºi-a dat sema cã prin cuvântulpreoþilor, prin biserici sãdite în oraºe putea sã-ºipropage programul ºi ideile politice. Prin punerea înpracticã a acestor idei, Neagoe Basarab a înlocuitfigura cãlugãrului cãrturar care lucra închis în chilialui, izolat de lume, cu intelectualul laic, slujitor alBisericii în mijlocul mulþimii.

În acele condiþii domnul român ºi-a dat sema deînsemnãtatea apariþiei tiparului. Acesta produsese orevoluþie în viaþa intelectualã prin înlocuireamanuscrisului cu cartea. Manuscrisul era mare, legatîn piele, metal ºi lemn, greu, caligrafiat, ornat cuminiaturi, adevãratã opere de artã, scris cu migalã,uneori în ani de zile, de cãtre cãlugãri, în unicexemplar destinat sã stea în bibliotecile palatelor sauale marilor abaþii. În consecinþã, se vindea la preþuriexorbitante. La rândul ei cartea, de dimensiuni mici,putând încãpea într-un buzunar, uºoarã, imprimatã pehârtie, cu legãturã în pergament sau alt materialsimilar, cu ilustraþii puþine, utile pentru susþinereatextului, se putea multiplica într-un tiraj cerut depiaþã, la un preþ accesibil. În aceste condiþii,manuscrisul s-a transformat dintr-un obiect de lux încarte, un instrument de lucru al intelectualului.Neagoe Basarab a continuat dezvoltarea tiparuluiînceputã în timpul domniei lui Radu cel Mare. Astfel,a sprijinit impunerea superioritãþii cãrþii, faþã demanuscris. El a susþinut ºi continuarea munciicãlugãrului tipograf Macarie, un vlah din Cetinje,venit la curtea lui Radu cel Mare, domnul fiindînsurat cu principesa Cãtãlina din Muntenegru ºi eade originã vlahã. Acolo, la Târgoviºte, Macarie ºi-agãsit adãpost ºi a tipãrit un Liturghier (1508), unOctoih (1510). Din pãcate, Radu cel Mare a murit. Nua putut sã vadã niciuna din realizãrile sale. În anul1512, imediat dupã preluarea tronului, NeagoeBasarab a sprijinit apariþia unei noi cãrþi religioase,tipãrite de monahul Macarie, un Tetraevangheliar, acãrui tipãrire s-a finalizat la 26 iunie 1512.

Patima domnului pentru carte i-a influenþat ºi pe ceidin jurul sãu. Marii boieri olteni din familiaCraioveºtilor au creat o bibliotecã monasticã în ctitorialor de la Mãnãstirea Bistriþa, iar doamna Despina, ºi eao iubitoare a cuvântului scris, a cumpãrat ºi a donatcãrþi.

Desigur cã domnul Neagoe Basarab a avut decâºtigat din înconjurarea lui de oameni ai cãrþii. Cândîi lãsau timp treburile statului, desigur, citea, seinforma ºi discuta cu cei din jur problemele care vorconstitui esenþa principalei sale opere, scriereapareneticã Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiulsãu Theodosie. Este singurul mod în care se poateexplica terminarea foarte rapidã a cãrþii, în circa un an,între 15 iunie 1520-15 septembrie 1521. Scrierea cãrþii,cel mai probabil dictarea ei, la sfârºitul vieþii ºi aldomniei, când era mãcinat de boalã, aratã clar cãNeagoe avea atunci bine aºezat în minte planul, citatelecare urmau sã fie folosite, formularea unor fraze.

Scrierea cãrþii, privitã prin prisma publicãrii recentea scrisorii lui Manuil din Corint, îi dã dreptate ºiîncununeazã lupta lui Dan Zamfirescu în afirmaþia cãopera aparþine întru-totul lui Neagoe Basarab. El a fostun om format de bisericã ºi în spiritul ei ºi alumanismului bizantin. Folosirea în textul Învãþãturilora diverse citate bine alese din cãrþile sfinte ºi dinliteratura patristicã o demonstreazã din plin. Creareaacestei opere parenetice, asemãnatã cu cea scrisã deflorentinul Niccolò Machiavelli, care a determinatînlocuirea în cultura românã a cãlugãrului cu laicul,arãtându-i încã o datã valoarea, deschide larg fereastracãtre cel de-al treilea ciclu al umanismului, cel sud-est

european. Important este faptul cã Neagoe ºi-a folositputerea de domn pentru a impune un program politicizvorât din realitate, din învãþãturile Bisericii ºi dincele citite în cãrþi ºi manuscrise. A fost programul carea adus o perioadã de pace ºi bogãþie þãrii sale. Astfel, aputut cumpãra liniºte pentru Valahia ºi posibilitatea cael sã lase monumentele de artã arhitectonicã ºi descriere tezaurului românesc ºi celui universal. A fostunul dintre motivele care au fãcut sã fie un exemplupentru urmaºii sãi, cum au fost Matei Basarab ºiConstatin Brâncoveanu.

BIBLIOGRAFIE1. Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. VI, partea I,

Paul de Alep, publ. de M. M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru, Bucureºti, 1976.

2. Chihaia Pavel, Din cetãþile de scaun ale ÞãriiRomâneºti, Bucureºti 1974.

3. Diaconescu Petre, Olteanu Gh., „Cercetãrilearheologice de la Biserica Sfântul Gheorghe din Târgoviºte.Campania T-2005”, în Valachica, an XVIII, Târgoviºte,2005, p. 92-93;

4. Documente privitoare la istoria românilor culese deEudoxiu de Hurmuzaki, vol. XV/1: 1358-1600, ed. N. Iorga,Bucureºti, 1915.

5. Drãghiceanu Virgil, Cãlãuza monumentelor dinjudeþul Dâmboviþa, Târgoviºte, 1907.

6. Drãghiceanu Virgiliu, Mitropolia Târgoviºtei. Noteistorice ºi arheologice cu 18 ilustraþii ºi planuri, Bucureºti,1933.

7. Erich Agnes, Oproiu Mihai, Cultura medievalãTârgoviºteanã, Târgoviºte, 2008.

8. Ferjanèic B., Die Despoten in Byzanz und den süd-slavischen Ländern, Beograd, 1960.

9. Filitti I. C., „Despina princesse de Valachie, fillepresumée de Jean Brankhovitch”, în Revista IstoricãRomânã, tom I, 1931, p. 239-250.

10. Gorovei ªtefan Sorin, Familia lui Petru Rareº, în vol.Petru Rareº, Bucureºti, 1978.

11. Gorovei ªtefan Sorin, Szekely Maria Magdalena,Princeps omni laudae maior. O istorie a lui ªtefan cel Mare,Mãnãstirea Putna, 2005.

12. Ionescu Grigore, Curtea de Argeº. Istoria oraºuluiprin monumentele lui, Bucureºti, 1940.

13. Istoria Þãrii Româneºti (1290–1690). LetopiseþulCantacuzinesc, ed. C. Grecescu ºi D. Simonescu, Bucureºti,1960.

14. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTheodosie, ediþie facsimilatã dupã unicul manuscris pãstrat,transcriere, traducere în limba românã ºi studiu introductivde G. Mihãilã, cu o prefaþã de Dan Zamfirescu, Ed. RozaVânturilor, Bucureºti, 1996.

15. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTheodosie, transcrierea ºi traducerea fragmentelor de G.Mihãilã, publ.de Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului,Curtea de Argeº, 2009.

16. Le Goff Jacques, Les intellectuels au Moyen Âge,Éditions du Seuil, Paris, 2004.

17. Micle Veniamin, Ieromonahul Macarie, tipografromân (1508-1512), Mãnãstirea Bistriþa Olteanã, 2008.

18. Mircea Ion Radu, Nãsturel Petre ª. , „Del’ascendance de Despina, épouse du voévode NeagoeBasarab. À propos d‘une inscription slavonne inédite”, înRomanoslavica, 1964, p. 435-437.

19. Mureºan Dan Ioan, Et Théodose dans tout cela?(Sur l’élaboration des Enseigenments de NeagoeBasarab), în Închinare lui Petre ª. Nãsturel la 80 de ani,Brãila, 2002, p. 299-320.

20. Mureºan Dan Ioan, L’émergence du sacre princierdans les Pays Roumains et son modèle impérial byzantin(XVe-XVIe siècles), în Dopo le due cadute dinConstantinopoli (1204, 1453): Eredi ideologici diBisanzio, a cura din Marina Koumanoudi, ChryssaMaltezou, Atti del Convengno Internazionale di Studi,Venezia, 4-5 dicembre 2006, Istituto Ellenico di StudiBizantini e Postbizantini di Venezia, Venezia, 2008.

21. Nãsturel Petre ª., „Le mont Athos et les Roumains.Recherches sur leurs relations du milieu du XIV e siècle à1654”, Pont. Institutum Studiorum Orientalium, Roma,1986,

22. Nãsturel Petre ª., „Manuil din Corint cãtreNeagoe Basarab”, în România Literarã, II, nr. 51 (63), 18decembrie 1969.

23. Nãsturel Petre ª., „Radu Vodã le Grand et lePatriarche de Constantinople Joachim Ier”, în AnaleleAOSR, nr. 1, an II, 2010, p. 57-66.

24. Nãsturel Petre ª., „Remarques sur les versionsgrecques, slave et roumaine des Enseignements du princede Valachie, Neagoe Basarab, à son fils Théodose”, în„Byzantinische-Neugriechische Jahrbücher”, 21, 1971-1976, p. 249-271;

25. Nãsturel Petre ª., Le Mont Athos et les Roumains.Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à1654, Roma, Pont. Institutum Studiorum Orientalium,1986.

26. Pãcurariu Mircea, Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, vol. I, Bucureºti, 1980.

27. Pleºia Dan, „Neagoe Basarab. Originea, familia ºio scurtã privire asupra politicii ?ãrii Româneºti laînceputul veacului al XVI-lea”, I, în Valachica, I/1969.

28. Radu Andrei, „Mânãstirea Kremikovschi, ctitorie alui Radu cel Mare”, în Buletinul Institutului Român din

Sofia, (Extras) Anul I, No. 2, 1941, p. 477-491.29. Romanescu M., Neamurile doamnei lui Neagoe

vodã, Craiova, 1940.31. Stoicescu Nicole, Moisescu Cristian, Târgoviºtea

ºi monumentele sale, Bucureºti, 1976.32. Tanaºoca Nicoale ªerban, „Scrisoarea marelui ritor

al patriarhiei ecumenice Manuil din Corint cãtre NeagoeBasarab”, în Tabor, nr. 8, anul V, noiembrie 2011, în <>, 30aprilie 2012.

33. Vãtãmanu Nicolae, Voievozi ºi medici de curte,Bucureºti, 1972.

34. Vãtãºianu Virgil, Istoria artei feudale, vol. I,Bucureºti, 1959.

35. Vergatti Radu ªtefan, „Radu le Grand – un voïvodevalaque méconnu”, în Revue roumaine d'histoire, vol. 47,2008, p. 15-30.

36. Vergatti Radu ªtefan, Neagoe Basarab. Viaþa,opera, domnia, Curtea de Argeº, 2009.

37. Vergatti Radu ªtefan, Populaþie. Timp. Spaþiu.Privire asupra demografiei istorice universale, MuzeulBrãilei, Ed. Istros, Brãila, 2003.

38. Vergatti Radu ªtefan, Sfântul Neagoe Basarab ºiNiccolò Machiavelli – doi cãrturari umaniºti, în vol.Misiune, spiritualitate, culturã, Simpozion: Contribuþiavoievodului Neagoe Basarab la dezvoltarea culturii ºispiritualitãþii româneºti (24-25 septembrie 2009),Facultatea de Teologie Ortodoxã, Târgoviºte, 2009, p. 17-31.

39. Vranoussis Leandros, „Texte ºi documenteromâneºti inedite din Grecia”, în Magazin istoric nr. 2/1972,p. 6-10;

40. Vranoussis Leandros, Les Conseils attribués auprince Neagoe (1512-1521) et le manuscrist autographe deleur auteur grec, în Actes du IIe Congrès International desÉtudes Sud-Est européennes (Athènes 7-13 mai 1970), t. IV,Linguistique et littérature, tiré à part, Athènes, 1978.

41. Zamfirescu Dan, Neagoe Basarab ºi Învãþãturilecãtre fiul sãu Theodosie. Problemele controversate,Bucureºti, 1973.

Prof. univ. dr. Radu ªtefan VERGATTI

NNEEAAGGOOEE BBAASSAARRAABB,, OOMM AALL BBIISSEERRIICCIIII,, CCÃÃRRTTUURRAARR ªªII DDOOMMNN

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Vizitã pastoraladministrativã

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, ArhiepiscopulArgeºului ºi Muscelului s-a aflat marþi, 29 mai, în vizitãpastoral administrativã pe diferite ºantiere deschise încuprinsul Eparhiei.

Pentru început, Înaltpreasfinþia sa a verificat etapeleparcurse pânã în prezent la ºantierul deschis laCatedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº, undeeste restauratã atât piatra în exterior, cât ºi pictura dininterior. Tot marþi, a fost vizitat ºi ºantierul deschis lanoua Catedrala Arhiepiscopalã, închinatã Sf. Mc.Filoteia ºi Sf. Arhangheli Mihail ºi Gavriil.

De asemenea, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºiMuscelului a analizat calitatea lucrãrilor desfãºurate înparohiile Bucºãneºti, Corbeni ºi Berindeºti, aflate pevalea Râului Argeº.

Examen de admitere laSeminarul Teologic

Neagoe Vodã BasarabLa Seminarul Teologic Neagoe Vodã Basarab din

Curtea de Argeº s-a desfãºurat vineri, 1 iunie, examenul

de admitere. Peste 40 de candidaþi au fost examinaþi la probele pe

aptitudini care au constat în evaluarea cunoºtinþelormuzicale ºi de desen. Aceºtia au fost notaþi de o comisieformatã din profesori ai seminarului, prezidatã de cãtreÎntâistãtãtorul Eparhiei, Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic.

Dupã orele 14.00, cei admiºi au susþinut proba scrisãfiind evaluaþi din cunoºtinþele religioase acumulate înclasele a 7-a ºi a 8-a din gimnaziu.

Seminarul Teologic Neagoe Vodã Basarab dinmunicipiul Curtea de Argeº oferã celor înscriºi înexamen posibilitatea de a alege între cele douã secþii:teologie pastoralã ºi patrimoniu cultural.

Liturghie arhiereascã laPraznicul Pogorârii Duhului

SfântDuminicã, 3 iunie, la praznicul Pogorârii Duhului

Sfânt, Întâistãtãtorul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului,

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, a oficiatSfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalãdin Curtea de Argeº.

În cuvântul de învãþãturã, Înaltpreasfinþiasa a amintit de importanþa acestei sãrbãtori ºide lucrarea Sfântului Duh în viaþa noastrã.

Dupã cum este rânduiala, dupã SfântaLiturghie a fost oficiatã slujba Vecernieispecialã pentru acest praznic dumnezeiesc. Deasemenea au fost sfinþite frunzele de nuc careînchipuiesc limbile de foc coborâte pesteSfinþii Apostoli prezenþi în cetateaIerusalimului la cincizeci de zile dupãÎnvierea Domnului Iisus Hristos.

Duminicã seara, moaºtele Sfintei MuceniþeFiloteia au ajuns la mãnãstirea Vãleni, aflatãpe valea Râului Topolog. Începând cu orele19.00, acestea au fost purtate în procesiune

din centrul satului Vãleni pânã la sfântul aºezãmântmonahal. Luni dimineaþa, începând cu ora 9.30, a fostoficiatã slujba de resfinþire a bisericii mãnãstirii Vãleni.

RESFINÞIREA BISERICIIMÃNÃSTIRII VÃLENI

Mii de credincioºi din cuprinsul Eparhiei Argeºuluiºi Muscelului au ajuns luni la mãnãstirea Vãleni, aflatã

pe valea Râului Topolog, pentru a cinsti hramul acestuisfânt aºezãmânt monahal, închinat Sfintei Treimi.

De asemenea, cei prezenþi au fost martoriiunui eveniment foarte important pentru aceastãveche vatrã monahalã. Dupã o perioadã de 22de ani în care mãnãstirea s-a aflat în diferitelucrãri de restaurare ºi înnoire, luni lasãrbãtoarea hramului, biserica construitã înanul 1955, a fost resfinþitã de cãtreÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopal Argeºului ºi Muscelului, PreasfinþitulGalaction, Episcopul Alexandriei ºiTeleormanului, Preasfinþitul Ambrozie,Episcopul Giurgiului, înconjuraþi de un soborde preoþi ºi diaconi.

Dupã oficierea slujbei de resfinþire abisericii, credincioºii au participat la SfântaLiturghie sãvârºitã în curtea mãnãstirii.

În cuvântul de învãþãturã, ierarhii prezenþi laacest eveniment deosebit au amintit deimportanþa sãrbãtorii Sfintei Treimi ºi de

eforturile depuse în cei 22 de ani de întreaga obºtemonahalã.

Credincioºii veniþi la mãnãstirea Vãleni au ascultatistoria acestor locuri strãvechi fiind evidenþiatã în moddeosebit perioada 1990 – 2012, când, sub purtarea degrijã a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic ºi prinimplicarea directã a personalului monahal, au fostexecutate importante lucrãri de restaurare ºi înnoire.

Sãrbãtoarea mãnãstirii Vãleni a început din searapraznicului Pogorârii Duhului Sfânt, când peste trei miide credincioºi au participat la procesiunea cu moaºteleSfintei Muceniþe Filoteia, condusã de ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, Preasfinþitul Galaction, EpiscopulAlexandriei ºi Teleormanului, Preasfinþitul Ambrozie,Episcopul Giurgiului, înconjuraþi de un sobor de preoþiºi diaconi.

Într-o ordine desãvârºitã, moaºtele Sfântuliþei de laArgeº au fost purtate cale de 2 km, din centrul satuluiVãleni pânã la sfântul aºezãmânt monahal.

La orele 20.00 au fost aºezate în biserica mãnãstiriispre închinare pelerinilor veniþi la acest evenimentdeosebit. În acest timp, în exteriorul bisericii, pe oscenã special amenajatã, a fost oficiatã slujba Vecernieiºi Acatistul Sfintei Muceniþe Filoteia.

Luni, peste 10000 de pelerini au ajuns la mãnãstireaVãleni, veniþi din împrejurimi ºi din þarã. Aceºtia aufost martori la momentul în care monahia EliodoraPapuc, stareþa mãnãstirii Vãleni, a primit din parteaArhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului titlul destavroforã.

EXPOZIÞIE DEFOTOGRAFIE –

DE DRAGUL PÃRINTELUITEOFIL

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Pãrinte CalinicArhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, FundaþiaSfântul Ioan România - Piteºti, Parohia Sfântul IoanPiteºti, PROTOIERIA PITEªTI – Biroul de catehizarea tineretului, Mãnãstirea Brâncoveanu- Sâmbãta deSus, Editura Teognost – Cluj-Napoca ºi BibliotecaDinicu Golescu – Piteºti organizeazã - în perioada 7-24 iunie 2012 - expoziþia de fotografie „De dragulPãrintelui Teofil”. Dedicatã Pãrintelui Arhimandrit Teofil Pãrãian, unul

dintre cei mai mari duhovnici contemporani,nãscut la 3 martie 1929 ºi trecut la celeveºnice la 29 octombrie 2009, expoziþia vaprezenta pe simeze fotografii vechi dincolecþia Mãnãstirii Brâncoveanu, dar ºifotografii recente realizate de Dorin Berian,Ioan Gînscã, Ovidiu Man ºi de alþi prieteni aiPãrintelui Teofil. Fotografiile sunt însoþite detexte reprezentative din cuvântãrilepãrintelui, dar ºi de un panou interactiv pecare vizitatorii pot expune fotografiipersonale cu Pãrintele Teofil. Dupã un pelerinaj de mai bine de un an înþarã ºi în strãinatate, în Cluj, Deva,Timiºoara, Arad, Paºcani, Bucureºti ºi Paris,ne dorim ca aceastã expoziþie sã aducã ºi înPiteºti bucuria „revederii” unui duhovniciubit celor ce l-au cunoscut ºi l-au ascultat pe

pãrintele Teofil în conferinþele duhovniceºti susþinutela Casa Sindicatelor, dar ºi un model de viaþã încredinþã ºi de înþelepciune pentru copiii ºi tineriinoºtri, care nu l-au cunoscut, dar care astfel îl vorputea descoperi. Vernisajul expoziþiei va avea loc joi,7 iunie, ora 16,oo, la biblioteca „Dinicu Golescu”–Piteºti, str. Victoriei nr.18, jud.Argeº. Program devizitare: luni-vineri 9-18.

Programul activitãþilor

7 iunie 2012Biserica Sf. Ioan Botezãtorul9,30 - Se oficiazã Sf. Liturghie10,30 - Parastas pentru Arhim. Teofil Pãrãian11,00 - Cuvânt în memoria pãrintelui Teofil - pr.Marin DrãguºinBiblioteca Judeþeanã Dinicu Golescu16,00 - Vernisajul expoziþieiInvitaþi:Înaltpreasfinþitul Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMusceluluiPr. Protopop Iulian Chiriþã, Protopopiatul PiteºtiProtosinghel Mihail Bobârnat, MãnãstireaBrâncoveanu – Sâmbata de SusPr. Ioan Gînscã, Cluj-Napoca, curatorul expoziþieiProtosinghel Matei Bilãucã, stareþul Schitului TuturorSfinþilor, ªinca NouãCorala bãrbãteascã condusã de prof. Dr. Paul Baidan17,30 - Vizitarea expoziþiei ºi a unui stand de carte,CD-uri si DVD-uriProiecþie film – interviu cu pãrintele Teofil

8 – 24 iunie 2012Biblioteca Judeþeanã Dinicu Golescu9,00-18,00 - Vizitarea expoziþiei ºi a panouluiinteractiv, pe care se pot adãuga fotografii personalecu pãrintele Teofil16,00-18,00 - Proiecþii cu înregistrãri din conferinþelepãrintelui Teofil

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului