Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 544 2288 mmaarrttiiee --44 aapprriilliiee 22001122 8 pagini

Minunea de a fi întrupaþi dingândirea, hotãrârea ºi iubirea SfinteiTreimi este atât de evidentã încât –din nefericire – se uitã, sau nu se iaîn seamã.

Când eram mai tânãr ºi chiarpeste 60 de ani, nu m-am gânditdecât pasager, sau chiar deloc, cãaº fi rãsãrit în aceastã frumuseþe alumii vãzute, din gândirea luiDumnezeu sau mai biblic spus,din sfatul Sfintei Treimi.

Ce poate însemna versetul dinprima Carte a Bibliei – Facerea:ªi a zis Dumnezeu: Sã facem omdupã chipul ºi asemãnareaNoastrã, ca sã stãpâneascã peºtiimãrii, pãsãrile cerului, animaleledomestice, toate vietãþile ce setârãsc pe pãmânt ºi în totpãmântul? (Facere 1, 26).

Poate cã, apropiindu-mã de celedin urmã, din frumuseþea acesteilumi vãzute, nu mi s-ar îngãduitrecerea spre pragul lumiinevãzute, fãrã sã înþeleg ºi sã-Imulþumesc Sfintei Treimi, cã amfost în gândirea Sfinþiei Sale. Cãmi s-a hotãrât o vreme sã fiunãscut într-o orã, zi, sãptãmânã,lunã ºi an, ºi mai ales într-un locanume, aºa cum ne-am nãscutfiecare de la începuturile lumii pânãazi.

Fiind, hotãrât, nãscuþi dingândirea, voinþa ºi iubirea SfinteiTreimi, legãtura noastrã de credinþã,speranþã ºi iubire, nu o putem þine cuDumnezeu decât printr-o stareaparte, pe care noi o numimrugãciune. În tãlmãcire, pe înþelesultuturor, rugãciune înseamnãlegãturã, legarea noastrã, pe cãi mai

presus de înþelegerea noastrã cuIzvorul dintru Început, SfântaTreime, autorul existenþei cu carene-a binecuvântat Dumnezeu.

Chiar dacã atunci când eram mai

mic ºi ceva puþin mai încoace, cafiecare zidire a lui Dumnezeu, eramde o hãrnicie exemplarã, în dorul dea face rugãciuni, cu timpul a devenitaceastã stare paradisiacã, preaobiºnuitã pentru fiinþa noastrã. Neprea obiºnuisem cu rugãciunea.

Îndrãznesc sã spun cã, aºa cumuitãm sau ne-am obiºnuit cu ideea cãam fi de când lumea ºi cã ne totînmulþim „de capul nostru” prinzãrile acestei lumi, tot aºa uitãm sã

þinem legãtura cu Începutul nostru,Izvorul sau Obârºia noastrã de caretrebuie sã ne amintim cu pioºenie,cutremurare, dar ºi cu iubirenemãsuratã, rãspunzând astfel iubirii

Sfintei Treimi.Mergând pe aceastã culme

însoritã a înþelesurilorprimordiale, putem sã neliniºtim cã nu suntem singuri pelumea aceasta ºi cã viaþa noastrãeste minunea minunilor. Iaratunci când dorim sã neexprimãm dragostea ºirecunoºtinþa faþã de SfântaTreime, atunci cugetul, voinþa ºidragostea noastrã ne pleacãgenunchii pe aºternutulpicioarelor lui Dumnezeu ºi nerãsfãþãm sufletul ºi trupul înconvorbirea cu Sfânta Treime,prin lucrarea pe care noi onumim: rugãciune!

Sã nu ne îndepãrtãm ºi sã nune speriem de atotputerniciaSfintei Treimi!

Sã îndrãznim! Suntem de neam dumnezeiesc!

Sã ne apropiem cu credinþã,iubire ºi încredere de MajestateaDivinã, noi fiind pruncii Mãriei

Sale.Doar aºa vom putea spune cã am

ajuns în ipostaza de a rosti, cã este omare minune de a fi prunc alrugãciunii!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

MMMMIIIINNNNUUUUNNNNEEEEAAAA DDDDEEEE AAAA FFFF IIII PPPPRRRRUUUUNNNNCCCC AAAALLLL RRRRUUUUGGGGÃÃÃÃCCCCIIIIUUUUNNNNIIII IIII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

2. Maica Domnului ca Rai de tainãa. Aducerea Fecioarei la Templu a avut loc atunci

când copila a ajuns la vârsta de trei ani. Acolodumnezeieºtii pãrinþi au închinat-o lui Dumnezeu,dupã cum fãgãduiserã. Au adus-o cu slavã ºi cucinste: fecioare multe mergeau înainte cu fãcliistrãlucitoare, dupã cum vestise încã de la începutproorocul ºi strãmoºul sãu, David, spunând: Aduce-se-vor Împãratului fecioare în urma ei, prietenele eise vor aduce ?ie (Psalm 44,16).

b. O tâlcuire la psalmul 44. Minunatã proorocie neîmpãrtãºeºte slãvitul prooroc cu privire la fericitaîmpãrãteasã ºi fiicã, ce avea sã fie Maica luiDumnezeu.

În acest psalm 44 face însã mai întâi aluzie laÎmpãratul ºi Fiul ei, referindu-se ca în ghiciturã lazãmislirea cea suprafireascã, zicând cã Duhul Sfânt eCel Care I-a dat chipurile slavei Lui: Frumuseþeavederii Lui, din amândouã pãrþile (firile, probabil)(Psalm 44; 3,5), revãrsarea harului pe buzele Lui(Psalm 44,3) ºi pogorârea înþelepciunii, ungereabucuriei (Psalm 44,9), vasul puterii, încingereasabiei peste coapsele Lui (Psalm 44,4), toiagulpurtãrii de grijã ºi toiagul puterii (Psalm 44,8).

Apoi proorocia se mutã spre Nãscãtoarea deDumnezeu, cântând frumuseþea ºi demnitatea ei:Stãtut-a împãrãteasa de-a dreapta Ta (Psalm 44,11).Cuvântul acesta învaþã ducerea la Templu, aºezareala dreapta altarului, în Sfânta Sfintelor, socotitã cuadevãrat a fi drepta lui Dumnezeu, dar surprinde ºidemnitatea ei în plan eshatologic, în ÎmpãrãþiaCerurilor.

Veºmântul ei care se descrie surpinde gãtealaduhovniceascã a Fecioarei înfrumuseþatã de gãtealãîn multe culori, adicã o frumuseþe alcãtuitã dinfelurite fapte bune ºi cuvinte dumnezeieºti.Preacurata Fecioarã a fost împodobitã încã dinpruncie cu gãtealã de nerostit, ºi pe mãsurã ce creºteacu vârsta, pe atâta creºtea ºi gãteala podoabelor eiduhovniceºti. De aceea frumuseþea ei a plãcutÎmpãratului ºi El s-a sãlãºluit în ea.

Ascultã, fiicã, ºi pleacã urechea ta (Psalm 44,12),

este un îndemn profetic adresat de cãtre Stãpânulcare îi cere direct Fecioarei sã identifice referirileproorocilor cu privire la dânsa: istoria naºterii ei

minunate, salutarea slãvitã de la arhanghel ºizãmislirea fãrã sãmânþã a Cuvântului în chipsuprafiresc de la Duhul.

?i uitã poporul tãu ºi casa pãrintelui tãu (Psalm44,12), cãci mintea ei, ca împãrãteasã a Bisericii, nuavea cum sã rãmânã la poporul iudeilor ºi la Legeacasei pãrinteºti.

c. Fecioara Maicã-icoanã duhovniceascã aRaiului.

Dar mai presus de strãlucirea ºi slava din afarã,lãuntrul se vede ºi mai adânc, ºi mai slãvit. De aceease spune cã toatã slava fiicei Împãratului esteînãuntru, îmbrãcatã cu þesãturi de aur ºi preaînfrumuseþatã (Psalm 44,15). E o referire la bogãþialãuntricã lucratã prin harurile Duhului Sfânt maiadânci decât orice cuget, lucru confirmat ºi dearhanghelul care o fericeºte: Bucurã-te ceea ce eºti

plinã de har (Luca 1, 28), cã ai aflat har laDumnezeu (Luca 1,30).

?ederea ei în Templu a fost o scarã a minunilor:prezenþa ascunsã în Sfânta Sfintelor, sporirea adâncãcu cugetul, minunatã ºi creºterea pentru cã hrãnireasa venea din cer ºi o primea din mâna arhanghelului,dupã cum ºi învãþãtura o primea de la hrãnitorul ei,îngerul. De aceea îi plãcea sã înveþe, cugetândneîncetat la dumnezeieºtile Scripturi ºi la toatãînþelepciunea proorociilor, fiindcã urma sã fie fãcutãMaicã a Cuvântului ºi Înþelepciunii lui Dumnezeu,gata spre a rosti cuvânt ºi a primi vestire prin viugrai, dupã cum s-a vestit de mai înainte prinSolomon: Deschis-a gura sa cu înþelepciune ºi a pusrânduialã limbii sale (Proverbe 29,43), fãcându-sealuzie la priceperea arãtatã pe cursul dialoguluiBuneivestiri.

Cu un astfel de chip petrecea ea înãuntrulTemplului lui Dumnezeu ca o jertfã dumnezeiascã ºiicoanã duhovniceascã ºi cu totul înþelegãtoare,înfricoºãtoare demonilor ºi doritã îngerilor, plãcutãºi supusã Tatãlui, Fiului ºi Duhului Sfânt.

Iar când ascultãm ceea ce fericitul David ºi ceilalþiprofeþi au proorocit despre ea, numind-o muntele luiDumnezeu în care a binevoit Dumnezeu sã locuiascã(Psalm 67, 16-17); chivotul sfinþirii pentru odihnaDomnului (Psalm 131, 8), Sionu care a plãcut luiDumnezeu ºi pe care ?i l-a ales drept sãlaº (Psalm131,13), scaunul lui Dumnezeu ºi carul Sãu pe careîl însoþesc mii de puteri îngereºti (Psalm 67,18),slavã negrãitã, grãdinã neatinsã, izvor viu (CântareaCântãrilor 4, 12-15), abia atunci pricepem de ceBiserica o cântã pe Maica Domnului drept Rai detainã, ºi dãm slavã lui Dumnezeu care în iscusita sapricepere, pentru ca Raiul sã nu mai fie prãdat deiscoditorul vrãjmaº diavol, l-a ascuns în Fecioaracare pe drept avea sã se arate: sfeºnicul de aur,toiagul împãrãtesc ce a înflorit, vasul cu manãdumnezeiascã, chivotul împodobit cu totul cu aur,grãdina tuturor virtuþilor, Bisericã nefãcutã de mânãomeneascã a însuºi Împãratului tuturor veacurilor.

Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

VViiaaþþaa MMaaiicciiii DDoommnnuulluuii,, dduuppãã ssffâânnttuull MMaaxxiimm MMããrrttuurriissiittoorruull

Spunea unul din cei adunaþi acolo: „Aþi auzit ce-a fãcut acel fiu nerecunoscãtor?” ªi

povesti aºa: - „Cu toate cã tatãl sãu l-a iubit peste mãsurã de mult

ºi l-a încãrcat cu toate bunãtãþile, el l-a asuprit mereu,pânã ce acum l-a legat, l-a bãtut ºi l-a alungat din casã,scuipându-l ºi batjocorindu-l...”

Toþi cei de faþã, într-un glas, strigarã: - „Împotriva unui asemenea fiu, ar trebui sã sãrim toþi

- ºi sã-l ucidem cu pietre.” Un credincios, care tãcuse pânã atunci, grãi: - „Drept e, asemenea faptã este spre pedeapsã, - dar,

iubiþii mei, mai înainte de a lua piatra sã dãm în el cred cãar fi bine sã aruncãm asupra noastrã înºine.”

Miraþi, ceilalþi întrebarã: - „Cum? De ce?”Omul rãspunse cu durere: - „Fiindcã ºi noi avem un tatã care ne iubeºte peste

mãsurã ºi ne încarcã cu toate bunãtãþile, ºi la fel ca fiul celnerecunoscãtor facem ºi noi: Îl asuprim, Îl batem, Îllegãm, Îl scuipãm ºi-L alungãm prin faptele noastre. Este,ºtim prea bine, Domnul nostru Iisus Hristos, ai cãrui fiinerecunoscãtori suntem noi... Aºa cã, mai întâi, asupranoastrã piatra...”

Cei de faþã cãzurã în grea tãcere, þinându-ºi capeteleaplecate ºi încruntându-ºi frunþile.

FFiiuull cceell nneerreeccuunnoossccããttoorr

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Ca ºi în cazul cãrþilor anterioare, careformeazã Pentateuhul lui Moise, încartea Numerii vindecarea urmãreºteaceeaºi direcþie extraordinarã,miraculoasã, dinspre Dumnezeu spreom. ªi este firesc sã fie aºa, de vreme cefiul lui Israel îºi înrãdãcineazã întreagafiinþã în teandrica relaþie cu Cel Negrãit,iar afrontul faþã de voinþa Lui cuprinsãîn Lege determinã, în baza dreptãþiisfinte, greaua pedeapsã a bolii sau asuferinþei trupeºti ori sufleteºti.

Din articolul anterior am aflat cãlepra era consideratã la acea vremepedeapsa cea mai grea pentru pãcat, aºacum reiese din capitolul al XII-lea alNumeriilor. Mariam, sora lui Moise, înurma desconsiderãrii alegerii fratelui eide cãtre Dumnezeu drept conducãtor alpoporului ales, este pedepsitã cu leprã.Conºtientizând greºeala ºi asumându-ºi vina, Aaron, cel ce-i fusese pãrtaº, face un gest empatic excepþional, implorândiertare fratelui sãu Moise, îl roagã sã cearã de la Dumnezeuvindecare pentru sora lor cea greu încercatã: „Atunci a zisAaron cãtre Moise: Rogu-mã, domnul meu, sã nu nesocoteºti greºeala cã ne-am purtat rãu ºi am pãcãtuit! Nuîngãdui dar sã fie Mariam ca cel nãscut mort, al cãrui trup,

la ieºirea din pântecele mamei sale,este pe jumãtate putred”. (Numerii 12,11-12)

Aaron fusese martorul multorminuni sãvârºite de Dumnezeu prinMoise, nu se îndoia în niciun fel cãvindecarea sorei sale nu ar fi posibilãdacã fratele lui ar cere aceasta CeluiNegrãit. Dar nici Moise nu apeleazã lacunoºtinþele sale medicale împrumutatede la egipteni ºi nici nu îºi punenãdejdea în forþele proprii, ci, aºa cum afãcut de fiecare datã când poporul eragreu încercat, a cãzut în genunchiînaintea Celui Atotputernic ºi I-a cerutsã-i tãmãduiascã sora: „Atunci a strigatMoise cãtre Domnul ºi a zis:Dumnezeule, vindec-o!” (Numerii 12,13).

Exista însã o profilaxie impusã prinrevelaþie, care trebuia respectatã. Potrivit Leviticului (cap.XIII ºi XIV), bolnavul de leprã era obligat sã iasã dincomunitate ºi sã aºtepte timp de ºapte zile în carantinã.Însuºi Dumnezeu nu se dezice de cele statutate prinpropria-i descoperire ºi, chiar dacã a fost rugat deconducãtorul lui Israel, totuºi, în baza dreptãþii, nususpendã perioada de carantinã a lui Mariam, ci o îngãduie

tocmai ca o modalitate de a întãri credinþa poporului:„Domnul însã a zis cãtre Moise: Dacã tatãl ei ar fi scuipat-o în obraz, oare n-ar fi trebuit sã se ruºineze ºapte zile?Aºa dar sã fie închisã ºapte zile afarã din tabãrã, dupãaceea sã intre. ªi a ºezut Mariam închisã afarã din tabãrãºapte zile ºi poporul n-a plecat la drum pânã s-a curãþitMariam.” (Numerii 12, 14-15)

Cum Dumnezeu nu doreºte moartea pãcãtosului, ci sã seîntoarcã ºi sã fie viu (Iezechiel 18, 23), dupã împlinireacelor ºapte zile de carantinã, timp în care Mariam a trãit cuboala leprei în trup, aºa cum ne aratã clar descrierea ºi iatãMariam s-a fãcut albã de leprã, ca zãpada. ªi când s-auitat Aaron la Mariam, iatã era leproasã (Numerii 12, 10),sora lui Moise este tãmãduitã prin intervenþie de sus,poporul primind prin aceastã vindecare încã o certitudineasupra puterii taumaturgice pe care o are Dumnezeulpãrinþilor.

Deºi în Numerii se vorbeºte despre vindecarea uneisingure persoane, aceasta este totuºi relevantã în a ne facesã înþelegem cã în interiorul poporului evreu tãmãduireasau vindecarea era pusã în continuare pe seama intervenþieidivine. Numai singur Dumnezeu este Cel care dã sãnãtate,pe când preoþii, leviþii ºi profeþi doar constatã ºi mijlocesctãmãduirea.

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

VViinnddeeccaarreeaa îînn ccaarrtteeaa NNuummeerriiii

Dupã Diadoh scopul vieþii duhovniceºti esteunirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El facedeosebirea între „chipul” lui Dumnezeu în om ºi„asemãnarea” cu El. Prin pãcatul strãmoºesc „chipul”dumnezeiesc s-a întinat, s-a spãlãcit. Harul Botezuluicurãþã „chipul”, îl spalã de întinarea pãcatului. Darprin aceasta încã nu avem ºi “asemãnarea”. Spãlareachipului se face fãrã colaborarea noastrã; lucrareaaceasta a harului încã n-o simþim. „Asemãnarea”începem sã o câºtigãm pe mãsurã ce ne sporimsforþãrile noastre pentru o viaþã virtuoasã ºi o atingemdeplin când a crescut în noi dragostea de Dumnezeuîn mod covârºitor. Abia dupã ce am sporit în„asemãnare”, în dragoste, ni se face ºi harul „simþit”.„Harul, cum am zis, chiar din clipa în care ne botezãmse ascunde în adâncul minþii. Dar îºi acoperã prezenþafaþã de simþirea minþii. Din moment ce începe însãcineva sã iubeascã pe Dumnezeu cu toatã hotãrârea, oparte din bunãtãþile harului intrã în comuniune într-unchip tainic, cu sufletul prin simþirea minþii. Cãci pemãsurã ce sporeºte sufletul, ºi darul dumnezeiesc îºiaratã dulceaþa sa minþii”. „Douã bunuri ne aduce nouãsfântul har al Botezului renaºterii, dintre care unulcovârºeºte pe celãlalt în chip nesfârºit. Cel dintâi ni sedã îndatã. Cãci ne înnoieºte chiar în apã ºi lumineazãtoatã trãsãturile sufletului, adicã „chipul”, îndepãrtândtoatã zbârcitura pãcatului nostru. Iar celãlalt aºteaptãca sã înfãptuiascã împreunã cu noi, ceea ce este„asemãnarea”. Când începe deci mintea sã guste întrumultã simþire dulceaþa Prea Sfântului Duh, suntemdatori sã ºtim cã începe harul sã zugrãveascã aºazicând peste chip, „asemãnarea”.

Diadoh aratã cã, dacã pânã la Botez înãuntrulsufletului se aflã diavolul, de la Botez înãuntrul lui sesãlãºluieºte harul, iar diavolul e scos afarã. De aiciînainte sufletul este influenþat de har dinãuntrul sãu;iar diavolul îl influenþeazã numai din afarã, prinmustul trupului ºi prin simþurile lui. „Unii au nãscocitcu atât harul cât ºi pãcatul, adicã atât Duhuladevãrului cât ºi duhul rãtãcirii se ascund în minteacelui ce se boteazã. De aceea zic cã o persoanã îmbiemintea spre cele bune, iar cealaltã îndatã spre celepotrivnice. Eu însã am înþeles din dumnezeieºtileScripturi ºi din însãºi simþirea minþii cã înainte deSfântul Botez harul îndeamnã sufletul spre cele bunedin afarã, iar Satana foieºte în adâncurile lui,

încercând sã stãvileascã toate ieºirile minþii înspredreapta. Dar din ceasul în care renaºtem, diavolul escos afarã, iar harul intrã înãuntru. Ca urmare aflãmcã, precum odinioarã stãpânea asupra sufletuluirãtãcirea, aºa dupã Botez stãpâneºte asupra luiadevãrul. Lucreazã, ce e drept, Satana asuprasufletului ºi dupã Botez, ca ºi mai înainte, ba demulte ori chiar mai rãu. Dar nu ca unul ce se aflã laun loc cu harul, sã nu fie, ci învãluind oarecummintea în fumul dulceþurilor neraþionale, prin mustultrupului”. Cu alte cuvinte, pânã nu se sãlãºluieºteharul în adâncul sufletului, lucreazã chiar din eldracii cei mai subþiri, oprindu-l de la dorirea bineluiºi îndemnându-l la patimi sufleteºti. Dar dupã ce sesãlãºluieºte harul în minte, vin la rând dracii maimateriali, care aþâþã trupul spre patimi trupeºti, ca sãdespartã mintea din comuniunea cu harul. „Harul luiDumnezeu se sãlãºluieºte în însuºi adânculsufletului. De aceea din însuºi adâncul inimii simþimoarecum izvorând dragostea de Dumnezeu, când negândim fierbinte la El. Iar dracii de aici înainte semutã ºi se încuibeazã în simþurile trupului, lucrândprin firea uºor de influenþat a trupului asupra celor cesunt încã prunci cu sufletul. De aceea harul, prinsimþirea minþii înveseleºte trupul cu o bucurienegrãit la cei ce sporesc în cunoºtinþã; iar dracii, prinsimþurile trupului, robesc sufletul, îmbiindu-l,ucigaºii, cu sila spre cele ce nu vrea, când ne aflã maiales umblând fãrã grijã ºi cu nepãsare pe caleacredinþei”.

Viaþa duhovniceascã începe cu frica deDumnezeu. “Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu dintoatã inima, dacã nu se teme mai întâi de El întrusimþirea inimii”. Prin fricã începe sã se cureþe sufletulde pãcate. Dar chiar înainte de aceasta trebuie sã sedesfacã de grijile lumeºti. Pânã ce sufletul e nepãsãtorºi dornic de plãceri nu simte frica de Dumnezeu. Darcând începe sã se cureþe cu luare aminte, atunci simtefrica de Dumnezeu ca pe un medicament al vieþii.Curãþindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragosteadesãvârºitã, în care nu mai este fricã, ci nepãtimire.„Cel ce iubeºte pe Dumnezeu crede cu adevãrat în Elºi împlineºte cu evlavie poruncile. Iar cel ce credenumai ºi nu este în iubire, nu are nici credinþa pe carecrede cã o are”.

Dupã curãþirea de patimile trupeºti, lucrarea în

care rol mare are ascultarea ºi înfrânarea, trebuie sã sefacã ºi curãþirea minþii de gânduri rele, lucru care cereo liniºtire a minþii. „Cei ce se nevoiesc trebuie sã-ºipãzeascã pururi cugetul neînviforat, ca minteadeosebind gândurile ce intrã în ea, pe cele bune ºitrimise de Dumnezeu sã le aºeze în cãmãrile memorie,

iar pe cele urâte ºi drãceºti sã le arunce afarã dinvistieriile firii”. “Dar numai Duhul Sfânt poate curãþamintea cu adevãrat. Cãci strãlucind El necontenit încãmãrile sufletului, nu numai cã se fac arãtate înminte micile ºi întunecoasele nãvãliri ale dracilor, cise ºi slãbesc, fiind vãdite de lumina aceea sfântã ºislãvitã. De aceea zice Apostolul: “Duhul sã nu-lstingeþi”.

Curãþindu-se mintea, se pune în lucrare simþireaei, care este un organ prin care mintea se raporteazã lacele nevãzute ºi dumnezeieºti, ca simþurile trupului lacele vãzute. „Simþirea aceasta a minþii”, sau a„inimii”, sau a „sufletului”, nu trebuie înþeleasã însãca o vedere materialã a lui Dumnezeu. „Nimeni sã nunãdãjduiascã, auzind de simþirea minþii cã i se va arãta

în chip vãzut slava lui Dumnezeu. Spunem numai cãcel ce ºi-a curãþit sufletul simte printr-o gustarenegrãitã mângâierea dumnezeiascã, dar nu cã i searatã ceva din cele nevãzute. Pentru cã acum umblãmprin credinþã, nu prin vedere, zice fericitul Pavel.Dacã deci i se va arãta vreunui nevoitor fie vreo

luminã, fie vreo formã cu chip de foc, fie glas, sã nuprimeascã nicidecum o astfel de vedere. Cãci esteamãgire vãditã a vrãjmaºului”. „Cã mintea, cândîncepe sã fie lucratã cu putere de luminadumnezeiascã, se face întreagã strãvezie, încât îºivede în chip îmbelºugat lumina sa, nimeni nu seîndoieºte. Cãci aºa devine când puterea sufletuluibiruieºte cu totul asupra patimilor. Dar cã tot ce i searatã într-o formã oarecare, fie ca luminã, fie ca foc,vine din reaua uneltire a vrãjmaºului ne învaþãlimpede dumnezeiescul Pavel, spunând cã acela sepreface în înger al luminii”.

Dar înaintarea aceasta în viaþa duhovniceascã,spre nepãtimire, dragoste ºi vedere tainicã, nu seface fãrã lupte. „Când mintea începe sã simtã harulPreasfântului Duh, atunci ºi Satana mângâie sufletulprintr-o simþire dulce, în timpul odihnei de noapte,când vine ca o adiere de somn uºor peste el”. Ceeace ajutã atunci sufletului sã alunge adierea dulce aSatanei este numele Domnului Iisus. „Dacã decimintea va fi aflatã þinând în amintire fierbintenumele sfânt al Domnului Iisus ºi se va folosi ca deo armã de numele acela preasfânt ºi preamãrit, vapleca amãgitorul viclean”.

Cu cât se îmbogãþeºte sufletul mai mult dedarurile lui Dumnezeu, cu atât „îngãduie Domnul maimult sã fie supãrat de draci, ca sã înveþe tot mai multsã facã deosebire între bine ºi rãu ºi sã se facã maismerit”.

Diadoh are comunã cu mulþi scriitori din Rãsãritteoria deosebirii dintre „teolog” ºi „gnostic”. Teologuleste propovãduitorul, cuvântãtorul tainelordumnezeieºti, care a primit darul cuvântului, alînvãþãturii, care e totodatã ºi darul înþelepciunii. Spredeosebire de el, gnosticul a primit darul „cunoºtinþei”,al unirii cu Dumnezeu ºi al trãirii acestei uniri.Drumul gnosticului este mai ales acela al rugãciunii,al însingurãrii în adâncurile trãirii mistice, departe deorice grijã.

SSffâânnttuull DDiiaaddoohh -- eeppiissccooppuull FFoottiicceeiiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Deci spune-mi, pãrinte, cum vieþuiesc acumacreºtinii? Cum stau Sfintele Biserici? Iarã Zosima arãspuns: Cu rugãciunile voastre cele sfinte, pace adãruit Dumnezeu. Priimeºte însã rugãminteanevrednicului bãtrân, ºi te roagã Domnului ºi acumpentru toatã lumea, ºi pentru mine, pãcãtosul, ca sãnu-mi fie fãrã de roadã umblarea prin pustia aceasta.Iar aceea a rãspuns cãtre dânsul: Þie mai ales se cade,Avva Zosima, sã te rogi pentru mine ºi pentru toþi; cãspre aceasta ºi rânduit eºti. Însã de vreme ce datorisântem a face ascultare, deci ceea ce mi se porunceºtevoiu face. Aceasta zicând, s’a întors spre rãsãrit, ºiridicându-ºi ochii în sus, ºi mâinile înãlþându-ºi, aînceput a se ruga încet, ºi nu se auzeau cuvintele ei;sau mãcar Zosima nu a înþeles nimica, ci statremurând, cãutând în jos ºi nimica grãind; însã sejura, pre Dumnezeu puind martor: Cã în vremea cândzãbovea aceea la rugãciune, ridicându-mi puþin ochiidela pãmânt, o am vãzut înãlþatã ca de un cot delapãmânt, ºi în aer stând ºi rugându-se. ªi aceasta dacão a vãzut Zosima, s’a cuprins de fricã, s’a aruncat lapãmânt, ºi cu lacrãmile udându-se, nimica zicea, fãrãnumai „Doamne miluieºte,” crezând cã acea arãtarenu este în trup, ci nãlucã. ªi întorcându-se aceea, aridicat pre bãtrânul ºi i-a zis: Pentru ce, Avva Zosima,te turburã gândurile, zicându-þi cã duh sânt, ºirugãciunea o prefac. Rogu-te, pãrinte fericite, sã fiiîncredinþat cã sânt o femeie pãcãtoasã, îngrãditã cusfântul botez, ºi nu sânt duh, ci pãmânt, praf ºi cenuºã,ºi cu totul trup, nimic duhovnicesc cândva gândind. ªiacestea zicând, ºi-a însemnat cu semnul crucii fruntea,ochii, gura ºi pieptul, zicând aºa: Dumnezeu sã nefereascã de cel viclean ºi de cursele lui, cã multe sântrãzboaiele lui asupra noastrã.

Acestea auzindu-le ºi vãzându-le bãtrânul, a cãzutla picioarele ei, zicând cu lacrãmi: Juru-te pre tine cunumele Domnului nostru Iisus Hristos, adevãratuluiDumnezeu, cel ce s’au nãscut din Fecioarã, pentrucarele porþi goliciunea aceasta ºi pentru carele atâta þi-ai omorît trupul, sã nu ascunzi de mine viaþa ta, citoate sã-mi spui mie, ca slãvirile lui Dumnezeu arãtatesã le faci. Spune mie toate, pentru Dumnezeu, cã nupentru laudã mi le vei spune, ci ca sã-mi arãþi celepentru tine mie, pãcãtosului ºi nevrednicului. Pentrucã cred Dumnezeului meu, cãruia vieþuieºti, cã pentruaceasta m’am trimis în pustia aceasta, ca pre toate aletale arãtate sã le facã Dumnezeu. Cã nu poate putereanoastrã sã se împrotiveascã judecãþilor lui Dumnezeu.Cã de n’ar fi fost cu plãcere lui Hristos Dumnezeuluinostru, ca sã fii ºtiutã tu ºi nevoinþele tale, nu te-ar fiarãtat mie, ºi pre mine nu m’ar fi întãrit pre atâta cale,carele niciodinioarã voiam, nici puteam sã ies dinchilia mea. Acestea ºi mai multe zicându-le Zosima,aceea l-a ridicat, zicând cãtre dânsul: Mã ruºinez,pãrinte, iartã-mã! Înfricoºat este a-þi spune lucrurilemele; ci fiindcã trupul meu gol l-ai vãzut, îþi voiu goliºi lucrurile mele, ca sã cunoºti de câtã ruºine ºiînfruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreolaudã, precum singur ai zis, îþi voiu spune istoria mea;cãci pentru ce mã voiu lãuda, vas ales al diavoluluifiind? Mã mai gândesc cã de voiu începe povestireacea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fugecineva de un ºarpe, nesuferind sã auzi cu urechilelucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu,nevrednica, le-am fãcut. Însã þi le voiu spune, nimicaascunzând, ci rogu-te mai nainte sã nu încetezi a teruga pentru mine, ca sã aflu milã în ziua judecãþii. Iarãbãtrânul, dorind sã ºtie viaþa ei, ºi neoprit lãcrãmând,a început aceea a povesti aºa cele pentru dânsa: Eu,pãrinte, sânt nãscutã în Eghípet, ºi când eram dedoisprezece ani, ºi încã trãind pãrinþii mei, m’amlepãdat de dragostea lor, m’am dus în Alexandria, ºidupre ce mai întâiu mi-am stricat fecioria, am începuta face pãcatul neopritã ºi nesãþioasã. Mã ruºinez ºi agândi, nu numai a le spune cu deamãruntul; darã voiuspune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca sã-miºtii neoprirea trupului meu: ªaptesprezece ani ºi maimult am fãcut curvie întru norod, nu pentru daruri saupentru oarecari plãþi, cã n’am voit sã iau nimica delacei ce-mi da; iar aceasta o fãceam ca mai mulþi sãalerge la mine în dar ºi sã-mi împlineascã poftatrupeascã. ªi sã nu socoteºti cã eram bogatã, ºi deaceea nu luam, cã întru sãrãcie vieþuiam, ºi de multeori flãmânzind, cu furca torceam, iar aprindere depoftã aveam fãrã saþiu, ca totdeauna sã mã tãvãlesc înnoroiul pãcatului. Pentru cã aceea mi se pãrea cã esteºi viaþa, ca totdeauna sã întinez firea mea cea slabã.

Deci aºa vieþuind, am vãzut odatã pre vremeaseceriºului popor mult de bãrbaþi, Liviani ºiEghipteni, mergând spre Mare, ºi am întrebat preoarecine carele s’a întâmplat lângã mine: Unde se ducbãrbaþii aceºtia aºa cu grabã? Iar acela mi-a zis: LaIerusalim, pentru înãlþarea cinstitei ºi de viaþãfãcãtoarei Cruci, carea în curând se va prãznui. ªi amzis cãtre dânsul: Dar oare mã vor lua ºi pre mine, dacãm’aº duce cu dânºii? Iar acela mi-a rãspuns: Dacã aichirie ºi hranã, nimenea nu te poate opri. ªi am ziscãtre dânsul: Cu adevãrat, frate, n’am nici chirie nicihranã, ci voiu merge ºi voiu intra într’o corabie cudânºii, ºi mã vor hrãni ei. Pentru cã-mi voiu da trupulmeu în loc de chirie, cã pentru aceasta voiesc sã mergcu dânºii. Þi-am spus, pãrinte Zosima, nu mã sili sã-mi mai spun ruºinea mea, cã mã spãimântez: ºtieDomnul, cã spurc ºi însuºi aerul cu cuvintele mele!Iarã Zosima, cu lacrãmi udând pãmântul, a rãspunscãtre dânsa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea,spune ºi nu înceta de povestirea aceasta, carea îmi estede folos. Iarã ea, cãtre cele de mai nainte a adaos:Deci acel tânãr auzind neruºinarea spurcatelor melecuvinte, cuprinzându-se de râs, s’a dus. Iarã eu,lepãdându-mi furca, am alergat spre Mare, unde amvãzut pre cei ce alergau; acolò am zãrit vreo zecebãrbaþi carii stau lângã Mare, tineri cu trupurile, cariimi s’au pãrut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las cãmai intrase ºi alþii mai nainte în corabie. Eu, dupreobiceiul meu, cu neruºinare sãrind între dânºii,„Luaþi-mã – le-am zis – ºi pre mine, oriunde veþimerge, pentru cã nu mã voiu afla vouã neplãcutã!”Încã ºi alte spurcate cuvinte zicând, i-am pornit pretoþi spre râs. Iar aceia, vãzându-mi neruºinarea,luându-mã m’au dus în corabia lor, ºi îndatã amînceput a înnota. Iarã cele ce de-aicea am fãcut, cumle voiu spune þie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel delimbã va grãi, sau ce auz va priimi acele lucruri releale mele carile le-am fãcut pre cale ºi în corabie? Cumºi pre cei ce nu voiau, eu ticãloasa, i-am silit la pãcat!Sã mã crezi, pãrinte, cã mã spãimântez, cum a suferitMarea desfrânarea mea! ªi cum nu ºi-a cãscatpãmântul gura sa, ºi în iad nu m’a cufundat de vie, preceea ce am vânat atâtea suflete cu laþul morþii! Cisocotesc cã Dumnezeu cãuta pocãinþa mea, Cel ce nuvoieºte moartea pãcãtosului, ci aºteaptã cu îndelungãrãbdare întoarcerea lui.

Aºa, ºi cu acest fel de sârguinþã, m’am suit înIerusalim, ºi câte zile mai nainte de praznic ampetrecut acolò, tot cele de asemenea cu cele dintâiuam fãcut, ba încã ºi mai rele. Pentru cã nu eramîndestulatã cu tinerii ce au fost cu mine în corabie ºipre cale, ci ºi pre alþii mulþi, ºi cetãþeni ºi streini, spreacea spurcãciune îi adunam. Iarã dupre ce a sositserbarea sfintei Înãlþãri a cinstitei Cruci, eu ca ºi mainainte umblam împrejur, vânând sufletele tinerilor.Vãzând foarte de dimineaþã pre toþi cu un gândalergând la bisericã, m’am dus ºi eu, ºi am alergat lacei ce alergau, ºi am intrat cu dânºii în pridvorulbisericii. ªi dacã a sosit ceasul Sfintei Înãlþãri acinstitei Cruci a Domnului, ºi eu silindu-mã sã intru inbisericã cu norodul, mã îndesam, dar înapoi silitã ºiîmpinsã eram; ºi înghesuindu-mã cu multã ostenealãºi silã, m’am apropiat de uºa bisericii ºi eu, ticãloasa.Iarã dupre ce am pãºit pre pragul uºii, alþii toþi fãrã deoprire intrau, iarã pre mine oarecarea puteredumnezeiascã mã oprea, nelãsându-mã sã intru; ºiiarãºi am cercat, darã înapoi m’am împins, ºi numaieu singurã stãm în pridvor lepãdatã; ºi pãrându-mi-secã din slãbiciunea femeiascã mi se întâmplã aceasta,iarãºi când intrau alþii, mã amestecam ºi mã sileam sãintru; ci m’am ostenit în zadar. Pentru cã iarãºi, cândpiciorul meu cel pãcãtos s’a atins de prag, biserica pretoþi îi priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine,ticãloasa, nu mã priimea; ci ca o mulþime de oaste,spre aceasta rânduitã, ca sã-mi opreascã intrarea, aºaoarecarea nãpraznicã putere mã oprea, ºi iarãºi m’amaflat în pridvor. Astfel de trei ºi de patru ori pãtimind,ostenindu-mã ºi nimica sporind, am slãbit, ºi mai multnu am putut sã mã mai amestec cu cei ce intrau; ºiîntru ruºine ºi deznãdãjduire fiind, m’am depãrtat ºistãm într’un unghiu al pridvorului bisericii. Aici abiami-am venit în simþire, ca sã înþeleg carea era pricinace mã oprea a vedea lemnul cel de viaþã fãcãtor alCrucii Domnului; pentru cã se atinsese de ochii inimiimele lumina înþelegerii ceii mântuitoare, poruncaDomnului cea strãlucitã, carea lumineazã ochii ceisufleteºti, arãtându-mi cã tina lucrurilor mele îmi

opreºte intrarea în bisericã. Deci am început a plângeºi a mã tângui, în piept a mã bate ºi a scoate suspinuridintru adâncul inimii. Aºa plângând la locul la carelestam, am vãzut sus icoana Preasfintei Nãscãtoarei deDumnezeu stând la perete, ºi am zis cãutând la dânsa,cu ochii ºi cu mintea fãrã de abatere: O, FecioarãStãpânã, ceea ce ai nãscut cu trup pre DumnezeuCuvântul! ªtiu cu adevãrat, cã nu este cu cuviinþã, nicicu plãcere þie, ca sã privesc eu, pãcãtoasa, cea atât denecuratã ºi spurcatã, spre cinstitã icoana ta, ceea ce ai

trupul ºi sufletul curat ºi nevinovat. ªi cu dreptate esteca eu urâtã ºi lepãdatã sã fiu despre fecioreasca ta cucurãþie; dar auzind cã pentru aceasta Dumnezeu s’aufãcut om, pre Carele l-ai nãscut, ca sã cheme pre ceipãcãtoºi la pocãinþã, ajutã-mi mie, ceea ce numai eunu am dela nimenea ajutor; porunceºte sã-mi fie ºimie neopritã intrarea în bisericã, ºi nu mã lipsi de avedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul S’au pironitDumnezeu cel din tine nãscut, carele ºi-au dat sângelesãu pentru a mea mântuire. Porunceºte, Stãpânã, ca ºimie, nevrednicei, sã mi se deschidã uºa spreînchinarea dumnezeeºtii Cruci; ºi-mi fii miechezãºuitoare preavrednicã de credinþã cãtre Cel ces’au nãscut din tine, cã de acum nu-mi voiu maispurca trupul nici cu un fel de pãcat; ci dupre ce voiuvedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului tãu, mã voiulepãda cu totul de lume ºi de cele din lume, ºi mã voiuduce oriunde mã vei povãþui tu, ca o chezãºuitoare amântuirii mele. Acestea zicând, ºi luând oarecareaadeverire, cu credinþa aprinzându-mã, ºi cu nãdejdeacea spre milostivirea Nãscãtoarei de Dumnezeuîntãrindu-mã, m’am pornit din locul acela, ºiducându-mã iarãºi la cei ce intrau în bisericã, m’amamestecat printre dânºii, ºi acum nimenea nu era sãmã împingã în laturi ºi nimica nu mã oprea sã mãapropiu de uºile prin carile se intra în bisericã.Atuncea m’a cuprins fricã ºi spaimã, ºi cu totultremuram ºi mã zbuciumam. Apoi ajungând la uºileacelea carile mi se închiseserã, fãrã de ostenealã amintrat înlãuntru în bisericã, ºi cinstitul ºi de viaþãfãcãtorul Lemnul Crucii m’am învrednicit a vedea;am cunoscut ºi tainele lui Dumnezeu, cum cã gata estesã priimeascã pre cei ce se pocãiesc, ºi cãzând lapãmânt, m’am închinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am sãrutat cu fricã ºi am ieºit grãbindu-mã sprechezãºuitoarea mea. ªi ajungând unde era sfântaicoanã a chezãºuitoarei mele scrisã cu mâna, ºiplecând genunchile, m’am închinat Pururea Fecioarei,ºi aceste cuvinte am zis: O, pururea fericitã FecioarãStãpânã, de Dumnezeu Nãscãtoare, de vreme ce atâtaiubire de oameni ai arãtat spre mine, ºi nu te-aiîngreþoºat de nevrednicele mele rugãciuni, acumvremea este, Stãpânã, sã plinesc aceea ce cuchezãºuirea ta m’am fãgãduit; acum oriunde voieºtipovãþuieºte-mã, ºi-mi fii mie de aicea înainteînvãþãtoare spre mântuire, povãþuindu-mã la caleapocãinþii. Acestea grãindu-le am auzit un glas dedeparte strigând: De vei trece Iordanul, bunã odihnãvei afla!

Auzind aceasta ºi crezând cã pentru mine a fostglasul, cu lacrãmi am strigat cãtre icoana Nãscãtoareide Dumnezeu: Stãpânã, Stãpânã de DumnezeuNãscãtoare, nu mã lãsa pre mine! ªi aºa am ieºit din

pridvorul bisericii ºi am plecat cu grabnicã alergare.ªi mergând eu, m’a vãzut oarecine ºi mi-a dat treibani, zicându-mi: Priimeºte acestea, Maicã; iarã eupriimindu-i, am cumpãrat cu dânºii trei pâini. ªi amîntrebat pre vânzãtorul de pâine: Carea este calea spreIordan? ªi înºtiinþându-mã de poarta cetãþii carea estespre aceea parte, am ieºit ºi am sfârºit ziua aceea încãlãtorie. Al treilea ceas din zi era când m’amînvrednicit a vedea Cinstita ºi Sfânta Cruce a luiHristos, ºi soarele acum spre apus plecându-se, amajuns la Biserica Sfântului Ioan Botezãtorul, carea eraaproape de Iordan, întru carea închinându-mã, îndatãm’am pogorît în Iordan, ºi spãlându-mi din sfinteleacelea ape mâinile ºi faþa, am mers iarãºi în bisericã,m’am împãrtãºit cu preacinstitele ºi de viaþãfãcãtoarele Taine ale lui Hristos, ºi dupre aceasta ammâncat jumãtate dintr’o pâine ºi am bãut din apeleIordanului, ºi pre pãmânt m’am odihnit în noapteaaceea. ªi a doua zi dimineaþa aflând acolò o luntremicã, am trecut de ceastã parte de Iordan, ºi iarãºim’am rugat povãþuitoarei mele, de DumnezeuNãscãtoarei, sã mã cãlãuzeascã unde îi este cu bunãplãcere. Deci am venit în pustiul acesta, ºi de atunceaºi pânã astãzi m’am îndepãrtat fugind, ºi aicea m’amsãlãºluit, aºteptând pre Dumnezeu, Cel ce mãmântuieºte de puþinãtatea sufletului ºi de vifor, preceea ce mã întorc cãtre Dânsul. Iarã Zosima a zis cãtredânsa: Câþi ani ai, doamna mea, de când lãcueºti înpustia aceasta? Iarã ea a rãspuns: Socot cã sântpatruzeci ºi ºapte de ani de când am ieºit din sfântacetate. Iarã Zosima i-a zis: ªi ce afli spre hranã,doamna mea? Iarã ea a zis: Acele douã pâini ºijumãtate le-am adus trecând Iordanul, carile pre încetuscându-se s’au împietrit, din carile câte puþin încâþiva ani gustând, le-am sfârºit. ªi i-a zis Zosima:Dar cum fãrã primejdie ai suferit atâta vreme, nici oschimbare protivnicã turburându-te pre tine?Rãspuns-a aceea: M’ai întrebat acum, Avva Zosima,ceva de care mã spãimântez sã-þi spun; pentru cã de-mi voiu aduce aminte de atâtea supãrãri ºi nevoi, precarile le-am suferit, ºi de gândurile cele cumplitecarile m’au turburat, mã tem nu cumva iarãºi dedânsele sã mã cuprinz. Iarãºi a zis cãtre dânsa Zosima:Sã nu laºi nimic, o, Stãpâna mea, care sã nu-mi spuimie, pentru cã o datã de aceasta te-am întrebat pretine, ca adecã toate cu deamãruntul sã îmi arãþi.

Iar ea a zis cãtre dânsul: Crede-mã Avva Zosima,cã ºaptesprezece ani am petrecut în pustia aceasta,luptându-mã ca cu niºte hiare cumplite, cu ale melenebuneºti pofte. Cãci când începeam sã gust hranã,îmi venea dor de carne ºi de peºte, de care aveam euîn Egipt, încã doream ºi de bãutura vinului, pentru cãmult vin beam în lume fiind, iar aicea ºi apãnicidecum având, cumplit mã ardeam de sete, ºi cuanevoie rãbdam. Mi se fãcea încã dor de cântecelumeºti, carile foarte mã turburau ºi cu carile mãdeprinsesem. Atuncea îndatã lãcrãmând, ºi în pieptbãtându-mã, îmi aduceam aminte de fãgãduinþele,carile am fãcut, când am ieºit la pustia aceasta, ºi mãfãceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei deDumnezeu Nãscãtoarei, chezãºuitoarei mele, ºiînaintea ei plângeam, rugându-o ca sã goneascã delamine acele gânduri ce aºa îmi turburau ticãlosul meusuflet. Iarã dupre ce deajuns plângeam, ºi în piept cuosârdie mã bãteam, atuncea vedeam o luminã carea depretutindenea mã strãlucea, ºi simþeam o alinare careamã scotea din întreite valuri. Iarã gândurile carileiarãºi mã împingeau spre pãcat, cum þi le voiu spune,pãrinte? Iartã-mã! Pentru cã foc se aprindea înlãuntrulinimii mele ceii pãtimaºe, ºi de pretutindenea mãardea, ºi spre pofta amestecãrii mã silea. Iarã când îmivenea un gând ca acesta, mã aruncam la pãmânt ºi culacrãmi mã udam, socotind cã stau nainteachezãºuitoarei mele, carea îmi judeca cãlcarea mea deaºezãmânt; ºi nu mã sculam dela pãmânt ziua ºinoaptea, pânã ce lumina acea dulce îmi strãlucea mieºi gonea gândurile cele ce mã turburau. Aºa amsãvârºit ºaptesprezece ani, pãtimind nenumãratenevoi. Iarã de atuncea pânã astãzi ajutãtoarea meaîntru toate, de Dumnezeu Nãscãtoarea, la toate ca demânã mã povãþuieºte.

- va urma -(extras din VIAÞA SFINTEI MAICII NOASTRE

MARIA EGIPTEANCA, scrisã de sfântul Sofronie,Patriarh al Ierusalimului între 633-638)

Rubricã realizatã de Pr. Florin IORDACHE

VVIIAAÞÞAA SSFFIINNTTEEII MMAARRIIAA EEGGIIPPTTEEAANNCCAA

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

IntroducereSpiritualitatea ortodoxã se distinge în teologia simbolicã prin

accentul pus pe lucrarea harului lui Dumnezeu în viaþa duhovniceascã acredincioºilor. Dacã Biserica romano - catolicã pune accent pe scopullatreutic, iar protestantismul pe cel didactic, Biserica Ortodoxã vede înscopul harismatic al clericilor ei principalul punct de referinþã. Viaþacredinciosului ortodox este una ciclicã, el putând ajunge pe culmiledesãvârºirii în fiecare zi. În mod cotidian, el reia istoria mântuirii ºi, înfiecare zi, el se sfinþeºte prin Sfânta Liturghie care sfinþeºte întreagacreaþie. Evoluþia de la crearea lui ºi a lumii întregi pânã la Întruparea ºiÎnvierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este adusã în prim plan deBisericã prin ciclul ei liturgic extraordinar, care culmineazã cu ºi jertfaeuharisticã din cadrul acesteia. Cu privire la acest aspect, SfântulDionisie Areopagitul îºi construieºte sistemul sãu mistagogic pe unierarhism ºi un liturgism universal.

Acelaºi sfânt vede în Sfânta Liturghie o scara care duce la cer.vorbeºte despre Sfânta Liturghie ca un progres continuu, în care omuleste chemat treptat la împãrtãºirea de Dumnezeiasca Euharistie. Astfel,el vorbeºte de mai multe taine care se petrec în cadrul Sfintei Liturghii,taine ce-ºi au punctul concentric în epiclezã, în Sfânta Euharistie,menþionând însã cã pentru o desãvârºire a credinciosului în SfântaLiturghie este obligatorie participarea acestuia la toate tainele petrecutein ea. Dincolo de evoluþia textelor liturgice, aceºti autori surprind înSfânta Liturghie o adevãratã revelaþie dumnezeiascã, în care IisusHristos este prezent de fiecare datã ºi se oferã oamenilor în fiecare jertfaeuharisticã. În acelaºi timp, cultul Bisericii are în centrul lui repetarea ºirenaºterea constante in timp a singurei Taine neschimbãtoare însemnificaþie, conþinut, scop. este actualizarea unicului, singurului ºiirepetabilului eveniment al jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos depe Cruce, esenþa acestei Taine constând în posibilitatea cuceririitimpului, adicã în manifestarea ºi realizarea unui eveniment aparþinândtrecutului în toatã realitatea ºi eficacitatea sa veºnicã ºi supratemporalã.

Despre cercetarea ºiabordarea omului capersoanã teologicã

Trecând acum într-un registru mult mai profund, vom remarca ºisusþine cu toatã convingerea ºi tãria cã, în mãsura în care se împãrtãºeºtede toate acestea, pe calea ascezei ºi contemplaþiei, a fãptuirii ºi atheoriei, omul se descoperã pe sine, îºi descoperã rostul ºi rolul sãu înaceastã lume ºi viaþã ºi descoperã raþiunile sau sensurile înalte aleexistenþei sale, ale lumii ºi ale timpului, ca loc ºi timp al mântuiriipersonale, ce anticipeazã promisiunea unui ,,cer nou ºi pãmânt nou,, (IIPetru 3,13).

În altã ordine de idei, lumea, timpul, omul fac tot mai mult obiectulanalizei ºi al reflexiei ºtiinþelor descriptive, naturale, fizice ºi exacte.Concluziile la care conduce, însã, acest mod de abordare nu sunt dintrecele mai mulþumitoare pentru filosof sau moralist. Astfel încât numaireducerea faptului sufletesc la sfera fiziologicului ºi a psihologicului, aevoluþiei la dizolvare pot satisface, poate, doar o curiozitate ºtiinþificã,nu ºi dorul ºi efortul moral. Spaþiul ºi timpul sunt privite doar înperspectiva fizicã, în baza interacþiunii lor, iar omul, într-un astfel decadru, se simte stingher ºi strãin. Trebuie sã reþinem faptul cã tainaomului nu se cuprinde ºi nu se închide în el însuºi, ci se raporteazã laArhetipul dupã care a fost el a creat ºi spre care tinde – Dumnezeu.Ontologia sa este iconicã, adicã ne conduce spre Dumnezeu, a cãruiicoanã imperfectã, dar în continuã epectazã, este omul. ,În profunzimeatainei sale, omul nu existã doar pentru sine ºi prin sine, ci prin voinþaCreatorului sãu ºi pentru semenii sãi. Dependenþa de Dumnezeu –Pãrintele sãu ceresc - ºi de semenii sãi sunt cele douã aspectefundamentale ale existenþei umane. Omul nu îºi este nici mãcar lui uncentru ºi nu îºi este suficient sieºi, ci se aflã permanent în legãturã cusemenii sãi, îndreptându-se, prin legea iubirii, spre Dumnezeu ºiaceºtia,, – afirmã tot Pãrintele Profesor Ioan Cristinel Teºu.

Într-o abundenþã de antropologii ºi psihologii, soluþia teologicãîntregeºte ºi încununeazã toate celelalte elemente ale discursuluiantropologic, ºi aceasta la un mod ontologic, profund optimist ºi pozitiv,într-o perioadã în care, datoritã egocentrismului luciferic, recursul lacuvintele inspirate ale adevãraþilor Pãrinþi duhovniceºti pare inoportun,perimat ºi anacronic. Criza sau drama omului modern ºi a lumii în caretrãieºte, cum pe bunã dreptate constata marele moralist român –Profesorul Constantin Pavel în lucrarea sa ,,Problema rãului la FericitulAugustin,, este cã ,,piere ºi nu-ºi dã seama de unde-i vine pieirea.Aruncã vina pe crizele economice, sociale ºi politice, socotindu-leultimele ºi singurele cauze ale rãului de care suferã, dar ignorã cauzaadevãratã a tuturor relelor: pãcatul,,. Cauza acestei tragedii a omuluicontemporan o constituie antropologia greºitã de la care se porneºte îndesluºirea ºi explicarea tainei umane, din perspectiva originii ºifinalitãþii sale. ,,Nu s-a înþeles cã omul este o fiinþã naturalã, însã, înacelaºi timp ºi într-un anumit sens, ºi supranaturalã, coruptã ºi fãrã har,dar având un scop supranatural. Omul a fost considerat numai în chip

natural. Tãindu-i-se legãtura cu Dumnezeu ºi fiind redus la propriile luiforþe naturale, omul a devenit robul nevoilor ºi plãcerilor. Lipsit fiind desuportul spiritual al religiei, nimic nu-l mai poate apãra împotrivahaosului. Umanismul antropocentric nu sfârºeºte, cum s-ar crede, printr-o afirmare a omului, ci printr-o negare a lui... ,,Afirmã acelaºi PãrinteProfesor Constantin Pavel în aceeaºi lucrare.

Cu alte cuvinte, aºadar, omul este o fiinþã teologicã. De aceea ºtiinþacare spune cel mai multe ºi la modul propriu despre taina umanã esteTeologia. ªtiinþele experimentale analizeazã structura, ºtiinþele umaniste– legãturile diferite în cadrul sau în afara acestei structuri, însã omul nueste doar pentru el un element de unitate ºi sintezã, ci se aflã în legãturãcu Dumnezeu, Creatorul sãu. Explicarea modului existenþei ºi lucrãriiacestei legãturi, a tainei ei, atât cât este cu putinþã, face preocupareaTeologiei, aflându-ne, în acord, când afirmãm acest lucru, cu toþi Pãrinþiiºi Teologii Bisericii noastre. ,,Omul are o constituþie teologicã, estealcãtuit teologic. Existenþa sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie.Pentru el, viaþa are sens ºi valoare realã nu din propria sa perspectivã,antropologicã, finitã, reductibilã la un moment clar pe axa istorieimântuirii, ci din perspectiva veºniciei, o perspectivã teologicã ºiteocentricã. De aceea, adevãratul domeniu de înþelegere a omului îlconstituie metaontologia ºi teologia,, - afirmã ºi susþine PãrinteleProfesor Ioan Cristinel Teºu de la Facultatea de Teologie Ortodoxã„Dumitru Stãniloae” din Iaºi, în lucrarea sa „Omul – Tainã Teologicã„ -apãrutã la Editura ,,Christiana„ din Bucureºti. Fiinþa umanã dispune deputeri ºi resurse pe care numai o intensã lucrare asceticã, dinamizatoarea acestor resurse, o poate descoperi. ªi, din aceastã perspectivã, omulmodern are o cunoaºtere alteratã ºi imperfectã despre bogãþia infinitã avieþii sale duhovniceºti, tocmai datoritã ignoranþei ºi nepriceperii sale dea o descoperi. Omul contemporan se cunoaºte mai puþin pe sine decâtcunoaºte universul pe care viaþa sa îl produce ºi îl pune în lucrare, estemai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afarã decât asupra celorcare se aflã în adâncul infinit al sufletului sãu, fãrã mãcar sã le bãnuiascãsau sã le intuiascã. ,,În fiinþa omeneascã sunt puteri pe care noi nu lecunoaºtem încã ºi se pare cã omul modern se cunoaºte mai puþin decâtomul din timpul clasicismului creºtin. Omul modern îºi ignorã în partefacultãþile, care îl aduc chiar prin propriile lor forþe la înãlþimea demanifestare pe care acest om nu o bãnuieºte,, - susþine Nichifor Crainicîn lucrarea sa ,,Sfinþenia – Împlinirea umanului,, - (Curs de teologiemisticã).

În pofida tuturor eforturilor de a lãrgi cunoaºterea omului, tainapersoanei umane nu poate fi epuizatã niciodatã. ,,Nici o informaþieobiectivã nu este posibil sã epuizeze unicitatea persoanei, sã ne facãcunoscutã persoana. Oricât de multe ºi amãnunþite descrieri am oferi,oricât de mult am insista asupra nuanþelor, trãsãturilor ºi însuºirilorcaracteristice (fizionomie, însuºiri ale sufletului, caracter etc.)determinãrile noastre vor corespunde în mod necesar mai multorpersoane, deoarece este imposibil ca prin formulãrile obiective alelimbajului nostru de fiecare zi sã semnalãm caracterul unic ºi distinct alunei persoane,, - afirmã teologul grec Christos Yannaras în lucrarea sa,,Abecedar al credinþei. Introducere în teologia ortodoxã,, - tradusã ºieditatã, la noi, de cãtre Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman – înEditura „Bizantinã” din Bucureºti. Motivul special pentru care omuleste ºi va rãmâne pentru ºtiinþã un mister este acela cã el ,,se aflãdincolo de limitele ºtiinþei, cã în nucleul lui, din cauza constituþiei saleproprii, el este o fiinþã teologicã (ho theologiko) – dupã cum afirmã unalt teolog grec Panayotis Nellas – în lucrarea sa ,,Omul – animalîndumnezeit,, - tradusã, în limba românã, în douã ediþii – la Editura,,Deisis,, din Sibiu.

Persoana nu este infinitã prin fiinþã, ci tinde spre infinitate, încalitate de ,,chip al lui Dumnezeu,,. Sentimentul infinitului, legat denatura ºi viaþa persoanei umane, pe care aceasta îl trãieºte în funcþie deeforturile de spiritualizare, demonstreazã cã omul nu este o stare fixã,înþepenitã, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potenþã, o þintã cetrebuie atinsã. ,,Persoana umanã se dovedeºte, prin caracterul eiinepuizabil, ca o existenþã fãrã sfârºit. Ea nu se poate opri niciodatã încreºterea ei, nu poate înceta niciodatã în comunicarea ei mereu nouã, înprimirea ºi comunicarea altor ºi altor conþinuturi ºi stãri sufleteºti, înanalize proprii prin gândire, în extinderea ei prin cunoaºtere . N-areniciodatã totul infinit, dar nici nu se poate opri în drumul ei spre el, într-o anumitã comunicare cu el. Trãieºte mereu infinitul, dar îl trãieºte caþintã de atins ,, - ne spune Pãrintele Dumitru Stãniloae în lucrarea sa ,,Studii de Teologie Dogmaticã,, - la pag. 175. Ori, tocmai acest aspectde tainã cautã sã-l punã spiritualitatea ortodoxã în permanent conturduhovnicesc. Ea este întoarsã spre ,,omul lãuntric,, spre ,,omulduhovnicesc,, este o antropoteologie, o ,,teologie a actualizãrii chipuluiîn asemãnare,, a ,,îndumnezeirii prin har ºi lucrare,, dar – aºa cumadaugã de fiecare datã aceºti pãrinþi teodidacþi - ,,atât cât este cu putinþãomului ,,Preocupare esenþialã a scrisului duhovnicesc cu privire la omnu este atât de a constata cãderile sau ridicãrile sale, cât mai ales de aarãta cãile de îmbunãtãþire a vieþii spirituale. De aceea, o învãþãturãconstantã a pãrinþilor nevoitori este aceea cã omul pãtrunde în tainelevieþii sale ºi ale altora pe mãsura curãþiei, a pocãinþei. Cunoaºtereaomului ºi autocunoaºterea, cu alte cuvinte introspecþia, sunt legate depocãinþã, cãci Dumnezeu, care se aflã în sufletul nostru – în chip vãdit

– de la botez, devine o prezenþã efectivã pe mãsura împliniriiporuncilor.

Cunoaºterea pãcãtoºeniei noastre, a nedeplinãtãþii duhovniceºti,izvor al cãinþei permanente, este prima fazã a cunoaºterii de sine.Cunoaºterea de sine este una dintre cele mai adânci cunoaºteri pe careo poate dobândi omul. Pe o treaptã superioarã, aceastã cunoaºtereobiectivã dobândeºte un sens moral mai accentuat, constând în dorinþade a ne elibera de patimi ºi de a dobândi virtuþile, pentru a ajunge laadevãrata cunoaºtere ºi trãire a lui Dumnezeu. ,,A te cunoaºte pe tineînseamnã, pe treptele cele mai înalte ale vieþii duhovniceºti, a ficonºtient de adâncul pe care îl reprezintã fiinþa umanã, a descoperiîmpãrãþia lui Dumnezeu din lãuntrul nostru, din adâncul nostru cel detainã, cum preferã scriitorii spirituali sã numeascã inima omului. Însã,a depista, a sesiza ºi a experia prezenþa harismaticã a lui Dumnezeu,sãlãºluit, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, în adâncul sufletului nostruîncã de la botez, înseamnã a experia infinitatea de sensuri ºi înþelesuri,abisul de bunãtãþi dumnezeieºti din sufletul nostru, pe care pãcatul nule poate decât acoperi. Înseamnã a actualiza toate aceste potenþe,, -afirmã Pãrintele Ioan Cristinel Teºu în aceeaºi lucrare – la pag. 45.

De aceea, celui ce se cunoaºte pe sine cu adevãrat i se dã cunoºtinþatuturor. Aºa se întâmplã cu sfinþii, care, datoritã vieþii lor îmbunãtãþitedobândesc o cunoaºtere lãrgitã, extinsã, expresie a cunoaºterii ºiinspiraþiei pe care le aduce Duhul Sfânt. Sfinþii îºi cunosc deplinînãlþimile ºi adâncimile sufletului, îi cunosc ºi pe ceilalþi ca pe ei înºiºiºi au o anumitã cunoaºtere a celor viitoare. Cunoaºterea de sine a celuiduhovnicesc nu este o cunoaºtere trupeascã, exterioarã, materialã,unilateralã, limitatã, ci una lãuntricã, duhovniceascã, în bogãþia desensuri pe care o are viaþa omeneascã. Este o cunoaºtere experimentalã,prin participarea ºi unirea cu realitatea cunoscutã, care, pe treptele celemai înalte este Însuºi Dumnezeu, izvorul oricãrei cunoaºteri ºiautocunoaºteri. Cunoaºterea de sine este, la cei duhovniceºti, luminatãde Dumnezeu, cãci nu putem cunoaºte bine, autentic, ºi nu putemcunoaºte cu adevãrat decât în Dumnezeu ºi prin Dumnezeu. Doar haruldumnezeiesc poate potenþa firea umanã pânã la sesizarea cât maiexactã, interioarã, a realitãþilor vieþii sufleteºti. Prin urmare,cunoaºterea de sine este întotdeauna un act de pocãinþã, cãci, pe mãsurãce înaintãm în aceastã cunoaºtere, pe lângã adausurile duhovniceºti, nedãm seama permanent ºi de scãderile noastre, nu atât intelectuale,raþionale, cât mai ales morale, duhovniceºti. Adevãrata cunoaºtere desine începe prin pocãinþã ºi nu se terminã niciodatã, afundându-se totmai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoaºtereade sine înseamnã a simþi deplin condiþia de creaturã, faþã de Creatoruliubitor.

Aºadar, atunci când defineºte omul, spiritualitatea ortodoxãvorbeºte despre el cu sfialã duhovniceascã ºi îl numeºte ,,tainãteologicã,,. La fel, întreaga sa viaþã sau întregul dinamism al vieþii saleduhovniceºti, în centrul cãruia se aflã sistemul minte – inimã, constituieo tainã. De aceea, teologia are o cunoaºtere mai adâncã, interioarãdespre elementele acestei taine. Încercãrile ºtiinþelor naturale ºiexperimentale de a o exprima, în termenii conceptelor închise,structuraliste, se lovesc de insuficienþa obiectelor ºi metodelor decercetare ºi de neputinþa minþii noastre slãbite de pãcat. ,,Problemavieþii ºi a bogãþiei sale de semnificaþii spirituale n-a putut fi epuizatãsau mãcar parþial rezolvatã nici de psihologia experimentalã ºi nici depsihanaliza abisalã sau a profunzimilor. Încercãrile de a raþionaliza sauconceptualiza taina vieþii omeneºti, pe care o exprimã existenþa umanãspiritualã, de a explica prin categoriile limitate ºi prin intermediulmetodelor ºi demonstraþiilor ºtiinþifice taina sa inefabilã eºueazã. Ea nupoate fi epuizatã prin metodele obiºnuite ale ºtiinþei experimentale ºilogice, nu poate fi circumscrisã în cadrul limitat al cunoaºteriiºtiinþifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului omenescreprezintã o cunoaºtere aparentã ºi cel mult parþialã,, - afirmã acelaºiPãrinte Ioan Cristinel Teºu de la Iaºi. Precum Dumnezeu este infinit, iarurcuºul spre El are caracterul unei permanente epectaze, se pot exprimaanumite rãsãturi ale creºtinului, aflat pe diferite trepte ale desãvârºirii,fãrã, însã, a se putea exprima totul. Persoana umanã nu poate fi limitatãla calcul aritmetic sau cantitativ, pentru cã taina sa este inepuizabilã,este inepuizabilã, este un univers de taine.

A încerca sã înþelegi omul înseamnã, pentru pãrinþii duhovniceºti aiRãsãritului, a încerca sã înþelegi eforturile fiinþei umane în dorinþaneîncetatã de a înainta spre Arhetipul ei, altfel aceastã înþelegere estedoar una parþialã, fragmentarã, înseamnã o exprimare a relativuluiuman în raport inegal cu ceea ce nu este el – Absolutul divin – susþinePaul Evdokimov. Oricât ar fi analizat, omul se ridicã deasupra oricãrorexamene, anamneze, rãmânând permanent o enigmã sau un mister, otainã, un áãíïóôïò – o ,,fiinþã necunoscutã,, - dupã cum spune AlexisCarrel – în cartea sa ,,Omul, fiinþã necunoscutã,, cea mai marenecunoscutã, tainã, enigmã ºi mister al lumii create. Totodatã,convingerea noastrã este cã singurã antropologia creºtinã are puterea dea aduce liniºtea atât de mult cãutatã, pentru om ºi pentru lume, liniºteizvorâtã din iubirea lui Dumnezeu ºi împãrtãºitã lumii prin om -,,cununa creaþiei,,.

-va urma-Drd. Stelian GOMBOª

DDeesspprree rraappoorrttuull ººii rreellaaþþiiaa ddiinnttrree oomm ººii BBiisseerriiccããîînn ggâânnddiirreeaa ººii vviizziiuunneeaa mmiissttaaggooggiiccãã oorrttooddooxxãã……

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Sfânta Scripturã spune cã "Deci, dar, fiecare din noi vada seama despre sine lui Dumnezeu." (Rom.14, 12).Acest lucru înseamnã cã trebuie sã fim atenþi ºi la aspectuladministrãrii valorilor fie materiale, fie spirituale, cu careDumnezeu ne-a înzestrat.

Isprãvnicia creºtinã înseamnã mai întâi închinare. Întot ceea ce facem, ºi suntem, noi depindem întru totul deDumnezeu. Biblia ne spune faptul cã "Dumnezeu L-afãcut pe om ..." (Facerea 1, 27). Ca fiinþe omeneºti, noisuntem deci, fãptura mâinilor Sale, îi aparþinem luiDumnezeu prin creaþiune dar ºi prin rãscumpãrare. în Elavem noi suflarea ºi viaþa. Depindem în totul de El, deaceea trebuie sã-L recunoaºtem, sã-L acceptãm dreptCreator, Mântuitor ºi Susþinãtor. Chiar mai mult, noi nusuntem doar proprii noºtri stãpâni ºi nu avem dreptul sãdispunem de noi înºine. Numai Dumnezeu este îndreptãþitsã dispunã de noi. Iatã de ce trebuie sãtrãim în armonie perfectã cu Planul SãuDivin, sã armonizãm viaþa noastrã cuvoinþa Sa divinã.

Ca ºi creºtini s-ar cuveni poate înanumite ocazii, sã-L rugãm pe Dumnezeusã ne ierte cã am trãit mai mult pentru noi,cã ne-am purtat ºi poate ne mai purtãmîncã, doar ca ºi când am fi fost, sau am fi,proprii noºtri stãpâni, cã L-am jefuit peDumnezeu într-un anume fel, un anumittimp de .dreptul pe care-L are asupranoastrã.

Dumnezeu ne dã hrana, pâinea cea detoate zilele, viaþa, sãnãtatea,îmbrãcãmintea, puterea de muncã,înþelepciunea, credinþa, voinþa ºiînfãptuirea, bunurile materiale, º.a. Ceavem noi ºi n-am primit de la Dumnezeu?Ce posedãm noi despre care putem spunecã este doar al nostru, cã nu vine de la El?Nimic din ceea ce posedãm nu este alnostru. Tot ce avem ne este împrumutat,pus la dispoziþie în anumite condiþii, cu unanumit scop. Chiar ºi ce folosim pentrunoi trebuie sã folosim în aºa fel încât sã-Lslujeascã pe El. "Fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþiorice altceva, sã faceþi totul spre slava lui Dumnezeu."Administrarea bunurilor care ne-au fost încredinþatetrebuie fãcutã în aºa fel încât sã fie o închinare, o cinstirela adresa Marelui nostru Proprietar.

Noi n-ar trebui sã uitãm niciodatã faptul cã viaþanoastrã pãmânteascã este o probã, un examen, la caresuntem supuºi de cãtre Dumnezeu, pentru a demonstradacã suntem sau nu pregãtiþi, sau apþi spiritual, pentruviaþa viitoare. Nici unul din aceia a cãror caracter poartãpecetea degradantã a egoismului omenesc nu vor puteaintra în Împãrãþia lui Dumnezeu. De asemenea,Dumnezeu ne pune pe noi aici jos pe pãmânt, la probãîncredinþându-ne anumite bunuri trecãtoare; vremelnice ºicautã sã vadã modul în care le folosim, iar acest lucru Îiva permite sã hotãrascã dacã suntem demni sãadministrãm bogãþiile Sale veºnice.

Ca ºi creºtini, noi trebuie sã înþelegem bine faptul cãînchinarea implicã ºi folosirea darurilor primite în folosulStãpânului nostru, dupã regulile date de El. Noi neînchinãm lui Dumnezeu ºi atunci dacã dezvoltãm ºifolosim talentele pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a-Lsluji mai bine ºi mai eficient.

Isprãvnicia creºtinã înseamnã mai mult decât bani.Când Dumnezeu a instituit isprãvnicia creºtinã, banii nuexistau încã. Nu erau nici biserici, nici ºcoli, nici solicitãripentru activitatea misionarã sau socialã. Mai mult,isprãvnicia creºtinã, nu poate fi privitã ca un program, cao solicitare a bisericii sau ca un regulament. Poate pãreaciudat faptul cã în anumite comunitãþi creºtine isprãvniciacreºtinã se foloseºte numai cu privire la bani, deoarece învorbirea curentã i se atribuie totdeauna sensul corect,deoarece ispravnicul este un "administrator" sau un"supraveghetor". De obicei, în atribuþiunile unuiadministrator sau ispravnic responsabilitãþile financiarenu constituie decât o parte din isprãvnicie.

Isprãvnicia creºtinã cuprinde administrarea tuturorbunurilor materiale ºi spirituale pe care Dumnezeu ni le

încredinþeazã. Ea cuprinde toate aspectele vieþii. DarurileDuhului Sfânt sunt bunuri divine încredinþate nouã spreadministrare, iar noi suntem datori sã le folosim, sã ledezvoltãm ºi sã obþinem cu ajutorul lor un profit spiritualcât mai mare pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Putemspune deci cã isprãvnicia creºtinã înseamnã în faptadministrarea vieþii creºtine.

Isprãvnicia creºtinã ºi mântuirea. Noi suntemmântuiþi "prin har, prin credinþã". Dar, când harul luiDumnezeu lucreazã în noi iertarea pãcatelor ºi eliberareada sub puterea diavolului, când ajungem morþi faþã depãcat ºi înviem la o viaþã nouã în ºi pentru HristosDomnul nostru, atunci toate bunurile spirituale ºimateriale pe care le-am primit vor fi puse în slujbaDomnului ºi Mântuitorului nostru, ca o expresie arecunoºtinþei pentru harul Sãu salvator faþã de noi.

Administrarea vieþiinoastre va deveni oadevãratã închinare, vadeveni o jertfã plãcutã luiDumnezeu. Aceastãisprãvnicie, aceastãînchinare este exprimarearecunoºtinþei, a mulþumiriipentru lucrarea mântuiriinoastre, a biruinþei sfinte ºidumnezeieºti. pe careHristos Domnul a obþinut-oîn noi ºi pentru noi.

Isprãvnicia creºtinãînseamnã dãruire. "Cineoare, este slugacredincioasã ºi înþeleaptã,pe care a pus-o stãpânulpeste slugile sale ca sã ledea hranã la timp ?"(Mat.24, 45)

Ispravnicul credincios ºiînþelept a primit bunuri ºi afost pus peste ceata slugilorca sã le poarte de grijã atâtatimp cât stãpânul va lipsi.

Aºa cum cu ocazia minunii înmulþirii pâinilor, pâineaprimitã de ucenici de la Domnul lor, se înmulþea înmâinile lor pe mãsurã ce dãdeau mulþimilor la fel darurilespirituale ºi materiale se înmulþesc în mâinile noastre, darnumai în mãsura în care le împãrþim celor pentru care ne-au fost date. Altfel, ca ºi fariseii, care se aºezaserã în uºaîmpãrãþiei (nici ei nu intrau, nici pe alþii nu lãsau sã intre),care pãstrau pentru ei darurile primite fãrã a beneficia cuadevãrat de ceea ce aveau, ni se poate întâmpla ºi nouã sãirosim daruri care ar fi putut fi binefãcãtoare atât pentrualþii cât ºi pentru noi.

În Împãrãþia lui Dumnezeu se intrã pe poartasacrificiului de sine, a jertfei, a crucii. A fi administratornu înseamnã doar a primi, ci înseamnã, prin excelenþã, ada, a pune la schimbãtor, a investi. Poþi investi bani ca sãcâºtigi bani, dar poþi investi bani ca sã câºtigi suflete,poþi investi bani, ca sã cumperi egoismul care esterãdãcina tuturor relelor sau sã obþii un caracter altruist.Poþi investi muzicã pentru a transforma o inimã de piatrãîntr-o inimã de carne. Poþi investi timp, milã ºi speranþãpentru a ridica un om cãzut intre tâlhari. Poþi investitextele biblice pe care le ºtii pentru a converti pe cineva,pentru al îndruma spre Bisericã ºi în final spre Dumnezeu.Poþi investi cuvântul proorociei pentru a trezi pe oamenila realitate. Poþi investi casa pentru a fi un adãpost celorce nu-1 au. ªi câte alte daruri nu pot fi administrate în aºafel încât Împãrãþia lui Dumnezeu sã creascã, sã sedezvolte pe pãmânt! Dãruirea bunurilor care aparþin unuiDumnezeu al ordinii ºi al plãnuirii nu se poate realiza însãla voia întâmplãrii, când pot, cu ce pot, în funcþie de câtde pregãtit sunt. Sfânta Scripturã vorbeºte despre dãruireaîncurajatã de Dumnezeu ca fiind o dãruire sistematicã, nudoar din când în când sã dãruieºti pentru lucrareaDomnului, ci într-un mod sistematic.

În relaþia Sa cu omul, Dumnezeu a ales ca dãruirea sãjoace un rol deosebit de important, dar nu acceptã odãruire întâmplãtoare. El a zis: „Mã voi apropia de voipentru judecata ºi Mã voi grãbi sã mãrturisesc împotriva

descântãtorilor ºi preacurvarilor, împotriva celor ce jurãstrâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaºului, careasupresc pe vãduvã ºi pe orfan, nedreptãþesc pe strãin, ºinu se tem de Mine, zice Domnul oºtirilor. Cãci Eu suntDomnul, Eu nu Mã schimb; de aceea, voi, copii ai luiIacov, n-aþi fost nimiciþi. Din vremea pãrinþilor voºtri voiv-aþi abãtut de la poruncile Mele ºi nu le-aþi pãzit.Întoarceþi-vã la Mine, ºi Mã voi întoarce ºi Eu la voi, ziceDomnul oºtirilor. Dar voi întrebaþi: "În ce trebuie sã neîntoarcem?" Se cade sã înºele un om pe Dumnezeu cumMã înºelaþi voi? Dar voi întrebaþi: "Cu ce Te-am înºelat?"Cu zeciuielile ºi darurile de mâncare. Sunteþi blestemaþicâtã vreme cãutaþi sã Mã înºelaþi, tot poporul înîntregime! Aduceþi însã la casa vistieriei toate zeciuielile,ca sã fie hrana în Casa Mea; puneþi-Mã astfel laîncercare, zice Domnul oºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vãvoi deschide zãgazurile cerurilor ºi dacã nu voi turnapeste voi belºug de binecuvântare. Aduceþi însã la casavisteriei zeciuielile." (Mal. 3, 10).

Este uºor de observat cã Dumnezeu nu lasã la voiaîntâmplãrii dãruirea, nici mãcar la voia omului, cistabileºte un sistem de dãruire, o dãruire sistematicã.

Dãruirea sistematicã nu se aplicã doar pentru ceea ceDumnezeu a pus deoparte ca fiind al Lui, atât din bunurilemateriale, cât ºi din timp, etc.}. În afarã de ceea ce esteoprit prin excelenþã pentru Sine, pentru a I Se recunoaºtepe calea aceasta dreptul de Proprietar, El mai cere ºidaruri de bunãvoie din toate bunurile pe care ni le-aîncredinþat. În domeniul financiar, spre exemplu,neglijarea darurilor este la fel de vinovatã ca reþinereazecimilor (Mal.3, 8). Dar ºi în dãruirea de bunãvoie sepoate vorbi de o dãruire sistematicã, pentru ca Biserica Sasã nu sufere nici din lipsa de (de hrana în Casa Mea),adicã de fonduri bãneºti ºi materiale.

Putem observa cã, deºi a ºaptea parte din timpulsãptãmânii este destinatã în mod deosebit închinãrii ºilegãturii cu Dumnezeu, Daniel se ruga de trei ori pe zi,noi suntem îndemnaþi sã ne rugãm nu numai în fiecaredimineaþã ºi searã, ci ori de câte ori avem ocazia. Ce binear fi bine dacã am folosi în fiecare zi mãcar o orã pentru astudia ºi medita la viaþa Mântuitorului nostru Iisus Hristosºi mai ales la evenimentele din sãptãmâna patimilor. Estenecesarã o dãruire sistematicã pentru Dumnezeu ºiBiserica Sa ºi din timpul din afara zilei de sãrbãtoaresãptãmânalã, adicã din cele ºase zile destinate sã ne facemlucrãrile noastre.

În ceea ce priveºte dãruirea pentru ajutorul sãracilorexista, de asemenea, o planificare sistematicã: spicelecare rãmâneau în urma slugilor trebuiau sã rãmânã pentrusãraci, în al ºaptelea an pãmântul nu trebuia cultivat, rodulrãmânând pentru sãraci, iar în lanul jubiliar se restituiauproprietãþile pierdute. În practicarea religiei ºi a cultului,închinarea colectivã din zilele de sãrbãtori trebuiecompletatã ºi de închinarea zilnicã în propria familie.

Noi suntem administratorii lui Dumnezeu ºi trebuie sãadministrãm dupã planul divin, nu doar banii, nu doarbunurile materiale, ci întreaga noastrã viaþã.Administrarea vieþii creºtine nu se face într-un modîntâmplãtor sau haotic. Ca ºi credincioºi trebuie sã neformãm un sistem de dãruire sistematicã, cum la feltrebuie sã avem un sistem de evaluare a implicãrii noastreîn lucrarea lui Dumnezeu, dincolo de ceea ce a se cere caobligaþie, o dãruire benevolã sistematicã, a fi gata sãrãspunzi la chemarea Bisericii ºi la alte activitãþi de altãnaturã decât cele spirituale, dar ºi activitãþi sociale,benevole voluntare. Luaþi Crucea sacrificiului ºi a dãruiriiºi veþi fi binecuvântaþi de Dumnezeu.

Dacã fiecare dintre noi ne vom gãsi propriul nostrusistem evaluare a implicãrii noastre în lucrarea Domnului,ne vom dovedi buni ispravnici ºi vom primibinecuvântarea cerului. Prin puterea Duhului Sfânt putemcontrola ºi corecta evoluþia investiþiilor noastre, astfelîncât la ziua aceea mare înfricoºatã a venirii Domnuluiºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sã avem personalfericita ocazie sã auzim rostite ºi nouã minunatele cuvinteale Stãpânului Dumnezeul nostru: "Bine slugã bunã ºicredincioasã; peste puþine ai fost credincioasã, pestemulte te voi pune, intrã în bucuria Stãpânului tãu.”(Matei 25, 23).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

FFiiii uunn bbuunn iisspprraavvnniicc aall vviieeþþiiii ccrreeººttiinnee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

IIssppiitteellee sseexxuuaallee ººii ccããssããttoorriiaaPentru cei care vor sã fie cât mai bine documentaþi, din

punct de vedere moral, în lupta noastrã cu ispitelesexuale, toate problemele legate de desfrânare ºi decãsãtorie le gãsesc în Noul Testament. Redãm mai joscele mai importante capitole ºi versete în legãturã cuaceste probleme:

Cu privire la desfrânare:Iisus a zis: „Aþi auzit cã s-a zis celor de demult: Sã nu

sãvârºeºti adulter. Eu însã vã spun vouã cã oricine se uitãla femeie, poftind-o, a ºi sãvârºit adulter cu ea în inimalui” (Matei 5, 27-28). [...] „din inimã ies: gânduri rele,ucideri, adultere, desfrânãri, furtiºaguri, mãrturiimincinoase, hule” (Matei 15, 19; Marcu 7, 21-22).

Iar Sfântul Apostol Iacob scrie: „De unde vinrãzboaiele ºi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici:din poftele voastre care se luptã în mãdularele voastre?[...] Preadesfrânaþilor! Nu ºtiþi, oare, cã prietenia lumiieste duºmãnie faþã de Dumnezeu? Cine deci va voi sã fieprieten cu lumea se face vrãºmaº lui Dumnezeu” (Iacob 4,1;4).

Tot cu privire la desfrânare, Sfântul Apostol Pavelscrie:

„Pentru cã (poruncile): sã nu sãvârºeºti adulter; sãnu ucizi; sã nu furi; sã nu mãrturiseºti strâmb; sã nupofteºti... ºi orice altã poruncã ar mai fi, se cuprindeîn acest cuvânt: sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tineînsuþi” (Romani 13, 9).

Adresându-se Corintenilor, Sfântul Apostol Pavelscrie: „Nu ºtiþi, oare, cã nedrepþii nu vor moºteniÎmpãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã amãgiþi: Nicidesfrânaþii, nici închinãtorii la idoli, nici adulterii,nici malahienii, nici sodomiþii, nici furii, nicilacomii, nici beþivii, nici batjocoritorii, nici rãpitoriinu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu” (1Corinteni 6, 9-10).

Iar cãtre Galateni, Sfântul Apostol Pavel scrie:„Iar faptele trupului sunt cunoscute, ºi ele sunt:adulter, desfrânare, necurãþie, destrãbãlare, închinarela idoli, fermecãtorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii,gâlcevi, dezbinãri, eresuri, pizmuiri, ucideri, beþii,chefuri ºi cele asemenea acestora, pe care vi le spundinainte, precum dinainte v-am ºi spus cã cei ce facunele ca acestea nu vor moºteni Împãrãþia luiDumnezeu. Iar roada Duhului este dragostea,bucuria, pacea, îndelunga-rãbdare, bunãtatea, facerea debine, credinþa, blândeþea, înfrânarea, curãþia; împotrivaunora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui HristosIisus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cupoftele. Dacã trãim în Duhul, în Duhul sã ºi umblãm”(Galateni 5, 19-25).

De asemenea ºi Efesenilor Sfântul Apostol Pavel lescrie: „Cãci aceasta s-o ºtiþi bine, cã nici un desfrânat, saunecurat, sau lacom de avere, care este un închinãtor laidoli, nu are moºtenire în Împãrãþia lui Hristos ºi a luiDumnezeu” (Efeseni 5, 5).

ªi Colosenilor Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Dreptaceea, omorâþi mãdularele voastre cele pãmânteºti:desfrânarea, necurãþia, patima, pofta rea ºi lãcomia, careeste închinare la idoli” (Coloseni 3, 5).

De asemenea Sfântul Apostol Pavel le scrie ºiTesalonicenilor: „Cãci voia lui Dumnezeu aceasta este:sfinþirea voastrã; sã vã feriþi de desfrânare, ca sã ºtiefiecare dintre voi sã-ºi stãpâneascã vasul sãu în sfinþenieºi cinste, nu în patima poftei, cum fac neamurile, care nucunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4, 3-5).

Iar Evreilor, Sfântul Apostol Pavel le scrie: „Cinstitã sãfie nunta întru toate ºi patul nespurcat. Iar pe desfrânaþi îiva judeca Dumnezeu” (Evrei 13, 4).

Cu privire la cãsãtorie:Iisus a spus: „S-a zis iarãºi: Cine va lãsa pe femeia sa

sã-i dea carte de despãrþire. Eu însã vã spun vouã cãoricine va lãsa pe femeia sa, în afarã de pricinã dedesfrânare, o face sã sãvârºeascã adulter, ºi cine va lua pecea lãsatã, sãvârºeºte adulter” (Matei 5, 31-32; Luca 16,18).

Este foarte importantã ºi conversaþia lui Iisus avutã cufariseii: „ªi s-au apropiat de El farisei, ispitindu-L ºizicând: Se cuvine, oare, omului sã-ºi lase femeia sa pentruorice pricinã? Rãspunzând, El a zis: N-aþi citit cã cel Ce i-a fãcut de la început, i-a fãcut bãrbat ºi femeie? ªi a zis:Pentru aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi seva lipi de femeia sa ºi vor fi amândoi un trup. Aºa încâtnu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat

Dumnezeu, omul sã nu despartã. Ei I-au zis Lui: Pentruce, dar, Moise a poruncit sã-i dea carte de despãrþire ºi são lase? El le-a zis: Pentru învârtoºarea inimii voastre v-adat voie Moise sã lãsaþi pe femeile voastre, dar dinînceput nu a fost aºa. Iar Eu zic vouã cã oricine va lãsa pefemeia sa, în afarã de pricinã de desfrânare, ºi se va însuracu alta, sãvârºeºte adulter; ºi cine s-a însurat cu cea lãsatãsãvârºeºte adulter” (Matei 19, 3-9; Marcu 10, 2-12).

Tot cu privire la cãsãtorie, Sfântul Apostol Pavel scrie:„Bine este pentru om sã nu se atingã de femeie. Dar din

cauza desfrânãrii, fiecare sã-ºi aibã femeia sa ºi fiecarefemeie sã-ºi aibã bãrbatul sãu. Bãrbatul sã-i dea femeiiiubirea datoratã, asemenea ºi femeia bãrbatului. [...] Celorce sunt cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeiasã nu se despartã de bãrbat! Iar dacã s-a despãrþit, sãrãmânã nemãritatã, sau sã se împace cu bãrbatul sãu; totaºa, bãrbatul sã nu-ºi lase femeia. [...] Femeia este legatãprin lege atâta vreme cât trãieºte bãrbatul ei. Iar dacãbãrbatul ei va muri, este liberã sã se mãrite cu cine vrea,numai întru Domnul. Dar mai fericitã este dacã rãmâneaºa, dupã pãrerea mea. ªi socot cã ºi eu am Duhul luiDumnezeu” (1 Corinteni 7, 1-3; 10-11; 39-40).

Iar pentru Efeseni, Sfântul Apostol Pavel scrie:

„Femeile sã se supunã bãrbaþilor lor ca Domnului. Pentrucã bãrbatul este cap femeii, precum ºi Hristos este capBisericii, trupul Sãu, al cãrui Mântuitor ºi este. Ci precumBiserica se supune lui Hristos, aºa ºi femeile, bãrbaþilorlor, întru totul. Bãrbaþilor, iubiþi pe femeile voastre, dupãcum ºi Hristos a iubit Biserica ºi S-a dat pe Sine pentruea” (Efeseni 5, 22-25).

Adresându-se Colosenilor, Sfântul Apostol Pavel scrie:„Femeilor, supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, precum secuvine, în Domnul. Bãrbaþilor, iubiþi pe femeile voastre ºinu fiþi aspri cu ele” (Coloseni 3, 18-19).

Pentru o înþelegere mai bunã, în vederea reuºiteinoastre în lupta cu pãcatul, facem urmãtoarea comparaþie:dupã cum pomul care face fructe bune sau rele are treipãrþi distincte: rãdãcina, tulpina ºi coroana, tot aºa ºi înlucrarea omului distingem trei pãrþi: gândirea, vorbirea ºifapta. Pomul care face fructe bune ne bucurã prin roadelelui, dar pomului cãruia îi rodesc fructe rele, în zadar îivom tãia coroana ºi chiar tulpina, cãci din rãdãcina lui vaodrãsli iarãºi o tulpinã ºi o coroanã, care va produce totfructe rele. Tot astfel ºi vorbirea ºi faptele mâinilornoastre se nasc din gândire, care este „rãdãcina”gândurilor noastre bune sau rele. Sã scoatem decirãdãcina cea rea a gândurilor.

În acest „rãzboi nevãzut” al gândirii, vom putea câºtigalupta împotriva gândurilor rele, ispititoare numai dacã nevom lupta neabãtut (potrivit învãþãturii creºtine)împotriva acestora, venite de la satana. Iar gândurile celemai ispititoare sunt cele ale sexualitãþii. De aceea, înrugãciunea pe care o facem seara înainte de culcare,zicem: „ªi ne dã nouã Stãpâne, celor ce mergem spresomn, odihnã trupului ºi sufletului, ºi ne pãzeºte pe noi detoatã întunecata ºi cea de noapte patimã a dulceþii.Conteneºte întãrâtãrile patimilor, stinge sãgeþilevicleanului cele aprinse ºi pornite asupra noastrã cuvicleºug [...]”

Sfinþii Pãrinþi numesc aceste pãcate ale sexualitãþii„patima dulceþii”. Este deci o patimã „dulce” care vineprin sãgeþile vicleanului, „aprinse ºi pornite asupranoastrã cu vicleºug”. De aceea sunt mulþi care nu luptã

împotriva acestui pãcat, pentru cã este „dulce”, adicãfoarte ispititor. Nici împãratul David ºi nici înþeleptulSolomon n-au rezistat acestei ispite. De aceea trebuie sãne îndepãrtãm de ea, nu sã luptãm împotriva ei (împotrivafemeii ispititoare). Iar Dumnezeu nu ne va pãrãsi.

Sunt unii care, nefiind instruiþi la timp, au înþeles maitârziu acest lucru. Dar mai sunt ºi alþii, care îl cunosc dintinereþe ºi totuºi nu numai cã nu se feresc de femeiaispititoare, ci se ºi desfãteazã cu ea, sãvârºind adulter îninima lor, iar mai târziu, în chiar trupul lor. Ce rãspunsvor da ei la judecata lui Dumnezeu?

Sã nu uitãm cã Dumnezeu ne-a lãsat sã alegem a face,în deplinã libertate, binele sau rãul dupã care vom fijudecaþi.

Din nefericire, bogãþia ºi luxul, dupã care aleargãmulþi, deschide multora calea spre acest pãcat. Este binesã nu uitãm cã în Psalmul 36, 16 este scris: „Mai bun estepuþinul celui drept, decât bogãþia multã a pãcãtoºilor”.

Pe cei ce spun cã nu se pot înfrâna (deºi s-ar puteaînfrâna prin voinþã, paza minþii, post, rugãciune, muncãfizicã ºi sport), Biserica îi sfãtuieºte sã se cãsãtoreascã.

Credincioºilor cu viaþã sedentarã, care nu pot facesport, li se recomandã sã facã gimnasticã de camerã ºi

metanii multe.Cu privire la cãsãtorie, fiecare este liber sã se

cãsãtoreascã cu cine doreºte, dar e bine sã se ºtie cãnu se recomandã ca cineva sã se cãsãtoreascã laîntâmplare sau „din milã” cu o femeie care are bolicronice, pentru cã bolile cronice (ºitemperamentale) se transmit genetic la copii. Deasemenea, nici femeilor sãnãtoase nu li serecomandã sã se cãsãtoreascã cu bãrbaþi care auboli cronice. Sã avem milã de oamenii bolnavi ºisã-i ajutãm, dacã putem, dar nu este bine sã necãsãtorim cu asemenea oameni, decât numai atuncicând se vor vindeca complet. Iar dacã cineva s-aîndrãgostit prea mult de o persoanã, neºtiind cã areboli cronice incurabile, trebuie sã întrerupãîntâlnirile. De aceea un vechi proverb italian zice:„Femeia ºi boii sã-i iei din satul tãu” (fiindcã îicunoºti bine). Dacã totuºi voieºte cineva sã secãsãtoreascã cu o persoanã care are boli croniceincurabile, trebuie sã fie bine pregãtit sufleteºte casã poatã duce „crucea grea” în familia sa.

Pe scurt, opinia noastrã este: orice om carevoieºte sã se cãsãtoreascã ºi vrea sã aibã o familie fericitã(sau cel puþin exemplarã) trebuie sã îndeplineascãurmãtoarele condiþii esenþiale: sã fie sãnãtos, sã fie harnic,sã fie disciplinat, ordonat, fãrã vicii, sã fie ascultãtor, sãfie respectuos ºi mai ales sã fie credincios. Dar sã fiecredincios ºi cu faptele, nu numai cu vorbele, cãci scriseste: „ºi demonii cred ºi se cutremurã” (Iacob 2, 19), darnu fac voia Tatãlui ceresc. Deci „credinþa fãrã faptemoartã este” (Iacob 2, 20).

Aºadar repetãm: pe cei ce spun cã nu se pot înfrâna,Biserica îi sfãtuieºte sã se cãsãtoreascã.

Dar mai sunt ºi multe alte feluri de pãcate, pe caretrebuie sã le mãrturisim la preotul duhovnic.

Numai spovedania ºi împãrtãºania ne pot salva dinîntunericul pãcatelor

Pentru cã sunt mulþi (mai ales tineri) dezorientaþi,libertini, glasul conºtiinþei m-a îndemnat sã citezcapitolele ºi versetele cele mai importante din NoulTestament pentru înþelegerea clarã a celor relatate. Sã nuse îndoiascã nimeni de cele scrise în Noul Testament,fiindcã au fost scrise de cãtre Sfinþii Apostoli ºiEvangheliºti cu preþul vieþii lor. Sã fie citite cu atenþie ºicu luare aminte, cãci Domnul nostru Iisus Hristos a zis:„De n-aº fi venit ºi nu le-aº fi vorbit, pãcat nu ar avea; daracum n-au cuvânt de dezvinovãþire pentru pãcatele lor”(Ioan 15, 22). ªi sã nu uitãm cã Domnul a mai spus:„Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vortrece” (Matei 24, 35).

Mai recomandãm cãrþile: Paza celor cinci simþuri ºiRãzboiul nevãzut, ambele scrise de cãtre NicodimAghioritul, care ne învaþã amãnunþit cum sã ne lutpãm cuispitele din lume ºi cu patimile din noi.

De asemenea, recomandãm cartea Gândurile ºiînfruntarea lor, de Ieromonahul Benedict Aghioritul,tradusã din limba elenã de ªtefan Lacoschitiotul, SchitulLacu, Sfântul Munte Athos, 2000.

- va urma -Marin-Marius TRUICULESCU

MMoorraalliittaatteeaa ººii îînnvvããþþããttuurraa bbiibblliiccããCCuuvviinnttee ppeennttrruu ttiinneerrii ººii ppeennttrruu oorriiccee ccrreeººttiinn ((IIII))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosintezeAAnnaalliizzaa lluuccrrããrriilloorr eexxeeccuuttaattee

llaa nnoouuaa CCaatteeddrraallãã AArrhhiieeppiissccooppaallããÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, s-a aflat

miercuri, 21 martie, în vizitã de lucru la ºantierul deschis în municipiul Curtea de Argeº,pentru noua catedralã închinatã Sfintei Muceniþe Filofteia ºi Sfinþilor Arhangheli Mihail ºiGavriil.

Cu aceastã ocazie a avut loc o întâlnire consultativã între chiriarhul locului ºi domnul IonTucã, Directorul Casei Regale, realizându-se un raport de recepþie pentru toate lucrãrileexecutate pânã în prezent.

Tot miercuri, echipa de arhitecþi, responsabili de noua construcþie, a analizat nivelulcalitativ de execuþie al lucrãrii, aducând câteva modificãri asupra proiectului general.

Noua catedralã va adãposti moaºtele Sfintei Muceniþe Filofteia ºi va avea rol de necropolãregalã ºi arhiepiscopalã, fiind rezultatul protocolului încheiat în data de 10 mai 2009, întreArhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului ºi Casa Regalã a României. În aceastã zi a fost aºezatãpiatra de temelie a noii bisericii, la eveniment fiind prezenþi Principesa MoºtenitoareMargareta ºi Principele Radu al României.

În acest parteneriat încheiat între cele douã instituþii s-a hotãrât ca toate cheltuielile deproiectare sã fie suportate de Casa Regalã, iar cele de construcþie de Eparhia Argeºului ºiMuscelului.

Noua construcþie va avea 36 de metrii lãþime în zona faþadei, iar înãlþimea maximã a turleicentrale va fi de 21 de metrii. La intrare se construieºte un spaþiu destinat necropolei regale,unde sunt proiectate 16 morminte pentru membrii familiei regale.

Lucrãrile vor continua în acest an urmând ca biserica sã fie acoperitã în urmãtoarele luni.

VViizziittãã ppaassttoorraall--aaddmmiinniissttrraattiivvãã îînn EEppaarrhhiieeJoi, 22 martie, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a

efectuat o vizitã pastoral-administrativã în cuprinsul Eparhiei. Pentru început a fost vizitatã noua catedralã din Mioveni închinatã Sfinþilor Apostoli Petru ºi

Pavel. Cu aceastã ocazie, Înaltpreasfinþia sa a analizat lucrãrile efectuate pânã în prezent lapictura interiorã ºi exterioarã, având loc ºi o întâlnire consultativã cu domnul Virgil Morar,directorul firmei ARTGEORGIES din Iaºi.

Cu ajutorul Primãriei oraºului Mioveni, în anul 2011 s-au realizat 200 mp de picturã în tehnicamozaic bizantin, urmând ca în acest an sã se realizeze o suprafaþã asemãnãtoare.

Aceste lucrãri pregãtesc evenimentul din ziua de 1 iulie 2012, când noua catedralã din Mioveniva fi sfinþitã.

Vizita Înaltpreasfinþiei sale a continuat la mãnãstirile Aninoasa ºi Slãnic, unde s-a stabilit noulprogram privind lucrãrile care se vor executa în acest an la aceste douã aºezãminte monahale.

În final, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului a ajuns în parohia Pârvu Roºu dinprotopopiatul Costeºti, unde au fost analizate lucrãrile de restaurare executate pânã în prezent labiserica satului.

Mãnãstirea Cotmeana din judeþul Argeº ºi-a sãrbãtoritduminicã, 25 martie, hramul închinat Buneivestiri.

Sute de credincioºi au participat la Sfânta LiturghieArhiereascã oficiatã de Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic împreunã cu un sobor de preoþi ºidiaconi.

Cu acest prilej Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºiMuscelului a adresat pelerinilor un cuvânt de învãþãturãlegat de importanþa acestui praznic închinat MaiciiDomnului. Înaltpreasfinþia sa a mulþumit în final tuturorcredincioºilor care iubesc biserica, ºi în mod deosebitcelor care participã cu multã evlavie la Sfintele Slujbeoficiate la mãnãstirea Cotmeana.

De asemenea, în finalul Sfintei Liturghii a fost oficiatãslujba parastasului pentru ctitorii acestui aºezãmântmonahal.

Mãnãstirea Cotmeana este consideratã cea mai vechedin Þara Româneascã, având prima atestare documentarãla 20 mai 1388, datã consemnatã într-un hrisov din

vremea domnitorului Mircea cel Bãtrân.Construitã în prima sa formã de Radu I,

domnitorul Þãrii Româneºti, bisericamãnãstirii a fost refãcutã de Mircea celBãtrân între anii 1387-1389 ºi restauratã înanul 1711 de domnitorul ConstantinBrâncoveanu.

În partea exterioarã biserica esteornamentatã cu discuri ceramice coloratefolosite pentru prima datã în ÞaraRomâneascã.

Dupã perioada regimului comunist, înanul 1990 cu grija ºi binecuvântareaÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic,mãnãstirea Cotmeana a fost redeschisã fiindaºezat ca stareþ al noii obºti monahalepãrintele Ioasaf Boiciuc.

Lângã biserica veche conservatã camonument istoric a fost adãugatã construcþia

unei biserici impunãtoare, un complex de chilii, o trapezãºi gospodãria anexã.

Astfel mãnãstirea Cotmeana a devenit treptat unimpunãtor complex mãnãstiresc care atrage sãptamânalmii de pelerini din þarã ºi strainãtate, aici fiind oficiatãzilnic Sfânta Liturghie, iar miercurea ºi vinerea TainaSfântului Maslu ºi Moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

Altar de credinþã strãmoºeascã, mãnãstirea Cotmeanadãinuie de peste 620 de ani pãstrând aprinsã candelacredinþei creºtine a poporului român-ortodox.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

MMããnnããssttiirreeaa CCoottmmeeaannaa ººii--aa ssããrrbbããttoorriitt hhrraammuull