Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 539 2244 ffeebbrruuaarriiee -- 11 mmaarrttiiee 22001122 8 pagini

Auzim, deseori, rostindu-se astfel:- No, domnule, pe la noi se nasc oameni

mari!- Da, bine domnule, pe la noi se nasc doar

atâtica, arãtând cu mâinile distanþate un spaþiude 40 de centimetri!

Credem cã amândoi ardelenii au avutdreptate, ca sã nu rãmânã nimeni supãrat.

Dacã ne gândim în modul cel mai serios, vomconstata un lucru uimitor: creºterea prunculuipânã la statura omului matur.

Chiar dacã noi nu ne punem aceastã întrebare,care pare minorã, desigur, la prima vedere,naºterea ºi dezvoltarea noastrã fac parte dinfenomenul creºterii. Despre acest fenomen unic,pentru fiecare dintre noi, nu se vorbeºte aproapedeloc sau prea puþin.

Unde a sãdit Dumnezeu acest miraculosfenomen? Cum de a orânduit ºi acest lucru? Amrãmas mereu uimit de gândirea lui Dumnezeu,mai ales atunci când a zidit fiinþe minuscule –microscopice. Mi-am zis, cã a crea în mod uriaº- galaxii ºi întregul Univers este o lucrare maiuºoarã pentru Dumnezeu, mult mai uºoarã decâta crea fiinþe microscopice.

Oricum aº gândi, nu-mi pot reveni dinuimirea ce mã cuprinde vãzând atâta noian saurisipã – iartã-mã, Doamne, Dumnezeule – deforþã ºi înþelepciune în a crea atât de mult ºidivers.

Când vedem microorganismele ºi tot ce estecroit cu o mãiestrie dumnezeiascã,nemaiîntâlnitã, gândul nostru zboarã lafenomenul vieþii ºi al creºterii.

M-am gândit adesea cã Dumnezeu nu“glumeºte” cu lucrarea Sa, deºi am spus-o,deseori, cã Dumnezeu n-ar fi creat ceea cevedem cu proprii noºtri ochi, dacã n-ar fi avutumor dumnezeiesc. Cum vine aceasta? Nu ºtiuprea bine! Dar mã bucurã sintagma pe care, suntsigur, Dumnezeu nu o va respinge ºi nici nu o sãmã pedepseascã.

Dacã ar fi sã exemplificãm nu pot sã nu-miamintesc de câteva zidiri cu umor. Cândmaimuþa a vãzut girafa, a zis speriatã:

Nu poate exista aºa ceva niciodatã!Când hipopotamul, elefantul ºi alte dihãnii

marine – sã punem o balenã alãturi de unpeºtiºor, fie el chiar ºi pãstrãv, sau asprete, unicîn lume, la noi, pe râul Vâlsan de Argeº, neapucã cel mai sãnãtos haz.

Sã mai punem ciocârlia lângã pãun? Darstruþul lângã o raþã leºeascã? Ori pisoiul lângãºoricelul zvãpãiat, hrana lui cea de toate zilele?

Continuând cu fenomenul creºterii, neîntrebãm:

- Ce ar însemna, ca o datã nãscuþi, sãrãmânem aºa mici, ca în prima zi? Cum ne-am

dezvoltat doar din lãptiºorul de la sânul mamei?Când dr. Viorel State, de la Spitalul

Municipal Curtea de Argeº, mi-a spus, deseori,cum se îngrijeºte de pruncuþii, mai ales nãscuþiînainte de vremi sau foarte mici ºi slabi, ca sã seîntãreascã ºi sã creascã, mi se pãrea de domeniullegendelor. Am simþit atunci cum Viorel Statelucreazã cu mâinile lui Dumnezeu întinse cãtrepruncuþii neajutoraþi.

Dacã trecem de la regnul uman, care creºtecel mai anevoios, la celelalte regnuri: mineral,vegetal ºi animal, vom constata acelaºi fenomenal creºterii, mult mai rapid ca la regnul uman.

Ce ar însemna sã legãnãm viþeluºul saupurceluºul, puii de gãinã ºi alte orãtãnii ºi sãaºteptãm sã se facã mari?

În afarã de regnul uman, celelalte zidiri senasc ºi cresc doar vãzând cu ochii, într-un ritmameþitor. Putem vedea, fiecare dintre noi, cumcreºte tot ce semãnãm cu mânuþa noastrã ºi cumne bucurãm de dulceaþa zidirii lui Dumnezeu.

ªi tot aºa creºtem mereu. În toate vedem acestfenomen – fenomenal, dacã mi se îngãduieexpresia, cã realitate este cât ziua târgului.

Sã ne imaginãm o catastrofã?Când fenomenul creºterii va dispãrea!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

MMiinnuunneeaa ddee aa ccrreeººttee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sãptãmâna brânzei, cunoscutã în tradiþia rusã caMaslenitsa (Ìàìñëåíèöà - Sãptãmâna untului) esteultima sãptãmânã dinaintea Postului Mare, a ºapteasãptãmânã înainte de Paºti. În Sãptãmânabrânzei nu se mai consumã carne, ceea ceface din ea o „sãptãmânã de post de carne”(de unde ºi denumirea rusã demasopustnaya nedelya). În timpul PostuluiMare nu se vor mai consuma carne, peºte,produse lactate ºi ouã. De asemenea, în postse recomandã abþinerea de la petreceri, dansºi muzicã profanã ºi de la alte activitãþi carear distrage atenþia de la viaþa spiritualã. Deaceea, Sãptãmâna brânzei este ultima încare creºtinii ortodocºi pot mânca produselactate ºi se pot bucura de activitãþile socialecare nu vor mai fi potrivite în timpulPostului, o perioadã mai sobrã de rugãciuneºi introspecþie.

Semnificaþia liturgicãÎnceputul Postului Mare este legat de

venirea primãverii, asociere pe care o gãsimºi în Triod. (care cuprinde imnografiapentru perioada Postului Mare). Imnurile

mai vechi amintesc de „Primãvara Postului”, o legãturãfireascã, datã fiind perioada din an pentru care e rânduitPostul Mare în regiunile temperate ale emisferei nordice.

Slujbele din aceastã sãptãmânã sunt foarte asemãnãtoarecu cele care se slujesc în Postul Mare, însã sunt maiscurte. Tot acum începe sã se rosteascã rugãciuneaSfântului Efrem Sirul specificã Postului, iar zilele demiercuri ºi vineri sunt aliturgice (nu se slujeºte SfântaLiturghie) la fel ca în zilele obiºnuite (luni-vineri) dinPostul Mare.

Duminica IertãriiUltima zi din Sãptãmâna Brânzei se numeºte

„Duminica Iertãrii”, arãtând astfel râvna de a dobândiiertarea Domnului, o temã centralã a Postului Mare. La

Vecernia de duminicã seara, toþicredincioºii îºi cer iertare unul altuia ºiastfel începe Postul Mare. DuminicaIertãrii se mai numeºte ºi „Duminicalãsatului sec de brânzã”, cãci pentrucreºtinii evlavioºi aceasta este ultimazi dinainte de Paºti în care mai potconsuma produse lactate ºi ouã.Peºtele, vinul (bãuturile alcoolice) ºiuleiul (orice fel de grãsime vegetalã)nu sunt nici ele permise în majoritateazilelor din Postul Mare. Ziua de dupãDuminica lãsatului sec de brânzã senumeºte Lunea albã sau Lunea curatã,pentru cã toþi credincioºii,mãrturisindu-ºi pãcatele, ºi-au cerutiertare, ca sã înceapã Postul Mare cuinima curatã.

OrthodoxWiki

Pe vremea lui Nero, împãratul Romei, s-apornit prigoanã mare împotriva creºtinilor.Cãci dupã ce sfinþii apostoli Petru ºi Pavel aupãtimit mucenicia, cãutau ºi pe ucenicii lorsã-i piardã. Atunci, sfânta Fotini, aflându-secu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, înAfrica, propovãduia acolo Evanghelia luiHristos, cu îndrãznealã. Iar Victor, fiul ei celmai mare în vârstã, fãcând vitejii mari înrãzboiul cu avarii, care se ridicaserã cu oasteasupra romanilor, a fost fãcut general decãtre împãrat ºi a fost trimis, dupã aceea, înItalia, ca sã chinuiascã pe toþi creºtinii ce seaflau acolo. Atunci ducele Sebastian, careera în Roma, auzind de el ºi chemându-l lasine, i-a zis: ºtiu bine, generale, cã eºticreºtin, ºi mai ºtiu cã maica ta împreunã cuIosi, fratele tãu, urmau lui Petru. Dar ceea ceþi-a poruncit împãratul cautã sã faci cu toatãnevoinþa, ca sã nu-þi primejduieºti viaþa.Atunci Victor i-a zis: eu vreau sã fac voiacerescului ºi nemuritorului Împãrat; câtpriveºte însã porunca împãratului Neron, casã chinuiesc pe creºtini, nici mãcar nu pot sãaud un lucru ca acesta. Atunci ducele îi zise:te sfãtuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, cãde vei ºedea la judecatã ºi vei cerceta pe ceice se cunosc cã sunt creºtini ºi-i vei chinui,vei plini ºi voia împãratului ºi vei dobândi ºiaverile creºtinilor. Dar trimite ºtiri maiciitale ºi fratelui tãu sã nu-ºi mai arate pe faþãînvãþãturile lor, învãþând pe elini, ca sã selepede de credinþa pãrinteascã, pentru ca sãnu cazi ºi tu în nevoie pânã în cele din urmã;ci sã vã pãstraþi credinþa în Hristos, precumvoiþi. Victor însã i-a zis: departe de la minesã fac una ca aceasta ºi sã chinuiesc vreuncreºtin, sau sã iau ceva de la dânsul, sau sãsfãtuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pefratele meu ca sã nu propovãduiascã peHristos Dumnezeu; ci încã mai vârtos ºi eupropovãduitor al lui Hristos sunt ºi voi fi, ca

ºi ei ºi suntem gata sã primim orice rãu ce nise va întâmpla. Atunci ducele zise: eu, frate,te sfãtuiesc ceea ce îþi este de folos, iar tu veivedea ce vei face. Acestea zicând ducele,îndatã a orbit ºi a cãzut jos, din pricina uneidureri neaºteptate ºi crude a ochilor ºi arãmas fãrã glas. Ridicându-l de la pãmânt,cei ce se aflau acolo, l-au aºezat pe un pat, ºia zãcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, dupãtrei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unuleste Dumnezeu: Cel al creºtinilor! ªi Victorintrând la dânsul i-a zis: cum de te-aischimbat aºa, îndatã? Iar el i-a zis: mãcheamã Hristos, dulcele meu Victor! ªiîndatã catehizându-l ºi învãþându-l, l-abotezat ºi dupã ce a ieºit din apã, îndatã avãzut ºi a slãvit pe Dumnezeu. Vãzândmulþimea aceastã minune s-a înfricoºat ca nu

cumva sã pãþeascã ºi ei asemenea, de nu vorcrede ºi au venit cãtre Victor de s-au botezat.

Dupã aceasta a ajuns la urechileîmpãratului Nero, cã Victor, generalul Italieiºi Sebastian ducele cetãþii propovãduiescînvãþãtura lui Petru ºi a lui Pavel ºi acelorlalþi apostoli ºi cã aduc pe toþi laHristos. Încã ºi cã mama generalului, Fotini,cu Iosi fiul ei, trimiºi fiind la Cartagina,fãceau ºi ei asemenea. Împãratul, fierbând demânie, a trimis slujitori în Italia sã aducã pecreºtinii de acolo, bãrbaþi ºi femei, la Roma.Atunci Domnul s-a arãtat acestor creºtinizicându-le: "Veniþi cãtre Mine toþi ceiosteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi odihni pevoi. Nimic sã nu vã temeþi, cã Eu sunt cu voiºi Nero cu ai lui va fi biruit". Iar cãtre Victor,a zis: "De acum Fotin va fi numele tãu, cãcimulþi luminându-se prin tine, vor veni laMine; iar cuvântul tãu va întãri pe Sebastianspre mãrturisire; ºi fericit va fi cel ce se vanevoi pânã la sfârºit". Acestea zicând HristosDomnul, S-a suit la cer.

I-au fost descoperite sfintei Fotini toatecele ce erau sã i se întâmple mai târziu.Purcezând ea de la Cartagina cu mulþime decreºtini, a ajuns la Roma cea mare. ªi s-atulburat toatã cetatea, zicând: cine esteaceasta, care a venit cu atâta mulþime? Darea, cu îndrãznealã, mãrturisea pe Hristos.Atunci a fost prins de cãtre soldaþi ºi Fotinfiul ei, împreunã cu Sebastian ducele. Iarsfânta mergând mai înainte de dânºii, s-aînfãþiºat lui Nero, cu Iosi ºi cu cei ce erau cudânsa. ªi Nero i-a zis: pentru ce aþi venit lanoi? Iar sfânta i-a spus; pentru ca sã teînvãþãm, sã te închini lui Hristos. Dupã aceeacei ce se gãseau de faþã au adãugat: Sebastianducele ºi Victor generalul, cei ce tãgãduiesccredinþa în zeii voºtri au venit din Italia laRoma. ªi împãratul a poruncit sã-i aducã, ºivenind ei înãuntru, la împãrat, acesta le-a zis:

ce aud despre voi? ªi sfinþii i-au rãspuns:câte ai auzit despre noi, împãrate, toate suntadevãrate. Iar el privind cu cãutãturãsãlbaticã asupra sfinþilor, le-a zis: vã lepãdaþide Hristos, sau voiþi mai degrabã sã pieriþiîntr-un chip cât se poate de groaznic? Darsfinþii, ridicând ochii spre cer, au zis: O,Hristoase, Împãrate al cerului, sã nu seîntâmple niciodatã una ca aceasta, ca sã nedespãrþim de credinþa ºi dragostea pe care oavem cãtre Tine! . Apoi împãratul a întrebatiarãºi pe sfinþi: care este numele vostru? Iarsfânta i-a zis: eu am fost numitã Fotini deIisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorilemele: cea de a doua, care s-a nãscut dupãmine, se numeºte Anatoli; a treia, Foto; apatra, Fotida; a cincea, Paraschevi; ºi a ºasea,Chiriachi. Iar fiii mei aceºtia: cel dintâi senumeºte Victor, care a fost numit mai peurmã de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin;iar al doilea, care este cu mine, Iosi. AtunciNero a zis: cu toþii v-aþi înþeles între voi sã vãsupuneþi la chinuri ºi sã muriþi pentruNazarinean? ªi sfânta a zis: da, toþi pentruDânsul, cu veselie ºi cu bucurie, vom muri.Atunci împãratul a poruncit sã fie supuºi toþisfinþii la cele mai grele chinuri, pânã ce vorînceta sã mai creadã în Hristos. Însã cuajutorul lui Dumnezeu, sfinþii au îndurattoate felurile de chinuri, mãrturisind cu tãriecã Hristos este Dumnezeu. Aceasta a fãcut camulþi dintre chinuitori ºi dintre pãgâni careerau de faþã sã creadã în Dumnezeulcreºtinilor ºi sã mãrturiseascã pe HristosDumnezeu adevãrat. Din pricina aceasta aufost ºi ei supuºi la chinuri ºi uciºi fiind auprimit cununa muceniciei dimpreunã cusfânta Fotini ºi cu toþi sfinþii care erauîmpreunã cu ea.

SSffâânnttaa MMuucceenniiþþãã FFoottiinnii

SSSSããããppppttttããããmmmmâââânnnnaaaa bbbbrrrrâââânnnnzzzzeeee iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Din cenuºa istoriei izbucneºte, din când în când,flacãra unor evenimente demne de a se înfãþiºa ca unmodel urmaºilor. În multe locuri unde nu s-a întâmplatnimic strãlucesc oameni ºi fapte peste care s-a aºternutvãlul uitãrii.

Încercãm în cele ce urmeazã sã scoatem la luminã, câtne stã în putinþã, o noapte dramaticã de toamnã, de lasfârºitul rãzboiului, însemnatã cusângele a ºapte martiri: 10octombrie 1944.

Victimelor rãzboiului li s-auadãugat li s-au adãugat altele, dintrecei rãmaºi la vetrele lor, care n-auvrut sau n-au ºtiut cã trebuie sã seascundã din calea beligeranþilor.

Dinspre Est, prin pasul Tihuþaînaintau armatele ruseºti, împingândspre Vest pe cele ale ocupanþilorArdealului de Nord. Cu câteva oreînainte de eliberarea Bârgãului, laadãpostul întunericului ºi al ploii, orevanºã târzie, o rãzbunareexemplarã, dublatã de o seteancestralã de sânge, a curmat viaþa a6 persoane. Erau sã fie ºapte, daraceastã persoanã din victimãcondamnatã ºi executatã a devenitsupravieþuitor, martor ºimãrturisitor. Mâna lui Dumnezeu l-aocrotit ºi l-a scos din groapa pierii.

Preotul Augustin Pop dinMijlocenii-Bârgãului, de la a cãruinaºtere s-au împlinit 110 ani în 26noiembrie, este supravieþuitorul ºidespre el va fi vorba în cele ceurmeazã.

Descendent al mai multor familii de preoþi sãlãjeni, pelinie paternã ºi maternã, a vãzut lumina zilei în 1901, încomuna Bosna. Copilãria ºi-a petrecut-o în satul Bãlan,unde tatãl lui era preot, lipsit de mângâierea mamei,decedatã dupã 11 ani de cãsnicie.

A învãþat la ºcoala din sat ºi din Zalãu, ulteriorJasbereny (în Ungaria de astãzi), Gherla, Cluj ºi maitârziu Academia Teologicã Andreianã din Sibiu. La Clujeste absolventul primei promoþii (1920-1921) a ªcoliiNormale de Învãþãtori, oraº în care va reveni pentru unan ca pedagog, dupã terminarea teologiei în 1925.

S-a cãsãtorit în 1926 cu Rafila Bârsan, învãþãtoareeminentã, fiicã de preot memorandist, absolventã ºi ea aªcolii Normale de Fete din Cluj. Instalându-se la 26septembrie 1926 în parohia Mijlocenii-Bârgãului, a slujitneîntrerupt altarul 47 de ani.

Ca preot ºi învãþãtoare s-au implicat total în viaþasatului, înþelegând cã aceasta era menirea lor, de a luminaminþile ºi sufletele credincioºilor din leagãn ºi pânã lamormânt.

Cuvintele Apostolului Pvael cãtre Timotei slujba tafã-o deplin, transmite prin învãþãtura profesorului sãu dinAcademia Teologicã Andreianã, Nicolae Colan, ulteriorepiscop al Clujului ºi Mitropolit al Ardealului, i-auremarcat toatã activitatea de o viaþã.

Din primii ani de preoþie a renovat ºcoala, a renovat ºia dat o nouã formã bisericii construite pe la 1800, aînfiinþat un cor pe 4 voci, o raritate în acele vremuri, cucare a participat la sfinþiri de biserici, la serbãripatriotice, la colindat ºi în primul rând la liturghiile dinduminici ºi sãrbãtori. Elogiile ar putea continua,evidenþiind realizãri pe diverse planuri. Cele þinând deharul preoþesc sunt vocea deosebitã, caldã, limpede detenor ºi predicile înþelepte, pline de învãþãturi inspirate.

κi doarme somnul de veci din 1985, în cimitirulbisericii din sat, în umbra altarului pe care l-a slujit cuhar ºi dãruire de sine ºi pânã la moarte, purtând în sufletdragostea pentru plaiurile bârgãuane.

Destinul de martir al Bisericii Ortodoxe Române dinArdeal i-a fost anticipat de unchiul sãu pe linie paternã,Aurel Munteanu, protopopul din Huedin, care, cu patruani înainte a murit asasinat în mod barbar de aceeiaºiocupanþi vremelnici ai Ardealului de Nord.

În toamna lui 1944 preotul Augustin Pop a fost arestatde mai multe ori, împreunã cu alþi locuitori ai VãiiBârgãului, anchetat ºi eliberat. Ce acuzaþii i s-au adus nuºtim, presupunem cã a deranjat activitatea lui culturalã,patrioticã ºi naþionalistã din timpul ocupaþiei ºi nu numai.

Dacã mulþi din cei arestaþi ºi eliberaþi au dispãruþi în

munþi ºi peste munþi, preotul a rãmas în frunteacredincioºilor, îmbãrbãtându-i ºi împlinindu-ºi toateîndatoririle sacerdotale.

Arestãrile au continuat ºi în data de 10 octombrie1944. Grupul era format din urmãtorii deþinuþi: Pr.Augusitn Pop, Pavel Costea (comerciant), Leon Vlad(zidar), Vasile Raþiu (croitor), George Popandron

(casier), Simion Roginã(þãran), Lucreþia Tanca(casnicã).

Fiind o noapte ploioasã ºiîntunecatã, cãlãii au hptãrâtlichidarea arestaþilor, fãrãnicio sentinþã, pentru a nu-iajunge din urmã trupelesovietice, care pãtrunseserãîn pasul Tihuþa.

Ei urmau sã plece în aceanoapte. Nici urmã desentimente umane saucompasiune pentru semeninu aveau.

Execuþia adversarilor ºirãzbunarea erau adâncînrãdãcinate în mintea ºicaracterul lor.

Pe la orele 21 li s-a spuscã vor fi scoºi pe rând ºi duºila audieri la o comisiemilitarã germanã ca sã nupresupunã cã vor fiîmpuºcaþi. Cel dintâi a fostpreotul Augustin Pop.Încadrat de 3 militari: unofiþer în dreapta, unplutonier de graniþã în urma

lui ºi un soldat în faþã a plecat pe ºoseau naþionalã ºi afost silit sã intre într-o grãdinã. Citez din cele scriseulterior în anul 1982: „Acum mi-am dat seama cã mergspre împuºcare. Am începuta tremura ºi a slãbi dinpicioare, mã gândeam cã nuºtie nimeni de soarta mea,nici soþia, nici credincioºii.În acele clipe de groazã amauzit în urechea mea stângãurmãtoarele cuvinte rostiteclar Nu te teme cã-i scãpa!de trei ori, fãrã sã vãd penimeni lângã mine, fãrãnumai pe cei trei soldaþimaghiari. De aici a mai mersvreo 30 de metri, când amfost opriþi pe loc (...).

Oprit pe loc, se face otãcere mortalã. Cel din faþamea zice: Aici e! Adicã aici egroapa ºi se retrage spredreapta. Cel din urma mea atras cu revolverul în mine.Trei senzaþii am înregistratimediat în trupul meu. Unsunte puternic, o fierbinþealãºi o loviturã dupã cap ºi m-am prãbuºit la pãmânt cufaþa în jos. Glonþul derevolver mi-a perforat capul,intrând pe dupã urecheadreaptã, cãci eu mã uitasemmereu la ofiþerul din dreaptamea ºi a ieºit pe sub ochiulstând, ducându-se mai departe”.

Miracolele ºi intervenþia divinã ni se pare cã lipsescdin viaþa noastrã, în secolul al XXI-lea, deºi nu este aºa.Zilnic divinitatea ne dã semne pentru care noi, dinpãcate, nu avem ochi de vãzut ºi urechi de auzit.Dumnezeu ºi credinþa nestrãmutatã în El l-au ajutat sã sesalveze. S-a prefãcut cã e mort, cãlãii l-au aruncat într-ogroapã sãpatã în pantã pentru tranºee, i-au luat banii,vergheta ºi ceasul ºi au plecat sã aducã o altã victimã.

Dupã plecarea lor a ieºit cum a putu din groapã ºi apornit în direcþia Muntelui Heniu. Un mãr bãtrân uscat ºiciuntit l-a fãcut sã creadã cã are în faþã un soldat cu puºcaîndreptatã spre el. Cu un curaj nebãnuit, hotãrât sã scapesau sã moarã, strãpuns de baionetã a mers înainte.

Realizând eroarea ºi-a reluat cu puteri sporite drumulspre munte. Puterile l-au pãrãsit dupã ce a trecut cu maregreutate un gard de scânduri ºi s-a aºezat pe un rãzor,obosit ºi slãbit. Dupã câteva clipe de odihnã a continuatsã meargã, fiindu-i fricã sã nu moarã acolo, neºtiut denimeni. A auzit cum a fost împuºcat urmãtorul osândit.

Nu se ºtie în ce ordine au fost executaþi ceilalþi, dar s-au gãsit mai multe orificii de gloanþe în fiecare cadavru,iar în jurul gropii comune 39 de tuburi goale. Înainte deîmpuºcare, victimele au fost bãtute ºi schingiuite iardespre femeie se spune cã purta pe trup urmele uneibatjocuri colective.

Ajungând la al doilea gard, nu îl poate trece ºi seîmpotmoleºte într-un canal cu apã pânã la genunchi. Cuajutor divin ºi eforturi supraomeneºi gãseºte o cãrare careîl duce la o casã de creºtini, unde este îngrijit sumar ºiascuns pe timpul nopþii.

Dupã ce au fost împuºcaþi toþi cei 6 deþinuþi ºiacoperiþi cu pãmânt în goapa comunã, soldaþii au fãcutrazii la casele din jur pânã spre ziuã. Ura atroce a cãlãilori-a fãcut sã declare în timpul percheziþiilor cã îl cautã pepreotul rãnit: „De îl gãsim, îl legãm butuc cu sârmã,turnãm benzinã pe el ºi îl aprindem, ca sã ardã de viu! Dece a fugit.”

Cãutãrile s-au oprit la câteva case înainte de cea încare era ascuns. Minunea ºi ocrotirea divinã s-aumanifestat ºi aici: dacã putea trece al doilea gard, ar fiajuns la o altã casã, care a fost cercetatã de ucigaºi.Dumnezeu l-a protejat în continuare, redându-i sãnãtateafizicã ºi mentalã pentru a putea continua misiunea pânãla sfârºitul viaþii. ªi-a revenit treptat, fãrã transfuzii desânge, fãrã antibiotice, care nu existau pe atunci, doar cupansamente ºi sorbind cu paiul lapte cu miere.

A revenit acasã în Mijloceni, în sânul familiei, îndupã-amiaza zile de 11 octombrie, ajutat de fiul femeiicare l-a salvat, mergând pe drumuri lãturalnice, ferindu-se de armatele care ocupau ºoseaua naþionalã. Citãm dinfinalul confesiunii: „Veneau credincioºii din parohie ºi

din vecini, pâlcuri, pâlcuri, ca sã mã vadãcum sunt împuºcat în cap ºi dacã nu ammurit. Mirându-se ziceau: Aceasta esteminunea lui Dumnezeu! Trei luni n-amputut mânca doar lichide ºi nu puteam sãîmi port maxilarul inferior în dreapta ºi înstânga. Câþiva ani mi-a rãmas maxilarulamorþit, iar memoria, de spaima cea maremi s-a slãbit foarte (...). Slãvit sã fiemarele Dumnezeu de dragostea ºi mila cea arãtat faþã de mine prin aceastãminune.”

Datoritã mãrturiei lui, groapa comunãa fost deschisã ºi cei ºase martiri au fostînmormântaþi creºtineºte de familiile lor.Peste un an s-a ridicat acolo o troiþã cuurmãtoarea inscripþie:

„Aºezatu-s-a acest semn al credinþeistrãmoºeºti întru pomenirea jertfeimucenicilor cãzuþi sub lovitura nedreaptãa armatelor hortiste în noaptea de 10 spre11 octombrie 1944.”

S-a oficiat un parastas ºi comemorareamartirilor s-a fãcut prin recitarea depoezii ºi cântece patriotice, interpretatede corul din Mijlocenii-Bârgãului.

Anii comunismului au tras cortinauitãrii peste aceste fapte. Miracolulsupravieþuirii preotului nu era conform cudoctrina atee. Justiþia omeneascã nu ºi-aspus niciodatã cuvântul în acest caz, darcea divinã sigur i-a aºezat pe toþi

protagoniºtii acolo unde o meritã:„Vita mortuorum in memoriam vivorum est posita”

(Viaþa celor morþi se aflã în amintirea celor vii – Cicero).Impresionat de aceastã tragedie, cumnatul preotului

Augustin Pop, Ionel Bârsan, poet nepublicat, a lãsatposteritãþii într-un carnet, douã poezii, datate 18 iulie1946. Ultima strofã ilustreazã ºi gândurile noastre:

„Tu, din tronul veciniciei, dã martirilor ce vrei:Dã-le scaun de luminã, dã-le pace ºi-ndurare,Dã-le aripi zburãtoare pânã-n slãvile cu soareC-au purtat pe drumul morþii crucea singuri, numai

ei.”Prof. Maria HOLBURA

MMMMaaaarrrrttttiiiirrrriiii ssssuuuubbbb HHHHeeeennnniiiiuuuu

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Atunci când se sãvârºeºte TainaSfântului Maslu de un singur preot,acesta va citi ºi cele ºapte Apostole ºiEvanghelii ºi cele ºapte ectenii ºirugãciuni, adicã ceea ce eraprevãzut sã rosteascã toþi preoþiicare luau parte la slujbã, în timpulevoluþiei ei ulterioare?

Este posibilã prescurtarea slujbeiTainei Sfântului Maslu?

Nu este o tainã faptul cã, în practicade astãzi, se fac multe reglementãriarbitrare. „Lungimea rânduielii faceaproape cu neputinþã deplina sãvârºirecu acrivie a acesteia în case. De aici,aproape toþi clericii recurg laprescurtãri ºi omisiuni, nu întotdeaunadintre cele mai fericite. Astfel, depildã, mulþi preoþi citesc rugãciunile întainã, sau le sar cu desãvârºire, în timpce repetã fiecare Evanghelie sauectenie. Dar o asemenea prescurtarepriveazã Taina de elementul funda-mental, rugãciunea, care împreunã cuuntdelemnul, constituie materiaTainei. De aceea considerãm cã estemai de preferat omiterea canonului ºia ecteniilor dupã fiecare Evanghelie,micºorarea troparelor dupã rugãciuneade sfinþire ºi prescurtarea rugãciunilor,care trebuie însã sã fie citite în auzul celorprezenþi” (K. Papaghiani, Liturgicã -Ritual, Direcþiunea Generalã a EducaþieiEcleziastice, Atena, 1973, pag. 351-352).

Sfântului Simeon al Tesaloniculuirãspunde la aceastã întrebare: „Preoþii sãciteascã întotdeauna câte le-au fost lãsatesã citeascã, cãci toate ale Pãrinþilor sunt dela Duhul Sfânt” (Dialoguri, cap. 283).

Aceasta nu înseamnã, desigur, cã seignorã, nici cã se rezolvã astfel problema.Ea este însã aºezatã astfel pe unfundament teoretic corect ºi neprimejdios

din punct de vedere practic pentruintegritatea rânduielii. Biserica areorganele competente care sunt datoare sãconºtientizeze, sã cerceteze ºi sã rezolvefavorabil problemele apãrute. Altfel,pierderea rânduielilor este inevitabilã.

Soluþii posibile ale prescurtãriirânduielii slujbei

Sã ni se îngãduie însã doar douãgânduri: rânduiala atât de lungã sã fie

simplificatã având drept îndrumãtorpractica veche. Fãrã îndoialã, Utrenia esteun element ulterior ºi secundar, în relaþiecu partea secundarã a slujbei, care începe

aºa cum am vãzut cu: „Binecuvântatãeste împãrãþia” ºi Ectenia Mare.Utrenia ar putea sã se sãvârºeascã,conform vechii rânduieli, separat.„Binecuvântatã este împãrãþia”,Ectenia Mare, rugãciunea de sfinþire,Apostolul ºi Evanghelia, Ecteniaîntreitã cu prima rugãciune (pânã la„moºtenirea împãrãþiei cerurilor”),rugãciunea de iertare ºi ungerea curugãciunea „Pãrinte Sfinte...” sunt, aºacum am vãzut, partea principalã arânduielii Tainei Sfântului Maslu.Dintre celelalte ºase Apostole ºiEvanghelii, cu ecteniile ºi rugãciunilelor, ar putea sã se rosteascã în funcþiede numãrul preoþilor care iau parte laslujbã.

Ar fi bine sã fie cercetatã ºiposibilitatea reînnodãrii legãturiiSfântului Maslu cu Sfânta Liturghie,fie cu cea propriu-zisã, fie cu cea aDarurilor mai înainte sfinþite, conformdispoziþiilor vechilor codici, desigurcând Sfântul Maslu se sãvârºeºte în

Bisericã. „Cãci Sfânta Împãrtãºanie estescopul întregii rânduieli ºi pecetea întregiiTaine Dumnezeieºti” (Simeon alTesalonicului, Dialoguri, cap. 282).Acesta era duhul ºi litera practicii dinaintede secolul al XIII-lea, cerinþa continuãriitradiþiei corecte (apud Ioannis Foundoulis,Dialoguri Liturgice, vol. III, pag. 37-38).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

DDaaccãã ssee ssããvvâârrººeeººttee TTaaiinneeii SSffâânnttuulluuii MMaasslluu ddee ccããttrree uunn ssiinngguurr pprreeoott,, ssee cciitteesscc ttooaatteerruuggããcciiuunniillee,, AAppoossttoolleellee ººii EEvvaanngghheelliiiillee,, ssaauu ssee ppoott oommiittee uunneellee ddiinnttrree aacceesstteeaa??

Era un creºtin, care, ori de câte ori preotul îi fãcea vreochemare, rãspundea la fel: "N-am timp, pãrinte...”

- "Fiule, îi zicea pãrintele, de ce nu vii la bisericã? Iar el îi rãspundea: - "N-am timp, pãrinte!" Altãdatã, pãrintele iar: - "De ce nu te spovedeºti ºi nu te împãrtãºeºti, fiule?" ªi el, la fel: - "N-am timp, pãrinte…”ªi a trecut, aºa, o vreme îndelungã, în care, omul nostru

n-a avut timp deloc pentru sufletul sãu. Într-o zi, pãrintele îl întâlni, trist ºi necãjit,

blestemându-ºi viata, zicând: -"Toþi m-au pãrãsit - sunt un nenorocit!” Atunci pãrintele, cu glas blajin de imputare, i-a zis: - "Fiule, iatã cã toþi aceia pentru care ai avut timp, te-

au pãrãsit acum... Aflã cã singur Acela pentru care n-aiavut niciodatã timp, te aºteaptã, încã, sã vii…”

- "ªi unde l-aº putea gãsi, pãrinte?"- "Este Cel pe care L-ai uitat tu: Iisus Hristos - Cel

pururea viu pe altarele tuturor bisericilor Lui…” ªi de atunci, omul acela a avut timp pentru Dumnezeu

ºi a aflat fericirea vieþii.

PPPPiiii llllddddeeee ccccrrrreeeeººººtttt iiiinnnneeee

„„NN--aamm ttiimmpp……””

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Timpul petrecut de evrei în robiaegipteanã a îmbogãþit cunoºtinþeleacestora despre anatomia umanã ºi,când spun aceasta, mã refer atât la artaîmbãlsãmãrii, dar ºi la unele cunoºtinþedespre medicinã, ca o ºtiinþã incipientãcu accente magico-religioase.

Datoritã descoperirilor unorpapirusuri cum sunt Papirusul Ebers,Papirusul Kahun, Papirusul EdwinSmith ºi altele, aflãm cã egipteniicunoºteau foarte bine organele interneale corpului uman, însã rãmâneauprizonieri unor concepþii magice desprefuncþiile ºi disfuncþiile acestora. Deºi vafi apãrut chiar o tradiþie medicalãegipteanã, transmisã din generaþie îngeneraþie doar pe cale masculinã, totuºi,arta vindecãrii în Egiptul Antic erapracticatã în strânsã legãturã cu magia,cauzele bolilor fiind puse pe seamaunor forþe spirituale exterioare.

Prin urmare, cel bolnav era mai întâisupus unei curãþiri prin descântece ºiinvocãri, pentru ca mai apoi sãprimeascã medicaþia specificã,medicaþie ce varia de la ingurgitareaunor plante ºi pânã la cea a unoramestecuri, uleiuri sau aluaturi.

Evreii rãmân ºi ei ancoraþi în vechealor orientare spiritualã asupravindecãrii, potrivit cãreia Dumnezeueste Cel care în Dreptatea Lui

pedepseºte pe cei vinovaþi de cãlcareaporuncilor Sale cu boalã, iar pe cei careîi rãmân credincioºi le conservãsãnãtatea sau, dacã sunt bolnavi, îi

vindecã: „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeuluitãu ºi vei face lucruri drepte înainteaLui ºi de vei lua aminte la poruncile Lui

ºi vei pãzi legile Lui, nu voi aduceasupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, cã Eu suntDomnul Dumnezeul tãu Care tevindecã” (Facere 15, 26).

Nu sunt suficient de clare relatãrilecu privire la modul în care un bolnavevreu apeleazã la plante sau uleiuripentru a-ºi redobândi sãnãtatea, aºacum ei vãzuserã la egipteni, cert estedoar faptul cã evreii se despart deaceºtia în privinþa practicilor magicecare precedã vindecarea ºi aceastapentru cã magii egipteni erauconsideraþi slujitori ai demonilor,opozanþii Dumnezeului lui Israel: „Pevrãjitori sã nu-i lãsaþi sã trãiascã!”(Ieºirea 22, 18).

Un argument în favoarea faptului cãºi evreii apelau la diferite remediinaturale pentru redobândirea sãnãtãþii,remedii care trebuiau plãtite într-un felsau altul, este ºi cel potrivit cãruia dacãun evreu provoca o boalã sau o ranãsemenului sãu, atunci el era obligat sãplãteascã suferindului atât banii pe careacesta i-ar fi câºtigat dacã ar fi fostsãnãtos, dar ºi banii folosiþi pentrudobândirea diferitelor leacuri medicalenecesare însãnãtoºirii: „De se vor sfãdidoi oameni ºi unul va lovi pe celãlalt cuo piatrã, sau cu pumnul, ºi acela nu vamuri, ci va cãdea la pat, De se va sculaºi va ieºi din casã cu ajutorul cârjei, celce l-a lovit nu va fi vinovat de moarte,ci va plãti numai împiedicarea aceluiade la muncã ºi vindecarea lui” (Ieºirea21, 18-19).

Observãm, aºadar, cã în carteaIeºirea vindecarea este dobânditã atâtprin ataºamentul faþã de voinþa luiDumnezeu cuprinsã în porunci, adicãprintr-o viaþã moralã autenticã, dar ºiprin apelarea la diferite elemente dinnaturã.

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

„Creºtinul- un om sãnãtos” este,judecând în context grammatical, unpleonasm de toatã frumuseþea. „A ficreºtin” e tot una cu „a fi sãnãtos”. Dacã arfi sã tragem o concluzie a ultimuluirecensãmânt al populaþiei care propune unprocent de peste 90% de români cu

legitimaþie de creºtin, ar trebui sã neminunãm de sãnãtatea poporului român.Totuºi, între a fi creºtin în adevãratul sensal cuvântului ºi a fi creºtin într-un chenarîn mapa unui recenzor, e o distanþã destulde mare, cam de la Ierusalim la Roma.Dacã oamenii ar conºtientiza pe deplin ce

înseamnã sã fii creºtin ºi ar trãi înconsecinþã, atunci medicii ºi avocaþii artrebui sã treacã printr-un proces amplu dereconversie profesionalã. ªi am fost detreabã pronunþând numai douã profesii!

Când eºti creºtin cu viaþa, nu numai cutitulatura, eºti atent în cele mai micidetalii: ce vorbeºti, ce mãnânci, cegândeºti, cum cheltuieºti clipa, etc., iarcând Îl introduci pe Hristos în aceastãecuaþie, rezultã o sãnãtate contagioasã. Sãne înþelegem bine: dacã ai fãcut operaþiede apendicitã nu înseamnã cã eºti uncreºtin de faþadã! Poþi sã fii într-o boalãgrea, dar dacã te raportezi la Cel rãstignitºi îþi asumi suferinþa, eºti sãnãtos tun. Ceparadox al creºtinismului: sã fii pe patul demoarte ºi sã fii mai sãnptos decât ministrulsãnãtãþii!

Dacã sãnãtatea trupului se poateconstata relativ uºor, sãnãtatea sufletuluipresupune o investigaþie mai minuþioasã.Când, de exemplu, nu te spovedeºti cu aniimedicului duhovnic, certificatul de decesspiritual poate fi emis, existândposibilitatea neaºteptatã ca acesta sã fietransformat în orice moment într-un noucertificat de naºtere. Dumnezeu nulucreazã ca la tribunal cu hotãrâridefinitive ºi irevocabile, ci în tot chipul neaºteaptã. Cu adevãrat, Dumnezeu nu arepe nimeni de pierdut! Dumnezeu ne

cheamã. Sã nu ne prefacem cã nu-Lauzim!

A fi creºtin ºi prin urmare, a fi sãnãtos,presupune o acoladã cu mai multe liniuþe:

O permanentã permanenþã a luiDumnezeu în mintea ºi în sufletul tãu(rugãciunea sã nu fie condiþionatã de timpºi spaþiu).

Sã rãspunzi cu iubire la Iubire pe cât îþieste cu putinþã;

Duminicã de duminicã sã fii prezenttrup ºi suflet la Jertfa cea dumnezeiascã;

Sã emani luminã în raza ta de acþiune;Sã te jertfeºti pe tine din dragoste

pentru semeni;Aceastã liniuþã este o prescurtare a

celor care ar mai urma.Sintagma „Creºtinul- un om sãnãtos”

cuprinde în sine o serie nesfârºitã decuvinte, care nu sunt doar cuvinte:bucurie, pace, armonie, voie bunã, curaj,blândeþe, nãdejde, înfrânare, nerãutate,curãþie, credinþã, DRAGOSTE.

Dacã eºti creºtin aºa cum trebuie sã fieun creºtin, sãnãtatea vine ca o stare denormalitate. Acest fapt îl confirmã cinevacare în anul 2011 n-a luat nici mãcar oaspirinã, dar care L-a luat pe Hristos, fizicºi metafizic, înlãuntrul lui.

Sã ne ajute Dumnezeu sã trãiascãHristos în noi, ca sã fim sãnãtoºi!

Radu MARICA

CCCCrrrreeeeººººtttt iiiinnnnuuuullll ----uuuunnnn oooommmm ssssããããnnnnããããttttoooossss

DDDDeeeesssspppprrrreeee vvvv iiiinnnnddddeeeeccccaaaarrrreeee îîîînnnn ccccaaaarrrr tttteeeeaaaa IIIIeeeeºººº iiii rrrreeeeaaaa

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Cuprins fiind întodeauna de respect ºi recunoºtinþã m-am totgândit, preþ de mai multe clipe, cum sã-mi pot exprima, cât mai bine,în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã de Pãrintele nostruProfesor de Moralã - Ilie Moldovan de la Facultatea de TeologieOrtodoxã “Andrei ªaguna” din Sibiu – acum, în aceste momente,la adormirea sa în Domnul, la venerabila vârstã de optzeci ºi trei deani, petrecuþi în spiritul ºi duhul bunei noastre înþelepciuni ºicuminþenii tradiþionale ºi autentice a poporului nostru românesc!...

În mintea ºi în inima mea personalitatea preacucerniciei sale secontureazã ºi se identificã prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte, ºianume: în primul rând prin maturitatea ºi bogata experienþã sauînþelepciune pastoralã ºi duhovniceascã, prin ataºamentul sãu faþã devalorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sãu de a fifoarte firesc ºi mai puþin sofisticat sau complicat; dupã aceea printenacitatea ºi perseverenþa lui, prin dispoziþia pe care o avea spreintensificarea eforturilor în vederea rezolvãrii unei probleme, atuncicând situaþia o cerea; prin cultura teologicã ºi nu numai cu care eraînzestrat datoritã muncii ºi tenacitãþii sfinþiei sale – deoarece a fostun autodidact înnãscut ºi foarte consecvent cu el de-a lungul întregiivieþi; prin luciditatea ºi spiritul critic însoþit de foarte multãînþelegere ºi condescendenþã; pe urmã prin spiritul sãu de diºciplinã,în primul rând cu propria lui persoanã, revelat cu fiecare slujire oricu fiecare predicã sau cuvântare, susþinute într-un mod foarte concis,coerent dar ºi consistent în diferite împrejurãri sau cu diferiteocazii!... De asemenea, a mai avut ºi calitatea de a fi un om de osinceritate, discreþie ºi modestie ieºite din comun care îþi inspirafoarte multã încredere, confort sufletesc ºi dragoste faþã de valorileeterne ale spiritualitãþii noastre romãneºti ºi ortodoxe!...

În ultima vreme a ajuns la o vârstã, respectabilã ºivenerabilã, la care probabil, s-a gândit tot mai mult la ce a fost înurmã, fãcându-ºi tot felul de bilanþuri, cu gândul ºi intenþia de a-ºiîncheia activitatea, didacticã, pastoral ºi apologetic – misionarã,însã, atât eu personal i-am sugerat ºi l-am încurajat permanent, cât ºimulþi alþi cunoscuþi, ucenici ºi admiratori, sã nu renunþe definitiv, latoate aspectele activitãþii sale care a fost, întotdeauna, foartefolositoare multor oameni – studenþi, tineri, slujitori ai altarelor saucredincioºi ai Bisericii noastre dreptmãritoare, însã constatãm acumcu toþii cã momentele ºi perioadele de suferinþã din ultimii ani auînvins, în cele din urmã!...

Cugetând la activitatea ºi la personalitatea preacucernicieisale, care este foarte bine conturatã ºi cât se poate de autenticã ºi defireascã, mã gândesc la darul omului providenþial cu care l-aînzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeuºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfinþia sa l-a cinstit ºi l-a slujit cu toatã sinceritatea, dragostea ºi abnegaþia!...

M-aº bucura sã ºtiu cã atât contemporanii cât ºiposteritatea îi vor acorda totdeauna, cinstea, recunoºtinþa ºi preþuireacuvenitã pentru tot ce a fãcut, pentru ceea ce este ºi înseamnã (sau artrebui sã însemne) în conºtiinþa ºi în memoria noastrã colectivã, care,mã rog lui Dumnezeu sã nu fie alteratã ºi o spun aceasta cu mareînfrigurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul” acesta de a neuita, foarte repede binefãcãtorii ºi înaintaºii noºtri dar încerc, totuºi,sã–mi fac un act de încurajare ºi de optimism ºi sã cred cã ori de câteori va fi pomenit numele sãu va fi pronunþat cu veneraþie ºi respect,pentru tot binele pe care l-a fãcut atâtor oameni ºi care fapte suntconsemnate de cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul CelVeºnic în Împãrãþia Sa cea cereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui,sã aibã parte; rugãciuni cãrora mã alãtur ºi eu, dorind din toatã inimaca Dumnezeu sã îl ierte ºi sã-l odihneascã, sã-l numere cu drepþii, înÎmpãrãþia Sa cea Cereascã, Sfântã ºi Veºnicã!...

ªi acum, dupã aceastã scurtã introducere, în ultimii ani având eumai multe drumuri la Sibiu, inclusiv la vestita ºcoalã teologicã –Facultatea de Teologie Ortodoxã “Andrei ªaguna”, m-am hotãrât,luându-mi (ºi) inima în dinþi, sã vorbesc cu Pãrintele Profesor IlieMoldovan, o gazdã primitoare ºi plinã de îngãduinþã, în cadrul unuisuccint interviu, despre Euharistie ºi Mântuire, despre necesitateaexistenþei acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pedrumul nostru cãtre îndumnezeire ºi, iatã ce ne-a rãspuns, în cele ceurmeazã, din prea multa-i sa dragoste ºi experienþã, pe care vreau sã-l supun atenþiei, în cele ce urmeazã, cu adâncã preþuire ºirecunoºtinþã, întru amintirea ºi pomenirea Pãrintelui Profesor IlieMoldovan:

Dragostea de Sfânta Euharistie înseamnã Dragostea deDumnezeu ºi de a Sa Împãrãþie!...

1. - Este perceput Iisus Hristos ca fiind „ieri, azi ºi în veciAcelaºi” în lumea de astãzi, în condiþiile secularizãrii la care, dinpãcate, suntem cu toþii pãrtaºi, într-o mai micã sau mai maremãsurã?!...

- Hristos este Acelaºi, noi însã nu. Trebuie sã ne apropiem maimult de El, în sensul real, euharistic, prin învãþãtura Bisericii, prin

Sfintele Taine ºi prin trãirea creºtineascã în sânul familiei ºi peste totacolo unde locuim ºi ne desfãºurãm activitatea, sã simþim cã trãieºteîn noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorulcatehizãrii de care suntem încã foarte mulþi, lipsiþi.

2. - Ce credeþi cã înþeleg oamenii de astãzi prin noþiunea deEuharistie ºi cum vedeþi raportarea lor la acest termen teologic carereflectã o realitate duhovniceascã foarte mare, de fapt, cea maimare?!...

- Mai întâi trebuie explicat termenul Euharistie, pentru a înþelegeºi conºtientiza credincioºii importanþa termenului ºi a faptului pecare el îl conþine, care este ceva obligatoriu ºi indispensabilmântuirii.

3. -Mai vedeþi, astãzi, o raportare personalã ºi autenticã acredincioºilor la Sfânta Euharistie, cu alte cuvinte la SfântaLiturghie ca fiind „Taina tainelor”?!...

- În anul 1986, cu prilejul vizitei sale în România, PatriarhulIerusalimului – Diodor, dupã participarea sa la mai multe SfinteLiturghii a concluzionat cã este impresionat de numarul mare decredincioºi participanþi, dar cã este foarte trist pentru faptul cã avãzut foarte puþini s-au nu a vãzut nici un credincios care sã seîmpãrtãºeascã!... Nu este voie sã existe Liturghie fãrãÎmpãrtãºanie!... Mie nu mi-a lipsit liturghia ºi împãrtãºania nicichiar în puºcãrie, unde am cusut pe partea din spate a maieuluiSfântul Antimis, vinul îl aducea un medic într-o sticluþã de vin tonic,

pâinea ºi apa o reþineam din hrana ºi din alimentele primite ºi aºamai departe. Gãsirea unei explicaþii la toatã aceastã situaþie ne ducecu gândul la existenþa tainei lui Dumnezeu!... Astãzi încã nu preaºtim (cum) sã ne raportãm la Sfânta Împãrtãºanie dar suntem în drumspre, cãci Împãrtãºania înseamnã câºtigarea Împãrãþiei luiDumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prinhar, care se face încã din aceastã viaþã.

4. - În altã ordine de idei, care vedeþi a fi termenul corect deabordare a acestei probleme: - acela de deasã împãrtãºanie, rarãîmpãrtãºanie, cu vrednicie, fãrã, cu pregãtire sau fãrã, ori continuãîmpãrtãºanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziþia Sfinþilor Pãrinþicu privire la aceastã problemã?!...

- Rãspunsul meu este: Continuã Împãrtãºanie, iar cât priveºtevrednicia, noi preoþii sfãrâmãm Sfintele Sfintele, dupã cum citim înrugãciunea de dupã Epicleza Euharisticã ce zice: „Se sfãrâmã ºi seîmparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfãrâmã ºi nu se desparte,Cel ce se mãnâncã ºi niciodatã nu se sfârºeºte, ci pe cei ce seîmpãrtãºesc îi sfinþeºte” – argument pentru continua împãrtãºanie.În ce priveºte vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu ºinicidecum meritul nostru!... Motivele invocãrii nevredniciei, cucanoanele, sã ºtiþi cã sunt din lipsa de dragoste ºi sã se mai ºtie cãLiturghierul care cuprinde rugãciunile de tainã speciale pe care lecitesc preoþii, trebuie sã fie concrete, vii, personale iar nu doarteoretice ºi abstracte în idei!...

5. - Care este diferenþa de curente, de opinii sau de abordarereferitor la practica împãrtãºirii credincioºilor la slavi, români ºigreci ºi de ce asistãm la evidenþierea acestor deosebiri de abordare aaceluiaºi fenomen, dacã pot sã mã exprim cu aceste cuvinte?!...

- Este o greºalã de preþuire a lui Iisus Hristos, cã dacã îL iubeºticu adevãrat nu te cramponezi în aceste deosebiri, din moment ce estevorba de unul ºi acelaºi lucru, în fond de acelaºi text liturgic – cuacelaºi conþinut!... Este dureros cã existã aceste deosebiri ºi, drepturmare, sã ne strãduim ca acolo unde ne aflãm noi, sã fie desfiinþate,deoarece nu este mai importantã tâlcuirea lingvisticã ºi ceatipiconalã decât receptarea Harului Divin!...

6. - Este lumea bisericeascã contemporanã suficient de conºtientãde valoarea ºi supremaþia acestei Sfinte Taine, care nu abordeazã osimplã practicã liturgicã ci pe ea se sprijinã, de fapt, toatã viaþanoastrã eclesiologicã, soteriologicã ºi, îndeosebi, cea

eshatologicã?!...- Este deplin corigentã din pãcate, de la A la Z, de la Ortodoxie

la Catolicism ºi de la Á la Ù!... 7. - Avem noi, astãzi, bine structuratã ºi articulatã o teologie a

Sfintelor Taine ºi, în special, a Sfintei Liturghii?!...- Din nefericire lipseºte evlavia cu privire la trãirea în Iisus

Hristos, permanentã, ºi numai Bunul Dumnezeu poate remedia lucrulacesta!...

8. - Din punct de vedere moral – duhovnicesc cum neraportãm noi la Sfânta ºi Dumnezeiasca Împãrtãºanie, în condiþiile încare, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii se împãrtãºescfoarte puþini oameni, gândindu-mã, aici, la situaþia de la noi dinþarã?!...

- Ar trebui sã ne raportãm printr-o durere adâncã ºi prin începutulunei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care nemântuie. Dacã El este Centrul, atunci haideþi sã mergem cu toþii laEl!... La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinþã. Ferice de celcare, indiferent ce vârstã ºi în ce rost al vieþii se aflã, se întoarce latrãirea cu Hristos, fiindcã prin aceasta el se face apostol ºi pentrualþii!... Ca o concluzie aº susþine cã, pentru a scoate asemeneaapostoli trebuie sã ajungem la sacrificiul apostolic ºi misionar dereunire a Bisericilor ºi de revenire la trãirea primilor apostoli, astfelîncât, Sfânta Euharistie trebuie sã fie ºi temeiul unitãþii creºtine areunirii Bisericilor, a miºcãrii ecumenice autentice, încununatã fiindde strãdania îndumnezeirii de pe pãmânt cãtre cer!...

9. - Cine ar trebui sã-ºi asume vina sau responsabilitateapentru abordarea, de multe ori, destul de superficialã a acesteiprobleme fundamentale a spiritualitãþii noastre?!...

- Sã nu cãutãm vinovaþi ci sã mergem încrezãtori cu convingereacã Dumnezeu ne poate ierta de pãcatul delãsãrii duhovniceºti, ºirugându-ne ca El sã ne ia de mânã, ca prin potir sã ajungem acolounde am fost, în paradis!... Aºadar, Iisus Hristos prin Euharistie nereîntoarce la El, unde datoritã comuniunii euharistice vom ajunge lacomuniunea (cea veºnicã) cu El.

10. - Mai este, astãzi, relaþia pãrinte duhovnicesc – fiuduhovnicesc una sincerã, profundã, într-un cuvânt, autenticã?!...

- Mai rar, dar este. Sã ne rugãm sã se îndeseascã, sã seîntãreascã!...

11. - Care ar fi soluþia sau modalitatea îndreptãrii acestei stãri defapt, a acestei situaþii de compromis?!...

- Implorând Providenþa Divinã sã priveascã spre noi cu ochimilostivi ºi povãþuitori, convinºi fiind cã se aplicã ºi aici cuvântulScripturii care zice cã „Fãrã de Mine nu puteþi face nimic”.

12. - Credeþi cã lucrãrile de învãþãturã ortodoxã, „catehismele”noastre prezintã corect lucrurile cu privire la aceastã problemã sausunt destul de scolastice?!...

- Suntem chemaþi sã scoatem scolasticul de aici!... Toatãînvãþãtura cateheticã are o comoarã de izvoare, mult folositoare, cutoate cã unele au fost schimbate în conþinutul lor ºi care astfel, nu aufãcut altceva decât sã serveascã modernismului ispitit. În general,Catehismele sunt foarte bune dar ºi în ele se strecoarã, uneori, pãrerisubiective.

13. - Este nevoie, cumva, de o (re)catehizare a credincioºilornoºtri cu privire la aceastã problemã a Bisericii ºi nu numai, adicãasistãm, cumva, la o „evoluþie” istoricã a acestei probleme?!...

- Repet, numai Providenþa Divinã va face luminã în privinþacursului creºtinismului nostru, care nu se poate concepe decât urcânddin nou, spre culmile desãvârºirii!...

14. Vedeþi cumva, o stare de revigorare a acestei situaþii, sunteþioptimist, în acest sens?!...

- Da, bineînþeles, nu cred, ci sunt convins cã Dumnezeu Care acreat Biserica ºi pe om, cu promisiunea cã pe Aceasta „Nici porþileiadului nu o vor birui” nu va întârzia aceastã revigorare pânã lasfârºit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se vareface Ierusalimul pãmântesc ºi abia apoi se va contopi cu cel ceresc,când va fi „un cer nou ºi un pãmânt nou”.

15. - Acum în încheierea acestui interviu v-aº ruga, PreacucernicePãrinte Profesor, sã desluºiþi câteva concluzii urmate de câtevasfaturi!...

- Dacã dorim ca Dumnezeu sã îndrepte mila Sa spre noi ºi BisericaLui, sã fim creºtini ai milei ºi ai iertãrii ºi sã trãim mai mult în IisusHristos Euharistic ºi-n evlavie la Maica Domnului ºi aºa, pururea cuDomnul vom fi pânã la sfârºitul veacurilor!...

- Acestea fiind zise, acum la trecerea sa în veºnicele lãcaºuri, nerugãm cu toþii, într-un cuget ºi o simþire profundã, ca Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã! Veºnicã sã-i fie amintirea ºi pomenirea!Amin!

Drd. Stelian GOMBOª –Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Guvernului României

IInn mmeemmoorriiaamm –– nnaaººtteerreeaa îînn vviiaaþþaa cceeaa cceerreeaassccãã ººii vveeººnniiccãã aa PPrreeaaccuucceerrnniiccuulluuii PPããrriinnttee PPrrooffeessoorr IIlliiee MMoollddoovvaann ddee llaa

FFaaccuullttaatteeaa ddee TTeeoollooggiiee OOrrttooddooxxãã „„AAnnddrreeii ªªaagguunnaa”” ddiinn SSiibbiiuu……

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Ca ºi credincioºi ºi urmaºi ai Domnului nostru IisusHristos; ar trebui sã-i simþim vocea ºi chemarea Sa înfiecare zi în vieþile noastre, fiind mereu gata sã spunem:„Doamne ce vrei Tu sã fac astãzi ?” N-ar trebui sã ne fiedeloc ruºine de numele frumos de creºtin pe care-l purtãmºi sã nu uitãm a da mãrturie zilnicã despre credinþanoastrã atât cu vorba cât ºi cu fapta. Sã ne strãduim zilnica fi o „evanghelie”, adicã o veste bunã pentru semeniinoºtri. Chiar ºi viaþa Bisericii depinde într-o anumitãmãsurã ºi de felul cum credincioºii îºi împlinesc menireade a da o vie mãrturie ºi altora despre Evanghelie. Atuncicând uiþi ca ºi creºtin de obligaþia ta de a fi o mãrturie, o„epistolã scrisã ºi cititã de toþi oamenii”, adu-þi aminte deviaþa lui Iona. Mai toatã lumea cunoaºte povestea lui Iona,un prooroc care a fugit de la îndeplinirea unei misiunisfinte date de Dumnezeu ºi a ajuns în cele din urmã înburta unui peºte uriaº. Dupã ce s-a pocãit, proorocul Ionaa decis sã facã ce i-a cerut Dumnezeu; el a predicat înmarele oraº Ninive. Iona era ºi un evanghelist foarte bun,deoarece la transmiterea mesajului din partea luiDumnezeu, mesaj de avertizare ºi de condamnare a vieþiipãcãtoase a celor din Ninive întregul oraº. a fost convertit,întorcându-se la Dumnezeu cu credinþã ºi cu pocãinþã.Când omul nu ascultã de poruncile lui Dumnezeu, aparcâteva riscuri

1. Riscul de a face cu totul altceva ºi de a fugi demisiunea încredinþatã de Domnul. Sfânta Scripturãspune: „ªi s-a sculat Iona sã fugã la Tarsis, departe deDomnului. ªi s-a pogorât la Iope, unde a gãsit o corabie,care mergea la Tarsis ºi plãtind preþul cãlãtoriei, s-acoborât în ea ca sã meargã la Tarsis împreunã cu toþi ceide acolo, el fugind din Faþa Domnului” (Iona 1, 3).

2. Oamenii care fug de prezenþa ºi de misiuneaDomnului au întotdeauna o experienþã amarã de„cãdere”. Cãderile aceste a sunt de mai multe feluri.Astfel sunt cãderi mentale sau emoþionale, cãderi fizice,cãderi spirituale, cãderi sociale. Cãderea emoþionalã serealizeazã când omul se simte trist pentru cã nu e dispussã înfãptuiascã cerinþele lui Dumnezeu ºi vede cã în felulacesta, fãcând altceva, decât cere Dumnezeu, omul defapt fuge de Dumnezeu. Aceastã experienþã de cãderepoate fi rezultatul pierderii pãcii interioare, a pãciipsihologice. Sfânta Scripturã spune: „Nãdejde neclintitã.Tu ne vei pãstra pacea noastrã, cã întru Tine ne punemnãdejdea.” (Isaia 26, 3); Orice om care fuge deDumnezeu nu are pace. Este imposibil sã fii fericit deplincând eºti despãrþit de Dumnezeu. El este sursa bucuriei,sursa fericirii noastre. A fugi de Dumnezeu înseamnã afugi de sursa adevãrate fericiri, a bucuriei ºi pãciilãuntrice. Dumnezeu este interesat nu doar de paceanoastrã lãuntricã ci ºi de sãnãtatea noastrã. El are un planpentru fiecare dintre noi ca sã trãim ºi sã fim cât maisãnãtoºi. Dacã noi urmãm recomandãrile Sale din SfântaScripturã, privind cumpãtarea în toate privinþele, înmâncare, în bãuturã, în muncã, în recreere, vom fi maisãnãtoºi din punct de vedere fizic, însã atunci cândignorãm poruncile Lui în aceastã privinþã, putem avea oexperienþã de cãdere ºi în domeniul sãnãtãþii. FãgãduinþaDomnului cãtre israeliþi, ni se aplicã ºi nouã: „De veiasculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului

tãu ºi vei face lucruri drepte înaintea Lui, ºi de veilua aminte la poruncile Lui ºi vei pãzi legile Lui, nuvoi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-amadus asupra Egiptenilor, cã Eu sunt DomnulDumnezeul tãu Care te vindecã.” (Ieºirea 15, 26).Putem vedea adesea oameni care nu ascultã derecomandãrile Lui privind un stil de viaþã sãnãtos,suportând ei înºiºi consecinþele neascultãrii ºi în planfizic Vieþile acestor oameni sunt deseori nenorocitedin cauza stãrii lor proaste de sãnãtate, pentru care eisunt responsabili, neglijând sfaturile sfinte ale luiDumnezeu. Niciodatã nu ar trebui sã ne ascundem decerinþele lui Dumnezeu sau sã fugim de împlinirealor.

Orice neascultare de sfaturile, cuvântul ºiporuncile Domnului conduce la o cãdere spiritualã.Aceasta este un sentiment de goliciune fãrã prezenþaDomnului. Fiind creaþi de Dumnezeu, putem gãsibucurie ºi fericire adevãratã doar în prezenþa Lui.Fuga de Dumnezeu aduce ºi mai multe experienþe decãdere. Oamenii care fug de Dumnezeu evitã pãrtãºia

creºtinã, ceea ce înseamnã ºi fuga de sprijinul social.Pãrtãºia creºtinã este o caracteristicã a creºtinismului.Primii creºtini erau nelipsiþi de la pãrtãºia creºtinã, fier laTemplu, fie în alte locuri unde se adunau. Un adevãratcredincios nu ar trebui sã rãmânã acasã, decât doar încazuri de imposibilitate, ci ar trebui sã meargã la Bisericã,sã aibã o pãrtãºie spiritualã cu corpul Bisericii, cuslujitorii Domnului ºi cu ceilalþi credincioºi. Fiecarecreºtin ar trebui sã simtã, ceea ce David spunea pevremuri: „Mã bucur când mi se zice: Haidem la CasaDomnului”.

Privitor la dimensiunea spiritualã ºi socialã a unuicredincios, Sfânta Scripturã ne spune în mai multe locuridespre câteva caracteristici ale acestuia. Iatã câteva dintreele: Iubiþi-vã unii pe alþii (Ioan 13, 35) Iertaþi-vã unii pealþii (Coloseni 3, 13) Acceptaþi-vã unii pe alþii (Romani15, 7) Rugaþi-vã unii pentru alþii (Iacov 5, 16) Mângâiaþi-vã unii pe alþii (I Tesaloniceni 4, 18) Aveþi pãrtãºie uniicu alþii (I Ioan 1, 7) Fiþi buni unii cu alþii (Efeseni 4, 32)Fiþi miloºi unii cu alþii (I Petru 3, 8) Fiþi ospitalieri uniicu alþii (I Petru 4, 9). Orice fugã de Dumnezeu înseamnãfuga de aceste experienþe creºtine frumoase de pãrtãºie.Aceasta are ca rezultat întotdeauna singurãtatea,dezamãgirea ºi descurajarea.

3. Domnul ne ascultã rugãciunile înãlþate spre El. Înciuda tuturor acestor slãbiciuni ale noastre, Dumnezeueste un Dumnezeu bun, care în bunãtatea Lui doreºte sãne asculte pe fiecare. El este Dumnezeul nostru care aregrijã de noi, ºi care ne ascultã rugãciunile. Citim în SfântaScripturã cã Iona s-a rugat din pântecele peºtelui iarDumnezeu i-a ascultat rugãciunea. „Atunci s-a rugatIona, din pântecele peºtelui cãtre Domnul Dumnezeul lui,zicând: Strigat-am cãtre Domnul în strâmtorarea mea ºiEl m-a auzit, din pântecele locuinþei morþilor cãtre El amstrigat ºi El a luat aminte la glasul meu.” (Iona 2, 2-3).

Unii oameni aºteaptã sã se roage doar în momentelegrele, de suferinþã. Dumnezeu ne priveºte cu compasiuneºi simpatie pentru a ne uºura sarcinile. Dar noi nu ar trebuisã aºteptãm pânã când suferim pentru a ne ruga luiDumnezeu. Existã atât de multe binecuvântãri pe care leexperimentãm în viaþa noastrã zilnicã pentru care trebuiesã-L lãudãm pe Dumnezeu. Trebuie sã ne rugãm Lui ºisã-L lãudãm pentru cã este Creatorul ºi Mântuitorulnostru! Trebuie sã ne rugãm Lui mulþumindu-I pentruacele binecuvântãri de care ne bucurãm zilnic. El esteDumnezeul nostru care ne ascultã ºi strigãtele noastrecãtre El prin rugãciune. El este gata sã ne mângâie. El aascultat rugãciunea lui Iona, iar Iona a fost eliberat dinpântecele peºtelui. El va asculta ºi rugãciunile noastreAstfel noi ne putem ruga ºi astãzi oriunde ne-am afla.Sigur cã ne putem ruga la Casa Domnului, acasã sau înalte locuri, însã Dumnezeu nu þine seama de nici un fel deloc, pentru cã El cere înainte de toate doar o inimãcucernicã, spunea ºi Sfântul Ioan Gurã de Aur, în OmiliaIV asupra Anei, 6. Cei din Ninive au scãpat pentru cã s-au rugat cu o inimã cucernicã ºi au fost dispuºi lamãrturisirea ºi pãrãsirea pãcatelor vieþii lor, întorcându-secu umilinþã, credinþã ºi pocãinþã cãtre Bunul Dumnezeu.

4. Indiferent de ce cãderi ai avut parte, Dumnezeu

îþi oferã a doua ºansã. Domnul i-a dat o a doua ºansã ºilui Iona! ªi Dumnezeu poate face acelaºi lucru ºi pentrunoi, pentru ca noi sã fim mai ascultãtori faþã de poruncileLui. Dupã eliberarea lui din pântecele peºtelui, Iona aprimit a doua ºansã; el a putut predica despre judecataDomnului. A predicat pentru convertirea unui întreg oraº,ºi a avut succes. S-a petrecut o convertire în masã încetatea Ninive. Dumnezeu a putut sã-l foloseascã peproorocul Iona în ciuda tuturor slãbiciunilor lui ºidefectelor lui Toþi oamenii din Ninive s-au convertit. Ionaa fost un evanghelist de mare succes. Noe a trebuit sãpredice 120 de ani, ºi a convertit doar opt oameni,incluzându-se aici ºi pe sine; Iona a convertit întregul oraºde 120.000 de oameni în 40 de zile. A fost un mare succespentru un slujitor care fugise de împlinirea poruncii luiDumnezeu.

Sfânta Scripturã vorbeºte în multe locuri despreDumnezeu care acordã mereu a doua ºansã oamenilor.Domnul i-a dat o a doua ºansã ºi Sfântului Apostol Petru.Deºi Petru se lepãdase de El de trei ori, Domnul tot i-aacordat a doua ºansã: „Dacã mã iubeºti, paºte oileMele.”, iar Petru a devenit un mare propovãduitor care aconvertit 3.000 de oameni într-o zi. Cine ar fi crezutvreodatã cã el era persoana aceea care se lepãdase la unmoment dat de Iisus? Despre Ioan Marcu, scrie SfântaScripturã cã el fusese o mare dezamãgire pentru SfântulApostol Pavel, care a refuzat sã cãlãtoreascã cu IoanMarcu. Numai Barnaba i-a acordat o a doua ºansã lui IoanMarcu, ºi astfel avem astãzi bucurându-ne de SfântaEvanghelie dupã Marcu. Slãbiciunile noastre trecute nuconteazã. Domnul poate sã ne accepte aºa cum suntem ºisã ne dea o a doua ºansã pentru a-I servi drept canal debinecuvântãri pentru alþii. El ne dã ºansa de a ne adresaoamenilor pentru cã El ºtie cã te ajuþi pe tine însuþi atuncicând îi ajuþi pe ceilalþi. Iona a fost dezamãgit când a aflatcã Ninive nu a fost distrusã. El se gândea la reputaþia luimai mult decât la sufletele preþioase ale oamenilor. Ionaar fi trebuit sã fie fericit cã oamenii din Ninive seconvertiserã la Dumnezeu, cã ºi-au mãrturisit pãcatele ºiau gata sã le pãrãseascã. La un moment dat, el era foartesupãrat ºi chiar s-a mâniat, considerând cã Domnul nu vamai nimici cetatea iar reputaþia lui ar avea de suferit,scãpând din vedere faptul cã Dumnezeu este interesat maiîntâii de salvarea oamenilor ºi nu de nimicirea lor.

Dumnezeu este dragoste. El a iubit cetatea Ninive,cetatea neamurilor ºi din acest motiv i-a cerut ºi lui Ionasã meargã acolo ºi sã predice despre pãcatele lor ºi desprenevoia întoarcerii lor la Dumnezeu. Dumnezeu l-a iubit ºipe proorocul Sãu Iona. Din acest motiv Domnul l-a fãcutpe Iona sã treacã prin diverse greutãþi, pentru ca acesta sã-ºi revinã ºi sã înþeleagã iubirea Domnului. Cât de desDomnul permite ca ºi noi sã trecem prin dificultãþi pentruca sã revenim la cârmuirea Lui. Domnul a încercat sã-linstruiascã pe Iona prin pilda cu vrejul ºi viermele. „DarMie cum sã nu-Mi fie milã de cetatea cea mare a Ninivei,cu mai mult de o sutã douãzeci de mii de oameni, care nuºtiu sã deosebeascã dreapta de stânga lor, ºi cu un marenumãr de dobitoace?” (Iona 4, 11). În orice fel s-amanifesta fuga de Dumnezeu aceasta conduceîntotdeauna la experienþe ºi consecinþe negative. Vomavea experienþe de cãdere fizicã, mentalã, spiritualã, ºisocialã. În loc sã ne ascundem sau sã fugim de chemarealui Dumnezeu, trebuie sã rãspundem pozitiv la chemareaºi trimiterea Lui. Dacã întreaga natura ascultã de glasullui Dumnezeu, cu cât mai mult ar trebui oamenii care suntcreaþi dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu sã ascultede El? Toþi trebuie sã ascultãm de poruncile Lui.Indiferent ce doreºte El sã facem, trebuie ca noi sãrãspundem pozitiv la vocea Lui, la chemarea ºi trimitereaLui, spunea despre învãþãmintele ce pot fi trase din viaþaacestui prooroc Iona, Jonathan Kuntaraf, într-o prezentarenumitã Lecþii din viaþa lui Iona, 4 febr. 2012, pag. 1-4. ªinoi astãzi aducem mulþumiri pentru a doua ºansã pe careDomnul ne-a dat-o, sau pe care este gata sã ne-o dea,fiecãruia dintre noi. „Miluieºte-mã Doamne cãneputincios sunt ºi vindecã-mã Doamne, cã s-au tulburatoasele mele.” (Psalmii 6, 2).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

IInnddiiffeerreenntt ddee ccee ccããddeerrii aaii aavvuutt ppaarrttee,, DDuummnneezzeeuu

îîþþii ooffeerrãã aa ddoouuaa ººaannssãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

BIROUL DE PRESÃ ALPATRIARHIEI ROMÂNE ne-a

informat:

În zilele de 16-17 februarie 2012, înSala Sinodalã din Reºedinþapatriarhalã, a avut loc ºedinþa de lucrua Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, prezidatã dePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel.

1. Sfântul Sinod a apreciatrezultatele colectei organizatã înbisericile parohiale ºi mãnãstireºtidin Patriarhia Românã ca urmare aPastoralei Sfântului Sinod cu temaFAMILIA CREªTINÃ AZI dinprima duminicã a postului NaºteriiDomnului (20 noiembrie 2011).Astfel, au fost colectate peste 400000 kg de produse agricole, aproape300.000 kg de produse alimentare,34000 kg de rechizite ºi peste 92000 kg îmbrãcãminte ºi donaþi peste2.300.000 lei, 78.000 euro ºi 200000 forinþi. În urma acestei colecteau fost ajutate peste 65.000 familiisãrace, peste 118.000 copii ºiaproape 84.000 de persoane singure.

2. Sfântul Sinod a evaluatrezultatele programului socialMASA BUCURIEI derulat dePatriarhia Românã ºi societateaSelgros Cash&Carry S.R.L. în 13eparhii din þarã. În anul 2011, aproape18.000 de persoane asistate (dublu faþãde anul 2010) din 210 instituþii social-filantropice ale Patriarhiei Române aubeneficiat de bunuri alimentare ºiprodusele igienico-sanitare în valoare

de peste 2.800.000 de lei oferite deSelgros Cash&Carry S.R.L.

3. Sfântul Sinod a analizat lucrareasocial-filantropicã a Bisericiidesfãºuratã în anul 2011 ºi, încontextul crizei economice actuale,recomandã clerului ºi credincioºilor sã

intensifice lucrarea pastoral-socialãpentru ajutorarea categoriilor socialecelor mai defavorizate (familii devârstnici cu pensii mici, familii sãracecu mulþi copii, dar cu venituri mici ºipersoane singure ºi sãrace). O atenþiesporitã trebuie acordatã îngrijirii

bolnavilor care pot fi ajutaþi prinrugãciune, vizite pastorale ºi ajutormaterial pentru cumpãrarea demedicamente sau intervenþiichirurgicale de urgenþã.

În acelaºi timp, Sfântul Sinodconsiderã necesarã identificarea

urgentã de soluþii practice pentrurezolvarea problemelor sociale cu carese confruntã majoritatea românilor,printr-o cooperare viabilã ºi eficientãîntre unitãþile bisericeºti ale PatriarhieiRomâne ºi autoritãþile administraþieicentrale ºi locale, organizaþiile

nonguvernamentale, precum ºi alteinstituþii abilitate, inclusiv în domeniulsprijinirii financiare a instituþiilor,proiectelor ºi programelor social-filantropicã ºi de asistenþã socialã aleunitãþilor bisericeºti.

4. Sfântul Sinod a luat act de dorinþaliber exprimatã a clerului ºicredincioºilor din Adunãrileeparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, Episcopiei Oradiei ºiEpiscopiei Devei ºi Hunedoareiprivind revenirea în jurisdicþiaMitropoliei Ardealului. Ca atare, afost aprobatã modificareajurisdicþiei teritoriale a celor douãMitropolii din Transilvania ºi aMitropoliei Banatului, dupã cumurmeazã:

- Mitropolia Ardealului având caeparhii sufragane: ArhiepiscopiaSibiului, Arhiepiscopia Alba-Iuliei,Episcopia Ortodoxã Românã aOradiei, Episcopiei Covasnei ºiHarghitei ºi Episcopia Devei ºiHunedoarei;

- Mitropolia Clujului,Maramureºului ºi Sãlajului avândca eparhii sufragane: ArhiepiscopiaVadului, Feleacului ºi Clujului,Episcopia Ortodoxã Românã aMaramureºului ºi Sãtmarului ºi

Episcopia Sãlajului;- Mitropolia Banatului având ca

eparhii sufragane: ArhiepiscopiaTimiºoarei, Arhiepiscopia Aradului ºiEpiscopia Caransebeºului.

În Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi,credincioºii parohiei Sfinþii ÎmpãraþiConstantin ºi Elena din ªtefãneºti auparticipat la Sfânta Liturghie arhiereascã,oficiatã de Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului.

Cu acest prilej, Înaltpreasfinþia sa aadresat celor prezenþi un cuvânt deînvãþãturã, amintind de faptele mileitrupeºti pe care trebuie sã le sãvârºim înaceastã viaþã, pregãtindu-ne astfel sãprimim rãspuns bun la ÎnfricoºãtoareaJudecatã.

Biserica din oraºul Brãtienilor a fostsfinþitã în data de 21 mai a anului 2007,ocazie cu care Chiriarhul Eparhiei aoficiat Sfânta Liturghie arhiereascã.

Duminicã, dupã aproape cinci ani, Înaltpreasfinþia saa adresat credincioºilor prezenþi un îndemn lasolidaritate ºi comuniune, pentru sprijinirealucrãrilor care au început la pictura bisericii. Deasemenea au fost evidenþiate eforturile depuse pânãîn prezent de pãrintele paroh Cristian Amuzaîmpreunã cu membrii consiliului parohial.

Lucrãrile de construcþie la noua bisericã dinªtefãneºti au început în 1999, fiind turnatã temelia.Acestea au continuat din anul 2000 ºi pânã în

prezent, fiind oprite în anumiteperioade din cauza lipsei fondurilormateriale.

Un ajutor foarte important a venitdin partea primãriei locale care aacordat parohiei un teren în suprafaþãde 2400 mp ºi diferite sume de bani.

Toate lucrãrile s-au desfãºurat subdirecta supraveghere aÎnaltpreasfinþitului PãrinteArhiepiscop Calinic, prin SectorulConstrucþii al Eparhiei Argeºului ºiMuscelului.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi

Muscelului

SSffâânnttaa LLiittuurrgghhiiee AArrhhiieerreeaassccãã îînnppaarroohhiiaa SSffiinnþþiiii ÎÎmmppããrraaþþii CCoonnssttaannttiinn

ººii EElleennaa ddiinn oorraaººuull ªªtteeffããnneeººttii

NNooii hhoottããrrâârrii aallee SSffâânnttuulluuii SSiinnooddaall BBiisseerriicciiii OOrrttooddooxxee RRoommâânnee