Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 525 2233 -- 2299 ooccttoommbbrriiee 22001111 8 pagini

Sfântul Pavel, marele Apostol alNeamurilor, cel care a cãlãtorit pânã

la al treilea Cer, din mila lui Dumnezeu,adresându-se, oarecând, creºtinilor dinCorint le-a scris din adâncul inimii: Nuºtiþi oare cã sfinþii vor judeca lumea … ºichiar pe îngeri …? (I Corinteni 6, 2-3).

Pentru a te bucura sã ajungi sfânt, ºiaceastã ajungere nu depinde în

exclusivitate doar de voinþa noastrã, estemai întâi necesar sã fii ales pentruaceasta. ªi ca sã ne respecte Dumnezeuvoinþa, pentru a nu deveni roboþi, un felde mecanizare, ne-a lãsat dintotdeaunafascinanta libertate de a alege caleacãtre Dumnezeu. Dar nu numai atât, cia ne alege pe noi înºine ºi a stãrui laalegerea multora ºi poate a tuturora,cãci: Dumnezeu nu vrea moarteapãcãtosului ci sã se întoarcã ºi sã fieviu. Aºadar a fiecãruia dintre noi, nudoar a unora, aleºi pe sprânceanã, cumse mai spune în limbajul obiºnuit.

Dacã cineva ar întreba: Cine suntaleºii lui Dumnezeu? Noi am

rãspunde degrabã cu glasul SfântuluiIoan Evanghelistul care zice: „Aceiasunt aleºii lui Dumnezeu care nu au încuget vicleºug ºi din gura lor nu iesminciuni” (Apocalipsa 14, 4-5).

Acum ne gândim la Sfântul MareMucenic Dimitrie care s-a nãscut

în a doua jumãtate a secolului al III-lea,mama lui fiind creºtinã, iar tatãl sãu,generalul Dimitrie, care nu primisebotezul, era conducãtorul pãgân alProvinciei Iliria. Se presupune cã atâtmama Sfântului Dimitrie, cât ºi mamaSfântului Constantin cel Mare au fostbune prietene ºi chiar rude de origine deprin pãrþile noastre. Dupã moartea tatãluisãu i se încredinþeazã conducerea caprefect al Iliricului, primind ºi gradul degeneral în armata romanã,poruncindu-i-se sã porneascã persecuþiiîmpotriva creºtinilor. Aceastã poruncã aÎmpãratului a dus la mãrturisirea luiDimitrie: Singurul Împãrat al cerului ºial pãmântului este Iisus Hristos,Mântuitorul lumii; în loc de gradul degeneral, mãrturiseºte cã este smeritslujitor al Dumnezeului Celui viu; în locde prefect, recunoaºte cã este egal cuaceia care credeau în viaþa cea veºnicã.

La porunca Sfântului Dimitrie,administratorul averii sale, Lupu, va

împãrþi toatã bogãþia la sãraci eliberând ºisclavii de pe pãmânturile sale. Auzindîmpãratul ce face Dimitrie, generalulguvernator al Tesalonicului, l-a chemat lasine ºi l-a sfãtuit sã se închine idolilor ºizeilor, iar de nu va asculta, va fi ucis.

Era prin toamna anului 298, cândDimitrie i-a mãrturisit Împãratului

cã este creºtin ºi cã nu se va închina decâtviului Dumnezeu. La auzul acestorcuvinte hotãrâte, l-a întemniþat ºi supus lagrele munci, în timp ce în arenã un anumeuriaº pe nume Lie era pus sã huleascãnumele lui Dumnezeu ºi sã ucidã pecreºtinii mãrturisitori. Dar un ucenic al luiDimitrie, pe nume Nestor, s-a dus întemniþã ºi a cerut binecuvântare ºi întãrireca sã lupte cu ucigãtorul Lie. Primindîncurajare ºi însemnându-l cu SfântaCruce îi spune Dimitrie cã va învingeprecum David pe Goliat (I Regi 17).

În arena uriaºã, Lie urla din toþibojogii, dar Nestor fãcându-ºi

rugãciunea, dintr-o miºcare a frântmâinile de piatrã ale luptãtorului…aruncându-l în vârful suliþelor. Cum erafiresc, împãratul trebuia sã elibereze ºi sãrãsplãteascã pe învingãtor. Plin despaimã, a poruncit sã fie ucis Nestor, darºi stãpânul sãu Dimitrie. Aºa s-a sãvârºitdin viaþa aceasta, la 26 octombrie, anul

299. Sluga sa credincioasã, Lupu, a luattoga (un fel de mantie) de purpurã plinãde sânge ºi inelul sãu de general, iardupã ce a înmormântat trupul luiDimitrie la Tesalonic s-a întors înMacedonia de unde venise, stând la unprieten de-al sãu, din pãrþile Daciei, penume Leonþiu. Dupã doi ani i se taie ºicapul lui Lupu. Leonþiu descoperãmormântul mucenicului Dimitrie ºi-lgãseºte întreg ºi luminat, izvorând unparfum de mir de nard, iar sfântul, învedenie, nu i-a îngãduit sã-i ridicemoaºtele, Leonþiu primind tãmãduiri înslãbiciunea sa trupeascã. Prigonit fiindde persecutori, a luat mantia ºi inelul ºia trecut Dunãrea în pãrþile noastre, laTibiscum (Caransebeº) ºi în cetateadaco-romanã Pelendava (Craiova deazi) fãcându-se multe tãmãduiri laatingerea mantiei ºi inelului SfântuluiMare Mucenic Dimitrie.

Dupã ce, în 1204, cruciaþii latiniduc moaºtele Sfântului Dimitrie

în Italia ajungând ºi la Roma, Papa Paulal VI-lea, în 1966, dupã 800 de ani, vaaproba întoarcerea moaºtelor SfântuluiDimitrie la Salonic unde este cinstit cuevlavie alãturi de Sfântul GrigorePalama ºi Sfântul Simeon Noul Teolog.

În anii din urmã, Sfântul Dimitrie a venitdin nou în þara noastrã, binecuvântând ºibucurând creºtinii plini de evlavie, uniipurtându-i numele, iar alþii zidind bisericiºi mãnãstiri în numele sãu. Tuturor,bucurii ºi tãrie întru cinstirea MareluiMucenic, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul deMir!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

SSffâânnttuull MMaarree MMuucceenniicc DDiimmiittrriiee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

„Mulþumim Þie, Stãpâne, Iubitorule de oameni,Binefãcãtorul sufletelor noastre...", când trebuie sã fiecititã de regulã? Dupã împãrtãºirea preoþilor, sau dupãîmpãrtãºirea credincioºilor?

Locul stabilit pentru aceastãrugãciune

Vechile dispoziþii tipiconale stabilesc lucrul acestaindiscutabil. La Liturghia Constituþiilor Apostolice seprecizeazã: „când toþi ºi toate se împãrtãºesc, diaconii luândcele prisositoare, le introduc în pastoforion (locul depãstrare). ªi încetând cântarea, diaconul rosteºte:„Împãrtãºindu-ne cu Sfântul Trup ºi Sfântul Sânge al lui

Hristos, sã mulþumim Celui ce ne-a învrednicit pe noi ane împãrtãºi cu Sfintele Lui Taine...” Episcopulmulþumeºte ºi el: „Mulþumim Þie, cã ne-ai învrednicitpe noi a ne împãrtãºi...” (Biblioteca VIII, 14-15). ÎnMolitfelnicul bizantin mai vechi, Codicele Barberin336, din secolul al VIII-lea, rugãciunea este precedatãde prescripþia tipiconalã: „ªi dupã aceea, împãrtãºindu-i pe toþi, citind diaconul rugãciunea, preotulmulþumeºte”. În Codicele Atena 685, rugãciunea poartãtitlul: „Rugãciune dupã împãrtãºirea tuturor”. În multemanuscrise mai vechi ºi mai noi, chiar ºi în ediþiiletipãrite vechi, rugãciunea de mulþumire este aºezatãdupã „Cu fricã de Dumnezeu”...a împãrtãºirii încheiateºi a rãmãºiþelor sfinte adunate de la Sfânta Masã”.

Migrarea rugãciunii în cadrul Liturghiei

Mutarea rugãciunii dupã împãrtãºirea preoþilor ºiînainte de împãrtãºirea credincioºilor s-a fãcut în

vremurile din urmã. Pricina mutãrii ei a fost la începutobiºnuinþa de a fi cititã în tainã. Ca ºi în alte multe situaþii,acest lucru a provocat îndepãrtarea ei de ecfonisul propriu,adicã de locul ei firesc de la început. Ectenia ºi ecfonisul,deoarece se rosteau melodios ºi în auzul poporului,constituiau un element puternic ºi rãmâneau de neclintit.Rugãciunea, cu toate cã teoretic era centrul ºi pe aceastacãdea greutatea Euharistiei, pentru cã se rostea în tainã, adevenit elementul mai vulnerabil în chip practic ºi mai uºorde schimbat. Când slujeºte diaconul, rugãciunea poate sã sespunã în timpul ecteniei: „Drepþi, primind...”. Practicaaceasta, aºa cum am vãzut deja, este mãrturisitã de CodiceleBerberin 336. Când nu exista însã diacon, ºi acest lucru adevenit încetul cu încetul regulã, rugãciunea trebuia sã fie

rostitã de cãtre preot, care rostea ºi ectenia la timpul potrivit,adicã înainte sã se încheie Chinonicul, imediat dupãîmpãrtãºirea lui. Caracteristicã este dispoziþia CodiceluiParizian 385, din secolul al XIV-lea: „dacã nu este diacon,aici - adicã înainte de cuvintele: „Cu fricã de Dumnezeu” -preotul însuºi este dator sã zicã rugãciunea: „Mulþumim Þie,Stãpâne...”. La acest lucru a contribuit ºi venirea mai rarã apoporului la Sfânta Împãrtãºanie. Deoarece, într-un fel saualtul, de cele mai multe ori, credincioºii nu se apropiau deSfânta Împãrtãºanie, rugãciunea a ajuns sã vizeze doar pepreotul care se împãrtãºea mereu. De asemenea, esteimportant de consemnat faptul cã mutarea a început de laLiturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, care se sãvârºea maides. Practica liturgicã în Liturghia Sfântului Vasile cel Marea rãmas mai conservatoare, deoarece se sãvârºea doar de zeceori pe an. Acest lucru se poate deduce, cel puþin din vechileediþii care, la Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur aºeazãrugãciunea de mulþumire dupã împãrtãºirea preotului, întimp ce la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare o pãstreazã înlocul ei, de la început: „a împãrtãºirii încheiate ºi arãmãºiþelor sfinte adunate de la Sfânta Masã”(Dumnezeieºtile Liturghii, ed. Veneþia, 1795, 1813,Constantinopol, 1875 º.a.). De asemenea ºi Arhieraticoaneleau rãmas fidele, din aceleaºi pricini. Arhieraticonul (Ed.Diaconiei Apostolice, Atena, 1971, p. 31, 58 ºi 73) aºazãrugãciunea euharisticã în cele trei Liturghii în locul ei corect,adicã înainte de ecfonisul: „Cã Tu eºti sfinþirea noastrã...”.De altfel, arhiereii slujeau întotdeauna cu diaconi sau cupreoþi, care rosteau ecteniile. În sfârºit, despre istoria acestuiaspect consemnãm cã în anumiþi codici rugãciunea se mutãînainte de: „Cu fricã de Dumnezeu...”, însã pãstreazã vecheadispoziþie tipiconalã „a împãrtãºirii desãvârºite...”. Erastadiul de tranziþie (apud Ioannis Foundoulis, DialoguriLiturgice, vol. III, pag. 27-29).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

RRuuggããcciiuunneeaa eeuuhhaarriissttiiccãã ((IIII))LLiittuurrggiiccãã

În câteva ediþii ale sãptãmânalului nostru vomprezenta un scurt istoric al zilelor sãptãmânii ºiînºelesul religios, duhovnicesc al acestora. Vomvedea cã fiecare zi a sãptãmânii este închinatã unuisfânt sau mai multor sfinþi. Astfel, Luni esteînchinatã Sfinþilor îngeri; Marþi, Sfântului IoanBotezatorul; Miercuri, Sfintei Cruci; Joi, SfinþilorApostoli ºi Sfântului Nicolae; Vineri, Sfintei Cruci;Sâmbãta, Tuturor Sfinþilor; Duminica, Învierii luiHristos. Sãptãmâna este o unitate de timp mai lungãdecât o zi ºi mai scurtã decât o lunã în majoritateacalendarelor. Sãptãmâna este în cele mai multeculturi o perioadã de ºapte zile. Dupã tradiþiilecreºtine, evreieºti ºi musulmane sãptãmâna începecu duminica.

Sâmbãtã, respectiv sâmbãtã seara ºi duminicã,adeseori se numesc „WeekEnd“ (prescurtat WE,în , WeekEnd) ºi sunt zilele odihnirii ºi recreaþiei. Înaceastã situaþie celelalte zile sunt cunoscute ca fiindzile lucrãtoare. Zilele sãptãmânii în limba românãprovin din limba latinã unde fiecare zi era numitãdupã o planetã:

luni-luna, marþi-marte, miercuri-mercur, joi-jupiter, vineri-venus, sâmbãtã-saturn, duminicã-soare.IIssttoorriiaa ssããppttããmmâânniiii

Cea mai veche evidenþã despre sãptãmâna de ºapte zilese gãseºte în Vechiul Testament, la poporul evreu. ÎnEgiptul antic nu existau sãptãmâni în sensul de cicluri de

ºapte zile, ci se foloseau cicluri de 10 zile, astfel încât unan era compus din 12 luni, fiecare având 30 de zile, plus5 zile deosebite, de sãrbãtoare. Un sistem de împãrþire aanului similar cu cel folosit în Egiptul antic a fost folositºi în Franþa între 1793 ºi 1805, fiind propus de Monge ºiadoptat de republicanii plini de zel pentru schimbãrirevoluþionare. În timpul Republicii Romane era folosit unciclu de opt zile, la opt zile fiind "zi de piaþã" - adicã acea

zi în care agricultorii îºi aduceau marfa înpieþele din oraºele romane.

Alte experimente cu privire la un ciclucronologic care sã înlocuiascã sãptãmâna s-aufãcut în Uniunea Sovieticã între 1929 ºi 1939.S-au folosit cicluri de cinci zile ºi de ºase zile.

Potrivit tradiþiei iudaice ultima zi asãptãmânii este sabatul - ceea ce corespundesâmbetei, celelalte zile ale sãptãmâniinepurtând nume la evrei, ci fiind definite prinsuccesiunea lor faþã de sabat (a întâia, adoua,..., a ºasea). Preluând ordinea zilelorsãptãmânii de la evrei, grecii creºtini au pânãºi astãzi duminica drept prima zi a sãptãmânii,duminica fiind desemnatã de „ziuaDomnului“ - ziua în care, potrivit credinþeicreºtine, a înviat Iisus, iar lunea este numitã„deutera“, adicã ziua a doua. Dacã sabatul,ultima zi a sãptãmânii iudaice, era ziua deodihnã, mai târziu, în Europa care a ajuns sãfie dominatã de religia creºtinã, ziua deodihnã a devenit duminica - „ziua Domnului“-, care a ajuns apoi sã fie ºi socotitã ca ultimazi a sãptãmânii. În þãrile dominate de religia

islamicã ziua de odihnã sãptãmânalã este vinerea.(va urma)

Pr. Florin IORDACHE

Zilele sãptãmânii

ÎÎnnþþeelleessuurrii dduuhhoovvnniicceeººttii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Aºa cum afirmam în articolul precedent, în carteaLevitic asistãm pentru prima datã în cadrul istorieipoporului ales la o diferenþiere familialã, diferenþiere careîmparte obºtea fiilor lui Israel în familiile slujitorilorconsacraþi, preoþii ºi leviþii, ºi familiile ce compun poporulde rând (Levitic 4, 27) sau obºtea poporului (Levitic16, 33).

Preoþii sunt aleºi dintre fiii lui Aaron, fratele luiMoise, aºa cum este întãritã numirea lor în Levitic:preoþii- fiii lui Aaron (Levitic 1, 5; 1, 7; 1, 8; 1, 9etc.), pe când leviþii sunt aleºi dintre urmaºii luiLevi ºi ai celor trei fii ai sãi: Gherºon, Cahat ºiMerari (Ieºirea 6, 16). Preoþii sunt slujitoriiprincipali ai Cortului Legii, ei fiind cei care aducpentru popor jertfele arderii de tot, pe cele deîmpãcare ºi pe cele pentru pãcat, pe când leviþii suntdiaconii Vechiului Testament, cei care stau îninteriorul perimetrului Cortului, ajutând preoþii înoficierea serviciului divin public. Cei dintâi suntsfinþiþi prin mir: „Apoi a luat Moise mir de miruit ºisânge de lângã jertfelnic ºi a stropit pe Aaron,veºmintele lui, pe fiii lui ºi veºmintele fiilor luiîmpreunã cu el; ºi aºa a sfinþit pe Aaron ºiveºmintele lui ºi, împreunã cu el, ºi pe fiii lui ºiveºmintele fiilor lui” (Levitic), ceilalþi sunt stropiþide cãtre Aaron cu „apa curãþiei, luatã din baia aflatãîn curtea Templului, iar mai apoi au fost raºi cu briciul petot corpul, spãlându-li-se ºi toate veºtmintele. În cele dinurmã, fiind aduºi în faþa Cortului Mãrturiei, bãtrâniipoporului ºi-au pus mâinile pe ei (Teodor Danalache,Leviþii, diaconii din Vechiul Testament,www.crestinortodox.ro).

În cartea Levitic, un manual de slujire preoþeascã aVechiului Testament, o importanþã deosebitã este acordatãfamiliei slujitorilor lui Dumnezeu, datã fiind instituirea lorºi relaþia culticã specialã cu Dumnezeu.

Ca ºi în cazul familiei ebraice din popor ºi în privinþa

familiei preotului se pãstreazã caracterul patriarhal alîntemeierii, bãrbatul ºi originea lui având cea mai mareimportanþã. Preoþii sunt aleºi dintre fiii lui Aaron ºi urmaºiipe linie masculinã ai acestuia, iar leviþii sunt aleºi dintre fiiilui Levi ºi urmaºii pe linie masculinã ai acestuia.

O altã caracteristicã importantã este alegerea soþiei

slujitorului lui Dumnezeu.Captivitatea egipteanã, dar ºi rãstimpul petrecut în

pustiul Sinaiului au permis pãtrunderea alogenilor în sânulpoporului evreu. Dacã evreului de rând i se permiteacãsãtoria cu o alogenã, nu acelaºi lucru se petrece cu celcare provine din neamul lui Aaron sau din cel al lui Levi.Ei sunt obligaþi sã nu se cãsãtoreascã decât cu fete dinneamul evreiesc, iar acestea sã nu aibã meteahnã: sã nu fifost cãsãtorite, sã nu fi fost desfrânate sau despãrþite:„Acesta îºi va lua de femeie fecioarã din poporul sãu.Vãduvã, sau lepãdatã, sau necinstitã, sau desfrânatã sã nuia, ci fecioarã din poporul sãu sã-ºi ia de femeie” (Levitic21, 13-14).

Este o impunere legalã ce vine sã întãreascã sfinþeniacasei preotului, sfinþenia familiei slujitorului luiDumnezeu, chiar dacã aceasta are mai mult un caracterexterior ºi mai puþin unul interior.

În cuprinsul Leviticului întâlnim ºi prevederi carereglementeazã viaþa socialã a copiilor familiei preotului, în

general, dar în special pe cea a fetelor.Astfel, dacã fata preotului va cãdea în pãcatul

desfrânãrii, fapta sa este un sacrilegiu, datã fiindpoziþia sa socialã, fata slujitorului lui Dumnezeu, iarpedeapsa pentru o astfel de faptã este moartea:„Dacã fiica preotului se va spurca prin desfrânare, eanecinsteºte pe tatãl sãu: sã fie arsã cu foc” (Levitic21, 9).

Fetele preoþilor care se cãsãtoresc cu evrei dinpopor, îºi pierd statutul privilegiat, devenindasemenea celorlalte femei, dar îºi pot redobândistatutul iniþial dacã devin vãduve sau divorþate, cu ocondiþie: sã nu aibã copii: „Dacã fiica preotului se vamãrita dupã strãin de neamul preoþesc, nici ea sã numãnânce din prinoasele sfinte, cuvenite lui. Cândînsã fiica preotului va fi vãduvã sau despãrþitã ºicopii nu va avea ºi se va întoarce în casa tatãlui sãu,cum era ºi în tinereþea sa, atunci ea sã mãnâncepâinea tatãlui sãu, iar dintre strãini nimeni sã numãnânce” (Levitic 22, 12-13).

Toate aceste norme au menirea de a reglementaviaþa socialã ºi religioasã a familiei preotului, de a impuneacesteia o anumitã conduitã moralã, al cãrei scop eraacordul dintre sfinþire ºi sfinþenie, dintre instituirea de susºi curãþenia comportamentalã.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

FFaammiilliiaa pprreeoottuulluuii îînn ccaarrtteeaa LLeevviittiicc

Luca marele apostol ºievanghelist, a fost din AntiohiaSiriei celei mari, doctor cumeºteºugul, având ºi ºtiinþazugrãviei desãvârºit. Acestaaflându-se în Teba Beotiei ºidoctorind pe vremea împãratuluiTit Claudie, a aflat pe SfântulApostol Pavel ºi crezând înHristos, a pãrãsit rãtãcirea ceapãrinteascã, ºi lãsându-se detãmãduirea cea trupeascã, s-aapucat de cea sufleteascã. A scris ºiEvanghelia sa cãtre oarecaredregãtor anume Teofil, carecrezuse în Hristos, dupã cum o ºtiade la Sfântul Apostol Pavel. Dupãaceea a scris ºi Faptele Apostolilorcãtre acelaºi Teofil.

Apoi dupã ce s-a dus de la Romaºi a lãsat pe fericitul Pavel, aumblat învãþând toata Grecia ºiajungând, precum se spune la

optzeci de ani, a rãposat cupace; iar în locul în care afost îngropat trupul lui,mãrind Dumnezeu peapostolul lucrãtorul sau, aplouat colurie deasupramormântului lui, spresemnul meºteºugului lui celdoctoricesc. (Cãci coluriaeste o doctorie alcãtuita dinpicãturi de apa de trandafiriºi din alte feluri, folositoarela boala ochilor). Pentrucare a fost cunoscut ºi maimult mormântul lui de toþi.Iar Constantie feciorulmarelui Constantin a adusde la Teba moaºtele lui prinmijlocirea lui Artemiemarele duce al Egiptului,care ºi mucenic s-a fãcut, ºile-a pus în biserica SfinþilorApostoli, sub sfânta masã,

împreunã cu ale lui Andreiºi ale lui Timotei. ªi sespune despre dânsul cã el azugrãvit întâi icoanaPreasfintei Nãscãtoare deDumnezeu, þinând în braþepe Domnul nostru IisusHristos, cu meºteºugulzugrãvirii cu cearã ºi altedouã ºi cum cã le-a dusapostolul la MaicaDomnului sã le vadã, ºiaceasta ar fi zis: „HarulCelui nãscut din mine, prinmine sã fie cu dânsele.Asemenea ºi icoanelesfinþilor mai marilorapostoli”. ªi de atunci s-aîmpãrþit în toatã lumea unlucru bun ca acesta,ortodox ºi întru totulcinstit.

ÎÎnn aacceeaassttaa lluunnaa,, îînn zziiuuaa aa ooppttsspprreezzeecceeaa,,ppoommeenniirreeaa SSffâânnttuull AAppoossttooll ssii EEvvaanngghheelliisstt LLuuccaa

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Se spune cã, odatã, un om mergea printr-undeºert. Nu mai putea de obosealã; nu mâncasenimic de mai multe zile, apã nu mai avea, iarsoarele puternic îl topea cu razele sale de foc. Înafarã de întinderea nesfârºitã de nisip dogoritor, nuse vedeau decât urmele omului, urmele paºilor sãi.

Deodatã însã, omul a observat cã alãturi de el auapãrut ºi alte urme, ca ºi când mai era cineva, opersoanã ce mergea odata cu ea ºi ale cãrei urme leputea vedea alãturi de ale sale. Speriat, a strigat:

-De ce sunt patru urme pe nisip, când eu suntsingur? Cine eºti ºi de ce nu te vãd?

Dar o voce i-a rãspuns:-Sunt Dumnezeu! Nu eºti singur, fiindcã Eu

merg alãturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de oricerãu ºi vei ajunge cu bine la capãt!

Omul a cãzut în genunchi ºi i-a mulþumitDomnului cã S-a îndurat de el, dupã care ºi-acontinuat drumul, convins cã acum v-a reuºi. ªi amers, a mers, pânã când într-un final a simþit cã numai poate face un pas mãcar. Cãzut în genuchi aprivit în spate ºi...ce i-a fost dat sã vadã? Pe nisip,nu se vedeau decât urmele paºilor sãi.

-Doamne, a spus omul îndurerat, de ce m-aipãrãsit, de ce nu sunt decât douã urme în nisip?

Dar aceeaºi voce i-a rãspuns cu blândeþe:-Pentru cã, pânã acum, Eu te-am dus în braþe.

Deodatã, omul nostru a simþit ceva rece, rece ºia deschis ochii. Visase. Toropit de obosealã, încinsde lumina soarelui, cãzuse în nisip, ajuns la capãtulputerilor. Dar, în timpul somnului fusese gãsit de ocaravanã. Câþiva negustori îl ridicaserã ºi îlstropiserã cu apã. Atunci când a simþit apa rece pefaþã s-a trezit, amintindu-ºi de visul sãu.

-Binecuvântat sã fie Domnul! - a strigat omul.Cum m-aþi gãsit?

-Am vãzut niºte urme în nisip, ºi ne-am, datseama cã cineva s-a rãtãcit. Erau într-adevãrurmele tale.

-Voi credeþi cã urmele mele v-au adus aici? Nu,Dumnezeu, care S-a îndurat de suferinþa mea, Elv-a cãlãuzit paºii spre mine, altfel aº fi murit.

Sunt unii oameni care nu vãd cã Dumnezeu seîngrijeºte de ei. Nu vãd cã Domnul, din iubire,cãuta mereu sã îi ajute. Ei uitã de cele sfinte ºi deDumnezeu, dar Dumnezeu nu uitã niciodatã de ei.Ferice de aceia care vãd cã toate - sãnãtatea,puterea de muncã, fericirea þin de Dumnezeu ºi cãdoar prin puterea Lui putem fi mântuiþi. Ferice deaceia care au mereu încredere în ajutorulDomnului.

(L. Magdan, Cele mai frumoase pilde ºipovestiri creºtin - ortodoxe, Editura Aramis,

Bucureºti, 1998, p.71-73).

DDRRAAGGOOSSTTEEAA DDOOMMNNUULLUUII

Douã genealogii: argument pentru fecioria Maicii Domnului

Epifanie Monahul, plasându-se pe liniaargumentaþiei Sfântului Chiril alAlexandriei (împotriva blasfemiilor luiNestorie), afirmã cã vorbind despre MaicaDomnului n-ai cum sã pierzi din vedere cãte referi la Fecioara Preacuratã, stabilind din

capul locului, conform evangheliei cã n-a cunoscut-o pe ea Iosif (Matei 1,25),justificând prin genealogie cã Iosif ºiNãscãtoarea de Dumnezeu s-au nãscutdin fraþi. De aici rezultã cã legãtura lor amers doar pânã la logodnã, fãrã sã seconsume cãsãtoria.

Genealogia dupã tatã –prin David, pe linie regalã

Din seminþia lui Natan, fiul lui David,se naºte Levi. Levi i-a nãscut pe Melchiºi pe Panther. Panther a nãscut peBarpanther, iar acesta l-a nãscut peIoachim – tatãl Nãscãtoarei deDumnezeu

Din seminþia lui Solomon, fiul luiDavid, se naºte Mathan; acesta naºte peIacob, tatãl lui Iosif, ºi moare; (ºi atunci

pe mama lui Iacob a luat-o femeie Melchi,fratele lui Panther, ºi a nãscut pe Eli; deciIacob coboarã din seminþia lui Solomon. IarEli din seminþia lui Natan a luat femeie, dara murit fãrã fii, ºi pe femeia lui a luat-ofratele lui din acelaºi pântec, Iacob, ºi l-anãscut pe Iosif; deci Iosif este dupã fire fiual lui Iacob, iar dupã Lege fiu al lui Eli,conform leviratului - Facere 38,8;Deut.25,5).

Dupã complicatul curs al genealogiei, alecãrei detalii au fost expuse între paranteze,rezultã cã Ioachim ºi Eli au fost fraþi dupãtatãl lor, Panther; Eli ºi Iacob au fost fraþidupã tatãl lor, Natan.

Ioachim a nãscut pe Feciora Maria,Nãscãtoarea de Dumnezeu; Eli a nãscut peIosif dupã Lege, aºa încât Iosif ºi Maria eraucopii de fraþi!

(Iosif, de meserie dulgher, de la tatãl sãuIacov avea ca frate de acelaºi pântec peCleopa- soþ nu tatã al Mariei a lui Cleopa -Ioan 19,25; dupã o veche tradiþie, acestCleopa era deci unchi al lui Iisus ºi tatã al„fraþilor” lui Iisus: Simon ºi Iuda).

Genealogia dupã mamã - din Levi, pelinie sacramentalã

Dupã mamã, genealogia Nãcãtoarei deDumnezeu e aºa: Mathan, preot dinBethleem, a avut trei fiice: Maria, Sobe ºiAna.

Maria a nãscut pe Salome – moaºaNaºterii Domnului.

Sobe a nãscut pe Elisabeta – mama luiIoan Botezãtorul.

Ana l-a luat de bãrbat pe Ioachim.Cincizeci de ani n-au avut copii. DarIoachim, urcându-se la Ierusalim depraznicul Înnoirii Templului ºi rugându-se,a auzit glas din cer zicându-i: Vei avea uncopil ºi prin el vei fi slãvit! Deci a zãmislitAna, la bãtrâneþe o fatã, cãreia i-au pusnumele Maria, dupã sora cea mare a Anei, ºis-au bucurat toate rudele ºi prietenii.

(Rezultã cã cele trei copile: Salome,Elisabeta ºi Maria – Nãscãtoarea deDumnezeu erau veriºoare).

VViiaaþþaa MMaaiicciiii DDoommnnuulluuii,, ddee EEppiiffaanniiee MMoonnaahhuull

PPiillddee ccrreeººttiinnee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Familia trebuie sã clãdeascã un altar sfânt pecare sã ardã flacãra curatã a iubirii. În ceea cepriveºte rostul cãsãtoriei, bãrbatul asistat de soþia satrebuie sã îndeplineascã o mare misiune în lume, însocietate. A întemeia un cãmin, nu înseamnã doar sã-þi faci un menaj cât mai agreabil, ci sã ridici cuadevãrat un altar sfânt, la al cãrui foc sfânt sã seîncãlzeascã ºi alte fiinþe (copiii pe care þi-i dãDumnezeu, pãrinþii care vin la tine, sau când suntbolnavi, bãtrâni, sau au nevoie de un anumit sprijin,un semen de-al tãu aflat în sãrãcie sau cine ºtie în cefel de dificultate se aflã), sã se instruiascã (în modspecial copiii sau cineva care are nevoie sã fie învãþatîn anumite privinþe), sã se orienteze cãtre Dumnezeuºi Biserica Lui. Lãsaþi ca pe altarul sfânt al familiei sãardã mereu ºi mereu flacãra curatã a iubirii neegoiste.

Cãsãtoria sã fie un mijloc ºi nu un scop egoist.Acesta este rostul cãsãtoriei, nu acela de a fi un scopîn sine, ci acela de a fi un mijloc. Cãsãtoria trebuie sãfie un mijloc prin care fiecare vrea ºi face tot cedepinde de el, ca celãlalt partener de viaþã, sã se simtãiubit, sã se simtã fericit, mulþumit ºi împlinit.Cãsãtoria nu trebuie sã fie un scop în sine,pentru realizarea dorinþelor egoiste, nu pentruca eu sã mã simt bine ºi împlinit, ci pentru capersoana pe care o iubesc sã se simtã în acestfel. Din aceastã cauzã cãsãtoria nu trebuie sãfie un scop în sine, ci un mijloc de realizare adorinþelor sfinte pentru celãlalt dar ºi pentruscopul pentru care familia trebuie sã fie obinecuvântare în societate.

Cãsãtoria conceputã ca scop în sine nu vaputea aduce fericirea, cãci ea va înainta spreegoism, apoi spre pesimism ºi în final,mergând pe calea aceasta, cãtre o izolaresufleteascã unul de celãlalt. Nu trebuie sã necãsãtorim, sã întemeiem o familie cu scopulca de a fi doar eu fericit, ci de a face pecelãlalt fericit. Cel mai sigur ºi mai categoricmod de a nu fi fericit, este sã cauþi fericirea înmod egoist, în loc sã fii preocupat de fericireacelor din jurul tãu. Doar în acest fel vei gãsiadevãrata fericire ºi Dumnezeu sã tebinecuvânteze s-o gãseºti în felul acesta.

Dragostea leagã familia printr-un principiu viu ºisfânt. Þinta fiecãrui tânãr sau tinere ar trebui sã fieîntemeierea unei familii unde dragostea nu va fi unsentiment trecãtor, ci un principiu sfânt ºi viu, un foccare va arde tot mai puternic pe altarul inimii ºi va fio binecuvântare pentru toþi cei din casã ºi pentru toþice vor intra ca oaspeþi în familia aceea. Familia aceeava fi cu adevãrat o realã binecuvântare pentruBisericã ºi pentru societate.

Un cãmin fericit, o familie împlinitã se clãdeºte peo adevãratã iubire. Chiar dacã nu i se poate da odefiniþie completã, iubirea este cea mai puternicãforþã din Univers, fãrã de care chiar viaþa ar fiimposibilã. Dumnezeu însuºi se autodefineºte ca fiind„iubire” (I Ioan 4, 8). Iubirea este un dar preþios ºiminunat pe care îl primim de la Dumnezeu. Ea este unprincipiu sfânt ºi curat, iar cei care se lasã cãlãuziþi deea sunt oameni ai lui Dumnezeu acolo în familia lor,cu o judecatã sãnãtoasã ºi echilibratã, oameni pe carepoþi sã te bazezi în orice împrejurare, oameni care nusunt egoiºti, care nu afiºeazã o smerenie ºi o evlaviede faþadã, oameni de care are nevoie Dumnezeu,Biserica ºi lumea noastrã. Astfel de oameni suntcãlãuziþi în toate activitãþile lor de Sfântul Duh,oameni care iubesc pe Dumnezeu mai presus de oricealtceva ºi pe aproapele lor ca pe ei înºiºi. Numaiacolo în familia unde este înãlþatã CruceaMântuitorului nostru Iisus Hristos ºi unde domneºteHristos în viaþa fiecãruia dintre ei, poate exista cuadevãrat o iubire profundã, o iubire din inimã, unaneegoistã ºi dezinteresatã. Într-o astfel de familie,cele douã fiinþe, soþul ºi soþia, se vor contopi într-oarmonie deplinã, iar orice josnicie va fi îndepãrtatã

din acea familie.Noi observãm astãzi cu durere, cã existã atâtea

cazuri în care se vede puþinã dragoste adevãratãpentru aproapele nostru, dragoste pãrinteascã sauchiar uneori dragoste maternã. Sunt ºi familii în caredragostea este ceva misterios, ceva greu de vãzut,unde fiecare cautã sã vadã avantajele pe care le-arputea obþine din acea asociere. Am spus bine înainteºi anume o asociere de persoane pentru anumitescopuri, deoarece acolo unde se urmãresc intereselepersonale, egoiste, unde se cautã doar avantajele princãsãtorie, aceea nu este familia adevãratã, aceea careDumnezeu doreºte sã fie o binecuvântare pentru alþii.

Dragostea este o lege a vieþii naturale. Nimic dinlumea naturalã nu scapã legii slujirii. A iubi înseamnãa sluji, a contribui la bucuria ºi utilitatea a tot ceexistã. Fiecare frunzã a copacilor din pãdure lucreazãpentru purificarea aerului. Fiecare element natural nebucurã prin culoarea, prin forma, prin parfumul pecare-l rãspândesc. Soarele rãspândeºte lumina ºicãldura de care oamenii, vieþuitoarele ºi vegetalele autrebuinþã. Mãrile ºi oceanele primesc mereu apele pe

care fluviile le aduc, iar prin evaporare, ele odistribuie din nou sub formã de ploaie ºi zãpadã,pentru a întreþine viaþa în lume.

Dragostea este de asemenea, dãruire de sine.Orice fiinþã vie, pentru a-ºi îndeplini misiunea sanaturalã, se dãruieºte mai mult sau mai puþin, adeseapânã la moarte. Omul se pare cã este singura fiinþãcare îi place sã trãiascã egoist, doar pentru sine, fãrãa fi preocupat de bunãstarea, fericirea ºi prosperitateacelorlalþi. Iatã din ce cauzã iubirea trebuieconsideratã mult mai mult decât un simplu sentiment.Este necesar sã fie ridicatã la rangul de principiu,adicã atât de trebuincioasã, ca ºi cãldura, apa sauaerul pentru lumea naturalã, fiind indispensabilãvieþii ºi fericirii a tot ce existã.

Dragostea este o putere calmã ºi irezistibilã cepãtrunde peste tot. Astfel dragostea nu mai apare cao pasiune puternicã ºi oarbã, ci ca o forþã ce seîndreaptã spre binele celuilalt. Ea are puterea de adiscerne calitãþile profunde ale persoanei iubite ºiinspirã sentimente durabile, tandreþe ºi un respectaparte. Dragostea este puterea care dã fiecãruia dintrecele douã fiinþe, care vor forma o familie, maximumde fericire ºi împlinire.

Dragostea este binefãcãtoare ca ºi electricitatea,dacã este folositã conform propriilor legi.Electricitatea, folositã conform naturii legilor proprii,rãspândeºte pretutindeni energie, luminã ºi cãldurã.Dacã ea este întrebuinþatã contrar acestor leginaturale de funcþionare, ea poate cauza lucruri teribile(moarte prin electrocutare, incendii devastatoare º.a.).

Dragostea este cea mai puternicã forþã din lume.Acest lucru se datoreazã faptului cã „Dumnezeu esteiubire” (I Ioan 4, 8). Noi ca oameni n-ar trebui sã neapropiem de ea, decât în virtutea respectului legilorpuse de Dumnezeu sã guverneze acest sentimentnobil. A folosi dragostea în sens egoist ºi nu altruist,conduce sigur cãtre lucruri teribile ºi devastatoareasupra inimii celuilalt. Câte naufragii sufleteºti seîntâmplã din cauza iubirii egoiste. Dacã dintr-o datã,ca printr-o minune, s-ar umple inimile tuturoroamenilor de dragoste neegoistã, cum ar arãta lumeanoastrã, n-ar mai fi nevoie nici de jandarmi, nici detribunale, nici de câte altele, s-ar putea transformaînchisorile în ºcoli, iar în fiecare cãmin, în fiecarefamilie ar domni pacea ºi bunaînþelegere. Iatã ceminune poate face iubirea neegoistã. Nu putemschimba pe alþii, însã dacã în propriul nostru cãminam manifesta acea dragoste neegoistã, cebinecuvântare ar fi în familia noastrã.

Fiinþa umanã are mai degrabã nevoie de a iubi,decât de a fi iubitã. Fie ca familia ta sã fie un loc aliubirii neegoiste, libere ºi din toatã inima. Mai multãbinecuvântare vei avea dacã vei oferi dragoste, decâtdacã vei pretinde dragoste. Sfânta Scripturã ne învaþãcã „tot ce voiþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºivoi la fel.” Dragostea adevãratã nu–ºi impunepretenþiile, ci lasã sã vadã nevoile celuilalt ºi se vabucura sã i le împlineascã. Iubirea adevãratã oferã, nucere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ºi-a manifestatiubirea faþã de noi, pe când eram pãcãtoºi, vrãjmaºicu Dumnezeu (Rom.5, 8). Dumnezeu atât de mult ne-a iubit cã a dat pentru noi...pe Fiul Sãu Preaiubit (Ioan

3, 16). Faptul cã este mai ferice sã daidecât sã primeºti ne învaþã ºi SfântaScripturã.

Dragostea ne ajutã sã învãþãmvrednicia uitãrii de sine ºi a dãruiriifãrã rezerve. Trãind ºi aplicând acestsentiment frumos ºi nobil – iubirea - înfamilia noastrã, vom învãþa, fãrã sãsuferim nimic, vrednicia uitãrii de sine.Puþin câte puþin, exersând dragosteafãrã rezerve, vom face sã treacãpreferinþele fiinþei dragi, înaintea celorproprii ºi acest fel de iubire neîndreaptã cãtre felul iubiriiMântuitorului nostru Iisus Hristos, carea dat mai întâi de la El.

Dragostea face ca inima sã fie maicredincioasã. Iubirea aduce, deasemenea, fericirea de a constata cã subinfluenþa ei, inimile devin mai

afectuoase ºi mai credincioase, cã vocea seîndulceºte, cã vorbele devin mai dulci, cã orice lucruse îndeplineºte cu mai multã amabilitate ºi bucurie.Dragostea adevãratã vã va face mai credincioºi. Iubiþipe Dumnezeu fãrã rezerve ºi aceasta se va rãsfrângeîn familia, biserica ºi societatea voastrã.

Dragostea câºtigã inima copiilor. Iubireaadevãratã, neegoistã, manifestatã în familie nurãmâne fãrã consecinþe. Nu doar partenerul decãsãtorie va fi binecuvântat de o astfel de iubire, ci ºicopiii. Dragostea câºtigã inima copiilor ºi dezvoltã înei sentimente care-i fac serviabili, politicoºi, devotaþi,harnici, voioºi, plãcuþi înaintea oamenilor ºi aDomnului.

Dragostea ne dã simþãmântul eternitãþii. Aceastãprezentare a consecinþelor naturale ale experimentãriiiubirii adevãrate, neegoiste, manifestate în familie arfi lipsitã de un element important, dacã nu am adãugaºi faptul, cã iubirea este probabil singurul element, pecare-l putem trãi, manifesta, care ne dã simþãmântuleternitãþii. Dragostea este mai tare ca moartea (Cânt.Cânt. 8, 6). Relaþiile noastre omeneºti, bazate pesinceritate ºi corectitudine, vor fi încheiate odatã cumoartea noastrã. Dragostea adevãratã nu poate finimicitã nici de moarte. Dumnezeu sã ne ajute sãexperimentãm o astfel de dragoste curatã, adevãratã,sincerã, fãrã scopuri egoiste în familia noastrã ºi noiînºine vom fi o binecuvântare pentru ceilalþi.Binecuvânteazã Doamne casele ºi familiile noastre!

Dr.Ioan-Gheorghe ROTARU

RRRRiiiiddddiiiiccccãããã uuuunnnn aaaallllttttaaaarrrr

îîîînnnn ffffaaaammmmiiiillll iiiiaaaa ttttaaaa!!!!

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Grigore Leºe este un artist desãvârºit. Dumnezeu l-aînzestrat cu un glas rãscolitor, cu talent ºi sensibilitate; ºipentru cã a socotit, pesemne, cã nu i-a dãruit destule, i-amai dat o minte ascuþitã, o seriozitate aproape germanicãºi o dorinþã neostoitã de autoperfecþionare. Toate acestecalitãþi, care foarte rar se gãsesc înmãnuncheate într-unsingur om, fac ca Grigore Leºe sã fie o voce unicã înspaþiul public românesc. El vine parcã de la începuturilenoastre, aducând cu sine toate bucuriile ºi durerile acestuineam, toatã înþelepciunea acumulatã de poporul românde-a lungul existenþei sale.

- Dragã Maestre, Care este modelul dumneavoastrã îndomeniul culegerii de folclor? Cât folclor a putut fisalvat? Cât s-a risipit?

- La noi, arhiva de folclor s-a înfiinþat foarte târziu, laînceputul secolului al XX- lea. Gândiþi-vã cã, mai mult casigur, s-au pierdut multe elemente structurale ºi melodiceprin vremi, altele s-au diluat sau chiar ºi-au schimbatsensul. Important este cã au ajuns la noi mesajeesenþiale, primite ºi transmise mai departe prinuimitorul ºi misteriosul cod al culturii desorginte oralã. Modelele mele în cercetare aufost multe, Brailoiu, Bartok, Breazu, însã, spredeosebire de ei, eu sunt nãscut în familie deþãrani, la mine acasã am auzit primele hori,glasul fluierului, primele versuri… Pentru caun om sã se poatã destãinui trebuie sã te simtã,sã faci parte din comunitate, sã participi la toateactivitãþile ºi manifestãrile prilejuite de anumitesãrbãtori. Eu am crescut cu þãranii, am lucratîmpreunã, am fost la oi, la clãci, la ºezãtori, lanunþi ºi înmormântãri. Am dormit cu ei. M-amnãscut acolo ºi altfel s-au destãinuit faþã demine. Toate aceste lucruri m-au ajutat lacunoaºterea unor detalii referitoare lapsihologia þãranilor horitori, la hori, la întreagalor dimensiune spiritualã, iar acum le potîmpãrtãºi. Din pãcate, unele cercetãri s-au fãcutdin mers, fãrã sã se þinã seama de acest contactfizic ºi emoþional. Pentru mine lucrurile au statdiferit. Drumul meu a fost altfel, ºi anumedinspre sat spre oraº. M-am format într-unsistem educaþional mãrginit de hotarele satului, apoi, cuacest bagaj, am plecat sã studiez muzica universalã pentrua-mi permite ulterior o abordare comparativã. Trebuie sãºtie cã se înºealã amarnic cei ce au impresia cã pot învãþafolclor doar apelând la benzile de arhivã ºi culegerile despecialitate.

- Mai poate fi recuperat folclorul? Cum?- Folclorul nu trebuie recuperat, trebuie eventual sã-l

ajutãm sã vieþuiascã acolo unde a apãrut, în hotarulsatului, iar recuperarea scenicã se poate face doar prinpracticarea unui revivalism de calitate. Utilitarã saumagicã, ceremonialã sau neocazionalã, muzica þãrãneascãse înscrie într-un tipar stilistic strãvechi.

- Povestiþi-mi, vã rog, o experienþã sau mai multe decând sunteþi în Bucureºti ºi a trebuit sã luptaþi cumentalitatile pentru a impune stilul dumneavoastrã deviaþã, felul dumneavoastrã de a cânta ºi de a ascultamuzica. Care au fost momentele mai dificile?

- În primul rând, vreau sã vã spun cã nu am venit dinLãpuº ci din Cluj. Nu pot spune cã am trãit momentedificile în Bucureºti. Încã din primul an am avut ocolaborare cu Teatrul Odeon într-un alt fel de spectacol,un spectacol de dans contemporan în coregrafia LilianeiIorgulescu, urmat – în partea a doua – de un show marcaRãzvan Mazilu. Apoi a venit propunerea Facultãþii deLitere a Universitãþii Bucureºti de a preda un curs deetnomuzicologie iar acum ºapte ani iniþiativa televiziuniiromane – TVR Cultural – de a realiza o emisiunesãptãmânalã - “La Porþile Ceriului”. Bucureºtiul este unoraº viu, cosmopolit, în care mã simt foarte bine. Probabilfelul în care mã îmbrãcam atrãgea oarecum atenþia pestradã însa acum clopul meu de Lãpuº este un adevãratbrand.

- Cu o pãlãrie atât de mare, cu telefonul într-o husã cumotive tradiþionale, cu un soi de traistã pe umãr. Chiar nupãreþi defel din aceastã lume...

- Dragul meu sã ºtii cã Lumea din care vin eu existã. A

fost odatã, poate, ºi lumea voastrã sau a bunicilor voºtri. - În lumea noastrã, a orãºenilor, mulþi vorbesc despre

dezamãgire, despre mizerie, sunt nemultumiþ, stresaþi,dezorientaþi, mai ales tineriii. Pe acolo pe la sat ce maispun oamenii?

- Nu cred ca existã o deosebire fundamentalã întreorãºean ºi þãran. În ambele „zone” ºi „tabere” poþi întâlnioameni geniali, rafinaþi, înþelepþi sau - dimpotrivã -banali, plictisitori, cu gusturi îndoielnice, sãraci cu duhul.Important este sã încerci sã te autoprotejezi, sã cauþicompania celor cu care eºti compatibil. În Bucureºti maîntâlnesc frecvent cu plasticieni, scriitori, oameni deteleviziune. Sigur cã avem clipe ºi momente în caresuntem deznãdajduiþi dar avem grijã sã nu vorbim preamult despre ce ne doare. Sã nu credeþi cã în hotarul satuluioamenii simt altfel. Cei cãrora le pasã se întreabã ºi ei ces-o alege de lumea asta, de þara asta, de neam… Ceilalþi… noroc bun!

- ªi ce s-o alege de lumea asta ºi de acest neam,românesc?

- Ce-i cu lumea asta? Când îi vorba de lume, la mines-ar potrivi urmãtoarele versuri: „Lumea me-i lumelegatã/Cu lanþuri ºi cu lãcatã/Nu mi-i bineniciodatã./Avut-am bine în viaþã/ Când am fost la mama-nbraþã/Da’ de când am crescut mare/Numa’ dor ºisupãrare”.

- Astea sunt versuri dinainte de inventarea cuvântuluicrizã...

- Sunt versuri strãvechi. Existã ºi în ziua de astãzi înmintea oamenilor ºi aºa ºi trãiesc unii. Numai cã lucruriles-au schimbat. Oamenii sunt învrãjbiþi, nu ºtiu ce sãcreadã. Eu umblu foarte mult prin þarã. Peste tot, unde mãîntâlnesc cu tot felul de oameni, întreb: “Bade Gheorghece zici de lumea asta?”. Zice “Lumea asta nu ºtiu ce sãºtiu cum îi. Îi bine da-i ºi rãu. Numa’ Dumnezeu ºtie”.Alþii rãspund în felul urmãtor: “Amu’ ce-o fost o trecut,ce-o mai fi de-amu nu ºtiu”. Oamenii nu ºtiu ce sãrãspundã. Sunt derutaþi sãracii. Vorbesc de oameniibãtrâni de la care mai poþi afla lucruri esenþiale. Ei tottimpul se raporteazã la o forþã supranaturalã, seraporteazã la Dumnezeu. Ei de umblat la Bisericã, umblã.Tinerii însã umblã mai puþin. Este adevãrat ca nu neputem raporta în anul 2011 numai la legende, superstiþii ºimitologii. Totdeauna religiosul s-a amestecat cu magicul.Sunt tot felul de obiceiuri la naºtere, la nuntã ºi laînmormântare. Nu-i rãu, dar nu poþi trãi doar cu astea.Trebuie sã ai o deschidere, sã încerci sã te compui altfelîn lume.

- Pe televizor tot apar oameni care spun cã satul acelafrumos despre care povestiþi dumneavoastrã este cam peducã...

- Ei vorbesc numai din cãrþi. N-aº zice aºa ceva. S-aumai schimbat lucrurile. Unii au ajuns în sat plecând dinoraº. I-au vãzut pe þãrani ºi au vãzut arta tradiþionalã dinafarã. Eu le-am vãzut dinãuntru. Ei judecã doar la prima

vedere. Este ca ºi cum te duci în pãdure, intri în margineapãdurii ºi gãseºti trei ciuperci ºi apoi te întorci acasãspunând cã nu prea mai sunt ciuperci în pãdure. Omul nuse destãinuie de la prima vedere. Trebuie sã stai cu el, sãtrãieºti cu el, sã simtã cã faci parte din lumea lui. Altfeldegeaba te duci acolo. Oamenii ãºtia de care-mi spuneþise duc la bibliotecã ºi cautã în cãrþi. În ziua de astãzi sescriu prea multe cãrþi din alte cãrþi. Eu mã feresc de asta,eu încerc sã fiu practician.

- Maestre, sunt foarte la modã târgurile tradiþionale,produsele de artizanat...

- Dar ºtii de ce? Pentru cã toatã lumea umblã doar dupãbani. Or þãranii n-au umblat dupã bani. Meºterul din satnu practica meºteºugul doar pentru câºtig financiar. El erao personalitate în comunitate. Nu stãtea la colþul strãzii:“Bã Ioane hai la mine cã eu fac porþi ºi cumparã o poartãde la mine”. Constantin Noica îi spunea genialitate difuzãºi eu am trãit pe pielea mea asta. Adicã: sunt mai mulþi în

sat care bat doba, da’ nu-i concurenþã. În sat seºtie cine face cele mai frumoase împestriþuripe furca de tors, pe botele ciobãneºti? Se ºtie.Cine cântã mai frumos? Se ºtie. Da’ el nu-imeseriaº, nu ia bani pe cântat. El trãieºte dinpãmânt sau din turme. Este o lume a naivitãþiiºi a inconºtienþei. El nu constientizeazã ceeace face, chiar dacã o face genial.

- ªi noi orãºenii de ce suntem atât de ataºaþiºi de interesaþi de târgurile astea?

- ªtii de ce? Vã spun eu. Pentru cã pareexotic, din altã lume, este ieftin, dar nuîntotdeauna la târg vin (ºi) meºterii. Un meºteradevãrat de sat nu prea vine la târg. Nuuu.Comunitatea tradiþionalã era închisã, acum s-amai deschis e adevãrat. Sunt indivizi care seorganizeazã într-un soi de comunitateartificialã, care se poate însã desfiinþa oricând.Însã o comunitate tradiþionalã strãveche dinMaramureº sau din Bucovina este stabilã,trainicã. Ori din astfel de comunitãþi nu preavin la târg. ªi aºa cultura tradiþionalã s-atransformat într-un produs, într-un bun de

consum supus modei.- Apropoo, în altã ordine de idei, la Stoiceni, de unde

sunteþi, vã spune Grigore a lu’ Ion Opriº. Leºe de undevine?

- Este aici o poveste simpaticã ºi frumoasã. Când l-ofãcut pe tata, bunicul meu Opriº ºi cu bunica Varvara n-or fo’ cãsãtoriþi încã, în mod oficial. Era perioada ‘ceea încare ei nu se duceau la Consiliu. Nu or avut act de laConsiliu. ªi atunci pe cine sã punã numele la tata? L-o puspe bunica Varvara Leºe. ªi atunci tata o fost Leºe ºi eu amfost Leºe, cu toate cã trebuia sã fiu Opriº.

- Da, de ce vã purtaþi peste tot cu pãlãria asta mare?- Este o pãlãrie care se purta în Bistrita ºi în Lãpuº. Dar

astãzi nu se mai prea poartã. Cã e cu borul mai mare, maimic, calotã mai înaltã, dom’le: pãlãria-i palarie. De ce oport? Pentru cã la noi se spune cã pãlãria defineºte omul.Aºa este. Pãlãria aratã bãrbãþia bãrbatului. Cine nu poartãpãlãrie ori i-o murit cineva ori... În sat, mai demult, nuumbla nimeni fãrã pãlãrie. Apãi cã era din Ungaria saudin Ucraina, apãi purta pãlãrie.

- La oraº nu se mai poartã...- Nu se poartã pentru cã lucrurile s-au schimbat foarte

mult. Dar dacã ne ducem într-o aerogarã, la Frankfurt saula Amsterdam, sunt oameni din alte comunitãþi din lumece-i vezi cu pãlãrii. Ia uitaþi-vã mai atent cum sedeosebesc ãºtia de alþii. Aici, la Bucuresti, s-au adunatoameni amestecaþi....

- Pãi ºi n-a strigat nimeni pe aici dupã dumneavoastrã?- Am trecut prin asta acum 35 de ani. Strigau dupã

mine: aaa, ce-i cu pãlãria? Bããã, pãlãria! ªi de atunci, eutot trebuie sã mã explic de fiecare datã de ce port pãlãrie.Pãi port pãlãrie pentru cã un om normal poartã pãlãrie.Mã! zic: tu eºti anormal cã nu porþi pãlãrie, eu îs normal.Însã acum oamenii s-au obiºnuit aºa cu mine ºi nu se maimirã atât de mult, ca mai demult...

-va urma-Drd. Stelian GOMBOª

Din Confesiunile unui mare Artist DDiiaalloogg ddee ssuufflleett ccuu MMaaeessttrruull nneeppeerreecchhee GGrriiggoorree LLeeººee......

„„OOmmuull ccâânnttãã ccaa ssãã ssee îîmmppaaccee ccuu lluummeeaa ººii ccuu DDuummnneezzeeuu””((IIII))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Biserica cu hramul Înãlþarea Domnului seaflã situatã pe valea Vâlsanului, pe drumulnaþional Curtea de Argeº – Câmpulung, însatul Brãduleþ, com. Brãduleþ, jud. Argeº. V.Vãtãºianu, pornind de la tehnica deconstrucþie ºi de la unele elemente stilistice, adatat biserica din Brãdet de la mijloculsecolului al XV-lea, atribuind lui MirceaCiobanul o restaurare substanþialã a bisericii.(V. Vãtãºianu, Istoria artei feudale în ÞãrileRomâne, I, Bucureºti, 1959, p. 200).

Grigore Ionescu considera biserica ziditã„în primii ani ai veacului al XV-lea, probabilîncã în vremea lui Mircea cel Bãtrân”, fiindrestauratã în vremea lui Mircea Ciobanul.(Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii, I,Bucureºti, 1963, p. 145-147).

Cercetãrile arheologice fãcute de Gh. I.Cantacuzino au certificat cã „biserica era înfiinþã la mijlocul secolului al XV-lea, dar înceea ce priveºte existenþa ei mai timpurie,aceasta este pusã sub semnul întrebãrii.” (Gh.I. Cantacuzino, Cercetãrile arheologice de labiserica din Brãdet-Argeº ºi problema datãriimonumentului, în „Buletinul MonumentelorIstorice”, XXXIX (1970), nr. 2, p. 57).

Alexandru Odobescu a cercetatneconcordanþa în privinþa ctitorului bisericiiîncã din 1860, considerând cã „Mircea al III-lea (Ciobanul) pe care pisania zugrãvitã dinpronaos îl aratã ca pe cel care înãlþasebiserica, precizând ºi leatul (1546), nu putea fisoþul Mariei, al cãrei nume însoþea pe cel al luiMircea în pomelnic.” (Alexandru Odobescu,Note de cãlãtorie, în „Convorbiri literare”,1923, p. 20)

Datele pisaniei sunt mult mai recenteîntrucât zugravii Mihai, Radu ºi Iordache aupictat-o între 1756-1761. La 2 august 1761,(5. V. Drãghiceanu ºi P. Dumitrescu, SchitulBrãdetul, Argeº, în B.C.M.I., XVII (1924), p.68), au scris pisania din pronaos ºi au zugrãvitºi chipul ctitorului „Mircea” în costum

imitând pe cele din secolul al XIV-lea, cumeste ºi al doamnei sale „Mara”.

Pisania. † Aceastã sf(în)tã | mã(nãsti)reBrãdet, ce s(ã) praz | nueºte înãl-þare(a) luiH(risto)s, este | fãcutu de Io Mircea voevod, |l(ea)t 1546 ; ºi au rãmas nezugrã |vit(a) pîn(a)acum, l(ea)t 1761. Iar acum, | aducîndDumnizeu, pe Nicliifor | ar(hi)ma(n)drit,igumen la s(fîn)ta mã(nãs)t(i)re | Argeº, ºi pedu(mnealui) igumen aici la Brã | 10det, peGlienadie, l-au îndemnat de | au zugrãvitaceastã s(fîn)ta mã(nasti)re, cu to(a) |tãcheltuiala s(fin)þi(i) sale, în zile(le) |d(omnu)lui n(os)tru, Io Consta(n)tinNicul(ae) | voevod.

Cel mai vechi document pãstrat careatestã mãnãstirea Brãdet, dateazã din14 mai 1506 ºi aparþine lui Radu celMare care dãruieºte „lui Juga ºi luiMãican cu fiii sã le fie un loc de casã,cât au þinut cãlugãrii de la Brãdet,pentru cã au schimbat Juga ºi Mãicancu cãlugãrii, de au dat Juga ºi Mãicancãlugãrilor la Siliºtea douã pãrþi, iarcãlugãrii au dat lui Mãican un loc decasã.” (6. D.I.R., XVI, B, I, nr. 31, p.36-37).

Documente de la MãnãstireaGlavacioc, ctitoria lui Vlad Cãlugãrul(1481-1495), amintesc despre împrejurãrile încare Mãnãstirea Glavacioc a devenitproprietara a unei treimi din muntele Prislop.(7. Hrisovul din 20 iunie 1507 (D.I.R., XVI,

B, I, nr. 38, p. 43), reluat de documentele diniunie 1536 (D.I.R., XVI, B., II, nr. 20, p. 208),24 iulie 1568 (D.I.R., XVI, B, III, nr. 322, p.277) ºi iulie 1582 (D.I.R., XVI, B, V, nr. 68,p. 65)

Radu cel Mare aminteºte cã Vlad Cãlugãrul,tatãl sãu, cumpãrase a treia parte din muntelePrislopului de la egumenul Brãdetului, Lazãr,

în schimbul unui Tetraevangheliar ºi a 1.000de aspri, pentru a o dãrui ctitoriei sale de laGlavacioc. (8. Pavel Chihaia, Din cetãþile descaun ale Þãrii Româneºti, op. cit., p. 152).

Din acest document constatãm cãmãnãstirea exista înaintea domniei lui VladCãlugãrul. Un document din iulie 1451 al luiVladislav II (1446-1456) consemneazã cãmuntele Prislop este dãruit în întregime luiDragomir Ruhat. (9. D.R.H., B, I, nr. 103, p.179-181).

Din aceste documente rezultã cã MãnãstireaBrãdet a fost înzestratã cu muntele Prislov,probabil cu ocazia zidirii, între anii 1451 ºi1481. Faptul cã a fost dat pentru o Evanghelieºi 1.000 de aspri atestã cã biserica avea nevoiede cãrþile liturgice de bazã, aºadar era laînceputul activitãþii cultice.

Biserica este un monument de plan triconc,cu turlã pe naos, având paramentul decoratprin alternarea registrelor de piatrã brutã ºicãrãmidã. Pridvorul este deschis, sprijinit pestâlpi de lemn. Biserica a fost restauratã întreanii 1964-1967 de Direcþia MonumentelorIstorice. În prezent este bisericã de mir.

Bibliografie 1. Cantacuzino, Gh. I., Cercetãrile

arheologice de la biserica din Brãdet-Argeº ºiproblema datãrii monumentului, în „BuletinulMonumentelor Istorice”, XXXIX (1970), nr. 2

2. Chihaia, P., Din cetãþile de scaun aleÞãrii Româneºti, Editura Meridiane,Bucureºti, 1974

3. D.I.R., XVI, B, I 4. D.I.R., XVI, B., II 5. D.I.R., XVI, B, III 6. D.I.R., XVI, B, V7. Drãghiceanu V., Dumitrescu, P., Schitul

Brãdetul, Argeº, în B.C.M.I., XVII (1924) 8. Ionescu, G., Istoria arhitecturii, I,

Bucureºti, 1963 9. Odobescu, A., Note de cãlãtorie, în

„Convorbiri literare”, 1923 10. Vãtãºianu, V., Istoria artei feudale în

Þãrile Române, I, Bucureºti, 1959 Preot Daniel GLIGORE

Altare argeºene ºi muscelene

Biserica Înãlþarea Domnului - Brãduleþ

Ctitorul bisericii zugrãvit în 1761

Biserica Înãlþarea Domnului - Brãdet

Pisania Mãnãstirii Brãdet

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Luni, 17 octombrie, la Sala Manole,s-a desfãºurat a-l doilea seminar deinformare cu tema „Promovarea încomunitate a economiei sociale”.

Organizat de Episcopia Sloboziei ºiCãlãraºilor, Arhiepiscopia Dunãrii deJos ºi Fundaþia ªcoala Românã deAfaceri a Camerelor de Comerþ ºiIndustrie, Filiala Ialomiþa, în parteneriatcu Arhiepiscopia Argeºului ºiMuscelului, seminarul a avut menirea dea informa preoþii ºi persoanele interesatedin Protoieriile Costeºti, Câmpulung,Topoloveni ºi Mioveni cu privire laconceptul de economie socialã.

Deschiderea lucrãrilor s-a fãcut deÎnaltpreasfinþitul Pãrinte ArhiepiscopCalinic. Au participat 29 de persoaneinteresate de informarea ºi dezvoltareade activitãþi din acest domeniu. „

Promovarea în comunitate aeconomiei sociale” se desfãºoarã încadrul proiectuluiPOSDRU/14/6.1/S/5/2988. Scopulseminarului a fost promovareaconceptului de economie socialã, aprincipiilor economiei sociale ºimodelelor de bunã practicã în rândulactorilor sociali care gestioneazãactivitãþi economice ºi servicii sociale.

În cadrul primei sesiuni a fostprezentat proiectul Promovarea încomunitate a economiei sociale.Participanþii ºi-au manifestat aºteptãrilepe care le au de la organizatori. Sesiuneaa doua a fost dedicatã Conceptului deeconomie socialã. Principiile economieisociale au fost prezentate în a treiasesiune. A patra sesiune a fost dedicatãFormelor de economie socialã dinRomânia. Actorii implicaþi în economiasocialã. Persoane resursã în economiasocialã a fost tema sesiunii a cincea.Seminarul s-a încheiat cu prezentareamodelelor de bunã practicã în Româniaºi UE.

Prin acest parteneriat ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului continuãactivitatea de dezvoltare aparteneriatelor socio-economice ºipromoveazã modelele de bunã practicãdin comunitate.

Etapele urmãtoare sunt: elaborareastrategiilor de promovare în comunitatea economiei sociale la nivelul zonelor dedezvoltare Sud Muntenia ºi Sud-Est.

Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Argeºului

ºi Muscelului

Liturghie arhiereascã la biserica SfântaVineri din Piteºti

În duminica a XXI-a dupã Rusalii,Înaltpreasfinþitul Pãrinte ArhiepiscopCalinic, înconjurat de un important soborde preoþi ºi diaconi, a oficiat slujba deresfinþire a bisericii monument istoric dinparohia Rucãrul de Sus.

Cei peste cinci sute de credincioºi

prezenþi la eveniment au avut ocazia sãvadã vechea bisericã din comunãîmbrãcatã din nou în haine de sãrbãtoare.

Cu acest prilej, Chiriarhul EparhieiArgeºului ºi Muscelului, a adresat celorprezenþi un cuvânt de învãþãturã, amintindde vrednicia rucãrenilor, care în condiþiinaturale destul de vitrege au rãmasstatornici ºi au pãstrat cu sfinþenie credinþamoºtenitã de la strãmoºii lor.Biserica veche din Rucãrulde Sus - scurt istoric

Biserica veche din comuna Rucãr a fostconstruitã de Gheorghe Rucãreanul, deorigine macedoneanã, între anii 1780-1782. Are douã hramuri principale, fiindocrotitã de Sf. Mc. Dimitrie ºi Sf. Mc.Gheorghe.

Devenind neîncãpãtoare pentru

comunitatea din Rucãr, sãtenii au ridicat obisericã mult mai mare, care a fostterminatã în anul 1902.

Fiind transformatã în muzeu, timpul ºi-apus amprenta asupra zidurilor, picturafiiind grav afectatã. Astfel, în anul 1987, laîndemnul Înaltpreasfinþitului Pãrinte

Calinic, pe atunci arhiereau vicar înEpiscopia Râmnicului ºi Argeºului, preotulIon Libianu a început lucrãrile derestaurare. Astfel, pictura din interior a fostrestauratã de pictorul Mircea Baciu, iarzidurile exterioare de meºterul PaulBãnicã.

Fiind terminate în anul 2010,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic a hotãrâtînfiinþarea unei noi parohii, cea a Rucãruluide Sus, care are în grijã peste 150 defamilii.

De asemenea pentru aceastã bisericã afost hirotonit preot Liviu Petre Andrei, carea fost instalat în aceastã duminicã.

Comuna Rucãr are în prezent trei parohiiînfiinþate de-a lungul timpului: Rucãrul deJos, Rucãrul de Mijloc ºi Rucãrul de Sus..

Biroul de presã al ArhiepiscopieiArgeºului ºi Muscelului

Resfinþirea bisericiidin Rucãrul de Sus

Seminar de informare „Promovarea în comunitate

a economiei sociale”

În Arhiepiscopia Argeºului ºiMuscelului, Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic a oficiat vineri, 14 octombrie,împreunã cu un important sobor depreoþi ºi diaconi, Sfânta Liturghiearhiereascã, în biserica „SfântaVineri“ din municipiul Piteºti.

Cu acest prilej peste 800 decredincioºi au venit sã aducã cinstireSfintei Cuvioase Parascheva, careeste ocrotitoarea acestei sfintebiserici. În tradiþia popularã SfântaVineri este asociatã cu SfântaCuvioasã Parascheva, iar cuvântul,,paraschevi” în limba greacãînseamnã vineri.

În cuvântul de învãþãturã,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic aamintit de cinstirea deosebitã adusãde poporul român Sfintei Cuvioase

Parascheva ºi a îndemnat pe toþicredincioºii sã pãstreze fiecarenãdejdea în Dumnezeu, cu ajutorul ºiprin mijlocirea sfinþilor.

Biserica SfântaVineri- scurtistoric

În anul 1817, Ion Ungurelu aînceput construcþia bisericii SfântaVineri, dar dupã un an acesta adecedat. Construcþia bisericii a fostcontinuatã de fiul sãu, AlexandruUngurelu, care a terminat-o întoamna anului 1827.

Dupa 1900 creºterea continuã apopulaþiei ºi dezvoltarea rapidã aoraºului Piteºti au fãcut ca biserica

Sf. Vineri sã devina neîncãpãtoare.De aceea, în anul 1904, la iniþiativapreotului Ioan Becescu, s-a începutconstrucþia unei noi biserici (ceaactualã). Planurile noii biserici, cât ºia mobilierului interior, au fostexecutate de arhitectul Ion N.Socolescu.

Picturile interioare au fostexecutate de un faimos pictor alacelor timpuri, Dumitru Marinescu,fost rector al Academiei Belle dinBucureºti. Construcþia noii biserici afost finalizatã pe 19 octombrie 1908.

Dupã Sfânta Liturghie a fostoficiatã slujba parastasului pentru toþipreoþii care au slujit, atât în bisericaconstruitã în anul 1817, cât ºi înbiserica terminatã în 1908.