CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 475 3300 sseepptteemmbbrriiee -- 66 ooccttoommbbrriiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, la manifestãrile dedicate celei de-a XII-a prãznuiri

a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, ca ocrotitor spiritual al Arhiepiscopiei Râmnicului

(25-27 septembrie 2010):

„„SSffiinnþþiiii IIeerraarrhhii AAnnttiimm IIvviirreeaannuull ººii CCaalliinniicc ddee llaa CCeerrnniiccaa -- lluummiinnããttoorrii ººii ooccrroottiittoorrii

aaii AArrhhiieeppiissccooppiieeii RRââmmnniiccuulluuii““Ziua de 27 septembrie are o semnificaþie deosebitã pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi în

mod special pentru Arhiepiscopia Râmnicului, care îºi sãrbãtoreºte astãzi ocrotitorul spiritual,pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (1650 - 1716), de la a cãrui naºtere se împlinesc anulacesta 360 de ani.

În plus, la bucuria acestei mari sãrbãtorise adaugã ºi bucuria aniversãrii a 160 deani (1850-2010) de la întronizarea îndemnitatea de Episcop al Râmnicului aaltui mare ocrotitor al ArhiepiscopieiRâmnicului, Sfântul Ierarh Calinic de laCernica, nãscut în anul 1787 ºi trecut laDomnul în anul 1868.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul apãstorit aceastã eparhie între anii 1705-1708. Continuând lucrarea misionarãculturalã a Râmnicului, începutã prinºcolile de copiºti ºi miniaturiºti ºi prinapariþia Pravilei de la Govora din 1642,Sfântul Ierarh Antim Ivireanul a tipãrit aicipentru prima datã în Þara Româneascã,Liturghierul ºi Molitfelnicul, întrucât aveao conºtiinþã puternicã privindresponsabilitatea pastoralã, precum ºi unmare zel misionar în rãspândireaCuvântului lui Dumnezeu ºi întãrirea credinþei ortodoxe în vremuri grele, când majoritateacreºtinilor din Rãsarit se aflau sub stãpânire otomanã.

Erudit ºi luptãtor, evlavios ºi harnic, creator de limbã ºi culturã româneascã creºtinã, misionarînþelept ºi generos, artist de mare talent: caligraf, tipograf, miniaturist, sculptor ºi arhitect,Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul nu a îngropat nici un talant din câþi i-au fost dãruiþi deDumnezeu, ci pe toþi i-a înmulþit spre folosul tuturor, fiind numit pânã astãzi: „vistierie dedaruri” sau „pom cu multe roade”, dupã cum se spune în Sinaxar.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a pãstorit aceastã eparhie între anii 1850-1867. Chipulsãu luminos a rãmas întipãrit în evlavia poporului fiind unul dintre cei mai înþelepþi pãstoriromâni din veacul al XIX-lea, prin modul cum îmbina tradiþia neîntreruptã a sfinþilor rugãtoriisihaºti, cu elanul misionar al sfinþilor ierarhi ctitori ºi constructori de lãcaºuri sfinte, de culturãºi viaþã creºtinã.

Ascet ºi rugãtor sfânt, fãcãtor de minuni ºi tãmãduitor, milostiv ºi blând, Sfântul IerarhCalinic a fost în acelaºi timp un mare erudit, un bun organizator, un talentat arhitect, unconstructor iscusit, un patriot devotat ºi luminãtor înþelept al vieþii monahale.

Fãrã a fi contemporani sau de acelaºi neam, aceºti doi mari sfinþi ierarhi ai Bisericii noastre,uniþi în comuniunea sfinþilor, ne aratã taina Evangheliei lui Hristos, care a rodit într-un poporcredincios raze ºi chipuri de luminã, sfinþind timpul ºi formând legãturi între generaþii ºi întrepopoare diferite, pentru cã în ei „Iisus Hristos, ieri ºi azi ºi în veci este Acelaºi”(Evrei 13, 8).

Sãrbãtoarea de azi ne îndeamnã sã pãstrãm ºi noi dreapta credinþã a sfinþilor ºi sã otransmitem generaþiilor viitoare cu evlavie ºi dragoste de Bisericã, prin rugãciune ºi milostenie,prin creºterea copiilor ºi tinerilor în credinþa ortodoxã strãmoºeascã, prin zidirea de locaºurisfinte ºi prin ajutorarea semenilor noºtri aflaþi în sãrãcie, în suferinþã ºi singurãtate.

În aceste zile de sãrbãtoare ºi pelerinaj la Catedrala Arhiepiscopalã din Râmnicul Vâlcea,când pelerinii cinstesc cu deosebitã evlavie ºi bucurie moaºtele Sfântului Grigorie Decapolitul,ale Sfinþilor Mucenici Martiri Zotic, Atal, Camasie ºi Filip de la Niculiþel, ale Sfântului Calinicde la Cernica, sã cerem ajutorul lor pentru a ne întãri în credinþã ºi a spori în fapte bune. Sã-irugãm sã mijloceascã pentru noi ca Dumnezeu sã ne dãruiascã sãnãtate ºi ajutor în viaþã ºi sãreverse în sufletele noastre harul, pacea ºi bucuria Sfântului Duh, pentru a transmite cu multãevlavie sfinþenia acestei sãrbãtori, în familiile noastre, în parohii, în mãnãstiri, în oraºe ºi sate,în þarã ºi strãinãtate, pretutindeni unde vieþuim ºi lucrãm.

Preamilostivul Dumnezeu, pentru rugãciunile Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul ºi aleSfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ocrotitorii acestei Arhiepiscopii, sã vã binecuvinteze petoþi, iubiþi pelerini, ºi sã vã rãsplãteascã osteneala ºi dãrnicia, evlavia ºi dorinþa de înnoire ºisfinþire a vieþii, pentru a vã bucura împreunã cu toþi sfinþii în Biserica lui Hristos de pe pãmântºi din ceruri!

† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Aºa scria, acum aproape 300 deani, marele Mitropolit al ÞãriiRomâneºti, Sfântul Martir AntimIvireanul, în Didahiile sau Predicilesale. Vom avea acum prilejul sã citimlimba româneascã de sute de ani,exact aºa cum o scria Sfântul Antim ºicum o ascultau domnul Þãrii, boieriiºi creºtinii.

Iatã cum îºi începe cuvântul deprãznuire la Intrarea în Bisericã aMaicii Domnului: Puþin ajutoriu vaputea lua un bogat de la un sãrac ºipuþinã laudã va auzi un cinstit de laun neînvãþat. Drept aceia darã ºi eu,ºtiindu-mi sãrãcia bunãtãþilor ºislãbiciunea învãþãturii, stau de mãmir ce voi face. Cã, pe de o parteuitându-mã mãririlor Prea SfinteiFecioarei Mariei a cãriia intrare ceacu pohfalã în Bisericã astãziprãznuim; de altã parte vãzând atâteacinstite obraze, împodobite cu florilebunãtãþilor ºi cu înþelepciune, mãspãimântez ºi nu cutez a grãi!

Fãcând o introducere biblicã ºiargumentând ce însemna la poporulevreu ca familia sã nu poatã naºteprunci (coconi), el zice: În vremilecele de demult era obicei la jidovi ºicare om nu fãcea coconi era hulit ºiurât de toþ, mãcar de ar fi fost deneam cât de mare ºi bogat; ºi cândducea darurile lui la bisericã, lepriimea preotul pe urmã tuturor ºi stala bisericã mai jos decât toþ ºi bucatenimeni nu mânca cu el, ci-l þinea toþca pre un urgisit de Dumnezeu.

Aºa fiind ºi Ioachim ºi Ana, fãrãprunci, iar acum ajunºi la adâncibãtrâneþi, cu speranþa în Dumnezeu s-au dus cu daruri la templu, dupã legeascrisã. Ajunºi acolo, au fost respinºicu vorbe de ocarã, iar darurilearuncate, pentru a nu spurca templul.Grele zile de suferinþã pe inima lor.Au început sã se roage lui Dumnezeu,

spunându-i cã vor închina Domnuluipruncul ce se va naºte. Iatã ce spuneSfântul Ierarh Antim Ivireanul:Vedeþi darã, acum, pohtã ºi dragostecreºtineascã, vedeþi cãldurã de inimã,vedeþi râvnã.

Cine se aflã acum, pe aceste vremi,au din cei bogaþi, au din cei sãraci,mãcar de ar avea 100 de feciori, sãînchine unul lui Dumnezeu? ÎnsãDumnezeu, dupã cum zice David:«Voia acelora care se tem de Dânsulva face ºi rugãciunea lor va asculta.»Împlinindu-se sorocul sfatului luiDumnezeu, cel mai înainte de toþvecii, ºi sosind vremea ºi ceasul acela,aflându-se ºi vase alese ca acelia,binevoi Dumnezeu dã dezleagãstârpiciunea Anei ºi nãscu prinfãgãduinþã, dupã cum au nãscut Sarrapre Isaac, Reveca pre Iacob, Rahil preIosif, femeia lui Manoe pre Samson,Ana femeia lui Elcana pre Samuil ºiElisaveta pre Ioan Botezãtorul.

Aºa ºi fericita Ana femeia luiIoachim nãscu scaun sfânt luiDumnezeu, pre Fecioara Maria”, dinneamul împãratului David, din care seva naºte, la plinirea vremii, IisusHristos Domnul. La trei ani, potrivitfãgãduinþei, Sfântul Ierarh Antimspunea: Drept aceea, trecând trei anidupã naºterea Fecioarei, o duserãpãrinþii ei la bisericã cu multã pohfalãde fecioare, cu fãclii aprinse, dupãprorocia lui David, sã o închine luiDumnezeu, dupã fãgãduiala lor.

Dacã cineva ar întreba: de ce a fostnevoie ca Fecioara Maria sã fie dusãla templu, unde avea sã stea 12 ani,hrãnitã de înger cu manã cereascã? Deîndatã i se va rãspunde cã din douãpricini, spune Sfântul Antim: Unapentru ca sã se curãþeascã de pãcatulcel strãmoºesc… ºi alta, ca un vasales ce era prin venirea Duhului Sfântºi prin umbrirea Celui de Sus sãprimeascã în pântecele ei pre Fiul ºiCuvântul lui Dumnezeu!

Ce trebuie sã facem noi? Iatã, dinnou cuvântul Sfântului AntimIvireanul: Drept aceia darã trebuieºteºi noi, când vom intra în sfântabisericã, sã ne curãþim întâi depãcatele noastre ºi de cugetele celeviclene ºi apoi cu cunoºtinþã întreagãsã ne facem vase alese, sã primim prindarul Duhului Sfânt, cuvântul luiDumnezeu în inimile noastre ºi aºa,cu acest mijloc, vom fi adevãraþiprãznuitori ai Intrãrii în Bisericã aMaicii Domnului!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

„„CCiinnee nnuu ffããcceeaa ccooccoonniieerraa hhuulliitt ddee ttooþþii““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. Înþelepciunea Sareiºi slãbiciunea ei

Iarã Sara, femeia lui Avram, nu-i nãºtea; ºiavea ea o slujnicã egipteancã, al cãrei numeera Agar. ªi a zis Sara cãtre Avram, înpãmântul Canaan: Iatã m-a închis Domnul casã nu nasc; intrã dar la slujnica mea, ca sã aicopil de la ea (Facere 16, 1-2).

În pofida tuturor aparenþelor ºi judecãþilorieftine, Sfântul Ioan Gurã de Aur ne îndeamnãsã ne minunãm de sufletul de filosof al Sarei ºila covârºitoarea curãþenie sufleteascã pe care odezvãluie iniþiativa cel puþin bizarã pentruînþelegerea multora.

Întâi de toate ea intuieºte ceea ce unii nupricep când atribuie femeilor lor naºterea saunenaºterea de copii, ºi anume cã totul sedatoreºte Creatorului, fãrã de ajutorul Cãruiaunirea dintre bãrbat ºi femeie n-ar avea nici ourmare în sensul naºterii. Înþelepciuneasufletului ei se vede în aceea cã îndurã totul culiniºte ºi cu curaj, pentru cã socoteºte asta olucrare a Creatorului, mãrturisind cã m-a închisDomnul ca sã nu nasc.

În munca frãmântãrilor ei însã îºi face loc ºislãbiciunea femeiascã. Ajunsese, dupã atâtaamar de vreme în stârpiciune, sã fie ispititã degândul cã s-ar putea sã fie de vinã patriarhul cãnu putea rodi pântecele ei, ºi nu numai ea, deaceea, voind sã se încredinþeze prin fapteasupra cui stã vina, îl supune pe Avram la overificare, dându-i slujnica ºi ducând-o în patulei.

b. Învoialanepãtimaºã

ªi a ascultat Avram de cuvântul Sarei.Avram nu s-ar fi gândit nicicum la aºa ceva.Dar vrând sã mângâie pe femeia care se simþeainutilã ºi nefolositoare, vrând sã-i risipeascãbãnuielile care-i întunecau mintea ºi amintindu-ºi de mãrinimia pe care i-a arãtat-o ea în Egiptcând el îi fãcuse o propunere asemãnãtoare

pentru a-ºi salva viaþa, se învoieºte la îndemnulnevestei.

ªi luând Sara, femeia lui Avram, pe Agaregipteanca, slujnica ei, dupã zece ani de lalocuirea cu Avram, bãrbatul ei, în Canaan, adat-o ca femeie bãrbatului ei, Avram (Facere16, 3).

Iatã cu ce precizie aratã Scriptura cã învoialalui Avram a fost una cu totul nepãtimaºã.Pentru a ne face sã înþelegem cã Avram a primitlucrul acela numai pentru mângâierea femeii

sale ºi pentru convingerea ei cã nerodirea lorîntârzie numai dupã judecatã dumnezeiacã, deaceea subliniazã Scriptura numãrul ºi mulþimeaanilor: dupã zece ani de la locuirea lorîmpreunã. Ca sã cunoaºtem bine curãþeniasufleteascã ºi trupeascã a patriarhului ºi sã nucare cumva sã ne treacã prin cap cã ar fispeculat cu josnicie situaþia ivitã. Aºadar deaceea s-a însemnat timpul, ca sã cunoaºtem câþiani a fost dreptul mai presus de orice tentaþie,îndurând cu curaj lipsa de urmaºi.

Precizarea locului e ºi mai importantã: dupãzece ani de la locuirea lor în Canaan. Îndatãdupã sosirea în Canaan, nu mai puþin de trei orile-a fãgãduit Dumnezeu seminþie mare. Decireluarea clarã a termenului ºi cadrelor spaþio-temporale în care s-a tot repetat fãgãduinþa ºicorelarea acestor cadre la situaþia datã, aratã de

fapt cã preocuparea ambilor soþi era cu multmai presus decât scenariile unei vieþi obiºnuitede cuplu. Ambii soþi manifestã febril ocapaitate extraordinarã de „decriptare” ºi„decodare” a termenelor ºi modului promisiuniidivine. Avram îndrãzneºte sã-L tragã de limbãpe Dumnezeu, îi smulge chiar jurãmântulprintr-o jertfã de chezãºie; Sara pe de altã parte,face testele ºi verificãrile ei. ªi asta pentru cãamândoi urmãreau þinta. Ajunseserã sã fie uniþimai mult în plan duhovnicesc, într-o aºamãsurã, încât dispreþuiau ºi uitau cu totul dedeterminãrile legãturii trupeºti.

c. Necãjirea Sarei.Înþelepþirea slujniceiAgar prin pedeapsã

Sara a aflat cã nu din pricina lui Avram n-aveau copii, ci din pricina sterpiciunii ei. Cãîndatã ce a intrat Avram la Agar, aceasta a ºirãmas însãrcinatã. ªi a început sã se îngâmfe,dispreþuind pe stãpâna ei.

Iar Sara a zis lui Avram: Îmi facinedreptate! Iatã, eu þi-am dat la sânul tãu peslujnica mea; vãzând ea cã are în pântece, amfost dispreþuitã înaintea ei. Judece Dumnezeuîntre mine ºi tine (Facere 16, 5).

Cu adevãrat cuvinte de femeie suntcuvintele acestea, ele dezvãluie slãbiciunea firiifemeieºti, zice Hrisostom. Dar tot el le gãseºteca izvorând din durere sufleteascã, nu dingelozie.

Avram aratã ºi de data aceasta marea luirãbdare ºi blândeþe. N-o repede pe femeia lui,nu-i reproºeazã cã s-a prins în capcanapropriilor verificãri. Se aratã cu totul liber deorice patimã asupra egiptencei ºi se disculpã deo vinã ce nu-i aparþinea, spunându-i atât: Iatãslujnica ta în mâinile tale! Fã cu dânsa ce-þiplace.

ªi a pedepsit-o Sara ºi ea a fugit de la faþaei (Facere 16, 6).

De acum însã ne mirãm de iubirea deoameni a Stãpânului, care nu trece cu vederea

pe nimeni, fie chiar slugã ºi om neînsemnat:Cãci a gãsit-o pe ea îngerul Domnului laIzvorul Apei în pustie (Facere16, 7). A fostînvrednicitã de vedere de înger nu pentrumeritul ei, ci pentru cã purta într-însa sãmânþalui Avram. Iar îngerul i-a zis: Agar, slujnicaSarei, de unde vii ºi unde te duci? (Facere 16,7-8). Iatã cã îngerul o învaþã mãsura proprie, îiaduce aminte de starea ei. Îngerul i se aratã înpustie tocmai ca sã nu socoteascã ea cã oîntreabã un trecãtor oarecare. ªi ea vãzând cãnu om este cel care întreabã, ci înger care i-aspus direct pe nume ºi care nu poate fi înºelat,nu tãgãduieºte nimic, ci venindu-ºi în firemãrturiseºte adevãrul: Fug de la Sara, stãpânamea.

ªi i-a zis ei îngerul Domnului: Întoarce-te lastãpâna ta ºi smereºte-te sub mâna ei.Înmulþind voi înmulþi seminþia ta. Cã iatã ai înpântece ºi vei naºte fiu ºi vei chema numele luiIsmail. Cã a auzit Domnul smerenia ta (Facere16, 9-11). Nimic nu ne ajutã atât de mult casmerenia ºi umilirea sufletului nostru. De aceeasã nu ne supãrãm întru necazurile vieþii, ci sã nesmerim, cã acelea pentru pãcatele ºi îngâmfareanoastrã vin asuprã-ne.

Dupã aºa sfaturi ºi bune vestiri cu privire laIsmail cã va fi om curajos, rãzboinic ºi cuvrednicie la lucrarea pãmântului, slujnica aratãrecunoºtinþã în rugãciune: ªi a chemat numeleDomnului Celui ce grãia cu ea: Tu eºtiDumnezeule Cel ce m-ai cercetat! Cã spuneaea: Înaintea mea Te-am vãzut când Te-ai arãtatmie. Pentru aceasta Agar a numit fântânaaceea: Fântâna înaintea cãreia am vãzut, întreCadeº ºi Bered (Facere 16, 13-14).

Din pricina necazurilor venite peste ea,slujnica ajunge încetul cu încetul maiînþeleaptã, arãtându-ºi recnoºtinþa princhemarea numelui Domnului în rugãciune ºiprin punerea numelui de veºnicã pomenirelocului aceluia.

De aici sã învãþãm ºi noi cât de mare câºtigputem culege din necazuri.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXXV)

AAAAvvvvrrrraaaammmm tttt rrrreeeecccceeee pppprrrroooobbbbaaaa SSSSaaaarrrreeee iiii

Rânduiala de faþã, în linii generale are acelaºi tipic aºa cum amîntâlnit la slujba ce se face în vreme de secetã. Astfel, dupã ce s-asãvârºit Sfânta Liturghie, cu ecteniile ºi rugãciunile din „Liturghier”,pentru ploi multe, preotul va da Binecuvântarea micã ºi va începerânduiala slujbei propriu-zise. Dupã rugãciunile începãtoare, urmeazãectenia mare cu cereri speciale. În cadrul ecteniei, preotul se roagã sãînceteze ploaia cea fãrã de mãsurã: „Pentru ca sã porunceascã norilor sãînceteze ploaia cea peste mãsurã ºi negura sã se risipeascã ºi luminasoarelui sã strãluceascã.” Dupã ce se cântã douã tropare închinate MaiciiDomnului ºi se rosteºte psalmul 50, urmeazã Canonul (cu cele 9 cântãri)special conceput pentru a arãta pocãinþa, pãrerea de rãu ºi dorinþa caDomnul sã se milostiveascã spre robii Sãi, mult încercaþi de stihiiledezlãnþuite ale naturii. De remarcat cã, alãturi de om, suferã ºi animalele,plantele ºi, în general întreaga creaþiei din cauza ploii necontenite:„Pentru poporul Tãu ºi pentru animale, porunceºte vãzduhului celuiîntunecat ºi negurii celei pline de pâclã sã se ridice ºi razele soarelui sãstrãluceascã…” Dupã cântarea a ºasea, sunt aºezate pericopele

apostolice ºi evanghelice. Apostolul este ales din Epistola cãtre Romania Sfântului Apostol Pavel, capitolul 8, versetele 22-27. În versetelerânduite ni se aminteºte cã „toatã fãptura împreunã suspinã ºi împreunãare dureri pânã acum.” ªi, nu numai atât, ºi noi înºine suspinãm, ºi deacea suntem chemaþi la rugãciune, având ca ajutor Duhul Sfânt: „Deasemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre, cãci noi nu ºtimsã ne rugãm cum trebuie, ci Însuºi Duhul se roagã pentru noi cu suspinenegrãite.” Pericopa evanghelicã este rânduitã de la Marcu (11; 22-26).Sunt alese versetele în care ni se cere sã avem credinþã ºi sã ne rugãm,având ºi siguranþa cã Dumnezeu va ºi îndeplini rugãciunile: „Aveþicredinþã în Dumnezeu. Adevãrat zic vouã, cã oricine va zice acestuimunte: ridicã-te ºi te aruncã în mare, ºi nu se va îndoi în inima lui, ci vacrede cã ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice.” La finalulCanonului, este o Ectenie întreitã tot cu cereri speciale, asemãnãtoare,dar mult mai amplã, cu Ectenia mare: „Cel ce cercetezi pãmântul ºiînmulþeºti roadele lui, Cel ce rãsari iarbã dobitoacelor ºi verdeaþã sprefolosul oamenilor, miluieºte oamenii ºi dobitoacele ºi conteneºterevãrsare ploilor celor fãrã de mãsurã, ca soarele ºi vremea bunã sãstrãluceascã pe pãmânt ºi porunceºte sã se înmulþeascã roadele lui”.Dupã terminarea Canonului, tot poporul pleacã genunchii ºi capetele, iararhiereul sau preotul, plecându-ºi genunchii, cu pãtrundere ºi inimãumilitã, citeºte cu glas mare douã rugãciuni. Cea de a doua se cheamãsugestiv „Rugãciune la îngrozirea de tunete ºi fulgere”, în care cerem luiDumnezeu sã potoleascã cerul de tunete ºi fulgere ºi sã schimbe„vãzduhul în bunã liniºte ºi, cu razele soarelui, sã risipeascãîntuneciunea care este asupra noastrã ºi sã împrãºtie norii ceiîntunecaþi”.

Pr. Florin IORDACHE

Moliftelnicul tâlcuitRRâânndduuiiaallaa sslluujjbbeeii

llaa vvrreemmee ddee nneeccoonntteenniirree aa ppllooiilloorr

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

La Palatul Patriarhiei din Capitalã s-adesfãºurat luni, 27 septembrie, în Sala„Conventus”, a IV-a ediþie a CongresuluiNaþional al Facultãþilor de Teologie Ortodoxã dinPatriarhia Românã. Timp de douã zile,reprezentanþii instituþiilor de învãþãmânt teologicsuperior au susþinut prelegeri despre cercetareateologicã în spaþiul universitar românesc.

Congresul a fost deschis de cãtre PreafericitulPãrinte Patriarh Daniel. Patriarhul României asusþinut referatul „Cercetarea teologicã,aprofundarea cunoaºterii credinþei ºi vieþiiBisericii”.

Cercetarea teologicã –aprofundare a cunoaºteriicredinþei ºi vieþii Bisericii

11.. TTeeoollooggiiaa -- ººttiiiinnþþãã aa mmâânnttuuiirriiii ººii aa vviieeþþiiii vveeººnniiccee

Teologia este vorbire a oamenilor despre Dumnezeu,bazatã pe vorbirea lui Dumnezeu cu oamenii (Revelaþie).Mai precis, teologia este ºtiinþã despre Dumnezeu, bazatã peRevelaþia lui Dumnezeu cãtre oameni. Iar punctul culminantal Revelaþiei divine este Persoana Fiului ºi Cuvântului veºnical lui Dumnezeu, Care S-a fãcut Om din iubire pentru oameniºi pentru mântuirea lor. Dumnezeu-Cuvântul sau Logosul

divin este de la începutul lumii tainic prezent în „cuvintele”tãcute, dar luminoase ale naturii: „Cerurile spun slava luiDumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria” – constatãPsalmistul (Ps. 18, 1), iar Apostolul neamurilor îl confirmãarãtând cã fãpturile sau creaturile vãzute trimit la însuºirilenevãzute ale Creatorului universului, la Dumnezeu Celnevãzut, Fãcãtorul cerului ºi al pãmântului: „Cele nevãzuteale Lui se vãd de la facerea lumii, înþelegându-se din fãpturi,adicã veºnica Lui putere ºi dumnezeire” (Romani 1, 20).Dumnezeu-Cuvântul S-a fãcut mai cunoscut oamenilor, prinoameni aleºi ai Sãi ºi prin oameni inspiraþi care au consemnatRevelaþia divinã în Sfintele Scripturi: „ªi începând de laMoise ºi de la toþi proorocii, le-a tâlcuit lor toate Scripturilecele despre El” (Luca 24, 27).

Revelaþia divinã prin fãpturi ºi prin Scripturi se împlineºteºi culmineazã în Dumnezeu-Cuvântul Care S-a fãcut Om, înIisus Hristos (cf. Evrei 1, 1-2). Care ne descoperã cãDumnezeu nu este o singurãtate veºnicã, ci o comuniune deviaþã veºnicã ºi iubire veºnicã: Sfânta Treime, iar omenireaeste chematã sã participe veºnic la aceastã iubire veºnicã (cf.Ioan 1, 14; 14, 11; 15, 26).

Aºadar, scopul sau finalitatea Revelaþiei divine esteparticiparea oamenilor la fericita viaþã veºnicã a luiDumnezeu, adicã mântuirea lor. Ca atare, teologia ca tâlcuirea Revelaþiei divine sau ca “explicitare a planului luiDumnezeu de îndumnezeire a omului” – cum spune PãrinteleDumitru Stãniloae, este ºtiinþa mântuirii ºi a vieþii veºnice,descoperitã în Iisus Hristos, Fiul Tatãlui ceresc, ºi comunicatãoamenilor prin Duhul Sfânt în Bisericã. Iar viaþa veºnicã estecunoaºterea singurului Dumnezeu adevãrat, Cel descoperit deHristos (cf. Ioan 17, 3).

În acest sens, teologia are ca temelie ºi centru al eiRevelaþia divinã, iar ca finalitate realizarea comuniuniioamenilor cu Dumnezeu în viaþa sacramentalã ºi în lucrareapastoralã ºi misionarã a Bisericii în lume.

22.. CCeerrcceettaarreeaa tteeoollooggiiccãã eessttee nneecceessaarrããppeennttrruu ssttuuddiiuull aaccaaddeemmiicc ººii ffoolloossiittooaarree

vviieeþþiiii BBiisseerriicciiii A cerceta, în limba românã, înseamnã: a cãuta sã afle, a

studia, a se informa mai bine, a investiga. În acest sens,aplicatã la studiul teologic academic, cercetarea este onecesitate, întrucât prin ea se realizeazã o aprofundare sau olãrgire a cunoaºterii teologice, o îmbogãþire ºi o înnoire a ei.

Întrucât Revelaþia divinã este consemnatã în Sfânta Scripturãºi în Sfânta Tradiþie, ambele fiind pãstrate ºi interpretate de-alungul veacurilor de cãtre Sfânta Bisericã, înþeleasã ca Truptainic al lui Hristos, arvunã ºi icoanã profeticã a Împãrãþiei

cerurilor, teologia ca explicitare a Revelaþiei divine areun vast câmp de cercetare, ºi anume SfântaScripturã, Sfânta Tradiþie ºi viaþa concretã aBisericii. Mai precis, toate disciplinele teologice:biblice, istorice, sistematice ºi practice au nevoiede cercetare ca aprofundare a cunoaºterii credinþeiºi vieþii Bisericii în lucrarea sa mântuitoare înistorie ºi în contemporaneitate. Fãrã cercetare,studiul teologiei devine monoton, repetitiv,superficial, stereotipic ºi static. Prin cercetare nudoar se confirmã ºi se nuanþeazã ceea ce secunoaºte deja în teologie, ci se pot gãsi conexiuniºi sensuri noi ale textelor vechi sau legãturi noiîntre disciplinele teologice clasice, adesea preaizolate unele de altele în teologia scolasticã. Deasemenea, se deschid alte perspective de-aprezenta în mod creator noi sensuri spirituale alelegãturii dintre textul sacru al Scripturii ºi alTradiþiei ºi contextul socio-cultural al timpuluiprezent, aºa cum vedem în opera teologicã a

Pãrintelui Stãniloae. În teologia sa, relaþionarea Scripturã -Tradiþie Patristicã - gândire teologicã ºi filosoficãcontemporanã a condus la o sintezã teologicã creatoare, careevidenþiazã actualitatea sau dinamica Tradiþiei pentru viaþa ºimisiunea Bisericii astãzi, dar ºi faciliteazã comunicareateologiei ortodoxe cu gândirea filosoficã ºi cercetareaºtiinþificã din zilele noastre, mai ales dialogul cu ºtiinþeleuniversului fizic.

Acest exemplu cãlãuzitor pentru noi, teologii ortodocºi deastãzi, confirmã adevãrul conþinut în cuvintele MântuitoruluiIisus Hristos când spune: „Orice cãrturar cu învãþãturã despreÎmpãrãþia lui Dumnezeu este asemenea unui om gospodar,care scoate din vistieria sa noi ºi vechi” (Matei 13, 52), dar ºiîndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Cercetaþi totul ºi luaþi ceeste bun” sau în altã traducere: „Toate sã le cercetaþi, þineþi ceeste bine” (1 Tes. 5, 21). Acest din urmã citat ne aratã cã, defapt, cercetarea nu este numai studiu, ci ºi discernãmânt sauselectare criticã a informaþiilor dobândite. Mai precis, încercetarea teologicã se va reþine ce este folositor pentrumântuire, adicã util intensificãrii credinþei ºi comuniunii deviaþã a omului cu Dumnezeu. Prin urmare, înnoirea carerezultã din cercetare ca aprofundare a însuºirii adevãrului decredinþã nu trebuie confundatã cu inovaþia ca deviere de ladreapta credinþã a Bisericii lui Hristos, aceasta fiind „stâlpulºi temelia adevãrului” (cf. 1 Timotei 3, 15).

33.. UUnn ccââmmpp ddee cceerrcceettaarree ppuuþþiinneexxpplloorraatt:: iissttoorriiaa ººii vviiaaþþaa ppaarroohhiiiilloorr ddiinn

BBiisseerriiccaa OOrrttooddooxxãã RRoommâânnãã Anul trecut, 2009, am avut bucuria începutului unei

cooperãri fructuoase între Patriarhia Românã ºi AcademiaRomânã în elaborarea ºi publicarea unei Istorii amonahismului românesc. Proiectul acestei lucrãri în treivolume a început sã se desfãºoare promiþãtor ºi sperãm cã el

va continua cu succes în pofida crizei financiare în care neaflãm acum. De ce este posibilã realizarea acestui proiect careînseamnã o cooperare academicã strânsã între cercetãtori aidiferitelor Institute de cercetare ale Academiei Române ºiistorici din Biserica Ortodoxã Românã? Pentru cã s-a fãcutdeja de-a lungul a mai multor decenii o cercetare în acestdomeniu care permite acum o sintezã credibilã din punct devedere ºtiinþific – academic, necesarã pentru cunoaºtereaaprofundatã a rolului monahismului în viaþa Bisericii ºi a

societãþii româneºti, mai ales la nivel cultural, social –caritabil ºi spiritual patriotic.

Dacã, însã, punem în paralel mãnãstirea ºi parohiavedem mai bine cã ne lipseºte o cercetare sistematicã ºiaprofundatã în domeniul istoriei ºi vieþii parohiilor dinBiserica Ortodoxã Românã. Personal considerãm cã rolulacestora a fost ºi este unul imens, atât în viaþa Bisericii,cât ºi a societãþii.

În acest sens, arhivele parohiilor, acolo unde existã, alecentrelor eparhiale ºi mitropolitane, arhivele statului ºialte surse de informare se aflã de mult în aºteptare pentrua fi temeinic cercetate ºi valorificate ºtiinþific, mai ales cãcei mai mulþi profesori de teologie sunt ºi preoþi deparohie.

Întâmplãtor am rãsfoit, pe când eram Mitropolit la Iaºi,un numãr din revista Biserica Ortodoxã Românã de lasfârºitul secolului al XIX-lea (anii 1880 - 1890) ºi am fostplãcut surprins sã constat seriozitatea preocupãrilorconducerii noastre bisericeºti din acea vreme privind

organizarea parohiilor, mai ales a celor din mediul urban,datoritã exigenþelor timpului respectiv. O cercetaresistematicã ºi temeinicã a istoriei ºi vieþii parohiilor româneºtidin þarã ºi din strãinãtate, începând cu teze de licenþe,

disertaþii de masterat ºi teze de doctorat, pe eparhii ºimitropolii sau provincii, ar putea contribui mult la acumulareade informaþii, astfel încât mai târziu sã poatã fi elaboratã ºipublicatã o Istorie a vieþii parohiilor româneºti.

Desigur, o astfel de lucrare trebuie sã cuprindã ºi situaþiaparohiilor de azi, afectate de emigraþie ºi imigraþie,prozelitism eterodox, secularizare, sãrãcie ºi alþi factorinegativi, dar ºi influenþate pozitiv de noi metode de pastoraþieºi comunicare, mai ales mediaticã, de creativitatea ºiabnegaþia multor preoþi ºi credincioºi mireni din parohii.Câmpul de cercetare este vast, dar ºi cercetãtorii ar putea fimulþi, þinând cont de faptul cã niciodatã în istoria sa Ortodoxiaromâneascã nu a avut atâtea ºcoli de teologie ca astãzi.

Sã ne ajute Preamilostivul Dumnezeu sã trãim bucuriaroadelor îmbelºugate ale unei cercetãri temeinice, care arputea venera memoria miilor de preoþi de parohie din trecut ºiar putea inspira ºi încuraja viaþa ºi activitatea parohiilor deazi, evidenþiind o datã în plus necesara ºi frumoasa legãturãdintre ºcolile de teologie ºi parohiile Bisericii noastre.

Binecuvântãm pe toþi participanþii la Al IV-lea Congresnaþional al Facultãþilor de Teologie Ortodoxã din PatriarhiaRomânã, organizat în Anul omagial al Crezului ortodox ºi alAutocefaliei româneºti, avânt ca temã principalã Cercetareateologicã astãzi. Avem speranþa cã lucrãrile acestui congresnaþional teologic vor contribui la consolidarea colegialitãþii ºicooperãrii academice ºi la intensificarea comuniunii frãþeºtiîntre Facultãþile de Teologie din Patriarhia Românã, care, înnoul context european al verificãrii competenþei ºiperformanþei academice în domeniul cercetãrii ºtiinþifice, suntchemate la o activitate de cercetare mai temeinicã, astfel încâtteologia ortodoxã româneascã sã fie apreciatã ºi pe planinternaþional.

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

AAll IIVV--lleeaa CCoonnggrreess NNaaþþiioonnaall aall FFaaccuullttããþþiilloorr ddee TTeeoollooggiiee OOrrttooddooxxãã aa aavvuutt lloocc llaa PPaallaattuull PPaattrriiaarrhhiieeii

33

EEVVEENN

IIMMEENN

TT

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Este corect sã se tãmâieze Sfânta Masã,icoanele ºi poporul, dupã Vohodul Mic de laSfânta Liturghie, în timp ce se cântãtroparele?

Aducerea jertfei de tãmâie în timpul cântãriitroparelor, dupã Vohodul Mic, constituie oinovaþie nefericitã, chiar dacã se doreºtesãvârºirea Sfintei Liturghii într-un cadru maifastuos.

În primul rând, cãdirea aceasta nu esteprevãzutã nici de manuscrisele Liturghiei, nicide ediþiile tipãrite, nici de Rânduiala SfinteiLiturghii a Patriarhului Filotei alConstantinopolului, dar nici de cãtre ermineuþiibizantini ai Sfintei Liturghii.

Cãdirea sau tãmâiereaFolosirea tãmâiei este o tradiþie foarte veche,

care se gãseºte nu numai la creºtini, ci ºi înpractica religioasã a popoarelor pãgâne ºi laiudei. Cãdirea se face în timpul Liturghiei ºi atuturor serviciilor divine. Ea este un simbol alrugãciunii credincinºilor, de slãvire ºi cinstire alui Dumnezeu ºi a Mântuitorului Iisus Hristos.Fiecare moment al cãdirii îºi are simbolismulsãu. Astfel cãdirea din timpul citirii Apostoluluise face în cinstea Evangheliei care urmeazã a seciti ºi simbolzeazã atât pe Sfinþii Apostoli, câtºi învãþãtura Evangheliei rãspânditã de ei.Cãdirea care se face la ecfonisul „Mai alespentru Prea Sfânta, curata,Preabinecuvântata...”; se face în cinsteaSfintelor Daruri, dupã sfinþirea ºi prefacerealor, cât ºi în cinstea Maicii Domnului, care sepomeneºte acum. Tãmâierea Sfintelor Daruriînainte de ducerea lor la proscomidiarsimbolizeazã harul Sfântului Duh dat SfinþilorApostoli dupã înviere („Luaþi Duh Sfânt...”,

Ioan 20, 22).

Cãdirea se faceînaintea începeriisfintelor slujbe

Înainte de începerea rânduielii SfintelorTaine, dar ºi a altor slujbe, precum cea aUtreniei ºi a Vecerniei, conform vechiipractici, care în parte este valabilã pânã astãzi,se aducea jertfa de tãmâie ºi Sfântul Altar eracãdit de cãtre slujitorii prezenþi, uneori ºi totpoporul.

Conform manuscriselor ºi a practicii aflatãîn uz ºi astãzi, preotul cãdeºte la începutulrânduielii Botezului, Nunþii, Maslului etc.

ªi la Sfânta Liturghie s-a pãstrat aceastãcãdire de la început, care se sãvârºeºte ºi lamãnãstiri spre sfârºitul ceasului ºase sau nouã,când se sãvârºeºte Liturghia Darurilor maiînainte sfinþite, iar la bisericile de mir întimpul cântãrii Doxologiei, aºa cum am scrisatunci. Aceasta se întâmplã pentru cã, deatunci, preotul începe sã se pregãteascã pe sineºi biserica pentru sãvârºirea acestei SfinteTaine.

Asemãnarea cutãmâierea de laLiturghia Arhiereascã

La Liturghia arhiereascã se întâmplã cevamai diferit. Arhiereul stã în principal în naos,urmãreºte de acolo prima parte a Liturghiei ºiintrã în Sfântul Altar pentru sãvârºirea ei doarîn timpul Vohodului Mic, ºi tocmai atunci oferãjertfa de tãmâie de la început, pentru cã efectiv

în acel moment el începe sãvârºirea SfinteiLiturghii.

Adicã, în aceste douã situaþii este vorba deaceeaºi jertfa de tãmâie, adusã de preot înaintede începutul Liturghiei, adicã înainte de„Binecuvântatã este împãrãþia...”, ºi dearhiereu, tot înainte de începutul ei, dupã

Vohodul Mic, atunci când el începe de faptLiturghia ºi intrã în Sfântul Altar.

Liturghia din epoca veche, fie cã se sãvârºeade cãtre preot, fie de cãtre arhiereu, începeadupã Vohodul Mic, lucru care s-a pãstrat înLiturghia arhiereascã de astãzi, de aceea ºi învechile Liturghii, precum ºi cea a SfântuluiIacov, în timpul Vohodului Mic existã„Rugãciunea tãmâierii Vohodului”.

Astãzi, aºa cum stau lucrurile, pentru cãevoluþia liturgicã a creat o întreagã parte

introductivã pentru Sfânta Liturghie, legatãorganic ºi inseparabil de aceasta, sãvârºireaei de cãtre preot cel puþin, începe de la„Binecuvântatã este împãrãþia...”. Prinurmare, tãmâierea de la început îºi are loculdoar înainte de aceastã binecuvântare mare.

Înfrumuseþareacultului prin acestãcãdire de dupã Vohodul Mic

Eventuala reacþie, cã tãmâierea în timpultroparelor nu numai cã nu stricã, dar face ºimai fastuoasã Sfânta Liturghie, primeºteurmãtorul rãspuns: multe altele n-ar fivãtãmat ºi ar fi fãcut chiar mai fastuoasãSfânta Liturghie, dar rânduiala nu esteprecizatã în funcþie de gradul scopului uneipractici, ci de tradiþia liturgicã, care dãmãsura ºi cuviinþa fiecãrei situaþii ºi sesprijinã pe istoria cultului ºi pe sensul pecare-1 are fiecare dintre tipurile sau gesturileliturgice ºi nu pe actele arbitrare, chiar dacãse fac cu bunã intenþie.

De altfel, Dumnezeiasca Liturghie ºi fãrãtãmâierea aceasta este destul de fastuoasã,dacã se sãvârºeºte aºa cum trebuie, adicã cu

fiicã de Dumnezeu ºi cu participarea preotuluiºi a poporului din tot sufletul, cu cunoaºtereaadâncã a sensului rânduielii sfinte, ºi a Taineicare se ascunde în fiecare sãrbãtoare (apudIoannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I,pag. 180-182).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

SSee ffaaccee ccããddiirree ddee dduuppãã VVoohhoodduull MMiicc??

Liturgicã

Psihologic vorbind, teama reprezintã starea sau procesulemoþional negativ care implicã insecuritate, neliniºte, alarmã,agitaþie ºi tendinþã de evitare în legãturã cu un pericol iminentsau îndepãrtat. Pe plan patologic, teama evolueazã spresindromul obsesivofobic (P. Popescu-Neveanu,Dicþionar de psihologie, Editura Albatros).

De-a lungul vieþii sale, omului îi este fricã desuferinþã ºi de moarte. De unde poate sã provinãsuferinþa, fie ea fizicã sau psihicã? De la semeniinoºtri, de la maladii, de la natura dezlãnþuitã, dela noi înºine ºi, nu în ultimul rând, de la diavol.

Mulþi se vor întreba cum ne putem provoca noiînºine suferinþã? Sãvârºim pãcate; ura, invidia,minciuna, mânia, setea de rãzbunare nu conducdecât la otrãvirea sufletului. Nu mai vorbim desinucigaºi care, sub influenþa vrãjmaºuluinevãzut, renunþã voluntar la cel mai de preþ dar dela Dumnezeu în favoarea chinurilor veºnice.

Sfântul Ioan Damaschin face distincþia întreteama fireascã ºi cea contra firii. Prima apareatunci când sufletul nu vrea sã se desfacã de trup,din pricina dragostei naturale ºi a familiaritãþii cuel, date sufletului de la început de Creator, învirtutea cãrora, în chip firesc, se teme ºi evitãmoartea. Cel de-al doilea tip de teamã provine dintrãdarea gândurilor, din necredinþã ºi din neºtiinþaceasului morþii. Aceastã teamã este contra firii ºie provocatã în noi pe neaºteptate, fiind specificãcelor care nu cred în Învierea Domnului nostruIisus Hristos.

Într-un alt capitol al Dogmaticii sale, SfântulIoan Damaschin aminteºte despre neliniºtea omului atunci cândse teme cã faptele sale nu îi vor reuºi în sensul dorit de el.

Aceasta vãdeºte lipsa nãdejdii în ajutorul Domnului. Dintre toategenurile de teamã sau fricã, sfiala este cea mai potrivitã staresufleteascã în plan duhovnicesc, fiindcã ea rezultã din aºteptareadojenii. Din momentul în care teama de a pãcãtui devine mai

mare decât teama provenitã din altecauze, începe sã se manifeste înfiinþa umanã frica de Dumnezeu.Totodatã apariþia acestui sentimentdovedeºte credinþa în existenþa ºiatotputernicia Tatãlui ceresc. Întimp ce oricare tip de teamãlumeascã întunecã mintea ºisecãtuieºte sufletul, frica deDumnezeu este chezãºia pãcii ºi achibzuinþei în viaþã. În carteaÎnþelepciunii, Iisus ful lui Sirahdedicã douã capitole temerii deDumnezeu. „Frica Domnuluiîndepãrteazã pãcatele ºi, la cinepetrece, de la acela abate mânia…Temerea de Domnul este dar de laDumnezeu ºi îndreaptã pe om pecãile iubirii” (Eccleziasticul 1, 12-20).

Într-adevãr frica de Dumnezeutrebuie sã izvorascã din iubirepentru Dumnezeu ºi în acelaºi timpsã rodeascã iubire faþã de El. A aveafricã de Domnul înseamnã a cãutacu smerenie bunãvoinþa Lui ºi aîmplini poruncile Lui cu sfialã ca

nu cumva sã greºim, atrãgându-ne mânia Celui care esteîntotdeauna îndurãtor ºi drept. Ajuns pe vârful celui mai înalt

munte, vei încerca atât sentimentul de încântare pentru întreagapanoramã ce þi se desfãºoarã înaintea ochilor, dar ºi sentimentulde teamã de a nu face vreun pas greºit, prãbuºindu-te astfel de laînãlþimea cuceritã cu deosebite eforturi. Atunci îþi vei da seamade nimicnicia temerilor umane din valea plângerii. Simþãminteasemãnãtoare include ºi frica de Domnul.

Semenul tãu oricând îþi poate pricinui rãul, însã Tatãl cerescniciodatã nu doreºte suferinþa creaþiei Sale. Uneori mai multcuraj ai sã te rogi Domnului, decât sã ceri aproapelui trufaº sã îþiofere sprijinul atunci când ai nevoie de el. „Sã cãdem în mâinileDomnului, ºi nu în mâinile oamenilor. Cã precum este slava Lui,aºa este ºi mila Lui” (Ecleziasticul 2, 19-20).

Sã nu ne mai temem atunci când Dumnezeu îngãduie apariþiasuferinþelor în viaþa noastrã, deoarece aceasta se întâmplã cuscopul de a nu cãdea în cãile pierzãrii cu voia sau fãrã voianoastrã. Cu cât sunt mai mari chinurile ºi încercãrile, cu atât maimare va fi ºi rãsplata.

„Vai vouã, celor care aþi pierdut rãbdarea! Ce veþi face cândvã va încerca Domnul” (Ecleziasticul).

Dumnezeu ne încearcã, dar ne ºi ajutã sã depãºim încercãrile.Niciodatã El nu a dat omului mai mult decât a putu el duce. Aavea fricã de Dumnezeu presupune, mai înainte de toate, a aveainima curatã de orice vicleºug ºi de orice îndoialã: „Vai inimiicelei slabe! Cã nu crede, pentru aceea nu va fi apãratã”(Ecleziasticul 2, 14).

Cine descoperã cu înþelepciune adevãrul învãþãturilorcreºtine, va ajunge sã înlocuiascã teama de încercãrile vieþii cugrija de a evita cãderea de la înãlþimea la care s-a ridicat înnumele credinþei ºi dragostei pentru Dumnezeu: „Încordeazãinima ta ºi fii tare ºi sã nu te tulburii în timpul încercãrii…Cei cevã temeþi de Domnul aºteptaþi mila Lui ºi nu vã abateþi ca sã nucãdeþi” (Înþelepciunea lui Isus Sirah, 2, 2-7).

Amalia Cornãþeanu

TTTTrrrrãããã iiiinnnndddd ccccuuuu ffff rrrr iiii ccccãããã ddddeeee DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuu,,,, nnnneeee vvvvoooommmm îîîînnnnvvvv iiiinnnnggggeeee tttteeeemmmmeeeerrrr iiii lllleeee nnnnooooaaaassss tttt rrrreeee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Orice pãrinte vrea ca odrasla lui sã fiesãnãtoasã. Dacã ea se îmbolnãveºte, sãfacem tot posibilul sã se însãnãtoºeascãsau sã ne lãsãm în voia lui Dumnezeu?Cum sã ferim copilul de boli ºi cât deimportantã este „cãlirea” acestuia...

Lãsându-ne în voia lui Dumnezeu, vomface orice ca sã ne ajutãm copilul în cazulunei afecþiuni, dar sã nu uitãm cã existãdiferite metode. Bolile trupeºti nu pot fivindecate exact ca ºi cele sufleteºti. Vomchema medicul, dar la fel vom împãrtãºicopilul ºi ne vom ruga pentru el.

În ceea ce priveºte ferirea copilului deboli, nu trebuie sã facem din aceasta un scopanume. Pruncul va fi ferit de pericole, dar sãnu uitãm sã-l învãþãm sã ducã un mod corectde viaþã. De obicei, noi ºtim cum nu trebuiesã trãim, dar uitãm cã existã numeroasesoluþii care ne pot face viaþa mai uºoarã. Sunto mulþime de boli ºi nu toate pot fi evitate. Îlvom învãþa pe copil cum sã fie sãnãtos. Seºtie cã la temelia sãnãtãþii stã viaþaduhovniceascã ºi cã multe boli provin dinpãcate. Iatã de ce vom spune cã cel maiimportant este a împlini porunciledumnezeieºti. Dacã vom vorbi numai desprece este interzis, vom reduce discuþia noastrãnumai la rãu. Copilul va fi învãþat sã trãiascãîn aºa fel încât sã înþeleagã cã dacã va duceun mod corect de viaþã, se va alimenta bine,va citi cãrþi bune, se va împrieteni cu oamenicredincioºi, va fi puþin probabil ca el sã cadãîn ispite.

Copiii treebuie „cãliþi”, dar sã vedem ceînseamnã cuvântul „cãlire”. Omul devineindependent faþã de situaþiile externe cum arfi frigul, foamea etc. Dacã un copil este înstare sã suporte toate acestea fãrã a schimbaviaþa sa lãuntricã, atunci e bine.

Iar, dacã se întâmplã ca un copil sã seîmbolnãveascã din cauza lui, decât sã-lcertãm, este mai bine sã-i explicãm cã s-aîmbolnãvit din cauza neascultãrii lui ºi înviitor sã se fereascã a urma voia sa proprie.

Trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeuchiar dacã ne moare copilul?

De obicei atitudinea noastrã faþã demoarte este una necreºtinã. Trebuie sãînþelegem cã pruncul nu este doar al nostru,ci ºi al lui Dumnezeu. Ne vom smeri în faþavoii Lui. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat.Nici într-un caz nu-l vom face proprietateanoastrã. O mamã se ruga aºa: „Doamne acestcopil nu este numai al meu, ci ºi al Tãu.Ajutã-l cum ºtii”. Fiecare pãrinte sã poarte înminte acest gând. Dacã Dumnezeu permitesã se întâmple ceva rãu, înseamnã cã aºa estemai bine. Toþi vom muri într-o zi. Uniicârtesc: de ce mor cei buni, de ce mor copiiietc.? Pentru cã ei se adaugã lumii îngereºti.

(Pr. Evgheni ªestun, Familia ortodoxã;Sfaturi, Cuvinte de învãþãturã, Rugãciuni,Ed. Sophia, Bucureºti, 2005, pag. 104-106).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

Într-unul din basmelescriitorului Lewis Carolleste vorba de un lacãt cealeargã de colo-colo cãutândceva cu înfrigurare. Cineval-a întrebat: „Ce-i cu tine?”„Caut pe cineva care sã mãdescuie”, a rãspuns lacãtul...

Este ceea ce dorimfiecare: sã gãsim pe cinevacare sã ne descuie, sã deadrumul puterii dregostei dinnoi, sã ne deschidã uºiletemniþei pãcatului ca sã neridicãm ºi sã ne facem„pãrtaºi dumnezeieºtii firi”.Pentru noi toþi acea cheieeste Hristos.

În Hristos, omul careiubeºte frumuseþea va aflacheia supremei frumuseþi. ÎnHristos, omul pentru careviaþa este cãutarea cunoaºteriiva afla cheia supremeicunoaºteri. În Hristos, omul cesimte cã nu poate înfruntaviaþa va afla cheia vieþii. ÎnHristos, omul chinuit de pãcatva afla cheia iertãrii. „ Cãîntru El locuieºte toatã plinireaDumnezeirii trupeºte”, scrieSfântul Apostol Pavel.

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de

Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

CCCCiiiinnnneeeevvvvaaaa ccccaaaarrrreeee ssssãããã mmmmãããã ddddeeeessssccccuuuuiiiieeee

55

În contextul contemporan multe probleme devin acutactuale, deºi în aparenþã nu pot exista noþiuni noi pe oastfel de temã. Între ele, la loc de frunte ºi insistentdezbãtutã, este ºi problema familiei, o noþiune ºi orealitate cu un orizont ºi un conþinut vast ºi dinamic.Morala creºtinã considerã familia întotdeauna ladimensiunile ei reale ºi majore.

În logica ºi optica creºtinã, familia este inseparabilãde cãsãtorie, mai precis de cãsãtorie ca tainã. Cãsãtoriaºi familia se constituie ca aºezãminte ºi structuri majoreale existenþei. Familia, instituþie global pusã în slujbavieþii este, cel dintâi laborator al elaborãrii personalitãþiiumane, loc în care se naºte prima oarã ideea deaproapele. Ea stã ca „celulã de bazã la temeliaorganismului social”. Transformarea individului înpersoanã este întâi de toate opera familiei, în familietrebuie vãzut chipul miniaturat desãvârºit al societãþii.

Bãrbatul ºi femeia exprimã cele douã modalitãþi deexistenþã ale omului. Omul a fost creat ca dualitatepentru a exista în relaþie ºi, considerat în sine, nu se simtecomplet, îl cautã pe celãlalt pentru împlinire ºi creaþie.

Cele douã aspecte ale omului sunt inseparabile îngândirea divinã. Dumnezeu n-a creat femeia dintr-omaterie eterogenã, ci din trupul bãrbatului ca sã arateunitatea funciarã a naturii umane, identitatea de esenþã acelor douã sexe. „Nu este bine sã fie omul singur pepãmânt; sã-i facem ajutor asemenea lui” (Fac. 2, 18),aratã cã bãrbatul ºi femeia sunt fãcuþi unul pentru altul,douã jumãtãþi ale aceluiaºi întreg, o singurã fiinþã prinorigine ºi menire.

Odatã cu venirea Mântuitorului, instituþiamatrimonialã îºi regãseºte perfecþiunea pe care urmãrilepãcatului în istoria umanã o adusese aproape dedecadenþã (Matei 19, 1-9) ºi este inclusã în opera Sa demântuire. Doctrina creºtinã se situeazã deasupraconcepþiei care considera aºezãmântul conjugal doar dinpunct de vedere al utilitãþii sociologice, care subordonacuplul necesitãþii speciei, iar dragostea strict în slujbaprocreãrii.

Cuvintele Mântuitorului asupra indestructibilitãþiifamiliei („ce a împreunat Dumnezeu omul nu poate sãdespartã” (Matei 19, 5-6) introduc unirea soþilor înordinea harului. Mântuitorului repudiazã divorþul (Marcu10, 11) recunoscând dreptul natural al soþilor la opermanentã ºi nedespãrþitã afecþiune reciprocã. Adulteruleste condamnat nu numai ca fapt ci ºi ca intenþie ºidorinþã (Matei 5, 27; 19, 9). Creºtinismul a emancipatfemeia, aducând corective relaþiilor personale între ea ºibãrbat, le-a consfinþit amândurora egalitatea în laturareligioasã, ei doi având, cu evidenþã, aceeaºi parte lamântuire ºi aceeaºi filiaþie cu Dumnezeu. Creºtinismul asfinþit vocaþia însoþirii soþilor prin marea tainã acununiei, care are ca scop sã exprime o realitate terestrãce conþine un mesaj revelat, de mântuire. „Capodoperamoralã a creºtinismului este printre altele de a fi sfinþitcãsãtoria” .

Instituþia umanã ºi realitatea sacramentalã sunt legateindisolubil. La puterile fireºti, prin rugãciunea Bisericiiºi binecuvântarea preotului, se invocã harul SfântuluiDuh care întemeiazã unirea soþilor ºi-I asigurãfermitatea, ajutã pe soþi sã-ºi îndeplineascã, cucredincioºie ºi eficace, în sânul familiei, îndatoririle ce leincumbã din fãgãduinþele ce le-au fãcut, le conferãdemnitatea de a reprezenta unirea spiritualã a lui Hristoscu Biserica Sa.

Viaþa comunã în totalitatea sa, consecinþã a

angajamentului sacramental, este stimulatã ºi susþinutãde har.

Legea perpetuã ºi exclusivã a soþilor, simbol viabil ºireflex al unirii lui Dumnezeu cu omul, este o unire avoinþelor pãtrunse de iubire, o neîncetatã înnoire ºisusþinere în har, o colaborare cu Dumnezeu în opera deviaþã ºi dragoste.

Se împlineºte în Hristos ºi în Bisericã, prezenþa luiHristos în familie, face din aceasta o micã bisericãdomesticã ºi un organism în care pulseazã veºnicia.

Harul divin, temelia fiinþialã ºi desãvârºitoare afamiliei, este cel care face pe soþi vrednici sã lupteeficace pe plan moral pentru disciplinarea trupului, faceposibilã sfinþirea cuplului conjugal. El se dovedeºte ºiprin cãsãtorie a fi intrat în istorie ca un factorreconstructiv ºi reparator (I Cor. 7, 6). Mai mult, soþia, înstare matrimonialã, se mântuieºte ºi aduce omagiumaternitãþii prin naºtere de prunci. În Iisus Hristos soþiivor putea sã se iubeascã, „precum Hristos a iubitBiserica” (Efes. 5, 25) ºi vor depãºi înþelept, într-o strictãdisciplinã moralã, greutãþile ºi încercãrile vieþii

conjugale ºi-ºi vor consolida „cãminulsfinþeniei”. „Prin Hristos, familia devine sacrãcãtre cer ºi comunitate de sfinþi” cãci soþii,strãduindu-se sã desãvârºeascã dragosteanaturalã, vor înþelege sensul adânc ºi etern alangajamentului sacramental ºi al dãruiriireciproce.

Asociind ºi integrând finalitãþile uniriinaturale, însoþirea conjugalã creºtinã nusemnificã doar o realitate transcedentã, ci ºi oimanenþã realã, o reflectare ºi o actualizare amisterului unirii Hristos – Bisericã ce stã laoriginea oricãrei comunicãri de har.

Familia presupune comuniune, iarcomunitatea nu-i posibilã fãrã iubire sincerã ºi

jertfelnicã. Ea are de realizat desãvârºitul altruism cepredispune la dãruire totalã pânã la sacrificiu. Dãruireade sine în viaþa familialã, ce-ºi are izvorul în voinþaliberã, trebuie sã fie totdeauna o întâlnire în libertate, opãtrundere reciprocã, o cunoaºtere intimã ºi o profundãînþelegere umanã. Sfântul Pavel recomandã soþului nunumai sã-ºi iubeascã soþia ºi mai ales sã i se dãruiascã, cisã se jertfeascã pentru ea.

Dumnezeu încredinþeazã în fiinþa cu care ne însoþimun destin ºi noi devenim rãspunzãtori de veºnicia lui

Vocaþia spre cãsãtorie este în fond vocaþia sprecomuniune în dragoste. Deschiderea spre dragoste ºipromisiunii ei, dreptul la dragoste ºi afecþiunenedezbinatã consolideazã esenþial traiul comun, certificãrealitatea existenþialã a unirii ºi aduce plenitudineacuplului prin slujire ºi creaþie comunã.

Un trup ºi un suflet în douã persoane nu înseamnãînsã dizolvarea eului propriu în eul iubit. Soþul rãmânebãrbat ºi soþia femeie în unitatea cuplului, deoareceresponsabilitãþile ºi funcþiunile conjugale corespunddiferenþierii de gen ce-i fac ireductibili unul altuia. Ceeace conteazã esenþial este ca dragostea-comuniune sãmenþinã întotdeauna caracterul personal ºi sã descoperevalenþe personale (de unde între monogamie ºirecunoaºterea femeii ca persoanã este o relaþieintrinsecã). În dragostea-comuniune raportulinterpersonal reclamã depãºirea eului spreconsubstanþialitatea conjugalã, spre pãtrunderea ºiîntruparea vieþii unuia în a celuilalt, ca a lui Hristos înumanitate.

Deopotrivã cu marea responsabilitate aangajamentului soþilor dar infinit mai plenar, harul estecel care asigurã indisolubilitatea cãsãtoriei consfinþitãprin tainã.

Dacã dragostea între soþi se stinge, fãcând locostilitãþii ºi dezgustului, legea indisolubilitãþiitransformã cãsãtoria într-un calvar insolubil. Perpetuareaurii nu este conformã naturii unirii conjugale ca tainã adragostei. Menþinerea acesteia este prea puþin adecvatãchiar vechii concepþii a finalitãþii primordiale a nunþiicare este educaþia copiilor în condiþii de viaþã optime.

Numai rãmânând indisolubilã, conform menirii sale,legãtura matrimonialã îºi pãstreazã intactã ºi pe viaþãsfinþenia ºi unitatea organicã voitã de Dumnezeu.

Pr. Prof. Roberto-Cristian VIªAN

TTTTAAAAIIIINNNNAAAA CCCCÃÃÃÃSSSSÃÃÃÃTTTTOOOORRRRIIIIEEEE IIIIFuncþii ºi valenþe

religioase ale familiei

BBoolliillee ccooppiiiilloorr.. CCuumm ssãã ffeerriimm ccooppiilluull ddee bboollii??

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

„Femeia lui Lot, însã s-a uitat înapoi ºis-a prefãcut în stâlp de sare.” (Facerea 19, 26).

Soarta soþiei lui Lot pare sã fie o drasticãlecþie pentru o simplã întoarcere a priviriiochilor. Dar, în definitiv ce poate ficondamnabil într-o privire înapoi a cuiva? Încazul soþiei lui Lot, nu cumva se cerea preamult din partea unei femei al cãrei cãmin,copii ºi nepoþi erau cuprinºi de flãcãri? Nucumva, judecând astãzi, întoarcerea priviriiei a fost un gest firesc ºi deci putea sã maicapete din partea lui Dumnezeu o ultimãîndurare? N-ar fi fãcut Ia fel oricare dintrenoi, dacã ar fi fost doborât de întristare,copleºit de durere sau constrâns deîmpre-jurãri?

Aceastã tragicã întâmplare a rãmasraportatã în Sfintele Scripturi pentru a fi defolos generaþiilor de mai târziu. ªi chiarDomnul nostru Iisus Hristos având intenþiaca lecþia ei sã fie bine întipãritã în sufletelenoastre a amintit istoria ei în cuvintele:„Aduceþi-vã aminte de femeia Iui Lot.”(Luca 17, 32).

Deci, ce poate fi de condamnat într-oprivire înapoi?

1. Pãcatul priviriiînapoi este pãcatulunei neascultãrivoite ºi deliberate

Porunca pe care Dumnezeu a dat-o lui Lot,era foarte clarã. „Scapã-þi viaþa ºi nu te uitaînapoi“. Soþia lui Lot, trebuia sã fi învãþatpânã la data aceea, faptul cã în mijloculfrãmântãrilor, pericolelor ºi pretenþiilorcontradictorii, singura cale sigurã ºimântuitoare, este sã faci ceea ce ziceDumnezeu.

Când Legea lui Dumnezeu este ignoratã ºirespinsã în mod fãþiº, când spiritulnemulþumirii existã în inimile multorcreºtini, Dumnezeu cere copiilor Sãi sã-Lonoreze printr-o deplinã ascultare, chiar înproblema cea mai mãruntã, cum ar fi a uneisingure priviri spre pãcat.

Chiar ºi atunci când poate, inimile ne suntpline de îndoialã, înfricoºaþi sau confuzi ºicând avem impresia cã cerinþele luiDumnezeu sunt neînþelese, nedesluºite, noitrebuie sã ascultãm. Ulterior, dupã ce amtrecut cu bine printr-o încercare sau ambiruit o ispitã, ocupând o poziþie aºa cumdoreºte Dumnezeu, putem afla cu uºurinþãrãspunsurile dorite la problema care nepreocupa anterior ºi la care nu aveam nici oluminã. „Cãci dacã pãcãtuim de voianoastrã, dupã ce am luat cunoºtinþã despreadevãr, nu mai rãmâne pentru pãcate nici ojertfã.” (Evr. 10, 26-27).

2. Pãcatul priviriiînapoi este pãcatulcuriozitãþiipãcãtoase

Toþi suntem curioºi ºi aceastã curiozitatene conduce sã cercetãm necunoscutul ºisã descoperim multe lucruri care suntdestinate sã îmbunãtãþeascã existenþanoastrã. Însã atunci când Dumnezeu ne zice:„Sã nu priveºti“, înseamnã cã este vorba deceva vinovat, ºi dacã ascultãm, nu vompericlita mântuirea, poziþia sau existenþanoastrã. În legãturã cu aceastã curiozitatepãcãtoasã, vom aminti despre Samsoncare a fost curios, mereu curios, care, dinnefericire, pânã sã-ºi dea pe deplin seama de

ceea ce se întâmplã cu el, se afla în Gaza,orb ºi pus la râºniþã, asemenea unanimal de povarã. Curioasa Dina s-a dussã vadã pe fetele þãrii, aceasta a adusdezonoare, ruºine, necazuri, asupra ei, afamiliei sale ºi a poporului sãu.

Unii dintre noi îºi permit sã priveascãuneori, asupra lucrurilor despre careDumnezeu a zis „sã nu”, nu numai cu oprivire fugarã, ci cu una stãruitoare ºi chiardeliberatã. ªi atunci cât de mult se înmulþescocaziile de ispitire, de cãdere în pãcat ºi denereuºitã în viaþa de credinþã! Oare nu estecazul ca încã din embrion, ocazia depãcãtuire sã fie îndepãrtatã din inima aceluiacare cunoaºte cãile ºi gravitatea pãcatului?

Preþioase ore de încercare ºi ocazii, suntrisipite de aceia care mai înainte s-au hotãrâtsã adopte atitudinea plinã de sfinþenie apsalmistului: „N-am pus înaintea ochilormei lucru nelegiut.” (Psalmii 100, 4).

Dumnezeu ar dori sã ne aibã pentru Sine.El ºtie cã noi vom deveni, mai devreme saumai târziu, asemenea cu ceea ce privim. În

general, cei care trãiesc „în vitezã” nu autimp sã-ºi permitã a fi curioºi. Un cetãþean acãrui casã este cuprinsã de flãcãri, n-ar puteagãsi ca fascinant faptul sã stea înãuntru sprea privi rãpitoarele culori în care ardemobila, cãci ar fi o distracþie riscantã ºiabsurdã.

Ca oameni ai credinþei strãbatem pepãmântul acesta, adesea un lung drum prin„bâlciul deºertãciunilor” ºi trebuie sã neîndreptãm neclintit ochii credinþei noastrespre Mântuitorul nostru, fãrã sã fie nevoie sacunoaºtem ispitele ademenitoare la pãcat alecelui rãu. Soþia lui Lot ne stã în faþã caexemplu, spre a avertiza pe toþi creºtiniicurioºi de pãcat, sau care ar mai fi ispitiþi sãpriveascã spre „Sodoma“, de consecinþeleacestei priviri spre pãcat.

3. Pãcatul priviriiînapoi este pãcatulîndoielii ºi alnehotãrârii

Nevasta lui Lot, slujea lui Dumnezeu cuatitudinea celui care zice : „am impresia cã”,sau „sã aºteptãm ºi sã vedem”, sau „vom trãiºi vom vedea’”, atunci când creºtinul ºtie cãtrebuie sã trãiascã prin credinþã ºi cunoaºteimportanþa acesteia în viaþa lui. Poate cã eagândea cam aºa: Un angajament deplin pe ca-lea credinþei, este posibil numai atunci cândcineva este sigur de modul în care vor evolualucrurile. Vedeþi cã unele din hotãrârile divi-ne sunt condiþionate. Poate ºi casa noastrã vafi cruþatã ºi poate cã va fi posibil sã neîntoarcem mai târziu spre a ne lua lucrurile

din ea. Avertizarea ar putea fi doar una sim-bolicã, „Focul“ despre care este vorba aici,ar putea sã reprezinte o mare trezirespiritualã care sã îndepãrteze definitivpãcatele din viaþa celor credincioºi, iaraceºtia, renunþând Ia comportãrile lor sã seîntoarcã la Dumnezeu, ca sã fie iertaþi ºiprimiþi

Îndoiala ºi nehotãrârea nu-ºi auizvorul în Dumnezeu ºi de aceea pot fifatale. Unii credincioºi fac o nereuºitã dinviaþa lor religioasã, pentru cã suntîntotdeauna ºovãielnici ºi nu au puterea dea se hotãrî. Deseori ei îºi simtpãcãtoºenia inimii lor ºi ajung pânã aproapede treapta unei renunþãri totale pentruDumnezeu, însã nereuºind a urca ºi aceastãultimã treaptã, ci cad din nou. În timp ce seaflã în aceastã stare, conºtiinþa lor este îm-povãratã devenind din ce în ce mai puþinsensibilã la glasul conºtiinþei ºi avertizãrileDuhului Sfânt.

Pãcatul privirii înapoi, conduce cãtrefatala greºealã a întoarcerii înapoi la viaþa de

pãcat. Ceea ce fascineazã ochiul, în curândva cuprinde inima ºi va pune în miºcare ºipicioarele. Nevasta lui Lot pornise deja cãtrelocul de scãpare, dar a privit înapoi. Îndatãea s-ar fi întors înapoi, dar Dumnezeu afost drept în judecata Lui faþã de ea. În timpce trupul ei se afla pe drumul sigur alcâmpiei, inima sa era lipitã de Sodoma,pierind astfel împreunã cu ea.

Contraste bibliceSfânta Scripturã abundã în contraste de

credincioºi loiali ºi neloiali. Rut, de exemplu,a pãrãsit þara pãgânã a Moabului, pentrupoporul lui Iuda, intrând astfel în rândurilestrãmoºilor Domnului nostru Iisus Hristos(Luca 3, 23); în timp ce cumnata ei Orpa, apreferat sã se întoarcã la poporul din carefãcea parte, la dumnezeii ei ºi la obiceiurilelor. Credinciosul Timotei este amintit desfântul Apostol Pavel, ca fiind „adevãrat fiuîn credinþã“ (I Tim. 1, 2), în timp ce despreun alt tânãr a scris: „Cã Dimas, iubindveacul de acum, m-a lãsat ºi s-a dus...” (2Tim. 4, 10). Cei doisprezece ucenici îºi voravea numele scrise pe temeliile sfinte aleNoului Ierusalim. În timp ce ucenicii, care aufost doar pe jumãtate ucenici, nu ne vor finiciodatã cunoscuþi, deoarece „ªi de atuncimulþi dintre ucenicii Sãi s-au dus înapoi ºi numai umblau cu El.” (Ioan 6, 66).

Ce anume ar determina pe unii dintre noisã se întoarcã la o viaþã de pãcat? Ar putea fioare gustul de odinioarã al „bucatelor dinEgiptul spiritual al pãcatului”? Ar putea fioare îndepãrtatul ecou al veseliei ceînconjura viþelul de aur de odinioarã, cu careocazie Moise a spart Tablele Legii scrise cudegetul Iui Dumnezeu? Sau pur ºi simplu,

unele influenþe sau prietenii ce ne împingliteralmente cãtre locurile de închinare aleBaal Peorului?

Poate cã descurajarea în urma greºelilorfãcute în trecut, este aceea care ne determinãsã ne întoarcem privirea cãtre ceea ce a fostodinioarã, sau poate o suferinþã fizicã, uneletulburãri financiare, reale sau imaginare,greºeli pe care alþii le-au fãcut împotrivanoastrã. „Uitând cele ce sunt în urma mea“,noi trebuie sã tindem „spre cele dinainte...,la rãsplata chemãrii de sus a lui Dumnezeuîntru Hristos Iisus” (Filip. 3, 14). Mântuireanoastrã, prin Crucea Domnului nostru IisusHristos, meritã ori câte eforturi facem pentruea, ba chiar mult mai multe.

Se subînþelege cã atunci când nevasta luiLot a privit înapoi, a privit desigur ºi în jos.Sodoma, se afla la aproximativ 382 m subnivelul Mãrii Mediterane - un nivel scãzutatât geografic cât ºi moral. Cu ani înainte,este foarte probabil cã Lot împreunã cu soþiasa, cãpãtaserã urâtul obicei de a privi în jos.De pe înãlþimile netede ºi mãturate devânturi ale munþilor Idumeii, ei priviserã cumult înainte în jos, cãtre atmosfera poluatãmoral a vãii Iordanului. Aflaþi în mijloculprivaþiunilor vieþii dusã în corturi, ei auprivit în jos cãtre ceea ce le-ar fi putut ofericondiþiile avansate ale vechii ºi frumoaseice-tãþi Sodoma. I-a atras, cum era ºi firesc,condiþiile luminoase de viaþã ale cetãþii. Depe poziþia unor cãlãtori prin pustie au privitîn jos cãtre respectabilitatea societãþii ur-bane. De la altarele lui Abraam, cele simple,au privit în jos, cãtre strãlucitoarele templeale sodomiþilor. „...Iar Lot s-a sãlãºluit încetãþile din þinutul Iordanului ºi ºi-a întinscorturile pânã la Sodoma“ (Facerea 13,12).

Privirea credinþei sã vã fie îndreptatãînainte

Pãcatul privirii înapoi poate fi biruitnumai privind înainte ºi în sus cãtre IisusHristos Mântuitorul nostru. „Întoarceþi-vãcãtre Mine ºi veþi fi mântuiþi“ (Isaia 45,22),este invitaþia Dumnezeului nostru, plina dehar. În orice privire înapoi cãtre Sodomaexistã moarte, însã existã deplinã viaþãprivind înainte cãtre Mântuitorul nostru IisusHristos. Dumnezeu este mai mult decâtatrãgãtor. El „îndelung rabdã pentru voi,nevrând sã piarã cineva, ci toþi sã vinã lapocãinþã“ (II Petru 3, 9). Judecãþile luiDumnezeu au fost întotdeauna precedate decele mai solemne avertizãri ºi de cele maicãlduroase apeluri.

Aºa cum a fost în zilele lui Noe sau înacelea ale lui Lot; aºa cum a fost în zileleucenicilor mai înainte de distrugereaIerusalimului, tot la fel va fi ºi în zilele dinurmã. Vocea Iui Dumnezeu este din nouauzitã într-o solie de avertizare, implorând pecopiii Sãi sã se despartã de nelegiuire.

Dacã cumva mai sunt încã funii care nemai leagã, poate într-un mod foarte subtil deSodoma pãcatului, dacã poate nu ne-amdespãrþit cu totul de spiritul ei, urmãtorulîndemn al Domnului Iisus Hristos, ne va fide mare ajutor: „Luaþi seama la voi înºivã“(Luca 21, 34).. „Privegheaþi si vã rugaþi casã nu intraþi in ispitã“ (Marcu 14, 38).Privegheaþi împotriva apropierii pe furiº avrãjmaºului, Privegheaþi împotrivaobiceiurilor vechi ºi împotriva înclinaþiilorpãcãtoase, fireºti, ca nu cumva sã ajungã sãvã stãpâneascã; Þineþi-le în supunere ºiprivegheaþi. Privegheaþi asupra gândurilor,privegheaþi asupra planurilor ca sã nu ajungãegoiste. Privegheaþi asupra sufletelor pe careHristos le-a rãscumpãrat cu însuºi sângeleSãu. Privegheaþi ca sã prindeþi ocaziile de ale face bine. Privegheaþi, „ca nu cumva ve-nind fãrã veste, sã vã afle pe voi dormind.”(Marcu 13, 36).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

PPÃÃCCAATTUULL UUIITTÃÃRRIIII ÎÎNNAAPPOOII

66

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Oprea Demetrescu este primul compozitor român care sealiniazã tendinþei generale a compozitorilor din a doua jumãtatea secolului al XlX-lea ºi primajumãtate a secolului al XX-lea de aadapta teoria ºi practica muziciipsaltice la cerinþele vremii.

S-a nãscut în Bucureºti la 14octombrie 1831 ºi a murit laRâmnicu-Vâlcea în 1919 în vârstãde 88 de ani.

A fost iniþiat în tainele muziciipsaltice ºi al cântãrilor bisericeºti demarele ºi neuitatul cântãreþ,profesor, compozitor de muzicãpsalticã ºi folclorist Anton Pann.

A urmat Conservatorul deMuzicã din Bucureºti fiind întreprimii elevi ai acestei instituþiiînfiinþate de cãtre DomnitorulAlexandru Ioan Cuza în 1864.

În 1858 este numit profesor demuzicã psalticã la ªcoala decântãreþi bisericeºti din Plasa de Josînfiinþatã de mitropolitul Nifon alUngro-Valahiei, fiind coleg decancelarie cu un alt mare muzicianal timpului Zamfir Popescu.

Dupã decesul cu totul neaºteptatal lui Anton Pann, OpreaDemetrescu „se cãsãtoreºte cu „Tincuþa“ fosta soþie a dascãluluisãu“ .

În 1871, ocupã prin concurs catedra de muzicã a SeminaruluiTeologic din Râmnicu-Vâlcea, iar dupã reforma învãþãmântuluiseminarial când în programa ºcolarã a Seminarului se introduceºi muzica liniarã, îl gãsim pe Oprea Demetrescu în 1873 predândla acel Seminar ambele discipline (psalticã ºi liniarã).

Tot în aceastã calitate, profesorul Demetrescu închiriazãteascul tipografiei de la Primãria Oraºului Vâlcea, cu ajutorulcãreia desfãºoarã o amplã ºi impunãtoare activitate tipograficã ºieditorialã care concura în aceea vreme cu activitatea editorialã dela Buzãu susþinutã cu aplomb de episcopul Chesarie, întrucât ceade la Bucureºti încetase odatã cu moartea lui Anton Pann.

Ca profesor ºi om de ºtiinþã muzicalã, Oprea Demetrescucontribuie la modernizarea terminologiei muzicii psaltice,introducând termenul de „semne consonante“.

„Oprea Demetrescu - scrie un avizat cercetãtor - este primulcompozitor român de muzicã psalticã care renunþã la diviziunileaduse de Macarie ºi Anton Pann de ton mare, ton mic, ton ºi maimic, ºi împarte în ton ºi semiton“ (Vezi Moisescu, Titus.„Teoreticon“ Macarie Ieromonahul, Opere I, Bucureºti, 1976,pag. 26).

Un rol foarte important îl are Demetrescu în corectarea unorpasaje melodice de prisos pe care le eliminã, lãsând liberãcursivitatea melodicã a creaþiei compozitorului.

Tot el este primul compozitor român de muzicã psalticã

(înaintea lui Musicescu) care transcrie melodii din notaþiepsalticã în notaþie liniarã-occidentalã.

El este de asemenea primul profesorde muzicã psalticã care introduce mãsurade „alia breve“ în tactul stihiraric. Iatã cescrie un alt cercetãtor: „dacã, pe planºtiinþific, gramatica este nesemnificativã,în schimb, din punct de vedere allimbajului se constatã un real progres înmodul de exprimare ºi de explicare anoþiunilor, unele dintre acestea, fiindvalabile ºi astãzi“ (Vezi Forfu, Mara.Oprea Demetrescu ºi concepþia luidespre modernizarea muzicii psaltice.Art. în: Byzantion, Academia de Arte.George Enescu, Iaºi, 1996, pag. 142;Vezi ºi Vasile, Vasile, OpreaDemetrescu personalitate de seamã avieþii muzicale româneºti din a douajumãtate a secolului al XlX-Iea. Art. în:Analele Universitãþii din Craiova. SeriaTeologie, IV (1999) pag. (179-187)).

Ca editor Oprea Demetrescu scoateun organ de publicitate muzicalã intitulat„Musicul român“ la 1 octombrie 1861,âvºi toatã lumea muzicalã credea cãprima noastrã revistã muzicalã este„Ecomusicale di România“ (1868).

Iatã ce scrie Octavian Lazãr Cosmaprivitor la aceastã apariþie editorialã: „Musicul Român“ rãmâneîntâia revistã muzicalã româneascã, ceea ce, sã recunoaºtem, areo valoare de pionierat ºi nu numai o semnificaþie simbolicã“(Vezi Dr. O, L, Cosma, „Musicul Român“ în: „Muzica“,Bucureºti, An 26» Nr. 11,1976, pag 26).

Aceastã primã publicaþie muzicalã avea drept scop - dupãacelaºi cercetãtor - trei obiective principale:

1) Publicarea melodiilor naþionale;2) Propagarea cunoºtinþelor muzicale;3) Organizarea muzicii bisericeºti.Tot ca profesor, menþionãm cã Oprea Demetrescu a

funcþionat la mai multe ºcoli ºi Licee din Bucureºti, Râmnicu-Vâlcea, Galaþi, Curtea de Argeº, Cãlãraºi ºi la Liceul „RaduGreceanu“ din Slatina, unde a organizat ºi condus CorulCatedralei din acel oraº pentru care a ºi scris câteva lucrãri coralereligioase (Vezi Demetrescu, Oprea. Antologie musico-eclesîasticã, Râmnicu-Vâlcea, 1902, pag. 200).

în 1893 s-a pensionat, iar locul sãu a fost ocupat atât la Liceucât ºi la corul Catedralei de dirijorul ºi compozitorul Ion ªt.Paulian, dirijor al Societãþii Corale „Doina“ din Turnu-Severin.

Cât priveºte opera muzicalã a lui Oprea Demetrescu,menþionãm cã recentele cataloage nu au inclus în totalitatelucrãrile sale, fapt, pentru care prezentãm în cele ce urmeazãintegrala lucrãrilor acestei impunãtoare personalitãþi muzicale asecolelor XIX ºi XX.

1) Principii elementare ale muzicii bisericeºti ºi prescurtare

din Anastasimatar de Oprea Demetrescu, profesor la ªcoala decântãreþi din Capitalã, Bucureºti, Imprimeria MitropolituluiNifon, 1859;

2) Melodii române, italiene ºi arabe. Broºura a I-a,Bucureºti, Imprimeria Nifon Mitropolitul, 1860;

3) Mângâietorul comun. Paraclisele I ºi II. Bucureºti, 1863;4) Prescurtare din cele opt moduri melodii eclesiastice, 1869;5) Principii elementari ai musicii bisericeºti ºi prescurtare

din Anastasimatar de Oprea Demetrescu, Râmnicu-Vâlcea,1872;

6) Muzicul Român, organ de publicitate muzicalã. Directorºi redactor responsabil Oprea Demetrescu, Bucureºti, 1861;

7) Prohodul Domnului Iisus Hristos. Tipografia „Calini“,1872;

8) Antologie musico-eclesiasticã, culeasã ºi prelucratã deOprea Demetrescu. Datã la luminã cu binecuvântarea pãrinteluiEpiscop de Râmnicu. D. D. Atanasie 1875;

9) Imnuri ºi cântece religioase, morale, patriotice, eroice,naþionale, istorice ºipopulare. Compuse de mai mulþi autori. Adunate corigeate ºiimprimate de Oprea Demetrescu, Râmnicu Vâlcea, 1874;

10) Principii elementari ai musicii bisericeºti ºi prescurtatedin Anastasimatar, de Oprea Demetrescu. A IlI-a ediþiune,Râmnicu-Vâlcea. Tipografia „Calini“, 1875

(68 file) „Cu ea se servesc astãzi Seminariile la predareacântãrilor“;

11) Prohodul Domnului Iisus Hristos. A doua ediþiune.Râmnicu-Vâlcea 1875;

12) Prescurtarea din Antologie sau manual de cântãribisericeºti adunate ºi imprimate de Oprea Demetrescu,Râmnicu-Vâlcea 1875;

13) Prohodul Domnului Iisus Hristos. A IH-a ediþiune deOprea Demetrescu, Râmnicu-Vâlcea, 1878;

14) Antologie musico-eclesiasticã conþinând cântãrile celemai necesare ale sfintelor ºidivinelor Liturgii. Predate ca metodu ºi cursu la studiu musiciibisericeºti în Seminarul de Râmnicu de Oprea Demetrescu.Ediþiunea a II-a. Rârrmicu-Vâicea. Tipografia OpreaDemetrescu, 1875;

15) Prohodul Domnului Iisus Hristos. Ediþiunea a IX-a,Râmnicu-Vâlcea, 1897;

16) Spitalul Amorului ... retipãrit de Oprea Demetrescu.Râmnicu-Vâlcea, 1890-1892;

17) Antologie musico-eclesiasticã, culeasã ºi prelucratãde Oprea Demetrescu. Ediþiunea a IlI-a. Tipografia OpreaDemetrescu, Râmnicu-Vâlcea, 1903.

Ajungând la finalul acestui eseu muzicologic dedicatimpunãtoarei personalitãþi a profesorului ºi compozitoruluiOprea Demetrescu ºi el asemenea lui George Ucenescu, ambiidevotaþi elevi ai marelui poet al muzicii bisericeºti psaltice AntonPann, ne facem o datorie moralã de a-i aduce calde ºibinemeritate omagii postume pentru întreaga sa operã muzicalã ºipedagogicã pusã în slujba Bisericii ºi a învãþãmântului muzicalromânesc.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

LLaa 9911 ddee aannii ddee llaa mmooaarrtteeaa pprrooffeessoorruulluuii ººiiccoommppoozziittoorruulluuii OOpprreeaa DDeemmeettrreessccuu ((††11991199))

Una dintre problemele societãþii contemporaneeste aceea a crizei spirituale. Printre laturile acesteimanifestãri amintim ºi decreºtinareacontemporanã accentuatã, care afecteazã o mareparte a conºtiinþei contemporane. De aceea,ateismul nu mai este agresiv astãzi, ci se manifestãîn special sub forma indiferentismului religios.Aceastã crizã profundã afecteazã ºi dialogul dintreteologie ºi ºtiinþã, sub forma sincretismului indusde gnoza modernã. Din perspectivã gnosticã,religia creºtinã ºi conceptele cheie ale acesteiasunt reinterpretate pânã la deformare. Astfel,încercând sã realizeze o sintezã între religie ºiºtiinþã, biochimistul Ken Wilber afirmã cãomenirea se aflã într-un proces evolutiv decreºtere spre potenþialul cel mai înalt, care ar fi

Dumnezeu, adicã omul ar fi un dumnezeu aflat îndevenire.

Într-o astfel de viziune, ideea Dumnezeuluipersonal este din start eliminatã, ºi la fel sunttratate ºi dogmele fundamentale ca învãþãturadespre Mântuitorul Iisus Hristos sau despreSfintele Taine. Teologia este nevoitã sã apeleze înaceste cazuri la o formã de discernãmânt, prin caretoate atacurile gnostice trebuie identificate ºirespinse. Astfel, pe linia noii gnoze, Ken Wilberafirmã cã „principala activitate religioasã a luiIisus este aceea de a se întrupa în adepþii Sãi; nu caunicul Fiu al lui Dumnezeu, ci în felul unuiadevãrat Cãlãuzitor Spiritual” (Magda Savinschi,Perspective româneºti asupra ºtiinþei ºi teologiei,pag. 172).

Iatã cum este deformatã învãþãtura purã aSfinþilor Pãrinþi, mai ales când se afirmã cã sinelecel mai înalt al omului ºi divinitatea ar fi identice,sau când se vorbeºte de iluzie ºi de iluminare, înloc de pãcat ºi pocãinþã. Un alt compus gnosticeste asocierea dintre mistica orientalã ºimicrofizicã, toate fiind îndreptate spre edificareaunei noi forme de teologie, bazatã pe odumnezeire nepersonalã. De aceea, nu esteposibilã realizarea unei gnoze strict umane, fãrãdeschiderea spre Dumnezeu, pentru cã stãruinþaîn sfera strict umanã, poate duce la manifestareaunor tendinþe luciferice accentuate. Spredeosebire de comunitatea ºtiinþificã, axatã peefortul de cunoaºtere care nu se înscrie în sferaRevelaþiei, teologia se axeazã pe aprofundarearelaþiei personale cu Logosul întrupat, care ducela adevãrata planitudine ºi comuniune haricã.

De aceea, în contextul actualuluibombardament informaþional, teologia trebuie sãse înarmeze cu virtuþile trezviei ºi alediscernãmântului duhovnicesc, în scopulmãrturisirii adevãrului.

Prof. Alexandru BRICHIUª

NNNNEEEECCCCEEEESSSSIIIITTTTAAAATTTTEEEEAAAA DDDDIIIISSSSCCCCEEEERRRRNNNNÃÃÃÃMMMMÂÂÂÂNNNNTTTTUUUULLLLUUUUIIII DDDDUUUUHHHHOOOOVVVVNNNNIIIICCCCEEEESSSSCCCC ÎÎÎÎNNNN CCCCOOOONNNNFFFFRRRRUUUUNNNNTTTTAAAARRRREEEE CCCCUUUU TTTTEEEENNNNDDDDIIIINNNNÞÞÞÞEEEELLLLEEEE NNNNEEEEOOOOGGGGNNNNOOOOSSSSTTTTIIIICCCCEEEE

77

MMEE

LLOO

SS

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OORRTTOODDOOXXIIAA LLAA ZZII

Preafericitul PãrinteDaniel, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române, aevocat pe Sfântul Voievod

Neagoe BasarabLa finalul Sfintei Liturghii oficiatã în Catedrala

Patriarhalã, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a evocatpersonalitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab sãrbãtoritduminicã, 26 septembrie, în Biserica Ortodoxã Românã.Preafericirea Sa a evidenþiat faptul cã acest voievod sfânt asprijinit Biserica, a ctitorit, dar a ºi reparat numeroase bisericiatât în þarã cât ºi strãinãtate. Acesta a ajutat întreg Orientulcreºtin aflat sub stãpânire otomanã la începutul secolului alXVI-lea.

De asemenea, Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române avorbit ºi despre ctitoria Sfântului Neagoe Basarab, de laCurtea de Argeº: „Sfântul Voievod Neagoe Basarab rãmâne înconºtiinþa noastrã, dar ºi în vederea noastrã, prin ctitoria sa,prin frumuseþea Bisericii Curtea de Argeº pe care a construit-ocu multã evlavie; o capodoperã a mãiestriei ºi evlavieipoporului român. Biserica aceasta, astãzi catedralã episcopalã,a fost sfinþitã în data de 15 august în anul 1517. La evenimentau participat o mulþime de ierarhi în frunte cu PatriarhulTeolipt al al Constantinopolului ºi aproape toþi stareþiI dinMuntele Athos în frunte cu protosul lor, Gavriil Protul”.

„Sfântul Voievod este un om al credinþei ºi al culturii”, a

mai spus Patriarhul României: „Cultura sa se vede nu numaiîn lãcaºurile sfinte pe care le-a construit, consolidat ºirestaurat, ci ºi în scrierea sa deosebit de valoroasã, învãþãturilelui cãtre fiul sãu Teodosie, operã bazatã pe Sfânta Scripturã ºipe multele din scrierile Sfinþilor Pãrinþi. El a fost un domnitorisihast, a avut ca dascãl pe Patriarhul Ecumenic Nifon alConstantinopolului care a fost o vreme ºi Mitropolit a ÞãriiRomâneºti. A avut o evlavie foarte mare faþã de acest omluminat. Sfântul Voievod rãmâne ca model pentruconducãtorii creºtini. Un fiu al Bisericii care devine unocrotitor al Bisericii, care rãspândeºte credinþa, apãrã þara ºivalorile ei nu atât prin sabie cât prin înþelepciune pãstrândlegãturi cu þãrile creºtin ortodoxe din jur, dar ºi cu þãrilecreºtine din Occident. Sfântul Neagoe ne învaþã sã pãstrãmdreapta credinþã, comuniunea de suflet ºi simþiri cu fraþiinoºtri creºtini, oriunde s-ar afla ei, ºi sã ajutãm întreagaBisericã a lui Hristos atunci când se aflã în încercãri, în nevoi,în lipsuri ºi în necazuri. Deci, el este un domnitor al ÞãriiRomâneºti, dar în acelaºi timp al rãmâne un sprijinitor alîntregii Ortodoxii, al Ortodoxiei soborniceºti. De aceea, pefrontispiciul catedralei, în partea nordicã se aflã chipul sãuimprimat în mozaic alãturi de Sfântul ConstantinBrâncoveanu, domnitorul martir”.

Totodatã, Preafericirea Sa a îndemnat la urmareaexemplului dat de voievozii credincioºi, „oameni ai credinþeiºi culturii creºtine”: „ Sã ne ajute bunul Dumnezeu sã urmãmpilda acestor voievozi, credincioºi harnici ºi darnici, oameni aicredinþei ºi culturii creºtine, care rãmân peste veacuri prinbisericile pe care le-au zidit, prin ceea ce au zidit ei în sufleteleoamenilor, prin culturã, prin cuvântul lui Dumnezeu transmisdin generaþie în generaþie”.

Examen de Capacitatepreoþeascã în Arhiepiscopia

Argeºului ºi MusceluluiAbsolvenþii Facultãþii de Teologie din Argeºului ºi

Muscelului au susþinut joi, 23 septembrie, examenul decapacitate preoþeascã. Concursul s-a desfãºurat în sediulProtopopiatului Piteºti, sub supravegherea unei comisii deexaminare formatã din profesori ai Facultãþii de Teologie„Sfânta Muceniþã Filofteia”, prezidatã de ÎnaltpreasfinþitulArhiepiscop Calinic.

Mai multe detalii ne-a oferit pãrintele Dan Obrocea,

consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Argeºuluiºi Muscelului: „Sunt înscriºi 16 candidaþi la examen fiindprezenþi 15. Subiectele pentru proba scrisã ºi examenul oralsunt elaborate din ghidul de capacitate preoþeascã tipãrit dePatriarhia Românã cu binecuvântarea Preafericitului PãrintePatriarh Daniel ºi din învãþãtura de credinþã ortodoxã”.

Candidaþii au susþinut douã probe, una scrisã ºi o altã probãoralã. Examenul este promovat dacã media generalã rezultatãdin media examenului de bacalaureat sau de licenþã, mediaanilor de studiu din facultate ºi cea a examenului de capacitatepreoþeascã este minimum 7. Candidaþii care nu au promovatexamenul de capacitate preoþeascã se pot prezenta la un nouexamen în sesiunea urmãtoare.

www basilica.ro

Aflatã sub ocrotirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab,Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº ºi-a sãrbãtoritduminicã, 26 septembrie, cel de-al doilea hram. Foarte mulþicredincioºi au participat la Sfânta Liturghie arhiereascã oficiatãde Înaltpreasfinþitul Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, Preasfinþitul Visarion Rãºinãreanul, episcop deTulcea ºi Preasfinþitul Sebastian, Episcopul Slatinei ºiRomanaþilor, împreunã cu un important sobor de preoþi ºidiaconi.

În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþitul Visarion, EpiscopulTulcii, a arãtat importanþa zilei pentru credincioºii care îlcinstesc pe Sfântul Neagoe Basarab: „Sã-i mulþumim luiDumnezeu pentru faptul cã ne-a învrednicit în aceastã duminicãsã fim împreunã în mãreaþa catedralã arhiepiscopalã, în aceastãduminicã sfântã ºi binecuvântatã, în care Sfânta noastrã Bisericãface prãznuirea atât a Învierii Domnului, cât ºi a SfântuluiVoievod Neagoe Basarab”.

Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº adãposteºteastãzi mormântul domnitorului sfânt Neagoe Vodã Basarab, carea construit-o în perioada 1512 – 1517, fiind sfinþitã în data de 15august 1517. Totodatã pe 26 septembrie s-a împlinit un an de laevenimentul istoric petrecut în 2009, când Episcopia Argeºuluiºi Muscelului a fost ridicatã la treapta de Arhiepiscopie, iar

Preasfinþitul Calinic la demnitatea de Arhiepiscop.Cu aceastã ocazie Preafericitul Pãrinte Daniel a oferit

catedralei din Curtea de Argeº cel de-al doilea hram închinatctitorului ei, domnitorul Neagoe Vodã Basarab (1512- 1521).

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

CCAATTEEDDRRAALLAA AARRHHIIEEPPIISSCCOOPPAALLÃà DDIINN CCUURRTTEEAA DDEE AARRGGEEªª ªªII--AA CCIINNSSTTIITT OOCCRROOTTIITTOORRUULL

Hram la Mãnãstirea Antim din Capitalã

Biserica Ortodoxã Românã a sãrbãtorit luni, 27septembrie, pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul,Mitropolitul Þãrii Româneºti. Cu acest prilejMânãstirea Antim din Capitalã ºi-a sãrbãtorit ctitorul ºiocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie a fost sãvârºitã deÎnaltpreasfinþitul Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, Preasfinþitul Timotei, Episcopul Spaniei ºiPortugaliei, ºi Preasfinþitul Varlaam Ploieºteanul,Episcop Vicar Patriarhal, înconjuraþi de un sobor depreoþi ºi diaconi.

Dupã Sfânta Evanghelie, Preasfinþitul Timotei,Episcopul Spaniei ºi Portugaliei, a rostit un cuvânt deînvãþãturã adresat sutelor de credincioºi care au venit sãse închine Sfântului Antim Ivireanul în ziua deprãznuire a acestuia. La finalul Sfintei Liturghii,Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, a binecuvântat pe toþi cei prezenþi ºi a evocatpersonalitatea marelui ierarh.

Patriarhul României a arãtat cã Sfântul Antim apublicat cãrþi nu doar în Þara Româneascã, ci s-a ocupatºi de românii din Transilvania, publicând special pentruei un octoih, dar a publicat cãrþi ºi pentru conaþionaliisãi georgieni. La final, Preafericirea Sa a oferit distincþii celor care s-au remarcat în activitãþi legate de personalitatea ºi operaSfântului Antim. Fostul stareþ al mãnãstirii,arhimandritul Mihail Stanciu, împreunã cu directorulonorific al Bibliotecii Academiei Române,academicianul Gabriel ªtrempel, au primit Ordinul„Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena“ pentru efortul pecare l-au depus pentru a publica volumul „Didahiile“Sfântului Antim Ivireanul, volum ce a fost lansatduminicã seara ºi prezentat de Preafericirea Sa dupãslujba de ieri. „Didahiile reprezintã pentru noi un modelde predicã în care cuvântul lui Dumnezeu din SfinteleScripturi ºi din scrierile Pãrinþilor este fãcut cuvânt alvieþii. Luminã pentru viaþa creºtinului în orice loc ºi înorice timp s-ar afla el“, a spus Întâistãtãtorul BisericiiOrtodoxe Române.

Dupã Sfânta Liturghie a avut loc sfinþirea SãliiMitropolitului Conon din clãdirea Cancelariei SfântuluiSinod (foto). Totodatã, au fost acordate distincþiipersoanelor care ºi-au adus contribuþia la renovarea ºiamenajarea acestei sãli. Au primit de la PatriarhulRomâniei Diploma de onoare „Sfântul Andrei“,ocrotitorul României, Mihai Nicolescu, coordonatorullucrãrilor de restaurare a Palatului Bibliotecii SfântuluiSinod, Achille Angelo Bardelli, directorul general alPolicolor Bucureºti, precum ºi Alexander Ion Florescu,directorul executiv al aceleiaºi instituþii. Noua salã, dotatã la standarde moderne, îmbinã noul cuvechiul într-un mod foarte frumos ºi poate gãzduiconferinþe sau ºedinþe.

În aceastã perioadã, la Mãnãstirea Antim a avutprima ediþie a simpozionului „Sfântul Antim, slujitor alBisericii prin cuvânt ºi faptã“. Acesta a debutatsâmbãtã, iar marþi a fost ultima zi a evenimentului,aceasta fiind dedicatã discuþiilor finale, impresiilor,concluziilor ºi observaþiilor, precum ºi propunerilor ºisugestiilor pentru urmãtorul simpozion.