Argesul Ortodox, Anul IX , nr. 463, 8 - 14 iulie 2010

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 463 88 -- 1144 iiuulliiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

COMUNICAT DE PRESÃ: Sfântul Sinod al Bisericii

Ortodoxe Române s-a reunit în ºedinþã

de lucru la Reºedinþapatriarhalã

(6-7 iulie 2010)În zilele de 6-7 iulie 2010, în Sala Sinodalã din Reºedinþa

patriarhalã, sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte PatriarhDaniel, a avut loc ºedinþa de lucru a Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române.

În deschiderea lucrãrilor Sfântului Sinod, Preafericitul PãrinteDaniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a susþinut omeditaþie duhovniceascã intitulatã „Demnitatea ºiresponsabilitatea episcopalã în Bisericã”.

În cadrul acestei meditaþii, Preafericirea Sa referindu-se lademnitatea slujirii episcopale a spus: „Demnitatea slujiriiepiscopale este sfântã ºi mare, iar responsabilitatea ºi dificultãþileei sunt multiple. Într-o lume care pierde rapid simþul sfinþeniei ºial comuniunii, multele dificultãþi ale slujirii episcopale neîndeamnã sã ne apropiem prin rugãciune, gândire ºi lucrare, maimult de Hristos, Capul Bisericii”.

În aceeaºi mediaþie, Patriarhul României a afirmat: „Vremurilede crizã ne îndeamnã la pocãinþã pentru tot ceea ce a fost greºealãsau lipsã de atenþie ºi de lucrare dreaptã în viaþa noastrãpersonalã, a familiei creºtine în general, a comunitãþii de careaparþinem ºi a societãþii în care trãim. În acelaºi timp, oricesituaþie de crizã ne îndeamnã la un nou început, la o înnoire agândirii ºi fãptuirii, a modului de a reflecta ºi de a acþiona”.

Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române a arãtat cã înnoireaîn Biserica Ortodoxã nu se poate face decât prin aprofundareaduhovniceascã a Sfintei Scripturi ºi a scrierilor ºi vieþilorSfinþilor: „În Biserica Ortodoxã, însã, nicio înnoire nu poate fiautenticã ºi eficientã pe termen lung, decât dacã înnoirea moduluide a reflecta ºi de a lucra se bazeazã pe aprofundareaduhovniceascã a Sfintei Scripturi ºi a scrierilor ºi vieþilorSfinþilor”.

În cadrul ºedinþei, Patriarhia Românã a propus membrilorSfântului Sinod, spre analizã în vederea aprobãrii, un proiect deprogram pastoral ºi social în vreme de crizã economicã.Programul prevede ajutorarea familiilor de vârstnici cu pensiimici, a familiilor sãrace cu mulþi copii, dar cu venituri mici,precum ºi a bolnavilor sãraci ºi urmeazã sã se deruleze la nivel deparohie, mãnãstire, protopopiat ºi centre eparhiale prinorganizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente,îmbrãcãminte, alte produse de strictã necesitate ºi bani cu scopulajutorãrii categoriilor sociale cele mai afectate de crizaeconomicã din România ºi de inundaþiile din nord-estul þãrii.

Miercuri, 7 iulie 2010, ora 13.00, în Aula Magna „TeoctistPatriarhul” din Palatul Patriarhiei, în prezenþa ierarhilor SfântuluiSinod ºi a altor invitaþi, a avut loc premierea câºtigãtorilorconcursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului,organizat de cãtre Patriarhia Românã.

BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Orice început are ºi un sfârºit, dupã cum merge firealucrurilor, pe aici pe la noi pãmântenii!

Nu oricui îi este dat sã-ºi întocmeascã, chiar ºi foarte pescurt, un testament din viaþã, lãsând posteritãþii un semn.

ªtiu din citite ºi din auzite despre tot soiul de testamente.Arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului deþine un testamentextrem de elaborat – era ºi cazul – al Patriarhului Justinian,nepereche în istoria eclesiasticã ortodoxã, mai ales.

Ce sã mai vorbesc de testamentul Sfântului Calinic de laCernica? Atunci când îl citeºti te apucã nu numai iubireapentru sfânt ci ºi lacrimi curate ca ale cristalului.

Acum ne vom opri la cel mai scurt testament din lume, alSfântului ªtefan cel Mare, lãsat întru bunã nãdejde, nouã,urmaºii urmaºilor sãi!

Iatã textul:„Doamne, numai Tu singur ºtii ce a fost în inima mea.

Nici eresurile cele înºelãtoare, nici focul vârstei tinereºti

n-au putut-o sminti, ci am întãrit-o pe piatra care este ÎnsuºiHristos, pe a Cãrui Cruce de-a pururi îmbrãþiºatã la pieptþinând, viaþa mea am închinat-o, având nãdejde nesmintitãprintr-însa la Pãrintele veacurilor, prin care toþi vrãjmaºii amgonit ºi am înfrânt”.

Nu se putea scrie mai frumos ºi mai comprimat, viaþaexcepþionalã a unui domnitor, care a trãit într-un veac bântuitde cele mai mari primejdii împotriva Bisericii lui Hristos ºia neamului strãmoºesc!

El a lãsat lumii româneºti, urmaºilor sãi din veacuri,oglinda cea mai curatã în care se poate vedea de oricine, cuo limpezime absolutã, chipul celui care se adresa luiDumnezeu cu cea mai mare încredere, suspinâdu-ºi durereacare nu putea fi auzitã de pãmânteni ci numai de el singurºtiutã!

Când a spus în genunchi: „Doamne, numai Tu singur ºtiice-a fost în inima mea!”, ºi-a aºternut sufletul în rugãciune lapicioarele Crucii lui Hristos. Nimeni ºi nicãieri, crednestrãmutat, în istoria lumii, nu ºi-a început testamentulastfel!

Era dialogul, adicã legãtura de la inimã la inimã aCreatorului cu zidirea Sa!

ªi, deci, inima lui ªtefan „nici eresurile cele înºelãtoare,nici focul vârstei tinereºti n-au putut-o sminti!”

Atunci când singur spune despre sine aceste cuvinte cadintr-o rugãciune isihastã, ne ducem cu gândul la marii asceþicare nu glumeau cu viaþa lor, ferindu-se atât de eresurile carebântuiau mintea ºi inima oamenilor cât ºi de focul vârsteitinereºti, vârstã care n-a smintit inima întru deºertãciunitrecãtoare.

Mai mult decât atât, el spune, ca cel ce avea fricã deDumnezeu: „ci am întãrit-o pe piatra care este Însuºi Hristos,pe a Cãrui Cruce de-a pururi îmbrãþiºatã la piept þinând”,aceasta aducându-ne aminte de Sfântul Calinic de la Cernicaînainte de a muri, care sãrutând Sfânta Cruce, la pieptlipindu-o, a zis: Sfântã Cruce ajutã-mi!

Cu nimic mai prejos decât marii sihaºtri purtãtori deHristos, ªtefan cel Mare, Sfântul Voievod al Moldovei, ºi-amãrturisit mereu credinþa, nãdejdea ºi dragostea deDumnezeu, spunând: „având nãdejdea nesmintitã printr-însa(Sfânta Cruce n.n.) la Pãrintele veacurilor, prin care toþivrãjmaºii am gonit ºi am înfrânt”.

Nici, un semn de trufie sau merit personal în toateizbânzile sale din cei 47 de ani de glorioasã domnie! Totul ºitotdeauna era atribuit lui Dumnezeu, iar înfrângerile doar,erau o rãsplatã dreaptã pentru pãcatele sãvârºite de totpoporul, pe care le recunoºteau întru sincerã cãinþã în faþa luiDumnezeu, Care nu vrea moarte pãcãtosului, ci sã seîntoarcã ºi sã fie viu!

Urmaºii lui ªtefan cel Mare, precum ºi cronicarul GrigoreUreche, ne-au lãsat drept moºtenire ºi ceea ce se mai vorbeadin generaþii apuse, despre legendarul Vodã al Moldovei.

Ceea ce se leagã în chip cu totul minunat de celebrulTestament al lui ªtefan este ºi consemnarea rãmasã a luiGrigore Ureche, în Letopiseþul Þãrii Moldovei, care spuneaºa: „Ce dupã moartea lui, pânã astãzi, îi zicu Sveti (adicãSfântul!) ªtefan Vodã, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna luiDumnezeu, cã el încã a fostu om cu pãcate, ci pentrulucrurile lui cele vitejeºti, carele nimenea din domni, nicimai înainte, nici dupã aceia, l-au ajunsu”.

Se vede limpede, cã memoria obºteascã nu poate fitrecutã cu vederea prea uºor. Rare sunt cazurile când poporulîºi numeºte Sfânt pe voievodul Þãrii. În cazul lui ªtefan alMoldovei lucrurile sunt clare de la început. Cronicarulconsemneazã: „Ce dupã moartea lui, pânã astãzi, îi zicuSveti (Sfântul) ªtefan Vodã”.

Aici avem de-a face cu o canonizare a lui ªtefan,canonizare popularã, dupã expresia istoricului MirceaPãcurariu, sau obºteascã, adicã recunoscutã de creºtiniiortodocºi ºi de data aceasta, ortodocºi români!

Strãmoºii noºtri, de la ªtefan încoace, nu erau complexaþide orgoliile stropºite ale celor care stau doar ºi judecã pe delãturi. Cã aºa-i pe la noi!

Cronicarul nu lasã nelãmuritã problema sfinþeniei luiªtefan Vodã al Moldovei, subliniind cã este considerat sfânt„pentru lucrurile cele vitejeºti, carele nimenea din domni,nici mai înainte, nici dupã aceia, l-au ajunsu!”

Cred cã este mai cuminte sã încercãm o privire a noastrãpe dinlãuntru ºi pe dinafarã, în oglinda izbânzilor lui ªtefan,pe care sã-l judecãm numai dupã ce am dus barem o luptã cael, sã zicem, cea de la Vaslui ºi dupã ce am zidit o bisericã,dacã se poate, ca a Mãnãstirii Neamþ sau Putna!

ªi nici atunci nu ni se dã îngãduiala, din pricina obrazuluisubþire – ca marama de borangic, cum se zicea mai de mult– sã îndrãznim a judeca cele ce nu ni se dau nouã a le judeca.

ªi orice am judeca noi pãmântenii, rãmâne tot dupã cumeste voia lui Dumnezeu!

Iar dacã totuºi cineva încearcã sã judece, nu-i doresc sãdea ochii cu ªtefan cel Sfânt ºi Mare, pentru cã aºa l-adorit Dumnezeu sã fie!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

TTeessttaammeennttuull SSffâânnttuulluuii ªªtteeffaann cceell MMaarree

a. Încetareapotopului

S-a înãlþat apa pe pãmânt o sutã cincizeci dezile. ªi ºi-a adus aminte Dumnezeu de Noe ºi detoate fiarele ºi dobitoacele ºi de toate pãsãrile ºitârâtoarele câte erau cu el în corabie. CândScriptura spune cã Dumnezeu ºi-a adus aminte,nu trebuie sã presupunem cã Noe ar fi fostneglijat, abandonat sau uitat, ci spune aceasta cuînþelesul cã s-a milostivit Dumnezeu, s-a înduratde dreptul care era în corabie, s-a îngrijit de celcare era atât de strâmtorat, de cel care nu ºtia pânãunde vor merge suferinþele lui. Domnul nu l-atrecut cu vederea multã vreme pe drept, ci l-a þinutîn corabie numai atât cât era nevoie pentru capãmântul sã se cureþe de toatã mizeria morþii, ºinicio molimã generatã de aceasta sã nu-i atingã pecei din arcã.

Apoi l-a þinut pe Noe în corabie atât cât a pututrãbda, dupã cum ºtim adevãrul: Credincios esteDumnezeu, Care nu vã va lãsa sã fiþi încercaþipeste puterile voastre, ci odatã cu încercarea vaaduce ºi scãparea din ea, ca sã puteþi rãbda (ICorinteni 10, 13). ªi Dumnezeu vãzând capãtulrãbdãrii dreptului s-a grãbit sã sufle vânt care sãzvânte apele, iar dovada cã Noe n-a fost silit lamai mult decât putea duce, este cã însuºi adesfãcut acoperiºul corabiei. Asistãm deci la opermanentã acomodare a capacitãþii de rãbdare adreptului prin harul divin.

Pentru a înþelege cã iubirea lui Dumnezeu euna adâncã ºi cuprinzãtoare stã scris cã El ºi-aadus aminte ºi de toate fiarele câte erau cu Noe încorabie. Dupã cum atunci când au pierit toþioamenii prin potop, Dumnezeu a pierdut ºi petoate celelalte vieþuitoare, tot aºa ºi acum, când Îºiaratã iubirea Sa de oameni faþã de dreptul Noe, Îºiîntinde, în cinstea omului, bunãtatea Lui ºi pestefiinþele necuvântãtoare.

În cele din urmã trebuie sã ne referim ºi lacuminþirea stihiilor. Dezlãnþuite la poruncaStãpânului, se astâmpãrã tot prin porunca Lui. ªia adus Dumnezeu vânt pe pãmânt ºi a încetat apa.ªi s-au încuiat izvoarele adâncului ºi jgheaburilecerului ºi s-a oprit ploaia din cer. ªi scãdea apascurgându-se de pe pãmânt ºi s-a împuþinat apadupã o sutã cincizeci de zile. Cum altfel s-a

împuþinat aºa dintr-o datã atâta mulþime de ape,dacã nu prin vrerea lui Dumnezeu, Care lelucreazã pe toate în chip minunat.

b. Noe adus lalimanul izbãvirii

ªi a stat corabia în luna a ºaptea, în adouãzeci ºi ºaptea zi a lunii, pe munþii Ararat. Iar

apa a scãzut pânã în luna a zecea, ºi s-au arãtatvârfurile munþilor în luna a zecea, în ziua întâi alunii. ªi dupã patruzeci de zile a deschis Noefereastra corabiei ºi a trimis corbul sã vadã de ascãzut apa.

ªi din aceasta se vede cuminþeniaextraordinarã a lui Noe, discreþia lui în ascultare.ªtiind cã Dumnezeu a fost acela Care a ferecatcorabia pe dinafarã, Noe se mulþumeºte numai sãdesfacã acoperiºul acesteia. Dreptul nici mãcar nuîndrãzneºte la mai mult, nici nu se uitã singur, citrimite un corb, vrând prin el sã afle dacã se poateaºtepta la vreun bine.

Faptul cã aceastã pasãre nu s-a mai întors afost pentru Noe un semn de bun augur.Considerând firea carnivorã a pãsãrii, el a înþelesºi pricina pentru care nu s-a mai întors: gãsise înapele secate hranã potrivitã ei în rãmãºiþele unorstârvuri. Ori lucrul acesta a fost o bunã nãdejdepentru Noe, cãci dacã pasãrea n-ar fi gãsitmâncarea potrivitã ei, s-ar fi întors.

Dupã corb a trimis porumbelul, care negãsindodihnã picioarelor lui s-a întors în corabie. El nuse hrãneºte cu altceva decât cu grãunþe. Apoi,spusa cã n-a gãsit odihnã picioarelor lui, ne facesã subînþelegem cã pãmântul ivit era încã plin denãmol ºi noroi mlãºtinos. De aceea porumbelulneavând unde sã se sprijine ºi nici unde sã-ºigãseascã hrana potrivitã, s-a întors. Iar întoarcerealui a arãtat lui Noe cã încã mai era multã apã pepãmânt. Aºa cã dreptul se învaþã din acest semn sãmai rabde puþin.

Dupã încã alte ºapte zile, a trimis iarporumbelul. ªi s-a întors spre searã, având încioc o frunzã de mãslin. Nu fãrã rost ziceScriptura cã s-a întors spre searã, ci ca sãînþelegem cã porumbelul le-a gãsit în sfârºit hranãpotrivitã pe pãmântul abia zbicit, ºi a petrecuttoatã ziua mâncând cele pe potriva lui, iar spresearã s-a întors cu semnul izbãvirii. Faptul cã ºi

aºa porumbelul se întoarce aratã cã nu gãsisehranã suficientã, ci cu foarte multã cãutare ºiostenealã.

De aceea Noe, aºteptând încã alte ºapte zile, atrimis iar porumbelul, dar el nu s-a mai întors,dându-i astfel cea mai bunã dovadã cã s-au retrascu totul apele ºi cã a gãsit deplinã liniºte.

c. Noe binecuvântatcu binecuvântarealui Adam

ªi a fost în anul ºase sute unu din viaþa luiNoe, când a scãzut apa de pe faþa pãmântului. ªia descoperit Noe acoperiºul corabiei ºi a vãzut cãa scãzut apa de pe faþa pãmântului. Iar în luna adoua, în douãzeci ºi ºapte ale lunii s-a uscatpãmântul. ªi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe:Ieºi tu ºi fiii tãi ºi femeia ta ºi femeile fiilor tãi cutine; ºi toate fiarele câte sunt cu tine. ªi creºteþi ºivã înmulþiþi pe pãmânt!

Admirãm mai întâi cuminþenia desãvârºitã alui Noe care n-a îndrãznit mai mult decât sã seuite afarã. N-a ieºit din arcã pânã nu i-a poruncitDumnezeu, pentru cã n-a uitat nicio clipã cã totDumnezeu îi poruncise sã intre cu toþi ai lui. ªi ela priceput cã din moment ce Dumnezeu puneînceputul, tot El hotãrãºte ºi sfârºitul oricãruilucru.

Admirãm apoi bunãtatea lui Dumnezeu Care-lmângâie pe Noe cu binecuvântarea aceea dintruînceput, pe care numai Adam o primise. Dupãcum Adam a auzit dupã ce a fost creat: creºteþi ºivã înmulþiþi ºi stãpâniþi pãmântul, tot aºa a auzitºi Noe acum. Dupã cum Adam a fost început ºirãdãcinã tuturor celor de dinainte de potop, tot aºaºi dreptul acesta a ajuns aluat, început ºi rãdãcinãcelor de dupã potop.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXIII)DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuu îîîî llll aaaaººººeeeeaaaazzzzãããã

ppppeeee NNNNooooeeee tttteeeeaaaaffffããããrrrr ppppeeee ffffaaaa þþþþaaaa ppppããããmmmmâââânnnnttttuuuu lllluuuu iiii

Coliva este alcãtuitã din grâu fiert, amestecat cu miere (întimpurile moderne cu zahãr) ºi alte feluri de poame dulci. Ea seaduce la bisericã întru cinstirea ºi pomenirea praznicelorîmpãrãteºti sau ale sfinþilor. Coliva poate fi adusã seara lavecernie ºi la Sfânta Liturghie. La Sfânta Liturghie, rugãciuneabinecuvântãrii colivei se citeºte astfel: dupã RugãciuneaAmvonului, îndatã se cântã troparul ºi condacul praznicului saual sfântului. Preotul, stând lângã colivã rosteºte rugãciunea debinecuvântare a colivei. Despre colivã, se ºtie în general, cã seface la înmormântãri ºi parastase.

Ce este ºi ce închipuie coliva, care se face la înmormântãriºi parastase? Coliva închipuie însuºi trupul mortului ºi estetotodatã un semn vãzut al credinþei noastre în înviere ºinemurire, deoarece este fãcutã din boabe de grâu, pe care ÎnsuºiDomnul le-a înfãþiºat ca purtând în ele icoana sau asemãnareaînvierii trupurilor: „dupã cum bobul de grâu, ca sã încolþeascã ºisã aducã roadã trebuie sã se îngroape mai întâi în pãmânt ºi apoisã putrezeascã, tot aºa ºi trupul omenesc mai întâi se îngroapã ºiputrezeºte, pentru ca sã învie apoi întru nestricaciune“ (Ioan 12,24; 1 Cor. 15, 36 s.u. ºi Sf. Simeon al Tesalonicului, „Despresfârºitul nostru”, cap. 371, pag. 249, comp. ºi Mitrofan, op. cit.,

pag. 172). De aceea, la binecuvântarea colivei de cãtre preot, ºianume, când se cântã «Veºnica pomenire», rudele ºi prieteniimortului ridicã tava (farfuria) cu colivã, legãnând-o pe mâini, în

semn de comuniune sau legãturã cu rãposatul. Acelaºi rost îl are ºi coliva simpla, neînsoþitã de vin, adusã de

cei vii în bisericã la ziua numelui lor, spre cinstea ºi pomenireapraznicului sau Sfinþilor sãrbãtoriþi în acea zi sau spre pomenireamorþilor care poartã numele acelor sfinþi. Aºa cum am vãzut, ease binecuvânteazã de cãtre preoþi fie seara, la sfârºitul vecerniei,fie (mai des) ziua, la sfârºitul Liturghiei, dupã RugãciuneaAmvonului, printr-o rugãciune deosebitã: «Doamne, Cela ce aiplinit toate cu cuvântul Tãu…». Este o rugãciune în care, încãde la început, recunoaºtem cã Dumnezeu este „Cel care aporuncit pãmântului sã scotã multe feluri de roade spredesfãtarea noastrã”. Pe Dumnezeu îl cheamã preotul sã„binecuvânteze” ºi ceea ce au adus credincioºii „spre slava Sa ºispre pomenirea sfântului din ziua respectivã ºi spre pomenireacelor ce s-au sãvârºit în dreapta credinþã”. În rugãciune, preotulse mai roagã ºi „pentru sãnãtatea celor ce au înfrumuseþat”darurile ce se binecuvânteazã. În final este invocatã MaicaDomnului, sfântul prãznuit ºi toþi sfinþii, care cu rugãciunile lorsã mijloceascã înaintea Mântuitorului la binecuvântarea coliveiºi a darurilor ce sunt aduse la bisericã.

Pr. Florin IORDACHE

Moliftelnicul tâlcuit

RRâânndduuiiaallaa bbiinneeccuuvvâânnttããrriiii ccoolliivveeii


33

Conferinþã de presãLa Palatul Patriarhiei a fostprezentat clasamentul finalal concursului de proiectare

al Catedralei MântuiriiNeamului

La Palatul Patriarhiei, vineri, 2 iulie 2010, orele 12.00, însala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, a avut loc oconferinþã de presã în care au fost anunþate rezultateleconcursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Conferinþa a fost susþinutã de cãtre Preasfinþitul PãrinteCiprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, domnul prof.ing. Nicolae Noica, din partea Comisiei speciale pentruCatedrala Mântuirii Neamului a Patriarhiei Române.

În cadrul acestei conferinþe, Preasfinþia Sa a dat citiremembrilor Comisiei de evaluare finalã a proiectelor, Comisieprezidatã de Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, dar ºi celorpatru subcomisii tehnice de evaluare dupã cum urmeazã:Subcomisia de rezistenþã, Subcomisia de arhitecturã,Subcomisia de instalaþii ºi Subcomisia financiarã. „Aceºtispecialiºti din cele patru subcomisii au lucrat timp de douãsãptãmâni, atunci când li s-a predat documentaþia scrisã ºidesenatã, secretizatã, ºi au acordat anumite punctaje din careau rezultat clasamentele pe fiecare specialitate. Acestepunctaje ºi clasamente au fost înaintate juriului, adicãComisiei de evaluare finalã a proiectelor, acum douã zile, îndata de 30 iunie“. Comisia de evaluare finalã s-a întâlnit joi,1 iulie, ºi „a analizat concordanþa dintre criteriile de evaluarece rezultau din caietul de sarcini ºi tema propusã de PatriarhiaRomânã ºi ilustratã în macheta prezentatã, ºi rezultateleprezentate de cele patru subcomisii”, a spus PreasfinþitulCiprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, dupã cum neinformeazã TRINITAS TV. Pãstrând punctajele celor patrusubcomisii, din suma punctajelor ºi clasamentelor a rezultatclasamentul final al câºtigãtorilor, apoi s-a procedat ladesecretizarea documentaþiei ºi aflarea numelor societãþilor deproiectare înscrise în concurs.

Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul a prezentat apoiclasamentul final al participanþilor la concurs, locul I fiindacordat Proiectului nr. 2, reprezentat de societatea SC VANELEXIM – BACÃU, proiect care a întrunit un numãr de 81, 52puncte. Societatea SC VANEL EXIM – BACÃU va încheia cuPatriarhia Românã Contractul de proiectare complet. Datoritãfaptului cã niciun proiect nu a ajuns la un punctaj de 90 depuncte, Premiul I nu a fost acordat, astfel câºtigãtorul a primitPremiul al II-lea.

Premiul al III-lea a fost acordat proiectului nr. 4, al societãþiiSC WEST GROUP ARHITECTURE SRL - BUCUREªTI,ocupantul locului al II-lea, care a întrunit un punctaj de 80, 18puncte. Suma acordatã Premiului al III-lea va fi de 30 000 euro.Societatea SC EXPROCONS GOSAV SRL – IAªI. SocietateaSC CRIBA DESIGN SRL – BUCUREªTI ºi BIROUL DEARHITECTURÃ „DRIG BOGDAN” – ARAD, vor primipentru proiectele prezentate, Proiectul 5, Proiectul 6, respectivProiectul 7, Menþiunea I-a, a II-a ºi a III-a ºi suma de 10.000euro fiecare.

Proiectul nr. 3 al Societãþii SC MINA –M- COM SRL -Bucureºti ºi Proiectul nr. 1 al Societãþii SC OLDARTPRO SRL– SUCEAVA, vor primi Distincþii Speciale ºi o sumã de 5 000de Euro.

Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhalºi membru al Comisiei de evaluare finalã a proiectelor privindCatedrala Mântuirii Neamului, a arãtat cã toate macheteleparticipante la concurs ºi care nu au ocupat locul I se pot folosipentru alte oraºe care au nevoie de catedrale. Referitor laconstrucþia noii Catedrale, Preasfinþia Sa a evidenþiat faptul cã„noi contãm pe dragostea credincioºilor faþã de Bisericã ºisuntem convinºi cã se va ridica aceastã Catedralã”. Deasemenea, a arãtat cã urmeazã sã se constituie o Comisie

specialã de economiºti care vor negocia cu bãncile care autrimis scrisori de intenþie ºi s-au arãtat interesate de acestproiect. Împrumutul care urmeazã a fi fãcut nu va consta întoatã suma necesarã ridicãrii Catedralei, iar la ºedinþa dintoamnã a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se vaformula o circularã cu titlul „Darul tãu pentru Dumnezeu” careva fi trimisã în toatã Patriarhia Românã pentru strângerea defonduri.

Preasfinþia Sa a evidenþiat ºi importanþa investiþiilor înaceastã vreme de crizã, astfel „demararea lucrãrilor, în aceastãtoamnã, pentru construirea Catedralei înseamnã locuri demuncã pentru foarte mulþi oameni, în domeniul construcþiilor,aproximativ 4000 de locuri,” iar „beneficiarii celor douã cantinesociale de la subsol vor fi pelerinii veniþi din toatã þara, laslujbele de la marile sãrbãtori, chiar dacã se vor oficia încã aicila Catedrala din Dealul Mitropoliei, vor avea posibilitatea sã fieospãtaþi cu cele necesare. Întâi se vor da în folosinþã acelecantine pentru pelerini”, a mai spus Preasfinþia Sa.

„Toþi participanþii, ºi este meritoriu sã subliniem, au depusun efort extraordinar, ceea ce a dovedit cã a existat o pasiune ºipreocupare pentru rezolvarea acestor proiecte“, a spus domnulprof. ing. Nicolae Noica ºi a arãtat cã proiectul câºtigãtor „vaavea substanþiale modificãri din punct de vedere al formei“.

Costul ridicãriiCatedralei Mântuirii Neamului, la roºu, este de aproximativ 100milioane de euro, iar toþi banii vor proveni de la PatriarhiaRomânã: „Ceea ce este extrem de important este evaluareafinanciarã. Dacã noi am spus cã pentru construcþia la roºu estenevoie de 180 - 200 milioane de euro, iatã cã cifra realã, astãzi,se învârte în jurul sumei de 100 de milioane. Au fost ºipropuneri pentru 180 de milioane ºi pentru 60 de milioane, însãne-am oprit la cele mai realiste, cele în jurul a cifrei de 100 demilioane”, a mai adãugat domnul prof. ing. Noica.

Reprezentaþii Patriarhiei Române au precizat de asemenea cãedificarea Catedralei Mântuirii Neamului nu va afecta operasocialã a Bisericii: „Construirea viitoarei Catedrale Patriarhalenu înseamnã diminuarea operei sociale, ci dimpotrivã, aceastase va amplifica. Pentru cã sãptãmâna viitoare va fi ºedinþaSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, PatriarhiaRomânã va propune plenului Sfântului Sinod un programpastoral ºi social în vreme de crizã economicã ai cãror

beneficiari vor fi persoanele vârstnice, persoanele cu veniturifoarte scãzute, familiile cu mulþi copii, dar cu venituri reduse,dar ºi cei bolnavi. Ca atare în toate eparhiile noastre se vaacorda o atenþie deosebitã celor aflaþi în dificultate în aceastãperioadã de crizã. Pe de altã parte vreau sã vin cu câteva datestatistice: în anul 2009, un an de crizã, la nivelul întregii BisericiOrtodoxe Române s-au cheltuit pentru opera socialã peste 46milioane RON. Biserica deruleazã 335 programe sociale ºi areîn administare aproape 400 de Aºezãminte Sociale“, dupã cuma spus Pãrintele Consilier Constantin Stoica, Purtãtor de cuvântal Patriarhiei Române.

Dupã cum ne informeazã TRINITAS TV, costurile pe care lepresupune construirea acestei Catedrale vor fi suportate integralde Patriarhia Românã fãrã sprijinul finaciar al statului, prin 2modalitãþi: credit de la bancã ºi donaþii de la credincioºi, princolecte organizate în biserici sau, direct, în urmãtoarele conturideschise la BCR, filiala Sectorului 4, Bucureºti:

RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109(LEI) RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110(USD) RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111(EURO) Premierea participanþilor la concursul de proiectare a

Catedralei Mântuirii Neamului va avea loc în ziua de 7 iulie,orele 13:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, din PalatulPatriarhiei, în prezenþa Membrilor Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române.

Apel la solidaritateRugãciune pentru încetarea ploilor,

în Patriarhia RomânãÎn toatã Patriarhia Românã s-au înãlþat rugãciuni, în cadrul

sfintelor slujbe, pentru oprirea ploilor. La Catedrala Patriarhalãdin Bucureºti, duminicã, 4 iulie, soborul de preoþi slujitori s-arugat pentru ca Dumnezeu sã caute cu milostivire spre creaþiaSa ºi sã opreascã revãrsarea apelor ºi ploaia.

Peste 21 de judeþe din þara noastrã au fost afectate deinundaþiile produse de ploile din ultima sãptãmânã. Peste 5400de locuinþe au fost avariate ºi 247 distruse complet de ape.Totodatã peste 87.000 de hectare de teren arabil, de pãºuni suntsub ape. 23 de oameni au murit ºi mii de persoane din judeþeleSuceava, Botoºani sau Neamþ au fost evacuate din casele lor.

Patriarhia Românã, prin sectoarele sociale pe care lecoordoneazã vine în sprijinul persoanelor afectate de inundaþiiledin ultimele zile. Sumele colectate pot fi depuse în urmãtoareleconturi pentru sinistraþi ale Patriarhiei Române:

RO54 RNCB 0075 0048 9503 0091(Lei), RO27 RNCB 0075 0048 9503 0092(Euro), RO97 RNCB 0075 0048 9503 0093(USD), cu menþiunea

„PENTRU SINISTRAÞI”, deschise la Banca ComercialãRomânã, filiala Sector 4, Bucureºti.

În acelaºi timp, ierarhii, preoþii ºi credincioºii ortodocºi de laparohii ºi mãnãstiri sunt îndemnaþi sã organizeze colecte înbani, alimente neperisabile ºi alte bunuri materiale (inclusivmateriale de construcþii) pentru ajutorarea familiilor sinistrate.

Donaþiile în bani vor fi distribuite de Sectorul social-filantropic al Patriarhiei Române familiilor sinistrate iarcelelalte ajutoare vor fi trimise direct în zonele sinistrate prinintermediul sectoarelor similare ale eparhiilor din nord-estulþãrii, sub coordonarea Biroului de asistenþã socialã alMitropoliei Moldovei ºi Bucovinei.

Întâlnirea reprezentanþilorFacultãþilor de Teologie din

Europa la Graz (Austria)Reprezentanþii Facultãþilor de Teologie din Europa se

întâlnesc în perioada 7- 10 iulie la Graz în Austria, informeazãRadio TRINITAS. Întâlnirea se aflã deja la a treia consultaþie ºiare scopul de a crea parteneriate între Facultãþile de Teologie.

Informaþii am aflat de la pãrintele profesor Daniel Benga dela Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitalã:„Este deja o tradiþie care þine de 10 ani. Au mai avut loc douãîntâlniri în cadrul cãrora s-a discutat despre viitorul TeologieiAcademice în Europa mileniului al III-lea ºi în noul contexteuropean. În acest an se va discuta pe tema „TeologieAcademicã în Europa - între educaþie, ºtiinþã ºi cercetare“.Intenþia acestei consultaþii este aceea de a pune în legãturãFacultãþi de Teologie din întreaga Europã, catolice, protestanteºi ortodoxe ºi sã se încerce programe de cercetare ºi programede colaborare comune cu aceste facultãþi, fiind prezenþi o seriede înalþi ierarhi ºi teologi din întreaga Europã”.

www. basilica.ro

Religia va fi introdusã ca obiect de studiu înºcolile din Basarabia

Religia va fi predatã ca obiect de studiu facultativ în ºcolile din

Basarabia, începând cu 1 septembrie 2010. O decizie în acest sens

a fost aprobatã de cãtre Guvernul de la Chiºinãu, scrie Unimedia,

preluatã de Romanian Global News, citat de reintregirea.ro.

Religia va fi obiect de studiu opþional pentru elevii claselor 1-9.

Aceasta va fi studiatã doar dupã ce pãrinþii sau tutorii legali ai

copiilor îºi vor da acordul printr-o cerere.

Se planificã pânã la 1 septembrie sã fie editate manualele de

religie. Resurse financiare pentru scoaterea de sub tipar a acestor

manuale nu sunt alocate în buget, dar premierul Vlad Filat asigurã

cã se vor gãsi resurse în acest scop. Religia va fi predatã de

profesori care vor primi acreditarea comisiei speciale formatã de

Ministerul Educaþiei. Instruirea acestora va avea loc în perioada

20-28 august a.c., susþine ministrul Leonid Bujor.

La finele lunii august în cadrul fiecãrei instituþii de învãþãmânt

ºcolar ºi gimnazial va fi prezentat curriculumul obiectului de

studiu „Religia“, susþine premierul Vlad Filat. „Ne dorim ca religia

sã fie studiatã într-un numãr mai mare de 120 de instituþii de

învãþãmânt, instituþii în care religia se studiazã deja“, a declarat

Ministrul Educaþiei Leonid Bujor. În cadrul obiectului „Religia“,

elevii vor învãþa despre normele social-morale ºi valorile

spirituale, „ceea ce este bine ºi rãu“, conform declaraþiei

ministrului Bujor.

OOOOrrrrttttooooddddooooxxxxiiiiaaaa llllaaaa zzzziiii


44

Într-unul dintre articolele trecute am discutatdespre posibilitatea folosirii vinului alb, curat,în Sfântul Potir, pentru Jertfa cea fãrã de sânge,la vreme de nevoie ºi am vãzut care este condiþiaindispensabilã ce trebuie împlinitã: „vinul”evanghelic ºi „rodul viþei”

În articolul din aceastã ediþie avem în discuþiecazul în care preotul care a sãvârºitProscomidia nu s-a pregãtit cu cantitatea de vinnecesarã astfel încât aceasta sã fie îndeajunspentru a împãrtãºi pe toþi credincioºii ce seapropie cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cudragoste de Cinstitul ºi Preasfântul Trup ºiCinstitul ºi Sfântul Sânge al Domnului ºiDumnezeului ºi Mântuitorului nostru IisusHristos. În aceastã situaþie preotul poate sãadauge alt vin înainte sã se sfârºeascã SfântulSânge din Sfântul Potir, sau nu?

„Învãþãtura pentru preoþi ºidiaconi” ºi „AntologiaSfântã”.

În Addenda a doua a primei ediþii în traducere neo-greacã alucrãrilor Sfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului, cares-a fãcut în anul 1791 în Lipsia, se cuprind îndrumãri foartefolositoare pentru sãvârºirea Dumnezeieºtii Liturghii, cu titlulÎnvãþãturã pentru preoþi ºi diaconi.

Învãþãtura aceasta nu este lucrarea sfântului Simeon, ci atraducãtorului, preotul Polizoe Lampaniþiotul din Ioanina ºi afost cercetatã probabil „cu acrivie” de cãtre patriarhulConstantinopolului Calinic al III-lea, (1757) ºi sinodul sãu.

Adaosul acesta apare oarecum îndreptat ºi în ultimaretipãrire a acestei ediþii, care s-a fãcut în ultimii ani deEditura B. Rigopulos din Tesalonic.

Aceleaºi îndrumãri, uºor modificate, cuprinde capitolul altreilea al unei alte cãrþi vechi ºi folositoare, scrisã de preotulDaniel Gheorgopulos, tipãritã la Veneþia în anul 1833 cu titlulAntologie Sfântã.

A cincea ediþie a fost scoasã la Atena, în anul 1898, de cãtreN. Mihailopulos.

Învãþãtura relateazã tocmai despre problema care neintereseazã urmãtoarele: „O, preotule, sã ºtii ºi aceasta, cãdacã cei ce se împãrtãºesc sunt mulþi ºi se terminã Sfintele, sãnu îndrãzneºti sã pui alt vin sau altã pâine în Sfântul Potir, cãcipãcãtuieºti greu ºi de moarte. Deci, când þi se întâmplã unasemenea lucru, rânduieºte ca ceilalþi sã rãmânã pentru a douazi în care slujeºti sau împãrtãºeºte-i din Artoforul în care þiiSfânta Pâine pentru bolnavi. Deci, luând-o, pune-o în SfântulPotir ºi împãrtãºeºte tot poporul, ca de obicei” (Cap. 12).

Antologia repetã acelaºi lucru: „Când sunt mulþi cei care seîmpãrtãºesc ºi se terminã Sfintele, sã nu îndrãzneascã preotulsã punã în Potir alt vin, sau din prescurã, nici din pãrticele sã-i împãrtãºeascã, pentru cã pãcãtuieºte greu ºi de moarte, ci dinSfântul Artofor sã punã Pâine Sfântã, sau sã-i lase pentru adoua zi” (Cap. III, 22).

Aspecte de ordin practicSocotesc cã scriitorul sfânt are dreptate doar în ceea ce

spune referitor la adaosul pãrticelelor sau a altei pâini dinjertfa. De la început, însã, cred nu este bine „sã-i lase pentrumâine” pe cei care vin la Dumnezeiasca Împãrtãºanie. Preotultrebuie sã gãseascã modul în care sã-i împãrtãºeascã, de vremece aceºtia s-au pregãtit ºi nu este înþelept sã prelungimpregãtirea lor mai mult sau sã-i forþãm sã vinã la bisericã ºi înziua urmãtoare, lucru care pentru cei mai mulþi este cuneputinþã.

Din Sfântul Trup, preotul poate sã ofere cu mãsurã, în

funcþie de mulþimea celor care vin sau sã adauge din Artofor.Pentru adaosul vinului, însã, nu vãd un motiv pentru care

trebuie sã fie judecat atât de aspru sau sã fie considerat ca unpãcat greu ºi de moarte. Oare, în Sfântul Sânge nu se adaugãºi cãldurã? Împãrtãºania pentru bolnavi þinutã în Artofor nueste îmbibatã cu vin ºi apã?

Cazul Liturghiei Darurilormai înainte sfinþite

Avem exemplul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite,când Sfântul Trup nu se uneºte înainte de DumnezeiascaÎmpãrtãºire cu vin simplu ºi apã, care, la timpul cuvenit, sepun în Potir, fãrã a fi sfinþite iar la puþin timp se adaugã ºicãldura?

Din Potirul acesta nu se împãrtãºesc cu Sfântul Trup ºiSfântul Sânge preotul ºi credincioºii?

Deci, prin analogie, preotul poate sã facã la fel când seapropie sã sfârºeascã Sfântul Sânge, adãugând la timp vin,fãrã frica pãcatului. De altfel lucrul acesta îl fac întotdeauna încazuri asemãnãtoare preoþii evlavioºi.

Erminia însã, se pare cã se referã la altceva. Scriitorul ei areîn vedere eventualitatea terminãrii în întregime a SfântuluiTrup ºi a Sfântului Sânge care se gãsesc în Potir. Dacã, dinlipsa prevederii preotului ºi a relei împãrþiri a pãrticelelorDumnezeieºtii Euharistii, se întâmplã aceasta, desigur cã nurãmâne altã rezolvare decât folosirea Pâinii sfinþite dinArtofor ºi adãugarea din nou a vinului nesfinþit (apud IoannisFoundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 80-81).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

DDaaccãã SSffâânnttuull SSâânnggee ddiinn ppoottiirr nnuu eessttee ddee aajjuunnss,,

ssee ppooaattee aaddããuuggaa aalltt vviinn îînnaaiinnttee ssãã ssee ssffâârrººeeaassccãã??

LLiittuurrggiiccãã

Minunat lucru este a-þi desãvârºicredinþa prin fapte! Câþi dintre credincioºiide azi se mai pot înãlþa la valoareacreºtinilor din primele secole, care au alesmai bine caznele cumplite sau moarteadecât sã renunþe la a-L urma pe Hristos?!Nu doar pe calea credinþei se poate ajungela mântuire, iar aceasta nu este o calepustie, ci semãnatã cu lucrãri bineplãcuteDomnului, din a cãror roade se va înfruptasufletul nostru întru viaþa veºnicã. Aceastao ºtim de la Sfântul Pãrinte IoanGurã de Aur care, cu înþelepciuneacereascã, spunea: „Dacã avemtemelia credinþei, dar nu zidim pe ea,nu vom putea ajunge niciodatã lamãsura vieþii desãvârºite întruHristos”.

Dumnezeu nu ne-a fãgãduit viaþaveºnicã numai prin cuvinte, ci L-atrimis în lume chiar pe Fiul Sãupentru ca El sã împlineascã, prinfaptul rãstignirii, biruinþa asupramorþii ºi rãscumpãrarea noastrã dinpãcatul originar. Iatã iubirea Tatãluiceresc faþã de omenire cum s-atranspus în faptã.

Pentru a-þi perfecþiona pregãtireaprofesionalã îþi sunt necesari celpuþin douãzeci de ani. Însã, pentrua-þi desãvârºi credinþa, o viaþã întregã vatrebui sã te strãduieºti ºi tot nu-þi va pãreaa fi de ajuns. De aceea, în al doilea caz nu

se cuvine sã iroseºti nici mãcar o zi fãrã sãfaci un lucru cât de mic pentru a-þiîntreþine nestinsã flacãra credinþei înDomnul. Aºa cum trudeºti pentru a-þiprocura cele necesare traiului trupesc, înacelaºi mod trebuie sã depui eforturipentru a obþine desãvârºirea trãiriispirituale întru numele Domnului nostruIisus Hristos.

Ca cetãþean, omul intrã la ºcoalã de lavârsta de 6-7 ani. Creºtinul contemporan

tot amânã a se apropia de Dumnezeu,zicând aºa: „Când mã voi pensiona, voiavea timp sã merg la bisericã ºi sã mã rog”

sau „Numai sfinþii se pot desãvârºi încredinþã”. Însã, de vei ajunge sau nu lavârsta pensionãrii numai Dumnezeu o ºtie.Iar în ceea ce-i priveºte pe sfinþi, mulþidintre ei au pãcãtuit înainte, dar prinvoinþa lor ºi prin faptele deosebite aucâºtigat cununa muceniciei sau pe cea acuvioºiei, bucurându-se veºnic degrabnica întoarecere a lor la credinþa ceaadevãratã.

Dumnezeu nu ne cere performanþe sprea ne desãvârºi pe calea mântuirii.„Nicio faptã bunã oricât deneînsemnatã ar fi, nu va fi trecutã cuvederea de Dreptul Judecãtor”(Sfântul Ioan Gurã de Aur).Împãrãþia cerurilor este deschisã nunumai sfinþilor prooroci, apostoli saumucenici, ci ºi simplilor dreptcredincioºi ce se ostenesc sãîmplineascã poruncile dumnezeieºti.„Vezi, credinþa lucra împreunã cufaptele lui (ale lui Avraam) ºi din elecredinþa s-a desãvârºit” (Iacov 2, 22).

Cine se va obiºnui sã sãvârºeascãfapte bune, nu prea va mai avea timpsã fãgãduiascã. Gândul se va îndreptaspre înmulþirea binefacerilor, în timpce voinþa va înclina spreîmbunãtãþirea propriei vieþi în lumina

adevãrului mântuitor.Dumnezeu se bucurã de fiecare gând,

de fiecare vorbã sau faptã ce izvorãsc din

dorinþa noastrã de a merge pe caleavirtuþilor creºtine. O scurtã rugãciunerostitã din suflet, un sprijin cât de mic dataproapelui aflat în suferinþã, o mãrturisirefãþiºã a credinþei tale, o jignire suportatã întãceresunt fapte de valoarea unui bãnuþ detinichea pentru care însã Domnul te varãsplãti cu un ban de aur.

Dacã îþi vei dori cu tot dinadinsul sã teapropii duhovniceºte de Tatãl ceresc, Elîndatã îþi va ieºi în întâmpinare ºi-þi vatrimite în acelaºi timp harul Duhului Sfântca sã-þi descopere calea pe care trebuie são urmezi. Numai de-ai începe sã-þitranspui intenþia bunã în faptã concretã, cãDumnezeu te va ºi sprijini sã duci acestlucru la bun sfârºit.

„Dar sã ne gãseascã Dumnezeu înmiºcare. Deci, nu doar sã zici cã vrei sãfaci cutare lucru, ci sã miºti sã-l faci ºiatunci te ajutã harul: când ai început sãpãºeºti! Te-ai oprit, s-a oprit ºi harul. Daivoinþã, iei putere! Dar dacã dai voinþã lafiecare pas, viaþa ta e o curgere continuã,pentru cã e o curgere continuã de har...Pentru cã nu „a zice”, ci „a miºca”înseamnã a ajunge!” (ArhimandritArsenie Papacioc, Cuvinte de folos,extrase din cartea Veºnicia ascunsã într-o clipã, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia,2004).

Amalia CORNÃÞEANU

„„DDaaccãã eeººttii îînn mmiiººccaarree,, DDuummnneezzeeuu ttee aajjuuttãã””


Condiþiile pentru apropierea noastrã de SfântulPotir nu sunt doar teama ºi credinþa, ci ºi iubireacare trebuie sã stãpâneascã inima noastrã înmomentul împãrtãºirii. Iubirea se sprijinã pe iertare,cãci iertarea ºi sãrutarea iubirii înseamnã Jertfa ceamai mare pe care o cere Dumnezeu. Din nefericire,cei mai mulþi nu se împãrtãºesc cu iubire, ci seaseamãnã cu cineva care a postit ºi de Paºte mergesã se împãrtãºeascã. Când însã îl vede pe vrãjmaºullui în bisericã, se tulburã atât de mult încât uitã ºi delocul în care se aflã ºi de momentul sfânt ºi senãpusteºte asupra lui. ªi l-ar ucide, dacã nu l-ar þineceilalþi. Acestea sunt inimi împietrite, care nu seînmoaie nici mãcar în bisericã, nici înaintea foculuidumnezeirii, al iubirii nemãrginite a lui Dumnezeu.Noi toþi trebuie sã fim urmãtori lui Hristos, Care, pecruce fiind, a strigat: „Pãrinte, iartã-le lor cã nu ºtiuce fac”.

Avem pe Martiri ºi pe Sfinþii Pãrinþi, care auarãtat ºi ei lipsã de rãutate ºi iubire asemeneaMântuitorului Iisus Hristos, începând cu primulmartir Arhidiaconul ªtefan: „Doamne nu le socotilor pãcatul acesta”. Acestea sunt cuvintele pe carele-a spus când îl loveau cu pietre ºi-l ucideau.

Noi, ca fii ai lui Dumnezeu ºi creºtini autentici,suntem datori sã þinem poruncile Lui, mai alesiubirea, cãci ne-a îndemnat: „Iubiþi pe vrãjmaºiivoºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþibine celor ce vã urãsc pe voi ºi rugaþi-vã pentru ceice vã vatãmã ºi vã prigonesc”.

Creºtinii care nu au teamã ºi respect faþã deDumnezeu, nu au credinþã faþã de Taina SfinteiJertfe ºi iubire faþã de aproapele lor, care se aflã înispitã, nu trebuie sã participe la Sfânta Euharistie.De asemenea, nu au voie sã se împãrtãºeascã cei cuimpedimente ºi, mai ales, cei care nu se mãrturisesc.

În primii ani ai creºtinismului, credincioºii seîmpãrtãºeau aºa cum o fac astãzi preoþii, diaconii ºiepiscopii, în Sfântul Altar. Adicã primesc separatTrupul lui Hristos în mâna dreaptã, iar Sângele Lui,direct din Sfântul Potir. S-au întâmplat, însã,neorânduieli multe ºi atunci Biserica a hotãrât sã sedea Sfânta Împãrtãºanie cu linguriþa, ca sã nu severse Sângele Domnului sau sã cadã pe jos vreunMãrgãritar. Preoþii se împãrtãºesc ca în timpurileprimare, ei primesc pãrticica Hristos din SfântulAgneþ, rostind: „Cinstitul ºi Preasfântul Trup alDomnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dãmie preotului (N), spre iertarea pãcatelor mele ºispre viaþa de veci”.

Când se împãrtãºesc din Sfântul Potir, spun:Mã împãrtãºesc eu, robul lui Dumnezeu,

preotul (N), cu Cinstitul ºi Sfântul Sânge alDomnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor meleºi spre viaþa de veci. In numele Tatãlui ºi al Fiuluiºi al Sfântului Duh. Amin.

ªi înghite de trei ori. Aceastã triplã împãrtãºiredin Potir înseamnã cã sufletul lui, împãrtãºindu-se,se uneºte în Taina Sfintei Jertfe cu dumnezeirea ceaîn trei Persoane.

Sfântul Chiril al Ierusalimului ne spune cã învremea lui „Preotul îngãduia creºtinului împãrtãºitsã punã trei degete pe buze ºi cu acestea sã-ºiînchine ochii, urechile, fruntea ºi mâinile”. Acestobicei s-a desfiinþat, pentru cã de multe ori s-auîntâmplat neorânduieli ºi, de aceea s-a folositprocovãþul, ºerveþelul roºu, care-i ajutã pe cei ce seîmpãrtãºesc sã nu scape nimic jos. Este suficient sãfacem semnul Sfintei Cruci, pentru cã prin SfântaÎmpãrtãºanie se sfinþeºte omul întreg, sufletul ºitrupul. În acelaºi timp, la stranã se cântã: Cinei Talecelei de Tainã..., Întru strãlucirea sfinþilor Tãi...,Trupul lui Hristos primiþi ºi din izvorul cel fãrãde moarte gustaþi. Aliluia.

Un monah pe nume Antim, vieþuia într-omãnãstire de aproape 20 de ani. Dupã aceea, cubinecuvântarea stareþului ºi a duhovnicului, aplecat în pustiu ºi timp de 10 ani a trãit singur cudesãvârºire, în nevoinþe aspre. Mai târziu, s-aîntovãrãºit cu alþi doi fraþi. În anul al nouãlea de

vieþuire singuraticã, iarna, s-a îmbolnãvit tare.Febra era foarte ridicatã ºi s-a chinuit fãrã foc, fãrãun ceai fierbinte, fãrã absolut niciun ajutor, timp detrei sãptãmâni. Într-o dimineaþã, cineva a bãtut lapoarta lui. A auzit „Pentru rugãciunile SfinþilorPãrinþilor noºtri...”. Abia a reuºit sã rosteascã:„Amin”. A intrat un cãlugãr tânãr, cu chipul tras ºicu faþa luminatã de curãþenia sufletului.

- Pãrinte Antim, þi-am adus puþin peºte, ca sãfacem o fierturã sã-þi mai revii puþin! Vizitatorul s-a aplecat ºi i-a sãrutat mâna, apoi a aprins focul, aîncãlzit puþin chilia, ºi a pus peºtele la fiert. Câttimp a fiert mâncarea, l-a îngrijit pe bolnav ºi adereticat puþin chilia pãrintelui Antim. Apoi i-a datun ceai ºi fiertura caldã. L-a îngrijit timp de douãsãptãmâni pânã când pãrintele Antim, uºor-uºor, ºi-a revenit. Îl chema Paisie ºi se nevoia mai înadâncul pustiului. Pãrintele Antim lua seama latânãrul monah, care era foarte ordonat lacurãþenie, la mâncare, la canoane, la privegheri, laposturi ºi la toate celelalte. Într-o dimineaþã,

cãlugãrul l-a întrebat pe pãrintele Antim dacã vreasã se împãrtãºeascã ºi acela a acceptat. A doua zi,înainte de ivirea zorilor, a venit pãrintele Grigorieduhovnicul, cunoscut tuturor ºi l-a împãrtãºit.Pãrintele Paisie îl însoþise cu felinarul. Bãtrânul ºi-a amintit de aceastã Sfântã Împãrtãºanie mulþi ani.Desfãtarea dumnezeiascã l-a însoþit continuupentru multe zile ºi nopþi ºi avea sentimentul cã l-aînveºmântat Însuºi Domnul Hristos. La sfârºitulcelei de-a treia sãptãmâni, pãrintele Antim ºi-arevenit complet iar cãlugãrul Paisie ºi-a luat rãmasbun cu o metanie pânã la pãmânt ºi a plecat. Deatunci nu l-a mai vãzut. La o sãrbãtoare a schitului,pãrintele Antim l-a întâlnit pe pãrintele Grigorieduhovnicul ºi i-a mulþumit pentru osteneala de aurca o potecã atât de abruptã ca sã-l împãrtãºeascãpe el:

- ªi când s-a întâmplat aceasta, l-a întrebatpãrintele Grigorie?

- Iarna trecutã, când am fost bolnav, i-a rãspunspãrintele Antim!

- Ah! Dar n-am fost eu, l-a contrazis pãrintele.- Dar cine a fost atunci? ªi cine a fost acel

cãlugãr, Paisie?- Ia vino ºi spune-mi cum s-a întâmplat!ªi pãrintele Antim i-a spus toate, iar pãrintele

Grigorie i-a rãspuns:- Sã ºtii cã a fost îngerul Domnului pe care Þi l-

a trimis Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu...! Dãslavã Mântuitorului, aºadar.

Cine l-a împãrtãºit pe pãrintele Antim ºi cu ce,nu vom ºti niciodatã, pentru cã judecãþile luiDumnezeu sunt adânci! Omul a fost creat sãslujeascã, sã se ofere ºi sã ofere lui Dumnezeueuharistie, doxologie ºi jertfa dumnezeiascã ºi prinaceasta sã se uneascã cu El, sã se sfinþeascã, sãtrãiascã mulþimea darurilor treimice care i-au fostdate din acest motiv. Darurile arhetipale ale dreptãþiidumnezeieºti i s-au dãruit pentru o relaþie liturgicã,de jertfã cu Creatorul. Mintea protopãrinþilor,cuvântul, voinþa, libertatea, dreptatea, neþinerea deminte a rãului, curãþenia, neîntinarea, lipsa de

patimi, fericirea se îndreptau prin dorinþa de slujirea lui Dumnezeu. Aceastã comuniune pe care Adamºi Eva o aveau cu îngerii ºi cu Dumnezeu era orelaþie liturgicã, de jertfa, prin care „chipul” omului,sufletul lui, tindea ºi înainta cu multã uºurinþã cãtre„asemãnare”. Astfel, susþinem cu certitudine cã,strânsa comuniune ºi unirea pe care o aveauprotopãrinþii cu Dumnezeu, era jertfa dumnezeiascã.Deci, viaþa omului în rai era o liturghie divinã (nucum o sãvârºim noi pe pãmânt, ci o unire cuDumnezeu). Omul, însã, prin cãderea lui în iubire desine ºi mândrie, a pierdut posibilitatea sã ofere ºi sãse ofere euharistie lui Dumnezeu ºi deci, nu a pututsã participe ca ºi „conslujitor al Raiului”, împreunãcu îngerii. ªi îngerii, în timp, oferã slujire luiDumnezeu, aºa cum au fãcut-o Adam ºi Eva careerau conslujitori, nu în sensul de astãzi ci cu sensulde a se dãrui lui Dumnezeu. Lipsindu-se deLiturghia Raiului, omul s-a aflat pe pãmânt cafãpturã aliturgicã. „Chipul s-a alterat, mintea s-aîntunecat, voinþa a slãbit, simþurile s-au tocit, iardorinþele s-au pervertit ºi au stins amintirile relaþieidumnezeieºti a vieþii liturgice din Rai”. I-au rãmas,totuºi, amintiri care l-au îndemnat sã înalþe altare pecare sã aducã jertfã lui Dumnezeu. Jertfa, însã, carepânã atunci era duhovniceascã, s-a limitat dupãaceea la jertfirea animalelor care erau, în cel maibun caz, o umbrã ºi un simbol al primei jertfeparadisiace. Jertfa de animale, cu certitudine, nu i-aadus omului comuniune ºi unire autenticã cuDumnezeu ca odinioarã, nu i-a dãruit Duhul celSfânt, nu l-a salvat de tristeþe, de durere ºi demoarte. Doar modelul acesta de jertfelnic îi cultivaomului dorul ºi aºteptarea Liturghiei Mesianice, avenirii lui Mesia în lume, care se va împlini prinJertfa ºi Liturghia Lui, cum s-a ºi întâmplat.

Dumnezeu S-a fãcut om în PersoanaMântuitorului Hristos „de la Duhul Sfânt ºi dinMaria Fecioara”, este Marele Arhiereu dupã„rânduiala lui Melchisedec”, „fãrã tatã ºi fãrãmamã”, Care a început vestirea Legii celei Noi prinviaþa Sa, neîntinatã ºi fãrã de pãcat, prin învãþãturaºi Jertfa de pe Cruce. Aceastã conslujire mai presusde minte, se concretizeazã în seara Joii celei Mari, laCina cea de Tainã, se întregeºte pe Cruce ºi sepecetluieºte prin Învierea Sa. Hristos a fost jertfa ºijertfîtor desãvârºit, preoþie neprihãnitã, „Mielul luiDumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii”. Omul ºilumea aliturgicã, o datã cu cãderea în pãcat, au cãzutsub stãpânirea diavolului ºi a morþii. Hristos însã,prin Jertfa ºi Învierea Sa, l-a eliberat pe om detirania diavolului, a pãcatului ºi a morþii, ºi i-a dãruitposibilitatea sã participe la slujirea Legii celei Noi,adicã sã se ofere lui Dumnezeu, sã-L slujeascã, sã-Imulþumeascã ºi sã-L preamãreascã. Doar înLiturghia ortodoxã omul este Om, pentru cã slujeºteca „chip al lui Dumnezeu”, care tinde spre„asemãnarea” cu El. Aºadar, fãcându-ne pãrtaºiPreacuratelor Taine, ne împãrtãºim din dumnezeire,ne facem nestricãcioºi, gustãm nemurirea ºi viaþaveºnicã, devenim hristofori ºi pnevmatofori. Omul,astfel, nu mai este vieþuitorul cu pofte animalice,nici supraomul lui Nietzche, doar cu funcþiunibiologice, al societãþii de consum capitaliste sausocialiste, ci este „chipul” ºi „asemãnarea” luiDumnezeu. Liturghia Noului Testament este cumult superioarã Liturghiei protopãrinþilor din Rai,pentru cã acum Arhiereul este Însuºi Fiul ºiCuvântul lui Dumnezeu, întrupat în Persoana luiIisus Hristos. ªi, astfel, Nãscãtoarea de Dumnezeuºi toþi sfinþii Bisericii Triumfãtoare, împreunã cuîngerii ºi Arhanghelii sunt împreunã slujitori ºipreamãresc, „cu glasuri neîncetate ºi doxologii fãrãnumãr”, Sfânta Treime, Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duhul.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorulunor evenimente ºi a unor experienþe din vieþilesfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 448- 453.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXIX)

„„„„CCCCiiiinnnnsssstttt iiii ttttuuuu llll ºººº iiii PPPPrrrreeeeaaaassssffffâââânnnnttttuuuu llll TTTTrrrruuuupppp.... .... .... CCCCiiiinnnnsssstttt iiii ttttuuuu llll ºººº iiiiSSSSffffâââânnnnttttuuuu llll SSSSâââânnnnggggeeee aaaa llll DDDDoooommmmnnnnuuuulllluuuu iiii ºººº iiii DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuulllluuuu iiii

ºººº iiii MMMMâââânnnnttttuuuu iiii ttttoooorrrruuuu lllluuuu iiii nnnnoooosssstttt rrrruuuu IIII iiii ssssuuuussss HHHHrrrr iiii ssss ttttoooossss””

NNaaººiiii,, nnuummeellee ººii SSffâânnttuull BBootteezz

Cel botezat este un om vindecat. Natura luiprimeºte vindecare, iar începutul duhovnicescprimeºte libertate. Datoria pãrinþilor ºi a copilului estede a pãstra aceastã naturã ierarhicã ºi restauratã, cape primul plan sã fie începutul duhovnicesc. Pentru aconºtientiza acestea este nevoie sã cunoaºtemsemnificaþia naºilor, a numelui ºi a tainei botezului.

CCee nnuummee ssãã ddããmm ccooppiilluulluuii?? Are vreo semnificaþie numele ales? Cum sã alegem

numele? Dupã rânduiala Bisericii, copilul primeºte numeîn a opta zi de la naºtere ºi i se dã numele sfântului careeste pomenit în una din acele opt zile. Dacã este sã neconducem dupã principiul cã în lume totul esteîntâmplãtor, putem da orice nume, iar dacã recunoaºtemvioa lui Dumnezeu, vom înþelege cã El ne dãruieºtecopilul anume în perioada în care sunt cinstiþi sfinþiirespectivi. Ne vom interesa de semnificaþia numeluinostru ºi vom încerca sã trãim conform semnificaþiei lui.

Ziua cinstirii sfântului al cãrui nume îl purtãm senumeºte Ziua Îngerului. Este bine ca în ziua respectivã sãne împãrtãºim ºi sã ne rugãm ocrotitorului nostru. Pentrufiecare om, Ziua Îngerului este o zi importantã, pentru cãeste ziua naºterii lui duhovniceºti. Prin numele dat copilulprimeºte un ocrotitor, iar la sfârºitul vieþii lui pãmânteºtisfântul va întâmpina sufletul lui.DDuuppãã ccee ccrriitteerriiii ssãã aalleeggeemm nnaaººiiii ccooppiilluulluuii??

Naºii sunt o simplã formalitate sau joacã ºi ei un rolprincipal în procesul educaþiei? Naºul va fi ortodox,credincios, care sã trãiascã dupã poruncile bisericeºti. Elîl va învãþa pe fin sã urmeze aceste porunci, se va rugapentru el. Cu alte cuvinte, a fi naº nu este nicidecum osimplã formalitate. La fel ºi pãrinþii vor avea mare grijã înalegerea naºului. Vor alege acea persoanã care va puteaoferi ajutor duhovnicesc copilului lor. Naºul estepersoana care face legãminte ºi promisiuni în loculpruncului, pentru cã acesta nu le poate rosti singur.Persoana care acceptã sã devinã naº devine rãspunzãtoarepentru viaþa copilului respectiv. Odatã asumatã aceastãresponsabilitate, naºii vor depune eforturi ca la timpulcuvenit copilul singur sã mãrturiseascã credinþa creºtinã.CCaarree eessttee ppuutteerreeaa bbootteezzuulluuii??

Conform învãþãturii creºtine, omul se naºte cu peceteapãcatului strãmoºesc. Mulþi se întreabã: cum poate fipãcãtos un copil, cãci el este o fiinþã îngereascã? SfinþiiPãrinþi spun cã un copil trebuie botezat nu pentru cã eleste pãcãtos, ci pentru cã este muritor. Iar moartea esteuna din consecinþele pãcatului primar. Sfântul Botez îi dãomului nemurirea ºi viaþa veºnicã. La o persoanãnebotezatã trupescul învinge duhovnicescul. Ea esteînclinatã spre pãcat ºi nu-l poate învinge cu propriileputeri. Pe când cel botezat este un om vindecat. Botezulrestaureazã natura umanã ºi pune temelia unei noi vieþiduhovniceºti. Este foarte important a pãstra harul primitla botez cu ajutorul educaþiei ºi a-l înmulþi.

(Pr. Evgheni ªestun, Familia ortodoxã. Sfaturi.Cuvinte de învãþãturã. rugãciuni, Ed. Sophia,Bucureºti, 2005, pag. 80-82).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbb iiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

55


66

Argumentulcosmologic

DDeemmoonnssttrraarreeaaeexxiisstteennþþeeii lluuiiDDuummnneezzeeuu ccuuaajjuuttoorruull lleeggiiiiccaauuzzaalliittããþþiiii

Printre diferitele definiþii oferite omului senumãrã ºi aceea de „animal înzestrat cu instinctulcauzalitãþii”. De aici se poate ajunge cu uºurinþãla formularea argumentului cosmologic pentrudemonstrarea existenþei lui Dumnezeu. Odatã celumea existã ca efect concret, trebuie sã existe ºicauza generatoare a acestui efect, ºi anumeDumnezeu. Începând de la Anaxagora, Platon,Aristotel, Cicero, Seneca, continnuând prinAugustin ºi Toma ’Aquino, Descartes ºi Leibnizargumentul a ajuns pânã în ziua de azi sãpreocupe minþile celor care sunt fascinaþi de tainauniversului. S-au dat diferite versiuni acestuiargument, de exemplu cea aristotelicã, bazatã pemiºcare, care porneºte de la constatarea existenþeiacesteia în lume, pentru a conchide cã trebuie sãexiste un Prim Motor (miºcãtor) nemiºcat, casursã a miºcãrii univesale.

Tãria argumentului cosmologic constã tocmaiîn faptul cã nu este elaborat pornind de la gândireaabstractã, ci de la realitatea concretã a lumii. Elcautã sã ridice gândirea umanã de la planulimanent, cel de jos, spre lucrurile înalte, spreplanul transcendent, fãcând legãtura dintrematerie ºi spirit. Aceastã conexiune a fost însãcontestatã de mulþi gânditori, care au atacat înspecial ideea cauzalitãþii. David Hume arãta cãceea ce numim noi cauzalitate este de fapt osimplã formã de succesiune care nu implicã vreonecesitate. Se mai arãta, de asemenea, cã legeacauzalitãþii nu are aplicaþie decât în lumea fizicã,astfel cã dincolo de ea nu poate fi folositã. Seargumenta deci împotriva valorii obiective a legiicauzalitãþii, insistând pe ideea cã nu este vorbadecât de planul subiectiv, singurul în care acestaar avea valabilitate.

Deci, legea cauzalitãþii, þinând strict de planulimanent, nu ar putea avea nicio aplicare dincolode acesta. Filosoful Ioan Petrovici lua poziþiecontra acestor atacuri, arãtând cã nu trebuie sãconsiderãm cã argumentul ar fi fals, ci cel mult cãel demonstreazã existenþa lui Dumnezeu ca oprobabilitate ºi nu ca certitudine. De fapt, arãtagânditorul amintit cauzalitatea are douãdimensiuni, una de suprafaþã ºi o alta, profundã,eficientã, care poate trece dincolo de planulnaturii, spre Absolut. Duºmanii transcendenþei aucãutat, prin obiecþiile pozitiviste ale lui AugusteComte sau John Stuart Mill sau prin cele þinândde teoria elanului vital, sã taie legãtura omului cucerul pentru a-l transforma într-un nefericit sclaval pãmântului.

În ºtiinþa modernã, cauzalitatea ca lege nu arevalabilitate absolutã ci þine de probabilism ºistatisticã. Dar principiul legii cauzalitãþii nu esteatins în acest mod, pentru cã aceasta poate ducecãtre un principiu absolut, dincolo de lanþulcauzelor ºi al legilor statistice. Cum arãta ºiapologetul Ioan Gh. Savin: „Cã legile pe care ni lefurnizeazã experienþa nu pot avea caracterabsolut, era un vechi deziderat al raþiuniisãnãtoase. Cã legea cauzalitãþii poate duce cãtreun principiu absolut, în afara lanþului cauzelor ºilegilor cu caracter restrâns ºi statistic, este un altprincipiu al aceleiaºi raþiuni. Aºa cã toateîncercãrile de a submina ºi ruina legea cauzalitãþiispre a împiedica ascensiunea ei spre o cauzãabsolutã a Divinitãþii sunt fãrã temeiuri logice sauºtiinþifice serioase. Iar legea cauzalitãþii ne ducecu necesitate cãtre inevitabila concluzie: existãDumnezeu, cauza absolutã a lumii” (I. Gh. Savin,Apologetica, vol. II, pag. 98).

Prof. Alexandru BRICHIUª

Cã omul a fost creat ca sã fie veºnic, se dovedeºte printr-un faptsimplu, observabil de cãtre oricine. Dovada stã în aceea cã fiecare om,în sinea sa, se simte etern. ªi aºa, având siguranþa propriei nemuriri, îºitrãieºte omul fiecare zi, fãcând lucrurile ca ºi când n-ar muri niciodatã.Vede cã existã moarte, cunoaºte cã el însuºi va muri cândva, însã e doaro cunoaºtere ce se aratã ca simplã teorie ce nu are legãturã cu viaþarealã. Deºi „moartea e posibilitatea cea mai proprie a umanului” dupãcum spunea Heidegger, noi o ignorãm cu desãvârºire. Cei mai mulþidintre oameni considerã cã a te gândi la moarte sau a vorbi despreaceasta e propriu acelora care nu sunt chiar în toate minþile, considerãcã a pomeni despre astfel de lucruri înseamnã sã „tragi a rãu”.

Faptul cã aflãm sau asistãm la o moarte, constituie singuraconfruntare pe care o avem cu acest fenomen faþã de care ne situãm înafarã, cãci nu ne priveºte personal. Nu vrem sã ne confruntãm cugândul propriei morþi pentru cã acesta ne aruncã într-o stare de angoasãºi blocheazã mersul obiºnuit al lucrurilor. Omul plaseazã fenomenulîntr-o zonã impersonalã, ca ºi cum nu ar privi pe nimeni în special, caºi când ar fi ceva ce se întâmplã izolat. De aceea se încurajeazã pe sineºi pe ceilalþi cã nu vor muri prea curând, iar timpul zilei de azi pare acuprinde veºnicia, cãci dacã ai reuºit sã amâni moartea, te simþi ca ºicând ai stãpâni nemurirea.

Atitudinea comunã în faþa bolii, în faþa bãtrâneþii celuilalt, este de a-i insufla acestuia o speranþã care uneori e absurdã, aceea cã va mai trãi.Îi îndepãrtezi astfel posibilitatea de a confrunta în mod brutal ºi directposibilitatea propriului sfârºit, confruntare care este în gradul cel maiînalt o dare de seamã de sine, o întoarcere cãtre intimitatea cea maiadâncã a propriei persoane, de unde omul se vede ca ceea ce este înrealitate, adicã nimic ºi unde Îl aflã pe Hristos Care îl scoate din nimicºi îl face tot.

Sã crezi cã vei scãpa din orice, sã te porþi ca ºi când n-ai muriniciodatã, înseamnã sã ai o imagine pocitã despre realitate, înseamnã sãte situezi departe de a înþelege condiþia umanã. Aceasta pe de o parte.Pe de altã parte, aºa cum arãtam la început, acest comportamenttrãdeazã o certitudine inconºtientã ºi tainicã a propriei nemuriri. Deaceea i se îngãduie creºtinului sã nu se proiecteze înainte, însprepropriul sfârºit ca spre factorul ce dã autenticitate existenþei, trezindconºtiinþa ºi potenþând viaþa de fiecare clipã, în sens existenþialist ateu;dar nu i se îngãduie sã nu se proiecteze permanent spre dincolo demoarte, spre veºnicie.

Nu spre înveºnicirea iluzorie a temporalitãþii, prin orientareaabsolutã spre cele schimbãtoare ale acestei vieþi, ci spre veºnicia pecare o poartã în sine de la creaþie, în virtutea de a fi Chip al CeluiVeºnic ºi care se actualizeazã la finalul vieþuirii pãmânteºti, vieþuire cese aratã a fi pregãtire.

Când ai ca perspectivã ultimã viaþa veºnicã, adicã întâlnirea ta cuBinele Personal, atunci aceasta devine totodatã perspectiva primã,fãcând ca lucrurile din jurul tãu sã-ºi modifice înþelesurile. ªi viaþaomului religios este imprimatã de aceastã perspectivã ce nu suprimãcelelalte scopuri vremelnice, însã le aºeazã în adevãrata lor valoare.

Cã trecutul ºi viitorul nu existã realmente, decât în amintire,respectiv în aºteptare ºi cã singur prezentul existã, iar acum este clipaîn care sunt ceva, în care am ºansa sã fiu tot ce îmi stã în putere,reprezintã un adevãr evident spiritului atent. Însã faptul cã viitorul nuexistã încã nu înseamnã cã eu nu pot sã mã proiectez spre înainte; eu

devin în permanenþã, dar proiectarea mea nu este spre un viitortemporal spre care mi-aº orienta aºteptãrile în speranþa amãgitoare avreunei împliniri personale intramundane, ci este spre veºnicia mea,spre devenirea mea eternã. Fãcând lucrurile în perspectiva veºniciei,având conºtiinþa faptului cã viaþa pãmânteascã de câþiva ani duratã nueste limita fiinþei, dobândeºti o nouã viziune asupra lumii, un nou modde raportare la toate, un fel sãnãtos de a fi.

Astfel, proprietãþile pe care le deþii nu-þi mai capteazã atenþia în mod

absolut, plãcerea de ele ºi simþul posesiunii se diminueazã; necazului cevine peste tine i se risipeºte tãria de a te dezechilibra, conflictele cuceilalþi îºi pierd încrâncenarea, insuccesele nu mai sunt capãt de lume,sentimentele se cern spre a se pãstra doar ce e demn de înveºnicire.Perspectiva veºniciei aruncã lumina discernãmântului asupra lucrurilorde aici, ajutând raþiunea sã înþeleagã cã nimic din cele ce nu au potenþialde eternizare nu slujeºte scopului meu. Faptul cã ne mâniem, cã nemâhnim din pricina vreunui lucru sau vreunui om, cã pãstrãmresentimente, cã nu ne putem sustrage cercului vicios în care ne-amprins pentru interese imediate ºi materiale, ce fac viaþa mai plãcuta, deºiconºtiinþa ne mai neliniºteºte uneori, e semn cã nu ne proiectãm înveºnicie, cã ne împãtimim de cele materiale, cã nu avem o þintã maiînaltã decât cele ce trec.

A avea o astfel de þintã, care se deschide ca posibilitate realã doar înHristos, înseamnã a înþelege cã întreaga creaþie este mijloc pentrupropria desãvârºire, ºi nu scop în sine; înseamnã a pune timpul în slujbaveºniciei: Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci/ Sã-nveþi dintot ce piere, cum sã trãieºti in veci.

Iuliana Gabriela POPA

De ce oare avea Sfântul Pavel o conºtiinþã a pãcatului aºa deadâncã, încât se numea pe sine „cel dintâi dintre pãcãtoºi”, pe când

cei mai mulþi dintre oamenii de azi sunt lipsiþi de conºtiinþapãcatului? Rãspunsul este cã simþul pãcatului e proporþional cuapropierea noastrã de Dumnezeu. Cu cât suntem mai aproape deEl, cu atât vom fi mai conºtienþi de cât de mult am greºit Lui ºinouã înºine. Cu cât suntem mai departe de El, cu atât mai micã vafi conºtiinþa pãcatului.

Pãrintele Danielou a exprimat bine acest lucru spunând cã„Sfinþii sunt cei care au conºtiinþa pãcatului. Simþãmântulpãcatului este mãsura în care sufletul Îl conºtientizeazã peDumnezeu”. Deci tocmai datoritã apropierii sale de Hristos era înstare marele Pavel sã se vadã ca fiind „cel dintâi dintre pãcãtoºi”.Numai când Isaia a ajuns chiar înaintea lui Dumnezeu în vedenieºi a vãzut pe Domnul ºezând „pe scun înalt ºi preaînãlþat” ºi-a datseama de pãcãtoºenia sa: „O, ticãlosul de mine, cã m-am umilit, cãom fiind ºi necurate buze având, în mijlocul norodului ce are buzenecurate eu locuiesc ºi pe împãratul, Domnul Savaot vãzutu-L-amcu ochii mei” (Isaia 6, 5). Iar Apostolul Petru, când ºi-a dat seamacu adevãrat cine este Iisus, a zis: „Ieºi de la mine, cã om pãcãtossunt, Doamne!”. Conºtiinþa pãcatului este totdeauna legatã deapropierea nostrã de Dumnezeu.

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti

DDee uunnddee vviinnee ccoonnººttiiiinnþþaa ppããccaattuulluuii??

„Sã-nveþi din tot ce piere,cum sã trãieºti în veci”


7

Adesea s-a spus cã filantropia începe de-acasã. Tot aºa ºi creºtinismul;prin aceasta înþelegem mai mult decât un sistem moral, anume o întâlnirecu Iisus Hristos care are ca rezultat ceea ce El numea naºtere din nou.Mulþi sunt de acord cã bunãvoinþa ºi bunãtatea trebuie mai întâi predicateºi practicate acasã, dar trec cu vederea faptul cã lucrul cel mai mãreþ estesã conduci un suflet la cunoºtinþa mântuitoare a lui Iisus Hristos. Estepuþin probabil, dacã nu imposibil, sã avem parte de o redeºteptare creºtinãglobalã atâta timp cât nu înþelegem nevoia revigorãrii misiunii creºtine,adicã a evanghelizãrii adevãrate în casele noastre. Cum poate cinevadobândi înþelepciunea ºi curajul de a-ºi conduce familia la Hristos? Undese gãseºte sursa autoritãþii sale ºi fãgãduinþa succesului? Luca 8:39 nedescoperã câteva adevãruri legate de pre-cerinþele unei misiuni creºtinedinamice în cãmin: „Întoarce-te în casa ta ºi spune cât bine þi-a fãcut þieDumnezeu. ªi a plecat, vestind în toatã cetatea câte îi fãcuse Iisus.”

Ce anume avea demonizatul din Gadara de a avut succes în mãrturiacreºtinã pe care a dat-o acasã?

I. Un stãpân nou Iatã un om ce fusese în robie absolutã faþã de pãcat. Complet posedat

de demoni, fiecare gest al lui, fiecare faptã erau ordonate de Satana însuºi.Era în robie absolutã faþã de tot ce e rãu ºi pervertit, egoist ºi degradant înom. Stãpânul lui era mult mai evident decât sunt ai noºtri, însã fiecaredintre noi are parte de un aºa stãpân. Existã o persoanã sau un obiectiv sauceva care ne determinã sã facem ceea ce facem. Suntem vânduþi unuianumit mod de vieþuire, ceea ce înseamnã cã nu suntem proprii noºtristãpâni, în mãsura în care ne place sã ne imaginãm. Când demonizatul L-a întâlnit pe Iisus, a cãpãtat un stãpân nou, nu doar un prieten nou sau unînvãþãtor nou.

Loialitatea lui a fost radical transferatã de la o mare putere spiritualã laalta. Odatã fusese cetãþean al iadului, acum era cetãþean al cerului. Însã ela înþeles ceea ce mulþi dintre noi trecem cu vederea, anume cã IisusHristos doreºte sã fie Stãpânul ºi Mântuitorul nostru deopotrivã. Este osolie superficialã ºi contradictorie aceea cã omul poate deveni creºtin ºi înacelaºi timp sã îºi menþinã vechile adeziuni ºi sã trãiascã de parcã nimicnu s-ar fi întâmplat, fãrã sã se simtã obligat sã asculte de Mântuitorulnostru Iisus Hristos.

Într-o zi, undeva în mlaºtinile din Panama, Pizzaro a declarat cã elunul a terminat cu sângeroasa revoluþie din Spania ºi cã era gata sã pleceîn Peru ºi acolo sã fondeze o nouã colonie. A tras o linie cu sabia ºi aîntrebat cine vrea sã pãºeascã peste linia aceea ºi sã îl urmeze. WilliamTravis stãtea în curtea tribunalului din Alamo ºi cu sabia a tras o linie înnisip ºi a spus: „Cei care vor lupta pentru Texas ºi libertate sã treacã departea aceasta; cei care nu vor lupta, sã rãmânã de cealaltã parte.”

Iosua a lansat Israelului din vechime o provocare asemãnãtoare,punându-i sã aleagã cui vor sluji. Iisus Hristos a fãcut aceastã alegerelimpede ºi simplã, declarând cã omul nu poate fi decât ori cu El, oriîmpotriva Lui. Nu se poate loialitate pe jumãtate. Un stãpân are control ºiautoritate deplinã ºi trebuie ascultat indiferent de ordinele pe care le dã.Creºtinul nu este al lui, ci a fost cumpãrat cu un preþ (I Cor. 6:18-20):„Fugiþi de curvie. Orice alt pãcat, pe care-l face omul, este un pãcatsãvârºit afarã din trup, dar cine curveºte, pãcãtuieºte împotriva trupului

sãu. Nu ºtiþi cã trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieºteîn voi, ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ? ªi cã voi nu sînteþi aivoºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ. Proslãviþi dar pe Dumnezeu întrupul ºi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.”

Creºtinul aparþine lui Iisus Hristos ºi atunci când începe sã trãiascãavând înþelegerea acestui fapt, el capãtã influenþa necesarã câºtigãriifamiliei ºi a prietenilor lui pentru o viaþã creºtinã întru Hristos.

II. O misiune nouãDemonizatul trãise cândva cu scopul de a rãspândi teroarea, frica ºi

distrugerea în regiunea aceea. Hristos i-a încredinþat o misiune nouã:trebuia sã meargã din sat în sat ºi sã dea mãrturie despre schimbarea ceavusese loc în viaþa lui ºi putea avea loc ºi în viaþa celorlalþi oameni.

Observaþi cã mai întâi el a cerut sã meargã sã lucreze în afarã. Vroiasã meargã cu Iisus ºi sã slujeascã în þinuturinecunoscute, unde el însuºi nu eracunoscut. Nu condamnãm cu nimic dorinþaomului de a merge cu Iisus ºi de a lua partela lucrarea Stãpânului pe pãmânt, darcererea lui seamãnã foarte mult cunãzuinþa noastrã de a merge poate înþinuturi îndepãrtate, cu nume exotice, întimp ce misiunea creºtinã de acasã nu neentuziasmeazã deloc. Fãrã doar ºi poate cãera destul de dificil sã meargã acasã ºi sãdea mãrturie acolo unde fusese un paria,iar oamenii se temeau de el ºi nu aveauîncredere în el. Poate cã era mai greu sã îºiconvingã prietenii, vecinii ºi pe cei dragicã era cu adevãrat un creºtin convertit, elcare se identificase întru totul cu ceea cereprezenta chiar opusul lui Iisus ºi careacum urma sã se identifice cu tot ceea cereprezenta Iisus Hristos.

Vedem cã misiunea creºtinã cea mai dificilã este cea de acasã.Persoanele cele mai sensibile pentru care vom avea ocazia sã dãmmãrturie creºtinã sunt membrii familiei noastre. Ei ne cunosc cu toateslãbiciunile ºi inconsecvenþele noastre. Ei ne-au vãzut pãrþile cele maiproaste, pe când restul lumii ne-a vãzut doar în formã optimã. ªi le ceremsã Îl primeascã pe Iisus Hristos pe care adesea noi nu L-am cinstit prinpurtarea noastrã.

La fel de dificil poate fi ºi sã ne imaginãm cã familia noastrã ar puteafi altfel. De fapt mai greu ne este nouã sã-i vedem convertiþi, întorºi laHristos, decât lor sã ne vadã pe noi ca pescari de suflete. Nimic, doarharul ºi Duhul lui Hristos poate mijloci ºi îndepãrta toate piedicile, deambele pãrþi. Însã odatã ce Domnul nostru Iisus Hristos S-a fãcut Stãpânpe viaþa noastrã ºi vedem cã prima noastrã misiune creºtinã este acasã,deodatã cãpãtãm puteri noi ºi o înþelepciune nouã pentru împlinirea aceleimisiuni.

III. O solie nouãOri de câte ori acceptãm un stãpân nou, sã fim siguri cã vom primi ºi

o misiune nouã. Iisus Hristos ne mântuieºte pentru slujire. Este o misiunespecialã pentru fiecare dintre noi ºi un loc special pentru fiecare dintre noi.Pe lângã un stãpân nou ºi o misiune nouã mai este ºi o solie nouã.

El nu ne va trimite niciodatã în misiunea creºtinã fãrã sã ne dea ºiuneltele cu care sã lucrãm ºi cuvintele cu care sã dãm mãrturie. Îndoialacu privire la capacitatea personalã în misiunea creºtinã pe care Dumnezeune-o dã de fãcut este echivalentã cu îndoiala cu privire la integritatea ºisinceritatea Lui atunci când ne-a chemat. Nu trebuie sã ne sperie gândulmãrturisirii pentru Domnul nostru Iisus Hristos, pentru cã El deja ne-aspus ce anume înseamnã aceastã mãrturie. El nu aºtepta de la demonizatuldin Gadara sã meargã acasã expert în teologie, apt sã poarte discuþii aprigecu liderii religioºi ºi nici cã va putea face o explicaþie psihologicã a

convertirii sale personale; ci Iisus Hristos nuaºtepta de la El decât sã dea mãrturie despredragostea lui Dumnezeu ºi despre propriaexperienþã cu Dumnezeu (Marcu 5:19): „Iisusînsã nu l-a lãsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la aitãi, ºi spune-le câte þi-a fãcut þie Domnul ºi cum te-a miluit.”

Acesta este la urma urmelor sensul oricãreimãrturii, fie cã e datã în limbajul simplu al unuicopil sau profund ºi sofisticat al intelectualului.Fiecare întâlnire dintre om ºi Dumnezeu se reducela aceste douã lucruri esenþiale: Dumnezeu neiubeºte ºi ne poate mântui dacã acceptãm. Propriaexperienþã este cea mai bunã dovadã a validitãþiiacestor lucruri. Atunci când le spunem oamenilorceva ce cunoaºtem cu siguranþã, din propriaexperienþã, le dãm cea mai eficientã mãrturiecreºtinã, mai puternicã decât toate argumenteleteologice pe care le-am putea aduce. La urmaurmelor, e puþin probabil cã familiile ºi prietenii

noºtri s-ar lãsa convinºi de cuvinte ºi raþionamente atâta timp cât nu aravea proba vie în vieþile noastre.

Nu se aºteaptã de la noi sã demonstrãm existenþa lui Dumnezeu cudovezi despre compoziþia geologicã a universului; nu ni se cere decât sãle spunem celor dragi, membrii ai familiei, prieteni, rudenii, º.a. despreIisus Hristos, Mântuitorul nostru, Stânca veacurilor ºi Piatra din CapulUnghiului. Sã nu ne fie ruºine a spune cã suntem creºtini, creºtini aidreptei învãþãturi ºi a mãrturisi despre El. Iatã ce ne spune ºi nouã astãziCuvântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sfintele Evanghelii: „Cãci decel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, de acesta ºi Fiul Omuluise va ruºina, când va veni întru slava Sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri.”Luca 9, 26. „Cãci de cel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, înneamul acesta desfrânat ºi pãcãtos, acesta ºi Fiul Omului se va ruºina deel, când va veni întru slava Tatãlui sãu cu sfinþii îngeri.” Marcu 8, 38.Doamne, ajutã-ne!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

MMiissiiuunneeaa ccrreeººttiinnãã ddiinn ffaammiilliiee

Rezultatele examenului debacalaureat au legaturã cu efectelepe care mijloacele moderne deinformare (televiziunea, internetul)le au în educarea copiilor.

Iatã ce scriu ziarele: doar 67,4% dintre candidaþiau promovat examenul naþional de bacalaureat, cuaproape 12% mai puþini decât anul trecut.

Cum ne explicãm faptul cã noua generaþie secaracterizeazã prin scãderea capacitãþilor de atenþie,de vorbire ºi de gândire? Este posibil ca majoritateaprofesorilor sã fi devenit aºa de slab pregãtitã pestenoapte? Care ar fi explicaþia cã mulþi educatori,profesori, chiar ºi pãrinþi susþin cã metode verificatede-a lungul timpului nu mai asigurã astãzi rezultatelescontate? De ce tot mai mulþi elevi nu mai vor sãînveþe?

Câte familii conºtientizeazã realitatea cãinfluenþa televiziunii ºi a internetului (care þin loculbonelor), pe termen lung, asupra copiilor îitransformã, creându-le o serie de infirmitãþi? Dinnefericire, numãrul lor este prea mic, iar rãspunsul îlvedem în procentul tot mai mic al promovaþilor laexamene.

Cercetãtorii considerã cã experienþele din mediulîn care este crescut copilul sunt foarte importantepentru dezvoltarea normalã a creierului, subliniindideea cã atmosfera în care creºte trebuie sã fieliniºtitã, comunicând permanent cu pãrinþii ºiparticipând la existenþa cotidianã. Pe când, în faþatelevizorului, copilul nu are parte de experienþa

obiºnuitã a limbajului, de stimularea dialogicã agândirii ºi a reflecþiei pe care pãrinþii, bunicii saumediul uman, în general, le oferã. Vizionarea TVexclude posibilitatea cunoaºterii prin atingerea ºimanipularea fizicã a lucrurilor, pasivizeazã mintea,sãrãceºte imaginaþia creativã. Copiii... se mulþumescdoar cu senzaþiile.(Virgiliu Gheorghe, Efecteleteleviziunii asupra minþii umane, pag. 36).

Prin vizionarea îndelungatã a imaginilor de pemicile ecrane este pusã în pericol configurareastructuralã a reþelelor neuronale care, din cauzaexpunerii prelungite, nu-ºi vor mai dobândi funcþiilenormale niciodatã. Virgiliu Gheorghe, autorul acesteimemorabile cãrþi, Efectele televiziunii asupra minþiiumane, constatã cã apar deficienþe de învãþarecaracterizate prin: lipsa de atenþie, memorie de scurtãduratã, lipsã de imaginaþie, incapacitatea de a urmãrio scurtã prezentare dintr-un material simplu,dificultãþi ale limbajului scris sau vorbit, scãdereaputerii de învãþare ºi a capacitãþii intelectuale,hiperactivitate, irascibilitate, etc, iar de toate acestease face culpabilã televiziunea.

Cele mai frecvente efecte ale uitatului prelungit latelevizor sunt:

1. neputinþa de a duce la bun sfârºit activitateaînceputã;

2. incapacitatea de a asculta ºi de a urmãri; 3. dificultatea de a sta concentrat sau conectat la

o activitate; 4. a acþiona înainte de a gândi; 5. alternarea rapidã a unei activitãþi cu alta;6. dificultatea organizãrii ºi planificãrii

acþiunilor;

7. dificultatea de a-ºi aºtepta rândul.În 1969 a fost creat un program educativ pentru

copii: Sesame Street. Specialiºtii psihopedagogi aulucrat intens pentru a realiza o emisiune educaþionalãde referinþã pentru copiii preºcolari. Þinta eraînvãþarea literelor ºi a cifrelor, extindereavocabularului, dezvoltarea abilitãþilor de ordonare ºiclasificare a obiectelor, rezolvarea unor problemesimple. Peste 5, 8 milioane dintre copiii preºcolari dinSUA au vizionat acest program.

Pe termen scurt, rezultatele au fost încurajatoareîntrucât vocabularul copiilor care se uitau la emisiuneera mai extins decât al celorlalþi, dar, pe termen lungînsã, s-a observat cã vocabularul este mai sãrac,memoria, imaginaþia ºi atenþia nu s-au dezvoltat.Aceºti copii se plictisesc repede dacã lectura nu esteînsoþitã de imagini aºa cum se îmtâmplã la televizor.

Un lucru care nu se spune este faptul cã neconfruntãm tot mai mult cu incapacitatea de aasculta – cercetãrile aratã cã în urmã cu 25 de ani, opersoanã obiºnuitã distingea aproximativ 300.000 desunete. Azi poate distinge doar 180.000, deºi sistemulauditiv e identic (Virgiliu Gheorghe, op. Cit.).Atrofierea nu aparþine acestuia, ci sensibilitãþiicreierului. Iatã care ar fi ºi explicaþia: o ocupaþieprincipalã din viaþa copiilor – televizorul – presupuneo experienþã mai mult vizualã decât auditivã, lucrucare face ca ariile corticale ce þin de auz sã nu se maidezvolte normal (Virgiliu Gheorghe). Iar consecinþaeste urmãtoarea: gândirea se bazeazã mai mult peimagini decât pe sunete sau cuvinte (de exemplu:când citesc, cautã imaginile din text), dificultãþi în a

asculta un discurs, în a-ºi reaminti ceea ce au ascultatºi de a înþelege sensul general al unui discurs; cândcineva vorbeºte pierd legãtura sau se gândesc în altãparte; pot urmãri ore întregi o succesiune de imaginide la televizor, dar nu pot asculta cu atenþie un discursmai lung de 10 minute.

O altã problema principalã cu care se confruntãdascãlii este cã tinerii nu doar cã citesc mai puþindecât cei din alte generaþii, dar întâmpinã dificultãþimajore atunci când citesc. Iatã o comparaþie întreteleviziune ºi lecturã:

- televiziunea anuleazã satisfacþia pe care oproduce lectura, înlocuind-o cu plãcerea facilã amicului ecran, inhibând astfel dezvoltarea abilitãþilornecesare lecturii;

- vizionarea solicitã un efort mintal inferior celuicerut de lecturã, ceea ce te face sã gãseºti cititul cafiind prea dificil;

-dependenþa de televizor micºoreazã timpul pecare copiii sunt dispuºi sã-l petreacã spre a gãsirãspunsul la problemele pe care trebuie sã le rezolveºi, ca atare, îngreuneazã sau descurajeazãdesfãºurarea unei activitãþi precum cititul (VirgiliuGheorghe, Efectele televiziunii asupra minþii umane,pag. 49).

Aºadar televiziunea creazã pasivitate, anomaliineurologice, afecteazã procesul învãþãrii, vãtãmeazãcomunicarea familialã, încurajeazã violenþa, duce ladependenþã.

În locul alocãrii timpului normal de studiuprivitului la televizor, în vederea pregãtirii pentruexamen recomandãm tinerilor absolvenþi sã sestrãduiascã mai mult spre lecturã, învãþare ºi exerciþii,iar pãrinþilor acestora mai multã atenþie în îndrumareaodraslelor lor spre ceea ce le este cu adevãratfolositor în viaþã.

Prof. Dorina FIRUÞÃ

BBaacc--uull ººii tteelleevviizzoorruullSSeemmnnaall

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

AAccttuuaalliittaattee eeppaarrhhiiaallãã

În duminica a VI-a dupã Rusalii,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic,Arhiepiscop de Argeº ºi Muscel afost prezent în comuna Boteni dinzona Muscelului, unde asãvârºit Sfânta Liturghiearhiereascã împreunã cu unimportant sobor de preoþi ºidiaconi. Cu ocazia acestuieveniment, Înaltpreasfinþia saa adresat credincioºilorprezenþi un cuvânt deînvãþãturã, amintind dechemarea pe care ne-oadreseazã Mântuitorul IisusHristos de a ne ruga pentrusemenii noºtri aflaþi însuferinþã: „Noi avem chemareîncepând cu preoþii chemaþicei dintâi la rugãciune intensã,curatã ºi permanentã ºi trebuie

ca noi, cei sãnãtoºi, sã nerugãm pentru sãnãtateacelorlalþi, aaproapelui nostru.Când existã cinevabolnav trebuie sãfie posturi ºirugãciuni de o zi,de douã zile pentrucel bolnav pentru ase face sãnãtos.Asta înseamnãobºte ºi anume, canoi sã ne sprijinimîn toate lucrãrile ºiîn toate necazurilepe care le avem”, a

spus Înaltpreasfinþia Sa. Cu ocazia acestui eveniment în

parohia Boteni a fost instalat cel de-al doilea preot în persoana Pãrintelui

Dãnuþ Ianculescu.Biserica actualã din comuna

Boteni a fost construitã în anul 1875pe locul alteia mai vechi care dateazãdin anii 1778-1780 , fiind construitãde românii veniþi din Ardeal.Documentele aratã cã pe lângãaceastã bisericã veche în anul 1881în comunã mai exista o bisericã.

Amândouã fiind într-o stare dedegradare accentuatã, sãtenii au

hotãrât sã construiascã bisericaactualã care a preluat ºi hramurile

celor vechi. Ctitorii acesteiasunt Constantin ºi GheorgheVlãdescu, fiind închinatãSfintei CuvioaseParascheva, Sfântului IerarhNicolae ºi Sfinþilor ÎmpãraþiConstantin ºi Elena.

Pictura din interior esterealizatã în ulei de pictoriiPetre ºi Ioan Cazan dinCâmpulung Muscel, fiindrestauratã în anul 1986.

Pr. Ciprian NECULA, inspector mass-media

„Întru slava Sfintei Treimi s-au ridicat aceastã Sfântãbisericã din temelie, pe cât s-au putut, în anul de la Domnul1810, în zilele Domnului Alexandru Ipsilante, prin osârdiaziºilor Pãtru Boeru, Jupâneasa Ioana, Ioan Stângã, Andrei R.Ghiþã,Linte Mina, Gheorghe Stângã, Stancu Preotu, Ion Ereu,Gheorghiþa eriþa (preoteasa), Ion Linte, Ene Stângã, IonIonescu. În anul 1874, s-au prenoit aceastã bisericã dupã cumse vede sau mãrit ºi lungit cu pridvorul, s-au adãugat o SfântãTroiþã în faþã, s-au adãugat hramul Înãlþãrii Domnului, înzilele episcopului Iosif Hineva, de robii lui DumnezeuParaschiva Lintescu cu fiul sãu Sava, preotul Andrei, Ioana,Radu, Ioana Popa, Ioana Chiriþã, Mihãilã Marin ºi alþii… Înanul 1938 s-a reparat din nou aceastã bisericã dupã cum se

vede, sfinþindu-se în 20 iunie de cãtre Episcopul GrigoreLeu” (Pisania Bisericii Ioaniceºti).

În Duminica a ºasea dupã Rusalii, obºteaparohialã ºi fiii satului Ioaniceºti, s-aureîntors acasã, în Biserica Dumnezeului celuiViu, pentru a se ruga împreunã cu pãrinþii, cumoºii ºi strãmoºii lor ºi a prãznui 200 de anide la ctitoria Bisericii Sfântul Nicolae dinIoaniceºti. Soborul de preoþi ºibinecredincioºii din Ioaniceºti, dinîmprejurimi dar ºi din cele patru zãri care s-aureîntors acasã, au sãvârºit Taina SfântuluiMaslu, Sfânta Liturghie ºi Slujba parastasuluipentru ctitorii, binefãcãtorii ºi închinãtoriiacestui Sfânt Altar, care au trecut în þara depeste veac.

Mesajul de binecuvântare alÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop

al Argeºului ºi Muscelului, preþuirea, dragostea ºipurtarea în rugãciune a întregii obºti creºtineºti afost transmis de Pãrintele Protoiereu Ilie Ghiþãcare a subliniat ºi bucuria comunitãþii din Ioaniceºti: „Astãzise bucurã aici sufletele ctitorilor de la 1810 ºi ale tuturorrectitorilor ºi binefãcãtorilor care au întreþinut aceastãbisericã. Se bucurã în aceastã zi sufletele celor care au trecutprin aceastã bisericã ºi care s-au nãscut la viaþa cea nouã înHristos, prin Taina Sfântului Botez, care au primit SfântaMirungere, care s-au împãrtãºit cu Trupul ºi SângeleDomnului Hristos, ale celor care s-au unit prin Taina SfinteiCununii, ale celor care au plecat la Hristos mãrturisiþi ºi

împãrtãºiþi cu merindele pentru viaþa de veci. … În BisericaDumnezeului celui Viu, aºa cum am ascultat la SfântaEvanghelie de azi, primim vindecare sufleteascã ºitrupeascã.”

Ca fiu al satului, Pãrintele prof. Ioan Ioanicescu a îndemnatpe credincioºii satului sã nu uite biserica în care au fostbotezaþi ºi în care au crescut: „Noi nu suntem singuri. Fiecaredintre noi avem în spatele nostru pe moºii ºi strãmoºii noºtri.Biserica lui Hristos nu este numai a celor care sunt aici, ci ºia celor plecaþi în veºnicie.”

Pãrintele paroh Marius Ilie a mulþumit lui Dumnezeu

pentru marea bucurie duhovniceascã trãitã alãturi de enoriaºi:„Mare folos sufletesc mi-a adus prezenþa dumneavoastã aici,în Biserica Dumnezeului celui Viu. Prin dumneavoastrã amvãzut pe înaintaºii dumneavoastrã, pe ctitorii acestui sfântlocaº pe care i-am pomenit astãzi în rugãciune ºi-i vompomeni cât va dãinui biserica.”

Binecuvânteazã, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba CaseiTale!

Redacþia

ANIVERSARE

220000 ddee aannii ddee llaa ccttiittoorriirreeaa bbiisseerriicciiii ddiinn IIooaanniicceeººttii,, PPooeennaarrii ddee AArrggeeºº

Catedrala„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”

din Mioveni ºi-a sãrbãtorit

hramulCatedrala „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” din

Mioveni ºi-a sãrbãtorit pe 29 iunie, hramul. SfântaLiturghie a fost oficiatã de Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, lademisolul sfântului locaº. „Slãvim pe Dumnezeu ºipe Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel care ne-au datputere ºi-i rugãm sã ne dea sãnãtate, dragoste,putere ºi gând bun ca sã mergem mai departe cuaceastã superbã lucrare”, a spus ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºiMuscelului. Piatra de temelie a Catedralei a fostaºezatã în anul 1992.

Pãrinþii slujitori Andrei Diaconescu, Petre Heraºi Gabriel Militaru, credincioºii din Mioveni ºictitorii Catedralei sperã ca anul viitor lãcaºul de cultsã fie pregãtit pentru târnosire.

C.N.

LLLLiiii ttttuuuurrrrgggghhhhiiiieeee aaaarrrrhhhh iiiieeeerrrreeeeaaaassssccccããããîîîînnnn ccccoooommmmuuuunnnnaaaa BBBBooootttteeeennnniiii

Argesul Ortodox, Anul IX , nr. 463, 8 - 14 iulie 2010

Documents

Transcript of Argesul Ortodox, Anul IX , nr. 463, 8 - 14 iulie 2010