CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 459 1100 -- 1166 iiuunniiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Când auzim glasul Duhului Sfânt,prin profetul David: „Mari ºi minunatesunt lucrurile Tale, Doamne, toate cuînþelepciune Le-ai fãcut ºi este plinpãmântul de mãrirea Ta” (Psalmul103, 25), inima mi se umple de sfântãbucurie. De câte ori participãm laVecernie, auzim Psalmul 103, numitPsalmul creaþiei rostindu-se cu adâncãevlavie, întreaga noastrã fiinþã estecuprinsã în extaz vãzând lucrarea luiDumnezeu în aceastã frumuseþe alumii vãzute în care ni s-a dat sã nenaºtem ºi sã trãim întru cucerireaÎmpãrãþiei lui Dumnezeu. Dacãoarecând, un poet (George Alboiu), cuochii þintã la cer, spunea din adânculinimii Sã te naºti din cer (din stele) ºisã mori pe pãmânt, iatã jaleamea, se cuvine cu adevãrat sãne îndreptãm mereu ochii laPãrintele Luminii, de acolode unde am primit scânteiadumnezeiascã, sufletul,pentru care Dumnezeu aplãmãdit trupul nostru întrudãinuire terestrã pentru oscurtã vreme.

A pune mai presus deorice grijile de fiecare zi, carene macinã viaþa noastrã, nueste un lucru înþelept, pentrucã auzim cuvântul lui IisusDomnul, care zice: „Nu vãîngrijoraþi dar, zicând: «Cevom mânca?» sau «Ce vombea?» sau «Cu ce ne vomîmbrãca?», fiindcã toateaceste lucruri pãgânii lecautã. Tatãl vostru cel Cerescºtie cã aveþi trebuinþã de ele!”(Matei 6, 31-32). Sloboziþi, aºadar, aicipentru o vreme, chemarea luiDumnezeu se adreseazã fiinþei noastreîn chip imperativ: „Cãutaþi mai întâiÎmpãrãþia lui Dumnezeu ºidreptatea Lui ºi toate aceste lucrurise vor adãuga vouã” (Matei 6, 33).„A cãuta mai întâi Împãrãþia luiDumnezeu” înseamnã ca toatã fiinþanoastrã, cu toate puterile ei, întãritã deputerea Duhului Sfânt prin rugãciuneºi meditaþie, sã se îndrepte cãtre cele desus, stând proptiþi cu picioarele peacest pãmânt care este aºternutpicioarelor lui Dumnezeu. Înþelegând,cu bucurie multã, frumuseþea acesteilumi vãzute, zidite de Dumnezeu, vomînþelege mai uºor chemarea PãrinteluiLuminilor ca noi sã facem un salt cãtreceruri în fiecare zi ºi sã ascultãm glasulSfântului Pavel care ne îndeamnã:„Gândiþi-vã la lucrurile de sus, nu lacele de pe pãmânt … cãci viaþa voastrãeste ascunsã cu Hristos în Dumnezeu!”(Coloseni 3, 2-3).

Aºadar, a rãmâne doar extaziaþi delucrãrile lui Dumnezeu de aici de pepãmânt ºi a nu depune efortul de a

înþelege, cã peste toate cele pãmânteºtitrebuie sã vinã puterea sfinþitoare a luiDumnezeu ºi deci, a ne sfinþi ºi noi,trebuie sã fie grija noastrã de fiecareclipã, de fiecare orã, de fiecare zi. Câtde mângâietoare este chemareamarelui Apostol Pavel, când neîndeamnã, ºi ºtie el de ce: „umblaþidupã lucrurile de sus, unde Hristosºade de-a dreapta lui Dumnezeu.Gândiþi-vã la lucrurile de sus, nu lacele de pe pãmânt!” (Coloseni 3, 1-2).Aceastã chemare este absolut necesars-o ascultãm pentru a ne bucura defãgãduinþa: „Când se va arãta Hristos,viaþa noastrã, atunci vã veþi arãta ºi voiîmpreunã cu El în slavã!” (Coloseni 3,4).

Dar aceasta nu se va putea, adicãHristos sã devinã viaþa noastrã, þintavieþii de altfel, dacã nu vom ascultacuvântul Scripturii care zice: „Dreptaceea, omorâþi mãdularele voastre,cele pãmânteºti: desfrânarea,necurãþia, patima, pofta rea ºi lãcomia,care este închinare la idoli, pentru carevine mânia lui Dumnezeu peste fiiineascultãrii, în care pãcate aþi umblat ºivoi odinioarã, pe când trãiaþi în ele.Acum, deci, vã lepãdaþi ºi voi de toateacestea: mânia, iuþimea, rãutatea,defãimarea, cuvântul de ruºine dingura voastrã. Nu vã minþiþi unul pealtul, fiindcã v-aþi dezbrãcat de omulcel vechi, dimpreunã cu faptele lui, ºiv-aþi îmbrãcat cu cel nou, care seînnoieºte, spre deplinã cunoºtinþã,dupã chipul Celui ce l-a zidit, unde numai este elin ºi iudeu, tãiere împrejur ºinetãiere împrejur, barbar, scit, rob oriliber, ci toate ºi întru toþi Hristos.

Îmbrãcaþi-vã dar, ca aleºi ai luiDumnezeu, sfinþi ºi prea iubiþi, cumilostivirile îndurãrii, cu bunãtate, cusmerenie, cu blândeþe, cu îndelungã-rãbdare, îngãduindu-vã unii pe alþii ºiiertând unii altora, dacã are cineva vreo

plângere împotriva cuiva; dupã cum ºiHristos v-a iertat vouã, aºa sã iertaþi ºivoi. Iar peste toate acestea,îmbrãcaþi-vã întru dragoste, care estelegãtura desãvârºirii. Cuvântul luiHristos sã locuiascã întru voi cubogãþie. Învãþaþi-vã ºi povãþuiþi-vãîntre voi, cu toatã înþelepciunea.Cântaþi în inimile voastre luiDumnezeu, mulþumindu-I, în psalmi,în laude ºi în cântãri duhovniceºti.Orice aþi face, cu cuvântul sau culucrul, toate sã le faceþi în numeleDomnului Iisus ºi prin El sã mulþumiþilui Dumnezeu-Tatãl. Femeilor,supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, precumse cuvine, în Domnul. Bãrbaþilor, iubiþipe femeile voastre ºi nu fiþi aspri cu

ele. Copiilor, ascultaþi pe

pãrinþii voºtri întru toate, cãciaceasta este bine-plãcutDomnului. Pãrinþilor, nuaþâþaþi la mânie pe copiiivoºtri, ca sã nu sedeznãdãjduiascã. Orice aþiface, lucraþi din toatã inima,ca pentru Domnul ºi nu capentru oameni, bine ºtiind cãde la Domnul veþi primirãsplata moºtenirii; cãciDomnului Hristos slujiþi. Iarcel ce face nedreptate îºi valua plata nedreptãþii, întrucâtla Dumnezeu nu estepãrtinire. Stãruiþi înrugãciune, priveghind în eacu mulþumire. Umblaþi cuînþelepciune faþã de cei cesunt afarã (de Bisericã),preþuind vremea. Vorbavoastrã sã fie totdeauna

plãcutã, dreasã cu sare, ca sã ºtiþi cumtrebuie sã rãspundeþi fiecãruia.”(Coloseni 3, 5-14, 16-21, 23- 25; 4, 2,5-6).

Ascultând ºi fãcând toate acesteaînseamnã a cãuta mai întâi Împãrãþialui Dumnezeu ºi dreptatea lui în viaþanoastrã, viaþã care va fi binecuvântatãºi ocrotitã de toate primejdiile care seabat asupra noastrã. Dumnezeuaºteaptã îndreptarea noastrã grabnicãpentru a nu veni zile ºi mai rele pesteviaþa noastrã de zi cu zi. Sã ne fietuturor în grijã împãcarea cuDumnezeu, de care unii uitãm deseoridin cauza furtunilor vieþii. Aºadar, sãascultãm chemarea Sfântului ApostolPavel: „Vã rugãm fierbinte, în numelelui Hristos: Împãcaþi-vã cuDumnezeu!” (II Corinteni 5, 20).

Ajutã-ne, Doamne, Iisuse, cã fãrãTine pierim în valurile lumii! Rãmâi cunoi pururea! Amin.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Mesajul PreafericituluiPãrinte Patriarh Daniel la Duminica Pãrinþilor ºi

Copiilor în BisericaOrtodoxã Românã,

6 iunie 2010BBiirroouull ddee PPrreessãã aall PPaattrriiaarrhhiieeii RRoommâânnee nnee--aa iinnffoorrmmaatt::

În ºedinþa de lucru din 25-26 februarie 2009, SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât ca primaduminicã dupã 1 iunie – Ziua Internaþionalã a Copilului – sãfie instituitã ca Duminica Pãrinþilor ºi Copiilor, cumenþionarea în calendarul bisericesc la rubrica Dateimportante ºi înscrierea în programele liturgice ºi pastoral-misionare ale fiecãrei eparhii.

Cu prilejul Duminicii Pãrinþilor ºi Copiilor, 6 iunie 2010,Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, a adresat urmãtorul mesaj:

FAMILIA CREªTINÃCREªTE ÎN IUBIREA

SFINTEI TREIMI

Dragi pãrinþi, În aceastã duminicã, a doua dupã Pogorârea Duhului

Sfânt, îi pomenim pe toþi Sfinþii Români. Sãrbãtorireaînaintaºilor noºtri creºtin-ortodocºi, care au împlinitchemarea lui Dumnezeu la sfinþenie, reprezintã un prilejbinecuvântat ºi pentru celebrarea Duminicii Pãrinþilor ºiCopiilor, rânduitã de Sfântul Sinod al Bisericii noastrepentru a cultiva mai intens comuniunea de iubire întrepãrinþi ºi copii, în aceste vremuri de crizã spiritualã ºieconomicã.

Iubirea faþã de Dumnezeu ºi de semeni, oglinditã învieþile Sfinþilor Români, priveºte ºi iubirea dintre membriifamiliei. În anul pe care îl traversãm, dedicat Crezuluiortodox, trebuie sã sporim ºi mai mult în credinþã ºi faptebune, în purtare de grijã ºi dragoste arãtate copiilor pe care-i creºtem, ei fiind darul lui Dumnezeu pentru familie,Bisericã ºi societate.

Binecuvântarea Sfintei Treimi se vede astfel în familie:„pãrinþii care au alergat la Dumnezeu Tatãl sunt pãrinþi bunipentru copiii lor; fiii care l-au cunoscut pe Dumnezeu Fiulsunt fii buni pentru cei care i-au nãscut; cei care îl au înmintea lor pe Mirele [Hristos] sunt soþi buni pentru femeilelor” (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn cãtre greci,107.3).

Sã trãim credinþa noastrã în familie astfel încât familia sãdevinã cu adevãrat „Biserica de acasã”, în care iubireaPreasfintei Treimi este izvor de iubire ºi bucurie pentru toþimembrii familiei.

Dragi copii, Iubirea faþã de pãrinþii care v-au nãscut ºi care vã cresc se

aratã mai ales în ascultare ºi respect faþã de ei. Amintiþi-vãcã Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a fost copil,crescând în ascultare atât faþã de Dumnezeu Tatãl, cât ºi faþãde Sfânta Fecioarã Maria ºi Dreptul Iosif. În felul acesta„Iisus sporea cu înþelepciunea ºi cu vârsta ºi cu harul laDumnezeu ºi la oameni” (Luca 2, 52).

Întrucât pãrinþii voºtri sunt pentru voi darul luiDumnezeu Tatãl, trebuie sã vã rugaþi stãruitor pentru ei.Astfel, dragostea fiascã pe care o arãtaþi va fi luminã ºibucurie pentru pãrinþii voºtri.

Dragi pãrinþi ºi copii, Rugãm pe Dumnezeu sã vã dãruiascã pace ºi sãnãtate,

multã bucurie ºi mult ajutor pe calea credinþei adevãrate ºi afaptelor bune, simþind în viaþa familiei voastre cum lucreazã„harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea luiDumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh” (2 Cor. 13,13).

† DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

GGâânnddiiþþii--vvãã llaa cceellee ddee ssuuss!!

ªi era Noe de cinci sute de ani ºi a nãscut trei fii.Scriptura pomeneºte nu la întâmplare numãrul anilor lui

Noe, ci pentru a ne arãta în primul rând rãbdarea StãpânuluiDumnezeu care i-a îngãdiut lui Noe sã-i sfãtuiascã pecontemporanii lui sã se lepede de pãcate. Dar ei n-au fãcutaltceva decât sã arate prin neascultare cât de mare ºi deneînduplecatã e pornirea spre rãu a oamenilor.

a. Lãmurirea unei controverse

ªi a fost când au început oamenii a se înmulþi pe pãmânt ºili s-au nãscut lor fiice. Vãzând fiii lui Dumnezeu cã fiiceleoamenilor sunt frumoase ºi-au luat lor femei din toate acelea pecare le-au ales (Facere 6, 1-2).

Textul acesta a generat oarecare probleme de interpretare.Cu responsabilitate, Sfântul Ioan gurã de Aur se opreºte cu toatãatenþia asupra lui, dezvãluindu-ne atât controversa clasicã iscatãpe marginea acestui verset, cât ºi demontarea ei, dupã cum auprocedat ºi alþi Sfinþi Pãrinþi, declaraþi normativi pentruînþelegerea ortodoxã a Scripturii.

Prima eroare a celor slabi ºi nepregãtiþi în Scripturi era cã eiconsiderau cã atunci când se pomeneºte de fiii lui Dumnezeu,n-ar fi vorba de oameni, ci de îngeri.

Sfântul Ioan îi corecteazã spunând cã nicãieri în SfântaScripturã îngerii nu sunt numiþi fii ai lui Dumnezeu, ci numaioamenii. Despre îngeri Scriptura spune: Cel ce face pe îngeriiSãi duhuri ºi pe slugile Sale parã de foc (Psalm 103, 5); iardespre oameni spune: Eu am spus: dumnezei sunteþi (Psalm 81,6), sau: Fii am nãscut ºi am crescut (Isaia 1, 2). Nicãieri înScripturã îngerul nu e numit fiu, nici fiu al lui Dumnezeu.

A doua gravã eroare a celor care grãiesc basme cu totul fãrãjudecatã este cã ei considerã cã textul în discuþie ar descoperimomentul ºi pricina cãderii îngerilor.

Cu privire la timpul cãderii lor Scriptura învaþã cã diavolulºi îngerii lui ºi-au pierdut vrednicia lor înainte de crearea celuiîntâi-zidit, dupã cum aratã înþeleptul: Prin invidia diavolului aintrat moartea în lume (Înþelepciunea lui Solomon 2, 24). Decicum l-ar fi invidiat pe om, dacã n-ar fi cãzut înainte de creareaomului?

În ce priveºte pricina cãderii îngerilor e curatã nebunie sãspui cã îngerii s-au pogorât din ceruri ca sã se împreuneze cufemeile, cã firea aceea fãrã de trup ar fi poftit la trupurilefemeilor. Însuºi Hristos ne învaþã despre firea îngerilor: Laînviere, nici nu se însoarã, nici nu se mãritã, ci sunt ca îngeriilui Dumnezeu (Matei 22, 30).

b. Fiii lui Dumnezeu ºi fiii oamenilor

Este obiceiul Scripturii sã numeascã pe oamenii drepþi, fii ailui Dumnezeu. De aceea pe cei care se coborau din Set ºi dinfiul lui, Enos, i-a numit fiii lui Dumnezeu, pentru cã au mers peurmele virtuþii strãmoºilor lor.

Urmaºii lui Cain ºi ai fiului acestuia au fost numiþi deScripturã fii ai oamenilor.

ªi vãzând fiii lui Dumnezeu, adicã urmaºii lui Enos, cãfiiicele oamenilor sunt frumoase, s-au pornit la desfrânare, dinpricinã cã nu-ºi puteau stãpâni poftele.

Adaosul cã ºi-au luat lor femei din toate acelea pe care le-au ales descoperã multa destrãbãlare la care s-au dedat ºi carei-a condus pe ei la prãpãdul anunþat.

c. Potopul- dovadã aproniei, iar nu a mâniei

Chiar ºi dupã fapta ruºinoasã ºi dupãhotãrârea neînfrânatã a oamenilor,vedem bunãtatea lui Dumnezeu carezice: Nu va rãmâne Duhul Meu înoameniii aceºtia în veac, pentru cã sunttrupuri. ªi vor fi zilele lor o sutãdouãzeci de ani.

Iatã cã la îndelunga Lui rãbdareîntinsã pe cinci sute de ani cât i-apovãþuit Noe, le mai adaugã încã untermen de întoarcere, ca un ultimatum:un rãgaz de o sutã douãzeci de ani.

ªi erau uriaºi pe pãmânt în zileleacelea. ªi intrau fiii lui Dumnezeu lafiicele oamenilor ºi le nãºteau lor; aceia erau uriaºii cei dinveac, oamenii cei vestiþi.

Uriaºii despre care se vorbeºte sunt progeniturile robuste latrup, dar ºubrede la suflet, rezultate din legãtura nelegitimãdintre desfrânaþii care ajunseserã a fi numai trupuri.

ªi a vãzut Domnul Dumnezeu cã s-au înmulþit rãutãþileoamenilor pe pãmânt ºi cã fiecare cugeta în inima lui custãruinþã la cele rele.

Cuvântul vãzând aratã îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu.Trecea cu vederea tot amânând în aºteptarea îndreptãrii. Dar avãzut cã fiecare cugeta rãutatea. Prin spusa aceasta Scripturaaratã cã nu numai tânãrul sãvârºea aceste fapte, ci ºi bãtrânul lafel cu tânãrul. Cuvântul cugetau întãreºte cã nu sãvârºeaupãcatul o datã, de douã ori, la întâmplare, ºi apoi se opreau, ci

cu sârguinþã îl cugetau în inima lor ºi-l sãvârºeau neîncetat.Fiecare! Deci nici copiii fragezi nu erau lipsiþi de pãcate; cu toþiidin pruncie se luau la întrecere sã facã pãcate; fiecare aveaambiþia sã întreacã în fãrãdelegi pe semenul sãu. Aºa descrieSfântul Ioan gurã de Aur urgia pãcãtuirii care cuprinsese ca unfoc ce mistuia pe toþi contemporanii lui Noe, mari ºi micilaolaltã.

ªi I-a pãrut rãu Domnului Dumnezeu cã a fãcut pe om pepãmânt. ªi S-a cãit. ªi a zis Domnul Dumnezeu: pierde-voi depefaþa pãmântului pe omul pe care l-am fãcut, de la om pânã ladobitoace ºi de la târâtoare pânã la pãsãrile cerului; pentru cãîmi pare rãu cã i-am fãcut pe ei.

Hotãrârea aceasta surprinde judecata înaltã a lui Dumnezeuºi confirmã cã potopul este dovada proniei, iar nu a mânieidivine, din urmãtoarele considerente:

- prãpãdul vine dupã sute ºi sute de ani de aºteptare apocãinþei din partea oamenilor;

- aratã cã Dumnezeu nu îngãduie creºterea progresivã,alarmantã a rãutãþii, ci pune stavilã pãcatului;

- în planul pedagogiei, a stins neamurile de atunci ca pe unaluat rãu, ca sã nu ajungã pentru generaþiileviitoare dascãli ai rãutãþii;

- în planul iconomiei mântuirii neamuluiomenesc, e o intervenþie prin careDumnezeu îºi aratã preocuparea de amenþine umanitatea la un minim de bine,nelãsând-o în paraginã, cât sã se strice cutotul. Îi taie „coroana” cuprinsã de boalã,dar îi pãstreazã rãdãcina neatinsã,ocrotindu-l pe Noe - ca unul care purtaaleasa spiþã a lui Set, din care avea sã senascã Mântuitorul.

Unii au întrebat: dacã potopul nu edovada mâniei, este raþionalã pierderea

dobitoacelor care nu aveau vinã pentru pãcatele celor de atunci?Sfântul Ioan rãspunde: animalele n-au fost fãcute pentru eleînsele, ci pentru om. Dupã cum la început slava omului aînsemnat ºi armonia lor, tot aºa ºi cãderea omului a însemnatdezordinea ºi sfâºierea la care au ajuns, iar acum la osândaoamenilor iau parte ºi ele. Asta pentru cã rãul din plan spiritual,moral se repercuteazã în plan fizic, iar când a cãzut cel întâi-zidit, ºi pãmântul a fost blestemat. În ordine inversã, atuncicând omul va fi încununat iarãºi, din fericirea omului se varãsfrânge ºi asupra fãpturilor care vor fi atrase iarãºi la slava lui,dupã cum spune Apostolul Pavel cã însãºi fãptura se va liberadin robia stricãciunii spre libertatea fiilor slavei lui Dumnezeu(Romani 8, 21).

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, AmaliaConstantinescu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XIX)

CCCCoooonnnntttteeeemmmmppppoooorrrraaaannnniiii iiii lllluuuu iiii NNNNooooeeee

Aºa cum este îndeobºte cunoscut de cãtretoþi, apa este elementul esenþial al vieþii. Apaeste foarte mult rãspânditã în naturã, în toatetrei straturile de agregare, sub formã de gazsau vapori de apã - ceaþã, aburi ºi nori - înatmosferã, sub formã lichidã în râuri,mlaºtini, lacuri, mãri sau oceane ºi subformã solidã sau gheaþã. Ea acoperã maimult de 70% din suprafaþa pãmântului atâtlichidã cât ºi solidã, fiind necesarã vieþii depe pãmânt ºi constituie o mare parte alucrurilor vii, a tot ceea ce înseamnã viaþã.Fântâna este ansamblu de dispozitive, pieseºi obiecte, de cele mai multe ori imobile,care au întotdeauna o valoare sculpturalã ºiesteticã, în care apa curge dintr-o sursã,conform cuvântului din limba latinã fons, umple un anumitbazin ºi este apoi deversatã, dar, de cele mai multe ori, esterefolositã fiind utilizatã prin reciclare. Biserica a rânduit pentrusfinþirea fântânii mai multe rugãciuni, în legãturã cu momentele

ridicãrii ei sau cu unele incidente ce pot avea loc înlegãturã cu aceasta. Astfel, avem rugãciuni „laînceputul sãpatului fântânii”, „dupã terminareafântânii” ºi „atunci când a cãzut ceva spurcat înfântâna cu apã”. Remarcãm faptul cã de fiecare datãse foloseºte apa sfinþitã. În primele douã situaþii sesãvârºeºte înainte sfinþirea cea micã a apei, iar înultimul caz se întrebuinþeazã apa sfinþitã de laBotezul Domnului.

Rugãciunea laînceputul sãpatuluifântânii

Este o rugãciune de cerere cãtre Dumnezeu „Celcare din piatrã seacã a fãcut sã curgã izvoare de ape ºi a adãpatpoporul cel însetat”, Lui ne rugãm „sã asculte rugãciune ºi sãdãruiascã în acel loc apã limpede, bunã, îmbelºugatã pentrutrebuinþe ºi nevãtãmãtoare la bãut, pentru ca ºi întru aceasta sã

fie slãvit preasfânt numele Sãu”.

Rugãciune dupã terminareafântânii

Este tot o rugãciune de cerere cãtre „Dumnezeu, Care ne-adãruit nouã toate bunãtãþile cele pãmânteºti” ºi pe care îl rugãmsã „cureþe apa fântânii de toatã necurãþia ºi sã o sfinþeascã cuDuhul Sfânt spre a fi curatã celor ce vor bea din ea.”

Rânduiala ce se face cânda cãzut ceva spurcat înfântânã

„Molitfelnicul” subliniazã cã, mai întâi, se cuvine sã se scoatãdin fântânã toatã apa, împreunã cu tot mâlul ºi spurcãciunile.Apoi, preotul, aprinzând lumânãri ºi luând cãdelniþa, cãdeºtefântâna împrejur. Dupã aceea toarnã în chipul crucii, de trei ori,apã sfinþitã de la Botezul Domnului. ªi, stând cu faþa spre rãsãritva rosti o rugãciune în care cere, printre altele „sã cureþe detoatã spurcãciunea ºi necurãþia fântâna”. Se mai roagã „sã nuosândeascã pe om pentru nedesãvârºirea minþii ºi pentruneputinþa gândurilor” ºi „sã-l cureþe de toatã întinãciuneatrupului ºi a sufletului ºi sã sfinþeascã apa cu Duhul Sãu celSfânt”. La final va citi rugãciunea de la terminarea fântânii.

Pr. Florin IORDACHE

Moliftelnicul tâlcuit

RRRRuuuuggggããããcccciiiiuuuunnnniiii ppppeeeennnntttt rrrruuuu ssss ffff iiiinnnnþþþþ iiii rrrreeeeaaaa ffffâââânnnnttttâââânnnniiii iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

LITERATURÃ ªI CREDINÞÃLECÞIA DEMNITÃÞII

SCRIITORICEªTIExistã un moment în viaþa fiecãrui creator, în care propria-i

artã întâlneºte elementul teologic ºi – pentru o clipã – pare sãfuzioneze cu el. Convertirea prin literaturã nu ne este strãinã ºi nuconstituie un subiect nou. O parte din scrierile lui Blaga, Arghezi,Gala Galaction, Vasile Voiculescu au conotaþii religioase ºi maimult decât atât primii trei, având la bazã formarea teologicã,devin ºi membri titulari ai Academiei Române.

O surprizã a împletirii literaturii cu religia ne-o oferã MihailSadoveanu, al cãrui început a fost marcat încã din „Anii deucenicie”. Aici scriitorul ne mãrturiseºte cã „la vremea aceea”citea Sfânta Scripturã, arãtând o deschidere totalã ºinecondiþionatã cãtre literatura culticã religioasã ºi prin simplufapt cã îºi susþinea vehement punctul de vedere cu privire latraducerea pe înþelesul tuturor al Sfintei Scripturi precum ºi largasa rãspândire. Astfel, în 1905 îi împãrtãºeºte lui Spiru Haret ideeacã Biblia „ar trebui distribuitã gratis – într-o ediþie cartonatã ºiilustratã – în orice colibã a þãrii; sã stea sub icoane ºi-n casacãrturarului ºi-n casa analfabetului, la acesta din urmã cunãdejdea cã va veni ºi ºtiutorul de carte s-o deschidã”. Nobilãidee!

Acestui început i-a urmat „întâlnirea” decisivã, de dupãprimul rãzboi mondial, între condeiul sãu ºi textele biblice. Aºaapar între anii 1920 – 1934 primele sale volume de povestiri cucaracter religios : „Povestiri de petrecere ºi folos” (1920, 1923),„Lacrimile ieromonahului Veniamin…” (1922, 1926), „SpreEmaus” (1924), „Sfintele amintiri” (1926), „Istoria sfinþiilorVaralaam ºi Ioasaf de la India” (1930), „Inima noastrã” (1934),„Legende sfinte” (1947). Chiar dacã aceste scrieri fac „trimiterela universul cãrþilor religioase, apãrute în ºi dupã aceastãperioadã” ele „indicã doar vag amploarea înrâuririi exercitate deBiblie asupra operei sadoveniene” este de pãrere I. Opriºan carene spune în continuare cã „sub influenþa contactului tot mai intimcu textele sacre ºi a aprofundãrii sensurilor lor, proza autorului seîncarcã cu o subtextualitate neobiºnuitã creaþiilor anterioare ºi cuo reflexivitate de intensã coloraturã gnomicã. În aspiraþia sa spreesenþializare, prozatorul întrevede în formula narativã biblicãsoluþia idealã de transpunere artisticã a gândurilor. Drept urmare,topica frazei, arcuirea perioadelor, structurarea discursului capãtãinflexiuni sacral–psalmodice, imprimând întregului o acutãtensiune liricã” (I. Opriºan, Biblicul în opera lui M. Sadoveanu –prefaþã la ediþia din 1992 a Psalmilor în traducerea lui MihailSadoveanu, Bucureºti, Ed. Saeculum).

Între anii 1934 – 1940 creaþia teologicã sadovenianã se pare cãatinge apogeul prin traducerea a 91 din Psalmii lui David. Alãturide ei apare în opera lui Mihail Sadoveanu atât traducereapsalmului 104, tãlmãcirea primului capitol al Genezei cât ºi ºase„Creaþii lirice” ale scriitorului „în maniera Psalmilor”, prin acestecreaþii lirice Sadoveanu lasã generaþiei noastre – înainte de toate– o frumoasã pildã despre respect literar ºi demnitatescriitoriceascã. Este foarte trist de amintit ºi mai mult decâtnedemn pentru scriitorii de astãzi faptul cã în rândurile lor existão anumitã grupare pseudo-literarã, care atacã sistematic, prinscrierile lor, fiinþa religiei, îndemnând la imoralitate, sperând sãdenigreze fiinþa umanã ºi fãcând eforturi disperate sã profanezesacrul, adicã sã-l transforme în profan. Ruºine !... Toþi oameniipânã la urmã „trec în nimicul de unde au ieºit” ºi „viaþamuritorilor e ca un vis” – le-ar spune probabil Mihail Sadoveanu(„Viaþa lui ªtefan cel Mare”) – dar înþelepciunea rãmâne pentrucã a fost „cel dintâi fulger între viaþã ºi moarte”, veºnicia aºezatã„înaintea tuturor începuturilor” („Fraþii Jderi” ºi „DivanulPersian”)…

Amalia Elena CONSTANTINESCU

Cartea autobiograficã mai susmenþionatã scrisã de celebrul muzicianEmil Bâclea, a cãrui viaþã a fostînchinatã afirmãrii muzicii româneºti ºi aînvãþãmântului muzical de la nivelpreuniversitar la cel universitar,reprezintã o traiectorie a activitãþii salepedagogice, de instrumentist ºidirijorale, desfãºuratã pe parcursul aºaizeci de ani.

Cartea, prefaþatã de Prof. univ. dr.Grigore Constantinescu, preºedinteleUniunii criticilor muzicali din România,este împãrþitã în patru mari capitole bineconturate, capitole în care este descrisãcu lux de amãnunte întreaga sa activitatemuzicalã ºi de suflet, construirea uneibiserici ortodoxe la Bruxelles (Belgia).

În capitolul „România 1940-1973”, autorul îºi prezintãautobiografic originea samoldoveneascã precum ºi intensa saactivitate de instrumentist, organizatoral unei orchestre simfonice, profesor ºidirector al noii înfiinþate ªcoli Nr. 1 deMuzicã din Bucureºti, al cãrei ctitornecontestat se considerã.

Tot în acest capitol sunt redate pelarg succesele în þarã ºi peste hotareleei ale foºtilor sãi elevi deveniþi ulteriormari personalitãþi ale muziciiromâneºti ºi europene ca: AurelianOctav Popa, Ileana Cotrubaº, EugenCicero, Nicolae Brânduº, DinuCiocan, Dan Iordãchescu, OctavianNaghiu, Gheorghe Crãsnaru ºi alþii.

Aici sunt menþionaþi ºi reputaþiiprofesori ai acestei ºcoli, personalitãþinotorii ale muzicii româneºti, întrecare menþioneazã pe Filaret Barbu(compozitor); Maria Tãnase(cântãreaþã); Emanuel Elenescu(dirijor); Iosif Conta (dirijor);Gheorghe Manoliu (violonist); VictorGiuleanu (teoretician) ºi alþii.

În partea ultimã a acestui capitolprofesorul Bâclea îºi prezintã activitateapedagogicã ºi de interpret (la fagot)desfãºuratã la Conservatorul de MuzicãCiprian Porumbescu, azi UniversitateaNaþionalã de Muzicã din Bucureºti,precum ºi unele aprecieri scrise dinpartea unor marcante personalitãþi alemuzicii româneºti ºi culturale ca:Constantin Silvestri, George Georgescu,Dan Smântânescu, Ion Dumitrescu,Romeo Drãghici, Viorel Cosma ºi alþii.

În capitolul intitulat Germania 1973-1993 – Bremerhaven, autorul îºiprezintã mai întâi activitatea sa deinterpret fagotist, cea de organizator alunei orchestre simfonice, precum ºi ceade dirijor al acelei orchestre cu ajutorulcãreia a dat nenumãrate concerte înmarea salã a bisericii din Bremerhavenprecum ºi în întreaga Germanie ºi înafara graniþelor ei.

Aici având experienþa unei ºcoli demuzicã câºtigatã în România, profesorulEmil Bâclea purcede cu acelaºi elan laînfiinþarea unei ªcoli de muzicã unde apregãtit nenumãraþi elevi care s-auafirmat pe plan naþional ºi internaþionalca fagotiºti de prestigiu între caremenþioneazã pe: Dagmar Riedel, HelgaWerner, Frank Mezer ºi alþii.

Cu ajutorul elevilor acestei ªcoli,profesorul Bâclea înfiinþeazã ºi aiciorchestra simfonicã a ºcolii intitulatã„Camerata” cu ajutorul cãreia participãla diferite festivaluri de muzicã având înprogram lucrãri ale marilor compozitoridin întreaga lume între care

menþioneazã: Sonata pentru fagot deAntonio Vivaldi; Cvartetul pentru fagotºi trei instrumente de coarde de FrançoisDevienne; Concert pentru fagot ºi piande Gabriel Perné; Lieduri de Brahms;Sonate de Mozart; Dvorak; Schumann;Musorgski; Saint-Saëns; Poulenc; PaulJelescu ºi alþii.

În partea ultimã a acestui capitolautorul luându-ºi adio de la colegi,prieteni ºi autoritãþile locale ale oraºuluiBremerhaven, trece la Bruxelles înBelgia (1993-2010) unde desfãºoarã oactivitate de multilateral muzician ºi omde acþiune filantropicã ºi de ataºamentsincer faþã de Biserica noastrã Ortodoxã.

Astfel printr-o lucrare divinãnecunoscutã ba chiar surprinzãtoare,

profesorul Bâclea întrã în contact directcu slujitorii Bisericii Ortodoxe Românea cãror profundã dorinþã era de a avea eiºi credincioºii lor propria bisericã încapitala Belgiei, unde au ajuns dinmotive necunoscute chiar de ei, de a seruga în limba ºi tradiþia Bisericii noastreOrtodoxe.

Astfel paralel cu activitatea sa dedirijor de orchestrã, profesorul Bâcleaîmpreunã cu soþia viziteazã la 3 ianuarie2000 pe preotul Vasile Palade care aveaîndatorirea de a oficia slujbele ortodoxeîn impunãtoarea Catedralã „SfântaEcaterina” din Bruxelles ºi unde capelanoastrã ortodoxã „Buna Vestire” îºiprimea credincioºii în duminici ºisãrbãtori.

Dupã oficierea Sfintei Liturghiiprofesorul Bâclea a primit toateinformaþiile de la preotul Palade cuprivire la condiþiile improprii în care seoficiau slujbele fiind în permanenþãderanjaþi de turiºtii care vizitauimpunãtoarea Catedralã catolicã „SfântaEcaterina”.

Tot cu acest prilej, profesorul Bâcleaa aflat cã preotul Joannis Klis aparþinãtorBisericii Elene din Bruxelles aveabinecuvântarea Patriarhului Justinian dea se ocupa de românii ortodocºi dinBelgia ºi care cu prima sa vizitã înRomânia a primit Crucea Patriarhalã dinpartea Înaltului ierarh.

Atât aprecierile Patriarhului Justiniancât ºi ideea ce încolþise în capulprofesorului de a avea ºi româniiortodocºi o bisericã a lor, l-au determinatsã plece în cãutarea cumpãrãrii unei

biserici pãrãsite sau gãsirii unei locaþiipentru ridicarea mult doritei BisericiOrtodoxe.

În urma acestor febrile cãutãriprofesorul Bâclea împreunã cu preotulVasile Palade alcãtuiesc o delegaþieformatã din câþiva membrii aicomunitãþii ortodoxe din Bruxelles înfrunte cu Academicianul VirgilConstantinescu ºi cu Înaltabinecuvântare a Î.P.S. Iosif, mitropolitulEuropei Centrale ºi Meridionale ºi mergla primarul din comunele Ixelles ºi Saint-Gilles, pentru a cumpãra biserica„Sfânta Treime”, o capodoperãarhitecturalã, dar închisã de 10 ani dinlipsa de fonduri pentru renovare.

Demersurile acestea însã nu au avutsorþi de izbândã, iar profesorul Bâcleacautã cu febrilã îndârjire alte soluþiisalvatoare nobile-i sale idei de „ridicarea unei biserici în capitala Belgiei”.

Prilejul s-a ivit întrucât SenatulUniversitãþii Naþionale de Muzicã dinBucureºti, a hotãrât acordarea premiului„Emil Bâclea pentru fagot” iar venireasa în România pentru a-ºi lua premiul acoincis cu premierea de cãtrepreºedintele României din acea perioadãD-l Ion Iliescu care i-a acordat la 24iunie 2001 „Ordinul Naþional pentrumerit în Grad de Comandor”, în semnde apreciere a activitãþii sale pusã înslujba culturii româneºti atât în þarã câtºi în strãinãtate.

Tot cu prilejul venirii sale în þarãprofesorul Bâclea a fost primit înaudienþã ºi de vrednicul de pomenirePatriarhul Teoctist care pentru domniasa a însemnat „un moment crucial pecare nu-l va uita tot restul vieþii” (pag.94) ºi pe care l-a rugat sã uzeze deautoritatea sa eclezialã pe lângãMinisterul Culturii ºi Cultelor ºi pe lângãGuvern, pentru a ajuta comunitatearomâneascã din Bruxelles sã aibã unlocaº propriu de închinãciune ºirugãciune.

Dupã multe alte cãutãri ºi dupãintervenþii scrise adresate atâtautoritãþilor laice belgiene, cât ºiautoritãþilor eclesiale catolice ºifranciscane s-a ajuns la concluzia cã obisericã franciscanã pãrãsitã ºineîngrijitã de 20 de ani ºi scoasã lavânzare în anul 2005 sã fie cumpãratã decãtre Statul Român ºi Patriarhia Românãla preþul de un milion douã sute de euro.

Planurile de transformare a fosteimânãstiri franciscane într-o catedralãortodoxã pe model bizantin au fostîncredinþate preºedintelui Arhitecþilordin România, Domnul ªerban Sturdza.

Toate aceste eforturi depuse deprofesorul Bâclea – la venerabila vârstãde 80 de ani – au fost susþinute de Î.P.S.Iosif, mitropolitul Europei Centrale ºiMeridionale cu reºedinþa la Paris ºi devrednicul de pomenire Patriarh alBisericii Ortodoxe Române din aceeaperioadã Teoctist Arãpaºu.

Însoþitã de ilustraþii ale desfãºurãriievenimentelor ºi ale personalitãþilorbelgiene ºi româneºti care au contribuitla realizarea acestui ideal al Bisericii ºineamului românesc, cartea profesoruluiBâclea constituie o realã ºi fericitãcontribuþie adusã stabilirii unor relaþiiprieteneºti ºi durabile între bisericilenoastre.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

Emil Bâclea, „„DDee llaa uuttooppiiee llaa rreeaalliittaattee””,,

Bruxelles, 2010

RReecceennzziiee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Proscomidia (gr. proskomidi, de la proskomizein= a aduce, a puneînainte, a oferi)- este ritualul sau rânduiala pregãtirii ºi binecuvântãrii(afierosirii) Cinstitelor Daruri, adicã a materiei (pâinea ºi vinul)jertfei liturgice.

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, deºi în Liturghieraceastã rânduiala are forma ºi întinderea unei adevãrate slujbe aparte,cu un titlu propriu, cu o formulã de binecuvântare, la început ºi cuuna de încheiere, la sfârºit.

Ritualul Proscomidiei constã în pregãtirea ºi binecuvântarea sauafierosirea Darurilor de pâine ºi vin pentru Sfânta Jertfã. Rugãciuneade afierosire sau Rugãciunea Proscomidiei este cea mai importantãdin ritualul Proscomidiei pentru cã prin ea pâinea ºi vinul aduse decredincioºi primesc caracterul de ofrande sau daruri de jertfã.PPrroobblleemmee pprraaccttiiccee lleeggaattee ddee rrâânndduuiiaallaa PPrroossccoommiiddiieeii

În ceea ce priveºte sãvârºirea proscomidiei se poate puneîntrebarea dacã este corect sã facem proscomidia cu un cuþit, adicã sãtãiem cu acesta artosul, miridele ºi celelalte ºi dupã aceea tipologicsã folosim copia, fãrã sã tãiem cu ea, ci numai ca sã o punem pestepãrticele, spunând diferitele cuvinte sfinte?

Preoþii slujitori din ziua de astãzi cu toate cã cunosc tradiþia ºi nuo pun la îndoialã, însã întâmpinã în practicã probleme care îi silesc sãfoloseascã un alt obiect pentru a tãia miridele.MMããrrttuurriiii iissttoorriiccee ddeesspprree ffoolloossiirreeaa SSffiinntteeii CCooppiiii

Deºi iniþial pregãtirea obligatorie a darurilor se fãcea cu un cuþitobiºnuit, pentru a fi simbolizatã acea suliþã cu care a fost împunsãcoasta Domnului pe cruce (Ioan 19, 34), instrumentul cu care se tãiaartosul a luat forma ºi numele suliþei. Cu aceasta se fãcea nu numaiîmpungerea pãrþii drepte a Agneþului, întru pomenirea coasteiîmpunse cu suliþa a Domnului, ci ºi tãierea din prescurã ºi scoatereaAgneþului, crestarea lui în chipul crucii ºi pecetluirea precedentã în

chipul crucii a prescurii aduse ca jertfã. Când, mai târziu, s-auintrodus miridele Nãscãtoarei de Dumnezeu, ale diferitelor cete ºimiridele pentru cei vii ºi pentru cei morþi, tot cu copia se fãceaupãrticele necesare.

Din secolul al XII-lea ºi dupã, rânduielile tipiconale dinmanuscrise ºi Rânduiala Dumnezeieºtii Liturghii a lui Filotei vorbescclar despre aceastã folosire a copiei ºi numai a ei. De la Pãrinþi, dejaTeodor Studitul vorbeºte despre „copia preoþeascã” (Împotrivaiconomahilor, 1). Dintre sfinþii tâlcuitori ai Dumnezeieºtii Liturghii,Gherman al Constantinopolului ºi Teodor al Andidelor spun cãaceastã copie „este în locul suliþei cu care a împuns pe Hristos pecruce sutaºul Longhin... chiar dacã încã nu este timpul acesteia”(Gherman I, Istoria bisericeascã ºi vederea duhovniceascã. Teodoral Andidelor, Introducere pe capitole, 9). Sofronie al Ierusalimuluivorbeºte despre artosul care „este tãiat ... de cãtre diacon sau preot cuun anume cuþit, care suliþã/copie se numeºte” ºi prin care se facetãierea „ca sã nu trecem cu vederea împungerea cu suliþa apreacuratei coaste de la Patima sfântã a crucii, din care îndatã a ieºitsânge ºi apã” (Cuvânt care cuprinde toatã istoria bisericeascã... 8 ºi10). Nicolae Cabasila explicã mai pe larg cele ce se întâmplã laProscomidie ºi înþelesul folosirii copiei: „Patima lui Hristos ºimoartea Lui în el (amnos) o scrie, ca pe o tãbliþã; ºi toate câtesãvârºeºte preotul atunci -pe unele dupã trebuinþã, pe altele într-adins-, spre acest înþeles le face. Ele alcãtuiesc o istorisire, prin actesimbolice, a Patimilor ºi a morþii lui Hristos... parcã ar spune: astfelvenit-a Domnul spre patimã, astfel a murit, aºa a fost împuns încoastã, aºa a curs sângele ºi apa din coasta cea însuliþatã... ºi înfigândde mai multe ori copia, preotul taie astfel pâinea... Cãci el întipãreºteîn pâine crucea... ºi dupã aceea împunge Agneþul în partea dreaptã...De aceea, cuþitul cu care se face împungerea se numeºte suliþã (copie)

ºi este fãcut chiar în formã de suliþã, aducându-ne aminte de suliþa dela rãstignire. ªi astfel, prin lucrarea lui, povestind acestea, citeºtecuvintele istoriei (evanghelice): ªi unul din ostaºi...” (TâlcuireaDumnezeieºtii Liturghii, 6-8). La fel scrie ºi Simeon al Tesalonicului(Dialog, cap. 84-85). Acelaºi autor vorbeºte ºi despre scoatereamiridelor cu copia (Dialog, cap. 94).CCaauuzzaa nneeaajjuunnssuurriilloorr lleeggaattee ddee ffoolloossiirreeaa CCooppiieeii

În timpurile moderne, industria obiectelor bisericeºti atransformat sfânta copie aproape într-un curat „accesoriu” deîmpodobire al obiectelor sfinte, fãrã nicio valoare practicã. Estecunoscut faptul cã de multe ori cu aceastã copie este imposibil sã taiecineva artosul sau ºi sã o þinã bine în mânã. Vechile copii, care eraufãcute de meºteri pricepuþi care ºtiau nu numai întrebuinþareasimbolicã, dar ºi pe cea practicã a acestui instrument în cult, erau cuadevãrat „cuþite” cu un mâner de lemn, de multe ori ºi cu o formãexterioarã care ajuta destul de mult la tãiat, pe care preoþii seîngrijeau sã le ascutã ca sã poatã fi folosite la tãierea Agneþului ºi amiridelor, aºa cum o cer rânduielile tipiconale. Astãzi nu este cevaexagerat sã spunem cã Biserica nu mai deþine controlul sauîndrumarea pentru prelucrarea obiectelor sfinte. În felul acesta copiaa ajuns „o umbrã de suliþã”.AAssppeeccttee

Dacã lucrurile rãmân pe calea pe care merg astãzi, folosirea copieiva ajunge una curat tipiconalã, aºa cum o descrie întrebarea, iar îngeneraþia urmãtoare tinerii preoþi se vor întoarce hotãrât la cuþit ºi vorînvãþa în ºcoli cã, cu acest instrument ciudat pãrinþii noºtri au stãruitsã facã Proscomidia, deoarece erau oameni foarte teoretici ºisimbolici ºi deloc practici ºi realiºti (apud Ioannis Foundoulis,Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 331-333).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

PPrroossccoommiiddiirreeaa ccuu ccuuþþiitt ººii ffoolloossiirreeaa ttiippoollooggiiccãã aa ccooppiieeii

LLiittuurrggiiccãã

Într-un timp de glasuri multiple ºi loialitãþiconfuze, este reconfortant ºi inspirator sã auzi ovoce clarã deasupra zgomotului multitudinii deglasuri. Citind Sfânta Scripturã, poporul lui Israelse gãsea într-una din perioadele sale cele maitumultoase – chiar la începutul existenþei sale canaþiune organizatã, înconjurat de culturile pãgâneale amoriþilor, fereziþilor, cananiþilor, hetiþilor,heviþilor ºi iebusiþilor. Ce formã de guvernare sãadopte, ce culturã sã urmeze, care sistem deeducaþie, chiar care religie? Rãspunsul era maimult decât clar ºi poporul, cãutând o soluþiecomplicatã, a trecut pe lângã adevãrata soluþie.Atunci Iosua, bãtrânul om de stat al lui Israel, ºi-aafirmat propriul angajament cu o hotãrâre care,literalmente, s-a fãcut auzitã în toatã lumea ºicontinuã sã fie una dintre cele mai citate afirmaþiidin lume. Care erau caracteristicile acestuijurãmânt fãcut de Iosua ºi care i-a mobilizat peoameni sã se întoarcã la Dumnezeu ºi rãmânemarele nostru exemplu pânã în acest ceas?

II.. UUnn jjuurrããmmâânntt ppeerrssoonnaall..„Cât despre mine...” (Iosua 24:15). Iosua credea

în libertatea religioasã. Nici mãcar o clipã nu aîncercat sã îi intimideze pe oameni ºi sã-i sileascã sãasculte de Domnul pe care el Îl iubea ºi Îl cunoºtea.Le-a acordat dreptul de a alege ºi posibilitatea chiarde a sluji „dumnezeilor cãrora pãrinþii voºtri le-auslujit de cealaltã parte a râului sau dumnezeiloramoriþilor, în þinutul cãrora ne-am aºezat.” Iosuaºtia cã fiecare om trebuie sã stea înaintea luiDumnezeu, cã un vot naþional pentru Yahweh nu arfi fost suficient pentru individ. Ca atare, Iosua i-alãsat pe oameni sã ºtie cã ºi acum, la fel caîntotdeauna, aveau de ales. Dar le-a mai spus ºi cãindiferent de ce vor alege ei, alegerea lui rãmâneneschimbatã. Dacã tot poporul se va întoarce lapãgânismul generaþiei anterioare sau dacã aveau sãîmbrãþiºeze dumnezeii neamurilor din jur, Iosua erahotãrât sã slujeascã Domnului Dumnezeu. Nu aaºteptat votul majoritãþii ca sã vadã de care parte sã seaºeze. Nu a aºteptat sã vadã pe ce cale are sã meargãmulþimea, nici nu a cântãrit oportunitãþile pentruprestigiul personal, ci s-a avântat într-o declaraþiepersonalã a credinþei ºi loialitãþii pentru Dumnezeul

atotputernic. Nu putem sã nu ne întrebãm câþi dintre copiii lui

Dumnezeu ar rãmâne loiali, chiar ºi afiliaþi nominalcauzei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dacãaceastã cauzã ar deveni subit nepopularã în locul undetrãiesc. Într-o societate în care este convenabil sã fimcunoscuþi drept creºtini, ar trebui sã ne întrebãm dacãam rãmâne credincioºi Domnului în caz cã situaþiafinanciarã sau poziþia socialã ne-ar fi în pericol. Evremea sã recunoaºtem cã avem o responsabilitatepersonalã ºi ne aºteaptã o judecatã individualãînaintea lui Dumnezeu. În ceea ce priveºte ucenicia,trãim într-o monarhie spiritualã, nu în democraþie. Nuaºteptãm sã vedem cum voteazã alþi creºtini dupã careacþionãm ºi noi; ci noi acþionãm aºa cum necãlãuzeºte Împãratul nostru de la tronul slavei.

IIII.. UUnn jjuurrããmmâânntt ppaatteerrnnaall „...ºi casa mea...” Iosua nu ºi-a abandonat

conceptul de libertate individualã, ci el ºi-a acceptatresponsabilitatea de cap al familiei. În mãsura în careputea sã-ºi extindã influenþa ºi exemplul, a cãutat sã îivadã ºi pe cei din casa lui slujind Domnului alãturi deel. Atâþia taþi din ziua de azi nu se preocupã sã îºiconducã familiile la o relaþie cu Dumnezeu ca sã fie omãrturie relevantã pentru lume. Au o concepþieconfuzã despre calitatea de tatã ºi nu se vãd decât ca

cei care pun pâinea pe masa familiei. Sunt prinºi înepuizante zile de luptã în jungla economicã asocietãþii noastre industriale, departe de familie cuorele sau chiar cu zilele. Când nu sunt la serviciu, seduc la club, fac sport, se recreeazã, se ocupã dehobby-urile lor ºi toate acestea îi þin departe defamiliile lor. În consecinþã, orice orientare religioasãle vine copiilor de la mama, iar dacã ºi ea esteocupatã, de la bisericã. Însã ce copil se va duce labisericã dacã ºi mama ºi tata sunt prea ocupaþi ca sã-imai intereseze aceasta? Una dintre cele mai ridicoletentative de generozitate ale pãrinþilor moderni esteconþinutã în declaraþia: „Nu vreau sã impun copiluluireligia mea, aºa cã îl voi lãsa sã îºi gãseascã el singuruna.” Nici un pãrinte conºtiincios nu îºi lasã copilul sãîºi aleagã singur ºcoala ºi îmbrãcãmintea ori sã îºigospodãreascã singur banii mai înainte de a fisuficient de pregãtit pentru aceasta. Ne instruim copiiîn ale afacerilor, în ale societãþii, în ale culturii ºidivertismentului, în ale igienei. Îi învãþãm cum sãmeargã, cum sã vorbeascã, cum sã mãnânce, cum sãînoate, cum sã vorbeascã la telefon, cum sã conducãmaºina, chiar ºi în ale cãsãtoriei. Iar în domeniul celmai important al vieþii, ne neglijãm responsabilitateaºi ne lãsãm copiii fãrã nici o cãlãuzire sau exemplu înceea ce priveºte cunoaºterea lui Dumnezeu ºi relaþiacu El. Cãminul este cea mai puternicã organizaþie depe faþa pãmântului în ale mântuirii, iar pãrinþii careignorã sau refuzã sã capitalizeze aceastã oportunitatese priveazã de acea parte favorizatã pe careDumnezeu le-a încredinþat-o în planul lui de mântuirea omenirii.

IIIIII.... UUnn jjuurrããmmâânntt ppoozziittiivv „Vom sluji...” Iosua nu a spus cã el ºi familia lui

se vor angaja într-o analizã psihologicã a luptei lorspirituale sau cã va încerca sã inspire o emoþiespiritualã, ci el a spus cã are de gând sã slujeascãDomnului. El ºi familia lui aveau sã se implice activîn orice purta expresia harului lui Dumnezeu în viaþapersonalã, în cãmin ºi societate. Ei aveau sã accepteproblemele timpului lor ca probleme personale ºi vorlucra cu sârg pentru a le rezolva sub conducerea luiDumnezeu. Ei aveau sã caute pe cei care aveau nevoiede o mânã de ajutor, de o inimã simþitoare ºi un spiritbinevoitor. Ei aveau sã recunoascã faptul cã fiecare

talent ºi ocazie reprezentau modul lui Dumnezeu de ali se descoperi. Aveau sã-ºi trãiascã religia dincolo decele patru ziduri ale tabernacolului în care cântaulaude lui Dumnezeu. Nu aveau sã ia poziþie împotrivaanumitor lucruri, ci aveau sã ia poziþie pentruDumnezeu. ªtiau cã dacã erau ocupaþi sã slujeascãDomnului, nu le mai rãmânea timp sã slujeascãdiavolului. Acum faceþi comparaþie cu modul în carenoi ne învãþãm copiii sã creadã cã este absolutacceptabil sã aibã propriile lor idei despre Dumnezeu,cu condiþia sã nu fie prea evidente sau ofensatoarepentru ceilalþi ºi sã le þinã pentru ei. Cum ar puteaIisus Hristos sã fie preamãrit în minþi care se gândescla El ºi inimi care simt despre El, dar vieþi care nu facnimic pentru El?

IV. Jurãmânt public„Iosua a zis întregului popor”. Consacrarea nu a

fost fãcutã înaintea unui grup restrâns de prieteni.Iosua era obiºnuit sã lupte în câmp deschis ºi nupunea preþ pe intrigi, discuþii secrete ºi compromisurisubtile. El ºi-a fãcut cunoscutã credinþa la prieten ºiduºman, credincios ºi necredincios, evlavios ºineevlavios deopotrivã. Religia lui Iisus Hristos nutrebuie luatã ca apartenenþã la o lojã secretã sau la unclub. Iisus a spus clar cã trebuie sã-L mãrturisimînaintea oamenilor ºi ne-a avertizat cu privire laconsecinþele veºnice ale refuzului de a face astfel(Mat. 10: 32, 33). El nu acceptã admiratori secreþi.Cei care aspirã la privilegiul de a fi ucenicii Luitrebuie sã aibã în vedere cã El a spus cã trebuie sã neluãm crucea, sã ne lepãdãm de noi înºine ºi sã-iurmãm. La fel de clar a spus ºi cã cei care nu sunt cuEl sunt împotriva Lui ºi cã nici un om nu poate slujila doi stãpâni în acelaºi timp.

VV.. CCoonncclluuzziiee ººii aappeellCivilizaþia contemporanã seamãnã cu o turmã

speriatã, dusã la tãiere. Poate cã nu ne-a mai rãmasmult timp. Poate cã civilizaþia noastrã este asemeneaunui vas care se scufundã ºi de pe care nimeni nu sepoate salva. Noi putem salva pasagerii. Sã ne definimclar poziþia pentru Dumnezeu, pentru noi înºine ºipentru lumea înconjurãtoare, sã ne conducemfamiliile sã adopte o poziþie similarã ºi sã începem sãslujim activ ºi public Dumnezeului nostru.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

„„SSLLUUJJEEªªTTEE TTUU ªªII CCAASSAA TTAA LLUUII DDUUMMNNEEZZEEUU““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Dupã „Unul Sfânt, Unul Domn...”, cântãreþiirostesc Chinonicul zilei ºi citesc în continuare atreia parte a rânduielii Împãrtãºirii.

În Sfântul Altar dupã Ecfonisul „Sã luãmaminte! Sfintele sfinþilor”, Agneþul se frânge ºise împarte în patru: IS-HR-NI-KA. Fiecareparte are deasupra douã litere ºi se aºeazã cruciºdeasupra Sfântului Disc:

ISNI KA

HRÎn momentul frângerii ºi împãrþirii, preotul

spune cu luare aminte ºi teamã:Se frânge ºi Se împarte Mielul lui

Dumnezeu, Cel ce Se frânge ºi nu Sedesparte, Cel ce Se mãnâncã pururea ºiniciodatã nu Se sfârºeºte, ci pe cei ce seîmpãrtãºesc îi sfinþeºte.

Aceastã împãrþire se face ºi din motivepractice, se uºureazã astfel, împãrtãºireapreoþilor ºi a credincioºilor. La fel a fãcut ºiIisus Hristos la Cina ce de Tainã: „Luând pâineaa binecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat ucenicilor”.Dintr-un Agneþ se împãrtãºesc toþi credincioºii.De la Cina cea de Tainã pânã la sfârºitulveacurilor, pâinea se împarte frântã ca hranãspre îndumnezeire ºi nemurire celor botezaþi,spre iertarea pãcatelor ºi viaþa de veci. Esteobligatoriu sã se taie prima datã în patru pãrþi ºidupã aceea în pãrticele mai multe, ca sã seîmpãrtãºeascã toþi. Acesta este motivul pentrucare, în timpurile apostolice, Sfânta Euharistiese numea „frângerea pâinii”. Sfânta Pâine,Mielul lui Dumnezeu deºi se taie în bucãþele,fiecare pãrticicã, oricât de micã, îl conþine peHristos întreg. Pentru aceea ºi spunem: „Sesfãrâmã ºi se împarte”, adicã se taie în multepãrticele.

Un suflet a avut curiozitatea sã afle dacãMãrgãritarul, mare sau mic este Hristos înîntregime. ªi într-o duminicã, în timp ce sepregãtea sã se împãrtãºeascã, L-a vãzut cuochii duhovniceºti ai sufletului în linguriþã peHristos întreg. Acest Hristos se uneºte cu omul.

Se frânge ºi Se împarte Mielul luiDumnezeu, Cel ce Se frânge ºi nu Sedesparte. Sfântul Agneþ se taie dar nu seîmparte. În pãrticica pe care o primeºte fiecarecredincios, oricât de micã ar fi, se dã SfântaPâine întreagã, Trupul Domnului întreg, Mielullui Dumnezeu, Unul ºi neîmpãrþit, care S-ajertfit pe Cruce.

Sfântul Varvar era pirat înainte sã-Lcunoascã pe Hristos ºi dupã o incursiune pecare a fãcut-o cu tovarãºii sãi împotrivalocuitorilor Akarnei, s-a ascuns ºi a trãit ca unsãlbatic în munþi. Devenise spaima tuturorlocuitorilor din împrejurimi, într-o zi, l-a vãzutde departe pe preotul satului Trifos, pãrinteleIoan Nikoplolitul, intrând în biserica SfântulGheorghe, sã sãvârºeascã Sfânta Liturghie.

Fãrã sã piardã timp, a urzit planul sã-ltâlhãreascã ºi sã-l ucidã pe evlaviosul preot. Aîntârziat, însã, ºi a ajuns la bisericã înmomentul când preotul începuse SfântaLiturghie. Intrând în bisericã cu gânduriucigaºe, s-a aflat în faþa unei mari minuni. L-avãzut pe preot scãldat în luminã dumnezeiascã,aflãndu-se în faþa Sfintei Mese, dar necãlcândpãmântul. Doi bãrbaþi tineri, care de asemenea,strãluceau ca soarele, îl þineau pe preot debraþe ºi-l ridicau deasupra pãmântului, cam laun metru. Deodatã, a simþit rãspândindu-se omireasmã din altã lume. Îngerii înconjuraserãSfânta Masã ºi cântau doxologii Mielului luiDumnezeu. ªi iatã cã a apãrut atunci un Pruncfericit. Îngerii îl þineau pe mâini ºi L-au adusºi L-au aºezat pe Sfântul Disc. ChipulPruncului dumnezeiesc strãlucea de luminãiar îngerii îi admirau cu teamã frumuseþea maipresus de lume. Când a venit vremeaVohodului, preotul s-a apropiat deProscomidiar ºi a luat în mâini CinstiteleDaruri. Când a ieºit cu ele, Varvar a vãzut cãpe pãrintele Ioan îl sprijineau îngerii sã nucadã ºi sã verse Sfintele. Urmãrea cutremuratde teamã toate cele pe care iubirea luiDumnezeu îi îngãduia sã le vadã. SfântaLiturghie a continuat, s-a zis Crezul ºi s-aajuns la Prefacerea Darurilor. Slujitorul le-abinecuvântat ºi a zis: „ªi fã adicã, pâineaaceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tãu,.., iarceea ce este în Potirul acesta Cinstit SângeleHristosului Tãu..., prefãcându-le cu DuhulTãu cel Sfânt. Amin. Amin. Amin”. AtunciVarvar a vãzut pe preot luând copia ºiînjunghiind Pruncul dumnezeiesc. Sângele Luise scurgea în Sfântul Potir, pe când Trupul Luiera împãrþit ºi aºezat pe Sfântul Disc. DupãSfânta împãrtãºanie, când preotul a înãlþatSfintele cãtre popor ºi a zis: „Totdeauna,acum ºi pururea...”, acoperiºul bisericii parcãs-a rupt în douã ºi pe acolo îngerii au ridicatPruncul la ceruri cu imne ºi doxologii, precumîl ºi coborâserã, în timp ce o mireasmãneobiºnuitã ºi o luminã s-a rãspândit peste tot.

Varvar n-a rezistat acestei minunidumnezeieºti, inima i s-a înmuiat ºi i s-aaprins. Instinctele sãlbatice au pierit, mintea is-a luminat de lumina cunoaºteriidumnezeieºti, harul Sfântului Duh l-a umbrit ºil-a ridicat din nesimþirea duhovniceascã. Adevenit creºtin datoritã unei singure SfinteLiturghii. Cu fricã ºi cu cutremur, dupãîncheierea slujbei, s-a apropiat ºi aîngenuncheat înaintea slujitorului luiDumnezeu. A relatat, cu suspine, despreminunea pe care se învrednicise s-o vadã ºi s-aspovedit de pãcatele trecute, încredinþãndu-sedeplin lui Hristos”.

„Mare este taina credinþei noastre”, nespune Sfânta Scripturã, „Dumnezeu S-a arãtatîn trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost vãzut deîngeri, S-a propovãduit întru neamuri, a fost

crezut în lume”, „neîmpãrþit ºi nedespãrþit”. Sãnu dorim cu mintea noastrã sãracã, limitatã ºipãcãtoasã, sã cercetãm ºi sã explicãm acesterealitãþi cereºti. Lumea celor de sus, adicã,spaþiul dumnezeirii necreate, cu toate cã estenestricãcioasã, neschimbatã, veºnicã,atemporalã ºi dumnezeiascã, se oferã nouã prinharul, lucrarea ºi puterea Sfântului Duh subchipul Tainei Sfintei Jertfe. Întreaga lucrare aiconomiei dumnezeieºti, de la facerea lumiipânã la a doua Venire, este prezentã în chipnegrãit, în Sfânta Liturghie. În ce mod, nupoate explica limba omeneascã!

Sfântul Evanghelist Ioan mãrturiseºteurmãtoarele: Era Vinerea Mare, dupã-amiaza,în jur de ora trei. Domnul sângereazã pe Cruce,scoate un strigãt mare ºi zice; „Sãvârºitu-s-a”.ªi plecându-ªi capul, ªi-a dat duhul”. ªipentru cã se lumina de sâmbãtã ºi era mareziua aceea, s-a permis pogorârea de pe Cruce ºiînmormântarea. Au venit soldaþii ºi au începutsã striveascã fluierele picioarelor celor doitâlhari rãstigniþi ca sã moarã mai repede. Dupãaceea au venit ºi în faþa lui Hristos.Descoperind cã deja murise nu I-au maizdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaºi„a strãpuns coasta Lui cu suliþa ºi îndatã a ieºitsânge ºi apã ca sã se împlineascã Scriptura,care spune cã nici un os din trupul Lui nu se vazdrobi”. Apa ºi Sângele sunt simbolurile celordouã mari Taine ale mântuirii: Botezul ºiSfânta Euharistie. Faptul cã nu I-au zdrobitfluierele picioarelor înseamnã cã TrupulDomnului nu accepta împãrþire, sfãrâmare sauciopârþire. Aºa ºi acum, Sfânta Pâine, Trupullui Hristos, nu se împarte, este: „Cel ce sesfãrâmã ºi nu se desparte”. Trupul mort alDomnului în mormânt este unit cudumnezeirea ºi nu cunoaºte stricãciune ºidescompunere dupã moartea Lui ca om. Estenedespãrþit ºi neîmpãrþit, pe Cruce, înmormânt, ºi în Sfântul Potir. Deci, înãlþareadupã Sfinþii Pãrinþi aratã Jertfa dãtãtoare deviaþa a Domnului ºi frângerea pâiniiînjunghiate. Dupã cuvintele: „Cel ce se sfarmãºi nu se desparte”, urmeazã: „Cel ce semãnâncã pururea ºi niciodatã nu se sfârºeºte,ci pe cei ce se împãrtãºesc îi sfinþeºte”. Câtemiliarde de creºtini s-au împãrtãºit cu Trupulºi Sângele Domnului, de la Cina cea de Tainãpânã astãzi, fiecare dintre aceºtia primind, nupãrticele, ci pâinea vieþii întreagã, Mielul luiDumnezeu „Care niciodatã nu se sfârºeºte”. ªiaceasta se întâmplã nu o datã în viaþa fiecãruia,ci de sute ºi de mii de ori, de la Botez pânã lamoarte. Au fost ºi vremuri de prigoanã cândcreºtinii condamnaþi la martiriu se împãrtãºeauîn fiecare zi sau de patru ori pe sãptãmânã.

Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS,Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor

evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor,preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 429-433.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXV)„„SSee ffrrâânnggee ººii SSee îîmmppaarrttee MMiieelluull lluuii DDuummnneezzeeuu,,

CCeell ccee SSee ffrrâânnggee ººii nnuu SSee ddeessppaarrttee......””

Cât de des trebuie sã-i împãrtãºim pe copiii mici?

Familiile creºtine obiºnuiesc sã-ºi împãrtãºeascãcopiii pânã la ºapte ani la toate duminicile ºisãrbãtorile mari. Unii considerã cã Împãrtãºaniaeste o recompensã pentru post ºi bunã cuviinþã, alþiisusþin cã ar fi un remediu pentru îndreptareacredinciosului, fie el copil sau adult. Este sãnãtoasãaceastã practicã? Se cade sã-i oprim pe copii de laSfânta Împãrtãºanie în anumite momente? Se cuvinesã împãrtãºim pruncii când plâng foarte tare în faþaPotirului?

Este bine ca pruncii sã fie împãrtãºiþi des, deoarecenoi credem cã primirea Tainelor lui Hristos le foloseºtetrupeºte ºi sufleteºte. Pruncul se va sfinþi, astfel,deoarece nu are pãcate ºi se va uni cu Domnul, în TainaEuharistiei. Atunci când copiii vor creeºte ºi vor ºti cãAcestea sunt Trupul ºi Sângele lui Hristos, este foarteimportant ca Împãrtãºania sã nu se transforme într-oprocedurã sãptãmânalã, atunci când copilul se alintã sauþipã în faþa Potirului, fãrã a se gândi ce face. Dacã vedeþicã fiul sau fiica se comportã astfel sau se bate cu vreuncopil, sã nu-i permiteþi sã se apropie de Împãrtãºanie. Fieca el sã înþeleagã cã nu se poate împãrtãºi de fiecare datãºi oricum. Astfel, copilul va avea o atitudine maievlavioasã faþã de Euharistie. Mai bine sã seîmpãrtãºeascã mai rar decât doriþi dumneavoastrã, doarpentru a putea înþelege de ce vine la bisericã.

Este foarte important ca pãrinþii sã nu vadã primireaÎmpãrtãºaniei ca pe o magie, lãsând în seama Domnuluiceea ce pot face ei. Domnul aºteaptã de la noi sã facemceea ce putem ºi trebuie sã facem, inclusiv în atitudineanoastrã faþã de copii. Doar acolo unde nu mai avemputere ne va ajuta harul lui Dumnezeu. Dupã cum sespune în altã Tainã a Bisericii, „Cel care celeneputincioase le vindecã ºi cele cu lipsã le plineºte”. Dartrebuie sã faci singur ceea ce-þi stã în putere.

Pruncii plâng din diferite motive când sunt duºi laîmpãrtãºit; de cele mai multe ori aceasta se întâmplãcând nu prea sunt aduºi la bisericã. Atunci când,deodatã, bunica sau naºa, cu conºtiinþa încãrcatã, îiconvinge pe pãrinþi sã permitã copilului de patru saucinci ani sã meargã la bisericã, nefiind vorba de vreoeducaþie religioasã prealabilã, cel mic se opune, fie cã sesperie, fie cã are deja deprinderi rele, fiind înclinat cãtrescandal. Sigur cã un astfel de copil nu trebuie târât laPotir (...). Este mai bine ca naºii sau bunicii sã-l înveþeîntâi noþiunile religioase, chiar dacã pãrinþii nu sunt întrutotul de acord cu aceasta. Astfel, datoria lor de creºtiniva fi împlinitã. În cel de-al doilea caz, acelaºi lucru seîntîmplã cu copiii îmbisericiþi pe la doi sau trei ani. Aicieste vorba de ispitã în virtutea firii noastre celei cãzute.În acest caz, trebuie sã ne întãrim, sã-l þinem pe copilmai strâns, ca sã primeascã Împãrtãºania, iar peste osãptãmânã sau douã aceasta va trece. La fel se întâmplãºi cu adulþii, atunci când sunt ispitiþi la Liturghie cu vreodurere sau le este foarte somn. Este bine cunoscut valulde tusete din timpul citirii Evangheliei...

(Preot Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion, Ed.Sophia, Bucureºti, 2009, pag. 215-216).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

Nu este uºor sã-þi faci griji aºa cum se cuvine. Mulþi îºi facatâtea griji, încât îºi gãsesc sfârºitul. Sã vedem deci pe scurt careeste cea mai bunã cale de a ne face griji.

Grija sau preocuparea nu este ceva cu totul rãu. Uneori ne ajutãsã ducem lucrurile la capãt. Dacã nu ne-am îngriji puþin deoameni, de împrejurãri ºi de lucrurile pe care le avem de fãcut, nuam duce prea multe la bun sfârºit.

Dr. Hastings, ºeful catedrei de psihiatrie de la Universitatea dinMinnesota, spunea odatã: „Preocuparea este un fenomen sãnãtos.Este factorul ce ne motiveazã sã ducem lucrurile la bun sfârºit”.

Este bine, de pildã, sã-þi faci griji pentru starea sufletului tãu ºipentru locul unde-þi vei petrece veºnicia. „Cãci ce va folosi omulde ar dobândi lumea toatã ºi va pierde sufletul sãu?” a întrebatHristos. Uneori însã ne facem griji pentru ce nu se cuvine. Hristos

ne spune cã existã un singur lucru pentru care trebuie sã ne facemgriji cu toþii: sufletul. O astfel de grijã ne va face sã vieþuim înHristos ºi pentru Hristos.

Grija este o parte fireascã a vieþii, dar care uºor poate deveninefireascã. Atunci devenim victimele ei. Ne suge energia, neschimonoseºte lumea, ne umple de fricã, ne paralizeazã acþiunea,ne duce la tot felul de boli trupeºti ºi mintale. Dr. Mayo spuneacândva cã „numãrul de nebuni s-a dublat în treizeci de ani.Nebunia este un rezultat curios al civilizaþiei. În neamurileprimitive sunt puþini nebuni. În clipa când omul începe sã-ºi facãgriji peste mãsurã, îºi primejduieºte mintea...”.

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

PPPPeeeennnntttt rrrruuuu cccceeee sssseeee mmmmeeeerrrr iiii ttttãããã ssssãããã nnnneeee ffffaaaacccceeeemmmm ggggrrrr iiii jjjj iiii

55

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

„„CCrreedd îînnttrruu UUnnuullDDuummnneezzeeuu……””

Importanþa sistematizãrii învãþãturii de credinþã creºtine în celedouãsprezece articole ale Simbolului Niceeo-Constantinopolitan, de cãtrePãrinþii adunaþi în primele douã Sinoade Ecumenice, este covârºitoare. Încele ce urmeazã nu vom încerca o expunere a efectelor ad intra ºi ad extraecclesiam ale sistematizãrii doctrinei creºtine, ci vom încerca sã aruncãm oprivire de ansamblu asupra modului în care Sfântul Chiril al Ierusalimuluia interpretat cele douãsprezece articole ale Crezului creºtin.

Ierarh în marea Cetate a Pãcii (Ierusalim), Sfântul Chiril a rostit înBiserica Sfântului Mormânt o serie de 24 de Cateheze. Între acestea, un rolimportant îl ocupã cele în care ierarhul ierusalimitean expune ºi explicãSimbolul de credinþã, la a cãrui formulare a participat în cadrul Sinoduluial II-lea Ecumenic, alãturi de alþi mari ierarhi ca Grigorie de Nyssa,Grigorie de Nazianz, Meletie al Antiohiei etc.

Începând cu a ºasea catehezã ºi terminând cu cea de-a optsprezecea,Sfântul Chiril se strãduieºte sã lumineze comunitatea de credinþã creºtinãdin Ierusalim cu privire la principalele adevãruri de credinþã cuprinse înCrez: fiinþa lui Dumnezeu, persoanele Sfintei Treimi (Tatãl, Fiul ºi DuhulSfânt), Biserica, Sfintele Taine etc.

Cred întru unul Dumnezeu…Bun cunoscãtor al teologiei creºtine, dar ºi al celei iudaice ºi al celei greceºti,

Sfântul Chiril al Ierusalimului porneºte în explicarea primei pãrþi a primuluiarticol de credinþã cu o prezentare în câteva cuvinte a dogmei Sfintei Treimi ºiapoi cu o scurtã introducere în gnoseologia creºtinã, introducerea având menireade a ne familiariza cu modul sistematic ºi antinomic de gândire al PãrinþilorBisericii: „Nu putem spune ce este Dumnezeu, ci mãrturisim cu smerenie cã nuavem cunoºtinþã exactã despre El. A mãrturisi necunoºtinþa în cele ce privesc peDumnezeu este semnul unei mari cunoºtinþe” (Sf. Chiril al Ierusalimului,Catehezele, Partea I, Cateheza VI, pag. 150).

Cunoaºterea apofaticã este fundamentul de la care porneºte Sfântul Chiril sãconstruiascã temeinic expunerea sa despre unitatea fiinþei divine.

Conºtient de fragmentarea antropomorfã a unitãþii fiinþei divine în gândireagreacã, cu o ascundere a naturii în spatele persoanei, dar ºi de înghiþireapersoanei de cãtre naturã, aºa cum privea teologia iudaicã unitatea ºi unicitatealui Dumnezeu, Sfântul Chiril depãºeºte ºi capcanele tetrateismului (natura ºipersoanele sau natura alãturi de persoane), afirmând existenþa unui Dumnezeuparadoxal, unic în fiinþa Lui, dar întreit în Persoanele Sale: „Pentru evlavie neeste de ajuns sã ºtim aceasta cã avem un Dumnezeu, un singur Dumnezeu, careeste Dumnezeu, existã totdeauna ºi este totdeauna la fel cu El Însuºi…” (Ibidem,pag. 155), „Dumnezeu este unul, prezent pretutindeni; pe toate le gândeºte, petoate le lucreazã prin Hristos” (Ibidem, pag. 158), pentru cã Hristos este „FiulUnul-Nãscut (ºi) este pãrtaº împreunã cu Duhul cel Sfânt ºi DumnezeiriiTatãlui” (Ibidem, pag. 155).

Sfântul Chiril defineºte fiinþa divinã drept „izvorul cel mare ºi nesfârºit aloricãrui bine, fluviul facerilor de bine, luminã veºnicã ce strãluceºte necontenit,puterea nebiruitã care ajutã slãbiciunile noastre” (Ibidem, pag. 158). Iar fiinþeidivine îi sunt caracteristice atribute naturale, intelectuale ºi morale: „…nimeninu este mai puternic decât El; nimeni nu-L moºteneºte ca sã-L scoatã dinîmpãrãþia Lui; are multe nume, este atotputernic; fiinþa Sa este uniformã. Prinfaptul cã se numeºte bun ºi drept ºi atotputernic ºi Savaot, nu înseamnã cã estefelurit ºi diferit, ci este unul ºi acelaºi ºi-ºi trimite nenumãratele lucrãri aleDumnezeirii. Nu este într-o parte mai mult ºi în altã parte mai puþin, ci în toateeste la fel cu el însuºi. Nu este mare numai în iubirea de oameni ºi mic înînþelepciune, ci este la fel de puternic ºi în înþelepciune ºi în iubirea de oameni.Nu vede în o parte, iar în altã parte este lipsit de vedere, ci este totul ochi, totulauz ºi totul minte. Nu înþelege ca noi în parte ºi în parte cunoaºte. O asemeneacugetare este o blasfemie ºi nevrednicã de fiinþa dumnezeiascã. Cunoaºte maiînainte cele ce sunt; este sfânt, atotputernic, mai bun decât toþi, mai mare decâttoþi ºi mai înþelept decât toþi.” (Ibidem, pag. 156). Pentru a accentua atributelefiinþei divine, atât de frumos evocate prin metoda negaþiei – specificã cunoaºteriiapofatice, Sfântul Chiril apeleazã ºi la afirmarea clarã, directã a atributelordivine (cunoaºterea catafaticã): „(Dumnezeu) este desãvârºit în vedere,desãvârºit în putere, desãvârºit în mãreþie, desãvârºit în preºtiinþã, desãvârºit înbunãtate, desãvârºit în dreptate, desãvârºit în iubirea de oameni” (Ibidem, pag.158).

Cât priveºte vederea lui Dumnezeu, a fiinþei Sale, sau altfel spus,contemplarea esenþei divine, Sfântul Chiril nu este atât de elocvent ca SfântulGrigore de Nyssa, spre exemplu.

Vladimir Lossky sesizeazã faptul cã pãrintele ierusalimitean „dezvoltã maicu seamã acest aspect sacramental al contemplaþiei lui Dumnezeu. El vorbeºtede vederea lui Dumnezeu în termeni mai curând negativi: numai Fiul ºi DuhulSfânt au vederea purã a naturii Tatãlui, de care se împãrtãºesc în chipdesãvârºit…Cu ºi prin Duhul Sfânt Fiul reveleazã dumnezeirea îngerilor dupãmãsura potrivitã rangului lor, dupã puterea fiecãruia.” (Vladimir Lossky,Vederea lui Dumnezeu, pag. 80).

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Umblã printre oameni o vorbã ºi ea se consolideazãca o convingere în sinea multora. Anume, cã omulreligios este un fricos, un laº, unul care nu areîndrãzneala de a-ºi asuma existenþa cu toate plãcerile înmarea lor diversitate, nu are curajul de a-ºi recunoaºte ºiasuma resentimentele faþã de alþii, de a-i pedepsi cum secuvine, de a-ºi potenþa viaþa prin eliberarea de ideipreconcepute, de minoratul la care îl supune concepþiareligioasã, prin supunerea faþã de o divinitate carepedepseºte abaterile de la regulã.

Cã omul religios este marcat de teamã, se vãdeºte caidee îmbrãþiºatã de cãtre cei maimulþi dintre oameni, înconvingerea cã dacã sãvârºeºti unrãu, „te bate Dumnezeu”.Concepþia despre „bãtaia” divinãtrãdeazã o lipsã de înþelegere acreºtinismului ºi împiedicãsporirea duhovniceascã acredinciosului care rãmâne þintuitîn loc de propria ignoranþã, maimult chinuindu-se decâtfolosindu-se de practicareligioasã.

Orice pãcat care prin definiþieînseamnã întoarcere de la bine,de la firescul lucrurilor,determinã în grad mai mic saumai mare o dezordine în lume.Pentru cã omul nu se maifoloseºte de cele ce existãconform cu rostul cu care ele aufost create, ci în sens pãtimaº înlocuieºte raþiuneainternã, obiectivã a lucrului cu propria raþiune iraþionalã,egoistã. Nefirescul astfel instalat în lume, nu rãmâne fãrãefecte negative, cãci instalarea dezordinii conduce ladezordine. De aceea, sãvârºind pãcatul spre un folosimediat ºi egoist, omul se trezeºte confruntându-se cusituaþii pe care nu le înþelege, care-i aduc suferinþã, seconfruntã cu tulburãri sufleteºti apãrute „din senin”, darcare sunt urmãri fireºti ale nefirescului sãvârºit. Ca ºicreaturi ale Celui Ce este Binele, noi suntem chemaþispre bine, apre acel bine care nu þine de o pãrere sau dealta, de ceea ce-mi convine sau nu, ci are valoare în sine,în orice timp, în orice loc, pentru oricine ºi de la care,abãtându-ne, în mod automat întâlnim rãul. Astfel cãdacã poate fi vorba despre o „bãtaie” a omului, aceastanu este decât consecinþa întoarcerii dinspre raþionalitateaobiectivã a lumii, dinspre Bine.

Lucrarea lui Dumnezeu asupra celor create se poatesãvârºi prin neintervenþie în relaþia de cauzalitate întrepãcat ºi urmãri, adicã prin dreptatea ce se sãvârºeºte prinfirea lucrurilor; sau El lucreazã prin energia necreatãprezentã în lume, spre înlãturarea efectelor pãcatului,

sãvârºindu-se astfel un act al iubirii ce nu subordoneazãdreptatea, ci o desãvârºeºte. Aici se poate vorbi desprefrica de Dumnezeu, acea fricã nãscutã de gândul cãDumnezeu ar putea sã ne lase în ale noastre, în dreptateace se sãvârºeºte firesc în lume, cã întoarcerea noastrãdinspre El ne-ar putea pricinui suferinþe. Frica omului deurmãrile propriilor nelegiuiri în general, nu doar subaspect religios, este o fricã sãnãtoasã. Cât priveºtelegãtura cu Dumnezeu, aceasta este frica despre careScriptura spune cã reprezintã „începutul înþelepciunii”.Este însã doar „începutul”, pentru cã teama nu ar trebui

sã devinã o stare permanentã, ocaracteristicã pentru om, cãci unom temãtor este slab, este lipsit deiubire. Iar „în iubire nu este fricã,ci iubirea desãvârºitã alungã frica,pentru cã frica are cu sinepedeapsa, iar cel ce se teme nu estedesãvârºit în iubire” (I Ioan 4, 18).De aceea, faptul de a nu sãvârºirãul din pricina temerii de urmãrinegative pentru tine, se cereînlocuit cu a nu sãvârºi rãul diniubire faþã de Dumnezeu Care teiubeºte ºi Care vrea sã îþi fie bine.

Din aceastã perspectivã, aiubirii, se întrevede noua poziþie aomului religios, care are curajul dea se sustrage plãcerilor egoiste înscopul dobândirii unei înþelegeriobiective a realitãþii, care se luptãcu resentimentele pe care le are

faþã de alþii, pentru cã ºtie cã acestea îl îngusteazã ºi-iurâþesc viaþa, care înþelege cã a te supune divinitãþii nu teaºeazã într-o stare de minorat, cãci este supunere faþã deDumnezeul Care S-a deºertat pe Sine luând chip de rob,ca sã îndumnezeiascã omul, din iubire.

Din perspectiva legãturii iubitoare cu Dumnezeu, selumineazã înþelesurile noi ºi adevãrate ale faptului de a ficreºtin. Iar a fi creºtin înseamnã a avea mãrime de suflet,adicã a nu mai face lucrurile din fricã, pentru cã altfel te-ai putea vãtãma în egoismul tãu care cautã doar plãcerea,ci a le face din dragoste, pentru cã aceasta ne creºte, neumanizeazã ºi ne îndumnezeieºte.

Creºtinul care a depãºit frica în iubire nu mai cautãale sale, nici mãcar raiul nu-l doreºte în mod egoist ºinici de iad nu se îngrozeºte ca de un chin ce ar veni pesteel, ci se învredniceºte de a putea spune: „Nu pentrualtceva nu voiesc sã merg în iad, ci pentru cã nu voiputea suferi sã-L ºtiu mâhnit pe Hristos pentru faptul cãsunt în iad” (Cuv. Paisie Aghioritul, Nevoinþãduhovniceascã).

Iuliana Gabriela POPA

2010-Anul Crezului Ortodox DDee llaa ffrriiccãã llaa iiuubbiirree

Golul simþit azi în suflet de omulcontemporan are ca sursã principalãnecredinþa, deºi putem vorbi de asemeneaºi de alte cauze. Se aratã în SfântaScripturã cã ºi legiunile spiritelorinfernale cred ºi se tem atunci când audNumele lui Dumnezeu, dar iatã cã omulîºi permite astãzi în mod consecvent sãspunã nu, în virtutea darului liberuluiarbitru, dat lui de Creator! Este vorba deun paradox al necredinþei care îºi punepecetea chiar ºi pe sufletele cele mainobile.

Necredinþa provine pe de o parte dinorbire, definitã ca incapacitate a fiinþeifinite de a percepe lumina adevãrului.

ªi cu cât agitaþia creºte mai mult, cuatât este ºi orbirea mai mare, pentru cã dince în ce mai puþini oameni reuºesc sãrealizeze liniºtea necesarã contemplãriiinterioare. Dar orbirea poate proveni ºidin cauza suprainformãrii pentru cã dacãne dispersãm într-o multitudine de

domenii, pierdem numitorul comun ºi neepuizãm forþa de cunoaºtere. Ignoranþaeste în mod fatal ºi de rãutate, pentru cãnu poþi iubi cu adevãrat în lipsa iubiriidivine. Ignoranþa poate fi însãºi voinþã, lacei care au cunoscut adevãrul dar preferãsã se menþinã în spaþiul minciunii, dintr-oformã de perversiune sufleteascã. Estevorba de cei care se strãduiesc în diverseforme sã menþinã omul cât mai departe deadevãr, în scopuri manipulative. Se poatevorbi în acest sens de o luptã între ceicare cautã adevãrul ºi cei care sestrãduiesc sã-l oculteze, care dureazã demii de ani.

Problema timpurilor noastre constãtocmai în faptul cã nãzuinþa pentru adevãreste din ce în ce mai redusã. Se preferãdin ce în ce mai mult conformismul socialîn defavoarea cãutãrii adevãrului. Nu nemai preocupã verbul „a fi”, ci preferãmcalea lui „a avea”. Dar s-ar putea sãconstatãm cã bogaþi fiind, suntem mai

sãraci decât am crede. Câþi dintre bogaþiilumii actuale se simt în fondul lorsufletesc cu adevãrat mulþumiþi saufericiþi? Lumea este mult mai bogatãdecât ne putem noi închipui, dar noipreferãm traiul în „cercul nostru strâmt”pe care ni-l impun de multe ori alþii. În locsã încercãm sã ne apropiem mai mult denaturã, care este darul lui Dumnezeu,preferãm reþeaua realitãþii virtuale cupânza ei de iluzii, în loc sã sondãmprofunzimea sufletului noastru preferãmconflictul cu aproapele etc. Dacãignorantul perfect este cel satisfãcut ºiautosuficient, existã ºi cei care nu cunoscdar simt insatisfacþia lipsei de adevãr,care este de fapt, începutul luptei pentruîmplinire. Nu este uºor de dus o asemenealuptã, dar suntem datori sã o facem,pentru cã numai astfel ne putem mântui caoameni prin credinþã.

Prof. Alexandru BRICHIUª

DDEESSPPRREE NNEECCRREEDDIINNÞÞÃÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Argeºul este o strãveche vatrã româneascã, verigãimportantã a culturii româneºti, din care a apãrut ºi s-adez-voltat statul feudal Þara Româneascã. Acest spaþiu a fostcentru de formare a limbii ºi a poporului român. Acesteadevãruri istorice sunt sintetizate de Nicolae Iorga în cuvintele„România de la Argeº”.

Pe raza actualului Municipiu Curtea de Argeº s-au descoperitdepozite în stare de fosilizare - de mastodonþi ºi elefanþi sudici(T. Dracu Moldovanu - „Istoria Argeºului pânã în 1944“, p. 21,ms.), un topor ºlefuit, din gresie silicioasã, cu douã braþe ºi cuun orificiu de înmãnuºare (idem, p. 3). Descoperirile atestãexistenþa comunitãþilor din cele mai vechi timpuri. Nu secunoaºte cum se va fi numit aºezarea la începuturi (în pale-oliticul inferior sau neolitic, de când avem primele vestigiiarheologice ale existenþei umane pe aceste meleaguri).

Din mileniul II î.Hr. (perioada de trecere la bronz cuceramicã de lut cenuºiu-negru: 2.500-1.800 î.Hr.), apoi dinepoca bronzului (1.800 - 800 î.Hr.) precum ºi din epoca fierului- Hallstattul inferior (550 – 500 î.Hr. - respectiv din perioadatracã) avem necropola cu tumulii sãi tip Ferigile, în norduloraºului Curtea de Argeº, lângã Mãnãstirea Argeºului. În anul1962, s-au scos la ivealã 56 de tumuli din care erau intacþinumai câþiva. S-au gãsit ºi fragmente de ceramicã cu toartã - deinfluenþã sciticã - un cuþitaº de fier ºi pietre sparte, toateindicând vechimea cimitirului.

În 1963, sãpãturile au scos la ivealã alþi 24 de tumuli, cu 32morminte, gãsindu-se aici ºi un rug. În morminte erau ºi vaselede ofrandã sparte (3-4 vase), strãchini de diferite forme ºimãrimi. Opt morminte conþineau ºi obiecte metalice: cui debronz, ac de fier, zãbalã de fier, iar alte 4 morminte aveau câteun cuþitaº de fier ºi sãgeþi - „vârfuri” de fier, vârf de lance, unfragment de brãþarã din bronz, topor dublu cu douã tãiºuriparalele - lucrat din fier masiv, uºor curbat, ca un târnãcop - ºidouã pumnale de fier, toate acestea aparþinând unei populaþiigeto-dace, desprinsã din tracii ce trãiau în uniuni tribale încã dinperioada lui Dromihete. S-au gãsit ºi mormintele a doiconducãtori locali decedaþi - unul pe la 550 - 500 î.Hr. ºi altuldecedat pe la 450 î.Hr. (S. Nania - „Necropola Hallstattianã depe câmpul Radovanu de la Curtea de Argeº“, p. 13-21)

ARGEDAVA – REªEDINÞA REGILOR DACIAceastã aºezare din a doua epocã a fierului avea sã devinã,

dupã unii istorici, reºedinþa regilor daci, respectiv Argedava -Arcidava. Aici, la Argeº, a fost Argedava, reºedinþa luiBurebista. Monezile dacice descoperite în apropiereaArgeºului confirmã aceastã afirmaþie („Date istorice despreArgeº”, de C. ªerban, ms).

Herodot (488-425) vorbeºte de numele Ordessos albãtrânului râu ce strãbate aºezarea Argeºului. Acest nume eraprobabil transcrierea greacã a denumirii locale a Argeºului,Argessias (V. Pârvan în lucrarea sa „Consideraþii asupra unornume - denumiri daco-scitice“, publicatã de Academia Românã(Tom I - 1924, Bucureºti, pag. 12-16), sau în lucrarea sa„Getica“, pag. 89.). V. Pârvan ajunge la concluzia cã „Argeºulromânesc este un nume strãvechi tracic”, dându-i deci o originepur dacicã, fãrã mijlocire slavã în transformarea de la Ardessosla Argeº, ºi care „de 2000 de ani se pronunþã la fel.”

Þinând cont de descoperirile din Valea Târgului, dinRadovanu (zona actualului Grup ªcolar Agricol, lângãMãnãstirea Argeºului), ca ºi de cele ulterioare, de la Sân-Nicoarã ºi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, avem imagineaunei civilizaþii permanente pe acest teritoriu al Argeºului. Numede provenienþã dacicã ale unor localitãþi din apropiereamunicipiului Curtea de Argeº (Aref, Brãdet, Mãlureni, Zãrneºti)întãresc aceastã afirmaþie (T. Dracu Moldovanu, „IstoriaArgeºului“, ms.).

Istoricul Radu Vulpe afirmã cã în ultima parte a secolului alIV-lea î.Hr., locuia la Argeº tribul dacilor Ordessenses sauArgessenses, aparþinând uniunii tribale a lui Dromihete (RaduVulpe, „Getul Burebista“ în „Studii ºi comunicãri“ - MuzeulJudeþean Argeº, 1968, p. 45). Tot aici, pe firul superior alArgeºului, C. Daicovici localizeazã aºezarea Argedava dreptcapitala geto-dacicã a neamului lui Burebista - în secolul al 2-lea î.Hr., iar în sec. 1 î.Hr. localizeazã tot aici capitala MariiConfederaþii a triburilor geto-dacice cârmuite chiar de regeleBurebista (C. Daicovici, „Þara lui Dromihete“ Cluj, 1957, p.181-182). Acestea toate sunt confirmate ºi de o inscripþie fãcutãîn cinstea lui Acornion, fiul lui Dionisios, inscripþie de la anul48 î.Hr., care cuprindea expresia: „ajungând la Argedava...”, laBurebista - care a mutat reºedinþa de la Argedava laSarmisegetuza (V. Pârvan, „Getica“, p. 78-81 Aceste informaþiisunt consemnate ºi de G. Georgescu, în volumul I de „Studii ºi

comunicãri“ - Muzeul Orãºenesc Curtea de Argeº, în lucrarea„Primele mãrturii despre Argeº“, p. 95.).

La sãpãturile arheologice efectuate la Biserica Domneascã în1920 de V. Drãghiceanu, s-a descoperit un opaiþ roman ºi aufost scoase la luminã cãrãmizi de tip roman care au fãcut partedin zidul de circa 1 metru de la sol al aceleiaºi biserici. Acestecãrãmizi se poate sã fi fost luate atunci - în sec. XIV – de la oaltã bisericã mai veche care le luase de la ruinele unuiaºezãmânt daco-roman ce va fi existat în apropiere (G.Georgescu, apãrutã în „Mitropolia Olteniei“, nr. ll-12/1972, p.96).

Ziduri din cãrãmizi romane s-au descoperit ºi la alte clãdiricivile ºi de cult din þarã, ca ºi la vechea Bisericã Densuº - Haþegunde s-au folosit tot materiale de provenienþã romanã, de la oconstrucþie ridicatã pe vremea romanilor în apropiere de aceastãlocalitate. Aceste dovezi arheologice mãrturisesc cã aºezareadacicã de la Argeº a fãcut parte din teritoriul romanizat al Dacieicare ºi-a continuat însã existenþa ºi dupã retragerea romanã.

Pentru secolele IV-X, Stragiconul lui Mauricino, confirmãexistenþa – între Carpaþi ºi Dunãre – a unor „localnici cu mulþiregi” (ºefi ai obºtilor sãteºti). (M. Mihãescu, „Izvoarele Istorieiromâneºti de la anul 300 la anul 1000 Hr.“, Buc, 1920, p. 6; A.Sacerdoþeanu, „De la Confederaþia de Obºti la Voievodat“, înrevista „Argeº“ nr. 1/1972, p. 20, în aceastã lucrare se vorbeºteîn special de Confederaþia de cnezi, de dinainte de sec. al X-lea.)Continuitatea de limbã ºi tradiþii în spaþiul argeºean este întãritãºi de elementele folclorice ºi toponimice care s-au menþinut de-a lungul vremii, þinând piept tuturor influenþelor strãine.

Aceste realitãþi certificã existenþa unei populaþii cu adâncirãdãcini istorice, nãscutã la viaþa cea nouã în Hristos prinapostolii ºi ucenicii Domnului de la începuturile sale, care va fistatornicã în trãirea ºi mãrturisirea credinþei, a tradiþiilor ºivalorilor perene.

Pr. Daniel GLIGORE

File de istorie

AARRGGEEªªUULL LLEEAAGGÃÃNN AALL NNEEAAMMUULLUUII RROOMMÂÂNNEESSCCVVEECCHHIIMMEEAA ªªII CCOONNTTIINNUUIITTAATTEEAA AAªªEEZZÃÃRRIILLOORR DDIINN AARRGGEEªª

Rãutatea a apãrut pe pãmânt în chip deºarpe, atrãgându-i în capcana suferinþei peprotopãrinþi. De ce tocmai printr-o reptilã?Fiindcã acest animal este rece,viclean ºi veninos asemeneadiavolului, care dintotdeauna a vrutsã-l piardã pe om. Aºa cum ºarpele seascunde în locurile întunecoase, totastfel vrãjmaºul din iad se furiºeazãîn adâncul sufletului lipsit de luminacredinþei.

De când a devenit conºtient demenirea lui în aceastã lume, omul aacordat unor animale semnificaþiimitice, atribuindu-le forþe maleficesau benefice. În legendele, paraboleleºi pildele bisericeºti au circulatzoosimbolurile, pentru a putea ficomunicate mai clar principiilemorale, filosofice ºi religioase. Virtuþile ºiviciile corespunzãtoare erau exemplificateprin însuºirile unor animale reale saufantastice: curajul cu ºoimul, trufia cupãunul, nesocotinþa cu inorogul etc.

Dintre toate speciile de ºerpi, aspidei(viperã sau nãpârcã, cum mai este numitã)i s-a atribuit rãutatea ascunsã a sataneicare urmãreºte sã ne determine a încãlcaporuncile Tatãlui ceresc. Aspida a pãtrunsîn mitologia noastrã prin intermediulBibliei, unde apare ca o creaturã

veninoasã care îl pândeºte sã îl vatãme cumuºcãtura ei otrãvitoare pe cel care seîndepãrteazã de Dumnezeu. „Cei fãrã de

lege îºi greºesc cãrarea de la naºtere, iarcei mincinoºi rãtãcesc din pântecelemaicii lor. Veninul lor este ca veninulºarpelui; ei sunt ca o aspidã surdã care-ºiastupã urechile, ºi care nu aude glasuldescântãtorului dibaci” (Psalm 57, 3-5).Iatã cum aceastã reptilã devine zoosimbolal neascultãrii pãcãtosuluicare nu vrea sãasculte sfaturile cele bune, îndreptându-sespre pierzania veºnicã.

În Omiliarul din 1580, diaconul Coresiscria: „nu înþelegem auzul nostru sã-l

astupãm, ca ºi aspida ce-ºi astupã auzulurechilor sale, ci cuvântul lui Dumnezeucu înþeles sã-l auzim” (XXVI, 85). Aspida

reprezintã astfel paradigma omuluipãcãtos ºi înrobit viciilor, ce rãmânesurd la cuvintele virtuþii.

Felul în care se realiza aceastãsurzire, mai degrabã refuzul de aauzi, îl gãsim naiv redat în catedraladin Chichester unde aspida estepictatã cu o ureche lipitã de pãmânt,în timp ce pe cealaltã ºi-o astupã cucoada. Însã fiinþa umanã a aflatantidotul împotriva acestui animalfatidic. Propovãduitorii virtuþii,spune legenda, scriau cu litere de aurpe eºarfe roºii (auriul ºi roºul fiindculori apotropaice), descântecul pecare i-l arãtau aspidei cu urechile

astupate, rãpunând-o. Transpare aici ideeafuncþiei operante a cuvântului careacþioneazã instantaneu ºi eficient, atâtrostit, cât ºi scris. Toate acestea ne ducimediat cu gândul la rugãciune care,scrisã, rostitã sau gânditã, îºi dovedeºteputerea în lupta creºtinului cu ispitele,conducându-l mereu spre biruinþã.

O altã filierã prin care zoosimbolulneascultãrii s-a infiltrat în literatura vecheromâneascã a fost Fiziologul egiptean ºielenistic. Inspiratã din aceastã renumitã

scriere, una din pildele lui NeagoeBasarab cel Sfânt cãtre fiul sãu Theodosie,face referire la asocierea comportamentalãa aspidei cu diavolul însuºi care îlpândeºte pe credincios cu scopul de a-lsupune, imediat ce acesta s-ar înstrãina decele sfinte: rugãciune, cruce, icoane, post.„Aºijderea ºi întunecatul satana, cândvede pe om cã stã pe rugã ºi vorbeºte cãtreDumnezeu, toate le lasã ºi stã la pândã cãdoar ar strica bunãtãþile lui, ca ºi aspidaouãle struþocamilului (o pasãre fantasticãde apã).

În popor se spune cã nãpârca roºie eatât de veninoasã, cã pe unde trece „ardelocul”. Cuvântul „aspidã” („aschidã” înMoldova) este asociat cu persoanaîndãrãtnicã ºi vicleanã ce nu ascultã deînvãþãturile despre credinþã. Potrivit DEX,„aspidã” înseamnã ºarpe veninos, iar însens figurat, femeie rea, cuvântulprovenind din limba slavonã veche.

Alãturi de alte creaturi fabuloase, înbasmele noastre, aspida figureazã printrepiedicile ºi pericolele din drumul erouluispre lumea de dincolo. De aici, reieseanalogia cu lucrarea satanicã împotrivacredinciosului aflat pe calea mântuiriiîntru Iisus Hristos.

- va urma -Amalia CORNÃÞEANU

ZZZZoooooooossssiiiimmmmbbbboooolllluuuurrrriiii bbbbiiiibbbblllliiiicccceeee aaaalllleeee nnnneeeeaaaassssccccuuuullllttttããããrrrriiii iiii ººººiiii nnnneeeemmmmiiiilllloooossssttttiiiivvvviiiirrrriiii iiii ((((IIII))))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OOrrttooddooxxiiaa llaa zzii

Noi forme de pastoraþieîn Arhiepiscopia

Argeºului ºi MusceluluiÎn anul 1996, în Arhiepiscopia Argeºului ºi

Muscelului, cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinþituluiPãrinte Calinic, Chiriarhul locului, a luat naºtere onouã formã de misiune pastoralã – asigurareaasistenþei religioase pentru persoanele cudeficienþe de auz, pentru nevãzãtori, precum ºipentru rromii din þarã ºi Diaspora, informeazãTRINITAS TV.

Primul preot care a slujit în limbaj mimico-gestual a fost pãrintele Constantin Onu, consilierîn cadrul Sectorului asistenþã socialã al Eparhiei:„Povara ºi grija de atunci ºi de acum a fost ºi esteaceea cã surzii nu au un limbaj mimico-gestualpus la punct. Domeniile pe specialitãþi sau celreligios lipsesc în foarte mare mãsurã. A rânduitDumnezeu sã se înceapã, prin Biserica OrtodoxãRomânã, ca punct de plecare ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului, traducerea integralã aLiturghiei în limbaj mimico-gestual”.

Începând cu anul 1999, în planul de învãþãmântal Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Piteºti aufost incluse cursuri de limbaj mimico-gestual. Deasemenea, în cadrul acestor programe speciale aufost incluse ºi persoanele cu deficienþe de vedere.

De curând a fost fondatã ºi corala Efatta, unicaformaþie cu transpunere în limbajul mimico –gestual din þara noastrã. Membrii acesteia s-auimplicat ºi în punerea în scenã a unor piese cutematicã religioasã.

În prezent, în Arhiepiscopia Argeºului ºiMuscelului a fost demarat ºi un amplu proiect cevizeazã construirea a 12 lãcaºuri de cult pentrucomunitãþile de rromi din cadrul Eparhiei.

Pr. Ciprian NECULA

Tabãrã la Durãu pentru copiii beneficiari din cadrul Proiectului

„Alege ºcoala”Peste 150 de copii din întreaga þarã,

beneficiarii proiectului educaþional „Alegeºcoala” vor pleca în tabãrã la Durãu. Acþiunea vaîncepe duminicã, 13 iunie ºi va implica copii dinîntreaga þarã.

Mai multe detalii a oferit Nicoleta Melniciucde la Facultatea de Teologie „Dumitru Stãniloae”din Iaºi: „Încercãm sã le descoperim ºi sã lefructificãm abilitãþile lor practice ºi de creaþie,prin atelierele pe care le organizãm pentru a leinsufla încredea în propria lor devenire. Tabãraeste organizatã pe trei ateliere. Un atelier depicturã, unul de creaþie ºi un atelier literar-religios”.

www basilica.ro

Biserica Ortodoxã a sãrbãtorit duminicã, 6 iunie, înprima Duminicã din luna iunie, pãrinþii ºi copiii, familiacreºtinã. Prin hotãrârea nr. 629 / 26 februarie 2009,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aproclamat prima duminicã dupã 1 iunie – ZiuaInternaþionalã a Copilului – ca Duminica Pãrinþilor ºiCopiilor în Patriarhia Românã.

Cu acest prilej, de la ora 17.00, în Sala „EuropaChristiana” din Palatul Patriarhiei, Preafericitul PãrintePatriarh Daniel, a primit familiile preoþilor dinArhiepiscopia Bucureºtilor care au mai mult de patrucopii. În cadrul acestui eveniment festiv PreafericireaSa a adresat un mesaj de felicitare tuturor familiilor

creºtine în care a îndemnat „sã trãim credinþa noastrã înfamilie astfel încât familia sã devinã cu adevãrat „Biserica deacasã”, în care iubirea Preasfintei Treimi este izvor de iubireºi bucurie pentru toþi membrii familiei”.

Apoi, Patriarhul României i-a binecuvântat ºi a oferitdaruri celor peste 97 de copiii prezenþi în sala „EuropaChristiana”, din Palatul Patriarhiei, care au fost însoþiþi depãrinþii lor. La acest eveniment au participat 19 familii depreoþi.

În „Duminica Pãrinþilor ºi Copiilor” PatriarhulRomâniei a oferit daruri familiilor preoþilor

cu mulþi copii din Arhiepiscopia Bucureºtilor

COMUNICAT DE PRESÃ:

Ambasadorul Austriei propunePatriarhiei Române cooperareîn organizarea de pelerinaje

Sectorul relaþii bisericeºti ºi interreligioase ºi Biroul de Presã ale PatriarhieiRomâne ne informeazã: Luni, 7 iunie 2010, Preafericitul Pãrinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, a primit, la Reºedinþa Patriarhalã, în vizitã de rãmas bun,pe Excelenþa Sa dl. Dr. Martin Eichtinger, Ambasadorul Austriei la Bucureºti.

Cu acest prilej, Preafericitul Pãrinte Patriarh a adresat felicitãri Excelenþei Sale,atât pentru activitatea depusã în cei treiani, ca ambasador, la Bucureºti, cât ºipentru promovarea, în funcþia deDirector pentru Relaþii culturaleinternaþionale din cadrul MinisteruluiAfacerilor Externe de la Viena.

În cadrul discuþiilor, au fostabordate aspecte ale provocãrilorsocietãþii contemporane, atât în ceea cepriveºte impactul crizei economiceasupra þãrilor europene, cât ºinecesitatea protejãrii mediuluiînconjurãtor prin acþiuni comune, deconºtientizare la nivelul comunitãþilorlocale ºi al fiecãrei persoane în parte.De asemenea, s-a vorbit desprenecesitatea promovãrii patrimoniuluicultural religios.

În acest context, Excelenþa Sa, dl.Dr. Martin Eichtinger, a prezentat unproiect de pelerinaj internaþional care

sã porneascã din Austria, prin Ungaria ºi Slovacia, ºi sã se încheie la mãnãstirile dinBucovina. Pentru concretizarea acestui proiect, s-a constituit un grup de lucru, dl.Ambasador exprimându-ºi speranþa cã ºi Patriarhia Românã va sprijini acest demers.

Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a salutat iniþiativa, considerând cã astfel vorputea fi promovate valorile creºtine din aceastã zonã, aflatã la confluenþa dintreRãsãritul ºi Apusul Europei. Patriarhul României a subliniat faptul cã existã înEuropa o veche tradiþie a pelerinajului, care, dupã unificarea europeanã din ultimeledecenii, trebuie actualizatã ºi extinsã. În acest sens, Preafericirea Sa a propusiniþierea ºi a unui alt tip de pelerinaj, ºi anume, cu vaporul, pe Dunãre, care sã oferecelor interesaþi posibilitatea de a vizita diferite monumente istorice, în special celebisericeºti, ºi de a cunoaºte bogãþia cultualã ºi culturalã din aceastã zonã a Europei.Prin promovarea acestui tip de pelerinaj, Dunãrea ar putea deveni un fluviu simbolal cooperãrii practice ºi al comuniunii spirituale în promovarea valorilor creºtineeuropene. O astfel de iniþiativã s-ar încadra în contextul celebrãrii, în anul 2013, a1700 de ani (313-2013) de când a fost emis Edictul de la Mediolanum (Milano), princare împãratul Constantin cel Mare, nãscut în secolul al III-lea, într-o zonãdaco-romanã (Naissus, azi oraºul Niº din Serbia), a inaugurat o etapã nouã în istoriacreºtinismului, pe care am putea-o numi: era libertãþii de conºtiinþã ºi a toleranþeireligioase. Prin pelerinajele organizate în centrul Europei, pe uscat ºi pe Dunãre, vafi evidenþiat, pe termen lung, factorul spiritual, contribuind astfel la punerea învaloare a patrimoniului cultural - religios european, pe care trebuie sã-l apreciem,sã-l apãrãm ºi sã-l promovãm, ca fiind parte esenþialã a identitãþii europene.

PRIMUL MARª ÎNAPÃRAREA VIEÞII

ªI ÎMPOTRIVAAVORTULUI

Bucureºti - Cu ocazia Zilei Copilului, 1iunie 2010, Pro-Vita Bucureºti a organizatprimul marº pentru dreptul la viaþã alcopilului nenãscut, numit sugestiv „MarºulTãcerii”.

La eveniment au participat circa 100persoane. Deºi vremea a fost ploioasã ºifriguroasã pentru prima zi de varã, au venitalãturi de noi tineri, familii ºi copii.

Participanþii au purtat banere cu mesajeprecum „Avortul opreºte o inimã care bate”,„Te iubesc, lasã-mã sã te cunosc” sau„Avortul nu e o soluþie” ºi tricouri cuînsemnele organizaþiei, cele Douã Inimi - amamei ºi a copilului sãu. Coloana s-a oprit labiserica „Eroii Revolutiei”, unde s-au aprinslumânãri ºi s-au depus flori în semn deaducere-aminte pentru victimele avortului înRomânia.

Marºul a fost primul eveniment de acesttip organizat în Bucureºti, la 20 de ani de laliberalizarea avortului în România. Ammarcat astfel o aniversare tristã, amintindu-neºi faptul cã, de tot atâþia ani, România are ceamai înaltã ratã a avortului din þãrile carealcãtuiesc astãzi Uniunea Europeanã.

În efortul sãu de conºtientizare apublicului faþã de urmãrile devastatoare aleavortului, Pro-Vita îºi propune sã organizezeanual astfel de evenimente ºi sã le dea oamploare crescândã, prin invitarea unororganizaþii partenere din România dar ºi dinalte þãri, de alte confesiuni, pentru a învãþadin experienþa ºi metodele folosite acolo demiºcarea pentru viaþã.

Asociaþia Pro-vita este o organizaþie deapãrare a vieþii întemeiatã pe învãþãturile decredinþã creºtin-ortodoxe, care prin scopul ºimetodele sale de acþiune se adreseazã înspecial persoanelor tinere, indiferent deconfesiune, întrucât viaþa este o valoareuniversalã.

Conºtienþi de dificultãþile majore aleafirmãrii vieþii într-o culturã a morþii, într-oþarã declarat creºtinã dar în care, paradoxal,avortul este cea mai banalã intervenþiechirurgicalã, noi continuãm sã credem înputerea exemplului personal, în valoareavieþii de familie trãitã în Hristos.

Pro-Vita Bucureºti