Argesul Ortodox Anul IX - nr. 458 - 3 - 9 iunie 2010

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 458 33 -- 99 iiuunniiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Am spus deseori cã ajunge sfânt numaicine este chemat de Dumnezeu la aceastãnobilã stare. Iar nouã, aici pe pãmânt, nune mai este fricã pentru cã Sfântul Pavelne mângâie spunând: „Deci, dar, nu maisunteþi strãini ºi locuitori vremelnici, cisunteþi împreunã cetãþeni cu sfinþii ºicasnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19).

Atunci când cei pãcãtoºi aduceauhulire lui Dumnezeu aºa cum mulþi dintrenoi îndrãznesc s-o facã, din parteasfinþilor ºi a îngerilor, noi nu suntemtrataþi cu indiferenþã, ci din contrã: „Pecând îngerii, deºi sunt mai mari în tãrie ºiîn putere, nu aduc în faþa Domnului

judecatã defãimãtoare împotriva lor!” (IIPetru 2, 11). Sfinþii, atât la ortodocºi, câtºi la romano-catolici, se fac de Dumnezeuprin Bisericã, iar criteriile dupã care seface canonizarea sunt îndeobºteasemãnãtoare.

În primul rând stã neclintitã credinþa înDumnezeu, Cel Întreit în Persoane: Tatãl,Fiul ºi Duhul Sfânt! Dupã aceea este viaþamoralã ireproºabilã, fie cã este cleric,mirean, cãsãtorit sau monah. În al treilearând, în viaþã fiind sã fi sãvârºit faptedemne din care sã izvorascã dragosteaneclintitã faþã de Dumnezeu ºi de oameni.Îmi vine automat în gând cum a muritPreotul Kolbe în lagãrul de exterminareoferindu-se sã moarã în locul unui deþinutcare era condamnat la moarte, având cincicopii acasã. A fost canonizat! Nici nu seputea altfel! Se adaugã, de bunã seamã,intrarea în conºtiinþa publicã sfinþireamultor regi, domni, cãlugãri, preoþi,arhierei, militari, doctori, bãrbaþi ºi femeimai ales, magistraþi, þãrani, savanþi,pustnici, asceþi, oameni de care numaiDumnezeu ºtie, întreaga gamã ºi nu uitãmsã adãugãm cum s-au proslãvit ºi mariipãcãtoºi, cum a fost ºi tâlharul de peCruce, cãruia Iisus i-a zis, vãzândpocãinþa lui: „Amin zic þie, azi vei fi cumine în Rai!” (Luca 23, 43).

ªtefan cel Mare ºi Sfânt a intrat înconºtiinþa românilor ca sfânt, înainte de a

se pronunþa Biserica; am putea adãuga unºir mare de sfinþi români proslãviþi deDumnezeu în diferite chipuri. Avemasigurarea psalmistului David când zice:„Întru pomenire veºnicã va fi dreptul!”(Psalmul 111, 6). Un alt semn care nelumineazã credinþa întru cunoaºterea unuisfânt este neputrezirea trupului ºirãspândirea unei miresme mai presus demiresmele pãmânteºti, aºa cum a fostSfântul Mare Mucenic Dimitrie,Izvorâtorul de Mir ºi alþi sfinþi dindecursul veacurilor. Iar cine vrea sãcunoascã mai mult sã citeascã în CarteaIV Regi, capitolele 4–6, unde proorocul

Elisei a fãcut multe minuni în viaþã fiind,nu numai dupã moarte. Tot aºa staumãrturie Vieþile Sfinþilor, cãrþi istorice laîndemâna oricui sã le citeascã! Atât laortodocºi, cât ºi la catolici, atunci cândeste vorba sã se purceadã la canonizareasfinþilor, se întruneºte o comisie specialãcompusã din învãþaþi teologi, din istorici,arheologi, oameni cu pregãtire academicãºi prelaþi / ierarhi cu viaþã deosebitãduhovniceascã.

Se va constata în studii aprofundateistoria, viaþa, minunile sãvârºite,pelerinajele mulþimii, manifestãrile înmasã a evlaviei întru cinstirea unui sfânt.Se va aprecia cu maximã grijã în cecondiþii istorice s-a produs martiriul ºicare sunt datele în literatura sacrã ºidocumentele de arhivã, precum ºi altemãrturii. Sunt izvoare de certã valoareprecum sunt celebrele Acte martiriceunde vedem desluºit cum erau judecaþi ºicondamnaþi la moarte de cãtre împãraþiipersecutori cei care mãrturiseau peHristos! La catolici, Papa dã un decretprivind venerarea publicã a celui gãsitvrednic pentru aceasta. Deci este vorba deun decret de canonizare universalã saulocalã prin decret de beatificare, adicã ocinstire localã a unui sfânt, Papa fiindrecunoscut în Biserica Romano-Catolicãinfailibil la acordarea decretelor decanonizare.

În Biserica Ortodoxã existã o Comisiepentru canonizarea Sfinþilor Români,aprobatã de Sfântul Sinod, pentru a sedocumenta în privinþa declarãrii ºicanonizãrii sfinþilor cãrora li se pregãteºteistoricul, icoana ºi slujbele cuveniteaprobate de toþi ierarhii adunaþi în SfântulSinod, autoritatea supremã a BisericiiOrtodoxe Române. Pregãtirile se facpentru declararea internã ºi în întreagaOrtodoxie a cinstirii, precum ºi în spaþiulunde ºi-au sfârºit viaþa, cum au fost ºi înanii trecuþi: Sfântul Iosif Mãrturisitorul înMaramureº, Sfinþii Teodosie al II-lea dela Brazi ºi Sfântul Vasile de la PoianaMãrului din Episcopia Buzãului ºiVrancei, iar în 2005 ºi 2006: SfinþiiIerarhi Dosoftei al Moldovei ºi Sucevei ºiGrigorie Dascãlu, Sfinþii Cuvioºi Onufriede la Sihãstria Voronei ºi GheorgheStareþul Cernicãi, Cãldãruºanilor ºi ovreme al Mãnãstirii Curtea de Argeº,precum ºi Sfinþii Iachint MitropolitulÞãrii Româneºti, Neagoe Vodã Basarab ºiIoanichie cel Nou din Muscel, proclamaþiîn Arhiepiscopia Argeºului ºi Musceluluiîn anul 2009.

Cele douã Biserici, Ortodoxã ºiCatolicã, au împodobit calendarul creºtincu numeroºi sfinþi, cinstindu-se dupãcuviinþã. Ca numãr, nu am putea ºti exactcâþi sfinþi sunt în cele douã Biserici. Amputem afirma cã sunt de ordinul sutelor demii dacã ne gândim la cele zece persecuþiiîmpotriva creºtinilor din primele secoledupã Hristos ºi altele pânã în zilelenoastre. Singur Dumnezeu ºtie! Noisuntem cinstitori de Sfinþi Îngeri ºi deSfinþi proslãviþi de Dumnezeu dinrândurile omenirii.

În anii 1950–1955, Biserica OrtodoxãRomânã, în plinã prigoanã ateistã, dupãmoartea lui Stalin, a canonizat ºiorganizat slujbã ºi pelerinaje grandioasesub conducerea Patriarhului Justinian, iardupã evenimentele istorice, în anul 1992au fost proclamaþi sfinþi români de cãtreSfântul Sinod condus de PatriarhulTeoctist. ªi se continuã aceastã lucrare defolos ºi în vremea Patriarhului Daniel.

În calendarul nostru, se serbeazã sfinþi,de la unu pânã la cinci-ºase, numãrulacestora pe întreg anul, acum trece de1200 de sfinþi întru evlavioasã pomenire.În calendarul Bisericii Ortodoxe Româneexistã o zi specialã pentru cinstirea tuturorSfinþilor Români, aºezatã în Duminica aII-a dupã Rusalii, potrivit hotãrâriiSfântului Sinod din 20 iunie 1992.

Dumnezeu face sfinþi cu puterea Sa!Iar noi sã zicem, cu profetul David:„Minunat este Dumnezeu întru sfinþiiSãi!” (Psalmul 67, 36).

Lui fie mãrirea!

Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului

Duminica a II-a dupã Rusali

CCiinnssttiirreeaa ttuuttuurroorr SSffiinnþþiilloorr RRoommâânnii

BINECUVÂNTAREDE ZIUA

COPILULUI, mesajul Preafericitului

Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române,

cu ocazia Zileiinternaþionale a copilului

– 1 iunie –Copiii sunt un dar ºi o binecuvântare de la

Dumnezeu pentru familie ºi societate, pe caretrebuie sã-i preþuim ºi sã-i educãm în duhulEvangheliei lui Hristos ºi al valorilor creºtine.Creºterea copiilor trebuie realizatã cu iubirepãrinteascã ºi responsabilitate maximã, prinrugãciune ºi educaþie pentru fapte bune.

În societatea secularizatã de azi, aflatã în crizãeconomicã ºi financiarã, dar mai ales spiritualã, încare familia creºtinã se confruntã cu graveprobleme de ordin economic ºi moral, social ºispiritual, apãrarea, promovarea ºi consolidareainstituþiei sacre a familiei pe temelia valorilorevanghelice netrecãtoare, pe bunãtate ºiresponsabilitate, pe demnitate ºi solidaritatetrebuie sã fie o preocupare permanentã a Bisericiiºi a societãþii întregi.

Astãzi, cu prilejul Zilei internaþionale acopilului, felicitãm ºi binecuvântãm pe toþi copiii,pe toþi pãrinþii trupeºti ºi sufleteºti, în moddeosebit, educatorii ºi educatoarele, profesorii ºiprofesoarele ºi pe toþi cei care ajutã copiii sã simtãiubirea ºi binecuvântarea lui Hristos pentru ei.

Mai ales acum, în vreme de sãrãcie ºinesiguranþã, sã-L rugãm pe Bunul Dumnezeu sã îiocroteascã pe toþi copiii, pe toþi pãrinþii ºi pe toþicei ce ajutã familiile care nasc ºi cresc copiii încredinþa sfântã, în iubirea faþã de Dumnezeu ºi deaproapele, spre slava Preasfintei Treimi, bucuriafamiliei, binele Bisericii ºi al poporului român.

† DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Aceasta este Cartea Facerii oamenilor, în ziua în care afãcut Dumnezeu pe Adam; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcutpe el; bãrbat ºi femeie i-a fãcut pe ei. ªi a chemat numele luiAdam, în ziua în care i-a fãcut pe ei (Facere 5, 1-2).

Pentru ce îi porunceºte Duhul lui Moise sã ia cuvântulScripturii de la început? Vrea sã ne povesteascã totul de laînceput? Nu. Procedeazã aºa pentru a ni se arãta cã oamenii depânã atunci au fost foarte neînþelepþi. În momentul în careMoise leapãdã pomenirea generaþiilor de la Cain pânã laLameh, marcheazã oprirea fãcând din nou început, pentru a neda de înþeles cã se întoarce la genealogia drepþilor.

De aceea se foloseºte de aceleaºi cuvinte, dovedindu-ne cã ºiacum începe genealogia tot de la Adam, darurmãrind linia lui Set. Întoarcerea aceastala origini trebuie perceputã ca o ºtergere apãcãtoºilor din catalogul neamuluiomenesc, aceia fiind pomeniþi pentru atâtanumai ca sã se þintuiascã la stâlpul infamieipãcatul lor ºi ca sã fie temei de înþelepþiregeneraþiilor viitoare.

a. Întreita durere a lui Adam.Mângâierea lui

Dupã moartea lui Abel, durerea luiAdam a fost întreitã: vãzuse pentru întâiadatã în viaþa lui un om mort; apoi a fostmartor la o moarte silnicã, la ucidere; iar altreilea aspect al cruntei sale dureri este cã ºi crima constatatã erauna de nesuportat- fratricidul.

De aceea ºi iubitorul de oameni Dumnezeu, voind sãprecumpãneascã durerile lui Adam, îi dã un alt copil, pe Set,care avea sã-i fie îndestulãtoare mângâiere, pentru cã de la acestcopil avea sã înceapã genealogia neamului mântuirii. ªi a trãitAdam douã sute treizeci de ani ºi a nãscut dupã chipul lui ºidupã asemãnarea lui, ºi a numit Set numele lui. ªi au fost zilelelui Adam ºapte sute ºi a nãscut fii ºi fiice. ªi au fost toate zilelelui Adam nouã sute treizeci de ani ºi a murit.

b. Set- cel dupã chipul ºiasemãnarea tatãlui Adam

Cain, cel îndatã pornit spre pãcat, s-a de naturat, pierzândînsuºirile pãrinteºti. Când vine vorba de Set, Scripturasubliniazã cã era dupã chipul ºi asemãnarea tatãlui, arãtând cãel a pãstrat însuºirile fireºti ale tatãlui, aceleaºi caractere devirtute.

Nu înþelegem deci asemãnarea trupeascã cu Adam, cât mai

ales referirea la însuºirile sufleteºti ale copilului. De aceea ºiEva, când i-a pus numele copilului, l-a pus cu multãînþelepciune, socotind naºterea lui nu datoritã firii, ci mulþumitãputerii lui Dumnezeu, zicând: Mi-a ridicat mie Dumnezeu altãsãmânþã în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain.

Cuvintele mi-a ridicat mie nu sunt la întâmplare, ci aratã închip obscur semnele care prevestesc învierea. Pentru cã nu eraîncã timpul învierii, Dumnezeu n-a ridicat pe cel cãzut, ci pealtul în locul aceluia, ca sã vãdeascã preocuparea Sa proniatoarede a împinge natura betejitã, de la moarte- spre viaþã.

c. Enos- cel cu nume bun.Sensul puneriinumelor

Viaþa virtuasã a lui Set sededuce din grija lui de a-ºi numifiul cu un nume ce ne aratãsufletul sãu iubitor de Dumnezeu.ªi lui Set i s-a nãscut un fiu ºi i-apus numele Enos. Acesta anãdãjduit sã cheme numeleDomnului Dumnezeu. Poate fi,oare, o mai mare fericire decâtaceea sã ai un nume care sã chemenumele lui Dumnezeu, ca însãºichemarea lui Dumnezeu sã-þi fienumele?

Aºa se întreabã retoric SfântulIoan Gurã de Aur, tâlcuind numele lui Enos ºi adãugând:„Vedem cã în aceste simple nume se ascunde bogãþie mare degânduri. Ele aratã nu numai dragostea de Dumnezeu apãrinþilor, dar ºi multa lor grijã faþã de copii. Prin numele pecare îl dãdeau copiilor lor, pãrinþii de altã datã îi învãþau pecopii sã-ºi alipeascã sufletul de virtute. Nu fãceau ca pãrinþii deacum care pun nume la întâmplare copiilor lor. Cei vechi îºidãdeau toatã silinþa când puneau nume. Iar numele era îndreptarnu doar spre virtutea copilului, ci ºi pentru ceilalþi ºi pentrugeneraþiile viitoare”.

d. Enoh-cel mutat la Domnulfãrã sã fi murit!

ªi a trãit Enos, fiul lui Set, o sutã nouãzeci de ani; ºi anãscutpe Cainan; ºi Cainan a nãscut pe Maleleel; ºi Maleleel anãscut pe Iared; ºi Iared a nãscut pe Enoh; ºi a trãit Enoh osutã ºaizeci ºi cinci de ani ºi a nãscut pe Matusala; ºi abineplãcut lui Dumnezeu Enoh, ºi a trãit Enoh dupã ce a nãscutpe Matusala douã sute de ani ºi a nãscut fii ºi fiice; ºi au fost

zilele lui Enoh trei sute ºaizeci ºi cinci de ani; ºi a bineplãcutlui Dumnezeu Enoh, ºi nu s-a mai gãsit, pentru cã l-a mutat pedânsul Dumnezeu.

Bãrbaþii ºi femeile trebuie sã cunoascã virtutea dreptuluiEnoh, pentru a nu mai socoti cãsãtoria o piedicã pentru abineplãcea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Scriptura a întãritde douã ori cã Enoh a nãscut pe Matusala ºi atunci a bineplãcutlui Dumnezeu, ca sã nu socoteascã nimeni cã naºterea de copiie o piedicã în calea virtuþii.

Enoh, de aceeaºi fire cu noi, fãrã sã fie datã Legea, fãrãScripturi, numai din conºtiinþa lui a fãcut fapte atât de plãcutelui Dumnezeu, încât trãieºte ºi astãzi, cãci n-a cunoscutmoartea. ªi se aratã cã a sãvârºt fapte de virtute nu câþiva ani, cidouã sute. Iatã cã dupã cãlcarea de poruncã a acelui întâi zidits-a gãsit un om care s-a întors la culmile virtuþii.

Interesant de priceput este de ce a fost mutat de viu.Dumnezeu nu i-a dãruit nemurirea aici înaintea lumii, pentru casã nu se slãbeascã frica de pãcat, ci ca frica de pãcat sã rãmânãvie în neamul omenesc.

e. Noe- al cãrui nume se tãlmãceºte odihnã

Matusala l-a nãscut pe Lameh, care dupã ce a trãit o sutãoptzeci de ani a nãscut fiu ºi i-a pus numele Noe, zicând:acesta ne va odihni de lucrurile noastre ºi de necazurilemâinilor noastre ºi de pãmântul pe care l-a blestematDumnezeu.

Lui Lameh i s-a dat sã prevadã viitorul, când i-a pus fiuluisãu numele Noe. Numele acesta se tãlmãceºte odihnã. Numeºtedeci odihnã prãpãdul acela care avea sã se întâmple prin potop.Pentru cã pãcatul este însoþit de multã ºi foarte mare obosealã,de aceea Lameh numeºte odihna urmarea ºi încetarea pãcatelorpe care potopul avea sã le aducã.

ªi era Noe de cinci sute de ani ºi a nãscut trei fii. Iatã iarãºi alt drept care a mers împotriva tuturor pe calea

virtuþii, fãrã a fi împiedicat de cãsãtorie sau de creºtereacopiilor.

Apoi auzind de vârsta lui trebuie sã ne minunãm de nespusaºi îndelungata rãbdare a lui Dumnezeu ºi de covârºitoareanerecunoºtinþã a oamenilor de atunci. Cã vreme de cinci sute deani i-a chemat Noe la pocãinþã ºi oamenii n-au vrut sã se lase depãcate.

Deci iubitorul de oameni Dumnezeu, dupã prezicereapotopului prin Lameh, nu aduce pedeapsa imediat, ci adaugã unfoarte mare numãr de ani ca sã înþelegem cã n-a adus neamulomenesc pe lume ca sã-l pedepseascã ci ca sã-l îndrepte la viaþã.De aceea Se aratã pe Sine mereu amânând pedepsele.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XVIII)

ÎÎÎÎnnnnttttooooaaaarrrrcccceeeerrrreeeeaaaa llllaaaa ggggeeeennnneeeeaaaallllooooggggiiiiaaaa ddddrrrreeeeppppþþþþ iiii lllloooorrrr

CCee ssuunntt ffaarrmmeecceellee ssaauu ddeessccâânntteecceellee??Farmecele sau descântecele sunt lucrãri sãvârºite de cãtre

oameni rãuvoitori care se vând diavolului ºi forþelorîntunericului pentru ca prin intermediul acestora sã facã rãusemenilor lor. Nu existã nicio îndoialã cã farmecele,descântecele, vrãjile ºi toate cele asemenea se fac cu putereadiavolului. Ele nu au putere asupra omului care ºtie deDumnezeu, care se roagã, îºi face semnul crucii ºi se fereºte depãcate grele. Omul care primeºte binecuvântarea ºi putereasfinþitoare a lui Dumnezeu nu poate fi biruit de putereadiavolului, chiar dacã se fac asupra lui farmece sau vrãji. Suntafectaþi cei care stau departe de Dumnezeu ºi de bisericã, ceicare se afundã în fel de fel de pãcate grele ºi care nu se îngrijescsã se spovedeascã ºi sã primeascã binecuvântarea ocrotitoare alui Dumnezeu, cei care nu fac sfinþirea caselor, cei care trãiescnecununaþi sau în oricare altã fãrãdelege, cei care se încred preamult în propriile puteri ºi nu-L mai cautã pe Dumnezeu, nu semai închinã, nu mai ºtiu de nimic sfânt. Nu trebuie sã ne îndoim

deloc de existenþa ºi de posibilitatea acestor lucrãri diavoleºtiprin intermediul oamenilor rãi. Sunt prea multe mãrturii în jurulnostru pe care nu le putem ignora. De altfel, daca n-ar fi fostposibile, Biserica n-ar fi rânduit slujbe împotriva lor…CCee sslluujjbbee ssee ssããvvâârrººeesscc îîmmppoottrriivvaa ffaarrmmeecceelloorr ººii ddeessccâânntteecceelloorr??

Dupã rânduiala Bisericii, pentru astfel de situaþii se sãvârºescmai întâi Sfânta Liturghie la bisericã, iar la casa sau la loculsupãrat de farmece se sãvârºesc mai multe rugãciuni în carepreotul se roagã pentru îndepãrtarea lucrãrilor diavoleºti. Înacest sens, o slujbã specialã este „Slujba care se face la casasau la locul ce sunt supãrate de farmece sau de descântece”.Slujba propriu-zisã începe cu „Binecuvântarea micã…”,rugãciunile începãtoare, troparele de umilinþã ºi psalmul 69:„Dumnezeule, spre ajutorul meu, ia aminte…” ªi urmeazã douãrugãciuni de mijlocire cãtre milostivirea lui Dumnezeu.

Între alte cereri, în aceste douã rugãciuni, preotul se roagãpentru ca Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care S-a fãcut om „ca

pe om de înºelãciunea diavolului ºi de chinurile lui sã-l liberezeºi sã strice toate facerile lui cele diavoleºti“, „... sã caute cumilostivire spre casa aceea ºi spre cei ce locuiesc în ea ºi sãizbãveascã pe cei bântuiþi ºi înviforaþi de supãrãrile cele rele aleoamenilor celor vicleni, ale otrãvitorilor ºi descântãtorilor, alefermecãtorilor ºi fermecãtoarelor ºi ale diavolilor celorvicleni...“ Urmeazã un blestem care se face la adresa demonilorºi a celor care lucreazã cele diavoleºti, în care se spune ºiurmãtoarele: „Vã blestem pe voi atotviclenilor, începãtoriirãutãþilor, blestemaþilor ºi urâþilor diavoli, pe voi care otrãviþi ºifermecaþi locurile ºi casele oamenilor... împreunã cu cel ce s-adat vouã, vicleanul om, ca sã fiþi aduºi casei acesteia sã otulburaþi ºi cu rele nãluciri ºi cu bântuielile voastre sã supãraþi ºisã necãjiþi pe cei care locuiesc în ea ºi împrejurul ei... Ci cu toatãputerea numelui Atotþiitorului Dumnezeu în Sfânta Treimeslãvit...ºi cu puterea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci...cutãrie poruncesc vouã viclenelor duhuri, degrabã sã fugiþi de lacasa aceasta ºi de la cei ce locuiesc în ea, cu toate descânteceleºi farmecele voastre, iar de acum niciodatã sã nu vã maiîntoarceþi la ea...“ Dupã aceea, luând aghiasmã mare sau apãsfinþitã, preotul stropeºte casa ºi locul casei pe din afarã, rostind:„Sã fugã ºi sã se depãrteze de la casa aceasta tot vicleanul diavolºi otrãvirea ºi farmecele ºi descântecele prin stropirea cu aceastãapã sfinþitã ºi niciodatã sã nu se mai întoarcã, ci sã se stingã; înnumele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“.

Pr. Florin IORDACHE

Moliftelnicul tâlcuitSSlluujjbbaa ccaarree ssee ffaaccee llaa ccaassaa ssaauu

llaa llooccuull ccee ssuunntt ssuuppããrraattee ddee ffaarrmmeeccee ssaauu ddee ddeessccâânntteeccee


33

În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului elevii seminariºti aususþinut examenul deatestat

În cadrul Seminarului „Neagoe Vodã Basarab” dinArhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului s-a desfãºuratmiercuri, 26 mai, examenul de certificare acompetenþelor profesionale, potrivit metodologiei.Cei 49 de elevi din cele douã clase terminale aleinstituþiei de învãþãmânt teologic au fost examinaþi deo comisie prezidatã de Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic.

Pãrintele Sabin Stancu, Directorul SeminaruluiTeologic „Neagoe Vodã Basarab” din Curtea deArgeº ne-a declarat: „Ne-am bucurat pe parcursulexamenului de prezenþa Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic. În desfãºurarea examenului apermis ca elevii seminariºti sã-ºi etaleze cunoºtinþeleºi deprinderile dobândite în cei patru ani de studiu,venind acest examen ca o încununare a activitãþii lorde studiu ºi de aprofundare a învãþãturii Bisericiinoastre ortodoxe. Nãdãjduim ca seminariºtii noºtri sãîºi continue studiile în Facultãþile de Teologie dincadrul Patriarhie Române, bucurându-se astfel debinecuvântarea lui Dumnezeu”.

Seminarul Teologic Ortodox „Neagoe VodãBasarab” din Curtea de Argeº funcþioneazã în prezentcu 6 clase, având douã specializãri: Teologiepastoralã ºi Patrimoniu Cultural.

Mãnãstirea Antim din Bucureºti ºi-aserbat hramul

Mii de credincioºi au participat pe 30 mai, înDuminica Tuturor Sfinþilor, la hramul MânãstiriiAntim din Capitalã. Slujba Sfintei Liturghii a fostoficiatã de Preasfinþitul Varlaam Ploieºteanul,Episcop Vicar patriarhal. În cuvântul rostit,Preasfinþia Sa a arãtat cã aceastã zi este unaimportantã atât pentru vieþuitorii mânãstirii, cât ºipentru credincioºi: „Pentru noi cei care suntem legaþide Mãnãstirea Antim ºi de aceastã Sfântã Bisericã,sãrbãtoarea are o semnificaþie în plus, întrucâtsãrbãtorim hramul pe care ctitorul ei, Sfântul IerarhMãrturisitor Antim Ivireanul, i l-a oferit. Acesta aridicat Mãnãstirea acum 295 de ani ºi a închinat-opomenirii ºi cinstirii Tuturor Sfinþilor. Praznicul deastãzi este o mare bucurie pentru noi, nu doar pentrucã serbãm hramul acestei Mãnãstiri, ci pentru cã esteo sãrbãtoare mare care ne încredinþeazã cã fiecaredintre noi, oricât de pãcãtoºi am fi, avem posibilitateade a deveni sfinþi”.

La finalul slujbei 1.500 de nevoiaºi au primitpachete cu alimente. Acþiunea a fost iniþiatã în timpulSfântului Antim Ivireanul, Mitropolitul ÞãriiRomâneºti. Mãnãstirea Antim a fost construitã întreanii 1713-1715, dupã planurile întocmite chiar deacesta. Tot aici a fost înfiinþatã prima bibliotecãpublicã din România.

La ora actualã aºezãmântul monahal adãposteºteBiblioteca Sfântului Sinod care cuprinde peste60.000 de volume, atât cãrþi teologice cât ºi de culturãgeneralã.

www.basilica.ro

Din când în când fiecare dintre noiexperimentãm singurãtatea ºi izolarea. Din timpîn timp simþim un gol dureros care devine ca oînchisoare de nesuportat, ne spune profesorulJohn Powell într-o lucrare a sa despre iubire. Cutoþii, spune profesorul, prezentându-ºi ideile, pecare le prezentãm mai jos, am simþit odatã cã ne-am îndepãrtat de ceilalþi, cã ne-am despãrþit degrup, de bisericã, singuri ºi însinguraþi. Aceastãsingurãtate, ca ºi durerea de mãsea, în modnatural ne aºeazã pe noi înºine în centrul atenþieinoastre. Ne strãduim sã umplem acest gol, sã necalmãm foamea... pornind sã îi cãutãm pe aceiacare ne iubesc. Poate cã facem pentru ei multebucurii, doar ca sã le câºtigãm dragostea. Poatecã þinem înaintea lor mâinile noastre ca pe douãtalere de cântar. Într-o mânã þinem ceea ce noile-am oferit, iar cealaltã mânã o întindem înaºteptarea dorinþei lor. Ne putem chiar liniºti penoi înºine spunând cã acest schimb înseamnã defapt iubirea. ªtim cã singurãtatea noastrã oputem umple doar cu dragostea celorlalþi. ªtimcã avem nevoie sã simþim faptul cã suntemiubiþi. Paradoxul este urmãtorul: dacã încercãmsã umplem golul singurãtãþii noastre cu iubireaaltora, în mod sigur vom întâmpina ºi mai maredeºert în loc de fericire.

Este consideratã a fi un mare adevãrexpresia: „Eºti un nimeni pânã ce nu eºti iubit“,deoarece doar persoana care a experimentatiubirea este capabilã sã creascã, sã se dezvoltespiritual. Realitatea înspãimântãtoare, daradevãratã a omenirii, este cã prin iubirea saurespingerea lor, alþii þin în mâinile lor,capacitatea noastrã de dezvoltare. Cei mai mulþidintre noi, pornind de la dorinþele ºi lipsurilenoastre dureroase, privim viaþa ºi pe cei dinjurul nostru cu niºte ochi cercetãtori. Devenimacei oameni de plâns, care pur ºi simplu vor sãaibã prieteni, dar niciodatã nu sunt în stare sã seîmprieteneascã cu cineva. Condiþia cea maiimportantã a împrietenirii este sã dorim ºialtceva în afarã de prieteni. Aproape toþi suntemconºtienþi cã avem nevoie de iubire ºi ne ºigrãbim sã facem rost de ea de la alþii. Paradoxulînsã rãmâne nerezolvat, astfel dacã noi cãutãmiubirea de care avem nevoie, doar de la alþii, nuo vom gãsi niciodatã ºi astfel vom pierde.

Iubirea ne poate ajuta în rezolvareaproblemelor noastre, însã trebuie sã privimfaptul în faþã ºi anume cã pentru a fi iubiþitrebuie sã devenim demni de iubire. Cândoamenii îºi dirijeazã propriile vieþi astfel încâtsã-ºi împlineascã cât mai mult propriilepretenþii, când se strãduiesc sã obþinã iubirea decare au nevoie, atunci - oricât am încerca sãînfrumuseþãm sentinþa în dreptul lor - se învârtîn jurul lor înºiºi. Nu sunt demni de iubire, nicichiar dacã, pe de altã parte, meritã mila noastrã.Sunt ocupaþi cu ei înºiºi ºi pânã când continuã înacest fel, împiedicã dezvoltarea capacitãþi lor dea iubi ºi devin necopþi în personalitatea lor.

Dacã însã oamenii se grãbesc, nu sãprimeascã, ci sã ofere ei iubire, atunci devindemni de iubire, iar la urmã cu siguranþã deviniubiþi. Aceasta este legea permanentã sub caretrãim. Dacã ne ocupãm doar de noi înºine ºi neînvârtim doar în jurul nostru, va fi nevoie sã neizolãm, iar singurãtatea noastrã devine maiadâncã ºi chinuitoare. Este un cerc atât deinteriorizat care se strânge în jurul nostru:singurãtatea din care încercãm sã scãpãmcãutând dragostea altora, ne va apãsa mai mult.

Durerea egocentrismului nostru poate ficalmatã doar atunci când vom înceta sã nepreocupãm doar de noi înºine ºi vom începe sãne ocupãm de alþii. Acest lucru desigur nu esteuºor. Este nevoie de o viaþã întreagã de luptã ºistrãduinþã ca sã îndreptãm focarul atenþieinoastre asupra altora. Situaþia este îngreunatã ºimai mult de faptul cã trebuie sã-i aºezãm pe alþiipe prim plan în locul nostru. Trebuie sã învãþãmsã împlinim nevoile altora în aºa fel încât sã nuîncercãm sã le satisfacem pe ale noastre. Unpreot psiholog, Adrian van Kaam, în cartea luiintitulatã Religion and Personality (Religie ºi

personalitate), argumenteazã cã dacã noi cãutãmdoar propria fericire ºi împlinire, nu o vom gãsiniciodatã.

Dacã gãsim însã fericirea ºi împlinirea,aceasta se va datora faptului cã am uitat de noiînºine ºi am cãutat fericirea acelora care trãiescîn jurul nostru. Problema este cã majoritateadintre noi ne agãþãm cu încãpãþânare doar debarca vieþi noastre. Este mare ispita ca gândurilenoastre cele mai importante sã fie legate doar derealizarea de sine, prin tot ceea ce întreprindem,sau vrem sã folosim în scopul siguranþei de sineºi atingerea fericirii noastre. Putem fi egoiºti ºiîntr-un mod foarte fin ºi ascuns. Aceastãscufundare în noi înºine împiedicã cu siguranþãatingerea fericirii ºi împlinirii omului, pentru cãacestea pot fi atinse doar printr-o dragosteoriginalã. Datoria noastrã de bazã a fiecãruicreºtin este sã alegem cum vrem sã ne petrecemviaþa. Dacã alegem sã ne petrecem viaþa vânânddoar propria noastrã fericire ºi împlinire, neautocondamnãm laînfrângere ºi pãrãsire. Dacãne hotãrâm sã închinãmviaþa noastrã în scopulfericirii ºi împlinirii altora -ºi aceasta este esenþa iubirii- atunci vom gãsi cusiguranþã ºi propria noastrãfericire ºi împlinire.

Aceia dintre noi, care sestrãduiesc doar pentrupropria lor realizare, sauaceia care se decid alãturi dedragoste, doar ca sã fie ºi eiîmpliniþi, mai devreme saumai târziu vor observa cãdragostea lor este în zadar,cãci ei se concentreazã ºi pemai departe asupra lor înºiºi.Oamenii pot sã creascãnumai pânã la stadiul la carele permite orizontul lor.Aceia care iubesc numai pentru a fi ei fericiþi ºiîmpliniþi, se vor înºela ºi nici nu vor creºte,pentru cã orizontul lor se mãrgineºte întruna laei înºiºi. Astfel rezultã cã nu putem interpretaiubirea ca o unealtã a împlinirii de sine, pentrucã dacã facem acest lucru rãmânem încuiaþi încercul perfid al egocentrismului nostru. Pornindde la propriile noastre nevoi, vom cãlca înpicioare pe alþii - iar apoi ne vom întoarce la noiînºine. Niciodatã nu putem folosi pe alþii doar cape niºte unelte. Ei trebuie sã fie necurmatobiecte ale iubirii. Devenim copþi (maturi) înmãsura în care ne putem îndepãrta gândurilenoastre de la noi ºi de la pretenþiile noastre ºi dela dorinþa egocentristã de a împlini acestepretenþii.

Putem iubi cu adevãrat pe alþii, doar atuncicând preocuparea gândurilor ºi dorinþelornoastre este alta. Atunci când iubim, fiecarefaptã urmeazã faptului cã ne preocupãm de alþiiºi nu de noi. Am mai amintit faptul cã dacãoamenii iubesc cu adevãrat în acest mod, ei larândul lor vor fi iubiþi; însã ei trebuie sã fiedeschiºi sã primeascã ºi sã se bucure dedragostea celorlalþi. Însã trebuie sã ocolim cuorice preþ acea capcanã de a iubi pentru a fiiubit. Dupã cum spunea ºi învãþa IisusMântuitorul nostru, trebuie ca omul sã-ºi piardãviaþa pentru ca pe urmã sã o afle cu adevãrat. Caom, trebuie sã-mi dau seama, cã primesc cuadevãrat doar când dau. Trebuie sã pierd din faþaochilor mei propria mea viaþã, iar acest lucru nu-l pot face atâta timp cât eu mã gândesc doar lamine.

Cu alte cuvinte dragostea înseamnã: a-þi pãsade alþii, acceptarea celorlalþi ºi interes pentru ceidin jurul nostru ºi pe care încercãm sã-i iubim.Aceasta este o astfel de oferire de sine încât sepoate adeveri ca un fel de altar al jertfirii. Îi potiubi pe ceilalþi doar în mãsura în care ei se aflãîn centrul gândirii ºi a vieþii mele. Mã pot gãsipe mine însumi doar în mãsura în care suntdispus sã mã uit. Astfel dragostea este un lucru

scump ºi o chemare înaltã. Durerile interioarede care suferim cu toþii ºi munþii de greutãþi,care sunt pãrþi ale moºtenirii noastre umane,îngreuneazã procesul învãþãrii dragostei.Datoritã exemplului egoist ºi concurent al lumii,este greu sã-þi asumi jertfirea de sine dindragoste. Dragostea pretinde întodeauna mãcaratâta jertfire de sine; îndreptarea gândurilor ºidorinþelor mele spre ceilalþi, pãrãsirea eului ºi ainteresului personal. Trebuie sã vã spun cã oastfel de renunþare, pentru o persoanã costãîntodeauna mult.

Viaþa plinã de dragoste este grea, dar nu estesearbãdã ºi fãrã recunoºtinþã. Cu adevãrat estesingura viaþã de om cu adevãrat fericitã, pentrucã ea este plinã de o preocupare, care esteadâncã cât viaþa, largã cât toatã lumea ºi ajungeatât de departe cât veºnicia. Doar atunci cândne-am hotãrât cã iubim ºi suntem gata sã neuitãm pe noi înºine, atunci putem gãsi propriaîmplinire. Ea vine într-un mod neobservat,

mistic, ca harul luiDumnezeu, dar noi ovom observa ºi alþii ovor observa în noi.Vom realizaîntoarcerea de la noiînºine cãtre ceilalþi,astfel cã se va orientafocarul inimii ºi atenþieinoastre spre binele ºiîmplinirea celorlalþi; iardeºi aceastã schimbarenu a cãutat nimicpentru ea însãºi, totuºi aprimit totul. În ultimulrând aceea estepersoana demnã de a fiiubitã, care s-a decis ºis-a legat sã iubeascã.

Pretindem atât dedes ca ceilalþi sã ne

iubeascã, fãrã sã fim dispuºi la jertfirea euluinostru, lucru care de altfel este necesar pentru adeveni demni de a fi iubiþi. Dacã însã amcunoscut acel paradox de bazã care este cuprinsîn iubire ºi suntem dispuºi fãrã sã pretindemnimic în schimb - sã ne oferim altora, cusiguranþã vom fi iubiþi ºi împliniþi. Dar cumputem iubi dacã nu am fost niciodatã iubiþi?Între alb ºi negru, existã întotdeauna un teritoriugri. Cu toþii suntem în stare sã iubim într-ooarecare mãsurã ºi putem într-o oarecare mãsurãsã ne îndepãrtãm atenþia de la propria persoanãspre fericirea ºi împlinirea altora. În ce mãsurãfacem acest lucru, în ce mãsurã împlinimaceastã posibilitate existentã în noi, în aºamãsurã vom fi iubiþi. Chiar dacã la început vomfi în stare sã iubim doar puþin, iar dragosteaprimitã ne va da putere sã creºtem din noi înºineîn direcþia în care ne conduce iubirea. Astfelchemarea care ne este adresatã nouã ca ºicreºtini, urmaºi ai Mântuitorului nostru, este sãfolosim aceastã capacitate, aptitudine a noastrãde a iubi, fie ea micã sau mare. În mãsura în caresuntem dispuºi sã facem efortul cerut, sã jertfim,în aceiaºi mãsurã ne va hrãni ºi întãri dragosteape care o reprimim, însã trebuie sã ne aducemaminte cã în timpul jertfirii de sine, privireanoastrã trebuie sã fie departe de propriapersoanã, acest lucru excluzând faptul de apretinde sau a aºtepta ceva în schimb.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU Doctor în filosofie, specializarea Istoria

filosofiei, Institutul de Filosofie ºi Psihologie„C. Rãdulescu-Motru”,

Academia Românã, Bucureºti.Doctor în teologie, specializarea Istoria

BOR cu noþiuni de paleografie. Facultatea deTeologie Ortodoxã, Univ. „Babeº-Bolyai”

Cluj-Napoca.Preºedinte, Societatea Pentru Învãþãtura

Poporului Român, Bucureºti.

PPPPAAAARRRRAAAADDDDOOOOXXXXUUUULLLL IIIIUUUUBBBBIIIIRRRRIIII IIIIOOrrttooddooxxiiaa llaa zzii


44

Liturghia (gr. lucrare publicã, de la leitos= public ºi ergon=lucrare)- este numele celui mai sfânt ºi mai important serviciudivin din Biserica Ortodoxã.

Locul Sfintei Liturghii în cultul creºtin

Sfânta Liturghie are o poziþie intermediarã între cele douãcategorii de slujbe bisericeºti, adicã între Laudele bisericeºti ºiSfintele Taine ºi ierurgii. Sfânta Liturghie þine de amândouã,deoarece în rânduiala ei se îmbinã slujba celei mai sfinte taine decare pot beneficia credincioºii (Sfânta Euharistie), cu slujbacelei mai înalte laude ºi cinstiri pe care Biserica o poate aducelui Dumnezeu prin jertfa liturgicã, în înþeles bisericescdenumeºte slujba divinã la care participã tot poporul drept-credincios; este lucrarea obºteascã (publicã) prin carecredincioºii (cler ºi popor) adorã pe Dumnezeu prin jertfanesângeroasã a lui Hristos ºi se împãrtãºesc de darurile acesteijertfe prin Trupul ºi Sângele Domnului.

Înþelesul termenului „liturghie”Înainte de era creºtinã, termenul numea orice slujbã sau

lucrare de interes public (leiton, de la- laos= popor ºi ergon=lucru, lucrare), orice activitate depusã de un slujbaº ºi implica înel ºi activitatea slujitorilor cultului, în religiile pãgâne.

Termenul leitourghia a cãpãtat întrebuinþare religioasãdatoritã Septuagintei care l-a folosit pentru a traduce termenulebraic abodah, cuvânt care arãta funcþia preoþilor ºi leviþilorLegii Vechi, privind cultul religios de la templu.

Cu acest înþeles a fost folosit apoi ºi în Noul Testament (Luca1, 23; Evrei 8, 2-6; 9, 21). Mântuitorul este slujitorul (leiturgos)celor sfinte.

În antichitatea creºtinã, cuvântul Liturghie avea un înþelesmai larg decât azi, denumind totalitatea actelor de cult sau aserviciilor divine, adicã ce se înþelege azi prin cult ºi prin slujirepreoþeascã în general. Abia prin sec. V-VI, înþelesul cuvântuluis-a restrâns, aplicându-se mai întâi la Cina cea de Tainã ºi apoila ceea ce înþelegem azi prin Liturghie, adicã slujba sfântã aJertfei celei Noi ºi a împãrtãºirii credincioºilor cu SfinteleDaruri. Prima Liturghie a fost sãvârºitã de Mântuitorul la Cinacea de Tainã (cum s-a numit ultima masã pascalã pe care a luat-o cu ucenicii, înainte de patimile Sale).

Dumnezeiasca Liturghie este cu desãvârºire independentãde rânduiala Utreniei

ªi astãzi, în parohiile noastre în care Liturghia se sãvârºeºteunitã cu Utrenia, chiar ºi „în tainã” se face Apolisul Utreniei, lavremea în care se cântã Doxologia. În sfintele mãnãstiri ºi înbisericile slave, în vechime ºi în parohii, DumnezeiascaLiturghie se sãvârºea dupã citirea Ceasurilor trei ºi ºase, în timpce Utrenia se unea cu Ceasul întâi ºi dupã aceea se fãceaApolisul deplin, ºi se încheia slujba.

De altfel, existã ºi Liturghii care se sãvârºesc unite cu slujbaVecerniei, de obicei dupã amiaza, precum Liturghiile din Joia ºiSâmbãta Mare ºi din ajunul Crãciunului ºi al Bobotezei.

În aceste împrejurãri, unirea Vecerniei ºi a Liturghiei esteorganicã ºi cele douã slujbe constituie o rânduiala compusã, cãcise includ elementele Vecerniei (introducerea, „Doamne, strigat-am”, „Luminã linã”, citirile etc.) amestecate cu elementeleSfintei Liturghii (Vohodul cu Evanghelia, Sfinte Dumnezeule,Apostolul, Evanghelia etc.) ºi în cele din urmã se continuãLiturghia. Aceasta însã nu se întâmplã în relaþia Utreniei cuLiturghia, fiindcã, în ciuda legãturii lor temporale, fiecare îºipãstreazã integritatea.

Trebuie sã mãrturisim cã legãtura aceasta a slujbei Utrenieicu Dumnezeiasca Liturghie micºoreazã, într-un oarecare fel,osteneala credincioºilor, pentru cã urmãresc cele douã slujbeunite într-una, dar le ºi pãgubeºte pentru cã, în primul rândUtrenia a decãzut într-un fel de introducere a Liturghiei ºi, în aldoilea rând, pentru cã prin unirea acestor rânduieli mari s-a creato rânduiala foarte mare, care nu dureazã mai puþin de trei ore.

Rezultatul este cã-i oboseºte mult pe credincioºi, dacã vor sãurmãreascã de la început Utrenia, fapt care-i împiedicã

fiziologic sã pãstreze toatã luciditatea duhului în timpul slujbeiDumnezeieºtii Liturghii, adicã atunci când ar trebui sã fie maiconcentraþi ºi mai dedicaþi tainei.

În mãnãstiri, slujba Utreniei se face la ora rânduitã, adicãîncepe cu puþine ceasuri dupã miezul nopþii ºi se sfârºeºteînainte sã rãsarã soarele, iar Liturghia începe dupã o întreruperede o orã sau mai multe ore.

Utrenia se sãvârºeºte întotdeauna în Biserica centralã amãnãstirilor, aºa numitul „Catolicon”, în timp ce Liturghia înparaclise ºi doar în Duminici ºi sãrbãtori în Catolicon. InBisericile slave, pentru uºurarea credincioºilor, Utrenia sesãvârºeºte unitã cu Vecernia dupã apusul soarelui, ca o micãpriveghere, în timp ce Liturghia se sãvârºeºte dimineaþa târziu,cu puþin înainte de amiazã, aºa cum se face ºi la noi în timpulslujbelor din Sãptãmâna Mare.

Utrenia ºi Sfânta Liturghie, nu sunt unite nici ca timp, nici ca loc

Unde preoþii sãvârºesc Liturghiile particulare, în special înparaclise, se începe direct Dumnezeiasca Liturghie, cu„Binecuvântatã este împãrãþia...”, fãrã nicio altã rânduialãpregãtitoare. Aceºti preoþi nu fac nimic neconform cu tradiþia.

Aºa numitul obicei cã Utrenia se sãvârºeºte ca o pregãtirepentru Dumnezeiasca Liturghie nu are fundament în realitate,pentru cã Utrenia nu are vreun element pregãtitor, iar Liturghiaare partea ei pregãtitoare, care ajunge pânã aproape de VohodulMare.

Utrenia nu poate fi însã sãritã. Preotul este dator sãsãvârºeascã sau sã urmãreascã sãvârºirea slujbei Utreniei sau s-ociteascã în fiecare zi, indiferent dacã va sãvârºi sau nuDumnezeiasca Liturghie. El este cel care se roagã în numelepoporului ºi sãvârºeºte în fiecare zi slujbele rânduite.

Aceasta o stabilesc limpede Sfinþii Pãrinþi ºi rânduialã esteþinutã pânã astãzi de cãtre preoþii noºtri evlavioºi, nu doar înmãnãstiri, ci ºi în bisericile de mir.

Desigur, ar fi de dorit ca ºi poporul credincios sã nu lipseascãdin biserici, în fiecare zi, ºi mai ales în Duminici ºi sãrbãtori, sãurmeze ºi sã participe la cele douã slujbe fundamentale de zi ºide noapte, adicã Vecernia ºi Utrenia, ºi sã fie prezentîntotdeauna la Dumnezeiasca Liturghie, aºa cum recomandã ºiSfântul Simeon al Tesalonicului (Dialoguri, Cap. 331). însãacest lucru, din punct de vedere practic, este cu neputinþã. Faptulacesta nu-l absolvã pe preot de datoria lui, ci-1 îndatoreazã ºimai mult ca sã completeze lipsurile ºi neºtiinþa poporului (apudIoannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I, pag. 82-84).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

PPooaattee pprreeoottuull ssãã ssããvvâârrººeeaassccããDDuummnneezzeeiiaassccaa LLiittuurrgghhiiee ººii ffããrrãã UUttrreenniiee??LLiittuurrggiiccãã

Trãirea abisalã a omuluimodern este marcatã de angoasãpânã în profunzimile ei. Definitãca fricã-de-nimic sau ca fricã-de-obiect, angoasa a fost privitã cascufundarea fiinþei vii în abisulnimicniciei. Pentru cã Heideggerea este mai mult decât unsentiment studiat ca obiect alpsihologiei, este chiar esenþafiinþei noastre raportatã ladestructurarea provocatã demoarte. Nu regãsim angoasanumai în secolul nostru pentru cãfiecare epocã a avut interpretãrielsale specifice date angoasei îndiverse registre. Întâlnim astfelangoasa ca refuz sistematic alcomuniunii ºi al vieþii, care amarcat spirite ilustre, scârbite devulgaritate ºi cufundate în izolareºi studiu sau angoasa trãitã deomul primitiv în lupta cu semeniiºi cu stihiile naturii. Omulmedieval a trãit angoasaconcretizatã în acea spaimã de

vid ce a marcat atât sistemularistotelic cât ºi cãdereamoravurilor, în pofidaavertizãrilor repetate privitoare laJudecata de Apoi. Sigur cãangoasa a crescut în intensitate,cu cât s-a vorbit din ce în ce maipuþin de un sens în veaculindustrializãrii ºi al cercetãriiimaterialiste. Acum omul trãieºteangoasa ca absenþã acutã anaturii în universul obiectelortehnice, angoasa ca moarte asufletului încã din timpul vieþiisufocat de smogul marilor centreindustriale care oferã o viziunede iad dantesc în viziunea umanã.Astãzi, mai mult ca oricând trãimangoasa ca lipsã a celuilalt ºi casuspiciune fundamentalã,angoasa timpului vid, care curgefãrã a avea un sens ºi oconcretizare spre disoluþia finalã,angoasa provocatã de frustrareaneputinþei în faþa adversitãþilor,sau cea a necredinþei ca revoltã

care nu doreºte sã seconverteascã spre calea Vieþii.Feþele celor marcaþi de angoasãsunt tot atâtea mãºti alesuferinþei, cu o sfâºiereinexplicabilã care marcheazãfiinþa umanã în întregul ei.Motorul principal care animãimboldul angoasei este lipsa desens, trãitã acut acum, în secolulsecularizãrii, desacralizãrii ºi aldominãrii materialismului acerb.Nu ducem însã de remedii, caresunt posibile doar prin activareavoinþei care poate mobilizacredinþa spre acþiune, în acord cusensul fundamental al fiinþei,care este iubirea. Numai cã boalaconstã tocmai în blocajul voinþei,care nu se poate deschideîntotdeauna spre vindecare. Deaceea, lupta pentru salvareasufletului nu a fost niciodatã maidurã decât astãzi...

Prof. AlexandruBRICHIUª

AANNGGOOAASSAA-- bbooaallaa ssuufflleetteeaassccãã aa oommuulluuii mmooddeerrnn

Vitamine duhovniceºtipentru întãrirea sufletului

NNuu mmaaiiaammâânnaaþþii!!

Aº vrea sã vã împãrtãºesc câteva minunatecuvinte:

„Voi, cei ce lãsaþi ca jalnice neînþelegeri sã seîntindã de la an la an, gândindu-vã cã le veþi lãmuriodatã ºi odatã; voi, cei ce nu lãsaþi sã se stingã niºtebiete certuri, numai fiindcã nu vã puteþi pune înminte cã acum este ziua sã vã jertfiþi mândria ºi sã

le puneþi capãt; voi, cei ce treceþi ursuzi pe lângã oameni pe stradã, nevorbindu-le dinpricina vreunei supãrãri prosteºti, ºtiind totuºi cã aþi fi plini de ruºine ºi de remuºcãri dacãmâine dimineaþã aþi auzi cã unul dintre acei oameni a murit; voi, cei ce vã lãsaþi vecinulînfometat pânã când auziþi cã este gata sã moarã de foame sau lãsaþi inima prietenuluivostru sã tânjeascã dupã o vorbã bunã pe care vã gândiþi sã i-o spuneþi cândva- o, de a-þiputea sã cunoaºteþi, sã vedeþi ºi sã simþiþi dintr-o datã cã vremea este scurtã, ce iute s-arrupe aceastã vrajã! Cât de iute v-aþi duce sã faceþi acel lucru pe care s-ar putea sã nu maiaveþi prilejul sã-l faceþi vreodatã!”

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª


Scopul pentru care Domnul a rânduit sã sesãvârºeascã Sfânta Liturghie este ca sã neîmpãrtãºim, sã ne unim cu EL

Sfântul Ioan Hrisostom ne spune, în legãturãcu aceasta: „Este necesar sã cunoaºtem ce esteminunea Tainelor, adicã Sfânta Euharistie, dece Hristos ne-a dat-o ºi ce folos dobândim cândparticipãm la ea. Pentru cã, aºa cum spuneApostolul Pavel, devenim un trup cu Hristos, ºimãdulare ale Trupului Lui, din carnea ºi dinoasele Lui. Aceasta se întâmplã cu hrana pe carene-a dat-o, adicã cu Sfânta Împãrtãºanie. Pentruaceasta ne-a unit cu El, ºi a devenit un trup cunoi, ca sã fim una cu El, Care este Capul...”.Scopul sãvârºirii Tainei Euharistice esteparticiparea noastrã la ea, adicã la CinaDomnului. Cu toate acestea, mulþi credincioºiparticipã rar, iar alþii, se apropie fãrã pregãtireanecesarã. Sfântul Ioan Gurã de Aur osândeºtecu cuvinte dure un obicei pe care-l au creºtiniichiar ºi în zilele noastre, sã se împãrtãºeascãdoar la Sãrbãtorile Mari, indiferent dacã suntsau nu pregãtiþi. „Vãd pe mulþi împãrtãºindu-secu Trupul lui Hristos din obiºnuinþã ºi datoriefaþã de sãrbãtoare mai mult, decât dincunoaºtere ºi simþire. Aceºtia zic: ne împãrtãºimcând vine Postul Mare, Paºtele ºi Crãciunul, ºieste suficient. Timp ca sã te apropii de Taine, nueste Paºtele sau Crãciunul, ci curãþeniasufleteascã. Deci, când eºti curat de pofteletrupeºti ºi de cãderi, de þinerea de minte a rãuluiºi de duºmãnie, atunci sã vii. Dacã nu eºti curat,nu veni”.

Pentru aceasta vã rog pe toþi sã nu vãapropiaþi de Tainele dumnezeieºti nepregãtiþipentru cã aºa cere sãrbãtoarea, ci când vãhotãrâþi sã vã împãrtãºiþi, sã vã curãþiþi mai întâibine sufletul la Spovedanie ºi cu multe zileînainte sã postiþi, sã vã înfrânaþi, sã iertaþi, sãfaceþi milostenii ºi rugãciuni multe ºi sã sporiþilupta voastrã duhovniceascã.

Sã luãm aminte! Sfintele sfinþilor

Stareþul Samson povestea cu simplitate cevacutremurãtor, care s-a întâmplat unui preot înmomentul rostirii acestor cuvinte. În timp ceieromonahul slujea, la cuvintele „Sfintelesfinþilor”, a sãrit din Sfântul Potir o flacãrãminunatã. N-a coborât din cer, ci a sãrit dinPotir! ªi aceasta s-a întâmplat în zilele noastre,în vremea apostaziei.

Sfântul Ioan Hrisostom ne spune rãspicat cãSfânta Masã este plinã de luminãduhovniceascã ºi exact cum izvoarele varsã apã,aºa ºi aceasta trimite raze necreate. „Nu teapropia deci de aceasta þinând trestii, frunze sauierburi (adicã pãcate), ca sã nu aþâþi focul ºi maimult ºi sã ardã sufletul care se împãrtãºeºte cunevrednicie cu Sfintele Taine. Deci, apropie-teþinând pietrele cucernice ale credinþei, nãdejdeaºi iubirea. Sã þii aurul rãbdãrii ºi al iertãrii ºimãrgãritarele postului, ale privegherii ºi alerugãciunii ºi sã faci astfel sufletul mai curat, casã pleci din bisericã, dupã ce ai luat cu tine, însuflet ºi în trup, bunurile cereºti ale desfãtãriidivine. Mulþi se împãrtãºesc o datã pe an, alþiide douã sau de mai multe ori. Pe care-i vomprimi? Nici pe cei care se împãrtãºesc o singurãdatã, nici pe cei care se împãrtãºesc de multe orisau de puþine ori, ci pe aceia care o fac cu inimaºi conºtiinþa curatã ºi cu viaþã neprihãnitã.

Cei curaþi sã se apropie totdeauna iar ceinecuraþi sã nu vinã niciodatã, pentru cã primescosândã pentru ei înºiºi ºi pedeapsã ºi chin”.Dupã aceea Sfântul se adreseazã celor care seîmpãrtãºesc o datã pe an, în seara de Paºte.Mulþi cred, când ascultã la sfârºitul slujbeicuvântul catehetic de la slujba Învierii: „Ceicare au postit ºi cei care n-au postit..., ºi nimenisã nu iasã însetat”, cã pot sã se împãrtãºeascãfãrã spovedanie ºi cã nu fac niciun pãcat. Mare

greºealã!Despre „Sfintele sfinþilor”, Sfântul Ioan

Gurã de Aur ne spune: „Trebuie ca toþi, cler ºipopor sã fim frumoºi la suflet, cu inima curatã,cu mintea luminatã, iar pe chipul nostru sãstrãluceascã harul divin. Cine este astfel sã seapropie ºi sã atingã Potirul împãrãtesc pe carepreotul îl þine în mâini! Deci, niciun pãcãtos sãnu se apropie, dar sã nu spun niciun pãcãtos,pentru cã mã îndepãrtez de la Sfânta Masã înprimul rând pe mine, ci sã zic: niciunul carerãmâne pãcãtos, nepocãit, sã nu se apropie”.

În Pateric se vorbeºte despre un pustnicînduhovnicit, pãrintele Evloghie, care primiseharul cunoaºterii ºi al vederii duhovniceºti,

încât pricepea starea sufleteascã a fiecãruiadupã chipul lui. Odatã, cineva necurat s-aapropiat de el. Atunci pãrintele l-a mustrat cuduritate, acolo înaintea Sfintelor Uºi ºi i-a zis:

- Cum îndrãzneºti sã te apropii de SfinteleTaine cu inima atât de murdarã, împietritã ºinepocãitã? Fugi repede ºi plãnge-þi pãcatele,pocãieºte-te ºi iartã ca sã fii iertat, apoi sã viisã te împãrtãºeºti. Dacã nu te vei curaþi prinSpovedanie, împãrtãºania îþi va fi foc ºi te vaarde. Acestea le spunea pãrintele Evloghie,preotul Sfânt”.

Sfânta Împãrtãºanie este „Pâine”duhovniceascã ºi fiecare este dator s-o mãnâncepentru sine. Este „uºa vieþii veºnice”, „apa ceavie” pe care fiecare o va bea personal. Estemireasma dumnezeiascã pe care o vom mirosifiecare în parte. Sfânta Euharistie poate sã neproducã, atunci când suntem pregãtiþi,schimbarea dumnezeiascã ºi aceasta va avea oinfluenþã binefãcãtoare pentru membrii familieiºi pentru aproapele nostru. Când într-o zi nu facrugãciunea, o ºtiu ºi o înþeleg doar eu, când nuo fac douã zile o pricepe întreaga mea familie(pentru cã vede ºi simte purtarea mea). Iar cândnu fac trei zile rugãciunea, o ºtie întreaga lume!La fel se întâmplã ºi cu Sfânta Împãrtãºanie.Dacã o luãm cu vrednicie, noi înºine vomînþelege primii, o vom experia duhovniceºteînlãuntrul nostru, vom simþi prezenþa, lucrarea,puterea ºi harul Sfântului Duh. Darurile suntbogate pentru toþi ºi aceste prefaceri vorschimba ºi pe cel de lângã noi. Aceasta nelipseºte: schimbarea personalã! De aceea, nu neîndreptãm, nu ne merge bine, ca persoanã, cafamilie, ca societate ºi ca neam. Nu avem trãiri,nu urmãm sfinþilor care umpleau bisericile ºiîngerilor care ne pãzesc ºi ne apãrã de orice rãu.

Cuvintele acestea au fost primite mai întâide cel care le-a scris, pentru cã acesta le învãþade douã ori. Vai de el dacã doar le spune ºi nule împlineºte. Omul se nevoieºte, darDumnezeu înmulþeºte.

Monahul Ierotei de la mãnãstirea SfântulDionisie din Sfântul Munte, a vrut sã þinã însãptãmâna brânzei post negru ºi sã-ºi îndoiascã

canonul. Nopþile ºi le petrecea în priveghere,rugãciune, metanii, închinãciuni, studiu, iarzilele cu treburi ºi ascultãri grele. În seara atreia, la miezul nopþii, pe când se ruga, a vãzutdeodatã chilia lui umplându-se de o luminãpurã. Am putea spune cã era un soare uriaº, cuo luminã curatã care-i umplea chilia ºi pãreacã iese din icoana Maicii Domnului la careavea multã evlavie. Nu lumini de la lumânãrisau lãmpi! Când pãrintele Ierotei povestea, l-auîntrebat:

- Te-ai tulburat când ai vãzut lumina,pãrinte Ierotei? Te-ai înfricoºat? Þi-a fostteamã?

- Nu, a rãspuns, nu m-am temut deloc,dimpotrivã, eram foarte liniºtit. Aveam obucurie nedescrisã ºi o pace deplinã agândurilor. Am simþit atâta fericire ºi fãrã sãºtiu am început sã cânt uºor Fericirile MaiciiDomnului, Paraclisul mare ºi mic ºi Mãririle,pe care mi le aminteam, apoi Axionul,Nãscãtoare de Dumnezeu, De frumuseþeafecioriei tale ºi alte cântãri închinate MaiciiDomnului. Le-am cântat cu multã bucurie ºimulþumire ºi de atâta fericire am crezut cã zbor.Când au auzit prima datã fraþii s-au minunat ºiau dat slavã milostivirii ºi îndurãriiMântuitorului Hristos ºi Prea Curatei MaiciiSale care mângâie pe fiii credincioºi ºiascultãtori, oricât de modeºti ºi neînsemnaþi arfi aceºtia. Bunãvoinþa ºi mila divinã aleg cumultã îngãduinþã „pe cei sãraci cu duhul”,adicã pe cei smeriþi ºi „curaþi cu inima”, ca sãse odihneascã ºi sã se preamãreascã prin ei. Demulte ori îl întrebau pe pãrintele Ierotei:

- Cât timp a durat aceastã întâmplareminunatã?

- Trei sau patru ore, a rãspuns acela.Oh, minunea minunilor! Un cãlugãr atât de

smerit s-a scãldat în lumina Sfintei Treimi ceanecreatã. Si, cu siguranþã, dacã ar fi fost ochisã priveascã, ar fi vãzut faþa cãlugãruluistrãlucind în lumina care-l scãlda...,deplinãtatea luminii negrãite”.

Îmi povestea cândva un preot, cã înmomentul în care la Liturghie slujitorul a rostit„Sã luãm aminte! Sfintele sfinþilor”, în acelaºitimp, odatã cu frângerea Agneþului, faþa lui aînceput sã se schimbe, sã strãluceascã, sã iaînfãþiºarea îngerului de luminã. Fratele slujitor,urmãrindu-l, s-a pierdut ºi a rãmas mult timpnemiºcat ºi în stare de extaz. De ce sã seminuneze mai întâi? De cele sãvârºite ºiînfricoºãtoare sau de vederea chipuluipreotului de lângã el care era când asemeneafulgerului, când asemenea norului luminos”?

Acelaºi lucru am auzit de la martori ocularidespre pãrintele Gheorghe Karsalidis, în timpce liturghisea. La un Paºte, dupã PrefacereaDarurilor ºi dupã: „ªi sã fie milele MareluiDumnezeu...”, s-a întors cãtre credincioºi casã-i binecuvânteze.

Faþa lui strãlucea ca soarele iar mânadreaptã rãspândea raze de luminãdumnezeiascã ºi binecuvântare. O femeie aîndrãznit ºi i-a zis:

- Pãrinte, nu ºtii ce strãlucire ai pe faþã!Luminezi ca soarele! Pãrintele i-a rãspuns:

- Fiica mea, sunt eu vrednic sã strãlucesc?Lumina dumnezeiascã a fost prezenþa luiHristos ºi a sfinþilor la Liturghie. Strãlucireaacestora s-a revãrsat asupra mea ca într-ooglindã ºi din aceasta ºi asupra voastrã. Eusunt o oglindã tocitã ºi spartã, asta sunt”!

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cuajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe

din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºicredincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti,

2005, pag. 425-429.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXIV)

SSãã lluuããmm aammiinnttee,, SSffiinntteellee ssffiinnþþiilloorr!! ((22))

Postul copiilor în cadrul familiei

Am intrat deja în perioada postului Sfinþilor ApostoliPetru ºi Pavel ºi ne strãduim sã ducem împreunã –pãrinþi ºi copii – lupta cea mântuitoare a înfrânãrii ºi aascultãrii. Avem cu toþii ingredientele, ne mai lipseºtepoate reþeta. Pãrintele Paisie Aghioritul ne oferã o astfelde Îndrumare...

Pãrinte, copiii de cinci-ºase ani trebuie sã posteascãînainte de Sfânta Împãrtãºanie?

Cel puþin seara trebuie sã mãnânce mâncare de post cuuntdelemn. Dar aceasta este o problemã pe care o rânduieºteduhovnicul. Este mai bine ca mama sã întrebe pe duhovnic,deoarece copilul poate avea o problemã de sãnãtate ºi estenevoit sã bea lapte.

Pãrinte, cât trebuie sã posteascã un copil?Dacã este sãnãtos, trebuie sã posteascã. De altfel, acum

existã o mulþime de mâncãruri de post. Mai demult copiiiposteau ºi toatã ziua alergau ºi se jucau, dar mâncau de maimulte ori. În Farasa, în Postul Mare, toþi, mici ºi mari,posteau pânã la ceasul al nouãlea (ora trei dupã masã).Pãrinþii îi adunau pe copii în Castru (veche fortãreaþã dincetatea natalã a pãrintelui Paisie), le dãdeau jucãrii, iar laora trei dupã-amiazã, când suna clopotul pentru Liturghiamai-înainte-sfinþitã, mergeau ºi se împãrtãºeau. SfântulArsenie spunea: „Dacã atunci când copiii se joacã toatã ziuanu-ºi mai aduc aminte de mâncare, acum când îi va ajuta ºiHristos, oare nu vor rezista?”.

Cei mari, când nu postesc, sunt mustraþi de conºtiinþãatunci când îi vãd pe copii postind. Când eram mic lucrampentru mai multã vreme cu meºterul meu la câte o casã ºimâncam acolo, dar miercurea ºi vinerea plecam acasã sãmãnânc, deoarece aceia nu posteau. Odatã, într-o miercuri,mi-au adus o baclava. „Mulþumesc, le-am spus, darpostesc”. „Ia te uitã, copil mic ºi posteºte, iar noi, oamenimari, mâncãm de toate”.

Prin post omul îºi aratã intenþia sa cea bunã. Face dinmãrime de suflet o ascezã ºi Dumnezeu îl ajutã. Dacã însãse sileºte pe sine ºi spune: „Ce sã fac? Este vineri ºi trebuiesã postesc”, atunci se va chinui. În timp ce, dacã ar înþelegefolosul postului ºi ar posti, s-ar bucura gândindu-se cã înaceastã zi Hristos a fost rãstignit. Nici apã nu I-au dat sã bea,ci oþet, iar eu sã beau apã toatã ziua. Iar dacã face aceasta,atunci va simþi înlãuntrul sãu o bucurie mult mai înaltã decâta celui care bea cele mai bune rãcoritoare. ªi uitã-te, mulþimireni nu pot posti nici mãcar o Vinere Mare, dar în faþaMinisterului pot face, dintr-o încãpãþânare, greva foamei casã obþinã ceva. Acolo diavolul îi încurajeazã. Dar aceasta pecare o fac este sinucidere. Iar alþii, atunci când vine Paºtele,cântã „Hristos a înviat!”, cu toatã puterea lor, de bucurie cãvor mânca bine. Unii ca aceºtia seamãnã cu iudeii carevoiau sã-L facã pe Hristos împãrat, deoarece i-a hrãnit înpustie. Iar mâhnirea celui care vrea sã facã o nevoinþã ºi nupoate (din motive de sãnãtate) completeazã lipsa acesteia, ºiunul ca acesta are mai multã platã decât cel care are curaj ºise nevoieºte, cãci acela simte ºi o mulþumire de sine.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceºti IV.Viaþa de familie, Ed. Evanghelismos, Bucureºti, 2003,pag. 195-197).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

55


66

IImmppoorrttaannþþaa SSiimmbboolluulluuii NNiicceeoo--CCoonnssttaannttiinnooppoolliittaann

îînn îînnvvããþþããttuurraa SSffâânnttuulluuii CChhiirriill aall IIeerruussaalliimmuulluuii

Învãþãtura de credinþã stabilitã în cadrul primelor douãSinoade Ecumenice, cunoscutã sub numele de Simbolul Niceo-Constantinopolitan, îºi gãseºte cea mai sistematicã interpretareîn opera Sfântului Chiril al Ierusalimului.

Considerat de critica protestantã drept autorul SimboluluiConstantinopolitan, Sfântul Chiril al Ierusalimului a avut într-adevãr o mare contribuþie în cristalizarea învãþãturii decredinþã adevãrate.

Credinþa dogmaticã sau Simbolul de credinþã

Opunându-se lui Adolf Harnak, teologul ortodox Hr. Andrutosafirmã argumentat cã Sfântul Chiril al Ierusalimului nu poate ficonsiderat autorul Simbolului Niceo-Constantinopolitan (vezi Hr.Andrutos, Simbolica, pag. 47-49), dat fiind faptul cã el însuºi înopera sa nu fãcea altceva decât sã „dobândeascã ºi sã pãstrezenumai credinþa pe care a învãþat-o ºi i-a fost propovãduitã, aceeapredatã de Bisericã ºi întãritã de toatã Scriptura” (Sf. Chiril alIerusalimului, Catehezele, Partea I, Cateheza V, pag. 146).

De altfel, marele ierarh ierusalimitean distinge douã forme demanifestare ale credinþei: credinþa ca adevãr dogmatic revelat sauînvãþãturã de credinþã ºi credinþa ca virtute teologicã sau dar alDuhului Sfânt (Ibid., pag. 144).

Credinþa dogmaticã este identificatã de Sfântul Chiril cuSimbolul credinþei, cu adevãrul despre Dumnezeu stabilit de SfântaScripturã ºi Sfânta Tradiþie, numit ºi toatã dogma credinþei (Ibid.,pag. 147). Fin cunoscãtor al Sfintei Scripturi ºi al operelorînaintaºilor sãi, Sfântul Chiril al Ierusalimului atrage atenþia cãSimbolul de credinþã nu este o nãscocire, un sistem filosofic, uncompus al minþii omeneºti, ci o realitate sinergicã, o descoperire sauo revelare a lui Dumnezeu ºi o exprimare ecumenicã ºi sinergicã aadevãrurilor despre El, atât cât omeneºte este cu putinþã (Ibid., pag.146) sau atât cât îi este îngãduit firii omeneºti ºi atât cât slãbiciuneanoastrã poate sã poarte (Ibid., pag.150): „Învãþãturile credinþei n-au fost alcãtuite aºa cum li s-au pãrut oamenilor, ci cele maiimportante au fost adunate din toatã Scriptura ºi împlinesc o singurãînvãþãturã a credinþei. ªi dupã cum sãmânþa de muºtar dintr-un micgrãunte îºi întinde împrejur multe ramuri, tot astfel ºi acest simbolde credinþã, în puþine cuvinte, a cuprins ca într-un sân, toatãcunoºtinþa evlaviei din Vechiul Testament.” (Ibid., pag. 148)

Necreºtinii ºi catehumenii nu au dreptul de a cunoaºte sau de arosti adevãrurile esenþiale ale Bisericii cuprinse în Simbol. Doar ceice care s-au îmbrãcat întru asemãnarea morþii lui Hristos prin TainaSfântului Botez au dreptul ºi datoria de a „recita cu toatã râvna ºide a studia ºi a sãpa în inimile lor” cuvintele Simbolului de credinþã(idem).

Îndatoririlor pe care creºtinul este obligat sã ºi le asume în raportcu Simbolul de credinþã, Sfântul Chiril le mai adaugã recitarea luiperiodicã ºi pãstrarea ºi apãrarea lui: „Sã aveþi aceastã învãþãturãca merinde în tot cursul vieþii voastre! Altã învãþãturã afarã deaceasta sã nu primiþi, nici chiar dacã noi, care vã învãþãm acum, ne-am schimba ºi am grãi învãþãturi contrare acestora, nici chiar dacãînger potrivnic, prefãcut în înger de luminã, ar vrea sã vãrãtãceascã…Auzind de aceste cuvinte, adu-þi aminte de simbolulcredinþei!” (idem).

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

GGGGÂÂÂÂNNNNDDDDUUUULLLL---- ssssuuuurrrrssssaaaa nnnneeeeccccaaaazzzzuuuulllluuuuiiiiººººiiii ssssuuuurrrrssssaaaa bbbbiiiinnnneeeeccccuuuuvvvvâââânnnnttttããããrrrriiii iiiiÎn cadrul existenþei se petrec evenimente pe care

noi le determinãm, asupra cãrora avem putere deacþiune, ºi evenimente independente de voinþanoastrã, determinate de factori externi, ce nu ne lasãposibilitatea de a interveni asupra lor, stopându-le saumodificându-le. Pânã aici nimic nou, cãci cele expuseaparþin cunoaºterii comune. Ce se ºtie însã mai puþineste cã faþã de orice fenomen de naturã exterioarã,implacabil, omul are puterea de a-l modifica în firealui, prin modul în care-l primeºte. Factorul cedeterminã felul de a fi pentru mine al lumii estegândul cu care eu privesc ºi primesc aceastã lume afaptelor exterioare, a situaþiilor care vin peste mine. Înîntâlnirea mea cu ceea ce este în afara mea, elementulesenþial este gândul. Nu existã situaþie care sã nupoatã fi, dacã nu preschimbatã, cel puþin îmbunãtãþitãprin gânduri potrivite. Chiar cele mai urâte întâmplãriale vieþii pot primi reflexe de luminã din parteagândului bun, prin care eu nu mã las în stãpânireaevenimentelor, ci le stãpânesc, evitând supãrarea,tristeþea, disperarea, duºmãnia ºi toate celelalte stãricare, persistând, constituie boli sufleteºti.

Zilele îmi sunt frumoase atunci când îmidirecþionez gândurile spre bine, oamenii îmi suntprieteni când eu nu-i duºmãnesc ºi nu-i bãnuiesc derãutãþi, vremea de afarã e bunã chiar dacã nu-mipermite sã fac ce-mi propusesem, pentru cã pot gãsiactivitãþi mai folositoare, pentru cã înþeleg lucrurile nuexclusiv prin prisma subiectivismului meu, pentru cãaleg sã mã bucur de toate, iar vremea „rea” e parte dintoate, din frumuseþea lumii. „Atunci când omul levede pe toate cu gânduri bune, se curãþã ºi este dãruitcu dar de Dumnezeu”, ne învaþã Cuviosul PaisieAghioritul, care considerã cã nu cele ce ni se întâmplãne ridicã sau ne coboarã, ci gândurile pe care le avemfac aceasta. Însãºi schimbarea în bine a omului pleacãde la gând. „În vremea noastrã, cea mai mare boalã sedatoreazã gândurilor deºarte ale oamenilor lumeºti.Oamenii le pot avea pe toate în afarã de gândurilebune. Dar se chinuiesc pentru cã nu înfruntã lucrurileduhovniceºte. De pildã, cineva porneºte sã meargãundeva, dar motorul maºinii pãþeºte ceva ºi întârziepuþin la destinaþie. Dacã are gândul cel bun, va spune:Se vede cã Bunul Dumnezeu a rânduit sã aparãpiedica aceasta; altfel, poate cã aº fi pãþit vreunaccident, dacã n-aº fi avut aceastã întârziere. Cumsã-Þi mulþumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta?ªi-L slãveºte pe Dumnezeu” (Cuv. Paisie Aghioritul,Cuvinte duhovniceºti, vol. III).

Astfel, gândul ne ajutã sã dobândim o perspectivãpozitivã asupra lucrurilor, sã evitãm tulburãrile pentruorice lucru mãrunt ºi chiar pentru fapte maiînsemnate, cãci toate pot fi integrate, printr-o mintesãnãtoasã, în ordine.

Pentru a evita îmbolnãvirea minþii prin gânduri detot felul, este necesarã detaºarea de sine, deprejudecãþi, de interesele personale, de considerareapropriei persoane ca centru în jurul cãruia trebuie sãgraviteze numai lucruri dupã bunul plac. Aceastapentru cã „atunci când cineva se iubeºte pe sine, petoate le explicã precum îi place lui. ªi aºa unii leexplicã în chip pãcãtos, alþii precum le place ºi încet-încet aceste explicaþii iraþionale ale lor devin fireºti. ªioricum te-ai purta cu ei se smintesc” (Ibidem).

Gândurile noastre determinã ºi calitatea relaþiilorpe care le avem cu ceilalþi. Odatã ce emit o judecatãce îl coboarã pe altul, între noi se deschide o prãpastie.ªi nu voi putea sã mã mai apropii de el decât dacãpeste prãpastie construiesc un pod din bunãvoinþã.Însã toate podurile care nu sunt iubire, sunt ºubrede,cãci stau suspendate în vidul bãnuielii, al ochiuluicritic, al lipsei de îngãduinþã faþã de greºelile celuilalt.„Dacã vreþi sã lucraþi corect în voi înºivã, sã nucercetaþi ce fac ceilalþi din jurul vostru, ci sã cultivaþigânduri bune, atât pentru cele bune, cât ºi pentru celerele pe care le vedeþi la ceilalþi.(...) Gândul ce bun aredragoste în el, îl dezarmeazã pe aproapele ºi-l face sãse comporte bine faþã de tine” (Ibidem).

Acela care ia seama la el însuºi spre a seîmbunãtãþi, vãzând dificultatea sporirii în virtute,confruntându-se cu propriile slãbiciuni, se fereºte de acugeta rãu despre vreun om, cãci are permanent învedere propria nedesãvârºire. Cel ce a începutstârpirea rãului din lume prin stârpirea rãului cel maimare, care este al lui însuºi, sporind duhovniceºte,

distinge în persoana celuilalt omul lãuntric demanifestarea lui cea rea de care poate sã nu fie în moddirect culpabil. ªi aºa, „cu ochii sufletului sãu, el îºivede greºelile lui ca fiind mari, iar pe ale celorlalþimici. ªi cu adevãrat le vede mici, nu se preface. Poatevedea cã sunt chiar crime, dar el justificã în înþelesulcel bun vicleniile omului rãu; nu-l dispreþuieºte, nu-lconsiderã mai prejos decât el. (...) Vede, de pildã,rãutatea unui criminal, dar cugetã cã acela ajuns lapunctul de a sãvârºi crima pentru cã nu a fost ajutat ºicã el însuºi ar fi putut fi în locul aceluia, dacã nu l-arfi ajutat Dumnezeu.(...) Cel ce face o lucrare finãduhovniceascã îl îndreptãþeºte pe aproapele ºi nu pesine.(...) Se foloseºte chiar ºi din cãderile semenilorlui, pe care le foloseºte ca frânã puternicã pentru sineasa, ca sã ia aminte sã nu deraieze. ªi dimpotrivã, unulcare nu s-a curãþit gândeºte în mod viclean ºi toatelucrurile le vede cu ochi viclean. Chiar ºi pe cele bunele întineazã cu viclenia lui.(...) Întotdeauna estesupãrat ºi totdeauna mâneºte pe semenii lui cu aceastãnegrealã duhovniceascã a sa” (Ibidem).

Fiecare om vede lucrurile în funcþie de gândurilepe care le are, de aceea, un fapt care pentru unul estenenorocire, pentru altul poate fi binecuvântare. Dar nugândirea pozitivã goalã este soluþia pentru pãstrareabinelui sufletesc, deºi ea este propusã ca soluþie totmai des, chiar devine un slogan al omuluicontemporan care se forþeazã din rãsputeri sã fiefericit în mijlocul nefericirilor. A gândi pozitivnegând realitatea care nu se aratã deloc roz, înseamnãa te aºeza într-un dezechilibru dãunãtor, înseamnã a teapropia de o maladie. Aceasta pentru cã realitatealãuntricã ce-ºi impune stãri de bine autosugestionat nuse armonizeazã cu realitatea exterioarã, nãscându-seastfel manifestãri schizofrenice. De aceea, a fioptimist, a avea gânduri bune chiar când culoarearealitãþii are o nuanþã închisã, este o opþiune doarpentru omul interesat de viaþa duhovniceascã, pentrucare baza nãdejdii e prezenþa Providenþei în lume, esteconºtienþa faptului cã nu întâmplarea oarbã conduceuniversul, cã Dumnezeul Personal se preocupãpersonal de binele omului ºi face perceptibil mai alesbinele aceluia care, prin voinþã bunã se preocupã de aînþelege rostul lucrurilor prin legãtura cu Cel Ce a dattoate rosturile.

Din perspectivã duhovniceascã, gândul bun estecel care nu-L scoate pe Dumnezeu din calcul; estegândul celui care încearcã sã nu se ia pe sine ca etalonpentru tot ce e în jurul sãu, al celui care încearcã sã seclãdeascã pe sine prin toate, înþelegând cã doar înseninãtate se poate clãdi. Omul duhovnicesc nu neagãevidenþa, ci o transformã, preschimbã rãul în bine. Nucreazã dezechilibru, ci armonizeazã prin gândul bun.El ºtie cã acolo unde nu poate face nimic, va faceDumnezeu în Care îºi pune nãdejdea: „Sã faci ceea cepoþi, cu mãrime de suflet, sã te miºti simplu ºi cuîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îi încredinþãmlui Dumnezeu viitorul ºi nãdejdile noastre, Îl obligãmîntr-un anume fel sã ne ajute” (Ibidem).

Tulburãrile nãscute de gânduri în suflet nu rãmânla nivel imaterial, ci în virtutea unitãþii depline întresuflet ºi trup, orice tulburare determinã modificãri înstructura materiei corpului, influenþând stareasãnãtãþii. ªi nu doar atât, cãci influenþa gândului trecedincolo de limitele în care existã persoana ce îl naºte,modificând tainic lumea în structurile ei ultime.

„Dacã vei întreba o muscã : Sunt flori în loculacesta? ea îþi va spune: Nu ºtiu. Ci ºtiu numai cã acolojos, în groapã, sunt cutii de conserve, gunoaie,necurãþii.’’ ªi îþi va înºira toate murdãriile pe care astat. Dar dacã vei întreba o albinã: Ai vãzut vreonecurãþie în locul acesta? ea îþi va spune: Necurãþie?Nu, nu am vãzut nicãieri. Aici locul este plin de floribine mirositoare.(...) Dupã cum mi-am dat seama, uniioameni seamãnã cu albina, iar alþii cu musca. Cei careseamãnã cu musca în orice situaþie cautã sã afle ce rãuexistã ºi sã se preocupe de el; nu vãd nicãieri niciunbine. Cei care seamãnã cu albina aflã peste tot oricebine existã”.

Gândul este cel ce ne face asemãnãtori albinelorsau muºtelor. În funcþie de cum ne este voia, vom trãiasemeni muºtei, printre necurãþii, sau asemeni albinei,printre florile binelui, bâzâind supãrãtor sau culegândpolen ºi aducând roade.

Iuliana Gabriela POPA

2010-Anul Crezului Ortodox


77

Începuturile muzicii bisericeºti dinRomânia sunt strâns legate atât detransmiterea oralã ºi neîntreruptã aînvãþãturii Domnului nostru Iisus Hristosîn special de tradiþie apostolicã ºimartiricã, cât ºi de descoperirea pemeleaguri româneºti a unor vechi biserici,cimitire, martiri, obiecte ºi inscripþiicreºtine, sau chiar existenþa unei episcopiiîn secolul al IV-lea la Tomis (Constanþa)(Vezi Coman Gh. Ioan Pr., „Pãrinþii ºiscriitorii bisericeºti din epocastrãromânã”, Editura Institutului Biblicºi de Misiune Ortodoxã, Bucureºti, 1980).

Unele ºtiri vorbesc despre practicareaacestei muzici în Biserica noastrã cumeste ºtirea despre martiriul Sfântului Savade la Buzãu (†372) despre care ni sespune cã era cântãreþ de psalmi ºi cultivaaceastã muzicã cu mult zel (Vezi Alexe,ªtefan, 1600 de ani de la moarteaSfântului Sava Gotul. Art. în: B.O.R.,Bucureºti, An. XC (1972), nr. 5-6 (mai-iunie), pag. 556-568).

Tot din aceastã perioadã ne-a rãmasde la primul creator de imne religioase ºicompozitor Sfântul Niceta de Remesiana(336-414) autor ºi al imnului Te DeumLaudamus „lucrare de inestimabilãvaloare prin vechimea, conþinutul ºifrumuseþea textului literar ºi muzical”(Vezi Ionescu C. Gheorghe, MuzicaBizantinã în România, EdituraSagitarius, Bucureºti, 1903, pag. 4).

Tot o mãrturie elocventã a existenþeimuzicii bisericeºti pe aceste meleagurieste ºi Condacul Naºterii Domnului,creaþie a Sfântului Roman Melodul (sec.VI) care a circulat multã vreme sub formasimplã oralã ºi a cãrui construcþie modalãeste glasul al treilea cu bazã în Ga (Fa)(Vezi Petrescu Ioan D. - Visarion.Cuviosul Roman cântãreþul, Art. în:Predania, Bucureºti, an. I, Nr. 1, 15ianuarie, 1937; Vezi ºi armonizareaacestei melodii pentru cor mixt în: Pr.Conf. Dr. Marin Velea, Compoziþii ºiprelucrãri corale psaltice, pentru vociegale, mixte ºi bãrbãteºti, Piteºti, 2000,pp. 45-47: Cândea.Academician Virgil, Despre CondaculNaºterii Domnului, în: Studii Teologice,An. XLV (1993), Nr. 5-6, pp.26-33; Erbiceanu C Roman Melodul, în:Imnologia epocii pânã la Damascen, dinB.O.R., An VII (1883), Nr. 3, pp. 139-140; Belean, Prof. Pr. Dr. Nicolae,Elemente de mariologie ºi antropologiesoteriologicã în creaþia imnograficã aSfântului Roman Melodul, în: Teologia(Revista Facultãþii de Teologie Ortodoxãdin Arad), An. IX (2005), Nr. 2, pag. 38-47).

O altã caracteristicã a muziciibisericeºti (bizantine) este aceea a unitãþiiei pe întreg pãmântul þãrii noastre,inclusiv la creºtinii uniþi cu Roma, careasemenea folclorului naþional românprezentat nealterat de teoriile folcloristicemoderne poate constitui „o sursãinepuizabilã abundentã ºi fertilã, pentruspiritualitatea ºi cultura naþionalã,dovedindu-se a fi mai profund ºi creatoral spiritului uman” (Vezi Alexe, George,Teologie ºi spiritualitate în folclorulromân, Art. în: Ortodoxia, Anul XLVIII,Nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1997, Bucureºti,pag. 56).

Alãturi de creaþia folcloristicãromâneascã, cântarea bisericeascãpsalticã (bizantinã) cristalizatã îngândirea teologicã dogmaticã a Bisericiinoastre Ortodoxe aduce mãrturie concretãde preistorie spiritualã ºi naþionalã acreºtinismului ortodox român.

O altã caracteristicã a cântãrii

bisericeºti române este aceea cã arhiveleºi bibliotecile din þarã ºi chiar dinstrãinãtate sunt posesoare ale unuiimpresionant numãr de manuscrisemuzicale care atestã existenþa uneiintense, vieþi muzicale liturgice pepãmântul românesc.

Astfel din cele 1000 de astfel dedocumente muzicale, 200 sunt scrise înnotaþia anterioarã secolului al XIX-leacând a avut loc reforma chrisanticã înConstantinopol la 1814, realizatã, de ceitrei mari muzicieni ai timpului: Hrisantmitropolit de Prusa, Grigore Levitul ºiHurmuziu Hartofilax.

Aceastã reformã a fost pregãtitã însãcu mult timp înainte, dar aplicatã înConstantinopol la 1814, iar la noi adusãde muzicianul ºi omul de culturã grecPetru Efesiu (Vezi Magistrand VeleaMarin, Originalitatea ºi evoluþiasemiografiei psaltice de la începuturipânã înzilele noastre, Art. în: Studii Teologice,An. XIX (1965), Nr. 9-10, pag. (593-620)).

Acest fond de manuscrisesonore din perioada medievalã,constituie pentru noi cei de aziºi de totdeauna un bogat ºiperen tezaur muzical de certãvaloare artisticã a istorieipoporului român ºi al Bisericiinoastre Ortodoxe.

Între aceste manuscrisemenþionãm Lecþionarulevanghelic de la Iaºi prezentatde bizantinologul GrigorePanþiru ºi publicat de EdituraMuzicalã în 1982 ºi recenzat deDiac. Prof. Marin Velea (VeziB.O.R., Bucureºti, An.CII(1984), nr. 1-2. ianuarie-februarie,pag. 150-152).

Menþionãm de asemenea ºi cele treiStihirare (de la Iaºi sec. XIII; de laBucureºti (sec. XIV) ºi de la Putna dinsecolul XV.

Menþionãm apoi ºi cele nouãmanuscrise de la Putna unde a existat ºi oputernicã ªcoalã de muzicã bizantinãveche de rãsunet balcanic ºi european(Vezi Diac. Prof. Marin Velea, ªcoalamuzicalã de Ia Putna în contextgeneral românesc ºi balcanic, sec. XV-XVI, Art. în: B.O.R., Bucureºti, An. CIl(1984), Nr. 3-4 (martie - aprilie), pp.(232-237); Vezi ºi Panþiru, Grigore: ªcoalamuzicalã de la Putna, Art. în: Studiimuzicologice, Voi. VI, Bucureºti, EdituraMuzicalã, 1970, pag. (29-67)).

ªcoli de muzicã bisericeascã auexistat ºi în alte oraºe ca: Suceava, Iaºi,Braºov, Fãgãraº, Socola, Neamþ,Bucureºti etc.

Avem de asemenea un documentmuzical cunoscut pânã acum cu textul înlimba românã: Psaltichia rumâneascã,scrisã de Ieromonahul Filotei Sin AgãiJipei la 1713 în Bucureºti.

Toate aceste manuscrise (uneleexistente la bibliotecile din strãinãtate)sunt mãrturii elocvente ale existenþei pemeleagurile noastre, a unei strãvechiculturi muzicale unitare ºi în continuãdezvoltare.

Atât cu ajutorul acestora cât ºi cu altradiþiilor ºi obiceiurilor de Crãciun, AnulNou ºi Boboteazã intrate de secole înviaþa ºi practica religioasã liturgicã apoporului român se poate reconstituitrecutul îndepãrtat mai puþin cunoscutgeneraþiilor contemporane.

Se ºtie cã primele noþiuni de cântare amuzicii bisericeºti în limba românã sepãstreazã încã din secolul al XVII-lea, iar

la începutul secolului al XVIII-lea, laBucureºti se sãvârºea deja SfântaLiturghie în limba românã; aceasta însã,nu însemna cã practicarea cântãriibisericeºti nu s-a fãcut cu mult timpînainte, în special la bisericile din mediulrural, unde aceasta se practica dupã auz.

Acest curent de amatorism muzicalbisericesc era neoficial, dar practic ºifolositor maselor largi de credincioºi caremergea în paralel cu cel oficial de labisericile din centrele eparhiale orãºeneºtisau din marile mãnãstiri cu tradiþiimuzicale de largã ºi impunãtoarenotorietate.

Secolul al XVIII-lea este secolulintroducerii depline a limbii române încultul Bisericii noastre Ortodoxe ºireprezintã prima fazã a acþiunii deromânizare a slujbelor noastre bisericeºti,acþiune începutã de Filotei Sin Agãi Jipeiºi continuatã de compozitori ºi psalþirenumiþi ca: dascãlul ªãrban, Ioan SinRadu Duma Braºoveanul, ConstandinProtopsaltul, Naun Râmniceanu, Iosif de

la Neamþ, Mihalache Vlahul, NilPoponea, Visarion Ieromonahul de laNeamþ ºi alþii.

Tot în aceastã perioadã este atestatãdocumentar ºi înfiinþarea unei ºcolimuzicale bisericeºti de cãtre Petru ManuilEfesiu (†1840) la biserica Sfântul Nicolaeªelari din Bucureºti, ºcoalã pe care o vorurma cei doi mari compozitori ºiinterpreþi de muzicã psalticã Macarie ºiAnton Pann de mai târziu, care prinlucrãrile lor pe fãgaº românesc s-auadaptat, fãrã ºovãieli ºi cu toatãconvingerea, acestui sistem muzicalplãmãdit în capitala strãlucitului Bizanþde altãdatã, sistem care, datoritã reduceriinumãrului de semne muzicale, fixãriifelului de tonuri ca ºi a tempourilor sautacturilor (irmologic, stihiraric ºipapadic) etc. aducea ceva cu totul nou înevoluþia fireascã a acestei sublime artereligioase, care este psaltichia.

Aceste mari personalitãþi ale muziciibisericeºti psaltice animate de dorinþafierbinte de a cânta „pre limba patriei”(cum spune Ieromonahul Macarie încãrþile sale), au reuºit sã impunã acestuinou mod de cântare o notã specificromâneascã, creând în acest fel o muzicãpsalticã nouã pãstratã cu sfinþenie pânãazi în cultul Bisericii noastre Ortodoxe.

La aceºti corifei ai muzicii psalticeromâneºti ºi protagoniºti ai româniriicântãrilor bisericeºti se adaugã ºi dirijorulºi compozitorul Teodor Georgescu(1824-1880) care, contemporan cu cei doifiind, nu este cu nimic mai prejos decât eiîntrucât atât creaþiile sale psalticebisericeºti cât ºi cele populare ºipatriotice sunt izvorâte dintr-o profundãtrãire religioasã ºi patriotic româneascã.

Eforturile deosebite ale acestora nu aurãmas fãrã ecou în sufletele ºi însensibilitatea artisticã a urmaºilor lor,

întrucât o nouã, mare ºi impunãtoarepleiadã de protopsalþi ºi compozitori auapãrut pe firmamentul sonor al creaþieireligioase româneºti.

Astfel ªtefanache Popescu (1824-1911) a continuat cu sorþi strãluciþi deizbândã munca celor doi mariprotagoniºti ai genului, Macarie ºi AntonPann lãsând apoi ºtafeta ilustrului sãuucenic Ion Popescu Pasãrea (1871-1943)care 1-a depãºit chiar ºi pe marele ºineuitatul Anton Pann „cel isteþ ca unproverb” atât prin numãrul mare detipãrituri muzicale cât ºi prin activitateasa administrativã ºi de interpret ºicompozitor de muzicã psalticã.

Tot aici în Muntenia a activat ºiprotosinghelul Varlaam Bãrãncescu(1808-1894) autor al inspiratelor saleaxioane Vrednicã eºti glas V ºi Îngerula strigat glas III, ambele armonizatepentru cor mixt de Nicolae Lungu. A fostpublicat în Liturghia sa psalticã numaiprimul; celãlalt rãmânând în manuscris(Vezi Lungu C. Nicolae, Liturghia

Psalticã, Editura InstitutuluiBiblic ºi de MisiuneOrtodoxã, Bucureºti,1957, pag. (151-156)).

O altã creaþie a sa, suntRãspunsurile liturgice glasV, armonizate pentru cormixt de cãtre subsemnatul(Vezi Pr. Conf. Dr MarinVelea, Compoziþii ºiprelucrãri corale psalticepentru voci egale, mixte ºibãrbãteºti, Piteºti, 2000pag. (8-12)).

Apoi GhelasieBasarabeanul (†1854),reprezentant de frunte al

ªcolii muzicale de la Argeº ºi creator alinspiratei sale Doxologii glas V,armonizatã în mod strãlucit de cãtrefostul dirijor al Coralei PatriarhieiRomâne Preotul Iulian Cârstoiu (VeziCârstoiu Iulian Pr. Doxologia mare glasV de Ghelasie Basarabeanul, în: B.O.R.,An. XCII (1974), Nr. 11-12, pag . XLI-LIX).

Neagu Tonescu (1837-1917) -compozitor de muzicã psalticã ºi reputatprofesor la Seminarul Teologic dinBuzãu.

Nicolae Severeanu (1864-1914)dirijor al Coralei episcopale buzoiene ºiprofesor de muzicã psalticã la Seminaruldin Buzãu. Împreunã cu Neagu Ionescuau fost adevãraþii fondatori ai ªcoliiMuzicale buzoiene.

Amfilohie Iordãnescu (1870-1934)autor a unor inspirate cântãri psaltice dela Utrenie ºi Vecernie.

Anton Uncu (1909-1976) compozitorde muzicã psalticã, profesor ºi posesor alunei minunate voci de bariton cantabil ceîmpodobea cu vocea sa slujbelebisericeºti ce se sãvârºeau în CatedralaPatriarhalã din Bucureºti.

În Moldova s-a remarcat în mod cutotul deosebit protopsaltul catedraleimitropolitane din Iaºi, DimitrieSuceveanu (1813-1898), devenit celebruatât prin activitatea sa de inspiratcompozitor de muzicã psalticã, cât ºi printipãrirea în româneºte a Idiomelaruluiunit cu Doxastarul la Neamþ în1856/1857.

Nectarie Frimu, devenit arhiereulNectarie Tripoleos (†1850) compozitorde un real talent creator.

Iosif Naniescu ajuns mitropolit alMoldovei este autorul celebrelorrãspunsuri glas VIII, armonizate pentrucor mixt de Gavriil Musicescu (Vezi

Musicescu, Gavriil, Imnele SfinteiLiturghii, Editura Soc. Comp. Români,Bucureºti, 1934, pag. 52).

Filotei Moroºanu (1876-1951) de lamãnãstirea Vãratic; este autorulbinecunoscutului imn de Vecernie„Luminã albã” glas VIII, melodiecântatã cu mult zel ºi trãire religioasã detoþi românii creºtini ortodocºi. Melodiearmonizatã pentru cor de bãrbaþi de N.Moldoveanu în: B.O.R., Bucureºti, An.XCIII (1975), Nr. 7-8 (iulie-august).

În Transilvania ºi Banat, au activat cumultã dragoste ºi responsabilitateprofesionalã urmãtorii compozitori:

George Ucenescu (1830-1896)cântãreþ ºi profesor la ªcoala româneascãdin Schei-Braºovului, autor al unorcolecþii de colinde ºi cântece de stea:Culegere de cântãri heruvimice,Bucureºti, 1851; Carte de cântãri cunote de psaltichie, Bucureºti, 1852 ºialtele.

Trifon Lugojan (1874-1948) -Dirijor al Reuniunii Române de muzicã ºicântãri din Arad (1909-1940)

A scris cântãri bisericeºti monodice ºicorale pentru coruri profesioniste ºi deamatori. Menþionãm urmãtoarele:Cântãri bisericeºti la sãrbãtorile MaiciiDomnului, Arad 1928; Rãspunsurileliturgice cu ecteniile corespunzãtoare,Arad, 1939 ºi altele.

Atanasie Lipovan (1874-1947) a fostînvãþãtor ºi apoi profesor la AcademiaTeologicã din Arad. A scris muzicãreligioasã ºi a cules folclor muzicalreligios bãnãþean. Menþionãm câteva dinlucrãrile sale: 1) Colecþie de cântãribisericeºti, Budapesta, 1906; 2) Carte decântãri bisericeºti, funebrale ºi colinde,Arad, 1914; 3) Cele opt glasuribisericeºti dupã vechile melodiiutilizate în Banat ºi Criºana, Arad,1926 ºi altele.

Dimitrie Cunþan (1837-1910) - fostînvãþãtor ºi apoi profesor la Seminarul„Andrei ªaguna” din Sibiu; a scris cântãrireligioase pentru coruri bãrbãteºti ca:Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aurpentru cor la douã voci, Sibiu, 1903;Cântãri funebrale pentru cor debãrbaþi la patru voci, Sibiu, 1903 ºialtele.

Pentru calitãþile sale morale ºiprofesionale Dimitrie Cunþan a fostsocotit pe drept „pãrintele ºcolii muzicalebisericeºti transilvane (Vezi Ionescu C.Gheorghe, op. cit. pag. 206).

Ajungând la sfârºitul acestei scurteprezentãri a realizãrilor artistice muzicalebisericeºti susþinute de personalitãþinotorii ale creaþiei psaltice monodice cuspecific autentic românesc, se poateafirma cã marea reformã a muziciibisericeºti din Constantinopol,menþionatã mai sus ºi adusã în ÞãrileRomâne, a avut urmãri benefice pentruîntreaga viaþã liturgicã muzicalã aBisericii noastre ortodoxe. Tot în acestcontext, a urmat apoi începutul firav darsigur, al transcrierii muzicii psaltice penotaþie liniar-occidentalã iniþiatã demarele dirijor ºi compozitor GavriilMusicescu la Iaºi ºi susþinutã cu aplombde cãtre episcopul cãrturar - membru alAcademiei Române - Melchisedecªtefãnescu la anul 1882.

ªi în sfârºit a treia ºi ultima marereformã realizatã de reputaþii muzicieni ºicompozitori de muzicã religioasãpsalticã, profesorii Nicolae Lungu ºi IonCroitoru, care prin transcrierile dinmuzica psalticã ºi prin creaþiile lor în stilpsaltic au deschis calea unor noi realizãriartistice care împodobesc ºi azi slujbelece se oficiazã în duminici ºi sãrbãtori înBiserica noastrã Ortodoxã ºi care au fostsusþinute, de vrednicul de pomenirePatriarh al Bisericii Ortodoxe Românedin acea perioadã Justinian Marina.

Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA

SSCCUURRTT IISSTTOORRIICC AALL MMUUZZIICCIIII BBIISSEERRIICCEEªªTTII((BBIIZZAANNTTIINNEE)) DDIINN RROOMMÂÂNNIIAAMMEELLOOSS

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

AAccttuuaalliittaattee eeppaarrhhiiaallãã

În data de 30 mai, când creºtinii Bisericii Ortodoxe s-auaflat în Duminica închinatã tuturor sfinþilor, ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului s-a bucurat de un evenimentdeosebit. Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române,Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, s-a aflat în vizitã laCatedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº, unde a fostîntâmpinat de chiriarhul locului, Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic, ºi de foarte mulþi credincioºi prezenþila Sfânta Liturghie.

Dupã oficierea sfintei slujbe, Preafericirea Sa a adresatcelor prezenþi un cuvânt de învãþãturã, amintind cãDuminica Tuturor Sfinþilor este aºezatã imediat dupãRusalii, pentru cã temelia Bisericii lui Hristos estereprezentatã în primul rând de cei care ºi-au câºtigatcununa sfinþeniei chiar ºi cu preþul vieþii. ,,Aceastãduminicã a tuturor sfinþilor este plinã de înþelesuriduhovniceºti. În primul rând trebuie sã înþelegem cãDuhul Sfânt s-a coborât în lume ca sã-i sfinþeascã peoameni. În al doilea rând duminica aceasta ne aratã cãDuhul Sfânt ne cheamã la unitate, iar în al treilea rândaceastã duminicã este una profeticã îndreptatã sprecerul nou ºi pãmântul nou.”

Preafericirea Sa a evidenþiat trei motive pentru careBiserica a rânduit ca Praznicul Tuturor Sfinþilor sã fie înprima Duminicã care urmeazã Rusaliilor. Primul motiv, aexplicat Patriarhul României, este acela de a arãta cã DuhulSfânt S-a pogorât pentru a-i sfinþi pe oameni: „AceastãDuminicã a Tuturor Sfinþilor ne aratã cum BisericaOrtodoxã a fãcut imediat legãtura dintre PogorâreaDuhului Sfânt ºi sfinþirea oamenilor. În Bisericileoccidentale, catolice ºi chiar protestante, deºiprotestanþii nu au un cult al Sfinþilor, dar au o oarecarecinstire a morþilor, Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ºi apomenirii morþilor este rânduitã în calendarul lor îndata de 1 ºi 2 noiembrie, fãrã nici o legãturã directã cuPogorârea Duhului Sfânt. Biserica Ortodoxã însã a vrutsã arate cã scopul venirii Duhului Sfânt în lume estesfinþirea oamenilor. Duhul Sfânt nu are chip depersoanã umanã, pentru cã El nu concureazã ºi nucompleteazã pe Dumnezeu Fiul care are chip de om, ciÎl confirmã ºi Îl comunicã oamenilor. Hristos era lângãucenici ºi lângã oameni. Acum prin Duhul Sfânt Eldevine interior omului credincios, de aceea Sfântul

Apostol Pavel spune: <<Nu mai trãiesc eu, ci Hristostrãieºte în mine>>. Aceastã sãlãºluire a lui Hristos încreºtin care începe cu botezul, se lucreazã prin DuhulSfânt”.

Cel de-al doilea motiv ne aratã cã Duhul Sfânt cheamãla unitate ºi la comuniune: „Am mai spus cã Duhul Sfântaduce la unitate mulþimea persoanelor ºi mulþimeapopoarelor. Biserica este formatã din oameni foartediferiþi. Diferiþi din acelaºi neam ºi din neamuri diferite.Sfinþii din calendar, pe care noi îi cunoaºtem, sunt devârste diferite. Unii au fost prunci când au fost uciºi, cacei 14.000 de prunci de la Betleem din timpul lui Irod,iar noi îi pomenim. Alþii sunt copii, cum este SfântaFilofteia care a fost o copilã. Alþii sunt tineri maiavansaþi în vârstã, iar alþii sunt adulþi între Sfinþi ºi uniiatât de vârstnici, încât au trãit peste o sutã de ani. Aufost diferiþi ca ranguri în societate. De la Împãraþi pânãla simpli þãrani. O mulþime de profesiuni au fost sfinþite

prin Sfinþii care le-au exersat ºi ºi-au sfinþit viaþa înlocul ºi în timpul în care au trãit. Ei sunt diferiþi ca locºi timp. Avem Sfinþi din toate pãrþile lumii ºi din epocidiferite. Avem cete de sfinþi diferite aºa cum ne aratãProscomidia. Dar aceºti Sfinþi sunt prãznuiþi acum înaceeaºi zi. De ce? Ca Biserica sã ne înveþe cã în ceruriSfinþii nu sunt despãrþiþi, chiar ºi atunci când se aflãaºezaþi în cete. Prin lucrarea harului Sfintei Treimi eisunt împreunã. Duminica aceasta a Tuturor Sfinþilorspre deosebire de Sfinþii din fiecare zi ne aratã pe Sfinþi

împreunã, în unitate, încât am puteaspune cã Duminica Tuturor Sfinþiloreste duminica comuniunii sau unitãþiituturor Sfinþilor. De asemenea,spuneam cã Duhul Sfânt adunãdaruri diferite. Unii oameni au uneledaruri, alþii au alte daruri, dar înBisericã se adunã darurile diferite.Noi avem nevoie de orice credinciosîn Bisericã, indiferent de starea luisocialã, de vârstã, de gen. Sfinþeniaeste vocaþia fiecãrui creºtin ºi afiecãrei creºtine”.

În al treilea rând, a evidenþiatPreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel,Duminica Tuturor Sfinþilor neaminteºte cã Sfinþii cunoscuþi deDumnezeu sunt mai mulþi decât Sfinþiicunoscuþi de oameni: „De asemeneaaceastã Duminicã a Tuturor Sfinþiloreste rânduitã acum dupã

Sãrbãtoarea Rusaliilor ca o Duminicãprofeticã îndreptatã spre cerul nou ºi spre pãmântulnou, spre venirea lui Hristos în Slavã, spre evenimentulde naºtere din nou a lumii, cum ne spune Evanghelia deastãzi. Atunci când Hristos va veni la A Doua Venireînconjurat de sfinþii îngeri, va rãsplãti pe toþi cei care aucrezut în El, iar cei care au crezut în El în modul cel maiprofund ºi cel mai statornic au fost Sfinþii. AstfelDuminica Tuturor Sfinþilor înseamnã nu numaicomuniunea tuturor Sfinþilor cunoscuþi, ci ºi a Sfinþilorîncã necunoscuþi de noi oamenii sau încã nerecunoscuþioficial de cãtre Bisericã, dar cunoscuþi de Dumnezeu”.

Dupã cuvântul de învãþãturã, Patriarhul României aoferit în dar Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeºo cruce de binecuvântare ºi un Liturghier, ediþia nouã, casemn de preþuire faþã de credincioºii argeºeni: „Ca semnde bucurie ºi de preþuire pentru aceastã zi dorim sãoferim Catedralei Arhiepiscopale aceastã cruce de

binecuvântare. Data trecutã am oferit una pentruBiserica Sfântul Nicolae unde se crede cã esteînmormântat Sfântul Iachint, primul Mitropolit alÞãrii Româneºti. De asemenea dorim sã vã oferim unLiturghier, ediþia nouã, pentru slujbele de aici”.

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, încuvântul rostit dupã Sfânta Liturghie, a mulþumit PãrinteluiPatriarh Daniel pentru cã a ales sã facã un popasduhovnicesc în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului,amintind totodatã de grija deosebitã pe care PreafericireaSa a arãtat-o argeºenilor prin ridicarea acestei Eparhii latreapta de Arhiepiscopie: „Noi, împreunã cu clerul ºicreºtinii argeºeni ºi musceleni, prezenþi în vatra MaiciiDomnului de la Curtea de Argeº nu vom uita ziua ceamare, mult aºteptatã în decursul veacurilor, refacereabucuriei istorice ºi bisericeºti, ca întâiul tron arhierescal þãrii sã capete recunoaºtere aleasã prin ridicarea latreapta de Arhiepiscopie ºi Ierarhul ei ca Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului. Peste întreaga arhierieargeºeanã, atunci ca ºi acum, lumina cea dulce dechindii se revãrsau în valuri mângâietoare, iar inimilenoastre se bucurau în Duhul Sfânt”.

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic încuvântul rostit a mulþumit Pãrintelui Patriarh Daniel pentrucã a ales sã facã un popas duhovnicesc în ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului amintind totodatã de grijadeosebitã pe care Preafericirea Sa a arãtat-o argeºenilorprin ridicarea Episcopiei la treapta de Arhiepiscopie ºi princanonizarea localã a celor trei sfinþi argeºeni:

,,Noi, astãzi, dreptmãritorii creºtini de la Argeº ºiMuscel ne bucurãm în Duhul Sfânt cã v-aþi îndreptatpaºii spre locurile istorice pline de frumuseþe ºi aleasãaºezare bisericeascã. În sufletul nostru creºte mereumarea bucurie, sãditã ca o floare rarã de mireasmãduhovniceascã în 26 septembrie 2009, cândPreafericirea Voastrã însoþit de ierarhii Sfântului Sinodal Bisericii Ortodoxe Române, aþi proclamatcanonizarea localã a celor trei sfinþi: Iachint,Mitropolitul Þãrii Româneºti, Neagoe Vodã Basarab ºiSfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel. De asemenea,noi împreunã cu creºtinii argeºeni ºi musceleni, prezenþiîn vatra Maicii Domnului la Curtea de Argeº nu vomuita ziua cea mare, mult aºteptatã în decursul

veacurilor, refacerea bucuriei istorice ºi bisericeºti, caîntâiul tron arhieresc al Þãrii Româneºti sã capeterecunoaºtere aleasã, prin ridicarea la treapta deArhiepiscopie ºi ierarhul ei ca Arhiepiscop al Argeºuluiºi Muscelului”.

În final Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a amintit pescurt de bogata activitate desfãºuratã de ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Arhiepiscop Calinic în spaþiul argeºean în cei 25 deani de arhierie, oferind în dar Catedralei Arhiepiscopale ocruce de binecuvântare ºi un Liturghier –ediþia nouã.

Credincioºii prezenþi într-un numãr mare la SfântaLiturghie au primit din partea Preafericitului câte o iconiþãcu chipul Sfântului Neagoe Vodã Basarab, ctitorulCatedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeº.

Preot Ciprian NECULA,inspector mass media

PPaattrriiaarrhhuull RRoommâânniieeii llaa CCaatteeddrraallaa AArrhhiieeppiissccooppaallãã ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

Argesul Ortodox Anul IX - nr. 458 - 3 - 9 iunie 2010

Documents

Transcript of Argesul Ortodox Anul IX - nr. 458 - 3 - 9 iunie 2010