Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

8
C M Y K www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului Anul IX nr. 454 6 - 12 mai 2010 8 pagini preþ: 1,6 RON Ascultaþi RADIO T T R R I I N N I I T T A A S S (95,3 FM) Mesajul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul României, în ziua înhumãrii Cardinalului Tomás Spidlík Velehrad, Cehia, 30 aprilie 2010: Eminenþele Voastre, Excelenþele Voastre, Întristatã asistenþã, „Aºtept învierea morþilor ºi viaþa veacului ce va sã fie” (Crezul Niceo- Constantinopolitan) Hristos a înviat! Trecerea la cele veºnice a Eminenþei Sale Cardinal Tomás Spidlík a adus în inimile noastre, ale celor ce l-am cunoscut, atât personal, cât ºi prin intermediul prodigioasei sale activitãþi academice ºi publicistice, un sentiment de pioasã comemorare. Monografiile sale dedicate creºtinismului rãsãritean au culminat cu Spiritualitatea Rãsãritului creºtin, lucrare de sintezã magistralã, cãreia i se datoreazã celebritatea ºi recunoaºterea de cãtre lumea ortodoxã a autoritãþii sale în domeniu. Conceputã în patru pãrþi, aceastã lucrare este, fãrã îndoialã, cea mai vastã expunere a spiritualitãþii rãsãritene fãcutã vreodatã de un teolog romano- catolic. Putem spune cã, aici, avem o veritabilã „summa spiritualitatis”, fundamentatã pe o documentaþie aproape exhaustivã, extrasã din întreaga literaturã duhovniceascã rãsãriteanã ºi interpretatã cu acrivie ºtiinþificã. Cãrþile Cardinalului Spidlík, traduse în mai multe limbi europene, printre care ºi în românã, s-au bucurat de o apreciere foarte largã din partea creºtinilor, fapt care demonstreazã, o datã în plus, utilitatea conþinutului, cât ºi meritele autorului. Înfiinþarea Centrului de studii ºi cercetãri „Ezio Aletti” de pe lângã Institutul Pontifical Oriental constituie încã o dovadã de ataºament ºi dorinþã de apropiere între teologie ºi cultura din Vestul ºi Estul Europei. Cardinalul Tomas Spidlík a vorbit în mai multe rânduri despre poporul român, pe care l-a vãzut ca fiind un „surprinzãtor pãstrãtor al credinþei ºi valorilor tradiþionale creºtine”(Cardinalul Tomas Spidlík - discursul din ziua ceremoniei de înmânare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj, joi, 29 mai 1997), menþionând, în mai multe rânduri, ºi relaþiile sale prieteneºti, fie ele ºi prin corespondenþã, cu pãrintele Dumitru Stãniloae. Ne rãmân în amintire vorbele Cardinalului Spidlík despre vocaþia specialã a României în vremea noastrã, a cãrei contribuþie la dezvoltarea Europei este încã pe nedrept minimalizatã, atât în Occident, cât ºi în Orient. În acest sens, el l-a dat ca exemplu pe Sfântul Ioan Casian, strãromân din þinuturile dobrogene, una din marile personalitãþi care au construit puntea de legãturã între cultura rãsãriteanã ºi cea apuseanã. În aceastã perioadã pascalã, când ne îndreptãm privirea ºi speranþele spre Învierea lui Hristos - chezãºia învierii noastre - rugãm pe Milostivul Dumnezeu sã odihneascã în pace sufletul slujitorului Sãu, Cardinalul Tomas Spidlík, prieten al Ortodoxiei ºi promotor al unitãþii Bisericii lui Hristos. Veºnicã sã-i fie pomenirea! † DANIEL PATRIARHUL ROMÂNIEI S imbolul de credinþã al Bisericii Ortodoxe mãrturiseºte, în articolul 6, cã Domnul ºi Mântuitorul nostru Hristos Iisus, dupã patruzeci de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui!”. Sfânta Înãlþare a Fiului de-a dreapta Tatãlui, precum ºi alte multe evenimente din viaþa Mântuitorului, au fost profeþite cu sute ºi mii de ani de proroci (Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53, 13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34); a fost arãtatã lumii de El Însuºi (Luca 22, 69; Ioan 6, 62; 7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17) este descrisã, precum citim ºi în Scripturile Noului Testament (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50-51; Fapte 1, 9-11); mãrturisitã întru adeverire de sfinþii apostoli, cei care au vãzut cu propriii lor ochi (Fapte 2, 32-3; 5, 31-2; 7, 55-6; Romani 8, 34; Efeseni 1, 20- 22; Coloseni 3, 1; I Petru 3, 22; Evrei 1, 3, 13; 8, 1; 10, 12; 12, 2). P recum spun Scripturile Sfinte, dupã Înãlþare, Iisus Hristos S-a întors întru slava Sa dumnezeiascã precum le-a spus celor doi cãlãtori spre Emaus, Luca ºi Cleopa: „O, nepricepuþilor, ºi cu inima zãbavnici a crede toate câte au spus profeþii! Nu trebuia oare ca Hristos sã pãtimeascã acestea ºi sã intre întru slava Sa?” (Luca 24, 26). Pentru a se lãmuri cei din preajma lui Iisus, care-L ascultau cu sfinþenie: „În ziua cea din urmã – ziua cea mare a sãrbãtorii – Iisus sta între ei ºi a strigat, zicând: „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apã vie vor curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau sã-L primeascã acei ce cred într-Însul. Cã Duhul încã nu era dat, pentru cã Iisus încã nu Se preamãrise (adicã nu se înãlþase la ceruri, n.n.).” (Ioan 7, 37-39). D in convorbirile lui Iisus Domnul cu ucenicii Sãi, se arãta limpede cã El Se va întoarce la Dumnezeu Tatãl: „Acum însã Mã duc la Cel ce m-a trimis ºi nimeni din voi nu Mã întreabã: Unde te duci? Ci pentru cã v-am grãit acestea, întristarea v-a umplut inima. Dar vã spun Eu vouã adevãrul: De folos vã este ca Eu sã mã duc. Cã dacã nu mã voi duce, Mângâietorul (Duhul Sfânt) nu va veni la voi; iar dacã Mã voi duce, Îl voi trimite la voi... Dar când va veni Acela, Duhul Adevãrului, El vã va cãlãuzi întru tot Adevãrul!” (Ioan 16, 5-7, 13). I isus Hristos S-a înãlþat la ceruri pentru a ne pregãti loc de fericire veºnicã: „Sã nu se tulbure inima voastrã: credeþi în Dumnezeu, ºi în Mine credeþi. În casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt. Iar de nu, oare n-aº fi spus vouã cã Mã duc sã vã pregãtesc loc? ªi de vreme ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti loc, iarãºi voi veni ºi vã voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu sã fiþi ºi voi. Voi ºtiþi ºi unde Mã duc Eu, ºi calea” (Ioan 14, 1-4). P rin Sfânta Înãlþare, Iisus Hristos Domnul este ºi „înaintemergãtorul nostru, devenit Arhiereu în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20), arãtându-ne calea vieþii, scopul slujirii Sale, precum ºi þinta sigurã ºi ultimã a vieþii noastre vremelnice. Iar unul dintre punctele de forþã, din Testamentul cel Nou al lui Iisus Hristos, pe care ni l-a lãsat pentru totdeauna ºi pe care nu trebuie sã-l uitãm, ci mai mult sã ni-l întrupãm fiecare în viaþa noastrã, de zi cu zi spune: „Aºadar, pocãiþi-vã ºi întoarceþi-vã, ca sã vi se ºteargã pãcatele, ca sã vinã de la faþa Domnului vremi de uºurare ºi sã vã trimitã pe Cel mai dinainte vestit vouã, pe Hristos Iisus pe Care cerul trebuie sã-L primeascã pânã la vremile reaºezãrii tuturor celor despre care a grãit Dumnezeu prin gura sfinþilor Sãi profeþi din veac!” (Fapte 3, 19- 21). G lasul Împãratului Mântuitor avea sã rãsune în urechile ºi inima ucenicilor Sãi, umplându-li-se sufletul de focul iubirii, atunci când le-a zis: „Datu-Mi-s-a toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Drept aceea, mergeþi ºi învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-le sã pãzeascã toate câte v-am poruncit Eu vouã. ªi iatã, Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului!” (Matei 28, 19-20). ªi acestea zicând, în timp ce ei priveau, „ridicându-ºi mâinile, i-binecuvântat” (Luca 24, 50), S-a înãlþat ºi un nor L-a luat din ochii lor. ªi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iatã cã lângã ei au stat doi bãrbaþi, în haine albe, care au ºi zis: „Bãrbaþi galileeni, de ce staþi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înãlþat de la voi la cer, aºa va ºi veni, cum L-aþi vãzut voi mergând la cer” (Fapte 1, 9- 11). C um se poate înþelege aceastã minune a Înãlþãrii lui Iisus Domnul la cer? Dacã ne gândim de la înãlþimea unei credinþe tari ºi neclintite, chiar ºi pentru oamenii de ºtiinþã, aceastã învãþãturã este uºoarã. Cum se ºtie prea bine, toate corpurile mai uºoare ca aerul se ridicã spre cer. Dupã cum spune Sfântul Apostol Pavel, trupul înviat este trup duhovnicesc; are calitãþile pe care nu le are trupul firesc sau pãmântesc. Trupul înviat este fãrã greutate: uºor, luminos, proslãvit, ceresc, strãlucitor, nestricãcios, îngeresc, puternic (I Corinteni 15, 43, 50-5). I isus a fost vãzut ºi nevãzut, aºa cum se aratã în Sfintele Evanghelii, din apariþiile (arãtãrile) dese în mijlocul apostolilor ºi ucenicilor. Iar atunci când vedem cum oamenii se înalþã în vãzduh cu rachete, avioane, elicoptere, baloane ºi alte mijloace pânã la înãlþimi de zeci, sute ºi mii de kilometri, cu atât mai mult poate face Dumnezeu la care „toate sunt cu putinþã!” (Luca 1, 37). În decursul vremilor, fiii de pe Terra au simþit cã între cer ºi pãmânt ar fi un spaþiu întins ºi de necuprins. Despre aceasta nu se mai poate vorbi ºi nici spaime de necunoscut nu trebuie sã mai avem, întrucât: „Drept aceea, având un Mare Arhiereu care a strãbãtut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sã ne þinem cu tãrie mãrturisirea: cã nu avem un Arhiereu care sã nu poatã suferi cu noi în slãbiciunile noastre, ci Unul dupã asemãnarea noastrã, întru toate ispitit, în afarã de pãcat. Sã ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milã sã primim ºi sã aflãm har spre ajutor la vremea potrivitã” (Evrei 4, 14-16). A ºadar, astãzi drumul spre cer ºi rai este deschis pentru toþi, absolut, dacã ascultãm poruncile lui Iisus ºi-L urmãm pânã la moarte: „Fii credincios pânã la moarte ºi-þi voi da cununa vieþii!” (Apocalipsa 2, 10). Aºa au fost moºii ºi strãmoºii noºtri! Aºa au fost sfinþii ºi eroii tuturor timpurilor pe care noi îi cinstim de ziua Înãlþãrii Domnului! Ei ne vãd din ceruri ºi ne ajutã ºi acum sã strãbatem valurile din aceastã Vale a Plângerii. Sã nu le uitãm jertfa! Sã þinem legãtura cu ei prin rugãciune ºi astfel nu vom mai pieri întru neuitare ºi nerecunoºtinþã! Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului ÎNÃLÞAREA DOMNULUI- Înãlþarea noastrã

description

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului

Transcript of Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

Page 1: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 454 66 -- 1122 mmaaii 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

MesajulPreafericituluiPãrinte Daniel,

Patriarhul României,în ziua înhumãrii

Cardinalului Tomás SpidlíkVelehrad, Cehia, 30

aprilie 2010:

Eminenþele Voastre, Excelenþele Voastre, Întristatã asistenþã,

„Aºtept înviereamorþilor

ºi viaþa veacului ce vasã fie”

(Crezul Niceo-Constantinopolitan)

Hristos a înviat!

Trecerea la cele veºnice a Eminenþei SaleCardinal Tomás Spidlík a adus în inimile noastre, alecelor ce l-am cunoscut, atât personal, cât ºi prinintermediul prodigioasei sale activitãþi academice ºipublicistice, un sentiment de pioasã comemorare.

Monografiile sale dedicate creºtinismuluirãsãritean au culminat cu Spiritualitatea Rãsãrituluicreºtin, lucrare de sintezã magistralã, cãreia i sedatoreazã celebritatea ºi recunoaºterea de cãtrelumea ortodoxã a autoritãþii sale în domeniu.Conceputã în patru pãrþi, aceastã lucrare este, fãrãîndoialã, cea mai vastã expunere a spiritualitãþiirãsãritene fãcutã vreodatã de un teolog romano-catolic. Putem spune cã, aici, avem o veritabilã„summa spiritualitatis”, fundamentatã pe odocumentaþie aproape exhaustivã, extrasã dinîntreaga literaturã duhovniceascã rãsãriteanã ºiinterpretatã cu acrivie ºtiinþificã. Cãrþile CardinaluluiSpidlík, traduse în mai multe limbi europene, printrecare ºi în românã, s-au bucurat de o apreciere foartelargã din partea creºtinilor, fapt care demonstreazã, odatã în plus, utilitatea conþinutului, cât ºi meriteleautorului.

Înfiinþarea Centrului de studii ºi cercetãri „EzioAletti” de pe lângã Institutul Pontifical Orientalconstituie încã o dovadã de ataºament ºi dorinþã deapropiere între teologie ºi cultura din Vestul ºi EstulEuropei.

Cardinalul Tomas Spidlík a vorbit în mai multerânduri despre poporul român, pe care l-a vãzut cafiind un „surprinzãtor pãstrãtor al credinþei ºivalorilor tradiþionale creºtine”(Cardinalul TomasSpidlík - discursul din ziua ceremoniei de înmânarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãþii„Babeº-Bolyai” din Cluj, joi, 29 mai 1997),menþionând, în mai multe rânduri, ºi relaþiile saleprieteneºti, fie ele ºi prin corespondenþã, cu pãrinteleDumitru Stãniloae. Ne rãmân în amintire vorbeleCardinalului Spidlík despre vocaþia specialã aRomâniei în vremea noastrã, a cãrei contribuþie ladezvoltarea Europei este încã pe nedreptminimalizatã, atât în Occident, cât ºi în Orient. Înacest sens, el l-a dat ca exemplu pe Sfântul IoanCasian, strãromân din þinuturile dobrogene, una dinmarile personalitãþi care au construit puntea delegãturã între cultura rãsãriteanã ºi cea apuseanã.

În aceastã perioadã pascalã, când ne îndreptãmprivirea ºi speranþele spre Învierea lui Hristos -chezãºia învierii noastre - rugãm pe MilostivulDumnezeu sã odihneascã în pace sufletul slujitoruluiSãu, Cardinalul Tomas Spidlík, prieten al Ortodoxieiºi promotor al unitãþii Bisericii lui Hristos.

Veºnicã sã-i fie pomenirea! † DANIEL

PATRIARHUL ROMÂNIEI

Simbolul de credinþã al BisericiiOrtodoxe mãrturiseºte, în articolul 6,

cã Domnul ºi Mântuitorul nostru HristosIisus, dupã patruzeci de zile de la Înviere,„S-a suit la ceruri ºi ºade de-a dreaptaTatãlui!”. Sfânta Înãlþare a Fiului de-adreapta Tatãlui, precum ºi alte multeevenimente din viaþa Mântuitorului, au fostprofeþite cu sute ºi mii de ani de proroci(Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53,13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34); a fost arãtatãlumii de El Însuºi (Luca 22, 69; Ioan 6, 62;7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17) estedescrisã, precum citim ºi în ScripturileNoului Testament (Marcu 16, 19-20;Luca 24, 50-51; Fapte 1, 9-11);mãrturisitã întru adeverire de sfinþiiapostoli, cei care au vãzut cu propriiilor ochi (Fapte 2, 32-3; 5, 31-2; 7,55-6; Romani 8, 34; Efeseni 1, 20-22; Coloseni 3, 1; I Petru 3, 22; Evrei1, 3, 13; 8, 1; 10, 12; 12, 2).

Precum spun Scripturile Sfinte,dupã Înãlþare, Iisus Hristos S-a

întors întru slava Sa dumnezeiascãprecum le-a spus celor doi cãlãtorispre Emaus, Luca ºi Cleopa: „O,nepricepuþilor, ºi cu inima zãbavnicia crede toate câte au spus profeþii! Nutrebuia oare ca Hristos sã pãtimeascãacestea ºi sã intre întru slava Sa?”(Luca 24, 26). Pentru a se lãmuri ceidin preajma lui Iisus, care-L ascultaucu sfinþenie: „În ziua cea din urmã –ziua cea mare a sãrbãtorii – Iisus staîntre ei ºi a strigat, zicând: „Dacãînseteazã cineva, sã vinã la Mine ºisã bea! Cel ce crede în Mine –precum a zis Scriptura – râuri de apãvie vor curge din inima lui. Iaraceasta a spus-o despre Duhul peCare aveau sã-L primeascã acei cecred într-Însul. Cã Duhul încã nu eradat, pentru cã Iisus încã nu Se preamãrise(adicã nu se înãlþase la ceruri, n.n.).” (Ioan7, 37-39).

Din convorbirile lui Iisus Domnul cuucenicii Sãi, se arãta limpede cã El

Se va întoarce la Dumnezeu Tatãl: „Acumînsã Mã duc la Cel ce m-a trimis ºi nimenidin voi nu Mã întreabã: Unde te duci? Cipentru cã v-am grãit acestea, întristarea v-aumplut inima. Dar vã spun Eu vouãadevãrul: De folos vã este ca Eu sã mã duc.Cã dacã nu mã voi duce, Mângâietorul(Duhul Sfânt) nu va veni la voi; iar dacãMã voi duce, Îl voi trimite la voi... Darcând va veni Acela, Duhul Adevãrului, Elvã va cãlãuzi întru tot Adevãrul!” (Ioan 16,5-7, 13).

Iisus Hristos S-a înãlþat la ceruripentru a ne pregãti loc de fericire

veºnicã: „Sã nu se tulbure inima voastrã:credeþi în Dumnezeu, ºi în Mine credeþi. Încasa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt. Iarde nu, oare n-aº fi spus vouã cã Mã duc sãvã pregãtesc loc? ªi de vreme ce Mã voiduce ºi vã voi pregãti loc, iarãºi voi veni ºi

vã voi lua la Mine, pentru ca acolo undesunt Eu sã fiþi ºi voi. Voi ºtiþi ºi unde Mãduc Eu, ºi calea” (Ioan 14, 1-4).

Prin Sfânta Înãlþare, Iisus HristosDomnul este ºi „înaintemergãtorul

nostru, devenit Arhiereu în veac, dupãrânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20),arãtându-ne calea vieþii, scopul slujiriiSale, precum ºi þinta sigurã ºi ultimã avieþii noastre vremelnice. Iar unul dintrepunctele de forþã, din Testamentul cel Noual lui Iisus Hristos, pe care ni l-a lãsatpentru totdeauna ºi pe care nu trebuie sã-luitãm, ci mai mult sã ni-l întrupãm fiecare

în viaþa noastrã, de zi cu zi spune: „Aºadar,pocãiþi-vã ºi întoarceþi-vã, ca sã vi seºteargã pãcatele, ca sã vinã de la faþaDomnului vremi de uºurare ºi sã vã trimitãpe Cel mai dinainte vestit vouã, pe HristosIisus pe Care cerul trebuie sã-L primeascãpânã la vremile reaºezãrii tuturor celordespre care a grãit Dumnezeu prin gurasfinþilor Sãi profeþi din veac!” (Fapte 3, 19-21).

Glasul Împãratului Mântuitor avea sãrãsune în urechile ºi inima

ucenicilor Sãi, umplându-li-se sufletul defocul iubirii, atunci când le-a zis:„Datu-Mi-s-a toatã puterea în cer ºi pepãmânt. Drept aceea, mergeþi ºi învãþaþitoate neamurile, botezându-le în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh,învãþându-le sã pãzeascã toate câte v-amporuncit Eu vouã. ªi iatã, Eu cu voi sunt întoate zilele, pânã la sfârºitul veacului!”(Matei 28, 19-20). ªi acestea zicând, întimp ce ei priveau, „ridicându-ºi mâinile,i-binecuvântat” (Luca 24, 50), S-a înãlþat ºiun nor L-a luat din ochii lor. ªi privind ei,

în timp ce El mergea la cer, iatã cã lângã eiau stat doi bãrbaþi, în haine albe, care au ºizis: „Bãrbaþi galileeni, de ce staþi privind lacer? Acest Iisus, Care S-a înãlþat de la voila cer, aºa va ºi veni, cum L-aþi vãzut voimergând la cer” (Fapte 1, 9- 11).

Cum se poate înþelege aceastãminune a Înãlþãrii lui Iisus Domnul

la cer? Dacã ne gândim de la înãlþimeaunei credinþe tari ºi neclintite, chiar ºipentru oamenii de ºtiinþã, aceastãînvãþãturã este uºoarã. Cum se ºtie preabine, toate corpurile mai uºoare ca aerul seridicã spre cer. Dupã cum spune Sfântul

Apostol Pavel, trupul înviat este trupduhovnicesc; are calitãþile pe care nule are trupul firesc sau pãmântesc.Trupul înviat este fãrã greutate: uºor,luminos, proslãvit, ceresc, strãlucitor,nestricãcios, îngeresc, puternic (I Corinteni 15, 43, 50-5).

Iisus a fost vãzut ºi nevãzut, aºacum se aratã în Sfintele

Evanghelii, din apariþiile (arãtãrile)dese în mijlocul apostolilor ºiucenicilor. Iar atunci când vedem cumoamenii se înalþã în vãzduh cu rachete,avioane, elicoptere, baloane ºi altemijloace pânã la înãlþimi de zeci, suteºi mii de kilometri, cu atât mai multpoate face Dumnezeu la care „toatesunt cu putinþã!” (Luca 1, 37). Îndecursul vremilor, fiii de pe Terra ausimþit cã între cer ºi pãmânt ar fi unspaþiu întins ºi de necuprins. Despreaceasta nu se mai poate vorbi ºi nicispaime de necunoscut nu trebuie sãmai avem, întrucât: „Drept aceea,având un Mare Arhiereu care astrãbãtut cerurile, pe Iisus, Fiul luiDumnezeu, sã ne þinem cu tãriemãrturisirea: cã nu avem un Arhiereucare sã nu poatã suferi cu noi în

slãbiciunile noastre, ci Unul dupãasemãnarea noastrã, întru toate ispitit, înafarã de pãcat. Sã ne apropiem deci cuîncredere de tronul harului, pentru ca milãsã primim ºi sã aflãm har spre ajutor lavremea potrivitã” (Evrei 4, 14-16).

Aºadar, astãzi drumul spre cer ºi raieste deschis pentru toþi, absolut,

dacã ascultãm poruncile lui Iisus ºi-Lurmãm pânã la moarte: „Fii credinciospânã la moarte ºi-þi voi da cununa vieþii!”(Apocalipsa 2, 10). Aºa au fost moºii ºistrãmoºii noºtri! Aºa au fost sfinþii ºi eroiituturor timpurilor pe care noi îi cinstim deziua Înãlþãrii Domnului! Ei ne vãd dinceruri ºi ne ajutã ºi acum sã strãbatemvalurile din aceastã Vale a Plângerii. Sã nule uitãm jertfa! Sã þinem legãtura cu ei prinrugãciune ºi astfel nu vom mai pieri întruneuitare ºi nerecunoºtinþã!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

ÎÎNNÃÃLLÞÞAARREEAA DDOOMMNNUULLUUII--ÎÎnnããllþþaarreeaa nnooaassttrrãã

Page 2: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

a. Dumnezeu se grãbeºte sã cerceteze pe omul cãzut

ªi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla în raidupã-amiaza; ºi s-au ascuns Adam ºi femeia lui de la faþaDomnului între pomii raiului.

Când citim cã primii oameni au auzit glasul DomnuluiDumnezeu, Care umbla în rai dupã-amiaza, trebuie sãînþelegem cã Dumnezeu a vrut sã-i sperie în chip pedagogic peAdam ºi Eva, sã bage frica în ei pentru a-i dezarma de oriceviclenie ºi pentru a-i împinge la mãrturisirea sincerã. De altfel,se aratã cã i-a cuprins atâta teamã, încât au încercat sã seascundã învârtindu-se în rai, dupã cum slugile rele când primescbãtaia, neputând sã se ascundã de stãpânul lor, aleargã printoate colþurile casei.

Nimic nu e mai rãu ca pãcatul. Odatã intrat în noi ne umplenu numai de ruºine, dar ne face ºi nepricepuþi ºi zãbavnici cuinima, câtã vreme conºtiinþa nãpusteºte asupra fãptaºului biciulfricii de osândã. Iatã cum acelaºi Adam, care odinioarã arãtaatâta agerime a minþii încât a pus nume potrivite tuturoranimalelor, acum aratã o aºa slãbire a minþii, încât ajunge sãconsidere cã se poate ascunde într-un tufiº de la faþa Celui carecerceteazã inimile ºi rãrunchii (Psalm 7, 10).

Nu fãrã rost precizeazã Scriptura timpul intervenþiei luiDumnezeu, Care umbla în rai dupã-amiaza. Ca sã se arate cãDumnezeu n-a amânat deloc, ci îndatã ce a vãzut rãnirea omuluiS-a ºi grãbit sã-l cerceteze spre vindecare.

b. Proto-judecata Audierea lui Adam

ªi a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam ºi i-a zis: Adame,unde eºti?

Dupã obiceiurile omeneºti judecãtorii nu fac cinstevinovaþilor sã-i întrebe direct, pentru a le arãta cã dispreþ secade a primi din pricina faptelor rele.

Dumnezeu n-a fãcut însã aºa primilor oameni. Chiar El i-achemat. Faptul cã i-a dat lui Adam prilej sã vorbeascã aratãmarea ºi nespusa Lui iubire de oameni.

Când îl cautã întrebându-l unde eºti, aproape cã îi spune„Unde te-am lãsat ºi unde (la ce stadiu) te afli acum? Cu slavãîmbrãcat te-am lãsat ºi gol te gãsesc acum? Ar fi putut sã-i deaîndatã pedeapsa hotãrâtã. Dar nu. Dumnezeu îndelung rabdã,îndurã, întreabã, primeºte rãspuns ºi iarãºi întreabã.

Am auzit glasul Tãu ºi m-am temut cã sunt gol ºi m-amascuns.

Cine þi-a spus cã eºti gol? Nu cumva ai mâncat din pomuldin care þi-am poruncit: Numai din acesta sã nu mãnânci?

Iatã covârºitoarea bunãtate a lui Dumnezeu: vorbeºte cuAdam ca de la prieten la prieten, învãþându-ne cã, atunci cândjudecãm, sã unim pedeapsa cu mila! Vedem cã Domnul îireaminteºte cã i-a oferit lui Adam toatã libertatea stãpâniriipeste toþi pomii din rai, oprindu-l numai de la unul singur, ca sãnu uite cã are un Stãpân faþã de care era dator cu ascultarea.

Deºi cãlãuzit cu multã mãiestrie spre mãrturisirea sincerã,Adam totuºi nu-ºi recunoaºte vina, alcãtuindu-ºi o apãrare prinieºire din sine, raportându-se fals, fãrã luarea aminte la sine, ciprin comparaþie, plasând vina aiurea: Femeia pe care mi-aidat-o sã fie cu mine, ea mi-a dat din pom ºi am mâncat.

Circumstanþa evocatã este însã una agravantã, nicidecumatenuantã: porunca lui Dumnezeu covârºea nespus îndemnulfemeii. S-ar fi cuvenit ca bãrbatul însuºi sã-i fi arãtat femeii, câtde mare e neascultarea, cã era doar capul femeii, trebuind sã oconducã la îndreptare. S-a-ntâmplat însã contrariul: capul aluat-o dupã trup.

Proverbul zice: „Gura pãcãtosului adevãr grãieºte”: ea mi-adat ºi eu am mâncat. Nicio silnicie, nicio violenþã. Femeia i-adat numai, nu l-a silit, nu l-a forþat! Singur a ales.

Audierea EveiVãzând cã Adam cautã sã se dezvinovãþeascã, în loc sã fie

preocupat sã dobândeascã iertarea, Dumnezeu aratã iarãºimarele Sãu pogorãmânt ºi o învredniceºte ºi pe femeie deîntrebare, aºteptând mãcar de la ea pocãinþa sincerã: ªi a zisDumnezeu femeii: Pentru ce ai fãcut aceasta?

Dar ºi ea aratã îndrãzneala ºi împietrirea bãrbatului, cãutândsã se dezvinovãþeascã. Dar, aidoma lui Adam, nu reuºeºtealtceva decât sã se acuze ºi mai tare, recunoscând vina proprieineatenþii ºi trândãvii care au fãcut loc ispitei: ªarpele m-aamãgit. N-a spus: „ªarpele m-a silit”, nici „m-a forþat”, nici„m-a ameninþat”, ci m-a amãgit, recunoscând de fapt un adevãr,constatat prea târziu: inconsistenþa puterii diavolului, limitatãserios pânã la alternativa sfatului cel pierzãtor care cãutã apreface înºelãciunea în faptã rea.

Dovada Judecãtorului AtotºtiutorFoarte interesant este ºi faptul cã Dumnezeu face dovada

Judecãtorului Atotºtiutor. Bunul Stãpân se mulþumeºte cuspusele lor. El nu i-a întrebat pentru cã nu ºtia ce s-a-ntâmplat,ci ca sã-i conducã, abia perceptibil, la vrednicia proprieilibertãþi, zdruncinatã serios, la iniþiativa spovedaniei sincere.De aceea nu-i întreabã mai mult. Ar fi trebuit sã întrebe ºidespre chipul amãgirii Evei, dar tocmai pentru a lãsa de înþelescã nu din neºtiinþã îi întreabã, Se mulþumeºte cu spusele lor.

Pronunþarea cu referire la ºarpeDeci, acum nu mai avem de-a face cu o audiere. Cãci dupã

ce femeia a spus: ªarpele m-a amãgit ºi eu am mâncat,Dumnezeu nu-l mai învredniceºte pe ºarpe de nicio întrebare ºinici nu-i mai dã prilej sã se apere. Cuvântul Scripturii dovedeºteîncã o datã precizie, atrãgând atenþia cã nu e pus la întâmplare.Deosebirea e limpede. Femeii i-a zis Dumnezeu: Pentru ce aifãcut aceasta?, iar ºarpelui: Pentru cã ai fãcut aceasta...arãtând astfel cã trece asupra ºarpelui iniþiativa tuturor relelorsãvârºite.

c. Ordinea înlãnþuiriiblestemului este inversã decâtordinea înlãnþuirii audierilor

Dacã înlãnþuirea audierii este: Adam, Eva, ºarpele,înlãnþuirea blestemului este inversã: ºarpele, Eva, Adam. Pentrucã ºarpele e înºelãtorul e pedepsit întâi. Pentru cã femeia l-aatras pe bãrbat la înºelare, de aceea pedeapsa Evei e pronunþatãînaintea celei pentru Adam.

Blestemul ºarpelui:Pentru cã ai fãcut asta blestemat sã fii tu din toate fiarele

pãmântului; pe pântece sã te târãºti ºi þãrânã sã mãnânci întoate zilele vieþii tale. Duºmãnie voi pune între tine ºi întrefemeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Acela va pândi capultãu, ºi tu îi vei pândi cãlcâiul.

Pentru ce ºarpele a primit o pedeapsã atât de mare, când

diavolul este cel ce a dat prin ºarpe sfatul?„Dupã cum un tatã care pedepseºte pe cel ce i-a ucis fiul,

sfãrâmã în mii de bucãþi ºi sabia sau cuþitul cu care a fost ucis,tot aºa ºi Dumnezeu, pentru cã ºarpele a slujit ca o unealtãdiavolului, aduce asupra lui o pedeapsã veºnicã” (Sfântul IoanGurã de Aur, Omilii la Facere, trad. din greceºte de pr. prof.Dumitru Fecioru, în col. Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti, vol. 21,Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, Bucureºti, 1987, p. 197).

Parcã spune Dumnezeu: „Dupã cum diavolul ce a lucrat printine ca unealtã, a fost doborât din cer, ºi pentru cã s-a gândit lalucruri mai mari decât se cuvenea, a luat altã înfãþiºare, tot aºaºi tu, oarecând cel mai înþelept dintre fiarele pãmântului, laporunca Mea vei lua altã înfãþiºare”. Iatã cum înrudindu-se printrufie ºi mãrire de sine, diavolul îl ia pe ºarpe la cutezanþa de avorbi cu fiinþa raþionalã, doritã de Însuºi Creatorul.

Deci spusele de mai sus trebuie aplicate ºarpelui celui vechiºi nevãzut, cel înþelegãtor ºi ºuierãtor de minciuni: diavolul-tatãl minciunii (Ioan 8, 44).

Pedeapsa Evei:Înmulþind voi înmulþi durerile tale ºi suspinul tãu. În dureri

vei naºte fii.Aici pedeapsa e cu iubire, nu cu prãpãd, cãci odatã cu

durerile se dã ºi o atât de mare mângâiere- a naºterii de prunci.Deci mãrimea durerii e covârºitã cu nãdejdea bucuriilorviitoare, dupã cum vorbeºte ºi Hristos ucenicilor Sãi, utilizândimaginea femeii ce naºte pentru a-i încredinþa de trecereadurerilor Sfintelor Sale Patimi (Ioan 16, 21).

Spre bãrbatul tãu întoarcerea ta ºi el te va stãpâni i s-a maispus pentru ca ea sã înþeleagã pierderea aceleiaºi mãriri cu abãrbatului în care o aºezase Dumnezeu dintru început ºi sãregrete cã l-a pãrãsit pe cel de aceeaºi cinste, alegând vorbireacu fiara vicleanã. De aceea acum i se hotãrãºte coborârea ei însupuºenia ºi stãpânirea bãrbatului.

Pedeapsa lui Adam:Pentru cã ai ascultat de glasul femeii tale ºi ai mâncat din

pomul din care þi-am poruncit sã nu mãnânci, blestemat sã fiepãmântul între lucrurile tale. În necazuri vei mânca în el întoate zilele vieþii tale. Spini ºi ciulini îþi va rãsãri ºi vei mâncaiarba câmpului. În sudoarea feþei tale vei mânca pâinea tapânã ce te vei întoarce în pãmântul din care ai fost luat; cãpãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce.

Întâi este mustrat Adam pentru cã fiind cap, n-a fost în staresã poarte grija femeii- trupul sãu. Apoi, pentru cã a fost atât denepãsãtor faþã de paza poruncii datã lui de Însuºi Dumnezeu.Apoi pentru cã n-a luat seama cu fricã sfântã la prevenireamorþii fãcutã tot prin grija divinã. Apoi este sancþionatãtrândãvia nejustificatã în rai. Dacã lucrarea plãcutã a virtuþilornu i-a priit, Adam dând pacea pe lenevire, Dumnezeu îiblesteamã acum pãmântul pentru a-i risipi tihna cea pãcãtoasã,procurându-i lui Adam o stare cu totul potrivnicã celei dintâi.Adam este învãþat tot acum sã evalueze sincer situaþiapãcãtoºeniei proprii, Dumnezeu corectându-l întâiaºi datã,fãcându-i observaþia cã singur ºi-a adus pe cap toate neplãcerile,ºi sã nu dea vina pe femeie, ci pe propria trândãvie. Îi ia apoi ºicununa slavei din care venea putinþa nemuririi. Îl scoate dinpalatul împãrãtesc al Raiului. ªi mai ales îl trimite cu mintea lasmerenie, deci sã nu-ºi mai închipuie plãsmuiri mãreþe despresine, ci sã se întoarcã la colbul din care l-a fãcut, cugetând lapropria nimicnicie: cã pãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce...

Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XIV)VVVVeeeesssstttt iiii rrrreeeeaaaa JJJJuuuuddddeeeeccccããããþþþþ iiii iiii ddddeeee AAAAppppooooiiii ::::

mmmmuuuusssstttt rrrraaaarrrreeeeaaaa pppprrrroooottttooooppppããããrrrr iiiinnnnþþþþ iiii lllloooorrrr nnnneeeeaaaammmmuuuulllluuuu iiii oooommmmeeeennnneeeesssscccc

Casa este cea dintâi ºi cea mai însemnatã bisericã pentrucopiii noºtri. Dacã acasã nu simt prezenþa lui Dumnezeu, este cuputinþã sã nu o simtã niciunde altundeva. Trebuie sã ne dãmtoatã silinþa spre a da naºtere simþãmântului prezenþei lui

Dumnezeu în casã.Adeseori ne bazãm în mod greºit numai pe bisericã ºi pe

lecþiile de religie pentru a sãdi ºi a face sã creascã prezenþa luiDumnezeu în viaþa copiilor noºtri. Pãrinþii cred cã ºcoala

bisericii va avea grijã de educaþia religioasã a copiilor ºi astfelse simt eliberaþi de rãspundere. Uitãm cã Biserica nu poatedecât sã adauge har ºi ajutor la ceea ce se face acasã. Ea nupoate þine locul casei. O orã pe sãptãmânã la bisericã ºi la ora dereligie din ºcoalã nu pot face cât 168 de ore pe sãptãmânãpetrecute acasã.

Deci îndemnãm pe toþi pãrinþii sã-ºi dea silinþa de a lucra cucopiii lor prezenþa lui Dumnezeu acasã întreaga sãptãmânã: sãse roage împreunã, sã vorbeascã despre Dumnezeu, sã citeascãcuvântul lui Dumnezeu. Aceasta le va aduce cea mai maredobândã cu putinþã: unirea familiei ºi fericirea durabilã.

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Dumnezeu în casa noastrã

Page 3: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

În zilele de 28-29 aprilie, Facultatea de TeologieOrtodoxã din Arad, în parteneriat cu Centrul de PresãBasilica al Patriarhiei Române, au organizatSimpozionul naþional „Calea Mântuirii” la zece ani dela reapariþie (2000-2010). Importanþa pastoral-misionarãºi culturalã a presei bisericeºti în Ortodoxiaromâneascã”.

Prezenþa noastrã caBisericã în mijlocul lumii

Dupã slujba de Te-Deum sãvârºitã de cãtreÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop dr. Timotei Seviciuînconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi, în ParaclisulFacultãþii de Teologie, ierarhul arãdean a subliniatimportanþa teologicã ºi duhovniceascã a simpozionuluicare a început chiar în miercurea Înjumãtãþirii PrazniculuiÎnvierii: „Prezenþa noastrã în Bisericã astãzi, ca ºiprezenþa Mântuitorului în Templu la ÎnjumãtãþireaPraznicului Paºtilor, în timpul lucrãrii sale misionarepe acest pãmânt, înseamnã prezenþa noastrã caBisericã în mijlocul lumii de astãzi ºi rãspunsurile pecare trebuie sã le dãm provocãrilor adresate Bisericiidin partea lumii contemporane. La aceste întrebãritrebuie sã avem un rãspuns”. Înalt Preasfinþitul PãrinteTimotei a adresat un cuvânt de bun venit delegaþilorPatriarhiei Române, ai Mitropoliilor, Arhiepiscopiilorºi Episcopiilor din þarã veniþi la aceste manifestãridedicate presei religioase. Mulþumiri i-a adresatPreafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române pentru grija pãrinteascã ºi atenþiapermanentã arãtatã acestei zone binecuvântate: lasfinþirea Catedralei Arhiepiscopale din Arad (2008), laridicarea Episcopiei Aradului ºi a episcopul ei la rangulde Arhiepiscopie ºi, respectiv, de Arhiepiscop (2009) ºide transmitere a mesajului patriarhal prin PãrinteleConsilier Patriarhal dr. Nicolae Dascãlu. „Pentru toateacestea suntem îndatoraþi ºi recunoscãtoriPreafericitului Pãrinte Patriarh”, a încheiatÎntâistãtãtorul Arhiepiscopiei Aradului.

Actul de presã trebuie sãînceapã din locaºul Bisericii

Mesajul Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel,transmis de Pãrintele Consilier Patriarhal dr. NicolaeDascãlu, a subliniat rolul presei religioase: „Actul de presãeste un demers eclezial, care trebuie sã înceapã dinlocaºul Bisericii, atingându-ºi astfel finalitatea ca rod alrugãciunii ecleziale”.

Lucrãrile au fost deschise în Sala Festivã a Facultãþii deTeologie Ortodoxã din Arad de Pãrintele decan prof. univ.dr. Ioan Tulcan care a prezentat raþiunile publicaþiei CaleaMântuirii: „Noi, ca Facultate de Teologie, am pornit ladrum cu publicarea foii Calea Mântuirii, din mai multeraþiuni: o primã raþiune ar fi aceea cã cel mai bine desprenoi, ca Bisericã, putem scrie noi, slujitorii Bisericii, care

cunoaºtem realitatea bisericeascã, din interior; o a douaraþiune ar fi aceea cã munca de la catedrã a dascãlilorFacultãþii de Teologie ar rãmâne aproape necunoscutãmarii mase a credincioºilor, dacã n-ar fi descoperitã ºiexpusã în paginile unei publicaþii bisericeºti, care sãaducã folos duhovnicesc ºi spor acestora”.

Înaltpreasfinþitului Arhiepiscop Timotei a prezentat

rãdãcinile actualei Facultãþi de Teologie ºi a publicaþieiCalea Mântuirii. Aceastã manifestare are loc în spaþiulFacultãþii de Teologie Ortodoxã, clãdirea vechii AcademiiTeologice arãdene. Foaia Calea Mântuirii a apãrut laînceput ca un supliment al publicaþiei Biserica ºi ªcoala,editatã de Eparhie. Istorisind orizontul celor douãpublicaþii, ierarhul arãdean a arãtat cã deºi ele au fost laînceput publicaþii de scurtã duratã, au avut un efectdeosebit în conºtiinþa credincioºilor ortodocºi din aceastãparte de þarã. Cele douã publicaþii, Biserica ºi ªcoala ºiCalea Mântuirii, urmeazã o veche tradiþie publicisticã înaceastã parte de þarã, fiind continuatoarele unor mai vechipublicaþii de aici Lumina ºi Speranþa. În acest context,Înaltpreasfinþitul a încadrat rostul ºi rolul celor douãpublicaþii Biserica ºi ªcoala ºi Calea Mântuirii, în aceastãdimensiune, ca dãtãtoare de luminã ºi speranþã pentrupoporul lui Dumnezeu.

Nu suntem creºtini doar de duminicã

Din partea Centrului de Presã Basilica al PatriarhieiRomâne, Pãrintele Consilier Patriarhal dr. NicolaeDascãlu a decriptat semnificaþia înþeleaptã a manifestãrii,arãtând cã „între Biserica ºi ªcoala încape CaleaMântuirii. Necesitatea presei bisericeºti vine din aceea cãtrebuie sã transmitem credincioºilor noºtri adevãruldumnezeiesc revelat, ºi nu ceea ce alþii doresc sãtransmitã despre evenimentele din viaþa Bisericii. LaArad, redacþia publicaþiei Calea Mântuirii este alcãtuitãdin cadrele Facultãþii de Teologie Ortodoxã, arãtând cãacest fapt este un lucru deosebit de important, întrucâtpresa bisericeascã are prin excelenþã un caracterdidactic, învãþãtoresc, principiu uitat din pãcate înpresa laicã de astãzi. Naºterea unui ziar bisericesc în

interiorul Facultãþii de Teologie are relevanþa uneiexperienþe folositoare pentru studenþii teologi deastãzi, viitorii slujitori ai Sfintelor Altare sauviitori slujitori ai presei bisericeºti de mâine.Pãrintele Consilier Patriarhal a concluzionat cã„presa bisericeascã ne aduce aminte cã suntem nunumai creºtini de duminicã”, în sensul în care, ungând frumos venit chiar în cursul sãptãmânii,poate fi aºternut într-un material frumos destinatpublicãrii în presã sau poate genera un interesantinterviu la radio sau televiziune.

Primarul Aradului, precum ºi rectorul Universitãþii„Aurel Vlaicu” din Arad ºi-au transmis mesajele depreþuire pentru lucrarea presei bisericeºti pentrurecâºtigarea încrederii în om, pentru a intra pe un fãgaºal normalitãþii în care ne-a aºezat Dumnezeu.

Cele 19 referate prezente au subliniat funcþiile ºirolul presei bisericeºti, misiunea Bisericii fãcutã prinmass-media, istoria presei religioase naþionalã ºi

localã, responsabilitatea mass-media pentru educaþiatinerei generaþii, importanþa autenticitãþii, claritãþii ºiactualitãþii limbajului teologic în abordare ortodoxã,recuperãri istorice, direcþii misionare, structura editorialã,etc.

Teme esenþiale din presa scrisã au alternat cu aspectepractice din audiovizual (Imnul liturgic ºi icoana –cumunicare prin audiovizual), totul cu scopul de a

propovãdui mesajul Mântuitorului prin toate mediile decomunicare în masã.

Comuniunea în Bisericã –scopul activitãþilor cultural-misionare

În referatul prezentat, din partea ArhiepiscopieiArgeºului ºi Muscelului, am accentuat locul activitãþiicultural-misionare ºi grija deosebitã a ÎnaltpreasfinþituluiArhiepiscop Calinic pentru transmiterea învãþãturiicreºtine prin slujbele religioase, mass-media,misionarismul credincioºilor, cãrþile tipãrite,simpozioanele ºi activitãþile cultural-misionareorganizate. Totodatã, colaborarea existentã cu Centrul dePresã Basilica al Patriarhiei Române, cu publicaþiile altoreparhii, dar ºi cu presa laicã (difuzarea Argeºului Ortodox,gratuit în cotidianul Argeºul, publicarea sãptãmânalã peinternet, rubricile permanente ale Ierarhului Argeºului ºiMuscelului în publicaþiile laice etc.), precum ºi eforturileechipei redacþionale urmãresc comuniunea în Bisericã.Ceea ce se întâmplã oriunde în lume nu ne este indiferentci, mediatizând, putem urma exemplul faptelor bune,putem învãþa din istoria ºi experienþa altora sau putemajuta unde este nevoie.

Lucrãrile simpozionului s-au încheiat cu o masã rotundãpe tema: Presa bisericeascã în Ortodoxia româneascãcontemporanã: direcþii, exigenþe, perspective. În cadrulacesteia, în urma discuþiilor s-a încheiat un Document finalcare rezumã principalele aspecte abordate:

1. A fost evidenþiatã activitatea Centrului de PresãBASILICA ºi s-a subliniat importanþa conlucrãriimisionare dintre instituþiile mass-media centrale ºi celelocale din Patriarhia Românã;

2. Din referatele susþinute ºi opiniile exprimate s-aconstatat necesitatea valorificãrii experienþeipublicaþiilor bisericeºti din secolele al XIX-lea ºi alXX-lea. Un exemplu relevant, în acest sens, îlconstituie publicaþia Calea Mântuirii, care ºi-a stabilit,în anul 2000, programul editorial pe linia respectãriitradiþiei presei bisericeºti arãdene;

3. S-au evaluat direcþiile pe baza cãrora s-a dezvoltatpresa bisericeascã în ultimii 20 de ani, identificându-senoi perspective în slujirea misionarã a Bisericii. S-aapreciat contribuþia cadrelor didactice universitare însusþinerea unui jurnalism bisericesc de calitate;

4. S-a constatat cã este necesarã promovareareciprocã a publicaþiilor bisericeºti, precum ºireflectarea tematicilor stabilite de cãtre Sfântul Sinodal Bisericii Ortodoxe Române în cuprinsul acestora, în

vederea intensificãrii lucrãrii pastorale ºi culturale însocietate;

5. Participanþii au apreciat importanþa unor astfel deîntruniri pentru schimbul de experienþã ºi pentruidentificarea unor mijloace ºi metode de abordare a noilorprovocãri la adresa vieþii creºtine din lumea de azi, dreptpentru care s-a propus organizarea periodicã a unor astfelde manifestãri.

Potrivit mesajului Preafericitului Pãrinte PatriarhDaniel, referitor la actul de presã bisericeascã,Simpozionul Naþional a început în Bisericã, cu slujba de

Te-Deum, a continuat cu transmiterea comunicãrilor dar ºicu înãlþarea rugãciunilor ºi a imnurilor liturgice (Sfânt,Sfânt, Sfânt..., Cu noi este Dumnezeu..., Hristos a înviat...)interpretate de corul bãrbãtesc al Facultãþii de Teologie dinArad, sub conducerea conf. univ. dr. Mircea Buta, cu masarotundã dar ºi-a atins finalitatea, ca rod al rugãciuniiecleziale, cu rugãciunea cãtre Bunul Dumnezeu care petoate le plineºte.

Astfel, îmbogãþiþi reciproc, continuãm fiecare, din loculîn care suntem, sã împlinim misiunea pe care o avem,având încredinþarea de la Sfântul Apostol Iacov cã cel cea întors pe pãcãtos de la rãtãcirea cãii lui îºi va mântuisufletul din moarte ºi va acoperi mulþime de pãcate. (Iacov5, 20)

Pr. Daniel GLIGORE

Simpozion naþional „Calea Mântuirii” la zece ani de la reapariþie(2000-2010). Importanþa pastoral-misionarã ºi culturalã a presei

bisericeºti în Ortodoxia româneascã

AAccttuull ddee pprreessãã îînncceeppee îînn BBiisseerriiccãã ººii îii aattiinnggeeffiinnaalliittaatteeaa ccaa rroodd aall rruuggããcciiuunniiii eecclleezziiaallee

Page 4: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Alãturi de ctitorii bisericilor ºi ai mãnãstirilor, înpaginile de istorie a neamului nostru au fost înscrise ºinumele acelora care au slujit cu talentul lor Casei luiDumnezeu. Simple temple pãgâne ar fi rãmas sfintelelãcaºuri ortodoxe, dacã Domnul nu i-ar fi înzestrat peunii dintre semenii noºtri cu darul de a reprezentachipurile puterilor cereºti în stiluri ºi culori desprinseparcã din Rai.

Pictura bisericeascã din secolul al XVI-lea a excelat înzona Valahiei prin lucrãrile zugravului Dobromir, cãruiai se mai zicea ºi Dobromir din Târgoviºte sau Dobromircel Bãtrân. Date biografice despre acesta nu se cunosc,însã tradiþia ne spune cã meºterul era fie un vlah sud-dunãrean, fie un sârb statornicit pe meleagurile noastre,care s-a bucurat de sprijinul doamnei Despina Miliþa,soþia lui Neagoe Basarab cel Sfânt. Originea lui sud-dunãreanã poate fi confirmatã atât de analiza stilisticã afrescelor sale de la Curtea de Argeº, care prezintãsimilitudini cu cele ale mãnãstirii sârbeºti Cruºedol, cât ºide zugrãvirea printre ctitori a cneazului sârb Lazãr, faptunic în pictura medievalã româneascã. Însã Dobromirreuºeºte sã se integreze cu desãvârºire mediului de viaþãsocialã ºi cultural artisticã din Þara Româneascã (apudIstoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1980).

Deºi cunoscut în istorie ca „meºterul zugrav

Dobromir”, el ºi-a însuºit o tehnicã portretisticãremarcabilã în perioada cât a stat, a învãþat ºi s-a formatîn Dalmaþia unde se întâlneau elementele Renaºteriiitaliene ºi germane. Dobândirea unor cunoºtinþe solide,grefate pe talentul sãu nativ, i-a permis lui Dobromir sã-idepãºeascã pe ceilalþi zugravi ai vremii care încã pictauportretele dupã canoanele erminiilor bizantine, realizândchipuri statice. Dimpotrivã, meºterul din Târgoviºte apreluat stilul de pe þãrmurile Mãrii Adriatice ºi le-aîmbinat cu elemente din patria lui adoptivã, realizândastfel portrete expresive, tipice pentru personalitateafiecãrui personaj (apud Dr. Radu-ªtefan Ciobanu).

În anul 1515, Dobromir împreunã cu meºterii Jitian ºiStancu au executat „cu vopsele de aur” frescele bisericiimãnãstirii Dealu, ridicatã de Radu cel Mare pe locul unuiaºezãmânt mai vechi din prima jumãtate a secolului alXV-lea. Patru ani mai târziu a însufleþit cu reprezentãrilesfinþilor biserica mare a mãnãstirii Bistriþa, ctitorie aCraioveºtilor, fiind ajutat de cãtre ucenicii sãi, Dumitru ºiChirtop. Din nefericire, acest ansamblu de picturi muralenu s-a menþinut vreme îndelungatã.

Respectând stilul îndrumãtorului lor, în anul 1520,Dumitru ºi Chirtop au pictat interiorul bisericii bolniþeide la Bistriþa; aceste lucrãri ale ucenicilor maestruluiDobromir reprezintã ºi ele realizãri deosebite ale artei

medievale româneºti. În conca altarului, este înfãþiºatãMaica Domnului, înconjuratã de îngeri ºi de prooroci; pepereþi, marii ierarhi; în naos se disting Pantocratorul,scene din ciclul hristologic, figuri de sfinþi cuvioºi.Tabloul votiv al ctitorului, marele ban Barbu Craiovescu(cãlugãrit sub numele de Pahomie) ºi al soþiei saleNeagoslava impresioneazã privitorul prin manierarealistã a reprezentãrii.

Sfântul Neagoe Basarab a avut meritul de a-l fi ales ºinumit pe Dobromir drept pictor de curte, cea mai deseamã ctitorie a voievodului evlavios fiind împodobitã cupicturi de excepþie fãurite de acest artist medieval.Imaginile lui Neagoe Basarab ca domnitor, surprindereaatentã a coloritului figurii ºi reliefarea principalelortrãsãturi de caracter prin graiul penelului sunt datoratemaestrului portretist.

În timpul domniei lui Radu de la Afumaþi, se continuãlucrãrile de picturã a ctitoriei predecesorului, pânã la anul1526, „cu mâna lui Dobromir”. Principala compoziþie eratabloul votiv, cuprinzând mai multe panouri pe pereþii desud ºi de vest ai pronaosului.

-va urma-

A consemnatAmalia CORNÃÞEANU

Doi maeºtri ai picturii bisericeºti din Þara Româneascã ai celui de-al XVI-lea veac

DDoobbrroommiirr cceell BBããttrrâânn ººii DDoobbrroommiirr cceell TTâânnããrr

Hristos a înviat din morþi, cu moarteape moarte cãlcând, ºi celor din mormite,viaþã dãruindu-le !

De la Paºti pânã la Sãrbãtoarea Înãlþãriine salutãm cu cuvintele: „Hristos aînviat!”, primind rãspunsul: „Adevãrat aînviat!”. De asemenea, de fiecare datãcând se sãvârºeºte Sfânta Liturghie saualtã slujbã a cultului divin în perioadaPenticostarului, reactualizãm ºi ÎnviereaMântuitorului, prilej care ne face sã nebucurãm.

Troparul „Hristos a înviat” încadrul slujbelor

Prãznuind Învierea lui Hristos, înbucuria noastrã repetãm mereu:Hristos a înviat din morþi, cu moarteape moarte cãlcând, ºi celor dinmorminte viaþã dãruindu-le.

Imnul acesta, care face parteintegrantã din sfintele slujbe aleperioadei Penticostarului, dãruit fiindde Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, aconstituit bucuria generaþiilor trecute ºiva fi desigur ºi mângâierea generaþiilorviitoare. Acest imn exprimã un mareadevãr, cuprinzând întreagaînsemnãtate a Praznicului Învierii:Hristos, prin Înviere, a dat lumii viaþã,viaþa cea veºnicã în comuniune cuDumnezeu ºi cu cei bineplãcuþi ai Sãi.

Conform învãþãturii tipiconale la toateslujbele bisericeºti care se sãvîrºesc de laPaºti pânã la Înãlþarea Domnului, dupãbinecuvântarea de început pe care o dãpreotul, se cîntã troparul Hristos aînviat... (de 3 ori) (Tipic bisericesc,Bucureºti, 1976, pag. 177). Aºadar, înaceasta perioadã sfintele slujbeînregistreazã o diferenþã caracteristicã.

Când sfinþiþii slujitori se pregãtescpentru începutul dumnezeieºtii Liturghii,de la Duminica Învierii ºi pânã la Înãlþarerostesc urmãtoarele rugãciuni: Hristos aînviat... (de 3 ori), Slavã întru cei de suslui Dumnezeu... (de 2 ori) ºi Doamne,

buzele mele vei deschide... (o datã).De asemenea, în timpul sãvârºirii

Sfintei Liturghii, la MântuieºteDumnezeule poporul Tãu... în loculformulei Am vãzut lumina ceaadevãratã..., care nu se cântã pânã laÎnãlþare, se cântã Hristos a înviat... (odatã). Iar sfârºitul slujbei ne aduce iarãºibucuria salutului „Hristos a înviat!” ºi arãspunsului „Adevãrat a înviat!”

Rugãciunea „Hristos a înviat” în locde „Împãrate ceresc”

În tot acest rãstimp nu se rosteºterugãciunea Împãrate Ceresc, care se varosti doar la Pogorârea Sfântului Duh ºide atunci în tot cursul anului bisericesc, laînceputul tuturor slujbelor.

În loc de Împãrate Ceresc se spune saude cântã de trei ori: Hristos a înviat (adicãHristos a înviat de trei ori, Slavã... ªiacum..., Sfinte Dumnezeule... º.u.).Înlocuirea aceasta se face peste tot undeapare Împãrate Ceresc. Este vorba derugãciunile începãtoare ale rânduielilor,adicã la începutul rugãciunii introductivesau al Mizonopticii, la Ceasul al nouãleaºi Pavecerniþã, în mãnãstiri ºi la începutul

Ceasului al treilea sau ale oricãror slujbece se sãvârºesc în aceastã perioadã.

Salutul creºtinesc pascalÎnvierea Domnului nostru Iisus Hristos

este binevestitã începând cu noaptea dePaºti atât înãuntrul bisericii, cât ºi în afarabisericii.

În toatã perioada pascalã, de lamomentul „salutului”- mãrturisire adresatde preot credincioºilor, imediat dupãslujba ce se sãvârºeºte în faþa bisericii înnoaptea Învierii ºi pânã miercuri în

sãptãmâna a ºasea dupã Paºti, zi cereprezintã odovania sau încheierea„praznicului praznicelor”, toþicreºtinii se întâmpinã cu salutul„Hristos a înviat” primind de lacelãlalt interlocutor rãspunsul„Adevãrat a înviat!”

În general, aceastã practicã esterespectatã de urmãtorii credinþei înÎnvierea Mântuitorului Hristos fãrãnicio excepþie în SãptãmânaLuminatã. De asemenea în cadrulbisericii, atunci când fiecare vine lasfântul locaº pentru a participa lasfintele slujbe prin rugãciune.

Este o bucurie deosebitã ca atuncicând întâmpini pe cinevamãrturisindu-þi credinþa neclintitã ºiprofundã în cuvintele Sfintelor

Scripturi, ce ne dau cuvintele vieþiiveºnice izvorâte din mormântul gol al luiHristos Cel Înviat, sã primeºti o altãmãrturisire care sã întãreascã trãirile ºiconvingerile personale.

Neajunsuri în socitateNu de puþine ori se întâmplã ca atunci

când, dincolo de Sãptãmâna Luminatã, îþisaluþi prietenii, vecinii, cunoºtinþele,colegii de servici sau alte persoane cucare vii în contact cu creºtinescul salut„Hristos a înviat!” sã ai parte de osurprizã neplãcutã. În loc ca sã primeºti

rãspunsul aºteptat, adicã „Adevãrat aînviat!”, ai parte de o întâmpinareneprevãzutã. „Pãi, nu se zice decât înSãptãmâna Luminatã” sau „A trecutPaºtele de mult” ori „Nu ºtiam cã se maizice”. Acestea sunt doar câteva dintrereplicile pe care le primeºti ºi pe care nule aºteptai. Gândim cã ar fi fost de ajunsun sincer ºi scurt „Adevãrat a înviat!”.

Care sã fie cauza? Probabil cã, doborâþide grijile lumeºti cotidiene, bunii creºtinide altã datã au restrâns perioada desãrbãtorire a Sfintelor Paºti la cele treizile înscrise cu litere roºii în calendar saucel mult la Sãptãmâna Luminatã. Deajuns atât!? O altã abordare ar avea învedere o oarecare erodare a trãirii dinnoaptea de Paºti, care în loc sã se menþinãnu numai pânã la Înãlþarea Domnului, cisã se extindã prin Cincizecime pânã laurmãtoarea prãznuire a sãrbãtoriisãrbãtorilor, se stinge încet-încet subrutina zilnicã.

Sã luãm aminte„Pomenirea” Domnului la care suntem

îndemnaþi prin cuvintele SfintelorEvanghelii se concretizeazã ºi în aceastãscurtã mãrturisire de credinþã pe carecreºtinii o fac, nu din obligaþie, ci dincauza bucuriei sufleteºti pricinuitã de Celce a înviat din morþi, Hristos, AdevãratulDumnezeu. Nu existã credinþã, dacã nucredem în Învierea lui Hristos. Iar atuncicând credinþa noastrã este puternicã nu neputem opri din a vesti tuturor, asemeneaSfinþilor Apostoli, cã Hristos a înviat! Nutrebuie sã ne ruºinãm când cunoaºtemavertismentul dat de Însuºi Hristos: Cãcide cel ce se va ruºina de Mine ºi decuvintele Mele, de acesta ºi Fiul Omuluise va ruºina, când va veni întru slava Saºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri (Luca 9,26).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

„Hristos a înviat” în perioada pascalã ce urmeazã Sãptãmânii LuminateLLIITT

UURRGGIICC

ÃÃ

Page 5: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Sfârºitul Rugãciunii Domneºti este: Cã a Ta esteîmpãrãþia ºi Puterea ºi Slava a Tatãlui ºi a Fiuluiºi a Sfântului Duh acum ºi pururea ºi în veciivecilor. Amin.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „ªi cineva putea sã ne ispiteascã, sã ne mâhneascã atuncicând suntem stãpâniþi de Tine, Dumnezeul tuturor ºiîmpãratul, dar ºi Stãpânitorul acestor îngeri? Saucine va sta împotriva puterii Tale? Nimeni, pentru cãTu ne-ai creat ºi ne pãzeºti pe toþi. Sau cine va spuneceva împotriva slavei Tale sau va îndrãzni cevaîmpotriva Ta? Slava Ta þine marginile, iar cerul ºipãmântul sunt pline de ea, pentru cã este mai vecheºi decât cerurile ºi decât îngerii, pentru cã Tu Singurai fost dintotdeauna, din veºnicie.

ªi Sfântul Nicodim Aghioritul scrie: „CunoscândDomnul cã firea noastrã omeneascã are dintotdeaunacredinþã puþinã, ne-a ºi mângâiat spunând: Pentru cãaveþi un Pãrinte ºi Împãrat de acest fel, puternic ºipreaslãvit, nu vã îndoiþi de câte veþi cere de la El întimp, prin rugãciunea Tatãl nostru. Numai sã nuuitaþi ºi sã-L necãjiþi în fiecare zi cum îl necãjeavãduva aceea pe judecãtorul cel nedrept, când ziceacãtre El: „Doamne, izbãveºte-mã de potrivniculmeu. Pentru cã a Ta este împãrãþia, puterea nebiruitãºi slava negrãitã. ªi ca un împãrat puternicporunceºti ºi pedepseºti pe duºmanii noºtri, adicã pedemoni. Ca Dumnezeu preamãrit slãveºti ºi mãreºtipe cei ce-Þi aduc slavã ºi ca un Iubitor de oameni ºiPãrinte iubeºti pe cei ce s-au învrednicit prin SfântulBotez sã devinã fiii Tãi ºi sã Te iubeascã din toatãinima. ªi nu sunt doar fiii Tãi, ci vin aici în BisericaTa ºi Te iubesc, Te adorã, Te laudã, Îþi cântã ºi Îþimulþumesc, mãnâncã Trupul Tãu ºi beau SângeleTãu „spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”.

În jurul anului 1520 trãia în Constantinopol unnegustor pe nume Iacob. Era creºtin dar nu ºtia deBisericã, o uitase repede. ªi cum sã-ºi aminteascã deea când îi trecea pragul doar de douã sau trei ori pean? Cât despre duhovnic, ce sã mai spunem? Era

creºtin doar cu numele, am zice astãzi. Într-o zi, s-a mirat când a auzit pe un prieten

de-al lui, turc, minunându-se de credinþa creºtinilor.Acela i-a zis: „Am avut pe femeia mea bolnavã ºidupã ce am vãzut cã doctorii n-au fãcut nimic, ammers sã-i citeascã Nifon, Patriarhul vostru. Acela aîncheiat slujba de dimineaþã ºil-am strigat în uºa bisericii. Avenit, aºa cum era îmbrãcat, cuveºmintele acelea de slujbã ºi aînceput sã-i citeascã femeii melebolnave. Când Patriarhul aînceput rugãciunea, deodatã turlabisericii s-a deschis, ºi s-arevãrsat o luminã din cer. N-amvãzut-o doar eu, ci ºi robii mei, ºis-au înspãimântat. Aceasta aacoperit pe Patriarh ºi pe femeiamea, Fatme, luminând în acelaºitimp, neobiºnuit, întreagabisericã. Iar femeia mea s-a fãcutbine, s-a ridicat, ºi de aceea îþispun cã voi, grecii creºtini, aveþi ocredinþã minunatã.

Cuvintele acestea l-aucutremurat pe Iacov, care a simþit cã se trezeºtedintr-un vis. Inima îi era strãpunsã de sãbii iarmintea lui s-a deschis, s-a luminat ºi a înþeles cecomoarã preþioasã era credinþa lui ortodoxã. Alãcrimat ºi s-a ruºinat pentru cã un turc preþuise maimult decât el credinþa lui. Treburile multe ºi grijilevieþii îl adormiserã sau mai bine zis îl orbiserã,nelãsându-l sã priveascã frumuseþea, adevãrul ºiputerea ei.

Ziua urmãtoare era duminicã ºi s-a dus în zori labisericã. L-a urmãrit plângând pe Patriarhul Nifon,devenit, mai târziu, sfânt al Bisericii noastre,sãvârºind Jertfa nesângeroasã a Sfintei Liturghii. Aajuns ºi la momentul Sfintei Anaforale ºi dupãcuvintele: „Sã stãm bine, sã stãm cu fricã...”, alediaconului, urma binecuvântarea întreitã a

Patriarhului. ªi din mâinile sfântului Nifon carebinecuvântau poporul a vãzut ieºind raze ºi fulgereale luminii necreate ce loveau piepturilecredincioºilor. O razã a acestei lumini negrãite aatins ºi pieptul lui Iacov ºi atunci s-a umplut debucurie, de o fericire ºi desfãtare divinã. S-a umplut

de o pace negrãitã ºi nici nuºi-a dat seama când s-aîncheiat Sfânta Liturghie. Toþiplecaserã iar el a rãmas singurîn bisericã.

În aceeaºi dupã amiazã l-acãutat pe Patriarh ºi s-aspovedit cu multã zdrobire deinimã ºi sinceritate. Atâþia aniîn Constantinopol ºi nu aflasecã avea lângã el un preot sfânt,un pãstrãtor credincios ºiînþelept al bogãþiei iubirii luiDumnezeu, un iconom alharului divin. Pânã atunci seîncredea doar în banii lui.

A fost nevoie doar de osingurã zi sã se schimbe sã-ºiîmpartã bogãþia lui de trei sute

de mii de monede de aur sãracilor, ºi dupã aceea sãse cãlugãreascã. Faptele ºi îndemnurile luideveniserã trâmbiþe înflãcãrate, ce trezeau neamulrobit al ortodocºilor. Aceasta n-a plãcutcuceritorilor care l-au prins ºi, dupã chinuriînfricoºãtoare, i-au tãiat capul.

Astfel s-a sãvârºit sfântul Iacob noul martirulpentru credinþa lui Hristos, în luna noiembrie 1520.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorulunor evenimente ºi a unor experienþe din vieþilesfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 411-413.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LX)„„„„CCCCãããã aaaa TTTTaaaa eeeesssstttteeee îîîîmmmmppppããããrrrrããããþþþþ iiiiaaaa ºººº iiii PPPPuuuutttteeeerrrreeeeaaaa ºººº iiii SSSS llllaaaavvvvaaaa aaaa

TTTTaaaattttãããã lllluuuu iiii ºººº iiii aaaa FFFF iiiiuuuu lllluuuu iiii ºººº iiii aaaa SSSSffffâââânnnnttttuuuu lllluuuu iiii DDDDuuuuhhhh aaaaccccuuuummmm ºººº iiii ppppuuuurrrruuuurrrreeeeaaaa ºººº iiii îîîînnnn vvvveeeecccciiii iiii vvvveeeecccciiii lllloooorrrr .... AAAAmmmmiiiinnnn””””

Jugul pretenþiilorpãrinþilor pe

grumazul copiilor (II)Ce se întâmplã cu copiii ai cãror pãrinþi

sunt habotnici sau nechibzuiþi înadministrarea celor sfinte? Puþin câte puþin,copilul se rupe lãuntric de severitatea ºi denevoinþele religiei ºi începe sã se simtã maivioi ºi mai vesel. ªi cine alþii decât pãrinþiisunt vinovaþi de faptul cã jugul i-a devenitde nesuferit copilului ºi cã acesta nãzuieºtesã scape de el?

La ºcoalã, bãieþii se înfruptã cu crenvurºti,salam ºi aºa mai departe. Iar copilul mostru seuitã la ei cu invidie, osândindu-i: „Ce pãcãtoºi!Astãzi e post!”. Reaua voinþã faþã de colegi,nãscutã din invidie ºi osândire, creºte treptat încel mic. Se încaierã bucuros cu ei, îºi facereputaþie de „nervos” ºi „irascibil”. Dupã ovreme, acasã deja nu mai ascultã de pãrinþitotdeauna ºi imediat.

Este pedepsit ºi deja se teme de pedepselerespective. Este nevoit sã-ºi ascundã greºelile,întârzierile, lenea, poznele, este nevoit sã îºimintã mama, tatãl ºi pe ceilalþi. ªi, de fapt, ce-lîmpiedicã? În curând o sã-ºi cumpere de lachioºc crenvurºti, cã doar „ei” n-o sã afle. DarDumnezeu? „Lasã cã mã pocãiesc laspovedanie, o sã zic aºa, în general, cã nu amfost ascultãtor, ºi gata. Pãrintele o sã-mi deadezlegare, Dumnezeu o sã mã ierte”. Mai binei-ar fi dat posibilitatea de a se hrãni la fel caceilalþi, de a se juca ºi a se plimba cu prietenii,decât sã-l sileascã sã se ascundã, sã înºele, sãvicleneascã ºi sã se roage în chip fãþarnic!

„Nu te mai înþelegi cu el – pubertatea”, seplânge mama. O, nu, draga mea, el acum „s-asmuls din lanþ”, dar setea de aceastã libertatemocnea în el demult, de la cinci-ºase ani, ºiacum pãrinþii nu mai pot sã-l struneascã. Laºapte-opt ani ar fi trebuit sã-i cunoascã sufletul,sã iasã în întâmpinarea dorinþelor copilului, s-o„lase mai moale” cu posturile ºi rugãciunile,cãci sã se roage cu adevãrat nu l-au învãþat.Rugãciunea este convorbirea sufletului cuDumnezeu ca Pãrinte iubitor, pe când fiuluivostru /fiicei voastre religia ºi Dumnezeu i-aufost înfãþiºate ca limitãri, chinuri ºi suferinþefãrã sfârºit. Credinþa care ar fi trebuit sã-lînaripeze ºi sã-l facã cel mai fericit dintreoameni, a devenit din copilãrie o calamitate,care i-a rãpit bucuria de a trãi. El gândea aºa:„Fiindcã sunt credincios, nu pot sã mã uit, catoatã lumea, la televizor – ºi e atât deinteresant. Sunt o mulþime de cãrþi pe care nupot sã le citesc – ºi toþi vorbesc despre ele, toþile comenteazã, în afarã de mine. Sunt un fel deparia. Din pricina nesfârºitelor slujbebisericeºti nu am timp pentru sport, pentruplimbãri – ºi uite cã am ajuns slab, necãlit, ºidin pricina asta râd de mine cunoscuþii! Pedeasupra, nu pot sã-mi invit prietenii dinºcoalã, nu pot sã vorbesc cu nimeni pe ºleau:pãrinþii nu mã înþeleg, iar de prieteni suntnevoit sã-mi ascund credinþa, altfel ar râde demine”...(Viaþa de familie, Sfaturile uneipreotese cu privire la creºterea copiilor, Ed.Sophia, Ed. Cartea Ortodoxã, Bucureºti, 2009,pag. 93-95).

(va urma)Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbb iiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

Un nou capitol în Molitfelnic este intitulat „Rânduieli ºi rugãciuni lafelurite trebuinþe”. Prima slujbã a acestei pãrþi este „Rugãciune laînceperea temeliei casei noi”. Dacã plecãm de la marele adevãr cãîntreaga viaþã a omului credincios se desfãºoarã sub semnul prezenþei, allucrãrii, al voii ºi al binecuvântãrii lui Dumnezeu, o sã înþelegem mai binede ce este nevoie ca, mai ales în momentele fundamentale ale existenþeisale, omul sã-l cheme pe Dumnezeu în rugãciune. Pentru cã tot ceea ceface, el face cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, rugãciunea trebuie sã-lînsoþeascã neîncetat, dar mai ales la începutul lucrurilor sale, pentru a cereajutorul ºi ocrotirea lui Dumnezeu ºi la sfârºit pentru a-I mulþumi. Omulcredincios îºi începe viaþa încreºtinându-se prin Botez, îºi începe cãsniciaprimind binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleacã ladrum închinându-se, îºi începe ziua ºi orice lucru cu rugãciune, pentru cãsimte nevoia de a începe totul cu Dumnezeu ºi de a-ºi aºeza lucrul mâinilorlui sub ocrotirea ºi binecuvântarea binefãcãtoare a lui Dumnezeu. Nuputea sã se întâmple altfel cu construirea casei noi.

AAnnuunnþþaarreeaa pprreeoottuulluuiiCând se hotãrãºte sã ridice casã nouã, creºtinul ortodox cheamã preotul

pentru a sãvârºi cele rânduite de Biserica pentru acest început. El va trebuisã anunþe preotul din timp, fie la bisericã, duminica dupã slujbã, fie la casaacestuia, fie prin telefon. Cei care trãiesc în oraºe trebuie sã ºtie cã þin deo bisericã ºi de un preot anume ºi cã pentru orice trebuinþã se vor adresapreotului respectiv. Dacã omul contemporan nu (mai) merge foarte des labisericã, sã facã mãcar efortul sã afle care este biserica ºi care este preotulde care aparþine. Este bine sã-l cunoascã pe preot ºi sã aibã permanent înagendã telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru buna rânduialã ºi dinalte raþiuni foarte însemnate, Biserica nu îngãduie sã apelam la serviciilealtui preot, decât în situaþii de urgenþã ºi mare nevoie. De ce? Deoarece

creºtinul trebuie sã ºtie cã el aparþine unei comunitãþii creºtine, uneiparohii, ca unei familii, cã are biserica ºi preotul lui. Preotul nu este unprestator de servicii, ci este „pãrintele” acestei familii. Dacã pe prestatoriide servicii de orice naturã îi putem schimba la nevoie, pe pãrinþi nu îiputem schimba ºi trebuie sã ne mulþumim cu cei pe care ni i-a datDumnezeu.

CCee ttrreebbuuiiee ssãã pprreeggããttiimm ppeennttrruu aacceeaassttãã sslluujjbbaa??La locul unde s-a hotãrât sã ridice casã nouã ºi dupã ce a sãpat ºanþurile

unde se va turna sau se va aºeza temelia casei, credinciosul va pregãti omãsuþã frumos acoperitã, aºezatã cu faþa spre rãsãrit. Pe aceasta mãsuþã vapune: un vas larg la gurã (castron) cu apa curatã; câteva fire de busuioc;unul sau douã sfeºnice mici cu lumânãri ºi tãmâie. Preotul va mai aºeza pemasã Sfânta Cruce ºi cartea sa de slujba. De cele mai multe ori, preotul areasupra sa cãþuie, tãmâie ºi lumânãri, dar este bine ca acestea sã fie ofrandacredinciosului. Rânduiala Bisericii prevede sã se sãvârºeascã cu acestprilej sfinþirea cea mica a apei, numita în popor „sfeºtanie”, însoþitã de orugãciune specialã. Preotul sãvârºeºte slujba sfinþirii apei, tãmâind maiîntâi, apoi stropind cu apã sfinþitã locul unde urmeazã a se ridica nouacasã. Apoi rosteºte rugãciunea specialã rânduitã de Biserica pentru acestmoment, în care se roagã lui Dumnezeu, Ziditorul ºi Fãcãtorul a toate, sã„cerceteze” pe cei care vor a-ºi zidi casa nouã, sã-i ajute „sã o înalþe pânãla capãt ºi pe cei ce vor sã locuiascã în ea sã-i pãzeascã de bântuiala celuipotrivnic”, sã întãreascã temelia casei pentru ca „nici vântul, nici apa, nicialtceva sã nu o poatã strica”. Se obiºnuieºte ca, dupã sãvârºirea slujbei,preotul sã aºeze prima cãrãmidã sau prima piatrã la temelia casei, dacã esteposibil într-unul din colþurile casei, arãtând, prin aceasta cã Dumnezeuînsuºi, prin harul preotului, este cel care pune temelia casei.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnic tâlcuitRânduieli ºi rugãciuni la felurite trebuinþeRugãciune la începerea temeliei casei noi

55

Page 6: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Una din temele teologice predilecte aleSfântului Apostol Pavel este cea legatã decunoºtinþa cea adevãratã. Adresându-secreºtinilor din Roma, apostolul îi deplânge pefraþii sãi iudei, cei de un neam cu el, pentru faptulcã, deºi sunt plini de râvnã, sunt lipsiþi decunoºtinþã. În cazul de faþã lipsa de cunoºtinþã aiudeilor se referã la necunoaºterea dreptãþii luiDumnezeu ºi în consecinþã la înlocuirea dreptãþiilui Dumnezeu cu dreptatea lor ºi, mai mult decâtatât, la statornicirea dreptãþii lor. Hristos estesfârºitul Legii spre dreptate celui ce crede. Legeaºi proorocii au pregãtit lumea pentru venirea luiMesia.

Hristos este sfârºitul Legii fiindcã El nu avenit sã strice Legea, ci sã o plineascã (cf. Matei5, 17). Între Lege ºi Hristos existã o legãturã, ocontinuitate ºi o discontinuitate – Legea vecheeste tip al Evangheliei, al Legii celei noi, preoþialui Aaron este tip al preoþiei lui Hristos, cãciHristos este preot în veac dupã rânduiala luiMelchisedec. Legea este umbrã, dar umbrã abunurilor viitoare. În Noul Testament, înEvanghelii ºi în epistolele pauline dreptatea luiDumnezeu cuprinde în sfera sa planul etern al luiDumnezeu cu lumea ºi întreaga lucrareiconomicã a Sfintei Treimi în creaþie.

În cultura ºi mentalitatea greacã veche moira(destinul) era o realitate implacabilã sauinexorabilã. Cercetãrile unor savanþicontemporani au scos la ivealã cã moira era defapt o expresie a unei „dreptãþi” imanenteuniversale ºi constitutive lumii. Lumea eraimpregnatã de o ordine pe baza unei legiimplacabile sau a unei „dreptãþi” inexorabile.Moira nu era un fel de destin absurd care acþionadiscreþionar asupra oamenilor. Nesocotirea sauîncãlcarea acelei dreptãþi implacabile era cauzaunor destine dramatice sau tragice. Tragismulvieþii lumii antice a fost evidenþiat în chipdesãvârºit de geniul artistic al omului antic. Aiciîntâlnim problema modului cum se raporteazãpersoana, care din punct de vedere ontologic sevrea absolut liberã de orice fel de constrângereexterioarã totalã sau relativã. Numai persoana înaspiraþia ei constitutivã realizeazã existenþaconstrângerilor limitative exterioare ºi luptãîmpotriva lor cu orice preþ.

În neputinþa dispunerii de sine a persoanei dincauza dispunerii de ea de cãtre o forþã sau o legeuniversalã superioarã omul trãieºte întregultragism al vieþii sale. Aceastã realitate esteproprie lumii pãgâne antice.

În Vechiul Testament Legea datã lui Moiseajutã poporul iudeu sã lupte împotriva forþelorcontrare vieþii ºi a ordinii religios moraleraportatã la Dumnezeu ºi la semeni, dar ea nupoate oferi salvarea sau mântuirea omului fiindcãse bazeazã în primul rând pe lucrarea omuluiculturalã sau liturgicã, nu pe cea a lui Dumnezeu.

Acest adevãr este redat de cãtre SfântulApostol Pavel prin cuvintele: „Cãci Moise scriedespre dreptatea care vine din lege, cã: «Omulcare o va îndeplini va trãi prin ea»” (Romani 10,5). Dreptatea din Lege este aºadar urmare sauconsecinþã a împlinirii ei, ceea ce presupunerespectarea ºi sãvârºirea unor fapte exterioare învederea dobândirii ei. Deºi originea Legii este învoia lui Dumnezeu, totuºi în împlinirea lor seacordã o prioritate logicã ºi facticã lucrãriiomului. Sfântul Apostol Pavel ipostaziazãdreptatea lui Dumnezeu personalizându-o. Înaceastã viziune dreptatea lui Dumnezeu este maimult decât un atribut al lui Dumnezeu. Prindreptatea dumnezeiascã vorbeºte însuºiDumnezeu pentru cã altfel cum ar putea vorbi odreptate conceputã impersonal.

În legãturã cu aceasta Sfântul Apostol Pavelscrie: „Iar dreptatea din credinþã grãieºte aºa: «Sãnu zici in inima ta: Cine se va sui la cer?», caadicã sã coboare pe Hristos! Sau: «Cine se vacoborî întru adânc?», ca sã ridice pe Hristos din

morþi!” (Romani 10, 6-7). Sfântul Apostol Paveldemonstreazã superioritatea credinþei faþã defaptele Legii Vechiului Testament. Credinþa înDumnezeu ºi în prezenþa ºi lucrarea iconomicã aTatãlui în Hristos ºi prin Hristos pornitã dininimã ºi mãrturisitã cu gura este credinþa caremântuieºte. Ea este superioarã faptelor Legiifiindcã nu pune accentul pe sãvârºirea ºiîmplinirea lor exterioarã de cãtre om, ci pelucrarea Tatãlui în Fiul Sãu, Iisus Hristos, dupãcum scrie Apostolul Pavel: „Cã de vei mãrturisicu gura ta cã Iisus este Domnul ºi vei crede îninima ta cã Dumnezeu L-a înviat pe El din morþi,te vei mântui. Cãci cu inima se crede spredreptate, iar cu gura se mãrturiseºte spremântuire” (Romani 10, 9-10).

Accentul cade aici pe capacitatea inimii de asesiza sau de a cunoaºte dreptatea lui Dumnezeuprin credinþã. Credinþa inimii spre dreptateslujeºte dreptãþii lui Dumnezeu în lume ºi culumea. Îndreptarea omului în Hristos ºi prinHristos înseamnã restaurarea dreptãþii luiDumnezeu cu lumea ºi în lume, plinirea saudesãvârºirea ei. Acest adevãr îl mãrturiseºte Iisusîn convorbirea cu Ioan Botezãtorul înainteabotezului Sãu în Iordan: „ªi rãspunzând, Iisus azis cãtre el: Lasã acum, cã aºa se cuvine nouã sãîmplinim toatã dreptatea. Atunci L-a lãsat”(Matei 3, 15).

În viziunea teologicã a Sfântului ApostolPavel unitatea neamului omenesc este datã încredinþa universalã ca dar al lui Dumnezeu.Unitatea neamului omenesc nu este nicipsihologicã, nici sociologicã, ci o unitate denaturã în ordinea naturalã ºi o unitate de credinþãîn ordinea supranaturalã. Credinþa ca dar al luiDumnezeu coboarã în inimã prin auzireacuvântului Evangheliei lui Hristos. SfântulApostol Pavel acordã o importanþã covârºitoareauzirii cuvântului lui Hristos. Propovãduirea ºiauzirea cuvântului lui Hristos se realizeazãprintr-un raport viu ºi dinamic, actual ºiinterpersonal, adicã de la persoanã la persoanã. Înlegãturã cu aceasta Sfântul Apostol Pavel zice:„Prin urmare, credinþa este din auzire, iar auzireaprin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17).Predicarea cuvântului ºi auzirea nu presupun ºiprimirea cu necesitate a adevãrului dumnezeiescºi nici naºterea credinþei care mãrturiseºte.Sfântul Apostol Pavel deplânge pe Israel care,deºi a auzit cuvântul, totuºi nu l-a primit.

Astfel s-au împlinit proorociile lui Moise ºiIsaia care vorbesc despre întãrâtarea râvnei luiIsrael printr-un popor (seminþie) strãin ºi despreaþâþarea mâniei lui printr-un popor nepriceput.Lucrarea lui Dumnezeu asupra neamurilor esteprofeþitã de Isaia care zice: „Am fost aflat de ceice nu Mã cãutau ºi M-am fãcut arãtat celor ce nuîntrebau de Mine” (Romani X, 20).

Pr. Prof. Dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

Despre viaþa ºi activitatea profesorului,dirijorului ºi compozitorului TeodorTeodorescu, avem informaþii destul desumare; iar personalitatea sa muzicalãeste cunoscutã doar din câteva lucrãri(Posluºnicu Gr. Mihail. Istoria musicei laromâni, Ed. Cartea Româneascã,Bucureºti, 1928, p. 371; Cosma Viorel,Mic lexicon, Editura muzicalã, Bucureºti,1965. p. 342; Programul de radio din 1.IV.1969). Expusã mai pe larg, biografiacompozitorului Teodor Teodorescu neînfãþiºeazã o viaþã de muncã, închinatãartei, o viaþã de studiu ºi creaþie.

Nãscut în ziua de 21 februarie 1876 înoraºul Iaºi, din pãrinþii Grigore ºi IustinaTeodorescu, încã din fragedã vârstã (7 ani) aarãtat o realã înclinaþie muzicalã fãcândparte din Corul mitropoliei condus de marelemuzician Gavriil Musicescu. Chiar de laînceput, maestrul a recunoscut talentul ºientuziasmul acestui muzician în devenire,i-a cântãrit cu mintea lui agerã de dascãladevãrat valoarea ºi l-a îndrumat sã urmezeConservatorul. Aºa aflãm, cum, într-oconvorbire cu tatãl sãu, Musicescu i-a spus:„Coane Grigore ai un bãiat care va ajungemare compozitor” (Informaþii orale primitede la fratele compozitorului, Gh.Teodorescu, actualmente, pensionar înBucureºti).

Atât sfatul maestrului Musicescu, altatãlui sãu Grigore Teodorescu vestit,protopsalt al Iaºilor ºi profesor la ºcoala decântãreþi bisericeºti, precum ºi marea sadragoste pentru muzicã, l-au determinat pemicul Teodor sã se dedice cu desãvârºiremuzicii. Astfel, în 1894 s-a înscris laConservatorul de muzicã din Iaºi, unde aurmat cursul de teorie ºi solfegii cu TeodorBurada, armonie ºi compoziþie cu GavriilMusicescu ºi pianul cu Enrico Mezzetti.

Dupã terminarea Conservatorului - înanul 1896 - Teodor Teodorescu a fost numitprofesor la ªcoala Normalã ºi la liceul debãieþi din Galaþi, unde a funcþionat pânã înanul 1909. Dându-ºi seama cã puþinele studiifãcute la Iaºi nu corespund avântului sãucreator ºi totodatã dornic sã-ºi desãvârºeascãstudiile legate de arta contrapunctului,Teodorescu pleacã în acelaºi an la Paris.Aici, urmeazã între anii (1909-1911),cursurile de la Schola Cantorum, având caprofesori pe Vincent d’Indy (compoziþie),Amedée Gastoué (contrapunct ºi cântgregorian), iar pe L. A. Bourgault-Ducoudray la Istoria muzicii ºi esteticamuzicalã.

Toþi aceºti muzicieni de prestigiu aucontribuit la desãvârºirea sa în artacontrapunctului pe care mai târziu a aplicat-o cu multã competenþã în armonizareamelodiilor noastre bisericeºti ºi a cânteculuipopular românesc.

Activitatea sa muzicalã. Reîntors în þarã,în 1911, Teodor Teodorescu a desfãºurat obogatã activitate didacticã, componisticã ºidirijoralã.

Astfel în acelaºi an a fost numit profesorla ªcoala Normalã din Iaºi, la Seminarulteologic „Veniamin Costache” ºi la liceul„Humpel” din Iaºi. Totodatã, a activat cadirijor al corului bisericii Sfântul Spiridondin Iaºi, unde a avut fericitul prilej de a puneîn execuþie toate cântãrile psaltice dându-leforma definitivã în care sunt tipãrite astãzi înrevista „Biserica Ortodoxã Românã”, (an.LXXXV, 1967, nr. 3-4, p. 291-479).

Ca profesor Teodorescu s-a preocupat depredarea muzicii în ºcolile primare dând laivealã lucrãri didactice care erau de un realfolos pentru învãþãmântul muzical din aceltimp (Curs practic de muzica vocala, pentrucls. a I-a a ºcolilor secundare de G.Musicescu. Acomodatã dupã programa deTeodor Teodorescu. 1912; Idem, pentruclasa a II-a 1920; Idem. pentru clasa a III-a,1912, Idem, pentru clasa a IV-a, 1920). Aºa

avem, cursurile de muzicã vocalã pentruclasa I ºi a II-a secundare, care pe lângãnoþiunile teoretice inerente unui manual demuzicã, au ºi exemple luate din muzicapopularã, exemple, care au menirea sãconducã ºi mai mult pe viitorul muzician întainele cântecului popular românesc. Deasemeni, se observã în manualele pentruclasa a III-a ºi a IV-a o grijã atentã a luiTeodorescu de a conduce instruirea elevilorpotrivit cu vârsta lor, aºezând în manualelesale materialul muzical în mod gradat. Deremarcat cã este o idee înaintatã pentrutimpul în care a trãit autorul ºi pentruexperienþa sa. O trãsãturã esenþialã amanualului este aceea cã toate au exempledin cântecele patriotice existente înrepertoriul cotidian. Ajungând la maturitatemuzicalã, Teodorescu se afirmã ca untalentat compozitor ºi adânc cunoscãtor alartei polifonice. Creaþia sa este alcãtuitã dindouã pãrþi bine conturate potrivit dublei salepregãtiri muzicale.

a) Creaþia bisericeascã. Adânccunoscãtor al muzicii psaltice, compozitorulTeodor Teodorescu nu a rãmas indiferent la

frumuseþea ºi naturaleþea acesteia, ºi cucompetenþa-i cunoscutã ºi înarmat cudeplina stãpânire a artei contrapuncticemodale, a pornit atât la armonizareamelodiilor bisericeºti tradiþionale, cât ºi lacrearea în stil propriu (bisericesc). Aºa apareLiturghia transpusã dupã Psaltichie pentrucor mixt precum ºi alte cântãri ocazionalecare demonstreazã ºi „ridicã valoarea ei lanivelul corespunzãtor tuturor exigenþelormuzicale ale celor mai reprezentative opereale maeºtrilor polifoniei universale” (Conf.Lungu Nicolae, Prefaþã la Cântãrile SfinteiLiturghii pe melodii psaltice pentru cor mixt.de Teodor Teodorescu, în rev. „BisericaOrtodoxã Românã”, 1967. nr. 3-4, p.). Estelucrarea pentru care însuºi marelecompozitor George Enescu a intervenitpentru tipãrirea ei la mitropolitul Nicodim alMoldovei, scriind: „Îmi permit sã intervinaici pe teren pur muzical pentru lucrarearegretatului Teodor Teodorescu. Liturghiadupã Psaltichie este o operã de valoareartisticã realã, lucratã în spiritul cel maiadecvat religiei noastre. De aceea afirm cãmeritã sã fie publicatã cu concursul ÎnaltPrea Sfinþiei Tale ºi difuzatã pe cât posibil,în toate þinuturile româneºti” (Apud. Conf.Lungu Nicolae. Prefaþã de... op. cit.).Liturghia compozitorului TeodorTeodorescu este o lucrare psalticã unanimrecunoscutã ºi apreciatã de specialiºti cafiind „una din cele mai valoroase lucrãripolifonice liturgice în Biserica noastrã”(Ibidem. Vezi ºi Imnele Sfintei Liturghii deGavriil Musicescu, aranjate pentru trei vociegale de Teodor Teodorescu, Edit CarteaRomâneascã, S. A. f.a.).

- va urma -Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

MMâânnttuuiirreeaa pprriinnccrreeddiinnþþaa îînn HHrriissttooss

TEODOR TEODORESCU – COMPOZITOR PROFESOR ªI

DIRIJOR (†1920)

IInn mmeemmoorriiaamm

Page 7: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

7

Atunci când cineva pune aceastã întrebare, persoana în cauzã nuprea pune preþ pe dovezile furnizate de Biblie. Noi nu susþinemaceastã idee : cã Biblia nu poate fi consideratã ca sursã de dovezi însprijinul existenþei lui Iisus. Noul Testament conþine mii de referinþela Iisus Hristos.

Este de asemenea foarte important sã recunoaºtem cã în anul 70d.Hr., romanii au invadat ºi distrus Ierusalimul, mãcelarindlocuitorii acestuia. Nu ar trebui, astfel, sã fim surprinºi dacã multedintre dovezile existenþei lui Iisus au fost distruse. Mulþi dintremartorii oculari ai lui Iisus au fost uciºi. Este foarte probabil cãaceste evenimente au limitat pãstrarea dovezilor scrise ale martoriloroculari ai lui Iisus Hristos.

Având în vedere faptul cã lucrarea lui Iisus s-a desfãºurat într-ozonã relativ neimportantã dintr-un colþ al Imperiului Roman, arãmas totuºi o cantitate mare de informaþii despre Iisus, care poate firegãsitã în sursele istorice laice. Iatã unele dintre cele maiimportante dovezi istorice ale existenþei lui Iisus:

1. Tacitus (55-120), scriitor roman din primul secol (fotostânga), considerat unul dintre cei mai exacþi istorici ai lumii antice,a fãcut menþiuni legate de creºtini („numiþi dupã Christus“ care estenumele latin al lui Hristos), în „Analele” sale (XV,44), comentândmarele incendiu din vremea lui Nero „Cu toate acestea, nici fapteleoamenilor, nici actele de dãrnicie ale împãratului ori nãzuinþade a-i împãca pe zei nu fãceau sã se spulbere faima cea rea a luiNero ºi nu alungau bãnuiala cã arderea Romei a fost poruncitãde el. De aceea, pentru a înãbuºi zvonurile, Nero a cãutat niºtevinovaþi anume cãrora le-a dat cele mai crunte osânde, peaceºtia norodul îi numea creºtini; datoritã nelegiurilor lor eierau urâþi de toatã lumea. Christos, cãpetenia lor de la care îºiluaserã numele (creºtinii) fusese osândit în vremea ÎmpãratuluiTiberius, de cãtre procuratorul roman Pontius Pilatus“.

Notã: * „Fiind numit procurator de Tiberius, a rãmas în aceastãcalitate 10 ani. Guvernatorul Siriei, Vitellius Aulus, l-a trimis laRoma ca sã dea socotealã de administraþia lui. Caligula l-acondamnat la exil. “

2. Flavius Josephus (37-100), principalul cronicar evreu dinantichitatea latinã (foto dreapta), a scris lucrarea „Antichitãþiiudaice” la Roma, în anul 93 d.Hr, în al XIII-lea an al domnieiîmpãratului Domiþian. Izvoarele istorice ale lui Iosif Flaviu pentrucãrþile XVIII ºi XX, în care face menþiuni despre istoricitatea luiIisus, sunt izvoare romane: Istoriile lui Cluvius Rufus, guvernator alHispaniei Tarraconensis, ale cãrui informaþii au fost utilizate ºi de

Tacitus sau de Plutarh.Celebrul pasaj al Antichitãþilor iudaice denumit „testimonium de

Christo” (vol. II, XVIII,3,3): „În vremea aceea a trãit Iisus, un omînþelept, dacã poate fi numit aievea om. El a fost autorul unoruluitoare minuni ºi învãþãtorul oamenilor care erau bucuroºi sãafle adevãrul. A atras de partea lui o mulþime de iudei, dar ºi omulþime de pãgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacã Pilatus, dincauza acuzaþiilor aduse de fruntaºii poporului nostru, l-a þintuitpe cruce, n-au încetat sã-l iubeascã cei ce l-au îndrãgit de laînceput. Cãci li s-a arãtat a treia zi iarãºi viu, aºa cum au prezisprofeþii trimiºi de Dumnezeu, înfãptuind ºi o mie de altemiracole. De atunci ºi pâna astãzi dãinuie poporul creºtinilor,care îºi trag numele de la dânsul“.

În alt loc, tot Iosif Flaviu aminteºte de uciderea lui Iacob, „frateal lui Iisus” (vol.II, XX, 9,1): „A convocat sinedriul la judecatã ºil-a adus în faþa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos, (el sechema Iacob) împreunã cu alþi câþiva, acuzându-i cã încãlcaserãlegile ºi i-a condamnat sã fie uciºi cu pietre“.

Notã: A se vedea Flavius Josephus (VIII,2,2) în legãturã cuexistenþa lui Pilat: „Pontius Pilatus, guvernatorul Iudeei, numitde Tiberius”.

3. Suetonius (69-141), secretarul ºef al împãratului Hadrian, ascris cã a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trãit întimpul primului secol. Din „Viaþa celor doisprezece” , cap. Viaþa luiClaudiu (41-54): Împãratul „expulzã din Roma pe evrei, care seagitau mereu, instigaþi de Chrestus” . (25, IV)

Notã: Cei dintâi creºtini din Roma au fost evrei. De aceearomanii confundau pe creºtini cu evreii.

4.Proconsulul Bitiniei, Pliniu cel Tânãr (60-113), într-oscrisoare cãtre împãratul Traian (Corespondenþe cu Traian, X, 97),din anul 112, vorbeºte despre adunarea creºtinilor pentru cult într-oanumitã zi (Duminica), despre faptul cã aceºtia nu vor sã aducãjertfe zeilor pãgâni ºi despre adorarea lui Hristos ca Dumnezeu.Aceastã scrisoare este apreciatã ca fiind cel mai vechi text latin cunumele lui Hristos (anul 112).

5. Scrisoarea raport a lui Publius Lentulus, proconsul,funcþionar roman în regiunea Tigrului ºi Sidonului, cãtre împãratulroman Tiberiu, în care Lentulus Îl descrie pe Iisus ca persoanã(fizionomie), dar ºi ceea ce El a fãcut (activitatea de propovãduire).(Orthograffiti, nr.13, pag. 10).

Scrisã la Ierusalim, Grupul X, luna a IX-a,Al Majestãþii Voastre, prea smerit ºi supus servitor:PUBLIUS LENTULUS, Proconsul.

Notã: Scrisoarea fost descoperitã în Anglia, într-o bibliotecãparticularã, în jurul anului 1865 ºi este autentificatã. A fostpublicatã iniþial într-un cotidian englez, apoi într-o revistã bulgarãcu titlul „Nova svetlina izraveslovie”, de unde a ajuns sã fie tradusã,în scurt timp, ºi în limba românã. Marturii despre Hristos (scrisoarepublicata cu binecuvantarea PS Parinte Galaction, EpiscopulAlexandriei si Teleormanului). Text: Istrate Iordan.

În fapt, am putea chiar sã reconstruim evanghelia numai dinsursele non-creºtine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus),a fãcut „minuni”, a condus Israelul în noi învãþãturi, a fost omorâtînaintea Paºtelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea(Tacitus), însã a pretins a fi Dumnezeu ºi cã se va întoarce (Eliazar),lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui caDumnezeu (Plinius cel Tânãr).

În concluzie, noi credem cã existã dovezi zdrobitoare aleexistenþei lui Iisus Hristos, atât din istoria laicã cât ºi din cea biblicã.Poate cã cea mai mare dovadã cã Iisus a existat este faptul cã mii decreºtini din primul secol, inclusiv cei 12 Apostoli, au fost dispuºi sãîºi dea vieþile lor ca martiri ai lui Iisus Hristos. Oamenii sunt dispuºisã moarã pentru ceea ce ei cred cã este adevãrat, însã nimeni nu estedispus sã moarã pentru ceva ce ºtie cã ar fi o minciunã.

Marian-Alexandru BADEA,clasa a XI-a, Colegiul Naþional „Zinca Golescu“, Piteºti

Încã din cele mai vechi timpuri, omul aîncercat sã-ºi explice ceea ce este elînsuºi, sã înþeleagã esenþa universului ºi afenomenelor ce se petrec în el ºi sã ajungãprin propriile daturi la cauza tuturor celorce existã, dând prin aceasta dreptateStagiritului, care argumenteazã aceastãpornire astfel: „toþi oamenii au sãditã înfirea lor dorinþa de a cunoaºte”. (Aristotel,Metafizica, I, 980 a, pag. 1)

Nestãvilitã ºi mereu arzãtoare, dorinþade a cunoaºte a alergat permanent întreOm, Naturã (Univers), Dumnezeu ºi aavut la bazã nu numai mirarea, ca osalvgardare a ignoranþei, aºa cum susþineJeanne Hersch, ci ºi îndoiala care obligã lao permanentã evaluare a ceea se ºtie:„Acela care se îndoieºte ºi se mirã,recunoaºte prin chiar aceasta cã nu ºtie”.(Jeanne Hersche, Mirarea filosoficã, pag.19)

Domniºoara Iuliana-Gabriela Popa,ancoratã prin licenþã în iubirea de cugetare(filosofia) ºi prin master în iubirea defrumos (filocalia), abordeazã în lucrareaTranscendenþa între plãsmuire ºi realitateobiectivã problematica unei realitãþi,

transcendenþa, care a generat în decursultimpului, pe tãrâmul cvasiobiectiv alºtiinþei, o serie întreagã de controverse.

Conºtientã de necesitatea uneireevaluãri a abordãrilor transcendenþei încadrul unor sisteme de gândirecontemporane, autoarea sancþioneazãderapajele metodologice ale metafiziciilui Blaga ºi Heiddeger. Dacã primului îireproºeazã deconstrucþia operatãtranscendenþei teologice în manierãimpersonalã, aºa cum o fãcuse încã dinperioada interbelicã Pãrintele Stãniloae îndisputa cu autorul celebrelor Trilogii (vezilucrarea Poziþia D-lui Lucian Blaga faþãde creºtinism ºi ortodoxie), celui de-aldoilea îi gãseºte ca lipsitã de sensformularea existenþialist-agnosticã atranscendenþei, deºi se observã însubcapitolul Transcendenþa Daseinuluidorinþa domniei sale de valorizare aparadigmei heiddegeriene cu privire latopirea distincþiei dintre esenþã ºiexistenþã, distincþie ce domina gândireamedievalã, în fiinþarea-ca-fiinþã (Dasein-ul).

Mergând mai departe, autoarea

propune o incursiune în gândirea lui L.Feuerbach, cu referire directã la operaDas Wesen des Christentums (Esenþacreºtinismului), incursiune ce are menireade a ne familiariza cu o nouã viziune

asupra transcendenþei: antropologismulsau umanismul ateu. Opunându-secreºtinismului, pentru care transcendenþaeste realitate paradoxalã, dar ºiidealismului hegelian, pentru caretranscendeþa este Spiritul absolut,Feuerbach propune o suprimare a relaþieitranscendet-imanent, considerând cãFiinþa lui Dumnezeu nu este altceva decâto proiecþie a fiinþei omului în afara lui. Înacest caz nu mai poate fi vorba despretranscendeþã, concluzie pe care autoarea oconsiderã a fi „o concepþie mai gravãdecât plãsmuirea metafizicã…” (pag. 33).

Dupã o scurtã criticã la adresamodalitãþilor biologiste ºi socio-psihologiste de interpretare atranscendenþei, aºa cum sunt ele expuse înoperele lui Jacques Monod, GeorgSimmel ºi Sigmund Freud, Iuliana Popadã mãsura formãrii sale filosofico-teologice, abordând mai întâi întemeierearealã a transcendeþei, vãzutã ca obiecttranscendent în Filosofia religiei luiNorman Geisler, pentru ca în final sãapeleze la teologia dogmaticã a PãrinteluiStãniloae, pentru a susþine cu argumenteºtiinþifice întemeierea subiectiv-personalistã a transcendenþei religios-creºtine, vãzutã de autoare drept„transcendent real, Dumnezeu Personal,în care toate îºi au obârºia, spre care toatese miºcã, într-o comportare raþionalã, încare omul dobândeºte valoare capersoanã, ca eu permanent ºi în careumanitatea se realizeazã în mod suprem”(pag. 73).

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Iuliana - Gabriela Popa

„„TTrraannsscceennddeennþþaa îînnttrree ppllããssmmuuiirree ººii rreeaalliittaattee oobbiieeccttiivvãã““

EEEExxxxiiiissssttttãããã ddddoooovvvveeeezzzziiii iiiissssttttoooorrrriiiicccceeee aaaalllleeee eeeexxxxiiiisssstttteeeennnnþþþþeeeeiiii lllluuuuiiii IIIIiiiissssuuuussss HHHHrrrriiiissssttttoooossss????

RReecceennzziiee ddee ccaarrttee

AAppoollooggeettiiccãã

Page 8: Argesul Ortodox - Anul IX nr. 454 - 6 - 12 mai 2010

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

AAccttuuaalliittaattee eeppaarrhhiiaallãã

SSffiinnþþiirreeaa nnoouulluuii ccaabbiinneett ddee RReelliiggiiee aall GGrruuppuulluuii ªªccoollaarr

TTeehhnnoollooggiicc ddiinn CCââmmppuulluunngg--MMuusscceell

Elevii Grupului ªcolar Tehnologic din Câmpulung-Muscel vor puteastudia de luni, 3 mai, într-un cabinet special de religie.

Încãperea a fost inauguratã printr-o slujbã de sfinþire, desfãºuratã înprezenþa oficialitãþilor judeþului Argeº, a profesorilor din instituþiileteologice ale eparhiei, corpului profesoral ºi elevilor liceului. Slujba a fostsãvârºitã de Înaltpresfinþitul Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului.

Mai multe detalii referitoare la aceastã slujbã de sfinþire a oferitÎnaltpresfinþitul Calinic: „Mulþumim lui Dumnezeu cã am putut sã fim înaceastã ºcoalã frumos gospodãritã. Iatã cã o sfinþire de capelã, sã spunemaºa, este un lucru frumos când ai un loc din care sã priveºti, sã te aduni ºi sãmeditezi. Sã facem aceastã legãturã extraordinarã de binecuvântare ºicomuniune între Dumnezeu ºi noi oamenii”.

Lucrãrile la noul cabinet de religie au fost începute în primele luni aleacestui an. Pereþii încãperii au fost pictaþi cu chipuri de sfinþi, iar costurileamenajãrii au fost suportate de profesorii liceului.

Alte detalii am aflat de la Gabriel Bratu, inspectorul general alInspectoratului ªcolar Judeþean Argeº: „Vorbeam de ceea ce înseamnãinterferenþele culturale care în multe momente din viaþã ne sunt necesare ºicred cã nu putem avea acces la ele decât în mãsura în care, alãturi de familiecare are rolul ei foarte important ºi ºcoala reuºeºte sã ne apropie de ceea ceînseamnã Bisericã. Mã refer la Biserica din interiorul sufletului nostru,dincolo de simple lecþii de religie predate ca orice fel de lecþii de matematicãsau de limba ºi literatura românã”.

Evenimentul desfãºurat la Grupul ªcolar Tehnologic din Câmpulung-Muscel nu este singular în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului. Cubinecuvântarea Înaltpreasfinþitului Arhiepiscop Calinic, în ultimii ani au fostamenajate mai multe cabinete de religie la nivelul instituþiilor de învãþãmântdin eparhie.

Pr. Ciprian NECULA

În contextul aniversãrii în 2010 a 1.685 de ani de laprimul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea (325), ºi a 125de ani de la recunoaºterea oficialã a autocefalieiBisericii Ortodoxe Române (1885), la iniþiativaPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române a aprobat - în ºedinþa delucru din 18-19 iunie 2009 - ca 2010 sã fie declarat„Anul omagial al Crezului Ortodox ºi al Autocefalieiromâneºti“.

Cu prilejul acestor manifestãri, miercuri 5 mai 2010,la Centrul Eparhial de la Curtea de Argeº a avut loc fazaeparhialã a concursului de retoricã „Cezul meu”.Concursul s-a desfãºurat cu înalta binecuvântare aÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului ºi sub atenta îndrumare a Pr. dr.Anton Dicu, Inspector Eparhial în cadrul SectoruluiTeologic-Educaþional.

Concursul s-a desfãºurat în cadrul de rugãciune alparaclisului Centrului Eparhial, încheindu-se cu un

moment deosebit oferit de corul SeminaruluiTeologic „Neagoe Vodã Basarab” din Curtea deArgeº, dirijat de pr. prof. Nicolae Popescu.

La aceastã etapã au participat copii cu vârstelecuprinse între 11 ºi 14 ani, câºtigãtori ai etapei dela nivelul fiecãrui protopopiat. Cei 7 elevi degimnaziu au alcãtuit un eseu cu tema „Crezulmeu”, expunând modul de înþelegere alSimbolului de Credinþã pe care îl mãrturisesc lafiecare Sfântã Liturghie.

Criteriile de evaluare au vizat în specialconþinutul (limbaj teologic, conexiune cumãrturisirea de credinþã/Crezul, elemente dedoctrinã) dar ºi claritatea, imaginaþia,originalitatea, cursivitatea ºi expresivitatea înrostire.

Locul 1 – Ana Velicaru, Parohia „SfântaTreime”, Protoieria Piteºti, Pr. coord. HoriaDumitrescu

Locul 2 – Costin Cristian Duiculeasa, Parohia„Sfântul Gheorghe”, Protoieria Curtea de Argeº, Pr.coord. Anton Dicu

Locul 3 – Irina Gabriela Bãdiloiu, Parohia Zgripceºti,Protoeria Topoloveni, Pr. coord. Viorel Dinu

Atât cãºtigãtorii, cât ºi ceilalþi participanþi au primitdiplome ºi generoase premii din parteaÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului ºi s-au bucurat de cuvintelepãrinteºti ºi pline de dragoste ºi înþelepciune aleÎnaltpreasfinþiei Sale.

Câºtigãtoarea premiului I, Ana Velicaru, vareprezenta Argeºul la data de 21 mai 2010 la fazanaþionalã a acestui concurs ce va avea loc în CatedralaPatriarhalã în prezenþa Preafericitului Pãrinte PatriarhDaniel.

Pr. Dr. Horia DUMITRESCU

Premierea câºtigãtorilor ExpoziþieiNaþionale Concurs de Icoane

„Rugãciune Þie”, la ArgeºCâºtigãtorii Expoziþiei naþionale concurs de Icoane „Rugãciune Þie” au fost premiaþi

vineri, 30 aprilie, la Argeº, de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic. Anulacesta au participat 73 de iconari. Expoziþia a cuprins 172 de Icoane. Ele au fost expuseluna trecutã în Galeria de Artã Naivã din incinta Muzeului Judeþean Argeº, din Piteºti.

Pentru argeºeni, Expoziþia, este un moment important a spus, dupã decernareapremiilor, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muºcelului:„Expoziþia este importantã pentru toatã lumea care iubeºte Icoana. Pentru noi, înspecial, este o mare bucurie faptul cã acest concurs odatã început nu s-a întrerupt pânãacum. Este o bucurie ºi faptul cã din an în an avem din ce în ce mai mulþi participanþi,iar Expoziþia creºte ºi din punct de vedere calitativ. De aceea, noi Îi mulþumim luiDumnezeu pentru darul Sãu”.

Organizatorii evenimentului ºi-au propus ca în acest an sã editeze un catalog cu cele12 ediþii ale Expoziþiei.

Premierea Olimpicilor de la SeminarulTeologic „Neagoe Vodã Basarab”

din Curtea de ArgeºLa Centrul Eparhial din Curtea de Argeº, miercuri, 28 aprilie, Înaltpreasfinþitul

Pãrinte Arhiepiscop Calinic, Chiriarhul locului, i-a recompensat pe elevii SeminaruluiTeologic Ortodox „Neagoe Vodã Basarab” care au obþinut rezultate deosebite la etapanaþionalã a Olimpiadei de Religie. Elevii au primit premii constând în diplome, cãrþi ºibani.

Mai multe informaþii despre acest eveniment a oferit pãrintele profesor SabinStancu, director la Seminarul Teologic „Neagoe Vodã Basarab”: „La OlimpiadaNaþionalã de Religie a Seminarelor Teologice ºi a Liceelor Teologice elevii noºtriseminariºti au obþinut la Disciplina Studiul Vechiului Testament Premiul II, iar laDisciplina Studiului Noului Testament un alt elev seminarist a obþinut, de asemenea,Premiul II. Trebuie sã precizãm ºi faptul cã la Olimpiada Naþionalã de Arte Vizuale,Arhitecturã ºi Istoria Artelor elevul seminarist participant a obþinut prima Menþiune”.

De asemenea, au fost recompensaþi ºi profesorii care i-au pregãtit pe elevii premiaþi.Seminarul Teologic Ortodox „Neagoe Vodã Basarab” din Curtea de Argeºfuncþioneazã cu 6 clase, cu profilul de „Teologie pastoralã” ºi cel de „PatrimoniuCultural”.

C.N.

AArrhhiieeppiissccooppiiaa AArrggeeººuulluuii ººii MMuusscceelluulluuii aa oorrggaanniizzaatt ffaazzaa eeppaarrhhiiaallãã aa ccoonnccuurrssuulluuii „„CCrreezzuull mmeeuu””


Argesul Ortodox nr.489

Argesul Ortodox nr.489

Argesul Ortodox nr. 610

Argesul Ortodox nr. 610

Acatistier Ortodox

Acatistier Ortodox

Argesul Ortodox nr.490

Argesul Ortodox nr.490

Calendar ortodox 2015

Calendar ortodox 2015

Calendar Ortodox

Calendar Ortodox

Argesul Ortodox Nr. 604 - Mai - 2014

Argesul Ortodox Nr. 604 - Mai - 2014

Argesul ortodox 07-2014.pdf

Argesul ortodox 07-2014.pdf

Argesul Ortodox nr. 536

Argesul Ortodox nr. 536

Ceaslov Ortodox

Ceaslov Ortodox

Crestin Ortodox

Crestin Ortodox

Argesul Ortodox nr. 538

Argesul Ortodox nr. 538

Argesul Orotdox februarie 2016

Argesul Orotdox februarie 2016

Argesul Ortodox - Anul IX nr. 445 18 - 24 februarie 2010

Argesul Ortodox - Anul IX nr. 445 18 - 24 februarie 2010

CATEHISM ORTODOX

CATEHISM ORTODOX

KM C224e-20171025120045 · 2018-06-15 · Adresa de infiintare a popririi nr. 56/25.10.2017 insotita de: Titlul executoriu nr. 454/25.10.2017 Somatia nr.454/25.10.2017. pe numele2

KM C224e-20171025120045 · 2018-06-15 · Adresa de infiintare a popririi nr. 56/25.10.2017 insotita de: Titlul executoriu nr. 454/25.10.2017 Somatia nr.454/25.10.2017. pe numele2

Argesul Ortodox nr. 526

Argesul Ortodox nr. 526

Argesul Ortodox nr.342

Argesul Ortodox nr.342

Calendar ortodox 2011

Calendar ortodox 2011

Calendar Ortodox 2014

Calendar Ortodox 2014