Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul X nr. 516 1188--2255 aauugguusstt 22001111 8 pagini

Dupã cinstirea Maicii Domnului,întru sfântã adormire, pe 16

august, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a orânduitprãznuirea Martirilor Brâncoveni,Constantin domnitorul, cei patrufii: Constantin, ªtefan, Radu,Matei ºi vistierul IanacheVãcãrescu.

Când marele domnitorcreºtin al Þãrii Româneºti

împlinea exact 60 de ani la 15august 1714, sultanul Ahmed alIII-lea a dorit sã dea un spectacolunic în istorie în faþaambasadorilor marilor puterieuropene: Franþa, Anglia, Rusia,Imperiul Habsburgic. Era vãditãcruzimea asasinilor precum ºi oEuropã slãbãnoagã în faþabarbariei ºi a tiraniei pãgânilor.

Dupã cele mai cruntechinuri, din Joia Mare, 24

martie 1714, pânã la 15 augustacelaºi an, dupã prãdareaîntregului avut ºi trãdareaCantacuzinilor porecliþiªeitãneºtii, rudeleBrâncoveanului, marele domn,dupã cum scrie secretarul dinFlorenþa, Delchiaro, îºi îmbãrbãtapruncii aduºi ca mieii sprejunghiere: „Fiii mei, fiþi curajoºi!Am pierdut tot ce-am avut în aceastãlume, cel puþin sã salvãm sufletelenoastre ºi sã ne spãlãm pãcatele cusângele nostru!” Capetele mucenicilorau zburat de sub securea cãlãului ºi,dupã ce au fost târâþi pe strãzileIstanbulului, au fost aruncaþi în Bosfor.Mâini creºtine au scos din apãtrupurile ºi le-au îngropat la

Mãnãstirea din Insula Halki undectitorise marele martir ConstantinVodã Brâncoveanu.

În 1720, Marica, soþia Domnuluimartir, a adus trupul sãu ºi l-a

îngropat la, Sfântul Gheorghe Nou, dinBucureºti. Deasupra lespedei demarmurã fãrã nici un nume a pus ocandelã de argint de strajã. Dupã 200de ani, în 1914, când se fãcea primapomenire, s-a citit inscripþia discretãde pe candelã: „Aceastã candelã, ce s-adat la Sfântul Gheorghe cel Nou,lumineazã unde odihnescu oasele

fericitului Domn Io ConstantinBrâncoveanu Basarab Voievod ºi iastefãcutã de Doamna Mãriei Sale Maria,carea ºi Mãria Sa nãdãjduieºte înDomnul iarãºi aici sã i se odihneascã

oasele. Iulie, în 12 zile, leat7228 (=1720)”.

Trãdãtorii au pierit rapid.

Cel care a uneltit ºi aajuns domn, ªtefan

Cantacuzino, în 1716, (dupã 2ani!) a avut aceeaºi soartã,fiind decapitat tot la Istanbul,iar Constantin Cantacuzino,marele intrigant ºi trãdãtor,decapitat tot în 1716, iar capulgolit de creier a fost umplut cucâlþi. Când ConstantinBrâncoveanu era dus laIstanbul cu toatã casa, i-a spusvãrului sãu ªtefanCantacuzino, noul domn:„Dacã aceste nenorociri suntde la Dumnezeu pentrupãcatele mele, facã-Se voiaLui. Dacã sunt însã fructulrãutãþii omeneºti, pentrupieirea mea, Dumnezeu sã-iierte pe vrãjmaºii mei, darpãzeascã-se de mâna teribilãºi rãzbunãtoare a Judecãþiidivine!”. Dupã numai doi ani,

Judecata Divinã s-a fãcut! Iar SfinþiiBrâncoveni se bucurã în ÎmpãrãþiaLuminii!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CCCCoooonnnnssssttttaaaannnntttt iiiinnnn BBBBrrrrâââânnnnccccoooovvvveeeeaaaannnnuuuu,,,,DDDDOOOOMMMMNNNN ªªªª IIII SSSSFFFFÂÂÂÂNNNNTTTT

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Biserica Ortodoxã de Rãsãrit arânduit pentru dreptcredincioºiicreºtini anumite posturi. Cãci postul -- zice Sfântul Ioan Gurã de Aur –potoleºte trupul, înfrâneazã poftelecele nesãturate, curãþeºte ºi înaripeazãsufletul, îl înalþã. Înainte de a prezentaaceastã rugãciune, vom face o scurtãtrecere în revistã a Posturilor de duratãde peste an:

1. Sfântul ºi Marele Post, care semai numeºte ºi postul patruzecimii sauPostul Paºtilor, este rânduit pentrucurãþirea sufletului prin ajunare,rugãciune, milostenie, spovedanie ºiîmpãrtãºirea cu Sfintele Taine. Elînchipuieºte postul cel de patruzeci dezile al Mântuitorului. Þine ºaptesãptãmâni, în acest sens luând încalcul ºi Sãptãmâna Patimilor. Stã înlegãturã cu Paºtile, sãrbãtoare cu datãschimbãtoare.

2. Postul Sfinþilor Apostoli sau alSânpietrului, a fost aºezat de Bisericãîn cinstea Sfinþilor Apostoli Petru ºiPavel, precum ºi a celorlalþi apostoli.Acest post e un prilej de înãlþare asufletului. Stã în legãturã cu Paºtile ºi

cu Pogorârea Duhului Sfânt, sãrbãtoricu datã schimbãtoare. De aceea nuîncepe la datã fixã, ci þine când maimult, când mai puþin. Lãsãm sec însãtotdeauna în Duminica TuturorSfinþilor, seara, ºi postim pânã la 29iunie, ziua Sfinþilor Apostoli, caredacã va cãdea Miercurea sau Vinerea,nu mâncãm de dulce, fiind dezlegaredoar la peºte, untdelemn ºi vin.

3. Postul Sfintei Marii, numit ºipostul lui August, se þine în cinsteaNãscãtoarei de Dumnezeu, careînainte de Adormire a petrecut înneîncetatã rugãciune ºi ajunare.Dureazã douã sãptãmâni, de la 1 la 15August.

4. Postul Naºterii Domnului saual Crãciunului, iarãsi ne dã putinþacurãþirii trupeºti ºi sufleteºti. Elînchipuie ajunarea de patruzeci dezile a Proorocului Moise, precum ºipostul patriarhilor din VechiulTestament. Dupã cum ei aºteptauvenirea lui Mesia cu post ºirugãciune, aºa se cuvine sã aºteptecreºtinii ºi sã întâmpine prin ajunarepe „Cuvântul lui Dumnezeu“ nãscut

din Fecioara Maria. Înante de începerea unuia dintre

aceste patru posturi, preotul dupãSfânta Liturghie, va citi o rugãciuneîn care va cere lui Dumnezeu sã „neîntãreascã cu puterea Sa, ca sã nenevoim în zilele care urmeazã, spreslava numelui Sãu cel sfânt ºi spreiertarea pãcatelor noastre, pentruomorârea patimilor ºi stârpirea a totpãcatul ”. Cerem acestea de la Tatãlcel ceresc pentru ca „prin pocãinþãîmpreunã cu Hristos, rãstignindu-ne þiîngropându-ne, sã ne sculãm dinfaptele cele moarte ºi sã petrecem cucu bunã plãcere înaintea Sa în toatezilele vieþii noastre.” Este o rugãciunescurtã, dar deosebitã, care chiar dacãîn practicã nu este întrebuinþatãîntotdeauna, este bine de a se citiînainte de fiecare dintre cele posturide duratã de peste an. Aceasta, maiales cã aºa cum am vãzut, conþinecereri importante ºi necesare înurcuºul nostru duhovnicesc pe caleapostului.

Pr. Florin IORDACHE

RRuuggããcciiuunnee ccee ssee cciitteeººttee dduuppãã SSffâânnttaa LLiittuurrgghhiiee llaa îînncceeppuuttuull PPoossttuulluuii MMaarree ººii llaa îînncceeppuuttuull ffiieeccããrruuii ppoosstt

MMoolliifftteellnniiccuullttââllccuuiitt

Afirmând cã visele premonitoriiexistã ºi se adeveresc „diverºi oameniau vãzut în vis locuri sau persoanedespre care nu au avut anterior nici oinformaþie” pãrintele Savatie Baºtovoine împãrtãºeºte experienþa unui vispropriu: „Mi s-a întâmplat sã visez, pecând eram student, biserica AdormiriiMaicii Domnului de la Noul Neamþ,mãnãstire pe care eu nu doar cã nu o maivãzusem pânã atunci, dar nici mãcar nuauzisem de ea, sferele mele de interes peatunci fiind cu totul altele. În plus, înbiserica din vis un cor nevãzut cântaHeruvicul în slavonã (aºa cum mi-amdat seama mai târziu), cântare pe care eun-o auzisem niciodatã nici mãcar înromânã, deoarece nu am stat niciodatãîn viaþã la o slujbã. A fost dupã aceea unglas care a vorbit în slavonã (o limbãnecunoscutã mie pânã atunci) ºi eu amreþinut acele cuvinte. Peste un an amfost cãlugãrit la mãnãstirea Noul Neamþîn biserica Adormirii Maicii Domnului,în seara praznicului Adormirii MaiciiDomnului.

Întâmplãri de acest fel, pe careoameni diferiþi în vremuri ºi locuridiferite le trãiesc fiecare în felul sãu, mãfac sã contrazic teoria freudianã cum cãtoate visele sunt fãuriri alesubconºtientului. În acest sens, cercetãrilelui Freud sau au fost insuficiente, sau aufost nesincere.

Avem un Freud care propune o teorietrunchiatã, decupând în mod brutal ceruldin sufletele oamenilor ºi care, chiar ºi înaceastã formã terestrã ºi tenebroasã, nueste deloc originalã, reproducând cerce-

tãrile care au fost expuse ºi sistematizatecu 15 secole mai devreme. Nu ºtim în cemãsurã Freud a cercetat scrierile autorilorcreºtini pomeniþi mai sus, de altfelsuficient de cunoscute ºi în Apus, cãcidacã le-a cunoscut, ar trebui sã fie învinuitde plagiat. Ar fi chiar nepotrivit ca marelesavant ºi pãrintele modernitãþii sã-ºi fifurat ideile care l-au fãcut celebru de laniºte monahi creºtini din îndepãrtatul veacal V-lea”.

Oare plagiatul l-a fãcut celebru peFreud sau tehnica manipulãrii ?Subconºtientul sãu fatalist poate ficontrolat: „Dacã Freud crede cãsubconºtientul influenþeazã conºtientul,sfinþii creºtini susþin cã ºi conºtientulinfluenþeazã, ºi poate schimbasubconºtientul, curãþindu-l. Freud nurecunoaºte aceastã miºcare inversã,pentru cã nu recunoaºte nici mãcar rostulbinelui ºi al armoniei. Freud pur ºisimplu normalizeazã nebunia ca fiindproprie omului. Singura condiþie este canebunia sã nu doarã”.

Insuccesele teoriei freudiene scot laluminã un alt adevãr despre faptul cãFreud, neputând vindeca –tranchilizeazã: „insucceseul lui Freud camedic nu este un secret pentruspecialiºti, de aceea tratamentulmedicamentos, care presupune ºi elexagerãrile sale, predomina in spitalelede psihiatrie. Cu toate acestea, metodafreudianã de sondare a subconºtientuluirãmâne valabilã pentru majoritateapsihiatrilor ºi psihologilor, fiind tributarãviziunii reducþioniste ºi fataliste aleaceluia. Adicã, psihiatrul consultã paci-

entul dupã metoda lui Freud ºi trageconcluziile tipice acestui fel de sondare,însã, fiind cunoscut eºecul înaintaºului, îlîndoapã pe bolnav cu pastile care nu-l potvindeca, dar îl pot tranchiliza. / Prinurmare vindecarea prin „dezgolirea”subconºtientului, atât de prezentã înfilme, dar ºi în emisiuni cu tentã con-fesivã, care devin tot mai la modã, este unmit care depãºeºte sfera strictã apsihiatriei, devenind o armã de

manipulare a maselor”.„Rezolvând” problema

subconºtientului uman prin simplaafirmaþie cã acesta existã, teoria propusãde Freud intrã într-un unghi mort, fiindasemãnãtoare unei gropi „în care eºti pussã sari dupã ce ai fost asigurat cã nu veimai putea ieºi” de acolo. Subconºtientulde care vorbeºte Hristos nu este numaidepozitarul relelor, al angoaselor, alcomplexelor ºi agoniei ºi nici nu a fostvreodatã un subiect tabu pentru creºtini :„Din inimã ies gândurile rele,furtiºagurile, curviile, uciderile (Marcu 7,21) ºi din prinosul inimii vorbeºte gura(Matei 12, 34) ? Oare ce este acest„prinos” al inimii, dacã nu partea ascunsãa conºtientului ? Numai cã, spre deosebirede Freud – sã-mi ierte Dumnezeu aceastãcomparaþie –, Hristos nu a lãsat sã seînþeleagã cã subconºtientul depoziteazãnumai relele. Prinosul inimii, sã-i zicem„subconºtientul”, poate fi bun sau rãu înfuncþie de om (Luca 6,45)”. Cu altecuvinte, teoria lui Freud se aflã încã înîntuneric ºi va robi mult timp sufletelecelor slabi, deschizând larg porþilelabilitãþii ºi aruncând în lume „mãruldiscordiei” sau pe acela al frustrãrii.

Despre Sigmund Freud, pãrinteleSavatie Baºtovoi vorbeºte ca despre un„om fãrã Hristos”, a cãrui „inimã aprisosit mai mult în lucruri joase ºi urâtedespre care a vorbit ºi a scris toatã viaþasa, pânã când moartea l-a împiedicat sã omai facã”…

Drd. Amalia ElenaCONSTANTINESCU

DIN SCRIERILE IEROMONAHULUI SAVATIE BAªTOVOI (VI)

FFRREEUUDD ÎÎNNTTRREE MMAANNIIPPUULLAARREE ªªII PPLLAAGGIIAATT

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Referatul biblic vorbeºte desprerealitatea conform cãreia Dumnezeu acreat dintru început omul dupã chipul Sãu(Facere 1, 26), înþelegând prin aceasta ºicalitatea relaþionalã a omului dual ºidihotomic – bãrbat ºi femeie. Dumnezeu,fiind Unul doar în fiinþa Sa cea veºnicã,dar întreit în Persoane veºnice, egale ºiconsubstanþiale, sãdeºte în omul dual ºicreat sâmburele relaþional, aspectdemonstrat de prezenþa pronumeluiposesiv Noastrã: „Sã facem om dupãchipul ºi asemãnarea Noastrã”. Aºadar,chipul lui Dumnezeu în om este înþeles ºica un atribut, ca o calitate ontologicã ce secere actualizatã în primul rând între doiparteneri de sex opus, în comuniuneadintre bãrbat ºi femeie, ca subiecþipurtãtori ai naturii umane: „ªi a fãcutDumnezeu pe om dupã chipul Sãu; dupãchipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcutbãrbat ºi femeie” (Facere 1, 27).

Dacã vom face o analizã statisticãlegatã de prezenþa împreunã a celor doitermeni, bãrbat ºi femeie, în cuprinsulcãrþii Facerea, vom constata cã ei apar decele mai multe ori împreunã, ca încã unargument puternic în favoarea unui firesc,

a unui natural ontologic sãdit în fireaumanã de Dumnezeu. Astfel, termenulbãrbat apare de 17 ori, iar în raport cufemeia de 15 ori, pe când termenul femeieîl întâlnim de 127 de ori, iar în relaþie cubãrbatul de 116 de ori (am putea adãugaaici ºi expresia parte femeiascã, pe care oîntâlnim de nouã ori, alãturi de expresiaparte bãrbãteascã – Facere 6, 19-20; 7, 2-16).

Unitatea relaþiei fireºti dintre bãrbat ºifemeie, ca subiecte purtãtoare ale naturiiumane ºi ca matrice dãtãtoare de viaþã,este definitã de termenul om, folosit înunele circumstanþe ºi pentru definireabãrbatului: „…Noe era om drept ºineprihãnit între oamenii timpului sãu…”(Facere 6, 9).

Însã, omul nu este numai bãrbatul, omulnu este numai femeia, omul se defineºte cabãrbatul ºi femeia, bãrbatul împreunã cufemeia: „Bãrbat ºi femeie a fãcut ºi i-abinecuvântat ºi le-a pus numele: Om, înziua în care i-a fãcut” (Fac. 5, 2).

Observãm aici relaþia dintre naturaumanã ºi persoana umanã, dintre întregul -om ºi partea – bãrbat ºi femeie, ca unadevãr: întregul premerge partea.

Altfel spus, omul se defineºte pe sine caîntreg atunci când împlineºte unitateafamiliei, aºa cum Însuºi Domnul l-aîndemnat în Eden: „De aceea va lãsa omulpe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cufemeia sa ºi vor fi amândoi un trup”(Facere 2, 24).

Aceastã unitate dualã, bãrbat ºi femeie,a primit de la Dumnezeu o binecuvântare-îndemn: „ªi Dumnezeu i-a binecuvântat,zicând: Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþipãmântul ºi-l supuneþi; ºi stãpâniþi pestepeºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, pestetoate animalele, peste toate vietãþile ce semiºcã pe pãmânt ºi peste tot pãmântul!”(Facere 1, 28).

Creºteþi – adicã rãmâneþi în relaþie cuDumnezeu Cel Atoateºtiutorul pentru aatinge desãvârºirea întru asemãnare

Înmulþiþi-vã – întemeiaþi familii ºi daþinaºtere pruncilor, ca cei ce vor duce maideparte spiþa umanã

Umpleþi pãmântul ºi îl stãpâniþi –Dumnezeu reitereazã ºi totodatã întãreºteaici statutul de stãpân al omului atât pesteregnul vegetal ºi animal, dar ºi peste faþaîntregului pãmânt.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Prefigurarea Tainei Sfintei Cununii în Vechiul Testament

PPeennttrruu uunn ffiirreesscc oonnttoollooggiicc ssããddiitt ddee DDuummnneezzeeuu îînn oomm

Domeniul informatic a depãºit de mult timp perioadacând computerul era utilizat doar pentru calculenumerice, vizualizarea de imagini sau transmiterea deinformaþii. Avalanºa de informaþii cu care este asaltatutilizatorul este greu de þinut sub control. Tot mai des seacrediteazã ideea cã omul modern, omul cibernetictrebuie racordat la reþele de socializare sau lumilevirtuale. O lume virtualã în care poþi fi cine doreºti. O

lume în care vârsta, orientarea religioasã, starea civilã saualte informaþii de acest gen pot fi modificate sau omisedupã bunul plac. Fenomenul nu mai este unul marginalîntrucât aproape 15 % din populaþia planetei are un contla o reþea de socializare. De asemenea statisticile aratã cã50% dintre românii cu acces la internet acceseazã zilnicreþele de socializare. Efectele dependenþei asupra unoradintre aderenþii reþelelor de socializare sunt din cele maidiverse. Activitatea este una cronofagã, unii dintre eiajungând sã petreacã 10-12 ore în faþa computerului.Furtul de date personale, lipsa securitãþii sunt alteinconveniente. Dar cel mai grav efect este tocmai izolareade social. La care se adaugã ºi altele neprevãzute precumpierderea locului de muncã sau divorþul. Dovezile sunt de

netãgãduit: În Statele Unite, o reþea de socializare seface vinovatã de un divorþ din cinci, informeazã . Potrivitunui studiu american desfãºurat de Universitatea Layola,reþeaua socialã ar fi la originea unui divorþ din cinci, scriecotidianul belgian Le Soir. Ignoranþa utilizatorilor poateduce chiar la tragedii. „O englezoaicã de 42 de ani s-asinucis în ziua de Crãciun cu o supradozã demedicamente, dupã ce ºi-a prevenit cei 1048 de prietenide pe reþeaua de socializare, informeazã The Guardian.Nici unul dintre ei nu a intervenit sau nu a cerut ajutor.Câþiva dintre prietenii virtuali locuiau în apropiere.Preocupat cu gestionarea profilului, editarea ultimelorfotografii ºi postarea comentariilor omul virtual nu maiare decât puþine tangenþe cu familia sa ºi societatea încare trãieºte, ba chiar ºi cu cei pe care îi are în lista deprieteni. Desigur cã ºi de aceastã datã motivaþiaîntreþinerii acestor lumi virtuale este una financiarã. Înanul 2010 au fost cheltuiþi peste douã miliarde de dolaripentru produse ºi servicii în comunitãþi digitale, respectivvirtuale declara Gilles de Kerchove, coordonator UE, încadrul Comisiei Europene. Motivaþia întreþinerii uneiastfel de isterii virtuale este deci din nou legatã deavantaje financiare. Dovezile cu privire la lipsa oricãruiinteres pentru persoana umanã sunt numeroase.Reclamele la astfel de produse sunt edificatoare: ,,A douata viaþa, doar la un click distanþã!”. Mai mult decât atâtexistã susþinãtori fervenþi care susþin cã viaþa virtualã estedestinul omenirii. Cei care susþin cu tãrie efectelepozitive ale lumilor virtuale sunt contraziºi denenumãratele probleme provocate de aderenþi, de la celede ordin juridic pânã la cele de crimã virtualã provocatãprin piratarea identitãþii. Cei mai mulþi aderenþi, deºisusþin ,,fenomenul”, se plâng de nesiguranþã, de dialoguriimpertinente, de mulþimea de dialoguri cu tentã sexualã,de orientarea cãtre o lume decadentã, imoralã. Din punctde vedere creºtin asumarea unei vieþi duse sub mascaminciunii, a falsitãþii, a interesului material, a lipsei depreocupare pentru o viaþã sãnãtoasã social ºi moral nupoate fi în concordanþã cu legile lui Dumnezeu. Uncreºtin îºi asumã învãþãturile ºi le respectã indiferent demediul în care se aflã, fie el ºi virtual dacã avem în vedere

cuvântul Sfântului Apostol Pavel în epistola cãtre Efesenicapitolul 4, versetul 25: ,,Pentru aceea, lepãdândminciuna, grãiþi adevãrul fiecare cu aproapele sãu, cãciunul altuia suntem mãdulare”. Cu alte cuvinteinterrelaþionarea umanã se face în scopul mântuirii, nupentru josnicia împlinirii pãcatului. Învãþãtura ortodoxãne aratã cã judecata se va face ºi pentru neîmplinireabinelui, nu numai pentru sãvârºirea rãului, ori

consumarea unor resurse de timp imense dedicate uneiiluzii nu poate decât sã îndepãrteze de Dumnezeu.Accesul în aceastã lume înºelãtoare poate presupunerenunþarea la valorile creºtine, presupune dedublare,minciunã, înºelãciune toate condamnate de SfântaScripturã: Înþelepciunea omului chibzuit este de a-ºiînþelege calea lui; iar nebunia celor neînþelepþi esteînºelãciune (Pildele lui Solomon 14, 8) iar la Epistolaîntâia cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul15, versetul 33 suntem îndemnaþi: Nu vã lãsaþiînºelaþi.Tovãrãºiile rele stricã obiceiurile bune (chiardacã sunt doar virtuale).

Pr. prof. Roberto Cristian VIªAN

PPeerriiccoolleellee ssoocciiaalliizzããrriiii vviirrttuuaallee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

LLiittuurrggiiccãã

SSiinnaaxxaarr

Cu mai bine de 1100 de ani î.Hr. se nãºtea Samuel, celcare avea sã fie al XV-lea ºi cel din urmã judecãtor dinVechiul Testament. Pãrinþii sãi, Elcana ºi Ana dinseminþia lui Levi, trãiau în orãºelul Ramataim dinMuntele Efraim, la Nord de Ierusalim. Ca ºi Isaac,Samuel s-a nãscut ca un dar de la Dumnezeu într-ofamilie care-ºi dorea foarte mult copii. Când a nãscut,Ana l-a numit pe bãiat Samuel, care înseamnã Dumnezeua ascultat, pentru cã ea a zis, De la Domnul l-am cerut.

Încã din fragedã pruncie, Samuel a fost încredinþatpreotului Eli spre a fi educat în legea lui Dumnezeu.Micuþul se arãta foarte sârguincios la învãþãturã, precumºi la sãvârºirea sfintei slujbe. Însã, pe cât era preotul Elide mulþumit pentru ascultarea ºi râvna lui Samuel, pe atâtse simþea de mâhnit din pricina celor doi fii ai sãi, Ofni ºiFines, care, deºi erau preoþi, ei nu respectau rânduielilesfinte, sãvârºind mai multe fãrãdelegi. Din acest motiv,poporul începuse sã-ºi manifeste public oprobiul faþã deEli ºi fiii acestuia, nãdãjduind tot mai mult în blândul ºiînþeleptul Samuel.

Pe timpul nopþii, Samuel dormea în TemplulDomnului, acolo unde se afla Chivotul Legii. Într-un miezde noapte, el a auzit glasul lui Dumnezeu strigându-l penume ºi vestindu-i sfârºitul casei lui Eli. Din acel moment„Domnul a fost cu el ºi n-a rãmas neîmplinit niciunuldintre cuvintele Lui”. (I Regi III, 19)

Poporul nu a rãmas strãin de descoperirea luiDumnezeu, bucurându-se de vrednicia de proroc a luiSamuel.

La scurtã vreme, urgia lui Dumnezeu se abãtu asupracasei lui Eli, dar ºi asupra întregului Israel. Filistenii aupornit rãzboi împotriva lui ºi l-a cucerit. Peste 30 000 deisraeliþi au cãzut în luptã, iar Chivotul Legii a fost luat defilisteni ºi dus la Aºdod, în capiºtea lui Dagon. În rãzboi

a u

murit ºi cei doi fii ai lui Eli, marele preot, care, auzind derãpirea Chivotului, cãzu ºi muri de supãrare. Vãzând cã seabat numai nenorociri asupra poporului lor din pricinaChivotului Legii, filistenii l-ai trimis înapoi israeliþilor.

În anii grei ai robiei filistene, aproape douã decenii,Samuel a ajuns judecãtor al israeliþilor în locul bãtrânuluiEli, învrednicindu-se ºi de darul proorociei. El nu încetasã vesteascã mântuirea israeliþilor prin credinþa în

singurul ºi adevãratul Dumnezeu al lui Avraam,îndemnându-i sã renunþe la a sãvârºi fãrãdelegi ºicerându-le sã se lepede de slujirea la idoli, aºa cum erazeul Baal.

Într-un nou rãzboi cu filistenii, israeliþii au fostbiruitori, fiind de aceastã datã întãriþi în credinþa lor ºisfãtuiþi cu înþelepciune de Proorocul Samuel. Câtã vremea trãit sfântul proroc, vecinii duºmãnoºi nu au maiîndrãznit sã atace poporul lui Israel.

Ajuns la vârsta senectuþii, Sfântul Proroc Samuel atrebuit sã împartã puterea în stat între fiii lui, Ioil ºi Abia,care erau întru totul asemenea fiilor lui Eli. Din aceastãcauzã, bãtrânii înþelepþi ai lui Israel s-au gândit sã aleagãun rege, aºa cum aveau ºi alte popoare din vremurileacelea. Ei s-au dus la Sfântul Proroc, cerându-i sã lenumeascã un rege.

Proorocul Samuel a întârziat sã ia vreo hotãrâre,argumentând cã îngemãnarea puterii politice în mâna unuisingur om este foarte periculoasã. În cele din urmã,Dumnezeu l-a ajutat ºi i-a indicat pe cine sã anume sãungã rege al Israelului. Astfel, Proorocul s-a supus voii luiDumnezeu ºi l-a uns rege pe Saul, fiul lui Chiº, dinneamul lui Venamin. Însã, primul rege israelit nu s-aînvrednicit sã conducã poporul aºa cum s-ar fi cuvenit,fãcându-se vinovat de fapte potrivnice statutului sãu.Trufia ºi împietrirea inimii nu erau pe placul Domnului.

Dumnezeu deja alesese un alt rege în locul lui Saul.Numele alesului era David, fiul lui Iesei, un adevãratvlãstar al poporului lui Dumnezeu, înveºmântat cu alesecalitãþi.

Astfel, în scurt timp, Proorocul Samuel a uns pe celde-al doilea rege al Israelului, care avea sã-ºidobândeascã tronul dupã multe încercãri ºi lupte. Cu toatecã David era rege ºi conducea problemele politice aleIsraelului, având o autoritate însemnatã în rândul evreilor,totuºi Samuel Proorocul nu a pierdut niciodatã dragosteaºi cinstirea din partea poporului.

Când anii vieþii sale pãmânteºti s-au încheiat, poporula vãrsat o mare de lacrimi pentru cel care a rãmas înistorie ca cel mai mare proroc dupã Moise ºi pãrintelespiritual al monarhiei israelite.

Amalia CORNÃÞEANU

Simbolismul oraruluiºi al purtãtorului sãu

Cercetând multitudinea aceasta detradiþii, putem sã tragem anumite concluziidespre mersul istoric al acestei practici, încorelaþie cu semnificaþia datã acesteia deizvoarele noastre. În general, în tradiþianoastrã liturgicã s-a impus simbolismulmai vechi cã diaconii, în timpul cultuluidivin, preînchipuie duhurile slujitoare, peîngerii care slujesc la jertfelnicul luiDumnezeu, sau pe cei care, înconjurândpoporul lui Dumnezeu, slujesc mântuirealui. Prin urmare, ºi orarul, care este semnuldistinctiv al treptei lor, a fost socotit- fãrãlegãturã cu provenienþa lui istoricã- capreînchipuire a aripilor îngereºti, ºi deaceea, deasupra lui a fost brodat cuvântul:„Sfânt” de trei ori, al Serafimilor.Caracteristicã este ºi respectiva formularea lui Gherman al Constantinopolului:„Diaconii, ca preînchipuire a puterilorîngereºti, prin aripile uºoare ale orarelor,ca duhuri slujitoare, trimise spre slujire,aleargã” (Istoria Bisericeascã ºi vedereatainicã). P. Sofronie dã un alt simbolismorarului. Conform acestuia, orarul nu estedoar „prefigurarea aripilor îngerilor” ci, înacelaºi timp, „vesteºte cele douãTestamente”, prin cele douã margini, „pecel Nou în faþã ºi pe cel Vechi în spate”(Cuvânt...8).

Cum de s-a ajunsînsã la încingerea încruciº a orarului?

Comentatorii Dumnezeieºtii Liturghii oatribuie raþiunilor simbolice. P. Sofronie,pe care l-am amintit mai sus îl socoteºtesimbolul unitãþii celor douã Testamente.Sfântul Simeon al Tesalonicului,consecvent vechiului simbolism al aripilorîngereºti, îl comparã cu acoperirea feþelorHeruvimilor înaintea Dumnezeirii, „princare ºi urmând Heruvimilor care-ºiacoperã privirea, ºi acesta, încingându-se,îºi strânge oarecum aripile, spre a seîmpãrtãºi” (Erminia 36). În Dialogurilesale clarificã sensul ºi o socoteºte„mãrturia înfrânãrii ºi a evlaviei ºi asmereniei”, separat de simbolismularipilor îngerilor (cap. 173). În tot cazul,este vrednic de consemnat faptul cã ºi P.Sofronie, ºi Simeon al Tesaloniculuiasociazã încingerea orarului cu apropiereadiaconului de Sfânta Împãrtãºanie („laîmpãrtãºire... dacã nu se încinge.... nu seîmpãrtãºeºte” P. Sofronie; „...laîmpãrtãºire” , „... urmând sã seîmpãrtãºeascã” - Simeon alTesalonicului.) Acesta vine în concordanþãcu câte poruncesc manuscrisele mai vechiºi dispoziþiile cã diaconul îºi încingeorarul cu puþin înainte de împãrtãºirea lui.

Simbolismul aprovocat încingereaorarului?

De obicei, simbolismele vin în urmã, casã dea un sens teologic unei practici dejaformate, pe care au provocat-o raþiunipractice. În situaþia de faþã, raþiuneapracticã ar fi necesitatea ca miºcãrilediaconului sã nu fie împiedicate de orar întimpul împãrtãºirii, adicã sã fie maicomod. Simbolismul însã este destul devechi ºi nu este exclusã inversarea aceasta,ca simbolismul sã creeze practica. Adicã,diaconii sã voiascã sã imite ºi prin acestlucru pe îngeri, care-ºi strâng aripile lor-orarul- când se apropie de Dumnezeu.Ceea ce este indubitabil este faptul cã, aºacum am spus la început, ºi Rânduielile, ºimanuscrisele liturgice, ca ºi tâlcuirilesimbolice, asociazã încingerea orarului cuDumnezeiasca Împãrtãºanie, fie cã aceastaa provenit din raþiuni practice sausimbolice.

Aspecte Incursiunea în practica liturgicã a arãtat

cã în dreptul acestei practici a apãrut ungen de „nervozitate”, care a avut dreptconsecinþã accelerarea treptatã amomentului încingerii orarului ºi adesfacerii lui. Astfel, de la Sfânta

Împãrtãºanie s-a ajuns la Tatãl nostru.Deoarece însã scopul acestei practici esteapropierea sau, în general, slujirea întimpul Dumnezeieºtii Euharistii,explicaþia aceasta nu este justificatã.Diaconul are tot timpul sã-ºi încruciºezeorarul când intrã în Altar. Rugãciunea„Tatãl nostru” ºi „Ia aminte, Doamne...”nu înseamnã momentul oportun. De altfel,nu este foarte bine ales momentul cadiaconul în timpul vestirii acestorrugãciuni sfinte, sã se chinuie înainteaîntregului popor, uneori þinând ºi dicherul,sã-ºi încingã ºi orarul, nepãsãtor laîndrãzneala comunitãþii de a-L chema pePãrintele ceresc ºi de a-L invoca peDomnul, Cel unit în chip nevãzut cu noi,ca sã vinã ºi sã ne sfinþeascã prinîmpãrtãºirea cu Sfintele Taine. În niciunmanuscris nu se prescrie în acest momentrespectiva practicã. Pe de altã parte,dezlegarea orarului nu trebuie sã aibã locînaintea împãrtãºirii credincioºilor, aºacum se întâmplã câteodatã. Diaconul, lamomentul împãrtãºirii poporului, nuîmpãrtãºeºte el pe credincioºi- aºa cumvom vedea ºi în alt rãspuns - ci îl ajutã pepreot. ªi aceste ediþii scrise aºeazãmomentul dupã: „totdeauna, acum ºipururea”.

Deoarece însã, peste puþin timpdiaconul trebuie sã potriveascã Sfintele,am pãrerea cã iarãºi nu trebuie sã segrãbeascã sã-ºi desfacã orarul doar pentruectenia micã („Drepþi, primind”). Acestlucru îl presupun evident ºi dispoziþiile, ºimanuscrisele, cãci în timp ce vorbescdespre încingere, nu aduc vorba despredesfacerea orarului. Probabil cã diaconulrãmânea încins pânã la sfârºitul Liturghiei,pentru potrivirea Sfintelor Taine (apudIoannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice,vol. III, p. 69-71).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Orarul diaconesc (II)CCÂÂNNDD TTRREEBBUUIIEE DDIIAACCOONNUULL SSÃÃ SSEE ÎÎNNCCIINNGGÃÃ CCUU OORRAARRUULL

LLAA DDUUMMNNEEZZEEIIAASSCCAA LLIITTUURRGGHHIIEE ººII CCÂÂNNDD TTRREEBBUUIIEE SSÃÃ--LL DDEESSFFAACCÃà ªªII DDEE CCEE??

SSffâânnttuull PPrroorroocc SSaammuueell

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

ªtirile care ne asalteazã astãzi sunt pline deevenimente de tot felul care vorbesc despredurerea relaþiilor familiale distruse. Cusiguranþã, cele mai importante momente alevieþii sunt încã legate de relaþii, ºi în special derelaþiile de familie. Nu este niciun secret în faptul,cã ceea ce devenim ca indivizi datorãm, într-unmod deosebit, într-un mod aparte, grijiipãrinþilor, tutorilor sau altor adulþi cu impactasupra vieþii noastre, care ne-au îndrumat întimpul copilãriei. Realitatea aceasta ne conducela dinamica relaþiilor vieþii de familie. Amafirmat de multe ori, în diverse ocazii, cãfamiliile sãnãtoase conduc la biserici sãnãtoase,însã ºi reversul acestui lucru este adevãrat ºianume cã familiile cu probleme conduc labiserici cu probleme. Cea mai mare dovadã aputerii creºtinismului, care poate fi prezentatãlumii, este o familie ordonatã ºi disciplinatã.Aceasta va recomanda adevãrul Sfintei Scripturimai mult decât orice, pentru cã este o dovadã viea puterii Cuvântului sfânt asupra inimii.AA.. DDiiffeerriittee ssttiilluurrii ddee ccrreeººtteerree aa ccooppiiiilloorr

Atunci când pãrinþii au probleme cu uncopil, le este uºor sã se gândeascã cã este vinacopilului. Dar nu este cu totul adevãrat. Ceeace devine un copil este rezultatul interacþiuniidintre tendinþele moºtenite ºi stilul de creºtereºi de interacþiune cu pãrinþii. De-a lungulanilor, cercetãrile au confirmat faptul cãtrãsãturile copiilor sunt influenþate de stilul deeducaþie. De exemplu, dacã sunteþi niºtepãrinþi iubitori, dar mai restrictivi, veþi aveaprobabil copii care sunt mai supuºi, ascultãtoriºi dependenþi decât dacã aþi fi fost maiîngãduitori. S-ar putea sã nu fie la fel decreativi sau prietenoºi ca alþii, dar probabil vorfi mai îngrijiþi, politicoºi ºi ascultãtori. ªi astaeste bine! Dacã sunteþi iubitori, dar înclinaþicãtre partea mai permisivã, mai ales în cazul încare copilul e autodisciplinat ºi responsabil,copiii voºtri vor tinde sã fie sociabili,independenþi, creativi ºi buni întreprinzãtori -aceasta înseamnã cã vor fi destul deperseverenþi încât sã obþinã note bune la ºcoalãsau sã obþinã un loc de muncã bun.

Iubirea sau dragostea pãrinteascã estefactorul-cheie pentru creºterea copiilor, astfelîncât sã funcþioneze bine în societate. Dacãpãrinþii sunt iubitori, indiferent dacã sunt mai restrictivisau mai permisivi - atâta timp cât nu sunt excesivi învreuna din aceste direcþii - copiii vor merge probabilbine. Atunci când pãrinþii sunt ostili ºi respingãtori, copiiidezvoltã comportamente antisociale. Copiii crescuþi depãrinþi ostili-restrictivi au probleme cu sãnãtateamentalã, sunt prea supuºi (se bazeazã pe pãrinþi când artrebui sã ia propriile decizii) ºi prea timizi cu prietenii. ªidacã restricþionarea va continua ºi în adolescenþã,probabil cã se vor rãzvrãti. La cealaltã extremã, dacãpãrinþii sunt ostili ºi permisivi, copiii tind sã fie nesupuºiºi foarte agresivi, poate chiar pânã acolo încât sã devinãdelincvenþi. (Preluare dintr-o recenzie a unei cercetãri,din Martin L. Hoffman ºi Lois Wladis Hoffman, ed.,Review of Child Development Research, New York,Russell Sage Foundation, 1964, vol. 1, p. 198.

Cercetarea întreprinsã de dr. Reuben Hill de laUniversitatea din Minnesota a adãugat variabilasprijinului pãrintesc (implicare) la stilul de creºtere acopiilor ºi a descoperit cã pãrinþii care ofereau dragosteºi sprijin aveau copiii cel mai bine adaptaþi, confirmândimportanþa menþinerii unei relaþii bune cu copiii. Copiiicare au simþit cã pãrinþii lor i-au iubit ºi i-au sprijinit,relaþionau mai bine cu persoanele cu autoritate, aveau unimagine de sine bunã ºi erau cel mai puþin implicaþi încomportamente antisociale precum: vagabondajul,

chiulul, consumul de droguri ºi promiscuitatea. Pãrinþiicare au arãtat dragoste, dar nu foarte mult sprijin au fosturmãtorii în eficienþã, iar ultimii au fost cei care au oferitpuþinã dragoste.

La rândul ei, cercetarea întreprinsã de Diana Brimrinda identificat trei tipuri de stiluri de creºtere a copiilor. Lao extremã este pãrintele restrictiv, care cere ascultaretotalã de regulile pãrinteºti. La cealaltã extremã,pãrintele permisiv, unde copiii iau majoritateadeciziilor ºi unde au toatã libertatea pe care ºi-o doresc.Pãrintele autoritar este în mijloc impunând limitepotrivite cu vârsta ºi consecinþe rezonabile ºiîncurajându-ºi copiii sã devinã autodisciplinaþi. Pãrinteleautoritar a avut copiii cei mai responsabili ºi maisãnãtoºi din punct de vedere psihologic. (Cercetareadescrisã în Dennis Guernsey, What Kind of Parent AreYou? „Family Life Today”, ianuarie, 1976 ºi AlbertaMazat, How Can We Turn Out Better Kids?, 19 mai,1994, p. 14-16.)BB.. ÞÞiinnttee ppeennttrruu oo eedduuccaaþþiiee eeffiicciieennttãã îînn ffaammiilliiee

Faceþi ca þintele pe care le aveþi pentru copii sã vãdicteze comportamentul. Urmãtoarele trei þinte pentrucopii ar trebui sã fie importante: Sã fie autodisciplinat.Sã ºtie cum sã previnã sau sã rezolve conflictul. Sã

dobândeascã respectul de sine ºi sã-1 pãstreze. Dacãacestea sunt þintele voastre, atunci înainte de a disciplinacopilul, trebuie sã vã întrebaþi câteva lucruri ºi anume:Ce sã fac ca sã-1 ajut pe copilul meu sã devinãautodisciplinat? Ce sã fac ca sã previn sau sã rezolvconflictele? Ce sã fac ca sã clãdesc ºi sã pãstrezrespectul de sine al copilului meu?

1. Cum sã-i învãþãm pe copiii noºtriautodisciplina? Pãrinþii copiilor mici ar trebui sã fieniºte „dictatori binevoitori", adicã sã ia decizii bunepentru copiii lor ºi sã le dea voie sã culeagã consecinþeledeciziilor pozitive. Pe mãsura trecerii timpului, copiiivor începe sã fie modelaþi de modul în care pãrinþii iaudecizii. Când copiii pun la îndoialã înþelepciuneadeciziilor, pãrinþii ar trebui sã-ºi ia timp pentru a explicamotivul pentru care au fãcut acea alegere. Pãrinþii învaþãconstant. Pe mãsurã ce copiii demonstreazã abilitatea dea gândi raþional, în loc de a acþiona impulsiv, pãrinþii artrebui sã înceapã sã le dea voie sã ia decizii potrivite cuvârsta lor, adicã sã fie în stare sã-ºi asume oresponsabilitate Când copiii iau decizii bune, pãrinþii artrebui sã le permitã sã culeagã consecinþele pozitive.Când iau decizii greºite, consecinþa naturalã sauconsecinþa impusã de pãrinþi ar trebui sã fie instructivã.Pe mãsurã ce copiii cresc, þinta voastrã ar trebui sã fie oformã democraticã de guvernare a familiei. Voi, ca

pãrinþi, sunteþi „preºedintele" guvernului familiei voastre.Aveþi putere de veto, dar cu cât veþi încuraja mai multluarea de decizii bune de cãtre copiii voºtri, cu atât vatrebui sã o exercitaþi mai puþin - ºi cu atât mai uºoarã vafi ascultarea.

2. Cum sã prevenim sau sã rezolvãm conflictul?Copiii pot suporta doar o anumitã presiune înainte sãexplodeze. Dacã pãrinþii observã cã lucrurile nu mergbine, ar trebui sã-ºi avertizeze copiii. „Se pare cã eºti gatasã loveºti pe cineva. Nu este o idee bunã. De ce nu iei opauzã?"

Intervenþia în momentele critice îi poate ajuta pe copiisã se stãpâneascã. Toþi pãrinþii vor sã aibã relaþii pline deiubire ºi de calitate cu toþi copiii lor. Este evident cãcertatul, þipatul, ridiculizarea, insultele, ameninþãrile ºilovitul nu conduc spre un asemenea þel. Dupã unconflict, pãrinþii ºi copiii se pot sãruta ºi împãca, darloviturile ºi rãnile - cele fizice ºi psihice - nu se uitã uºor.Este mai bine sã preveniþi conflictul dacã este posibil.Totuºi, pentru a evita conflictele viitoare, conflicteleprezente trebuie abordate ºi rezolvate. Este mai bine sãle rezolvaþi în stadiile timpurii, astfel încât sã nuîntãrâtaþi copiii la mânie (vezi Coloseni 3,21).

3. Cum sã îi ajutãm pe copii sã dobândeascã ºi sãpãstreze respectul de sine? Copiii voºtri vordeveni ceea ce ei cred cã sunt. Dacã se simtfãrã valoare, nedoriþi ºi incompetenþi, acestesentimente sunt ca o profeþie pe care tind sã ourmeze în viaþã. Dar când copiii simt cã suntspeciali, când se simt doriþi ºi competenþi, nuexistã limite în ceea ce pot realiza. Potenþialullor este uriaº.

Modul în care îl disciplinaþi va creºte sauva distruge respectul de sine al copilului. Pen-tru a observa efectul disciplinei voastre asupraimaginii de sine a unui copil, gândiþi-vã lacuvintele pe care le spuneþi. Cuvintelenegândite dor. Aceste cuvinte pot distruge.înainte sã vorbiþi, gândiþi-vã cum v-aþi simþidacã acele cuvinte v-ar fi adresate vouã. Dacãvã fac sã vã simþiþi fãrã valoare ºi netrebnici,atunci nu le spuneþi copilului. A face aceastaeste un abuz. Abuzul asupra copiluluiînseamnã mai mult decât un tratament careare ca rezultat un copil abuzat fizic. înseamnãorice tratament care distruge simþulpersonalitãþii copilului - sentimentul lui/ei derespect de sine. înseamnã tratamentul fizic,verbal sau psihologic nepotrivit.Comportamentul abuziv nu trebuie sã laserãni vizibile. Poate lãsa rãni interne care, în

timp, îºi lasã amprenta asupra gândirii ºi personalitãþiicopilului. Acestea sunt rãni care distrug respectul de sine.

Abuzul este: Orice pedepsire fizicã care este asprã ºidureroasã, chiar dacã poate avea ca rezultat uncomportament schimbat. Orice pedepsire impulsivã,iraþionalã care este aplicatã doar pentru domolireamâniei pãrinþilor. Orice tratament al copilului care îl facesã se simtã jenat sau înjosit, în special când are loc înpublic. Orice cuvinte care scad respectul de sine alcopilului sau diminueazã sentimentele pozitive pe care leare despre el. Orice comportament care îi face pe copiiisã se simtã separaþi de familie sau de Dumnezeu.

Cea mai bunã cale de a nu vã abuza copilul este sãeliminaþi din viaþa voastrã cât mai curând posibildisensiunile sau orice fel de neînþelegere cu copiii voºtri.Dacã aveþi copii, cereþi zilnic înþelepciune ºi rãbdare dela Dumnezeu. Fiþi mereu pregãtiþi fizic ºi psihic: faceþiexerciþii, mâncaþi sãnãtos, dormiþi suficient, bucuraþi-vãde compania adulþilor. Nu vã izolaþi. Dimpotrivã, cereþiajutor când aveþi nevoie. Dezvoltaþi un sistem bun desusþinere pentru a lua o pauzã atunci când începeþi sã fiþifrustraþi. Urmaþi un curs bun de dezvoltare a copiluluipentru ca sã înþelegeþi motivul pentru care copiii sepoartã aºa cum se poartã!

- va urma -Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

2011 - Anul omagial al Sfintei Cununii

MMooddaalliittããþþii ddee eedduuccaarree aa ccooppiiiilloorr îînn ffaammiilliiee ((II))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

În iureºul timpului ºi în vârtejul zileiapucãm sã ne mai gândim, din când încând, la viaþa omului ºi, mai ales, lamoartea acestuia, îndeosebi atunci când,primind un telefon, aflãm cã a mai trecutcineva apropiat ºi drag nouã dincolo,defapt unde?... În adevãrata viaþã!...

Aºa s-a intâmplat ºi în urmã cu trei ani,la aflarea veºtii trecerii la cele veºnice aPãrintelui Gavriil Stoica la venerabilavârstã de 74 de ani – cel care a fost atâþiaani slujitorul altarului strãbun ºi alcãrþilor teologice, academice ºiduhovniceºti!...

Pãrintele Gavriil a trecut hotarul lumiiacesteia, nãscându-se în viaþa cea veºnicã înnoaptea de 25 spre 26 august, anul mântuirii2008. Fiind argeºean de origine, la 25 iunieanul 1953 tânãrul Gheorghe a intrat ca frate ºivieþuitor în mãnãstirea Slãnic, adicã la vârstade 17 ani, apoi a fost slujitor al mãnãstiriidomneºti - voievodale din Curtea de Argeº.Când se afla încã aici, a fost arestat înnoaptea de 25 august anul 1964 (cecoincidenþã) de cãtre autoritãþile comunistesub acuzaþia cã distribuie cãrþi de învãþãturãcreºtinã, în special ale marelui slujitor ºimisionar, un alt argeºean, anume PãrinteleNicodim Mândiþã. A devenit duhovniculmãnãstirii de maici Zamfira – Prahova, la 1august anul 1978 (aºadar, cu puþin timp înurmã a împlinit aici treizeci de ani de slujiremãrturisitoare ºi duhovnicie), unde iatã, arãmas pânã la sfârºitul vieþii. A fost ucenic ºiapropiat al vestitului duhovnic – PãrinteleArhimandrit Arsenie Papacioc de laMãnãstirea Techirghiol – Constanþa. Totfamilia sfinþiei sale a odrãslit un alt slujitorvrednic al altarului bisericii noastre sfinte –adicã fratele sãu dupã trup, în persoanaPãrintelui Ierodiacon Iustinian Stoica –economul Schitului Românesc Prodromul dinSfântul Munte Athos – Grecia. Nu trebuietrecut cu vederea faptul cã Pãrintele Gavriil afost un apropiat ºi de Pãrintele ArhimandritNicodim Dimulescu – stareþul MãnãstiriiCrasna – Prahova, tot un argeºan de origine.

Apreciat fiind în mod deosebit de cãtrevrednicul de pomenire Patriarh Teoctist,Pãrinte Gavriil a fost toatã viaþa drept cabradul (ºi la propriu ºi la figurat), cu o vocebaritonalã, tunãtoare, intrasingent dar totuºicald ºi cât se poate de uman în toate deciziilepe care le lua, mai cu seamã în problemelebisericeºti, spirituale ºi duhovniceºti. Era cu ovitalitate remarcabilã pentru vârsta pe careoricum nu ºi-o trãda, cu un simþ al umoruluimãsurat – aºa l-au cunoscut ºi aºa îl vor purtapermanent în inimã pe Pãrintele Gavriil toþicei care au trecut pragul mãnãstirii Zamfira.Fie din paginile revistei “Lumea Credinþei” ori

a altor reviste bisericeºti, fie din emisiunile dela PAX TV sau din altele, fie direct din

înãlþimea amvonului, prezenþa cuvântãtoare avenerabilului pãrinte era cuceritoare ºi multfolositoare. Prin sinceritate, prin cultura saduhovniceascã, prin trãire dar mai ales printr-o neclintitã voinþã în Mântuitorul IisusHristos, cãci a voi ºi a face în Domnul IisusHristos au fost douã daruri, îndelung lucrate ºicultivate de cãtre Pãrintele Gavriil.

Într-o altã ordine de idei, Pãrintele Stoica aprimt cu multã dragoste pe foarte mulþi tinerila sfat, încurajându-i ºi ajutându-i pe mulþidintre studenþii teologi sã se pregãteascãpentru apãrarea ºi promovarea credinþeiortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. Afost în acelaºi timp un bun pãstrãtor alTradiþiei ºi un pãstor receptiv la noileprobleme apãrute în societate. Era elegant ºiordonat, ospitalier ºi erudit. Un preot distins alcultului ortodox ºi un om al culturii înþelepte,un slujitor al Bisericii ºi al poporului român.

În dimineaþa înmormântãrii ºi, mai cuseamã, la sfânta slujbã sãvârºitã în incinta

vestitului lãcaº monastic al Zamfirei, aparticipat foarte multã lume care l-a cunoscutºi la preþuit în mod deosebit pe pãrintele lorduhovnicesc!... Au fost multe coroane, multeflori, multe lacrimi pline de recunoºtinþã ºi(de) nãdejde, cã pãrintele s-a mutat de lamoarte la viaþã, acolo unde nu mai este nicisuferinþã, nici întristare nici suspin ci viaþãfãrã de sfârºit!...

Dupã ascultarea cu luare aminte aslujbei prohodirii preoþilor (a monahilor ºiieromonahilor) – care adãposteºte ºi cuprindeo atãt de bogatã ºi de profundã teologie auþinut sã omagieze personalitatea celui plecatmai mulþi slujitori al altarului, care au evocatpersonalitatea pãrintelui ca fiind unul ce a datdovadã de multã înþelepciune, rãbdare ºipricepere în diferitele momente ale vieþii carei-a fost presãratã cu multe ispite, piedici ºisuferinþe, mãrturisind cã toate întâlnirile pecare le-au avut cu pãrintele au constituitmomente de mare înãlþare duhovniceascã ºimângãiere sufleteascã, datoritã sfaturilorbune, foarte competente ºi pertinente, pe carele-a dat!... Cu acest prilej a transmis mesaj decondoleanþe (ºi) P.F. Pãrinte Patriarh Daniel -care a mãrturisit cã a avut întotdeauna, înpersoana pãrintelui un sincer sfetnic, slujitorºi colaborator, dispus oricând a da o mânã deajutor la rezolvarea diferitelor problemebisericeºti, mai cu seamã a celor pastoraleunde era un desãvârºit!... Tot din acest mesaja reieºit demnitatea pe care a avut-o pãrinteleindiferent de vitregiile ºi de situaþiile cu cares-a confruntat fiindu-le, în acest senspreoþilor, cãlugãrilor ºi dascãlilor mai tineriun adevãrat exemplu de caracter ºi onestitateºi, nu în ultimul rând, de probitate moralã!...

Cuvintele noastre sunt puþine ºineputincoase pentru a putea spune cât bine afãcut Pãrintele Gavriil Stoica, datoritã þinuteisale morale ºi preoþeºti, a echilibrului ºiînþelepciunii sale, a preocupãrilor saleteologice ºi cãrturãreºti, a dragostei sale faþãde Dumnezeu ºi (de) oamneni, aataºamentului sãu faþã de þara aceasta ºi deBiserica strãmoºeascã!...

Se cuvine aºadar, sã-i aducem prinos decinstire ºi de recunoºtinþã rugându-ne luiDumnezeu sã-l rãsplãteascã cu harul ºi cudragostea sa cea nemãrginitã acolo, înlocaºurile cele cereºti, în lumina ceaneînseratã a Slavei Sale!

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin!

Drd. Stelian GOMBOª – Consilierla Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Guvernului României.

TTrreeii aannii ddee llaa ssããvvâârrººiirreeaa ddiinn aacceeaassttãã vviiaaþþãã aa PPrreeaa CCuuvviioossuulluuii PPããrriinnttee AArrhhiimmaannddrriitt

GGrraavviiiill SSttooiiccaa ddee llaa MMããnnããssttiirreeaa ZZaammffiirraa -- PPrraahhoovvaa

In Memoriam

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

„Din vechime ziditã monastire … înlocul unde mai înainte au fost MitropoliaÞãrii, pe vremea când scaunul domnescera în oraº Argeºului.” (AlexandruIpsilanti)

Alt posibil argument pentru aceastã ipotezã estepictarea lui Nicolae Alexandru Basarab, a lui Mircea celMare ºi a altor voievozi de dinaintea lui Vlad Drãculea înmãnãstire. ªi aici trebuie menþionat cã pictura a fostfãcutã de Dobromir din Târgoviºte, în 1526, cu cheltuialalui Radu de la Afumaþi, ginerele lui Neagoe Basarab.Tabloul votiv al lui Nicolae Alexandru Basarab, estepictat pe latura nordicã a pronaosului Mãnãstirii Curtea deArgeº. Raþiunea pictãrii lui poate fi pusã în legãturã cuzidirea sau ajutorarea mãnãstirii existente aici în timpulsãu.

Potrivit lui Constantin C. Giurescu, sediul vechiiMitropolii a Ungrovlahiei a fost la Curtea de Argeº,vechea reºedinþã voievodalã, într-un locaº care se ridicape locul unde mai târziu Neagoe a înãlþat frumoasa sactitorie. „Dar aceasta înseamnã cã aici a fost o mãnãstire,una din cele mai vechi mãnãstiri ale þãrii, anterioareVodiþei”.

Potrivit tradiþiei, pãstratã în cântecul popular, carevorbeºte de Negru Vodã ºi potrivit pomelniculuimãnãstirii alcãtuit în veacul al XVIII-lea, dupã alteleanterioare, mult mai vechi, care încep cu „Io Basarabvoievod, Io Alexandru voievod. Io Radul voievod star(Bãtrânul!), Io Neagoe voievod ctitor I gospodja ego (ºidoamna lui!) Despina…”, Constantin C. Giurescuconchide cã „primul ctitor, - cãci pomelnicile începîndeobºte prin cel care a fundat locaºul originar-, esteBasarab întemeietorul þãrii“. El a ridicat mãnãstirea încare avea sã-ºi stabileascã reºedinþa Iachint. Al doileactitor a fost Mircea cel Mare, al cãrui chip era zugrãvit latabloul ctitoricesc în locaºul „dãrâmat ºi neîntãrit”, gãsitde Neagoe. Al treilea ctitor a fost Vlad Drãculea urmat deNeagoe Basarab. Pentru cã biserica înãlþatã de Neagoe aîntrecut în frumuseþe ºi strãlucire nu numai bisericaanterioarã, înlocuitã, dar ºi tot ceea ce se clãdise pânãatunci în þarã, asupra lui a cãzut accentul, lãsându-se „înumbrã” ceilalþi ctitori predecesori.

Virgiliu Drãghiceanu ºi Aurelian Sacerdoþianusocotesc vechea Mãnãstire din Curtea de Argeº clãditã deAlexandru Nicolae Basarab. Nicolae Iorga, menþiona însãcã biserica Sân Nicoarã a fost biserica palatului domnesc,care se va fi aflat în jurul ei, iar biserica Sfântul NicolaeDomnesc va fi fost, desigur, biserica Mitropoliei, unde„stãteau moaºtele mucenicii Filofteia, tãiatã de tatãl ei,pentru cã, la o vreme de foamete, împãrþea la sãracigrânele ascunse cu multã scumpãtate de acest tiran. Tot

acolo se pãstra ºi o icoanã a Maicii Domnului care sedescoperise într-un loc pe dealul unde s-a zidit apoimãnãstirea“.

Profesorul V. Vãtãºianu pornind de la „elementelenepotrivite din clãdirea lui Neagoe“ a ajuns la concluziacã „Mitropolia Þãrii Româneºti, cu sediul în Curtea deArgeº, fusese înfiinþatã în 1359. De aici însã nu rezultãneapãrat cã s-ar fi procedat imediat ºi la construirea unei

catedrale. În acest scop a putut servi la început BisericaDomneascã sau biserica Sîn Nicoarã. Judecândelementele nepotrivite din clãdirea lui Neagoe, anumealtarul pentagonal în exterior, arcurile de sprijin dinflancurile lui ºi dispoziþia careului din pronaosul luiNeagoe, care ar corespunde fundaþiilor vechiului pronaos– aceste fundaþii cad efectiv în prelungirea pereþilor denord ºi sud din flancurile altarului - reuºim sãreconstituim un plan de tipul Vodiþa II, înrudit cu Vodiþalui Nicodim ºi prin faptul cã absida e pentagonalã, darapropiat de Cozia din cauzã cã pronaosul e pãtrat. Cu altecuvinte, elementele pe care le presupunem iniþiale seîncadreazã în perioada dintre Vodiþa II (circa 1375) ºiCozia (înainte de 1386), sau aproximativ în perioadadomniei lui Radu I.” iar dupã tratatul Istoria României, II(1962 p. 712) „în jurul anului 1380.”

Mãnãstirea Curtea de Argeº putea fi o mãnãstire

însemnatã, cu personal monahal care sã facã parte dinsuita mitropolitului Iachint. Dacã aceastã ipotezã esterealã, atunci Mãnãstirea Argeºului a fost anterioarãVodiþei (ctitoritã între 1371-1373 de Vlaicu-Vladislav),fiind printre cele mai vechi aºezãminte monahale ale þãrii.Aºezãmântul monahal trebuie sã fi fost destul deimportant, cu o comunitate de cãlugãri numeroasã ºi obisericã pe mãsurã, în stare sã satisfacã trebuinþeleecleziastice ale unui scaun mitropolitan.

Dacã exista mãnãstirea în timpul lui Iachint, reºedinþamitropolitului era desigur în aceastã mãnãstire, fiindînconjurat de personalul monahal, fãcând slujbele potrivitrânduielii monahale. Mai mult, în acea perioadã sepractica isihia, curent foarte puternic ºi în ÞaraRomâneascã. Consider cã mitropolitul þãrii nu putea sãlocuiascã permanent într-o curte foarte apropiatã decurtea domneascã, fãrã sã aibã o mãnãstire mai retrasãunde sã practice rugãciunea inimii ºi slujbele de zi ºinoapte, potrivit rânduielilor monahale. Mãnãstirea a fostde tip cetate, înconjuratã de chilii ºi ziduri masive;pãstrându-se aºa mult timp dupã rezidirea ei de NeagoeBasarab.

BibliografieDobrescu, Nicolae, Întemeierea mitropoliilor ºi a celor

dintâi mãnãstiri din þarã, Tipografia Cãrþilor Bisericeºti,Bucureºti, 1906.

Documente privitoare la Istoria Românilor, VolumulXIV al Colecþiei „Hurmuzaki”, Documente greceºtiprivitoare la Istoria Românilor publicate dupã originale,copiile Academiei Române ºi tipãrituri de N. Iorga, ParteaI 1320-1716, Bucureºti, Librãriile Socec&Co., C. Sfetea,Pavel Suru, Leipzig: Otto Harrassowitz – Viena:Gerold&Co., 1915.

Drãghiceanu, Virgiliu, Curtea de Argeº (fãrã loc ºi an)Giurescu, C. C., Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei,

în B.O.R., nr. 7-10, iulie-octombrie 1959.Giurescu, D. C., Þara Româneascã în secolele XIV-

XV, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973.Iorga, N., Cele d’intâiu biserici româneºti, în „Istoria

Bisericii Româneºti ºi a vieþii religioase a românilor”, vol.I, ed. a II-a, Editura Ministerului de Culte, Bucureºti,1929.

Lãzãrescu, Emil, Data zidirii Coziei, în „Studii ºicercetãri de istoria artei, nr. 1, 1962.

Lãzãrescu, Emil, Nicodim de la Tismana ºi rolul sãu încultura a veche româneascã, I (pânã la 1385), în„Romanoslavica”, XI (1685).

Sacerdoþeanu, Aurelian, Pomelnicul MãnãstiriiArgeºului, în B.O.R., LXXXIII (1965), nr. 3-4

Sacerdoþeanu, Aurelian, Vechimea mânãstiriiArgeºului, în B.O.R., nr. 11-12, 1938.

Vãtãºianu, V., Istoria artei feudale din Þãrile Române,vol. I, Bucureºti, 1959.

Mãrturii despre vechimeaMãnãstirii Curtea de Argeº (II)

HHrriissooaavvee

Fericit este cel ce nu se judecã pe sineîn ceea ce aprobã, cãci Tot ce nu este dincredinþã este pãcat. (Romani, cap.14)

Sã aprobi un lucru fãrã sã fii încredinþatcã este lucrul potrivit, te face vinovat depãcatul duplicitãþii. Când sinele nuconcordã cu manifestarea în faptã, se punbazele unei personalitãþi schizofrenice,care scindeazã lumea lãuntricã de lumeaexterioarã, opunându-le. Plecând de lacele mai mici lucruri, pânã la cele maiimportante, viaþa noastrã se aratã ca unprilej permanent de unificare sau descindare. Lucruri care par nesemnificative,au puterea de a lucre asupra noastrãdeterminându-ne fericirea sau nefericirea.Cãci dacã este fericit cel ce nu se judecãpe sine în ceea ce aprobã, automat cel ce

nu e în concordanþã cu sine devinenefericit. Nu degrabã, ci cu timpul. Ca sãnu rãmânã în plan abstract, ca teorie, neaplecãm asupra unor situaþii de viaþãconcretã. Un exemplu frecvent este alcelui care se cãsãtoreºte fãrã a aveaîncredinþarea prin iubire cã celãlalt e omullângã care îi este cel mai bine, cu care vreasã-ºi petreacã tot restul zilelor ºi cu carevrea sã trãiascã în veºnicia lui Hristos.Pãcatul de a nu face lucrul din credinþã îºiaratã roadele în imposibilitateaconvieþuirii, sau chiar când vieþuireaîmpreunã este posibiã, se iveºteimposibilitatea sporirii în viaþa lãuntricã.Pentru cã doar iubind îl primeºti pe celãlaltca întreg, te îmbogãþeºti prin el ºi el seîmbogãþeºte prin tine. Altfel, n-ai decât sã

te mulþumeºti cu o viaþã seacã în care tepoþi agãþa de Hristos doar spre alinare ºinu spre îndumnezeire.

A fost un exemplu de situaþieimportantã. Dar nu se pot enumera toatecazurile în care sãvârºim pãcatulneîncredinþãrii lãuntrice a faptei sauvorbei. Faptul acesta devine azi, sau poatea fost mereu, o regulã de conduitã socialã,ori ºi mai mult, devine stilul nostru firesc.Când râzi la oameni ca sã-þi mascheziantipatia, te comporþi schizofrenic. Cândfaci milostenie fãrã a fi încredinþat cã aifãcut un bine, având inima îndoitã, aisãvârºit pãcatul. E ciudat, dar adevãrat. Deaceea s-a scris: dacã împarte altora, sãîmpartã cu fireascã nevinovãþie; (…) dacãmiluieºte, sã miluiascã cu voie bunã!

(Romani 12, 8)Nu eºti al lui Hristos dacã zici una ºi

crezi alta, dacã zici una ºi faci alta, dacãcrezi una ºi faci alta, pentru cã devii, chiarîntr-o micã mãsurã, viclean. ªi nefericit.

Sunt cazuri dilematice, când nu se puneexplicit problema binelui ºi rãului, însã tevezi în situaþia de a decide pentru un lucrusau altul. Nehotãrârea se învinge princurajul asumãrii riscurilor, iar dilemeleulterioare sunt în mare parte stãrinesãnãtoase de care nu ai nevoie. Înmomentul în care decizi pentru un lucru,trebuie sã ºtii cã toate celelalte posibilitãþidispar. Alegerea anuleazã orice altãvariantã ºi trebuie sã þi-o asumi, sã-þidevinã încredinþare, ca sã eviþi nefericirea.Poate fi foarte greu prin tine însuþi, darpoate fi foarte uºor prin credinþa înpurtarea de grijã a Celui Ce ºtie inimile ºite ºtie alegând cu intenþie bunã.

Fiecare sã fie deplin încredinþat înmintea lui(Romani 14, 5): cã a lucraturmãrind binele ºi cã în lume lucreazãProvidenþa. Iar mintea care tinde spreunificare prin încredinþare, tinde spreasemãnarea cu Cel Simplu, cu UnulDumnezeu.

Iuliana Gabriela POPA

FFFFiiiieeeeccccaaaarrrreeee ssssãããã ffff iiiieeee ddddeeeeppppllll iiiinnnnîîîînnnnccccrrrreeeeddddiiiinnnn þþþþaaaa tttt îîîînnnn mmmmiiiinnnn tttteeeeaaaa lllluuuu iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

AAccttuuaalliittaatteeaa eeppaarrhhiiaallãã

CCaatteeddrraallaa AArrhhiieeppiissccooppaallãã ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

ººii--aa ssããrrbbããttoorriitt hhrraammuull

Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului a debutat luni dimineaþã începînd cu orele7.00 cu Slujba de Sfinþire a apei, urmatã de Taina Sfântului Maslu ºi Acatist.

Începând cu orele 9.00, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului a oficiat împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi, Sfânta LiturghieArhiereascã, în baldachinul din faþa bisericii. Cu aceastã ocazie, Chiriarhul EparhieiArgeºului ºi Muscelului a adresat celor prezenþi un cuvânt de învãþãturã:

„Noi întotdeauna trebuie sã avem în gând, în rugãciune, în respect ºi în veneraþie peMaica Domnului care face legãtura între aceastã frumuseþe a lumii vãzute ºi frumuseþealumii nevãzute. Maica Domnului este prototipul, modelul familiei, al gospodinei, al soþieiºi al mamei, în mod deosebit. Sfânta Fecioarã Maria este modelul tuturor femeilor dinlume care nasc prunci. De aceea femeia este marele dar ºi marea binefacere în aceastãfrumuseþe a lumii vãzute. Cea care l-a nãscut pe Fiul lui Dumnezeu este vrednicã de laudãºi ne iubeºte pe toþi cei care am venit astãzi în acest loc binecuvântat sã cinstim Adormireaei ºi trecerea ei în împãrãþia cerurilor alãturi de Mântuitorul Iisus Hristos."

La eveniment au fost prezenþi mii de pelerini veniþi din toate colþurile þãrii, o partedintre aceºtia sosind în municipiul Curtea de Argeº încã de asearã, când au participat laprocesiunea cu moaºtele Sfintei Muceniþe Filoteea. Majoritatea celor prezenþi astãzi laSfânta Liturghie au avut ocazia sã se închine la racla cu Sfintele Moaºte aºezate foarteaproape de baldachin.

Sãrbãtorirea hramului principal închinat Adormirii Maicii Domnului aduce în fiecarean la Curtea de Argeº peste zece mii de pelerini. Aceºtia vin în cetatea Basarabilor datoritãevlaviei deosebite pe care o au faþã de Sfânta Muceniþã Filoteea, care s-a dovedit de multeori grabnic ajutãtoare celor aflaþi în necazuri ºi în suferinþe.

Peste numai cinci sãptãmâni Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº îºi vasãrbãtori al doilea hram închinat Sfântului Neagoe Vodã Basarab.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Mesajul Preafericitului PãrinteDANIEL, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, adresatparticipanþilor la manifestãrile LigiiStudenþilor Români din Strãinãtateorganizate la Bucureºti ºiMãnãstirea Putna, în perioada 12-16 august 2011:

Binecuvântãm ºi felicitãm pe toþiorganizatorii ºi participanþiicongresului Ligii Studenþilor Românidin Strãinãtate, care se desfãºoarã înperioada 12-16 august 2011 laBucureºti ºi Mãnãstirea Putna, unde seaflã ºi mormântul Sfântului Voievodªtefan cel Mare, “cea mai frumoasãicoanã a sufletului poporului român”,cum l-a numit Nicolae Iorga.

Comemorarea împlinirii a 140 deani de la Marea Serbare de la Putnadin 1871 este aducãtoare de speran?ãºi de bucurie. În 1871, tinerii, chema?ide Eminescu, Slavici ºi Xenopol, s-auadunat la Putna sã primeascãbinecuvântarea slãvitului Domnitor alMoldovei pentru „marea lor operã dectitorire a conºtiin?ei de sine aneamului românesc”.

Astãzi, ca ºi odinioarã, suflarearomâneascã simte nevoia sã cearã sfatºi ajutor Sfântului Voievod ?tefan celMare, avându-l ca rugãtor înainteatronului Preasfintei Treimi, dimpreunãcu toþi Sfinþii lui Dumnezeu.

Cinstirea memorieiBinecredinciosului Voievod ªtefancel Mare ºi Sfânt este în acelaºi timpun act de cult ºi de culturã. Istoria l-atrecut pe înþeleptul Domnitor în rândulmarilor conducãtori de Stat, viteji ºibiruitori; Biserica l-a trecut înrândurile sfinþilor apãrãtori aicredinþei creºtine ºi mari ctitori delãcaºuri sfinte (19 – 20 iunie 1992).

Pilda sa, luminã vie peste vremuri,ne cheamã la fapte ale credinþei,hãrniciei ºi vitejiei, sau ne mustrã dacãnu mai suntem neam de voievozi,creatori ºi apãrãtori ai valorilorinspirate din credinþã, speranþã ºiiubire creºtinã.

Ne bucurãm când tinerii Bisericiinoastre, în pofida crizei materiale ºispirituale pe care o traverseazãsocietatea actualã tot mai secularizatã,intensificã viaþa lor duhovniceascãprin mãrturie ºi misiune creºtinã, cufidelitate ºi dragoste faþã de valorileperene ale credinþei ºi neamului

românesc.Pelerinajul tinerilor români din

strãinãtate la Sfânta Mãnãstire Putnaeste o sfinþire a unitãþii româneºti decuget ºi simþire. Vã felicitãm cã a?ipãstrat acest profund sim?ãmânt, princare plecarea departe de ?arã nuînseamnã înstrãinare, ci înseamnã a

purta cu voi peste totcredinþa strãmoºeascã,casa pãrinteascã ºi?ara pitoreascã în carev-aþi nãscut, ca fiindodoare sfinte aleidentitãþii voastreprintre strãini, evitândîn acelaºi timpizolarea de cei de altneam ºi dizolvarea înalte etnii.

Cunoscând faptulcã este foarte greu sãtrãieºti departe de þarãprintre strãini, ºi, înspecial, departe de cei

dragi ai tãi rãmaºi în România,Biserica Ortodoxã Românã se roagãpentru poporul român de pretutindeniºi îndeamnã la rugãciune, lacomuniune ºi conlucrare frãþeascã petoþi românii de pretutindeni.

În acest sens, Biserica noastrã sestrãduieºte prin ierarhii ºi preo?ii eidin diaspora românã sã cultivepermanent darul comuniunii fraterneîntre cei de acelaºi neam ºi aceeaºicredin?ã. Ini?iativa voastrã, dragitineri români din strãinãtate, aratã cãiubirea de Patrie înseamnã în acelaºitimp rugãciune ºi gândire creatoare,afecþiune ºi acþiune pentru România.Comoara spiritualã a inimilor voastre,luminatã de credinþã ºi înþelepciune,poate deveni bucurie pentru prezentulºi viitorul României, dacã unimspiritualitatea cu ºtiinþa, unitatea cudemnitatea naþionalã, hãrnicia cudãrnicia.

Acum de hramul cel mare al SfinteiMãnãstri Putna, Maica Domnului, ceacare „întru adormire lumea nu apãrãsit”, ne cheamã pe toþi ca sã nerugãm ºi sã lucrãm împreunã, astfelîncât România sã fie cu adevãrat„Grãdina Maicii Domnului”, spaþiuromânesc binecuvântat ºi frumoscultivat spre slava lui Dumnezeu ºibinele nostru al tutror.

Ne rugãm Bunului Dumnezeu sãocroteascã pe toþi tinerii care s-auîntâlnit în rugãciune la MãnãstireaPutna, sã le dãruiascã sãnãtate ºimântuire, pace ºi bucurie sufleteascã,în?elepciune ºi spor de fapte bune,prin mijlocirea Preacuratei MaiciiSale ºi a Sfântului Voievod ªtefan CelMare, simbol al demnitãþii neamuluiomenesc.

Cu aleasã preþuire ºibinecuvântare,

†DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe

Române

SSÃÃRRBBÃÃTTOOAARREEAA AADDOORRMMIIRRIIII MMAAIICCIIII DDOOMMNNUULLUUIIPPRROOCCEESSIIUUNNEE CCUU MMOOAAªªTTEELLEE

SSFFIINNTTEEII MMUUCCEENNIIÞÞEE FFIILLOOTTEEEEAADuminicã seara, începând

cu ora 17.00, la Curtea deArgeº, pelerini din toatã þaraau participat la procesiunea cuMoaºtele Sfintei MuceniþeFiloteea, care au fost aºezatespre închinare în apropiereabaldachinului din faþacatedralei.

Chiriarhul EparhieiArgeºului ºi Muscelului, ÎnaltPreasfinþitul ArhiepiscopCalinic, împreunã cu unimportant sobor de preoþi ºidiaconi, a oficiat într-un spaþiuspecial amenajat lângã racla cu

Sfintele Moaºte, Slujba Vecerniei, urmatã de Litie, Acatistul Adormirii Maicii

Domnului ºi Utrenie.

Congresul Tinerilor Români de Pretutindeni la hramul Mãnãstirii Putna

TTIINNEERRII RROOMMÂÂNNII ÎÎNN RRUUGGÃÃCCIIUUNNEE ªªII CCOOOOPPEERRAARREE