CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 480 44 -- 1100 nnooiieemmbbrriiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

În anii 1970, Mãnãstirea Sihãstria era o adevãratã vatrãduhovniceascã. O simplã fotografie cu obºtea Mãnãstirii dinacea vreme mi-a readus în minte ºi în inimã acei frumoºi ani,dar ºi pe pãrinþii îmbunãtãþiþi care formau Sihãstria. Am refãcutfotografia în cartea „Pãrintele Cleopa Ilie, Prieten al Sfinþilorºi Duhovnic al credincioºilor, in memoriam”, editatã cubinecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel,mitropolitul de atunci la împlinirea a ºapte ani de la trecerea înveºnicie a marelui avvã, în capitolul final „Biografie înimagini”, la pagina 11, iar mai recent o vãd cu bucurie pecoperta unei cãrþi a Pãrintelui Nicolae Cãtãlin Lucian, intitulatãMonahismul moldav în primele decenii ale comunismuluiromânesc, editatã cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Teofan,Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei.

Privesc cu bucurie aceastã imagine ºi-mi amintesc, aproapecu exactitate, de toþi pãrinþii) ºi fraþii ce se osteneau, în aceaperioadã, în vatra de spiritualitate a renumitei mãnãstiri,aºezatã într-un „colþiºor de rai“, la confluenþa PârâuluiNegru cu Râul Secului, din Munþii Neamþului. Îmi amintesccum Pãrintele Ioanichie Bãlan, care, pe vremea aceea, seocupa de problemele administrative ale mãnãstirii, a adus unvestit fotograf de pe la Târgu Neamþ pentru a imortaliza„spre amintirea generaþiilor viitoare“, soborul pãrinþilor ºifraþilor Mãnãstirii Sihãstria ºi ai Schitului Sihla, „cãci, ziceael, timpurile sunt tulburi ºi nestatornice“. Într-adevãr, dupãmai bine de un an, aproape jumãtate din acele chipuriluminate nu mai erau în „Grãdina Maicii Domnului“ de laSihãstria. O parte dintre ei au plecat în lumea drepþilor, uniiau fost izgoniþi în „valea plângerii“ de „ighemonii“regimului totalitar comunist ateu, iar alþii trimiºi forþat pe laalte mãnãstiri.

Pãrinþii îmbunãtãþiþi ai Sihãstriei

Îi rememorez pe fiecare ca dintr-un pomelnic ºi-miamintesc de viaþa ºi virtuþile fiecãruia. În centrul imaginii seaflã chipul stareþului Arhim. Caliopie Apetrei, din familiamarelui povestitor I. Creangã, lângã el, Arhim, IoilGheorghiu, fostul stareþ al Sihãstriei. În stânga satreþuluiGaliopre, având chipuri iconice, Pãrinþii Cleopa llie ºi PaisieOlaru, duhovnicii mãnãstirii. În acelaºi rând cu ei, se maidistinge chipul pãrintelui Petroniu Tãnase, actualul egumen alSchitului Prodromu ºi cel al Pãrintelui Chirilã ªaramet, devenitieroschimonahul Calistrat, la Prodromu. Apoi, ceilalþi pãrinþiminunaþi: Ierom. Ieromim, lemnarul (când am plecat laSeminarul de la Mãnãstirea Neamþ mi-a fãcut o valiza imensãcare, goalã, cântãrea 11 kg); apoi, Ierod. Anton, pitarulmãnãstirii; monahul Ambrozie, chelarul; ieromonahiiVarsanufie ºi Iulian, duhovnici; ierom. Nazarie, pomelnicarul ºimonahul Silvestru, arhondarul; monahul Ignatie, paracliserul ºiceasornicarul; monahul Inochentie (fost frizer, ce aveaobligaþia, din când în când, spre regretul nostru, al celor tineri,sã ne tundã pãrul capului, pentru a nu fi descoperiþi de cãtre„împuterniciþii“ regimului cã facem parte din obºteamãnãstirii). Mai disting apoi, pe Ierodiaconii Macarie,ecleziarhul ºi Vartolomei, pictorul; monahii Victorin ºiDamian, bucãtarii; Nectarie Hanganu ºi Rasoforul NeculaiPleºcan (devenit Nicanor, duhovnicul actual de la AgapiaVeche), protopsalþii; Ciril Roºu, secretarul ºi Ilarion, trapezarul;Martmean pustnicul ºi Gherasim Bulearcã, ciobanul (apoiîngrijitorul bãtrânilor neputincioºi), îi vãd, apoi, pe bãtrâniimonahi Hariton ºi Filotei, Nicodim, Veniamin ºi PaisieNichitencu, care se rânduiau, din douã în douã ore, la bisericã,pentru cititul Psaltirii în timpul rãmas liber dintre sfinteleslujbe, îmi mai amintesc de Nicodim, fierarul ºi fratele Ionªova, inginerul mãnãstirii; apoi de fratele Nicolae ªerban(monahul Nicanor), vãcarul ºi Ioanichie Mutrescu, mecanicul(cel care, din tabla cutiilor de conserve confecþiona rame laicoane, care, apoi, erau distribuite de pãrintele Paisie ºi alþiduhovnici credincioºilor ce veneau, la spovedit.

„Singurul rai din care nu te poate izgoni nimeni!“

Între tinerii fraþi din fotografie, aºezaþi pe un covor lapicioarele pãrinþilor din conducerea mãnãstirii, mã aflu ºi eu.Fãceam parte din obºtea aceea minunatã. Cred cã Providenþa ºinu mãiestria fotografului-artist, a fãcut sã fiu aºezat lapicioarele pãrintelui Paisie Olaru ºi ale Pãrintelui Cleopa Ilie,cei mai mari duhovnici ai monahismului românesc din a douajumãtate a secolului 20. Pe atunci nu realizam, dar anul acesta,când se împlinesc 12 ani de la trecerea în veºnicie a pãrinteluiCleopa ºi 20 ani de la cea a Pãrintelui Paisie, îmi dau seama cã,acum 40 de ani, stãteam la picioarele unor sfinþi. Fotografia nu-idecât o amintire. O amintire emoþionantã, neºtearsã! Daramintirile plãcute nu-s altceva decât „singurul rai din care nu

te poate izgoni nimeni!“ Cine a avut imensa ºansã sã fie fiulspiritual al marelui Paisie Olaru ºi pregãtit la ºcoaladohovniceascã a Pãrintelui Cleopa Ilie nu poate uita niciodatã.Viaþa pãmânteascã se scurge repede, asemenea unui fir care iesedin caierul vremii ºi se deapãnã pe ghemul veºniciei, dar unorane rãmâne în suflet imaginea paradigmaticã a acestor mariînvãþãtori ºi îndrumãtori, ce au exercitat asupra noastrã aceapaternitate spiritualã care ne-a marcat viaþa ulterioarã. Deaceea, spun adesea cã la baza formãrii mele pentru viaþamonahalã stã învãþãtura primitã la ºcoala duhovniceascãa Pãrintelui Cleopa ºi povãþuirile sfinte ale Pãrintelui Paisie.

Pãrintele Paisie a fost duhovnicul harismatic a zeci demii de credincioºi, cãlugãri ºi preoþi. Mã numãr printre aceºtia.Îmi amintesc cã în septembrie 1969, când am intrat în obºteaMãnãstirii Sihãstria, Pãrintele Caliopie Apetrei, stareþul deatunci, mi-a dat primele porunci, indispensabile începãtorilor:„Frate Ilie, pentru ascultare în gospodãrie sã te adresezi,economului, Pãrintelui Citorin; când ai nevoie de celenecesare, chelarului, Pãrintelui Ambrozie; pentru învãþãturi ºisfaturi duhovniceºti, Pãrintelui Cleopa; pentru rânduialabisericii, eclesiarhului mare, Pãrintelui Macarie; pentru celecãrturãreºti, Pãrintelui Petronie, iar ca duhovnic sã iei pePãrintele Paisie.”

Aºa am fãcut!

Dialogul emoþional al inimiiAveam aproape 15 ani.Aº putea spune cã ºtiam ceva despre viaþa cãlugãreascã dar

ºi despre þelul în care trebuie fãcutã spovedania. Erau lucruri

despre care auzisem acasã, cãci veneam dintr-o familieevlavioasã, iar între rudeniile mele apropiate au fost ºi suntfoarte mulþi cãlugãri. Totuºi, prima spovedanie la PãrintelePaisie m-a marcat foarte mult ºi mi-a rãmas ca o icoanã. Câtãpace ºi liniºte mi-a vãrsat în suflet acest om al lui Dumnezeueste greu de spus. Nu pot uita niciodatã. Cu puþine cuvinte,Pãrintele Paisie reuºea sã-þi ridice moralul ºi te izbãvea dedeznãdejde. Dezlegarea lui te fãcea sã te simþi într-un colþiºorde rai ºi-þi umplea sufletul de bucurie cereascã. Convorbireaduhovniceascã cu sfinþia sa era un dialog emoþional, al inimii,al bucuriei ºi iubirii paradiziace. Era un dialog filocalic,harismatic, plin-de încredere ºi dãtãtor de nãdejdea mântuirii.El nu vorbea aproape niciodatã despre diavol ºi iad, ci despreflori ºi luminã, îngeri ºi sfinþi, Mãicuþa Domnului ºi slava luiDumnezeu, De aceea ºi salutul sãu obiºnuit, dupã fiecarespovedanie, era mereu acelaºi: „Sã ne întâlnim la uºa raiului!“

Dumnezeu a dorit sã deprind bine felul de „a fi“ alPãrintelui Paisie. Ajunsesem sã cunosc mersul sãu, ostenealaºi programul sãu zilnic. Acestea pentru cã, din primele zile alevieþii mele în obºtea Mãnãstirii Sihãstria, chilia mea eraperete în perete cu cea a Sfinþiei Sale. Pãrintele economVictorin, mi-a rânduit ascultarea în gospodãria anexã amãnãstirii. Mi-a încredinþat, „spre pãstorire“ cârlanii ºiberbecii, iar chilia mi-a fixat-o mai aproape de grajd, cufratele Dumitru Asoltanii (din cãlugãrie Dometian). Îmiamintesc cã, în anii 1969-1970, în corpul acela de chiliilocuiau urmãtorii pãrinþi: pãrintele Climent Hotnog, ajutor deeconom; pãrintele Ieronim Molmaciu, cel care m-a învãþat sãcitesc slova chirilicã; fratele Nicolae ªerban (Nicanor), ºiPãrintele Paisie.

Deoarece chilia mea era perete în perete cu cea a pãrinteluiPaisie, avem ºansa sã-i cer binecuvântare în fiecare zi ºi sã-iurmãresc lucrarea duhovniceascã.

În fiecare noapte când mã alungeam pentru odihnatrupului vlãguit de truda de peste zi, ºtiind cã dincolo deperete este Pãrintele, aºezat pe scaunul sãu de spovedanie ºide rugãciune, aveam, uneori, impresia cã stau la pieptul sauascultându-i bãtãile inimii. Inima sa bãtea, parcã, în acelaºiritm cu inima mea.

Lumina chiliei sale nu se stingea niciodatã

Vedeam în fiecare zi ºi noapte ºiruri neîntrerupt decredincioºi din toate categoriile sociale trecând spre chiliaPãrintelui. Lucrarea lui era mereu aceeaºi: sã primeascã pe toþila scaunul de spovedanie ºi sã citeascã rugãciuni pentru diferitetrebuinþe. Câþi oameni or fi îngenuncheat sub epitrahilul sãu?

Numai Dumnezeu ºtie!Vremurile erau confuze ºi tulburi. Comunismul ateu

constrânsese Biserica Ortodoxã sã-ºi desfãºoare o succintãactivitate liturgicã, doar în cadrul lãcaºurilor de închinare.Cateheza era interzisã în locuri publice. Însã, Dumnezeu, pentrua menþine vie spiritualitatea poporului credincios, care în marealui majoritate nu a voit sã-ºi plece genunchii lui Baal, ici ºicolo, în þara asta binecuvântatã, a trimis aceºti minunaþiduhovnici misionari, care au povãþuit poporul cu dreaptaînvãþãturã ºi i-a arãtat calea spre Hristos. Numai aºa nu ne-ampierdut orientarea în istorie ºi asemãnarea cu Dumnezeu. Întretoþi aceºti aleºi excela, de bunã seamã, Pãrintele Paisie.Învãþãtura sa nu era sofisticatã, ci simplã dar pãtrunzãtoare.Cuvintele lui erau pline de har ºi purtau ceva din mireasmaveºniciei. Nu era zi lãsatã de la Dumnezeu sã nu vinã cineva lachilia sfinþiei sale. Primea pe toþi cu aceeaºi bucurie seraficã ºifliecare pleca iarãºi la ale sale cu o floare în suflet culeasã dinacel „colþiºor de rai“ al chiliei Pãrintelui Paisie.

- continuare în pagina 3 -† Ioachim Bãcãuanul

Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului

AAccuumm 4400 ddee aannii ssttããtteeaamm llaa ppiicciiooaarreellee uunnuuii ssffâânntt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. Cel crescut în„ºcoala” iubirii de strãini

Iar cei doi îngeri au venit în Sodomaseara. ªi vãzându-i Lot s-a sculat întruîntâmpinarea lor (Facere 19, 1).

Iatã virtutea ºi a dreptului acesta care n-aajuns un pãcãtos, deºi a trãit în mijloculatâtor cãlcãtori de lege, ca oarecând Noe.Pentru aceasta ne-a arãtat ºiScriptura timpul când au sositîngerii, seara, ca sã ne arate mareaiubire de strãini a lui Lot.

În toate reacþiile lui searatã „ºcolit” la înalta ºcoalã avirtuþii unchiului Avraam, cãciveghind în prag ºi vãzându-i, n-aaºteptat sã batã la uºa lui, ci,întocmai ca ºi patriarhul, fãrã sã ºtiecine sunt cei care veneau, cisocotindu-i simpli cãlãtori, a ieºitîntru întâmpinarea lor ºi s-aînchinat cu faþa la pãmânt, ºi a zis:Iatã, Domnilor, abateþi-vã la casaslugii voastre ºi rãmâneþi ºispãlaþi-vã picioarele voastre, iardimineaþa, sculându-vã, veþi pleca îndrumul vostru (Facere 19, 2).

Covârºitoare smerenie, îi numeºtepe ei domni, iar pe sine, sluga lor,arãtându-se întru toate respectând „metoda”lui Avraam.

ªi ei i-au zis: Nu, ci vom rãmâne în piaþã.Când a vãzut cã îl refuzã dupã atâtarugãminte, Lot nu s-a descurajat, n-arenunþat la gândul lui, ºtiind înainte vreme cãnumai cu sila se ia Împãrãþia Cerurilor(Matei 11, 12), nu i-a mai rugat, ci îi silea peei. Drumeþii când au vãzut cã i-ar fi bãgat încasã chiar fãrã voia lor s-au abãtut la dânsulºi-au intrat în casa lui. ªi le-a dat de bãut,

le-a copt azime ºi au mâncat ei (Facere 19,3).

Pripa, precipitarea cu care procedeazã Lotvãdeºte tensiunea în care încerca el sãîmplineascã iubirea de strãini, dar în situaþiapãcãtoºeniei locului, virtutea aceasta lua maidegrabã aspectul grijii ºi al ocrotiriitrecãtorilor în faþa nebuniei sodomiþilor. Dinpricina rãutãþii nelegiuiþilor stãtea dreptulLot pânã seara la poarta Sodomei, ca sã nulase sã cadã vreun trecãtor în laþurile acelora.

b. Jertfelnicul Lot aratãadevãrata prietenie

Iar bãrbaþii cetãþii, sodomiþii, auînconjurat casa de la tânãr pânã la bãtrân,tot poporul împreunã, ºi-l strigau pe Lot ºi-iziceau: Unde sunt bãrbaþii care au intrat latine noaptea? Scoate-i la noi ca sã neîmpreunãm cu ei! (Facere 19, 4-5). Iatãnebunie lipsitã de orice iertare a sodomiþilor.

Nu numai tineretul îndrãgea aceste faptenelegiuite, ci ºi bãtrânii, tot poporul era lipsitde ruºine.

Lot, ieºind la ei, înaintea uºii, a tras uºadupã el ºi le-a zis: Nicidecum, fraþilor, sã nufaceþi rãutatea aceasta. Am douã fete, caren-au cunoscut bãrbat, mai degrabã vi le scotpe acelea, sã faceþi cu ele ce veþi vrea, numaioamenilor acelora sã nu le faceþi nimic(Facere 19, 7-8).

Virtutea aceasta este cu mult mai maredecât aceea a iubirii de strãini, cãciscrie cã mai mare dragoste decâtaceasta nimeni nu are, decât casufletul lui sã ºi-l punã pentruprietenii sãi (Ioan 15, 13). ªi cine arputea vorbi dupã vrednicie dedragostea dreptului acestuia, care nuºi-a cruþat nici fetele sale, numai casã nu facã necinste oaspeþilor pecare-i adusese sub acoperiºul caseilui.

c. PierdereaSodomei

Aceia, ca înebuniþi de diavol, i-austrigat lui Lot: Du-te încolo! Ai venitsã locuieºti aici sau sã ne judeci?Acum dar, te vom chinui mai rãu petine decât pe aceia (Facere 19, 9).Atunci s-au descoperit ºi drumeþii pe

ei înºiºi. Vãzuserã cã dreptul a fãcut tot cestãtuse în puterea lui, de aceea îºi aratãputerea lor, ca sã apere pe drept, care eratiranizat de furia acelora. Iar bãrbaþii aceia,întinzând mâinile au tras pe Lot spre ei încasã ºi au închis uºa casei. Iar pe nelegiuiþiicare erau la uºa casei i-a lovit cu orbire dela cel mai mic la cel mai mare ºi se osteneaucãutând uºa (Facere 19, 10-11).

Li s-a luat vederea ca sã afle cã nu-s deniciun folos ochii trupeºti, dacã sunt oarbeprivirile minþii. N-au orbit numai, ci au

pierdut ºi puterea trupurilor lor.Când Lot a vãzut cine erau de fapt

drumeþii ºi cã mare era puterea lor, a rãsuflatuºurat. ªi ei au zis cãtre el: Ai pe cineva aiciîn oraº, ginere sau fii sau fete sau pealtcineva? Scoate-i din locul acesta cã-l vompierde.

ªi Lot a ieºit grãind cãtre ginerii sãi carese logodiserã cu fetele lui ºi le-a zis: Sculaþi-vã ºi ieºiþi din locul acesta, cã Domnul vapierde cetatea! Dar ginerilor li s-a pãrut cãglumeºte.

Iar în revãrsatul zorilor grãbeau îngeriipe Lot: Scoalã-te, ia pe femeia ta ºi pe celedouã fete ale tale. L-au apucat de mânã ºiscoþându-l afarã, au zis: Mântuieºte-þisufletul tãu, sã nu te uiþi înapoi, nici sã staiîn vreun loc de pimprejur, ci în muntemântuieºte-te ca sã nu fi prins împreunã cuei.

Iar Lot, pentru cã se temea cã nu poateajunge în munte în locul hotãrât de îngeri lespune: Rogu-mã, Doamne, pentru cã a aflatsluga Ta milã înaintea Ta, neputând ajungeîn munte, ca nu care cumva sã mã ajungãprimejdie ºi sã nu mor, iatã o cetate maiaproape; sã fug acolo ºi sã mã izbãvesc.

ªi i-a zis îngerul: Iatã, îþi cinstesc faþaºi-þi împlinesc acest cuvânt, sã nu pierdcetatea de care grãieºti.

Rãsãrea soarele pe pãmânt când Lot intraîn Þoar. ªi atunci Domnul a slobozit pesteSodoma ºi Gomora ploaie de puciosã ºi focdin cer. ªi a pierdut cetãþile acestea ºi toatelocurile de primprejur ºi pe toþi cei celocuiau în oraºe ºi tot ce rãsãrea dinpãmânt. Femeia lui Lot s-a uitat însã înapoiºi s-a prefãcut în stâlp de sare (Facere 19,12-26) cunoscându-ºi îndatã pedeapsa, ca totcel care alege sã ispiteascã pe Dumnezeuiscodind poruncile Lui, în loc de a le împlinicu credinþã ºi ascultare nestrãmutatã.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XL)

LLLLooootttt ,,,, îîîînnnnvvvvããããþþþþããããcccceeeelllluuuu llll lllluuuu iiii AAAAvvvvrrrraaaaaaaammmm îîîînnnntttt rrrruuuu vvvv iiii rrrr ttttuuuutttteeee

Dupã rânduiala slujbei la vreme de bolimolipsitoare, urmeazã douã rugãciuni alcãtuite de„sfinþitul patriarh Filotei”. Rugãciunile suntprecedate de o ectenie scurtã, dar sugestivã: „Culacrimi de umilinþã ºi cu inimã înfrântã, plecândgenunchii sufletelor ºi ai trupurilor noastre,Domnului sã ne rugãm” ºi, îngenunchind cu toþii,cler ºi credincioºi, arhiereul sau preotul va citicele douã rugãciuni. În prima este descris unpeisaj macabru în care s-a ajuns în urmamolimelor care au pustiit locurile pe unde autrecut bolile molipsitoare: „S-au pustiit cetãþile,s-au stricat târgurile; praznicele cele sfinþite ºislujbele ºi frumuseþea cântãrilor dumnezeieºti, înbunã parte au tãcut; case frumoase ºi mari, dupãcum zice Scriptura, au pierit ºi nu este cine sã

locuiascã în ele.” ªi, deºi autorul rugãciuniirecunoaºte cã „toate acestea sunt plata rãutãþiinoastre”, se roagã marii milostiviri a luiDumnezeu „care nu vrea moartea pãcãtosului, cisã se întoarcã ºi sã fie viu” pentru cã la„Dumnezeul iubirii ceea ce nu e cu putinþã laom, este cu putinþã la El”. În cea de a douarugãciune sunt descrise fãrãdelegile ºirãutãþile care au cuprins poporul creºtin:„Noi, ticãloºii, purtãm numai cu numele ºi învorbe cinstita Evanghelie ºi adevãratulcreºtinism. Mâinile noastre s-au nevoit spretoatã rãpirea ºi lãcomia; picioarele au fostgrabnice ºi îndrãzneþe spre toatã nedreptateaºi rãutatea, gata a merge ºi a cãlca parteafraþilor ºi a mânca pe sãraci.” Cu toate

acestea, „cu inimã umilitã sunt aduse rugãciuni”pentru a opri bãtaia cea cu dreptate”. „Pentru aacoperi marea cea amarã a rãutãþilor”, autorulrugãciunii mãrturiseºte cã „avem pilde mari ale

iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate,pe vameºi ºi pe fiul cel desfrânat, care ne-auîntrecut pe noi, ticãloºii, ºi în împãrãþia cerurilorînainte au ajuns”. Dar, „ca îndurare ºi milostivire

mai avem ºi crucea ºi moartea cea debunãvoie; luptele apostolilor, sudorilecuvioºilor, sângele mucenicilor ºi, maiînainte de toate, ai nãdejdea ºi mântuireacea de obºte a tuturor, pe Nãscãtoarea deDumnezeu, care mai presus de fire Te-anãscut”. Aºadar, avem douã rugãciuni plinede umilinþã ºi pocãinþã pe care le-a compuspatriarhul Filotei, rugãciuni în care se ceremilostivirea lui Dumnezeu faþã de poporulSãu.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuitRRuuggããcciiuunnii llaa nnããpprraassnniiccaa

mmooaarrttee ddee bboollii mmoolliippssiittooaarree

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

- continuare din pagina 1 -

Niciodatã nu am vãzutlumina stinsã în chilia lui!

Îmi amintesc cã dupã ce am coborât de la stânã (eranoiembrie 1969), pãrintele econom mi-a dat ascultare la grajd.Îngrijeam cele 25 de vaci ale mãnãstirii. Muncã grea pentruvârsta mea fragedã. Pãrintele Paisie ºtia foarte bine acest lucru.De aceea îmi doza canonul în funcþie de munca prestatã peste zi.Nu puteam sã merg tot timpul la Utrenia de la miezul nopþii, cidupã aceea. Cãtre ora 1.30 clopotaru venea ºi mã trezea pentru apleca la bisericã, la Psaltire. De fiecare datã mã întâlneam cuPãrintele Paisie care se întorcea de la slujba Utreniei, dacãeventual nu avea pe nimeni la spovedanie, pentru cã uneorispovedea ºi în timpul Utreniei, iar alteori, toatã noaptea. În oricecaz, cãtre orele 5.00 când mã întorceam de la bisericã, prinfereastra pãrintelui Paisie se vedea aceeaºi luminã suavã, luminãlinã, angelicã. Pãrintele era la rugãciune. Nu ºtiu când dormeaacest om!

Pe vremea aceea nu slujea Sfânta Liturghie singur, ci foarterar, doar în sobor. Nu lipsea însã niciodatã de la rugãciuneacomunã. Dupã rânduiala mãnãstirii, ziua de vineri eraconsacratã spovedaniei. Pãrintele Paisie venea la bisericã ºi citeamolitva de spovedanie, apoi pleca la chilie sã primeascã pãrinþiiºi fraþii pentru spovedania sãptãmânalã.

Dumnezeu îi dãruise darul înainte vederii.

S-a spus ºi se spune cã Pãrintele Paisie era vãzãtor cu duhul. Da, cred cã era!ªi iatã de ce!Îmi aduc aminte cã, în vara anului 1970, economul, mi-a

încredinþat îngrijirea viþeilor mãnãstirii. Plecam de dimineaþã cuei prin codru din jur, înspre Schitul Sihla. Pânã la amiazãajungeam în preajma peºterii Sfintei Teodora, unde intram cusfialã sã mã rog puþin, apoi continuam cãtre Poiana Pustnicilor ºiRâpa lui Coroi. Hãlãduiam singur ºi nestingherit de nimeni. Casã nu mã înspãimântez de fiarele sãlbatice, pãrintele Paisie îmidãdea sfatul sã repet mereu „Doamne Iisuse...“ pentru a mãdeprinde cu formula isihastã. Dar mintea mea zburdalnicã maifugea spre anii de copilãrie ºi satul natal, iar în loc de „Doamne,Iisuse“ mai cântam câte un cântec popular ºi nu numai. ªtiambine cã în codrii aceea seculari -nu mã auzea nimeni. Însã, maremi-a fost mirarea ca, într-o zi, la spovedanie, Pãrintele Paisie sã-mi spunã: „Frate llie, lasã de acum cântecele populare ºideprinde-te cu cântãrile bisericeºti. Învaþã sã cânþi „ApãrãtoareDoamnã“, „Sfinte Dumnezeule“, „Lumina linã“, Tropare,Psalmi........cã împreunã cu tine, în chip nevãzut, cântã ºi îngeriiîn ceruri. Numai aºa ai sã devii un bun slujitor în Biserica luiHristos“. Nu ºtiu dacã am devenit un „bun slujitor în Bisericalui Hristos“, dar de un lucru mi-am dat seama cã Pãrintele Paisieera vãzãtor cu duhul!

În susþinerea argumentãrii mele mai amintesc un fapt.Pãrintele Ioanichie Bãlan, la trei ani dupã trecerea în veºnicie aPãrintelui Paisie, în anul 1993, cu binecuvântarea PreafericitulPãrinte Daniel, pe atunci, a scris o carte intitulatã „PãrintelePaisie Duhovnicul“. În capitolul, „Sfaturi ºi cuvinteduhovniceºti la Pãrintele Paisie“, pag. 12, citim urmãtoarele :

„În vara anului 1990 a venit în pelerinaj pe la mãnãstirile dinMoldova un tânãr ortodox, arhitect la Paris. Ajungând ºi laMãnãstirea Sihãstria, a auzit de vestitul duhovnic Paisie ºi dorea

sã-i cearã un sfat duhovnicesc. A fost primit cu dragoste debãtrânul.

-Pãrinte Paisie, a întrebat tânãrul pelerin prin translator, nuºtiu ce sã fac în viaþã, sã mã cãsãtoresc sau sã mã fac monah?

-Câþi ani aveþi, a întrebat Pãrintele Paisie?-Am 31 de ani, pãrinte!- Dacã a trecut vremea de cãsãtorie, du-te la mãnãstire, fa-te

cãlugãr ºi slujeºte lui Hristos cã vei avea mare platã în ceruri!Întorcându-se în patria sa, acest tânãr nu mai avea liniºte în

suflet Cuvintele Pãrintelui Paisie ºi glasul Duhului Sfânt îlchemau sã renunþe la toate ºi sã se facã monah. Dupã câtevaluni a intrat în obºtea Mãnãstirii Sihãstria ºi astãzi (1993 n.n)este ierodiacon ºi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru harulprimit“.

Aºa scria Pãrintele Ioanichie în anul 1993. Iar eu mai pot

adãuga la aceastã mãrturie a Pãrintelui Ioanichie cã „vederea înduh“ a Pãrintelui Paisie nu s-a încheiat atunci când tânãrul acelaa fost hirotonit întru ierodiacon de cãtre Pãrintele PatriarhDaniel, ci la 6 mai 2005, când în ziua „Izvorului Tãmãduirii“ afost hirotonit, tot de Preafericirea Sa, împreunã cu alþi ierarhi(între care mã aflam ºi eu), episcop, pentru MitropoliaRomânilor din Europa Occidentalã ºi Meridionalã. Este vorba dePS Marc (Alric) Nemþeanul, fostul arhitect, nãscut în mijloculParisului, nu departe de „Jardin de Louxembourg“. Cine ºtiaatunci, în 1970, cã drumul meu, fratele Ilie, pãstorul oilor ºiviþeilor Mãnãstirii Sihãstria în codrii Carpaþilor ºi al lui Marc,arhitectul din Paris, aveau sã se intersecteze în anul 1990? În acelan, într-adevãr, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel m-a trimis,din mijlocul Carpaþilor în mijlocul Parisului pentru aprofundareastudiilor de teologie, iar pe arhitectul Marc Alrik 1-a chemat dinmijlocul Parisului în mijlocul Carpaþilor sã devinã cãlugãr, laSihãstria. ªtiam cã psalmistul a spus: „Paºii omului de laDomnul se îndrepteazã“. Dar, Pãrintele Paisie ºtia ºi el acestlucru, dinainte!

Aºadar, cine mai poate spune cã Pãrintele Paisie nu era un om

cu viaþã sfântã ºi nu avea darul înainte vederii? De aceea, credcã, atunci când Biserica va decide sã se înceapã o lucraresistematicã de întocmire a documentaþiei de canonizare aPãrintelui Paisie Olaru, multe din mãrturii ca acestea vorconstitui unul din criteriile doveditoare ale declarãrii lui ca sfântcuvios, isihast al Bisericii noastre Ortodoxe,

Viaþa lui era o LiturghieAm mai remarcat ceva la Pãrintele Paisie!Cunoºtea pe fiecare persoanã în cele mai mici detalii. Mã

miram cum þine minte numele fiecãrui credincios, tainele vieþiiºi lucrarea fiecãruia. Spre exemplu, îmi aduc aminte cã PãrintelePaisie ca ºi Pãrintele Cleopa nu era pentru împãrtãºania deasãsau rarã, ci cu dreaptã socotinþã ºi conºtientã. De obicei, cei carenu erau hirotoniþi, fraþii ºi cãlugãrii ºi unii credincioºi, trebuiausã se împãrtãºeascã, cu regularitate, cam la patruzeci de zile.

Preocupat cu ascultãrile zilnice în gospodãria mãnãstirii, într-o searã, când am trecut, ca de obicei, sã iau binecuvântare de laPãrintele, îmi spune: „Frate Ilie, au trecut, iatã, patruzeci de zileºi nu te-ai pregãtit pentru Sfânta Împãrtãºanie”. Pãrintele ºtia cãneglijasem esenþialul vieþii. Am înþeles cã, în preajma acestuimare avvã, nu puteai sã disimulezi ceva sau sã te eschivezi denon-esenþial în efemera aventurã terestrã.

Pãrintele Paisie era ºi om al rugãciunii neîncetate. Ajunsese lastarea de rugãciune curatã, fãrã expresii ºi gesturi. Îmi amintesccã de multe ori se retrãgea la „Sihliºoara” lui, cum îi plãcea sã-i spunã Pãrintele Schitului Sihla, ºi se adãpostea la chilia de sus,de sub stâncile care ocrotesc acel schit, nu departe de bisericuþaSfintei Teodora fãcutã dintr-un singur brad. Pânã la biserica„Sfântul Ioan Botezãtorul”, din vale, cobora poteca construitãdin trepte. Dupã ce participa la sfintele slujbe, urca înapoi lachilie. L-am vãzut de multe ori urcând sau coborând. Pãstraacelaºi ritm molcom de parcã spunea o rugãciune la fiecaretreaptã a potecii. Înþelegeam, prin aceastã, cã toatã viaþa lui era orugãciune, o liturghie, asemenea sfinþilor filocalici. Nimic nu erade prisos sau disimulat în viaþa lui. Cred cã avea dobânditã, dupãatâta experienþã isihastã, ceea ce spun Sfinþii Pãrinþi„rugãciunea inimii”, iar aceastã rugãciune continuã fãcea sã seîntrezãreascã pe clipul lui acea teofanie permanentã, care-i dãdeaatâta liniºte, atât sieºi cât ºi celor ce-i veneau în preajmã-i cuinimã curatã.

Când citea moliftele de spovedanie credincioºilor, adãuga ºialtele pentru diferite trebuinþe. Dãdea impresia cã ºtie necazul ºidurerea fiecãruia!

ªtia sã fie acelaºi pentru toþi ºi diferit pentru fiecare.

Marea înserareDe la o anumitã vârstã, Pãrintele Paisie vedea foarte puþin cu

ochii trupeºti. Reuºea însã sã spunã textul rugãciunilor pe de rostcu aceeaºi voce caldã ºi aceeaºi cursivitate. Dupã anii 1980, nul-am mai vãzu, citind rugãciunile din vreo carte. Cu toate cãþinea cartea în mânã, nu citea din ea pentru cã totul venea, dininima lui inundatã de Duhul Sfânt.

La vârsta de 90 de ani, se simþea obosit pentru cã durerilefizice îi vlãguiau trupul ostenit de ascezã. Cu toate acestea,primea ºi ... tot primea ... pe copii lui Dumnezeu la dulce sfãtuireduhovniceascã. Pânã când a venit ºi pentru el „marea înserare“.

Pentru Pãrintele Paisie, ziua de 18 octombrie 1990 a fost zi dePaºte, adicã de trecere din aceastã lume coruptibilã la ceaincoruptibilã, unde a început sã se odihneascã pânã la înviereacea de obºte.

Acum nu ne mai dã sfaturi, dar ne priveºte cu dragoste dinceruri. De acolo observã dacã împlinim pe cele ce ni le-a dat ºise roagã pentru ca nici unul dintre ucenicii sãi sã nu piarã, ci sãintre în viaþa veºnicã, alãturi de el.

Cuvioase Pãrinte Paisie, roagã-te pentru noi!

† Ioachim BãcãuanulEpiscop vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului

AAccuumm 4400 ddee aannii ssttããtteeaamm llaa ppiicciiooaarreellee uunnuuii ssffâânntt

Rugãciunea este esenþa vieþii creºtine, este caleaprin care sufletul nostru se purificã ºi urcã încomuniune spre treptele înduhovnicirii. De aceea s-aspus cã cel ce se roagã este teolog, pentru cã teologulnu vorbeºte doar despre Dumnezeu, ci vorbeºte cuDumnezeu. Rugãciunea are deci o esenþã dialogalã,consfinþitã prin Întruparea lui Hristos. S-a cãutat a sestabili raportul dintre rugãciune ºi gândire, astfel, înºtiinþã esenþialã este raþiunea autonomã care cautã sãsintetizeze datele simþurilor obþinând teoriiexplicative pentru diferite grupe de fenomene. Dardincolo de raþiunea autonomã ºtiinþificã, în teologieechivalentul demersului raþional este actul rugãtor caexperienþã a întregii persoane umane sprijinite de

prezenþa harului divin.S-a pus întrebarea dacã rugãciunea este un act al

gândirii. Rugãciunea presupune o reciprocitate dedeschidere între om ºi Dumnezeu, o întâlnire bazatã înprimul rând pe trãire: „O rugãciune nu are sens decâtdacã este trãitã. Dacã rugãciunea nu este trãitã, dacãviaþa ºi rugãciunea nu se întrepãtrund complet,rugãciunea nu este altceva decât un madrigal politicospe care-l oferim lui Dumnezeu când îi acordãm puþintimp” (Adrian Lemeni, Teologie ortodoxã ºi ºtiinþã).

Rugãciunea depãºeºte raþiunea epistemicã, ea estesupraraþionalã. Dacã demersul ºtiinþific este unulorizontal, îndreptat spre investigarea fenomenelor,calea rugãciunii este verticalã, în cãutarea unirii dupã

har cu Creatorul. De aceea, Mântuitorul a spus cãtrebuie sã ne rugãm neîncetat. Liniºtea deplinã estecondiþia esenþialã a rugãciunii, odatã cu depãºireafurtunii patimilor ºi a pãcatelor care obstaculeazãdialogul. Prin rugãciune, omul trece în modperseverent de la sufletesc, la nivelul duhovnicesc, seproduce astfel transcederea de la momentulpsihologic spre spaþiul de trãire al Duhului Sfânt.Cum spune bãtrânul Iosif Isihastul, trãitor în MunteleAthos, rugãciunea se spune cu cuvântul lãuntric.Începutul rugãciunii constã într-o rãstignire a minþiireferitor la categoriile lumii, începutul ei este de fapto formã de nongândire. Dar mintea se deschide treptat

harului divin, astfel cã se produce o transcedere aminþii în care naturalul este impregnat de har, astfel cãmintea rugãtorului lucreazã supraraþional, este vorbade un extaz al tãcerii interioare ca oprire a cugetãrii înfaþa misterului divin. Astfel cã mintea, golitã de oriceconþinut, este supraplinã de o Prezenþã dumnezeiascã.De aceea, rugãciunea nu poate fi decât teonomã, adicãsupusã legii lui Dumnezeu.

Revenind la raþiunea ºtiinþificã, aceasta esteautonomã faþã de orice raportare la divinitate,gândirea teologicã aflându-se la polul opus. Aºa cuma spus gânditorul Horia Roman Patapievici fãcânddistincþia strictã între ºtiinþã ºi teologie: „limitaautonomiei este teonomia, iar negarea teonomiei esteautonomia” (Ibidem, pag. 292).

Dar omul de ºtiinþã poate fi în paralel ºi un trãitorºi un rugãtor autentic. ªi pentru cã existã nenumãrateexemple de savanþi trãitori creºtini, nu este necesarã orupturã interioarã între omul de ºtiinþã ºi teolog.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Teonomie ºi autonomie

RRuuggããcciiuunnee ººii rraaþþiiuunnee ººttiiiinnþþiiffiiccãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Într-o picturã din secolul al XV-lea (Quattracento florentin), AndreaVerrochio a înfãþiºat un tânãr ºi un înger care pornesc la drum. Tânãrulse numeºte Tobie, dar îngerul care îl însoþeºte sã fie unul oarecare?Tabloul (expus la National Gallery din Londra) ne duce cu gândul tocmaila Cartea lui Tobit din ale cãrei pagini descoperim cã acel înger este defapt Sfântul Arhanghel Rafail , supranumit ºi Vindecãtorul luiDumnezeu. Apoi, citind întreaga istorie a personajului biblic amintit maisus, aflãm despre rolul pe care acest Sfânt Arhanghel în are în viaþa celorcare cred în Dumnezeu ºi slãvesc numele Sãu prin fapte, gânduri ºicuvinte.

Orânduiþi de Domnul spre a purta de grijã planetei noastre, SfinþiiArhangheli împreunã cu Începãtoriile ºi cu Îngerii sunt împlinitoriivoinþei ºi iubirii divine, situându-se mereu, în chip nevãzut în preajmaoamenilor.dacã Sfântul Arhanghel Mihail este un slujitor al Legii, iarSfântul Arhanghel Gavriil poartã ºi numele de înger al Darului, SfântulArhanghel Rafail este cunoscut drept îndrumãtor pe calea mântuiriinoastre. „Bucurã-te, cel ce porþi toiagul drumeþului, învãþându-ne sãpãºim numai pe calea ce duce psre mântuire” (Acatistul SfântuluiArhanghel Rafail, Icosul 7). În ipostaza descrisã de acest icos, SfântulArhanghel este reprezentat într-o frescã din Bazilica San Francesco,Biserica din Assisi, autorul fiind pictorul Cimabue din Duecentulflorentin (sec. XI-XII).

Dreptul Tobit, deºi încercat de greutãþiele robiei asiriene, ca ºi desuferinþa trupeascã (capãtã o boalã de ochi) nu înceteazã a-L binecuvântape Dumnezeu, aºteptând îndurarea Lui. ªi, într-adevãr, ajutorul TatãluiCeresc nu întârzie. Deoarece Tobit L-a slãvit pe Domnul prin toate

faptele sale de milostenie, povãþuindu-l ºi pe fiul sãu, Tobie, cum sãurmeze poruncile dumnezeieºti, Stãpânitorul cerului ºi al pãmântului îltrimite pe Sfântul Arhanghel Rafail pentru a le fi de folos acestor oamenicredincioºi. Însoþindu-l pe tânãrul Tobie în cãlãtoria lui spre RagheºulMediei, Sfântul Arhanghel Rafail s-a dovedit a fi un dezlegãtor aluneltirilor demonice (prin arderea mãruntaielor de peºte), un tãmãduitoral durerii trupeºti (îl vindecã pe Tobit de albeaþa ochilor, folosind alifiedin fierea aceluiaºi peºte), dar ºi un cãlãuzitor spre împlinirea vrerii luiDumnezeu.

Fiind un mesager al cererilor noastre cãtre Domnul, SfântulArhanghel Rafail i-a povãþuit pe oameni ºi în ce mod sã-L slãveascã peDumnezeu în rugãciune: „Binecuvântaþi pe Dumnezeu, slãviþi-L ºicunoaºteþi slava Lui ºi mãrturisiþi înaintea tuturor celor vii ce a fãcut Elpentru voi” (Tobit 12, 6). Iatã cum acest Sfânt Arhanghel îºi descoperãidentitatea ºi rolul sãu: „Eu sunt Rafail, unul din cei ºapte sfinþi îngeri,care ridicã rugãciunile sfinþilor ºi le înalþã înaintea slavei Celui Sfânt”(Cartea lui Tobit 12, 15).

Vindecãtorul lui Dumnezeu este ºi cel care l-a cãlãuzit pe Enoh,arãtându-i slava cea dumnezeiascã, dupã care acesta L-a mãrturisit peDomnul întru fericirea ºi luminarea sufletului. Mai târziu SfântulArhanghel Rafail, împreunã cu oastea cereascã, s-a înfãþiºat pãstorilor,luminându-le drumul spre ieslea din Betleem ºi învãþându-i sã cânte:„Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace”!

Pe lângã darul de a vindeca orice boalã, Sfântul Arhanghel Rafail esteºi cel care se roagã pentru iertarea pãcatelor noastre, stãruind înainteaTronului Împãratuui Slavei ca sã ne înmulþeascã zilele spre a avea timp

de pocãinþã ºi de îndreptare.Alãturi de îngerul nostru pãzitor, sã-l chemãm în rugãciunile zilnice

ºi pe acest al treilea voievod al oºtilor cereºti ca sã ne îndrume sãîmplinim voia Celui de Sus ºi nu voia cea lumeascã, aºa cum se rugaoarecând dreptul Tobit: „Fã deci cu mine ceea ce voieºti”.

Astfel, pictura lui Verrochio rãmâne peste veacuri imaginea simbol acãlãuzirii neamului omenesc de cãtre îngeri pe drumul cunoaºterii celorpãmânteºti ºi a celor cereºti în numele ºi în spiritul Adevãrului.

„Bucurã-te, Sfinte Arhanghele Rafail, cel care ºtergi lacrimiledurerilor noastre!”, sã-i strigãm celui care ne întãreºte în suferinþã spre anu cãdea în prãpastia deznãdejdii.

Amalia CORNÃÞEANU

Sfântul Arhanghel Rafail († 8 noiembrie)

OOOOccccrrrroooo tttt iiii ttttoooorrrruuuu llll cccceeee lllloooorrrr ccccaaaarrrreeee îîîî llll ssss llllããããvvvveeeesssscccc ppppeeee DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuu

CCLLIIPPAA –– ªªOOAAPPTTAALLIITTUURRGGIICCÃà AA FFIIIINNÞÞEEIICred cã majoritatea dintre noi îl cunoaºtem pe domnul Varujan Vosganian

ca om politic, fost ministru de finanþe ºi mult mai puþin sau aproape deloc ca omde culturã – poet (Iisus cu o mie de braþe, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2004),scriitor (Cartea ºoaptelor, Ed. Polirom, Iaºi, 2009), vicepreºedinte al UniuniiScriitorilor din România. Probabil numai o parte dintre colegii de condei saudintre cei foarte apropiaþi domniei sale, îi cunosc versul cu tentã religioasã. L-am descoperit – de puþin timp – ºi vi-l împãrtãºesc cu bucurie.

Dacã Ioannis Zizioulas vede „Creaþia ca euharistie”, domnul Vosganiansimte viaþa ca „un psalm”, ca „o cântare a treptelor”, ca „o coborâre a cãreiultimã treaptã / e o luntre lãsatã sã pluteascã pe Dunãre”.

Urmaº al „Nansenienilor” (Nansenian = nimeni, al nimãnui în limbaarmeanã), ducând în gând rãnile sufleteºti ale foºtilor apatrizi (cum erauetichetaþi armenii izgoniþi din þara lor), încãtuºeazã într-un ritual simbolic alversului, dorinþa acestora de a-ºi trãi puþinele clipe liniºtite în luminabinecuvântatã a rugãciunii: „ªezurãm alãturi, dar Dumnezeu e mai trist ºi maisingur, / Nu-L aºteaptã vreo luntre la þãrm, / … / Viaþa mea e un psalm purtat lagurile Dunãrii. Pe locul din care am plecat / vine din veacul de margine o ploaiesãratã ºi dulce, de Înviere. / Pe mãsurã ce mã lecuiesc, mã vãtãm. / … / Amin,zic ºi iarãºi amin, înainte de-a-ncepe, cãci nu ºtiu dacã am sã pot terminarugãciunea. / Acest psalm întrerupt deschide dimensiunea a cincea, unde poeziae starea neaºteptatã a materiei. / Amin, zic, ºi iarãºi amin. / Un abur limpede cao apã bãutã din cãuºul de piatrã / Se ridicã acolo unde au fost altãdatãcuvintele”…

Drd. Amalia Elena CONSTANTINESCU

Conform ediþiilor mai noi ale cãrþilornoastre de cult „în timp ce citeþulrosteºte... pericopa Apostolului, diaconul,luând cãdelniþa, tãmâiazã în jurul SfinteiMese, icoanele împãrãteºti ºi poporul, dinfaþa Uºilor împãrãteºti...” (Ieratikon, ed.Apostoliki Diaconia 1968, pag. 80). Înaceastã prevedere tipiconalã se limpezeºtepractica mai nouã, care se þine îndeobºteastãzi în Biserica noastrã.

Prescripþiile din cãrþilede Liturghierele

mai vechi ºi din cele mai noi

În Evhologhiile ºi Liturghierele maivechi fie nu se aminteºte aceastã tãmâiere,fie, dacã se aminteºte, prezintã o micã, darimportantã diferenþã: tãmâierea serestrânge numai la altar ºi nu se extinde,ca în prevederea de mai sus, la icoaneletâmplei ºi la popor. Conform acestora,diaconul tãmâiazã „Sfânta Masã de jurîmprejur ºi tot altarul ºi pe preot”(Evhologhionul Mare, Veneþia 1760 º.a.).Omiterea tãmâierii icoanelor ºi apoporului nu este întâmplãtoare sau nueste omisã ca ceva de la sine înþeles.Practica noastrã liturgicã a cunoscut înacest moment o evoluþie recentã, adicãprelungirea tãmâierii de la Sfântul Altarcãtre exterior.

Dupã toate manuscrisele mai noi ºidupã Rânduiala lui Filotei, diaconultãmâiazã numai Sfânta Masã „de jurîmprejur în semnul crucii ºi întreg altarulºi pe preot” (cod. Atena 765, 767, 802,Moscova 381, Rânduiala codicelui Atena662, Rânduiala lui Filotei din codicelePanteleimon 6277-770). Conformmanuscriselor celor mai vechi, tãmâiereaeste prezentatã ca fiind ºi mai scurtã ºi selimiteazã numai la tãmâierea Sfintei Mese

(Vatican 1554). Iniþial se pare cã setãmâia numai Evanghelia, care era aºezatãpe Sfânta Masã, la modul în care aproapese întâmplã cu tãmâierea CinstitelorDaruri dupã Vohodul mare, dupã sfinþirealor ºi dupã Dumnezeiasca Împãrtãºanie.Aceasta se întâmpla deoarece jertfa detãmâie nu este legatã de citireaApostolului, ci de practicile liturgice carepreced citirea pericopei evanghelice, cumsunt cântarea Prochimenului Evangheliei„Aliluia”, rugãciunea de dinainte deEvanghelie, binecuvântarea„binevestitorului” -diacon ºi tãmâierea,despre care vorbim.

Tradiþia tãmâieriiînainte deEvanghelie

în diferite liturghiiTãmâierea de dinainte de Evanghelie

se gãseºte ºi în alte tipuri liturgice, curugãciuni de binecuvântare a tãmâiei, cumar fi în Liturghiile Apusului ºi înLiturghiile foarte vechi ale Rãsãritului, înLiturghia ierusalimiteanã a SfântuluiIacov, în Liturghia alexandrinã aSfântului Marcu ºi în Liturghia armeanã.Este vorba, cu alte cuvinte, despre opracticã liturgicã pan-creºtinã, care sesãvârºeºte spre cinstirea SfinteiEvanghelii, spre sfinþirea ºi iertareapãcatelor credincioºilor ºi spresimbolizarea bunei miresme a SfântuluiDuh care se revarsã prin cuvinteleevanghelice. Acest înþeles al oferirii detãmâie înainte de Evanghelie estesubliniat de rugãciunile tãmâii ºi decomentatorii Sfintei Liturghii. Adãugãmaici câteva din cele mai grãitoare cuvintede rugãciune: „Þie, Celui plin de toatãbuna mireasmã ºi veselia, DoamneDumnezeul nostru, din care ne-ai dat

nouã, Îþi aducem tãmâia aceasta. Sã seridice, dar, rugãmu-ne Þie, din mâinilenoastre sãrãcãcioase spre Sfântul ºi celmai presus de ceruri jertfelnic al Tãu întrumiros de bunã mireasmã ºi spre iertareapãcatelor noastre ºi ale întregului Tãupopor” (Liturghia Sfântului Iacov).„Tãmâie aducem înaintea slavei Tale celeisfinte, Dumnezeule, pe care primind-o înSfântul ºi cel mai presus de ceruri ºiînþelegãtorul Tãu jertfelnic, trimite-nenouã harul Sfântului Tãu Duh” (LiturghiaSfântului Marcu. Rugãciuni asemãnãtoarese gãsesc ºi în Liturghiile bizantine,conform multor manuscrise). „Iar înaintede tãmâierea Evangheliei, pentru harulDuhului transmis de Evanghelie înîntreaga lume” (Simeon al Tesalonicului,Interpretarea, 68). „Iar tãmâierea... fãcutãcu tãmâie, aratã harul Sfântului Duh”(Sofronie al Ierusalimului, Cuvânt carecuprinde... o relatare amãnunþitã a celorsãvârºite în Dumnezeiasca Tainã, 18.Teodor al Andidelor, Introducere pecapitole despre simbolurile ºi tainele carese întâmplã la Sfânta Liturghie, 17).

Stãruinþa noastrã în a face trimitere latoate aceste mãrturii care se referã laistoria ºi sensul tãmâierii de dinainte deEvanghelie este în legãturã intenþianoastrã de a arãta cã tradiþia ºi sensulacestei practici, aºa cum sunt exprimate înmod autentic de mãrturiile textelornoastre liturgice, de practica universalã ºide sfinþii tâlcuitori ai cultului nostrudumnezeiesc, nu ne încurajeazã sãabordãm cu oarecare superficialitateaceastã temã - chiar dacã este un amãnunt.Cu alte cuvinte: omiterea oferirii detãmâie de dinainte de Evanghelie esteevident în opoziþie cu litera ºi duhultradiþiei liturgice ºi, din aceastã pricinã, decondamnat (apud Ioannis Foundoulis,Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 299-301).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

IIII ssss ttttoooorrrr iiiiaaaa ºººº iiii sssseeeennnnssssuuuu llll ttttããããmmmmââââiiiieeeerrrr iiii iiii ddddeeee dddd iiiinnnnaaaaiiiinnnntttteeee ddddeeee EEEEvvvvaaaannnngggghhhheeeellll iiiieeee (((( IIII ))))

LLiittuurrggiiccãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Copiii trãiesc viaþa din familia deorigine, iar ceea ce face parte dinviaþa pãrinþilor devine firesc pentrucopil. Când un prunc vede cã toþi ceidin jurul lui se roagã, începe ºi el sãse roage, vãzând aceastã preocupareca normalitate. De asemenea, copiilorle place sã se atingã de cruce, sãsãrute icoanele, sã fie miruiþi. Demici, ei reþin cu uºurinþã rugãciunileprincipale. Este oare firesc ca ei sã fieobligaþi de timpuriu sã citeascã toatãpravila de rugãciune?

În general, copilul nu tebuie obligatsã facã ceva. Nu se poate impune uneipersoane sã fie creºtinã. Fãrã sã ne dãmseama, de cele mai multe ori, maturii îiîndepãrteazã pe copii de la multe faptebune, cu toate cã pot transformaîmplinirea anumitor obligaþii însãrbãtoare.

Nu i se poate impune unui copil sãnu respire. Este vorba de propria viaþã.Dacã un adult trãieºte din plin, cubinecuvântare dumnezeiascã, aceastãviaþã, va lucra cu bucurie la serviciu, îngospodãrie sau în grãdinã, iar cei dinfamilie vor încerca sã-l imite.

Înrâuriþi de urmãrile cãderii primilor

oameni, toþi purtãm în noi nedorinþade a duce propria cruce; dacã neimpunem sã ne rugãm, pãrem a finiºte surghiuniþi care spun: „oaremai are rost sã-l oblig ºi pe copilulmeu sã facã aceasta?...”. Dacã un omtrãieºte cu aceastã mentalitate,treptat, gândul se transformã înobiºnuinþã. Copilul poate prelua dela noi o astfel de stare.

Însã, pentru cã Bunul Dumnezeune permite, cu harul Sãu, sã vieþuim,sã ne rugãm, sã muncim, se cuvinesã luãm toate acestea ca pe un dar, cape o comoarã care trebuie pãstratãcu multã grijã.

Când o persoanã începe sã seroage, ea nu mai poate sã nu facãacest efort ºi mai departe. Chiar dacãpentru o anumitã perioadã înceteazãsau mai rãreºte preocupãrile în sferarugãciunii, va simþi imediat cumviaþa ia o altã întorsãturã, ºi nu una

dintre cele mai bune. Unii refuzã sã seroage, pentru cã nu au gustat plãcerearugãciunii, care este adevãrata viaþã.Pravila de rugãciune nu este doarîmplinirea unei ascultãri, ci oglindeºteatitudinea fireascã a omului faþã deDumnezeu, din care treptat rezultãatitudinea omului faþã de lume, desemeni.

Aºadar, nu le vom impune sauporunci copiilor participarea la întreagasãvârºire a pravilei, ci, mai ales, ne vomsili sã fim un exemplu pentru ei, ca întimp ºi ei sã prindã gustul cel dulce alrugãciunii. ªi sã ne mângâie sufleteºtecuvântul Cuviosului Paisie de la Athoscare spunea încurajator: „Sã nu vã faceþigriji pentru copiii care din pruncie aufost crescuþi în credinþã. Chiar dacã seva întâmpla ca uneori sã se îndepãrtezepuþin de Bisericã din cauza ispitelor,mai târziu se vor întoarce în sânul einegreºit. Ei sunt ca ºi uºorii uºii, pe caredacã îi ungi cu ulei nu vor putrezi”.

(Pr. Evgheni ªestun, Familiaortodoxã. Sfaturi. Cuvinte deînvãþãturã. rugãciuni, Ed. Sophia,Bucureºti, 2005, pag. 110-113).

Rubricã realizatã de RoxanaDRAGOª

Rugãciunea de dezlegare pentru cei morþi nepoate fi de mare ajutor atunci când pierdem pecineva drag. Noi avem tendinþa de a fi foarteposesivi cu cei dragi. Simþim cã ne aprþin numainouã. Uitãm cã toþi suntem copiii lui Dumnezeu,cã aparþinem Lui nu numai în rãstimpul acesteiscurte vieþi, ci ºi în veºnicie. Adeseori când nemoare cineva drag refuzãm sã-l lãsãm sã plece.Refuzãm sã acceptãm moartea. Refuzãm sã-l

lãsãm pe Dumnezeu sã-l ia pe cel drag. Nerãzvrãtim. Urmarea este cã nu ne mai revenimniciodatã ºi ne facem singuri rãu. Slobozireanãscutã din credinþã ar trebui sã spunã: „Doamne,tu eºti Cel ce mi-ai dat pe cel drag al meu- fiu,pãrinte sau rudã. Îþi mulþumesc cã l-ai lãsat sãtrãiascã împreunã cu noi aceºti ani. Acum, când amurit, nu îl mai þin, ci Te las sã-l duci în ceruri, înlumea cealaltã unde ai gãtit lui lãcaº. Îl las în

seama Marii tale iubiri ºi purtãri de grijã.” Oastfel de eliberare are mare putere de tãmãduire ºidã rãspuns durerii noastre pentru greaua pierdere.

Cînd vine moartea, lãsaþi-o. Viaþa nu este anoastrã, ci a lui Dumnezeu. Lãsaþi-L sã o iaînapoi, ca sã ne dea încã mai multã viaþã, infinitmai multã. Cãci numai prin moarte ne naºtem laviaþa cea veºnicã.

(dupã Anthony Coniaris)

Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

DDDDãããã---- llll ppppeeee cccceeeellll ddddrrrraaaagggg îîîînnnnaaaappppooooiiii lllluuuu iiii DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuu

55

Trebuie obligaþi copiii sã citeascã toatãpravila de rugãciune?Întrunit în ºedinþã de lucru la Reºedinþa

patriarhalã, sub conducerea PreafericituluiPãrinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române a aprobat vineri,29 octombrie, canonizarea CuviosuluiIrodion de la Mãnãstirea Lainici, cu ziua depomenire la 3 mai. Propunerea sanctificãriifostului stareþ a fost înaintatã de SinodulMitropoliei Olteniei.

În urmã cu aproape un an de zile, pe data de10 aprilie 2009, în ajunul praznicului SfântuluiCalinic de la Cernica, la Mãnãstirea Lainici, înprezenþa Înaltpreasfinþitului Pãrinte Irineu,Arhiepiscopul Craiovei ºi Mitropolitul Olteniei,au fost scoase la luminã moaºtele CuviosuluiIrodion, fostul stareþ al cinstitului aºezãmânt.

10 aprilie 2009 -aflarea sfintelormoaºte

A doua zi, cu ocazia hramului SfântuluiCalinic, dupã slujba Sfintei Liturghii pe care asãvârºit-o alãturi de pãrinþii bisericii dincartierul craiovean Valea Roºie, IPS Irineumãrturisea: „De îndatã ce am venit aici, înmintea mea a stãruit un singur gând permanent:sã-l canonizãm, sã-l trecem în rândul sfinþilor,

de fapt sã-l trecem în calendar, pentru cã estedeja în rândul sfinþilor, pe cuviosul Irodion de laLainici, duhovnicul Sfântului Calinic. De la ora7:00, pãrinþii s-au rugat la Sfânta Liturghie înbisericã, iar noi am sãpat permanent. Amdescoperit mai multe oseminte ale altor pãrinþicãlugãri ºi nu-l descopeream pe sfânt. Eramfoarte mâhnit. În momentul acela ne-am rugatiarãºi la Sfântul Irodion ºi la Sfântul Calinic sãne descopere, nu pentru noi, ci pentru poporulcredincios, ºi aºa Dumnezeu a rânduit ca în jurulorei 12:00 sã-l descoperim pe sfântul care erachiar sub picioarele noastre. Trecusem peste elde nenumãrate ori. Acolo era. ªi am descoperitaceastã lãdiþã în care se aflau moaºtele, lãdiþãcare putrezise total, ºi cuiele putreziserã, darsfintele moaºte au rãmas intacte. S-a gãsit acoloºi cãrãmida pe care scria: „ProtosinghelulIrodion, mort în anul 1900“. Am dat telefonatunci Preafericitului Patriarh, care ºtia deaceastã iniþiativã, ºi mi-a spus cuvintele acesteacare mi-au rãmas la inimã: „În vremuri de crizemateriale, Dumnezeu ne trimite bogãþiispirituale“.

„Luceafãrul de la Lainici”

Cuviosul arhimandrit Irodion Ionescu astrãlucit în Lavra Lainiciului în a doua jumãtatea secolului trecut. Era de loc din judeþul Vâlcea.S-a cãlugãrit la Mânãstirea Cernica, unde s-adeprins bine cu meºteºugul luptei duhovniceºti.Tot aici a primit marele ºi îngerescul chip alschimniciei cu numele de Irodion. SfântulIerarh Calinic, în vremea arhieriei sale laRâmnic, cunoscându-i viaþa aleasã, în varaanului 1853 l-a hirotonit diacon ºi apoi preot,numindu-l totodatã în stãreþia MãnãstiriiLainici.

Datoritã calitãþilor sale alese ºi a vieþii curatepe care o ducea, cuviosul pãrinte a fost numit decredincioºi „Luceafãrul de la Lainici“.Dumnezeu l-a învrednicit de darul preasfinteirugãciuni ºi al izgonirii duhurilor necurate. Aºase face cã, nu de puþine ori, cei bolnavi ºineputincioºi au aflat prin rugãciunea savindecare. S-a mutat la cele veºnice înprimãvara anului 1900.

Pentru toate aceste fapte minunate, sfântul arãmas viu în evlavia popularã, iar Dumnezeu l-aînvrednicit de neputrezire. Sfintele sale moaºteau fost aºezate spre cinstire în bisericamãnãstirii pe care a pãstorit-o.

www basilica.ro

CCAANNOONNIIZZAARREEAACCUUVVIIOOSSUULLUUII

IIRROODDIIOONN DDEE LLAA LLAAIINNIICCII

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

EEEEvvvv eeee

nnnniiii mmmm

eeeennnn

tttt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Cu adevãrat, mare este tainadreptei credinþe: Dumnezeu S-aarãtat în trup, S-a îndreptat înDuhul, a fost vãzut de îngeri, S-apropovãduit între neamuri, a fostcrezut în lume, S-a înãlþat întruslavã (I Timotei 3, 10)

Pentru ca Cel neîncãput sã Searate în trup, e nevoie ca El sã Semicºoreze, sã iasã dintru ale Saleºi sã Se facã ceea ce nu este prinfire. Creatorul vede nevoiafãpturii de a fi restabilitã în bine,de a-ºi recunoaºte obârºia, de a selimpezi la vedere prin ieºirea dinfapta care se opune binelui, dinîngustimea necunoaºteriiadevãrului, din ceaþa minþii legatede imediat. ªi vãzând aceastãnevoie neconºtientizatã de cãtrecel creat dupã Chip, Dumnezeuhotãrãºte din veci cel mai bunmod de restabilire a ordiniistricate prin primul om; iar acestmod este asumarea de cãtre Fiul acondiþiei umane în deplinãtatea ei.În Hristos se întâlnescdumnezeirea ºi umanitatea.

Fiecare persoanã umanã poartãîn sine toate caracteristicile firii,fiind legatã de toþi oameniiprin intermediul acestei firi,influenþând ºi fiind influenþatãde celelalte ipostasuri, în modvãzut sau tainic. În deplinãlibertate, Fiinþa Supremã,Dumnezeul cãutat de cãtretoate popoarele de laînceputul lumii, dar numitoficial de cãtre elini„dumnezeul necunoscut” ºi cuadevãrat necunoscut pânã laRevelaþie, El Însuºi Bogatfiind, pentru noi a sãrãcit, casã ne îmbogãþascã prinsãrãcia Lui (II Corinteni 8,9).

Raþiunea Tatãlui, CuvântulCare era la început, voieºte sãSe micºoreze în slavã,cunoscând cã doar dinãuntruse pot depãºi slãbiciunile ºipãtimirile firii: Prin pãtimirileacceptate prin chenozã(deºertare), Fiul luiDumnezeu comunicã firiiomeneºti o putere dumnezeiascã(Pr. D. Stãniloae, TeologiaDogmaticã Ortodoxã, pag. 48).

Însã Fiul nu manifestã în trupîntreaga putere dumnezeiascã,deºi sãvârºeºte lucruri cedepãºesc firescul (minunile),pentru cã o manifestare înplinãtatea puterii ar fi anulattrupul ºi însãºi umanitatea. Sevãdeºte aici delicateþea puterii,care nu vrea sã subjuge, ci doar sãsugereze sau sã indice. În aceastãmanifestare cu mãsurã a uneiraze din puterea dumnezeiascãprin trupul omenesc ºi înraporturile cu noi se aratã dinnou smerenia chenozei. Darodatã cu aceasta ºi delicateþea ei.Tot cel ce cultivã în mod sinceraceste virtuþi îºi însuºeºte pildaFiului lui Dumnezeu, Care S-acoborât pe Sine pânã la chipulrobului ºi le-a arãtat-o în Sineoamenilor prin fapte ºi cuvânt,purtându-se cu mare delicateþefaþã de ei (Ibidem, pag. 51)

Umanitatea este asumatã închip deplin iar dumnezeirea nu oabsoarbe; ºi nu numai cã nu oabsoarbe, dar Dumnezeu Semanifestã atât de omenesc încâtlasã loc ºi necredinþei. Aici sevãdeºte din nou nobleþea Celui CeEste, Care pânã astãzi Semanifestã necontenit, dar modest,lãsând libertate ca unii sã creadãcã El nu este.

Pe cât de mult Dumnezeu S-afãcut om, pe atât de multdobândeºte omul posibilitate înfirea sa sã devinã Dumnezeu. Darnu pe altã cale ocolitã, ci peaceeaºi urmatã de Acela-deºertarea de sine. Adicãabandonarea egoismului,dezinteres faþã de afirmarea desine, interes pentru binele altuia.Numai cã nouã aceste lucruri nepar frumoase doar în teorie. Înpracticã ne par absurde. Leasociem omului slab, incapabil sãse afirme, sã se impunã, sã facãsã-i fie bine. Este dovada faptuluicã ne-am propus sã devenim zei,dar nu ne-am propus sã devenimasemenea lui Dumnezeu, Care a

desfiinþat zeii. Ceea ce omuldevine este opþiunea fiecãruia,însã se petrece un fenomenraþional ºi firesc: cu cât neîndepãrtãm mai mult de la modulde viaþã indicat de Cel de la Careºi prin Care suntem, cu atâtfunþionãm mai prost, pentru cã nuurmãm instrucþiunileProducãtorului.

Unirea umanitãþii cudumnezeirea s-a petrecut o datãistoric, însã Hristos poartã asupraSa umanitatea ºi dupã Înãlþare,dupã revenirea la slava dinainteaÎntrupãrii. ªi pânã astãzi avem cunoi un Dumnezeu Care necunoaºte neputinþele, slãbiciunile,durerile, fricile ºi toate alenoastre, nu din atotºtiinþa Sa, cipentru aceea cã le-a trãit pe toate.El cunoaºte însã ºi cã datoritãunirii firilor am dobândit putere,tãrie, bucurie, bãrbãþie ºi toate aleLui, în potenþã: Luând chip derob, Se coboarã cu robii ºi la ceiîmpreunã robi ºi κi însuºeºte

chipul strãin, purtându-mã cuSine, pe mine întreg cu ale mele,ca sã mistuie în Sine ceea ce e mairãu, cum mistuie focul ceara sausoarele umezeala pãmântului, iareu sã mã împãrtãºesc de ale Luidatoritã unirii (Sfântul Grigoriede Nazianz).

Lucrarea providenþialã aDumnezeului Treimic în lumeprin susþinerea în existenþã, prinmenþinerea binelui, prin însuºicursul vieþii noastre, pãstreazãcaracterul modest. Este fascinantcum Fiinþa în Care existenþa ºiesenþa coincid, lasã loc îndoieliicu privire la Sine. El Care esteTotul în toate, Se poartã ca ºi cândn-ar fi. Totuºi Se descoperãacelora care Îl sesiseazã, Îl cred ºivoiesc sã-L caute pentru cã L-augãsit. Sã-L caute în deplinãtateaPersoanei, pentru cã L-au gãsit înparte, prin fãpturi, prin frumosulºi ordinea lumii, prin sesizareadincolo de imanent, prin atenþia lapropria realitate lãuntricã, pringustarea în oarecare mãsurã abinelui de a-L bãga în seamã peDumnezeu.

Faþã de acest mod delucrare a Aceluia, noi nesituãm în raport decontrarietate, cãcitendinþele noastre suntegocentrice, dorinþelenoastre sunt ca lumeaîntreagã sã ºtie cine suntemºi ce facem. ªi de cele maimulte ori suntem doar niºtemeseriaºi ºi facem ce facetoatã lumea. Pentru aceastaînsã ne luãm la ceartã, nefacem duºmani ºiduºmãnim noi înºine. Dinfericire pentru noi, ChenozaFilului lui Dumnezeu are ºiefectul de a desfiinþa dinfirea omeneascãdezordinile egoiste alemâniei ºi ale poftei, de a odeprinde cu smerenia, cublândeþea ºi cu delicateþeaprin care se pot restabiliarmonia, respectul ºi

comunicativitatea între oameni.Prin smerenia Lui, Cuvântul luiDumnezeu ªi-a însuºit o delicatãaccesibilitate în raport cu ei, darmanifestând-o aceasta prin fireaomeneascã, a sãdit ºi în eaaceastã delicatã accesibilitate,realizând o adevãratã restabilirea ei, cãci a înlãturat violenþa ºigrosolãnia egoistã ce semanifestã în pofte exagerate carenu ºtiu de alþii ºi în dezlãnþuiri demânie ºi în atitudini de orgoliucare îi trateazã pe ceilalþi ca peniºte obiecte. Dar aceastãrestabilire a omenesculuiadevãrat, sau aceastã dezvoltarea lui coincide ºi cu acordul voiinoastre cu voia lui Dumnezeucare iubeºte armonia între toþi.Aceastã stare s-a realizat deplinîn Hristos prin smerenie. ªi dinputerea Lui luãm ºi noi putere înacest sens (Pr. D. Stãniloae,Teologia Dogmaticã Ortodoxã,pag. 51).

Iuliana Gabriela POPA

66

UUnn AAttoottppuutteerrnniicc ssmmeerriitt ººii uunn FFããccããttoorr ddee BBiinnee mmooddeesstt

În copilãrie cu siguranþã am colecþionat fiecare diferite obiecte sau lucruricare aveau ca scop atragerea celor din jur. Fie timbre sau postere, surprize de lagumele de mestecat, cãrþi de joc, maºinuþe sau eºarfe colorate, le numãrai zilnicbucuros ºi satisfãcut de cantitatea acestora. Nu exista zi în care sã nu mai adaugiceva la propria colecþie. Nu exista sãptãmânã în care sã nu cumperi ultimulnumãr al revistei preferate.

Acum…acestea au devenit doar simple ºi vagi amintiri. Tinerii au ajuns sãcolecþioneze lucruri mult mai valoroase: “de o semnificaþie ºi o profunzime cutotul extraordinarã”. Sunt nelipsite cele mai recente modele de telefoane,ultimele iphone-uri 4G sau pentru fete, brãþãrile hand-made, poºete ºineîncetatele produse cosmetice. Dar asta nu e tot. De la cutiuþe de chibrit ºiºerveþele bogate în diferite nuanþãri, am ajuns în perioada adolescenþei chiar ºila maºini. Pentru a te face remarcat în ochii tututor vecinilor, a devenit o modãsã ai 2-3 maºini parcate în faþa blocului. Însã mã întreb: ce rost au toate acesteobiecte pe care le “colecþionãm” în tinereþe? Cât de valoroasã poate fi în viaþatinerilor o colecþie perisabilã? Ce folos poate aduce aceasta pe termen lung?Poate cã n-am observat pânã acum … dar avem o colecþie chiar în noi înºine. Ocolecþie mult mai eficientã, folositoare, mult mai operativã ºi utilã. O colecþieascunsã în interiorul fiecãruia …

Sã ne imaginãm aceastã “colecþie” ca un puzzle imens. Zilnic adãugãm înacest puzzle cel puþin o piesã. Din pãcate, nu toate piesele le aºezãm acolo undetrebuie, dar mai ales nu toate piesele sunt de calitate ºi astfel stricãm puzzle-ulcu sau fãrã conºtiinþã. Acelaºi lucru se întâmplã ºi cu colecþia din interiorulnostru; darurile, bunurile duhovniceºti, le amestecãm cu patimile, deºertãciunileºi cu mulþimea faptelor nelegiuite. Acestea stricã tot ceea ce este mai curat ºimai frumos ºi mai trainic; toatã minunãþia ºi toatã puritatea lãuntricã din noiînºine dispare precum ceaãa suflata de vânt. Sufletul deseori poate fi comparatcu un zid. Mii ºi mii de patimi se lovesc de acest zid în fiecare clipã a vieþii. Laun moment dat zidul nu mai poate face faþã iuþimii ºi repeziciunii cu carepatimile se lovesc de acesta. Brusc zidul se sparge...

Abia în clipa morþii ne dãm seama de acest lucru. Abia atunci ne dorim cuardoare sã mai putem face ceva, sã mai putem schimba ceva în interiorul nostru.Atunci ne dorim sã mai adãugãm o piesã la puzzle, o piesã desprinsã dinveºnicie, nu din lumea aceasta. Dar din pãcate, nu o gãsim. Piesele s-auterminat... În timpul vieþii, singuri le-am aranjat cum am crezut de cuviinþã cãeste bine. Atunci, acest puzzle se clatinã, se sfãrâmã, se distruge, se stinge înîntunecata lui umbrã pentru cã toate piesele pe care le-am utilizat au fosttrecãtoare.

Însã acum colecþia este încã în formare. Sã mai adaugi ceva? Poate oPersoanã bate ºi aºteaptã la uºa inimii sã-I deschizi. Poate Aceasta Persoanã arecheia cu care poþi reface puzzle-ul urât, deformat al vieþii. Mântuitorul Hristosare „buretele” cu care poþi înlocui colecþia de pãcate, cu colecþia virtuþilor. Nuîþi va dãrui poºete, bani sau telefoane pentru a le aduna, însã are ceva mult maibun pentru tine: faptele credinþei împletite din har. Ce spui...? le adaugi în„colecþia” veºniciei?

Georgiana-Ionela TOFOLEANU

„„CCoolleeccþþiiaa”” ddiinn ttiinnee……

SSSSffffâââânnnnttttuuuu llll DDDDuuuummmmiiii tttt rrrruuuu IIII zzzzvvvvoooorrrrââââ ttttoooorrrruuuu llll ddddeeee MMMMiiii rrrr ,,,,

pppprrrrããããzzzznnnnuuuuiiii tttt llllaaaa DDDDrrrrããããgggghhhhiiii cccceeeeºººº tttt iiiiMarþi, 26 octombrie, la Biserica din satul Drãghiceºti (comuna Cãlineºti),

preoþii Liviu Apostol ºi Iulian Tudor au oficiat dumnezeiasca Liturghie lacare au venit creºtini nu numai din parohie, ci ºi din celelalte zone alejudeþului Argeº.

Minunata bisericã deschisã unui câmp verde, infinit poartã hramulSfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir ºi al Sfântului Gheorghe. Dacã laprimele ore la dimineþii, ploaia pãrea a strica rânduiala agapei cuvenite abucura pe toþi creºtinii prezenþi, dupã terminarea slujbei soarele a ieºittemerar din nori, dãruindu-le credincioºilor ºi preoþilor bucuria împãrtãºiriiunei calde atmosfere sub ocrotirea Marelui Mucenic de la Salonic.

Flavia JINGA

MMeedd

iittaaþþiiee

HHrraa

mm

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Te-ai simþit vreodatã o victimã aîmprejurãrilor? Ai dorit vreodatã sã poþi fialtcineva? Sau sã fi fost altcineva? Atunci,gândeºte-te la personajul din prezentareaaceasta: Abigail. Ea a fost o femeieinteligentã ºi frumoasã, dar, din nefericire,s-a cãsãtorit cu un bãrbat egoist, îngust laminte ºi rãu - Nabal, care era un urmaº allui Caleb, dar nu se asemãna deloc custrãmoºul lui respectabil. O fi fost soþul ei,Nabal bogat, dar numele sau porecla lui,care înseamnã „nebun“, reflectã corectcaracterul sãu.

În timpul lui Nabal ºi Abigail, cãsãtoriileerau aranjate dinainte ºi, ca urmare, probabilcã Abigail nu a avut de ales. Circumstanþelepãreau a fi împotriva ei într-o cãsãtorie caaceasta. Condiþiile nu au fost favorabile, dar,când înþelegem puþin viaþa lui Abigail, suntemîncurajaþi sã nu fim niºte victime aleîmprejurãrilor.

Abigail nu a încercat sã fugã de realitate. Eaa înþeles situaþia (I Regi 25, 25), dar nu aîngãduit sã fie doborâtã. Ea a decis „sãcreascã“ acolo unde a fost plantatã. Cei maimulþi oameni nu au nici o problemã cândtrebuie sã vorbeascã. Dacã adevãrultrebuie sã fie cunoscut, cei mai mulþidintre noi vorbim chiar prea mult. Poatear fi mai bine dacã am învãþa sã ºiascultãm. Existã o mulþime de posibilitãþicare ne învaþã sã fim niºte ascultãtori maibuni. În jurul nostru, se întâmplã multe,de aceea este important sã ºtim sãascultãm. David ºi oamenii lui fugeau deîmpãratul Saul. Pe când locuiau în pustiaParan, s-au întâlnit cu pãzitorii turmelorlui Nabal, un om bogat. În loc sã ia dinturmele lui Nabal, David ºi oamenii lui i-au ocrotit pãzitorii ºi animalele, în celedin urmã, a venit timpul tunsului oilor,ocazie de sãrbãtoare, de mulþumiri ºidaruri. Pentru cã ºtia lucrul acesta, Davida trimis zece dintre oamenii lui pentru a-i cere lui Nabal provizii pentru oameniisãi.

Atitudinea lui Nabal corespunde întrutotul cu numele lui. El îi numeºte,batjocoritor, pe oamenii lui David „sclavifugari“ ºi îi trimite înapoi cu mâinilegoale. Nabal aratã foarte clar cã îlconsiderã pe David un nimeni. În mintealui, David este aºa de nesemnificativ,încât nici nu meritã sã întrebe de undevine ºi ce face. Deºi David a dovedit ostãpânire de sine uimitoare cu împãratul ucigaºSaul, totuºi, asemenea nouã, s-a simþit foartejignit când i s-a spus cã este un nimeni ºi cã nuvaloreazã nimic. La aceasta s-a adãugat ºifaptul cã arãtase bunãtate, dar era rãsplãtit cuinsulte ºi umilire.

Nabal nu-ºi dãdea seama deloc cine esteomul cu care are de-a face. El pare sã ºtie cinea fost tatãl lui David ºi cã David fugea de Saul,dar era aºa de egoist ºi de plin de sine, încât nua fost în stare ºi nici nu vroia sã-i asculte peslujitorii lui. Slujitorii lui Nabal au locuit înpreajma oamenilor lui David ºi ºtiau cã eiformau o armatã puternicã, de care trebuia sãse þinã seamã. Slujitorii recunosc cã stãpânullor „este un om aºa de rãu, încât nimeni nuîndrãzneºte sã-i vorbeascã”. Drept urmare, eiapeleazã la cineva care va asculta - Abigail.

Dupã ce a auzit raportul slujitorului, Abigailîncepe imediat pregãtirile. Ea face mai multdecât sã asculte. În I Regi 25, 18, 19, este datãdetaliat lista de provizii pe care le pregãteºte:stafide, smochine, oi pe jumãtate pregãtite,grâu prãjit, pâine ºi vin. Probabil era mai multdecât se aºteptaserã sã primeascã cei zeceoameni ai lui David.

Urmãtoarea parte a povestirii este plinã detensiune. Scriitorul pasajului trece de la oscenã la alta, creând tensiunea. Aºteptãm ºi neþinem respiraþia pentru clipa întâlnirii. Într-un

moment de iritare, fãrã sã se opreascã sã-Lasculte pe Dumnezeu sau raþiunea, David ºioamenii lui pornesc sã rãzbune insulta. Davidia douã treimi din armata lui, ceea ce aratã câtde furios era.

La mânie, este foarte greu sã dãm unrãspuns potrivit. De obicei, reacþionãmexagerat. Abigail face mai mult decât sãtrimitã darurile ºi sã aºtepte sã vadã ce seîntâmplã. Merge ea însãºi. În ciuda faptului cãera cãsãtoritã cu un bãrbat aspru ºi arogant, eanu i-a îngãduit acestuia sã-i striveascãpersonalitatea. Ea nu s-a lãsat sã fie o victimã.Abigail continuã sã-ºi pãstreze simþãmântulvalorii personale ºi este gata sã-ºi riºte viaþapentru a-ºi proteja casa. Situaþia estecomparabilã cu aceea în care David se con-frunta cu Goliat: o femeie, însoþitã de câþivaslujitori ºi niºte mãgari încãrcaþi cu mâncare,merge sã înfrunte patru sute de bãrbaþi înarmaþiºi furioºi.

Nabal, nebunul, era ocupat. În timp ce soþialui curajoasã merge sã se confrunte cu o armatãfurioasã, el stã acasã, petrece ºi se îmbatã.Vorbele pot fi ieftine, dar faptele ne confirmã

sau ne contrazic cuvintele. Faptele lui Abigail,ale lui David ºi ale lui Nabal vorbesc cu puteredespre ce au gândit ei, despre cine eraimportant pentru ei ºi de ce erau conduºi.

Oare dacã cineva ar trebui sã tragã concluziicu privire la tine ºi la felul tãu de a fi, luându-se doar dupã faptele tale, care ar fi concluziilepe care le-ar trage ºi de ce? Ce îþi spunerãspunsul tãu despre tine însuþi?

Abigail întâlneºte armata lui David într-ovale sau un defileu. Ea se pleacã înaintea luiDavid ºi îl trateazã ca ºi când deja ar fiîmpãrat. Abigail i se adreseazã lui David princuvintele „domnul meu“. Probabil cã acestecuvinte, în ele însele, îi aduc aminte lui Davidcã ar fi trebuit sã se poarte ca un împãrat unsde Dumnezeu, ºi nu ca unul care conduce obandã de tâlhari. Abigail este în stare sãîncurajeze nobleþea lui David, deoarece ea nuºi-a pierdut simþãmântul valorii personale.Faptul acesta o face capabilã sã vadã tot ce estemai bun în David ºi sã încurajeze uncomportament bun.

Mijlocirea este marcatã de un numitorcomun: omul care mijloceºte trebuie sã seidentifice îndeaproape cu cel pentru caremijloceºte, indiferent dacã va obþine sau nuceva din lucrul acesta. El trebuie sã fie dispussã-ºi lase la o parte interesele sale ºi sã cearã ceeste cel mai bine pentru celãlalt. Abigail ar fiputut sã vadã în aceastã ameninþare la adresa

vieþii lui Nabal o cale de a scãpa de soþul ei ºide a-ºi recâºtiga libertatea. Dar ea alege sã seidentifice cu el ºi pledeazã pentru viaþa pe careel nu o meritã.

Probabil cã forma cea mai bunã de mijlocireeste rugãciunea. Ne rugãm pentru oameni carenu sunt în stare sau nu vor sã se roage pentru eiînºiºi. Rugãciunile noastre îi dau luiDumnezeu un motiv pentru a înainta mai multpe teritoriul lui Satana. În rugãciunea pentrualþii, ne dãm seama de mila imensã a luiDumnezeu faþã de noi. Putem sã învãþãm cumsã-i binecuvântãm pe aceia care ne blestemã ºisã ne rugãm pentru aceia care ne trateazã rãu(Luca 6, 28).

A mijlocit vreodatã cineva pentru tine într-o situaþie în care nu ai putut sã-þi porþi singurde grijã? Adesea, oamenilor le este teamã de opersoanã abuzivã ºi sunt gata sã-i apere pe ceicare îi abuzeazã, mint ºi se prefac, doar ca sã-iliniºteascã.

Deºi este gata sã-ºi riºte viaþa pentru a-ºisalva cãminul, Abigail are ºi integritate. Ea numinte pentru Nabal. Ea ºtie cã el are oproblemã ºi nu îi este teamã sã spunã chiar în

public. O persoanã aflatã într-o relaþieabuzivã începe adesea sã se simtãresponsabilã ºi vinovatã pentruacþiunile celui care o abuzeazã. Abigailnu face aºa. Ea are un simþãmântputernic al valorii personale. Acestaeste întemeiat pe simþul misiunii. Ea nuîºi atribuie nici un merit pentru faptulcã îl întâmpinã pe David ºi îi aduce undar, ci se vede pe sine pur ºi simplu cao unealtã a lui Dumnezeu înschimbarea intenþiilor lui David. Pentrucã ºtie cine este, Abigail este în stare sãîl încurajeze pe David sã fie tot ce poatefi el. Ea îi aduce aminte cã el trebuie sãlupte în bãtãliile Domnului ºi nu sã-ºipiardã timpul ºi energia cãutândrãzbunarea pentru insulte personale.Remarca fãcutã de Abigail, când îispune: „ºi rãu nu se aflã în tine în toatãviaþa ta“ (I Regi 25, 28), este atât oafirmaþie, cât ºi o avertizare care aratãcã David încã nu s-a descalificat pentrupoziþia cea mare pentru care fusese uns- aceea de împãrat.

În plus, Abigail îi aminteºte luiDavid cã, dacã viaþa lui este strânslegatã de Dumnezeu, nu are nevoie sã-ºi apere onoarea. Dumnezeu va face

lucrul acesta pentru el. De asemenea, sã neamintim cã în lumea lui Abigail, divorþul sausepararea nu era o opþiune pentru o femeie.Din punct de vedere pãmântesc, ea urma sã-i„aparþinã“ soþului ei pânã la moarte. Totuºi,Abigail nu considerã cã viaþa ei este inutilã saucã este o închisoare permanentã. Ea crede cãDumnezeu Se va ocupa de soþul ei la timpulales de El. Cuvintele ei aratã cã, în oricesituaþie din viaþã, când ne predãm luiDumnezeu, putem sã gãsim înþelepciune.Înþelepciunea nu este o teorie, ci o cale practicãde a trãi ºi de a reacþiona faþã de oamenii dinjurul nostru. Care a fost ultima ocazie în carefaptul cã nu ai ascultat cu atenþie þi-a adusnecazuri, þie sau altora? Cum poþi învãþa dingreºelile tale?

Spre deosebire de cei mai mulþi dintre noi,David a putut sã primeascã o criticãconstructivã ºi a vãzut în cuvintele lui Abigailo lucrare a lui Dumnezeu. El a înþeles într-oclipã consecinþele acþiunilor pe care îºipropusese sã le întreprindã ºi a fostrecunoscãtor cã Dumnezeu a intervenit pentru aîmpiedica un masacru. Abigail a ajuns acasã,doar pentru a descoperi cã soþul ei nu era înstare sã asculte nici de data aceasta, aºa cã aaºteptat cu înþelepciune pânã a doua zidimineaþa pentru a-1 informa cu privire la celeîntâmplate. Nabal a fost lovit de groazã. Se parecã a suferit un atac ºi a murit zece zile mai

târziu. David nu a uitat-o pe Abigail ºi a trimisoameni prin care a cerut-o în cãsãtorie.

Abigail a fost o femeie influentã. Ea a avutcinci slujitoare, ºi totuºi a fost dispusã sãslujeascã. Mai târziu, Iisus a spus: „Dupã cumºi Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci casã slujeascã El... „ (Matei 20, 28).

Viaþa lui Abigail nu a fost prea fericitã nicidupã cãsãtoria cu David. Regele a avut maimulte soþii, iar viaþa de familie era departe deidealul lui Dumnezeu. Abigail a fost cea de-adoua soþie a lui David ºi a trebuit sã fugãneîncetat de împãratul Saul. La Þiclag, ea a fostluatã în captivitate de amaleciþi împreunã cualte familii, iar apoi a fost salvatã. De aici,Abigail dispare din raportul biblic. Cu toþii ne-am aºtepta sã o vedem pe aceastã femeieînþeleaptã ºi frumoasã alãturi de David, jucândun rol important în viaþa lui, dar SfântaScripturã nu mai spune nimic despre ea. Maiºtim cã a avut un fiu, pe nume Daniel (1Paralipomena 3, 1) sau Chileab (2 Regi 3, 3),care a fost al doilea ca urmaº la tron, dupãordinea naºterii. Totuºi, atât Abigail, cât ºi fiulei dispar din tablou. Unii teologi cred cãamândoi au murit violent. Din cauza crimelorºi a revoltelor ulterioare, în care au fostimplicaþi fiii mai mari ai lui David, o moartetimpurie probabil cã nu a fost lucrul cel mairãu care putea sã se întâmple.

Nici viaþa noastrã nu este neapãrat opoveste frumoasã pentru cã suntem urmaºi ailui Iisus Hristos. Dumnezeu cunoaºte sfârºitulde la început ºi noi trebuie sã ne încredem înbunãtatea Lui. De obicei, nu este uºor sã nesupunem - aceasta presupune umilinþã ºidependenþã. Cât de bine te descurci îndomeniul acesta? Cum poþi sã înveþi sã te supuicând este nevoie? Ce putem învãþa dinexemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ?

Cuvintele acestea nu puteau veni decât depe buzele cuiva care le primise dinînþelepciunea venitã de sus. Evlavia lui Abigailse arãta, ca ºi parfumul unei flori, cu totulinconºtient, pe trãsãturile feþei ei, în cuvinteleºi în purtarea ei. Duhul Fiului lui Dumnezeusãlãºluia în inima ei. Vorbirea ei, dreasã cuhar, plinã de amabilitate ºi pace, rãspândea oinfluenþã cereascã. David a fost cuprins desentimente mai bune ºi s-a cutremurat,gândindu-se la urmãrile pe care le-ar fi pututavea planurile lui nechibzuite. „Fericiþifãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu sevor chema!“ (Matei 5, 9). O, de ar fi cât maimulþi ca femeia aceasta israelitã, care a domolitiritarea, a evitat porniri nechibzuite ºi, princuvinte liniºtite ºi potrivite, a împiedicatsãvârºirea unor pãcate grele !

O viaþã creºtinã sfinþitã rãspândeºteîntotdeauna luminã, mângâiere ºi pace. Ea estecaracterizatã prin curãþie, tact, simplitate ºiutilitate. Este stãpânitã de iubirea aceeadezinteresatã, care sfinþeºte influenþa. Esteplinã de Hristos ºi lasã o influenþã luminoasãîn orice loc pe unde merge cel care o posedã.Abigail a fost înþeleaptã ºi când a mustrat, ºicând a sfãtuit. Izbucnirea de mânie a lui Davida fost opritã de puterea influenþei ºi araþionamentului ei. El a fost convins cã nuprocedase cu înþelepciune ºi cã îºi pierdusestãpânirea de sine. A primit mustrarea cu inimaumilitã, dupã cum mãrturiseau propriile-icuvinte: „Certa-mã-va dreptul cu milã ºi mã vamustra....”, (Psalmi 140, 5). El a mulþumit ºi arostit binecuvântãri, pentru cã ea 1-a sfãtuitdupã dreptate. Sunt mulþi care, atunci cândsunt mustraþi, considerã ca vrednic de laudãfaptul cã primesc mustrarea fãrã sã se supere;dar cât de puþini sunt aceia care primesc mus-trarea cu inimã recunoscãtoare ºi îibinecuvânteazã pe aceia care cautã sã-ifereascã de purtãri rele! „Fericiþi fãcãtorii depace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vorchema!“ (Matei 5, 9).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

ÎÎNNVVAAÞÞÃÃ DDEE LLAA AABBIIGGAAIILL CCUUMM PPOOÞÞII SSÃÃ NNUU FFIIII VVIICCTTIIMMAA ÎÎMMPPRREEJJUURRÃÃRRIILLOORR

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OORRTTOODDOOXXIIAA LLAA ZZIISãrbãtoarea Catedralei

Patriarhale- HramulSfântului Dimitrie cel NouLa Sãrbãtoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul

Bucureºtilor, de miercuri, 27 octombrie, Centrul de PresãBASILICA al Patriarhiei Române a aniversat trei ani de existenþã.În aceastã zi pe Dealul Patriarhiei Sfânta Liturghie a fost oficiatã dePatriarhul României ºi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, alãturide Înaltpreasfinþitul Mitropolit Ioan de Pergam, ÎnaltpreasfinþitulPavlos, Mitropolitul de Drama ºi alþi ierarhi ai Bisericii OrtodoxeRomâne.

Dupã rostirea cuvântului Sãu, dupã citirea pericopeievanghelice, Sanctitatea Sa Bartolomeu a oferit un engolpion în darPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel din partea PatriarhieiEcumenice. La rândul Sãu, Patriarhul României a mulþumitSanctitãþii Sale pentru cuvântul de învãþãturã adresat celor prezenþiºi a subliniat rolul sfinþilor în depãºirea greutãþilor vieþii.

„Mulþumim Sanctitãþii Sale pentru cuvântul duhovnicesc foartefrumos ºi profund pe care ni l-a împãrtãºit astãzi de preþuiredeosebitã a Sfinþilor Dimitrie, Izvorâtorul de Mir ºi CuviosulDimitrie, Ocrotitorul Bucureºtilor”, a spus Preafericirea Sa.

În semn de preþuire ºi recunoºtinþã, Preafericitul Pãrinte PatriarhDaniel a dãruit Patriarhului Ecumenic o icoanã în mozaic în stilbizantin cu chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De asemenea, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mulþumitSanctitãþii Sale pentru prezenþa în România. „Mulþumim tuturorierarhilor aici prezenþi în frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu,Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care este, aºa cum amspus, un pãrinte ºi un frate duhovnicesc ºi un prieten al poporuluiromân”.

Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mulþumitÎnaltpreasfinþitului Mitropolit Pavlos pentru aducerea CinstituluiLemn al Sfintei Cruci ºi a acordat, la sfârºitul Sfintei Liturghii,distincþii de vrednicie anumitor persoane care au ajutat Biserica ºia oferit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru unele lãcaºuride cult ortodoxe.

Sãrbãtoarea din aceastã zi s-a încheiat prin Concursul de muzicãeclesialã „Lãudaþi pe Domnul” care s-a desfãºurat în Aula Magna

Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei la care au luat partePatriarhul Ecumenic, dar ºi Înaltpreasfinþitul Pavlos,Înaltpreasfinþitul Ioan de Pergam ºi ierarhi ai Bisericii noastre.

La final, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a felicitat corurileparticipante: „Dorim sã spunem despre acest Concurs la fazaNaþionalã cã este o mare bucurie pentru Biserica Ortodoxã Românãºi pentru oaspeþii noºtri care sunt aici prezenþi, Sanctitatea SaBartolomeu, Înaltpreasfinþitul Mitropolit Pavlos ºi pentru toþiceilalþi pe care îi cunoaºtem. În Bisericã, muzica uneºte rugãciuneaoamenilor cu cântarea îngerilor”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic,a adresat un cuvânt de felicitare: „Aº dori sã felicit din toatã inimape Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel deoarece în cadrul acestormanifestãri sãrbãtoreºti a cuprins ºi astfel de momente deosebite ºiîmpreunã cu Preafericirea Sa, vreau sã îi felicit pe toþi cei care aucontribuit la reuºita acestei seri frumoase”, a spus PatriarhulEcumenic.

Sãrbãtoarea Ocrotitorului Bucureºtilor a continuat joi, 28octombrie, prin Sfânta Liturghie de la Catedrala Patriarhalã dinBucureºti care a fost oficiatã de Preasfinþitul Lucian, EpiscopulCaransebeºului. În jurul orei 10:00 la Palatul Patriarhiei a începutªedinþa Solemnã a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românededicatã Anului Omagial al Crezului Ortodox ºi al AutocefalieiRomâneºti. ªedinþa a fost deschisã prin cuvântul PatriarhuluiRomâniei. În cadrul acestei ºedinþe Patriarhul Ecumenic a rostit oalocuþiune. În aceastã dupã-amiazã Sanctitatea Sa Bartolomeu,Patriarhul Ecumenic, a vizitat Biserica Greacã din Bucureºti.

Tot joi, 28 octombrie, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel asfinþit Magazinul de cãrþi, obiecte ºi veºminte „Ornate bisericeºti”,Curãþãtoria Chimicã ecologicã „Bob de rouã”, Atelierul decroitorie pentru haine ºi veºminte bisericeºti al ArhiepiscopieiBucureºtilor, dar ºi spaþii în Palatul Patriarhiei pentru primireaoficialitãþilor.

În ultima zi a Sãrbãtorii Hramului Catedralei Patriarhale, vineri,

29 octombrie, s-a oficiat slujba Sfintei Liturghii la CatedralaPatriarhalã de cãtre Preasfinþitul Sofian Braºoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei,Austriei ºi Luxemburgului.

În jurul orei 09:00 Patriarhul Ecumenic a fost condus laAeroportul Internaþional „Henri Coandã” de PatriarhulBisericii Ortodoxe Române ºi alþi ierarhi ai Bisericii noastre,astfel încheindu-se vizita în þara noastrã.

A urmat deschiderea ºedinþei de lucru a Sfântului Sinod,ºedinþã care s-a încheiat în aceeaºi zi spre searã.

Delegaþia Bisericii Ortodoxe din Grecia, în frunte cuÎnaltpreasfinþitul Mitropolit Pavlos, a plecat cu Cinstitul Lemnal Sfintei Cruci în jurul orei 14:20 spre AeroportulInternaþional „Henri Coandã”.

Sfintele Moaºte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou ºiale Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena au fost introduse înCatedrala Patriarhalã în jurul orei 21:00, dar pelerinii s-auputut închina lor în continuare.

ªedinþa Solemnã a SfântuluiSinod dedicatã Anului

Omagial al Crezului Ortodoxºi al Autocefaliei Româneºti

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei aavut loc joi, 28 octombrie ªedinþa Solemnã a Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române. La aceastã ºedinþã au participatPreafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic alConstantinopolului, ºi ierarhi ai Bisericii noastre, membri aiSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, au fost prezenþi la acest eveniment membriidelegaþiilor Patriarhiei de Constantinopol ºi Bisericii Greciei,membrii Permanenþei CNB ºi Permanenþei ArhiepiscopieiBucureºtilor, cadre didactice, protopopi, preoþi, monahi, studenþiteologi ºi elevi seminariºti.

ªedinþa a fost deschisã prin cuvântul Preafericitul PãrintePatriarh Daniel. Preafericirea Sa a vorbit despre fenomenulsecularizãrii.

Apoi, a urmat alocuþiunea Sanctitãþii Sale Bartolomeu,Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, dedicatã AnuluiCrezului Ortodox ºi al Autocefaliei Româneºti.

Preºedintele României, domnul Traian Bãsescu, a transmis unmesaj de felicitare Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, ierarhilorBisericii noastre ºi tuturor participanþilor la ªedinþa Solemnã aSfântului Sinod. Mesajul a fost citit de domnul CãtãlinBuciumeanu, Consilier prezidenþial pentru Culte:

„Sunt deosebit de onorat sã vã adresez salutul meu cãlduros cuprilejul sãrbãtorii Sfântului Dimitrie Basarabov, un mare Sfânt alBisericii Ortodoxe ºi Ocrotitor al Bucureºtilor. Vã mulþumescpentru invitaþia de a împãrtãºi alãturi de credincioºi bucuria ºisperanþa pe care Sfântul Dimitrie ne-o dãruieºte prin exemplulvieþii sale creºtine de rãbdare ºi dãruire faþã de aproapele…”.Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel i-a mulþumit apoi, în numeleSfântului Sinod, preºedintelui României pentru mesajul transmis.

De asemenea, a fost prezentat „Raportul-sintezã intitulat 2010 –Anul Crezului Ortodox ºi al Autocefaliei Româneºti”, sub aspectreligios-duhovnicesc, cultural-editorialistic ºi mediatic, încuprinsul eparhiilor din Patriarhia Românã de cãtre PreasfinþitulPãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal ºi SecretarulSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Totodatã, toþi participanþii la aceastã ªedinþã Solemnã aSfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au vizionat Filmulintitulat “Binecuvântare pentru popor. Patriarhia Românã – Istorie– Organizare – Misiune”, prezentat de TRINITAS TV. Dupãvizionarea filmului realizat de TRINITAS TV, domnulacademician Emilian Popescu a prezentat cartea „Titulatura ºidistincþiile onorifice acordate de Patriarhia Constantinopoluluimitropoliþilor Þãrii Româneºti (secolele XIV-XVIII).

„Am onoarea sã prezint cartea apãrutã de curând în faþaÎntâistãtãtorului Bisericii Ortodoxe Ecumenice, Bartolomeu,Patriarhul Constantinopolului. Cartea care o prezint astãzi a fostdeterminatã de trei momente principale din istoria noastrãromâneascã ºi cea comunã. Primul eveniment este acela cã anultrecut am aniversat 650 de ani de când a fost întemeiatã MitropoliaÞãrii Româneºti cu aprobarea Patriarhiei Ecumenice. Atunci a fostinstalat mitropolitul Iachint care a ºi fost canonizat anul trecut ºiastãzi este ziua lui de pomenire”, a spus domnul academicianEmilian Popescu.

În continuarea evenimentului, Preasfinþitul Pãrinte VarlaamPloieºteanul, Episcop-vicar patriarhal, a prezentat volumele dintrilogia AUTOCEFALIE: vol. I - Autocefalia, libertate ºidemnitate; vol. II - Autocefalie ºi responsabilitate; vol. III -Autocefalie ºi comuniune. Biserica Ortodoxã Românã în dialog ºicooperare externã (1885-2010): „Aceste trei volume au apãrut dininiþiativa Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, dar vreau sã subliniez cu implicarea directã ºipermanentã a Preafericirii Sale. Împreunã ele numãrã peste 2500 depagini, multe din ele fiind ilustrate bogat. Primul volum seintituleazã ‘Autocefalia, libertate ºi demnitate’ ºi conþine studii de

doctrinã canonicã ºi studii istorice privind formele de manifestarea autocefaliei în Biserica noastrã pânã în secolul al XIX-lea ºi studiidedicate celor douã aniversãri de astãzi. Volumul se încheie cutraduceri moderne a 24 de documente pentru prima oarã reuniteîntr-un singur volum, documente ce fac referire la evenimentuldobândirii autocefaliei, cât ºi a proclamãrii Bisericii noastre caPatriarhie. Cel de-al doilea volum ºi cel mai amplu, se intituleazã‘Autocefalie ºi responsabilitate’. Conþine monografiile tuturorEparhiilor Bisericii noastre, accentul cãzând mai ales pe perioadade la 1885 pânã în prezent, pentru cã volumul doreºte sã reliefezecum a rodit binecuvântarea Autocefaliei sau a Patriarhiei în viaþaBisericii noastre. Cel de-al treilea volum se intituleazã ‘Autocefalieºi comuniune’. Acest volum evidenþiazã comuniunea Bisericiinoastre cu celelalte Bisericii Ortodoxe surori începând, în modfiresc, cu sfânta ºi marea Bisericã a Constantinopolului. Deasemenea, relaþiile Bisericii noastre cu alte Biserici Creºtine, cualte relegii, în special cele monoteiste, cu organizaþiile creºtineinternaþionale ºi cu instituþiile europene. Ultima parte a acestuivolum este dedicatã comunitãþilor externe româneºti, din jurulgraniþelor ºi din diaspora româneascã. Comitetul de coordonarepentru volumul al treilea a fost prezidat de Preasfinþitul CiprianCâmpineanul, Episcop-vicar patriarhal ºi Secretarul SfântuluiSinod al Bisericii Ortodoxe Române”.

ªedinþa Solemnã a Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne s-a încheiat prin susþinerea unui scurt concert de muzicãbizantinã de cãtre protopsaltul grec Theodoros Vasilikos.

www.basilica.ro

Al doilea hram al Bisericii domneºti din Curtea de Argeº

Joi, 28 octombrie, începând cu ora 08.30, la Biserica “SfântulNicolae Domnesc” din Cetatea Basarabilor a avut loc o înãlþãtoareslujbã religioasã, cu ocazia prãznuirii celui de-al doilea hram,Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina. Ceremonia a fost oficiatã de unsobor format din 15 preoþi ºi diaconi. De asemenea, la eveniment afost prezent ºi Corul Seminarului Teologic din localitate, condus dedirijorul drd. Codruþ Dumitru Scurtu. “Astãzi, duhurile ctitorilor s-au bucurat, pentru cã în lãcaºul pe care l-au ridicat pentru rugãciunes-a sãvârºit Sfânta Liturghie“, a spus pãrintele protopop Ilie Ghiþã.Credincioºii care au mers joi la Biserica Domneascã au putut asistala o superbã slujbã religioasã, mai ales cã între zidurile lãcaºului decult rãsunau armoniile Corului Seminarului, iar Liturghia a fostsãvârºitã de vicarul Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, pr.Conf. univ. dr. Nicolae Brânzea, care a mãrturisit în cadrul prediciifinale: „Sãrbãtoarea de astãzi are o dublã semnificaþie, una istoricã- praznicul Sfântului Iachint de la Vicina, primul mitropolit al ÞãriiRomâneºti, pe care-l sãrbãtorim ca ocrotitor al acestui sfânt lãcaº,iar a doua semnificaþie, cea spiritualã - în data de 28 octombrie2008, Sfântul Sinod a hotãrât canonizarea ca sfânt a MitropolituluiIachint de la Vicina. Sãrbãtoarea de astãzi este rodul prezenþei ºidorinþei PF Daniel la ridicarea Episcopiei la rangul deArhiepiscopie a Argeºului ºi Muscelului, pe 26 septembrie 2009”.

La sfârºitul ceremoniei religioase, participanþii au primitmerinde ºi câte o icoanã cu Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina.(A.E.)