CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul X nr. 494 33 -- 99 mmaarrttiiee 22001111 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Începutul Postului Mare, spredeosebire de alte posturi ale

anului bisericesc, are o aurãaparte. Aºa mi s-a pãruit mie celpuþin. Când eram prunc,pregãtirile pentru a intra în posterau deosebite. Vedeam pe mamacum pregãtea bucãtãria, cumorânduia vasele, cum spãla totulcu leºie (cine mai face aºa cevaazi?) ºi mai ales ce pãþeau vaselede lemn, care erau luate în rãspãrcu perii aspre de rãdãcinã saude sârmã.

Era un adevãrat rãzboideclarat întregului

arsenal bucãtãresc. Sã fiîndrãznit sã nu faci parte dinfrontul deschis, clar, pentruschimbarea formalã alucrurilor. Sigur cã vom auzibravo, spãlaþi oalele ºi cratiþelepe dinafarã, dar mai ales pedinãuntru ca sã fie curate ºipregãtite pentru noul drum.

Chiar dacã se pare cã ar fiformalã aceastã treabã,

totdeauna, de când mã ºtiu, m-am întrebat dacã este o lucrareformalã numai. ªi trecândvremea m-am convins definitivcã aceastã pregãtire are osemnificaþie mult mai adâncã.

Nimeni nu pune atâtarâvnã la cele formale (la

prima vedere!) dacã nu are înfirea sa, în mintea, inima ºisufletul sãu o pornire spresacru, spre ceea ce trece dincolode pregãtirea „prozaicã” întru alebucãtãriei.

Cât de frumos sunt aºezatetoate. Buna rânduialã

ortodoxã s-a impus totdeauna cucea mai mare discreþie ºi cu oaleasã virtute a discernãmântului.În ortodoxie nu s-a glumitniciodatã cu credinþa înDumnezeu ºi nici cu rânduielileblânde ºi ziditoare de suflet.

Creºtinii ortodocºi au învãþatde la începuturi cã postul

este o bucurie, mai ales atuncicând se face cu dragã inimã ºi nuse fãleºte cu acesta.

Noi ºtim cu toþii cã:

- Postul este cea mai vecheporuncã datã de Dumnezeu nouã.Chiar în Rai, strãbunilor noºtriAdam ºi Eva, li s-a poruncit sãposteascã (Facere 2, 16-17, 3, 6,11, 17).

- Prorocul Moise a postit severde douã ori câte 40 de zile (Ieºire34, 28; Deuteronom 9, 9, 18).

- Prorocul Ilie a postit 40 dezile (III Regi 19, 8).

- Prorocul Daniel a postit treisãptãmâni (Daniel 9, 3; 10, 3).

- Prorocul David a postit mereuºi s-a rugat mai ales dupã ce a

pãcãtuit (II Regi 1, 11-12; Psalmi68, 12; 108, 23).

- Ezdra ºi Neemia au postit (IEzdra 10, 6; Neemia 1, 4) Estera apostit de asemenea (Estera 4, 16).

- Sfântul Ioan Botezãtorul ºiucenicii sãi posteau aºijderea(Matei 9, 14; Marcu 2, 18; Luca5, 33).

- Ana prorociþa postea ºi seruga mereu (Luca 2, 37).

- Prorocul Ioil învãþa ºi

îndemna la post pe toþi oamenii(Ioil 1, 14; 2, 11-12, 15).

- Iisus Hristos a postit 40 dezile ºi nopþi (Matei 4, 2).

- Apostolii ºi ucenicii lui Iisus,dupã porunca Lui, au postit ºi s-au rugat (II Corinteni 6, 5, 11,27).

- Corneliu sutaºul, încã pãgânfiind, postea (Fapte 10, 30).

- Credincioºii din BisericaAntiohiei posteau (Fapte 13, 2).

- Apostolii Pavel ºi Varnavaposteau ºi ei (Fapte 14, 23).

- Postul ajutã la judecata dinurmã (Ioil 1, 14; Iosua 3, 4-7).

- Postul ajutã în vreme denenorociri (II Regi 1, 12; Estera4, 3).

- Postul ajutã în vremeasuferinþelor Bisericii (Matei 9,14-15; Marcu 2, 18-20; Luca 5,33-35).

- Postul este bun la consacrareaslujitorilor sfinþiþi ai Bisericii(Fapte 13, 3; 14, 23).

- Postul ajutã la întoarcerea laDumnezeu (Isaia 58, 6).

- Postul este bun sã fie unit cumilostenia, cu rugãciunea ºi cuprimirea de strãini (Isaia 58, 6-8;Matei 6, 18).

- Postul întregului popor estede folos (Judecãtori 20, 26; I Regi

7,6, 31, 13; Ieremia 36, 9; Iona 3,5-8, º.a.).

- Iisus a poruncit post ºirugãciune pentru alungareadiavolilor (Matei 17, 19-21;Marcu 9, 29).

- Sfinþii Apostoli ne-au învãþatsã postim, sã ne rugãm ºi sãpãzim curãþia (I Corinteni 7, 5).

- Postul adevãrat este trupescºi sufletesc (I Corinteni 9, 25-27;Romani 6, 12-13; I Petru 2, 11;

Matei 17, 21; Psalmi 34,12).

- Post trupesc (postnegru): înfrânare totalã dela mâncare ºi bãuturã.

- Post parþial, abþinerede la anumite mâncãruri ºibãuturi.

- În Vechiul Testamenterau posturi de luni ºi joiîn amintirea suirii ºicoborârii lui Moise de peSinai (Luca 18, 12).

- Postul de ziuaîmpãcãrii (Levitic 16, 29-30; Fapte 27, 9).

- În Noul Testament,Biserica a rânduit posturilede peste an, dupã cum estescris: „Toate sã se facã cucuviinþã ºi dupã rânduialã”(I Corinteni 14, 40), „cãciDumnezeu nu esteDumnezeu alneorânduielii” (I Corinteni14, 33).

- Zilele de post rânduite deBisericã în Noul Testament sunt,dupã cum ºtiþi: zilele de miercuriºi vineri de peste an (în memoriavânzãrii lui Iisus ºi a PãtimirilorSale). Fac excepþie miercurile ºivinerile din sãptãmâna (brânzei)dinaintea Postului Paºtilor, dinSãptãmâna Luminatã (dupãPaºti), din Sãptãmâna Rusaliilorºi perioada dintre Naºterea ºiBotezul Domnului.

Urmeazã cele patru posturi:al Naºterii, Postul Mare, al

Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel,al Adormirii Maicii Domnului,Tãierea Capului Sfântului IoanBotezãtorul (29 august), 14septembrie, Înãlþarea SfinteiCruci ºi 5 ianuarie, AjunulBobotezei.

Iatã cã avem temeiuri pentrupostire în Sfânta Scripturã ºi

în Tradiþia Bisericiidreptmãritoare.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

BBBBuuuuccccuuuurrrr iiiiaaaa ppppoooossss tttt iiii rrrr iiii iiii !!!!UUnn mmoonnaahh ssttaattoorrnniicc

ººii uunn eegguummeennîînnþþeelleepptt

Mesajul de condoleanþe al Preafericitului Pãrinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare aPãrintelui Protosinghel Petroniu Tãnase, fostul egumen al SchituluiRomânesc Prodromu de la Muntele Athos, joi 24 februarie 2011:

- Pãrintele Petroniu de la Schitul Românesc Prodromu (Athos) -

Cu profundã tristeþe am aflat de trecerea din aceastã viaþã a PãrinteluiProtosinghel Petroniu Tãnase, apreciat ºi cunoscut duhovnic plãmãdit pepãmânt românesc, chemat sã înfrumuseþeze prin viaþa ºi înfãptuirile saleGrãdina Maicii Domnului ºi obºtea Schitului Românesc Prodromu dinMuntele Athos (Grecia), cãruia i-a fost povãþuitor timp de peste 25 deani.

Nãscut în localitatea Fãrcaºa din judeþul Neamþ la data de 23octombrie 1916, Pãrintele Petroniu a fost luminat încã din tinereþile salede dorul dupã viaþã monahalã. A intrat în obºtea Mãnãstirii Neamþ, undea fost cãlugãrit la data de 22 septembrie 1942. De la Neamþ a fost chematla Mãnãstirea Antim din Bucureºti unde ºi-a continuat formareaintelectualã, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxã, urmând apoi ºicursuri de Matematicã ºi Filosofie. În anul 1947 a fost hirotonitieromonah pe seama Catedralei Patriarhale din Bucureºti ºi apoi trimisprofesor la Seminarul Monahal de la Mãnãstirea Neamþ, la catedra deOmileticã, Cateheticã ºi Pedagogie. În anul 1952 îl însoþeºte peArhimandritul Cleopa Ilie, devenit stareþ al Mãnãstirii Slatina (judeþulSuceava), formând aici o adevãratã Academie Duhovniceascãrecunoscutã în acea vreme. A urmat o perioadã grea pentru cãlugãrulmisionar care a suferit din pricina regimului totalitar, fiind nevoit sãplece de aici în anul 1959. Cu mult curaj ºi acelaºi zel faþã de BisericaMântuitorului Hristos, cu aceeaºi nestinsã dragoste pentru viaþamonahalã, se retrage în obºtea Mãnãstirii Sihãstria în anul 1964, unde avieþuit pânã în anul 1978, când ºi-a îndreptat paºii spre SchitulRomânesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, dupã ºapte ani fiind alesegumen de pãrinþii din obºte pentru alesele sale virtuþi de monahînþelept, harnic ºi rugãtor.

Pãrintele Petroniu rãmâne în conºtiinþa Bisericii noastre ca un monahstatornic, un egumen înþelept ºi iscusit mânuitor al condeiului. Cãrþilesale Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie Româneascã, Chemarea SfinteiOrtodoxii, Bine eºti cuvântat, Doamne, Uºile pocãinþei sunt preþioasecomori ale spiritualitãþii româneºti în care pãrintele Petroniu a adunat cumultã râvnã în suflet tezaur de trãire ºi simþire ortodoxã româneascã,luminã ºi sfântã nevoinþã.

Preþuind în chip deosebit minunata lucrare a pãrintelui PetroniuTãnase în ogorul Domnului pe tãrâm duhovnicesc ºi cãrturãresc, precumºi bogata sa activitate gospodãreascã, înãlþãm stãruitoare rugãciune cãtreHristos Domnul Cel Înviat din morþi sã odihneascã sufletul sãu în luminacea neînseratã a Împãrãþiei Cerurilor, unde drepþii ca luminãtoriistrãlucesc, sã mângâie obºtea Schitului Prodromu ºi pe toþi cei care l-aucunoscut ºi preþuit.

Veºnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

11110000 aaaannnniiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Pentru a înþelege mai bine cât este de necesarãaceastã rugãciune, amintim de la început cã au fostdate de cãtre Sfânta noastrã Bisericã ºi canoanepentru a nu se sluji de cãtre eretici sau pãgâni nicioslujbã în bisericile ortodoxe. Astfel, Canonul 46 al Sf.Nichifor Marturisitorul se referã la biserici în care nudoar cã au slujit ereticii, dar au ºi fost luate înstãpânire de cãtre aceºtia (trecute la cultul lor): „Vãsfãtuim ca în bisericile luate în stãpânire de eretici sãse intre ca într-o casã simplã ºi sã se cânte numai denevoie, aºezându-se crucea la mijloc, iar în altar nicisã nu se intre, nici sã se tãmâieze, nici sã sesãvârºeascã rugãciune, nici sã nu se aprindã candeleºi lumânare”. De aceea, a fost rânduitã ºi o rugãciunespecialã atunci când biserica a fost pângãritã de cãtreeretici. Rugãciunea face referire la faptul cã bisericaa îngãduit Dumnezeu sã fie spurcatã de eretici dincauza pãcatelor sãvârºite de creºtini: „Doamne,Dumnezeul nostru, care ai arãtat biserica aceasta sprelocuinþa Ta,(...) ai îngãduit ca sã fie spurcatã, pentrupãcatele noastre, ºi preaneprihãnitul jertfelnic sã fiepângãrit de pãgânii, care nu cunosc numele celprealãudat ºi mãreþ al slavei Tale (iar de este necinstitde eretici va rosti urmãtoarea formulã: de tulburãrilece au sfâºiat Biserica, prin nesocotirea ºi defãimareacinstitelor Evanghelii ºi a Tradiþiilor apostolice,pãrinteºti ºi canonice), Însuþi iarãºi ne primeºte, cuochi îndurãtori, pe noi, cei care venim cu credinþã ºidin inimã mãrturisim pãcatele noastre cu cunoºtinþã ºipocãinþã”. Mai departe, în rugãciune sfinþitul slujitorcere de la Dumnezeu sã purifice ºi sã sfinþeascã dinnou sfântul locaº „pentru cã, Tu, Doamne, singur poþia sfinþi pe cei care-ºi întorc inima cãtre Tine ºi a necurãþi deplin de conºtiinþa cea vicleanã, de toatãîndoiala ºi nepriceperea.” Aºadar, este o rugãciune deumilã pocãinþã pentru pãcatele sãvârºite, o rugãciunede întoarcere cãtre îndelunga milostivire a luiDumnezeu ºi, mai ales, din conþinutul ei reiesedorinþa credinciosului de a se întoarce în sfântabisericã pentru a aduce jertfa sa de rugãciune ºipocãinþã lui Dumnezeu cel în Treime lãudat, Tatãluiºi Fiului ºi Sfântului Duh, pentru a primi darurile celesfinte care se sãvârºesc în Biserica Ortodoxã.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicultâlcuit

RRuuggããcciiuunnee llaa ddeesscchhiiddeerreeaa

bbiisseerriicciiii ppâânnggããrriitteeddee ppããggâânnii

ssaauu ddee eerreettiiccii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

În Patriarhia Românã anul 2011 este dedicat familieicreºtine prin proclamarea de cãtre Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române ca An omagial al Sfântului Botez ºi alSfintei Cununii, având în vedere cã atât Taina SfântuluiBotez cât ºi Taina Sfintei Cununii stau la baza familieicreºtine.

Cunoaºterea situaþiei reale a familiei creºtine din zilelenoastre, pe de-o parte, ºi înþelegerea mai profundã a vocaþieisale spirituale, pe de altã parte, se impun ca prioritãþi alelucrãrii misionare a Bisericii în societate.

Reliefând importanþa familiei creºtine ca fiind bazacomunitãþii eclesiale, Sfântul Apostol Pavel vorbeºte înEpistola cãtre Efeseni despre legãtura tainicã dintre familie ºiviaþa Bisericii. Astfel, comparând cele douã realitãþi aleexistenþei umane în Hristos Domnul, Apostolul neamurilorspune: „Taina aceasta” - a unirii bãrbatului cu femeia într-untrup, dupã porunca lui Dumnezeu - „mare este; iar eu zic înHristos ºi în Bisericã” (Efeseni 5, 32). În acest sens trebuieînþeleasã ºi cultivatã legãtura sfântã care existã între tainafamiliei ºi viaþa Bisericii, ca trãire în comuniune. De aceea,familia a fost numitã, pe drept cuvânt, Biserica de acasã -Ecclesia domestica - (Cf. Romani 16, 5; I Corinteni 16, 19).

Faptul cã Dumnezeu Fiul, nãscut din veci de cãtre Tatãlceresc, S-a nãscut, prin lucrarea Duhului Sfânt, „la plinireavremii” (Gal. 4, 4) ca om din femeie, având numele deIisus, fiul Mariei, ºi a crescut într-o familie tradiþionalã, nearatã de ce termenii de bazã din Bisericã precum: pãrintespiritual, mamã sau maicã spiritualã, frate ºi sorã spiritualã,fiu ºi fiicã spiritualã sunt preluaþi din vocabularul prin caredesemnãm membrii familiei conjugale. Prin urmare, fãrãtaina familiei nu poate fi înþeleasã nici taina Bisericii cafamilie duhovniceascã a iubirii frãþeºti în Hristos, FiulTatãlui ceresc, în Care primim înfierea prin lucrareaSfântului Duh din Sfânta Tainã a Botezului.

Familia este cununa creaþiei, dar ºi locul sau mediul încare omul începe sã înþeleagã taina iubirii pãrinteºti a luiDumnezeu. Slãbindu-se legãtura iubirii spirituale dintre omºi Dumnezeu în societatea secularizatã, familia conjugalã seaflã astãzi într-o profundã crizã spiritualã, în stare confuzãºi fãrã orizont, fiind limitatã la biologic ºi terestru.Dificultãþile cu care se confruntã familia în societateacontemporanã nu sunt numai de naturã economicã (sãrãciematerialã tot mai evidentã, ºomaj, nesiguranþa zilei demâine), ci ºi moralã (avort, divorþ, abandonul copiilor,libertinaj, droguri, trafic de fiinþe umane) ºi spiritual-religioasã (sectarismul, fanatismul ºi prozelitismul religios).

În faþa acestor probleme, Biserica este chematã sã acordeo atenþie deosebitã familiei creºtine, apãrând valoareaacesteia ca viaþã binecuvântatã de Dumnezeu în scopuldobândirii mântuirii sau a vieþii veºnice.

Astfel, în plan practic, este absolut necesarã o lucrarepastoral-misionarã a Bisericii mai intensã ºi mai vastã,susþinutã în mod deosebit de preoþii de mir, îndrumãtorispirituali ai familiilor creºtine din parohiile încredinþate lorspre pãstorire.

În Biserica Ortodoxã, familia preotului este un sprijindeosebit pentru preot în activitatea sa pastoralã, atât prinfaptul cã ea poate deveni un model de viaþã creºtinã, cât ºiprin implicarea directã a unor membri ai familiei înactivitãþile pastorale ale parohiei, pe plan: misionar,

filantropic sau administrativ. Într-o parohie, familia preotuluitrebuie sã fie acel „puþin aluat, care dospeºte toatãfrãmântãtura” (Galateni 5, 9).

Absenþa totalã sau inactivitatea familiei preotului pe planpastoral misionar este o contra mãrturie, care diminueazãeficienþa activitãþii preotului în parohie ºi umbreºte imaginealui ca pãstor de suflete sau pãrinte duhovnicesc al comunitãþiispirituale pe care o conduce pe calea mântuirii.

Pe de altã parte, ne bucurãm ºi exprimãm recunoºtinþanoastrã pentru lucrarea misionarã a preoteselor care lucreazã,cu multã pasiune ºi bucurie, ca profesoare de religie,educatoare, medici sau în alte domenii de activitate, aducândo contribuþie la apãrarea, pãstrarea ºi cultivarea demnitãþiifamiliei creºtine astãzi.

Expresia româneascã sau apelativul de „doamnapreoteasã” are o încãrcãturã spiritualã deosebitã ºi reflectãgrija sau preocuparea soþiei preotului privind activitatea

acestuia în parohie. Acest termen s-a impus datoritã faptuluicã, deºi lucreazã în mod discret, totuºi soþia preotului ajutãfoarte mult în pastoraþie. Iar când familia preotului nu-l ajutãpe acesta, ci îl descurajeazã, se adevereºte cuvântulMântuitorului: „Duºmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei10, 36).

Între sfaturile pe care Sfântul Apostol Pavel le dãucenicului sãu Timotei, este ºi acela cã slujitorul Domnului„sã fie bãrbat al unei singure femei” (I Timotei 3, 2), „bunchivernisitor al casei lui, având copii ascultãtori, cu toatãbunãcuviinþa” (I Timotei 3, 4), cãci „dacã nu ºtie sã-ºirânduiascã a sa casã, cum va purta grijã de Biserica luiDumnezeu?” (I Timotei 3, 5). Iar „soþiile lor (ale slujitorilorBisericii – n.n.) sã fie ºi ele cuviincioase, neclevetitoare,cumpãtate, credincioase întru toate” (I Timotei 3, 11 12).

În ce priveºte vestimentaþia ºi condiþiile de viaþã, acesteatrebuie sã fie în aºa fel încât familia preotului sã nu fieinvidiatã pentru lux, dar nici compãtimitã pentru neglijenþã.

O pastoraþie credibilã ºi bine organizatã în parohie trebuie

sã înceapã cu buna organizare a casei preotului, din punct devedere spiritual ºi administrativ, ca model duhovnicesc ºifactor de culturã ºi civilizaþie. În acest sens, unii credincioºijudecã mai mult greºelile familiei preotului decât pe cele alepropriilor lor familii.

Prin urmare, este necesarã întãrirea instituþiei familieipreotului ortodox precum ºi diminuarea cazurilor careinfluenþeazã în mod negativ viaþa ºi activitatea bisericeascã,prin respectarea cu stricteþe a prevederilor canonice, statutareºi regulamentare bisericeºti, care nu au rolul de-a pedepsi, cide-a responsabiliza, consolida ºi evidenþia personalitateareligios-moralã a preotului ºi a întregii sale familii încomunitate, ca exemplu de trãire moralã ºi comportamentcreºtin, precum ºi ca factor esenþial de luminã ºi speranþãpentru o bunã pastoraþie a credincioºilor.

Reflectând la situaþia actualã de crizã a familiei în general,considerãm cã trebuie sã valorificãm resursele de îndreptare

ºi ieºire din crizã, pentru a trãi cu speranþã. Trebuie sã vedem cã fericirea este darul lui

Dumnezeu, iar criza familiei de azi poate fi depãºitãcu ajutorul ºi cu binecuvântarea lui Dumnezeu-Creatorul Care a zis: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºistãpâniþi pãmântul!” (Facere 1, 28). În ciuda multorpãcate ºi primejdii abãtute asupra neamului omenesc,totuºi familia a fost instituþia cea mai stabilã în istorie.În plus, binecuvântarea familiei de cãtre Domnulnostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, când atransformat apa în vin, prin mijlocirea MaiciiDomnului - icoana Bisericii rugãtoare, constituiepentru noi astãzi o puternicã bazã a speranþei creºtine.

Hristos Cel ce a schimbat apa în vin poate schimbacriza într-o speranþã nouã, poate aduce bucurie acolounde ameninþã lipsurile ºi tristeþea.

Trebuie sã ne rugãm Mântuitorului Iisus Hristos,sã-I spunem Lui ce lipseºte cu adevãrat familiei astãziºi sã spunem familiei creºtine în crizã sã cearãajutorul lui Hristos ºi al Maicii Domnului înorganizarea însãºi a vieþii familiei conjugale.Minunea din Cana Galileii ne descoperã cã fericireaeste mai întâi de toate dar al lui Dumnezeu saubinecuvântare de la El, care aduce armonie ºi bucurieîn familie ºi în societate, nu un „drept” al omului ce

trebuie cucerit în spirit individualist ºi egoist, producândmultã nefericire altora prin lãcomie sau umilire. În acestsens, trebuie sã organizãm ajutorarea familiilor aflate înnevoi ºi sã le încurajãm.

În concluzie, îndemnul nostru pãrintesc este acesta: sãcultivãm mai mult legãtura sfântã care existã între viaþafamiliei creºtine ºi viaþa Bisericii, între educaþia copiilor ºidemnitatea persoanei umane, creatã dupã chipul Persoanelordivine. Sã nu reducem familia doar la aspectele eipãmânteºti: biologic, juridic, psihologic, sociologic saueconomic, pentru cã ea este mai mult decât toate acestealaolaltã ºi le transcede. ªi anume, familia are vocaþia de a ficonlucrare a omului cu Dumnezeu în lume, pentru a dobândiviaþa veºnicã, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria Bisericiiºi binele umanitãþii.

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesajul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,adresat participanþilor la Cercul Pastoral dedicat familiei preotului,

organizat la Palatul Patriarhiei, joi, 24 februarie 2011:

DDeemmnniittaatteeaa ººii rreessppoonnssaabbiilliittaatteeaa ffaammiilliieeii pprreeoottuulluuii îînn vviiaaþþaa BBiisseerriicciiii

Etapa localã a Olimpiadei de Religie s-a desfãºurat sâmbãtã,26 februarie 2011, cu binecuvântarea Înalt Preasfinþitului PãrinteArhiepiscop Calinic, în cinci centre pedagogice din judeþulArgeº: la Câmpulung, la COLEGIUL NAÞIONAL ,,DINICUGOLESCU”; la Curtea de Argeº, la GRUPUL ªCOLARFORESTIER; la Piteºti, la COLEGIUL TEHNIC ,,ARMANDCÃLINESCU”; la Topoloveni, la LICEUL TEORETIC ,,ION

MIHALACHE”; la Costeºti, la LICEUL TEORETICCOSTEªTI.

Deºi concursul a coincis cu alte olimpiade ºi concursuri laalte discipline de învãþãmânt, la aceastã fazã a participat unnumãr important de elevi din toatã eparhia Argeºului ºiMuscelului, iar nota minimã necesarã pentru selecþia elevilor laetapa judeþeanã a fost 8.50. Tematica pentru aceastã etapã a

cuprins primele unitãþi de învãþare, conform programelor ºcolareîn vigoare pentru disciplina Religie.

Faza judeþeanã a Olimpiadei se va desfãºura pe 19 martie2011, iar etapa naþionalã a acestei competiþii va avea loc înperioada 17-21 aprilie 2011 la Galaþi.

Redacþia

În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului a avut loc

OOLLIIMMPPIIAADDAA DDEE RREELLIIGGIIEE -etapa localã- pentru CLASELE VII - XII

(Anul ºcolar 2010-2011)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Întrebarea este destul de complexã. Primul lucru pe caretrebuie sã-l lãmurim aici este dacã aceastã rostire de douã ori acererilor este mãrturisitã de tradiþia manuscrisã a Liturghiilornoastre. Rãspunsul este, fãrã nicio îndoialã, afirmativ. ToateLiturghierele ºi Molitfelnicele tipãrite ºi toate manuscriselecelor douã Liturghii bizantine ale Sfântului Vasile cel Mare ºiale Sfântului Ioan Gurã de Aur de la cel mai vechi codice,Molitfelnicul Barberini cu nr. 336 de la sfârºitul secolului alVIII-lea, au cererile acestea de douã ori, la locul pe care îl au ºiastãzi, adicã dupã depunerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masãºi dupã rugãciunea Anaforalei.

Excepþia de la regulã. În generalîn cadrul cultului nu se reiau celespuse anterior

Lucrul este evident ciudat, deoarece în nicio slujbã nu sespun de douã ori aceleaºi lucruri. Chiar ºi atunci cândarticularea slujbei impune reluarea unei ectenii pentruintroducerea noii unitãþi liturgice, numai prima datã se spuneectenia în întregime, iar celelalte se spun pe scurt. Astfel, laUtrenie ºi la Sfânta Liturghie avem Ectenia mare la început ºiEctenia micã acolo unde rânduiala ar impune reluarea lor.Avem cererile de la Sfânta Liturghie ºi forma lor prescurtatã lasfârºitul ei („Ziua toatã... cerând, pe noi înºine... sã o dãm”). LaLiturghiile înrudite din Constituþiile Apostolice, la cea aSfântului Iacov ºi la cea armeanã, cererile existã numai osingurã datã. Prin analogie, ºi la cele douã Liturghii bizantine artrebui ca iniþial sã se fi spus o singurã datã. Acest lucru esteimpus ºi de structura logicã a Liturghiilor noastre. Este maimult ca sigur cã ºi la acestea cererile existau o singurã datã,dupã cum este de asemenea sigur faptul cã deja din secolul al

VIII-lea s-a impus a se spune de douã ori.

Când se spuncererile?

Care era poziþia iniþialã a cererilor putem sãconcluzionãm din Liturghiile mai vechi ºi dinmãrturia Sfântului Ioan Hrisostom. Dupã mãrturiaacestui Pãrinte (Comentariu la Epistola a II-a cãtreCorinteni, 2, 8), cererile se spuneau dupã Evanghelieºi înainte de Apolisul Ecteniei catehumenilor. Exactîn aceastã poziþie le întâlnim ºi la Liturghia SfântuluiIacov ºi la Liturghia armeanã. Dupã Liturghia dinConstituþiile Apostolice, iarãºi se ziceau dupãEvanghelie ºi la sfârºitul cererilor pentru catehumeniºi exact înainte de apolisul primului lor loc. Dupãaceea se eliberau cei stãpâniþi de duhuri necurate, ceice urmau sã fie botezaþi ºi cei care erau sub canon, înpocãinþã. Acest amãnunt capãtã importanþã dacã îlprivim în întregul lui cadru liturgic ºi în legãturã cu

folosirea cererilor ºi la celelalte slujbe, afarã de SfântaLiturghie. În vechile slujbe asmatice de parohie le întâlnim lasfârºitul slujbelor, la fel ca în Constituþiile Apostolice, însãdupã plecarea catehumenilor ºi înainte de eliberarea credin-cioºilor. La Utrenia mãnãstireascã le gãsim la sfârºitul slujbei.La Vecernia mãnãstireascã le gãsim în acel moment în care învremea când au fost puse acolo semnalau sfârºitul slujbei.

Prin ectenia cererilor se facelegãtura dintre rugãciunea dinbisericã ºi lumea în care trãimdupã ce plecãm de la slujbã

Este iarãºi grãitor faptul cã în cele mai multe cazuri ele suntintroduse într-o Ectenie diaconalã specialã, care îndeamnã lacompletarea rugãciunii („Sã plinim rugãciunea noastrãDomnului”), care indicã exact faptul cã slujba se gãseºte spresfârºitul ei. Conþinutul cererilor este în acord cu poziþia lorliturgicã pe care am notat-o mai sus. Diaconul îndeamnã pecredincioºi sã cearã de la Dumnezeu zi de pace ºi fãrã de pãcat,înger pãzitor ºi cãlãuzitor, cele bune ºi de folos pentru sufletelelor ºi viaþã în pocãinþã, într-un cadrul eshatologic de aºteptare asfârºitului în pace ºi al prezenþei de dinainte de venirea luiHristos. Cu alte cuvinte, ele constituie un tip de mutare dinspaþiul adorãrii lui Dumnezeu, pentru care s-au adunatcredincioºii, la vieþuirea lor în lume ºi la zbaterea pentru viaþã,în care se vor duce imediat dupã. Foarte logic, aºadar, s-auaºezat la sfârºitul adunãrii ºi înainte de eliberarea primei grupea celor prezenþi, a catehumenilor. Acolo se gãseau fãrã îndoialãºi în Liturghiile bizantine în forma lor iniþialã.

Modificãrile suferite de slujbaSfintei Liturghii au fãcut caaceastã ectenie sã serosteascã de douã ori

Ce anume a contribuit ca de la sfârºitul adunãrii, a aºa-numitei „Liturghii a catehumenilor”, sã se mute la adunareaeuharisticã prin excelenþã, la aºa numita „Liturghie acredincioºilor”. Este foarte probabil cã acest lucru s-a întâmplatîn epoca în care, datoritã lipsei catehumenilor, au început sãfacã notã discordantã cererile care se refereau la ei. În aceaepocã de înflorire ºi creaþie liturgicã era de la sine înþeles cãatâta vreme cât catehumenii nu mai erau sloboziþi, cererile careînsoþeau eliberarea lor nu mai serveau funcþia lor liturgicã ºitrebuia gãsit un alt loc potrivit. În aceastã cãutare au existatfluctuaþii. Iniþial se pare cã s-au aºezat dupã depunereaDarurilor pe Sfânta Masã, acolo unde exista o Ectenie de cererecare se pãstreazã la Liturghia Sfântului Iacov. Aceasta a fostscurtatã în Liturghiile bizantine („Sã plinim,.. Pentru CinstiteleDaruri ce sunt puse înainte... Pentru sfânt locaºul acesta...Pentru ca sã fim izbãviþi... Apãrã...”), deoarece între timpLiturghia se dezvoltase ºi cererile se mutaserã înainte de imnulTrisaghion ºi puþin mai târziu înainte de Antifoane. În golulacesta, aºadar, ºi-au gãsit locaº cererile dupã îndepãrtarea lordin Ectenia de dupã Evanghelie.

Într-o perioadã oarecum ulterioarã, cererile s-au aºezat ºidupã sfinþirea Cinstitelor Daruri într-un nou gol, creat înmomentul în care în vechime se citeau dipticele de cãtre diacon.Acolo deja exista o Ectenie micã, exact aºa cum apare laLiturghia Sfântului Iacov, care încheia Anaforaua ºi dipticele ºiintroducea cererile pregãtitoare pentru Sfânta Împãrtãºanie („Petoþi sfinþii pomenindu-i... Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adusºi s-au sfinþit.... Ca iubitorul de oameni... Unitatea credinþei...”).Prin obiceiul ulterior de citire în tainã a rugãciunilor, aceastãEctenie s-a dovedit insuficientã pentru acoperirea rugãciuniidestul de lungi citite în tainã de dinanite de „Tatãl nostru...”.Toate acestea, poate ºi influenþa Liturghiei Darurilor, care înacest moment are Ectenia cererilor - adicã într-o poziþie mixtã,care corespunde atât Ecteniei de dupã depunerea CinstitelorDaruri pe Sfânta Masã, cât ºi celei de dupã rugãciuneaAnaforalei - au fãcut ca cererile sã fie aºezate acolo.

Poate cã este vorba despre o punere de acord a douã tradiþiicare, independent una de alta, au aºezat cererile una înainte ºialta dupã rugãciunea Anaforalei, iar practica ulterioarã a vrut,dupã modul cunoscut ºi din alte situaþii, sã le împace, adoptândamândouã soluþiile. În felul acesta cererile s-au gãsit de douã orila Sfânta Liturghie (apud Ioannis Foundoulis, DialoguriLiturgice, vol. II, pag. 282- 285).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

EEcctteenniiaa cceerreerriilloorrMotivul pentru care la Sfânta Liturghie

se spun de douã ori cererile „Ziua toatã desãvârºitã..., Înger de pace..., Milã ºi iertare”

LLiittuurrggiiccãã

Ziua de naºtere a actorului Ion Focºa,din acest an, a fost una dintre acele zilecare înnobileazã omul – cununa creaþieidivine. În aceastã zi, unul din maeºtriiteatrului românesc, Florin Piersic, alãturide noua sa partenerã de scenã, MedeeaMarinescu, au dat viaþã, încã o datã, pieseiregizate de Radu Beligan : „Strãini înnoapte”.

O comedie în aparenþã, o dramã înprofunzime, piesa în sine reprezintã unamplu conflict al relaþiilor interumane, cedeschid drumul degradãrii, superficialitãþiiºi goliciunii sufleteºti a omului modern,puternic ancorat în haosul iluzoriu altehnologizãrii ºi în relaþiile superflu.Încrâncenarea, într-un fel alegoricã, dintreîntuneric ºi singurãtate, transformãnoaptea într-o metaforã a vieþii; iar înspatele umorului, aparent dezinvolt alpersonajelor, se ascunde de fapt mai multdecât o dramã sentimentalã – o poveste deviaþã marcantã ºi sufletul sfâºiat ºi chinuitde întrebãri al unei fiice abandonate detatãl sãu. Dacã tatãl este pentru fiicã, doarun nume, aceasta, la rândul ei, devine

pentru tatã, o amintire confuzã, situatã lagraniþa dintre creaþie ºi neant. Încãrcãturaemoþionalã a actorilor, umorul tragic ºirealitatea cutremurãtoare sunt menite sãresponsabilizeze fiinþa umanã. Ce poate fimai trist decât un tatã pierdut în iluzia unei

fericiri impuse, auto-construite piesã cupiesã, fragile sau precare, pe de o parte ºigestul disperat al unei fiice, pe de alta? Ofiicã care încearcã, în plinã maturitatefemininã, sã se strecoare aproapeinfracþional, în viaþa tatãlui sãu, dând

timpul înapoi pentru a redeveni, copilulcare n-a putut sã fie.

Oare nu este acesta un mesaj clar dereconciliere a celor douã jumãtãþiparadisiace pentru a evita dramelefamiliilor destrãmate ºi a copiilorabandonaþi. Un mesaj puternic social ºireligios al comuniunii dintre Adam ºi Eva,dintre om ºi Dumnezeu? Un S.O.S. alumanitãþii, care prinde viaþã prin joculmagistral al maestrului Florin Piersic,actorul ºi omul care a încetat demult sã-ºimai aparþinã sieºi, predându-se în totalitatelumii ºi forþei creatoare a artelorfrumoase… „Strangers in the night”…

Drd. Amalia ElenaCONSTANTINESCU

Cronicã de sufletSSTTRRÃÃIINNII DDEE IIUUBBIIRREEAA DDIIVVIINNÃÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Sfânta aristocratã MelaniaRomana l-a îndemnat pe soþulsãu sã plece amândoi lamânãstire, fiindcã îºiînmormântaserã ambii copii. Cealtceva mai bun ar putea face ceirãmaºi vãduvi, care nu mai aunici grija copiilor sau nepoþilor?Nu se cuvine oare ca mãcar înaceste momente ale vieþii sãînãlþãm slavã lui Dumnezeu, sãne rugãm cu bunã rânduialãpentru cei rãposaþi ai noºtri?Tinereþea ºi sãnãtatea ne-amînchinat-o fãrã de ºovãialãacestei lumi, mãcar bãtrâneþelecele ºubrede sã le oferim luiHristos, cãci bine este cabãtrânii sã se roage pentru copiiºi nepoþi. Cine a gustat dinmângâierea Duhului Sfânt ºtiecã mânãstirea e mai dulce decâtfamilia, cã întristarea nu trebuiesã ne îmbrace bãtrâneþele...

Aþi gustat din viaþa de om cãsãtorit.„Dezamãgire!”, spuneþi. Oare, doarpentru dvs.? Oare nu ºi pentru alte sutede oameni care aºteaptã de la cãsãtoriemai mult decât de la Raiul ceresc? Acumspuneþi: „M-am sãturat de cãsnicie! Numai vreau în vecii vecilor! Dar ce, sã treciarãºi prin toate amãrãciunile pe care le-am trãit?”. O amãrãciune de la neîncetataapãsare a grijilor trupeºti ºi de la ruºineatrupeascã, altã amãrãciune de la a fisupusã unui soþ ateu ºi neomenos, a treiaamãrãciune de la neîncetata fricã pentrucopiii nãscuþi ºi nenãscuþi, a patra de lamoartea copiilor ºi a soþului. Apostolulspune despre femeie, ca fiind primacãlcãtoare a legii lui Dumnezeu, cã se vamântui prin naºterea de prunci, de varãmâne întru credinþã ºi întru dragosteºi întru sfinþenie cu întreagã înþelepciune(I Timotei 2, 15). Aceastã cale s-a sfârºitpentru dvs. ºi nu vreþi sã mai mergeþiiarãºi pe ea. Ei bine, atunci, în numele luiDumnezeu, duceþi-vã la mânãstire!

Papagalul toarnã repede toatecuvintele pe care le ºtie, apoi piºcã cuciocul pe cine se apropie de el; la fel ºiîntreaga viaþã lumeascã îºi aratã repedetoate desfãtãrile, iar apoi piºcã ºi zgâriefãrã milã. Dvs. nu doriþi sã mai trãiþi odatã tot papagalâcul amãgitoarei vieþilumeºti. Nu mai vreþi sã intraþi în corabiapestriþã, care aflându-se în liman atrageprin culorile ei pestriþe, dar pleacãrepede pe furtunã grea, ei bine dacã,precum naufragiaþii, doriþi o altã cale;dacã vã gândiþi, sã zicem, sã rãmâneþiadevãratã vãduvã, iatã: cea cu adevãratvãduvã ºi singurã nãdãjduieºte înDumnezeu, ºi zãboveºte întru rugãciuniºi cereri noaptea ºi ziua, iar ceea cepetrece întru desfãtare de vie estemoartã (I Timotei 5, 5-6). A aveanãdejde statornicã în Dumnezeu ºi a teruga neîncetat noaptea ºi ziua, asta o potînfãptui ºi soþii în cãsnicie, mai ales dacãsunt de un suflet în evlavie. Asta o potînfãptui în lume ºi bãrbatul vãduv ºifemeia vãduvã. Însã, fireºte, cel mai uºoreste de înfãptuit lucrul acesta în liniºteamânãstirii. Drept aceea, în numele luiDumnezeu, hotãrâþi-vã ºi bateþi în porþilemânãstirii, urmând lui Sava Nemanidul,þarinei Miliþa, cneaghinei Efimia ºifericitei Stoina Fecioara.

În monahism se dã legãmântuldesãvârºitei credincioºii faþã de Hristos.Cu adevãrat, monahismul este logodnãtainicã a sufletului cu Hristos. În el ºisufletul ºi trupul se înduhovnicesc... înaceastã nouã legãturã nu este vãduvie,nici nu poate fi, afarã numai dacãsufletul omenesc apostaziazã ºi se facenecredincios. Vai, atunci vãduvia esteîndoitã: ºi trupeascã ºi duhovniceascã.Aceastã cãsnicie duhovniceascã sedeosebeºte cu mult de cãsniciatrupeascã, întrucât cãsnicia trupeascã edoar un simbol al cãsniciei duhovniceºti.În cãsnicia trupeascã mai întâi vinbucuriile ºi apoi amãrãciunile, pe când încea duhovniceascã întâi amãrãciunile ºiapoi bucuriile...

(Rãspunsuri la întrebãri ale lumii deazi, Episcop Nicolae Velimirovici, Ed.Sophia, Bucureºti, 2002, pag. 221-223).

Roxana DRAGOª

Când ai sãnãtate ºi spor la treabã,înalþã-þi inima ºi zi: „Þie,Doamne!”.

Când oamenii te cinstesc ºi telaudã, spune-þi în sinea ta: „Nu eumerit asta, nu mie se cuvine, ci- Þie,Doamne!”.

Când îþi trimiþi copiii la ºcoalã orila muncã ori în armatã,binecuvânteazã-i din pragul caseitale ºi zi: „Îi dau în grijã- Þie,Doamne!”.

Când te lovesc invidia omeneascãºi necredinþa prietenilor, nu cãdea cuduhul ºi nu þine amãrãciune în inimata, ci zi: „Toate acestea le dau sprejudecatã ºi dreptate- Þie, Doamne!”.

Când mergi în urma sicriului cepoartã tot ce ai mai drag, pãºeºte cu

vitejie ca atunci când duci un darcelui mai mare Prieten ºi zi: „ Acestsuflet drag þi-l aduc în dar- Þie,Doamne!”.

Când se vor aduna asupra tachipurile întunecate ale ispitelordiavoleºti, ale suferinþelor ºi bolilor,nu deznãdãjdui, ci spune: „Ajutor ºimilã cer- Þie, Doamne!”.

Când îngerul morþii va veni lapatul tãu, nu te speria- prieten este-,ci iartã-te cu aceastã lume ºi spune:„Sufletul meu pocãit îl dau în mâini-Þie, Doamne!”.

(dupã Sfântul Ierarh NicolaeVelimirovici, cinstit pe 5 martie)

Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

2011 – Anul Omagial al Sfintei Cununii

CCrruucceeaa vvããdduuvviieeii ppee ddeeaalluull mmâânnããssttiirriiii

55

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

„„ÞÞiiee,, DDooaammnnee!!””

Dacã am înlãtura imaginar tot ceea ce a clãdit omul peaceastã planetã, ne-ar rãmâne în faþa ochilor minþiipãmântul aºa cum l-a întemeiat Dumnezeu de laînceputuri, cu diversele sale forme de relief, cu flora ºifauna în starea ei nealteratã de intervenþia noastrã. Laaceastã creaþie se referea David atunci când ºi-a înãlþatglasul spre ceruri, zicând: „Cât s-au mãrit lucrurile Tale,Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut! Umplutu-s-apãmântul de zidirea Ta” (Psalm 103, 25). Acesta estemediul pe care Domnul l-a adus de la neexistenþã laexistenþã, înainte de a-l plãmãdi pe Adam din þãrânã.

Recurgând la acest procedeu mental ºi prezentându-i-lunui ateu, poate vom reuºi sã-l convingem ºi pe el deexistenþa ºi atotputernicia Tatãlui Ceresc. De vreme ceacest înveliº artificial al pãmântului (tot ce a rezultat dinlucrarea omeneascã) are un autor, atunci ºi ceea ce rãmânedupã înlãturarea lui imaginarã, adicã mediul înconjurãtornatural, nu se putea autocrea. Deci, existã ºi un creator alnaturii, superior omului, aºa cum tot ceea ce este naturaleste superior lucrurilor artificiale. O clãdire construitã demâna omului nu va putea vreodatã sã egaleze ca proporþiiºi durabilitate un masiv muntos.

Apoi, existã o diferenþã esenþialã între creaþia materialãumanã ºi mediul natural. Toate utilitãþile fãurite de noi,oricât de performante ar fi, sunt lipsite de viaþã. În schimb,fiecare fibrã a naturii conþine acel miraculos grãunte devitalitate: de la rodnicia solului ºi seva plantelor, pânã lazborul pãsãrilor ºi revãrsarea apelor. Oricine va reflectaasupra acestor lucruri se va minuna ºi va exclamaasemenea psalmistului: „Doamne, Dumnezeul nostru, câtde minunat este numele Tãu în tot pãmântul!” (Psalm 8,1).

Din nefericire, întreaga istorie a lumii este pavatã curãzboaie de cuceriri teritoriale. Nimic altceva nu urmãreaucuceritorii în afarã de înavuþire, glorie ºi putere asuprasemenilor înfrânþi. Unde sunt astãzi împãraþii pãmântului?Nu cumva s-au pierdut odatã cu deºertãciunile spre care auaspirat cu orice preþ?! Chiar ºi dupã ce creºtinismul serãspândise printre popoare, mulþi dintre cei care au primitBotezul întru Hristos se foloseau de numele Crucii pentrua-ºi extinde stãpânirea asupra pãmântului. Cât de uºoruitau aceia cuvintele lui David: „Cã Dumnezeu mare esteDomnul ºi Împãrat mare peste tot pãmântul. Cã în mânaLui sunt marginile pãmântului ºi înãlþimile munþilor aleLui sunt” (Psalm 94, 3-4).

Societatea a evoluat ºi, datoritã ingeniozitãþii unormembrii ai ei s-au clãdit metropole de beton, concerneindustriale ºi mijloace de transport sofisticate. Însã în felulacesta, treptat, planeta a ajuns în stadiul de a nu maiaparþine omului, ci dorinþelor lui exagerate de confort ºiîmbogãþire. De la explorarea Terrei, omenirea a trecut laexploatarea ei fãrã limite, la otrãvirea solului, a apei ºi a

atmosferei. O.N.U. a ajuns de curând sã declare durerosulfapt cã planeta noastrã a devenit o investiþie pe termenscurt, resursele ei fiind peste mãsurã exploatate, ceea ceridicã un mare semn de întrebare. De fapt, lumea încotrose îndreaptã?

A venit vremea ca ºi copilul sã aibã grijã de mama lui.Pãmântul are o vârstã venerabilã ºi încã este secãtuit debunurile sale, fãrã ca cineva sã se gândeascã la viitorulplanetei care implicã ºi viitorul nostru. Te doare sufletulcând vezi trecând, pe ºosele, aproape zilnic, maºiniîncãrcate cu trunchiuri de copaci. În scurtã vreme o sãdisparã „codrii noºtri de aramã”, iar „pãdurea de argint” n-o sã mai glãsuiascã prin înaripatele sale. Nimic nu se maiplanteazã în locul arborilor seculari, terenurile o iau la valeºi apele marilor râuri inundã localitãþi întregi. Astfeldevastãm pãmântul, ignorând faptul cã ºi el este purtãtorde viaþã, întreþinând viaþa noastrã la rându-i.

Haideþi sã începem neîntârziat decisiva bãtãlie pentru arecuceri ceea ce singuri am dat pierzãrii: toate cele alepãmântului în starea lor naturalã! Cum vom obþinevictoria? Biruindu-ne mai întâi de toate dorinþele deînavuþire, lãcomia, egoismul ºi nepãsarea pentru natura cene susþine traiul cel de toate zilele. Numai aºa vomdobândi priceperea spre a ocroti ºi aprecia planeta vieþiipentru ceea ce este ea, ºi nu pentru ceea ce obþinem de laea. Sã nu pierdem din vedere nici interapartenenþa om-pãmânt care dureazã de veacuri ºi va dãinui atât câtDomnul va voi. Iar, de nu vom putea duce aceastã luptãpânã la capãt, atunci vom zice ºi noi cãtre Dumnezeu:„Lãuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lãuda-Te-vor pe Tine toate. Pãmântul ºi-a dat rodul sãu” (Psalm 66,3).

Amalia CORNÃÞEANU

„Umplutu-s-a pãmântul de zidirea Ta” (Psalm 103, 25)

RRRReeeeccccuuuucccceeeerrrr iiii rrrreeeeaaaa pppp llllaaaannnneeeetttteeee iiii nnnnooooaaaassss tttt rrrreeee îîîînnnn ssssccccooooppppuuuullll ooooccccrrrroooo tttt iiii rrrr iiii iiii eeee iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Didahia reprezintã în momentul actual cel mai vechidocument creºtin, în afara cãrþilor Noului Testament,care conþine elemente cu privire la desfãºurareaBotezului. Importanþa acestei scrieri reduse cadimensiune ºi cu un autor rãmas anonim a fostsubliniatã de majoritatea teologilor moderni.

Aceºtia nu s-au pus însã de acord în legãturã cudatarea sa, dar acest lucru nu ne împiedicã sã analizãmcu atenþie specificaþiile cu privire la desfãºurareaBotezului în perioada respectivã ºi semnificaþiaacestora în istoria baptismalã ulterioarã.

Douã texte-cheie În cadrul textului Didahiei se întâlnesc douã pasaje

referitoare la slujba Botezului. Primul dintre acesteareglementeazã desfãºurarea liturgicã, iar cel de-al doileainsistã asupra inaccesibilitãþii la Taina Euharistiei înaintede participarea la Taina Botezului. Textul iniþial sunãastfel: „Cu privire la Botez, aºa sã botezaþi: dupã ce aþispus mai înainte toate cele de mai sus, „botezaþi în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“ (Mt. 28:19) în apãproaspãtã. Iar dacã n-ai apã proaspãtã, boteazã în altã apã;iar dacã nu poþi în apã rece, în apã caldã. Dacã nu ai deajuns nici una, nici alta, toarnã pe cap de trei ori apã „înnumele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“ (Mt.28:19). Înainte de Botez sã posteascã cel ce boteazã ºi celbotezat ºi alþii câþiva, dacã pot. Porunceºte, însã, ca cel ceare sã se boteze sã posteascã o zi sau douã înainte“(Didahia, cap. VII:1-4, în: „Scrierile PãrinþilorApostolici“, trad. pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,Bucureºti, 1995, p. 30). Cu referire la legãtura dintre Botezºi Euharistie, se precizeazã: „Nimeni sã nu mãnânce, nicisã bea din Euharistia voastrã, ci acei care au fost botezaþiîn numele Domnului. Cãci cu privire la aceasta a spusDomnul: 'Nu daþi cele sfinte câinilor' (Mt. 7:6)' (Didahia,cap. IX:5, în: op. cit., p. 31). Aceste texte au fostinterpretate în moduri diferite de teologii din perioadamodernã. Spre exemplu, cunoscutul patrolog grecStylianos G. Papadopoulos nici mãcar nu le aminteºte înanaliza dedicatã documentului respectiv (vezi lucrarea saPatrologia, vol. I, trad. lect. dr. Adrian Marinescu, EdituraBizantinã, Bucureºti, 2006, pp. 165-168). Patrologiiitalieni Claudio Moreschinni ºi Enrico Norelli ne oferã osingurã informaþie importantã cu privire la acestefragmente. Astfel, ei susþin cã, în cadrul capitolelor de la 7la 10 ale lucrãrii (textele citate mai sus se regãsesc încapitolele 7, respectiv 9), autorul 'a adunat materialliturgic foarte vechi ºi apropiat de binecuvântãrile iudaicepronunþate pentru masã“ (C. Moreschinni, E. Norelli,Istoria literaturii creºtine vechi greceºti ºi latine, vol. I,trad. Hanibal Stãnciulescu ºi Gabriela Sauciuc, EdituraPolirom, Iaºi, 2001, p. 148). Patrologii italieni nu aduc,însã, o analizã pertinentã asupra pasajelor în cauzã, iarinfluenþa iudaicã în privinþa Botezului creºtin trebuieprivitã cu o anumitã rezervã. Singurul cercetãtor care aoferit o decriptare amãnunþitã este Everett Ferguson (vomface des referire ºi în urmãtoarele materiale lamonumentala sa lucrare Baptism in the Early Church:history, theology and liturgy in the first five centuries,William B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids,2009, 953 pp.), iar pe baza analizei sale vom încerca sãdescoperim ce ne oferã acest document patristic dinperioada primarã a creºtinismului cu privire la TainaBotezului.

Perioada prebaptismalã Faptul cã a existat încã din perioada primarã a

creºtinismului o etapã de pregãtire înainte de primireaBotezului este confirmat încã din primele rânduri aletextului citat anterior din Didahie. Existau douã elementeprincipale care trebuiau îndeplinite: catehizarea persoaneirespective ºi pãstrarea unei perioade scurte de post. Cuprivire la catehizare, în text se precizeazã cã aceastatrebuia sã conþinã învãþãturile cuprinse în primele ºasecapitole ale lucrãrii. Aceste învãþãturi erau puternicinspirate de doctrina iudaicã a celor douã cãi: calea vieþii ºicalea morþii. Aºa cum remarcã Everett Ferguson, „Botezulera efectuat dupã o perioadã de catehizare asupra celorDouã cãi ale vieþii ºi morþii (...), care constau propriu-zis înînvãþãturi morale iudaice însoþite de o interpretare a lorprin cuvintele Mântuitorului. Administrarea Botezuluipresupunea hotãrârea ºpersoaneiþ de a urma un anumitcomportament“ (Baptism in the early five centuries..., p.202). Al doilea element necesar pentru primirea Botezului

era respectarea unei scurte perioade de post. Acest postprebaptismal va continua sã existe în cursul istorieicreºtine. Este suficient sã ne amintim de faptul cãmajoritatea catehumenilor erau botezaþi la finalul celordouã mari posturi din cursul anului bisericesc: cel alPaºtelui ºi cel al Crãciunului. Deºi în text nu estemenþionatã necesitatea pocãinþei, acest aspect estesubînþeles de asemenea prin post. Ferguson considerã cãpostul însuºi constituie o 'expresie a remuºcãrii ºipocãinþei' (Baptism in the early five centuries..., p. 202).Însã cercetãtorul a mai descoperit un aspect semnificativ:nu este specificat cine trebuie sã administreze Botezul, odovadã în plus a faptului cã ierarhia sacramentalã era încãîntr-o perioadã de formare, iar documentul dateazã încã dela începutul secolului al II-lea d.Hr.

Formula de botezare Textul nu lasã loc de interpretãri cu privire la formula

centralã a Tainei Botezului. Aceasta reprezintã practic orepetare a versetului 19 din capitolul 28 al Evanghelieidupã Matei, în care Mântuitorul le cere Apostolilor sã

efectueze Botezul în numele Sfintei Treimi. Formula era înmod clar rostitã de cel care efectua Botezul. Rãmâne însão întrebare: exista o mãrturisire de credinþã a celui botezatîn cadrul liturgic al Tainei sau nu? Comparând cele douãtexte citate în introducere, Ferguson ajunge la concluzia cãexista o astfel de mãrturisire de credinþã, dar aceasta erafoarte scurtã. Astfel, preotul sau episcopul mãrturisea prinformula de botezare credinþa în Sfânta Treime, în timp cepersoana botezatã trebuia sã mãrturiseascã faptul cã arecredinþã în întruparea Mântuitorului. Everett Fergusonsubliniazã mai departe: 'Deºi prezenþa credinþei în celconvertit nu este afirmatã ºîn modþ explicit, aceasta esteimplicatã în primirea catehizãrii ºi în referinþa fãcutã lanumele divine' (Baptism in the early five centuries..., p.203).

Legãtura dintre Botez ºi Euharistie

Cu privire la cel de-al doilea text citat în introducere,care face o legãturã strânsã între Botez ºi Euharistie,Everett Ferguson face urmãtoarele precizãri: 'Botezul nueste o simplã adeziune la credinþa în ÎntrupareaMântuitorului, ci aduce cu sine admiterea în cadrulcomunitãþii celor care Îl urmeazã. Calitatea de membru alcomunitãþii ºi o puternicã decizie de a avea o viaþã curatãsunt principalele puncte care pot fi deduse din context ºicare au o semnificaþie legatã de Botez' (Baptism in theearly five centuries..., pag. 203). Abia dupã ce Botezul estesãvârºit, noul membru al Bisericii poate participa lacomuniunea euharisticã, unde doar cei renãscuþi în Hristosprin Duhul Sfânt pot avea acces. Însã cercetãtorulamerican a mai remarcat un aspect: viaþa duhovniceascã pecare fiecare creºtin trebuie sã o aibã dupã efectuareaBotezului. Dacã înainte de naºterea din apã ºi din Duh,omul are doar dorinþa de a face bine, dar binele pe care îlface este amestecat cu rãu; dupã Botez, omul poate gustadin darurile duhovniceºti ºi acest aspect determinãprogresul sãu spiritual ulterior. În materialul urmãtor vomobserva aspectele principale legate de afundareacredinciosului în apa sfinþitã, precum ºi care erau condiþiileîn care aceasta putea fi efectuatã în cazurile-limitã (absenþaapei sau prezenþa ei limitatã) amintite în textul Didahiei.

(Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 28 februarie)

66

„Nu ºtiþi, oare, cã voi sunteþitemplu al lui Dumnezeu ºi cãDuhul lui Dumnezeu locuieºte învoi?” (I Corinteni 3, 16)

Una din temele centrale aleteologiei pauline se referã ladistincþia dintre creºtini ºi pãgâni.Creºtinii sunt numiþi sfinþi nudoar pentru a-i deosebi de pãgâni,ci, mai ales, pentru faptul cã eivor judeca lumea ºi chiar peîngeri. Aºadar, în viziuneaSfântului Apostol Pavel toþicreºtinii au menirea sãdobândeascã sfinþenia cãci ceicare ascultã cuvintele lui Hristosºi fac voia Lui vor trece de lamoarte la viaþã ºi la judecatã nuvor veni (Ioan 5, 24). De aceea pecât sunt de nefireºti certurile ºidezbinãrile între creºtini cu atâtsunt mai nefireºti judecãþile înfaþa necredincioºilor.

Ei, creºtinii care vor judeca peîngeri (cf. I Corinteni 6, 3) suntcu atât mai mult îndreptãþiþi sãjudece cele lumeºti. Toate temeleteologice dezvoltate în epistolelepauline precum: hristologia,pnevmatologia, eshatologia au unnumitor comun ºi anumeeclesiologia. Teologia paulinãeste eminamente eshatologicã.Organicitatea Bisericii, unitateaîn diversitate a mãdularelortrupului tainic cu Hristos, CapulBisericii, ºi a mãdularelorîntreolaltã în Hristos prin DuhulSfânt este piatra unghiularã ateologiei pauline.

În aceastã luminã trebuie sãînþelegem dezvoltãrile teologicepauline. Biserica este în gândireateologicã a Sfântului ApostolPavel o realitate ºi o existenþãdivino-umanã în lume, însãdeasupra lumii. Biserica esteîmpãrãþia lui Dumnezeu pogorâtãîn lume de la Tatãl prin Fiul înSfântul Duh ºi are menirea sãtransforme întreaga lume înÎmpãrãþie a lui Dumnezeu. Lasfârºitul lumii ºi la începutulstãrii eshatologice plenare Fiul vapreda Tatãlui întreaga lumetransformatã în Bisericã.

Pânã la sfârºitul lumii vaexista polaritatea Bisericã – lumeprecum ºi polaritatea creºtini sausfinþi – necredincioºi. Acesteasunt motivele pentru care SfântulApostol Pavel îi îndeamnã pecreºtinii din Corint sã nu seamestece cu necredincioºii înniciun fel ºi pentru nicio pricinã.Creºtinii sunt aleºi, sunt deosebiþide cei necredincioºi, ei sunt fraþiºi pentru aceasta nu trebuie sã sejudece înaintea necredincioºilor,mai bine sã rabde sau sã suferestrâmbãtatea sau nedreptatea.Aceasta deoarece cu adevãratdreptatea lumii este strâmbãtateiar adevãrul ei este minciunã.

Creºtinii sunt îndemnaþi sãrabde strâmbãtatea saunedreptatea lumii pentru ca sã sefacã pãrtaºi dreptãþii luiDumnezeu fiindcã toþi cei carepãcãtuiesc fie cu sufletul fie cu

trupul nu vor moºteni împãrãþialui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10).

Înainte de primirea Botezuluiaºa erau ºi creºtinii din Corint.Înainte de creºtinism Corintul eraun centru renumit al desfrâuluisub toate formele lui. Însã dupãprimirea botezului ei au fostspãlaþi de pãcate, s-au sfinþit ºi aufost îndreptaþi în numele lui IisusHristos ºi în Duhul Sfânt. Inspiratfiind de Duhul Sfânt SfântulApostol Pavel se oferã caexemplu de raportare la lume ºi latoate bunurile ei.

În primul rând apostolulneamurilor obiectiveazã naturabunã sau pozitivã a lumii încalitatea ei de creaþie a luiDumnezeu, în al doilea rândprecizeazã cã nu toate existenþeleºi toate aspectele lor sunt defolos, iar în al treilea rând faptulcã nu trebuie sã fim dependenþi denimic ºi nu trebuie sã fim biruiþide ceva. Cu alte cuvinte tot ceeace a creat Dumnezeu este bun,însã felul cum ne împãrtãºim decele create adicã duhovnicesc sauneduhovnicesc este important.

Astfel existã o ierarhie aexistenþelor în sensul cã cele maimici slujesc celor mai înalte, celemateriale celor spirituale, celecreate celor necreate.

Trupul ca mãdular al Bisericiilui Hristos ºi ca templu alDuhului Sfânt, nu existã pentrucele inferioare ºi prin aceastapierzãtoare ºi pieritoare, adicãpentru desfrânare, ci pentruDomnul. Trupurile sunt mãdulareale lui Hristos sau pietre vii întrupul tainic zidit al Domnului ºiele nu trebuie sã devinã mãdulareale unui desfrânate. SfântulApostol Pavel, plin de DuhulSfânt, ne descoperã logica ºi tainaexistenþei. Logica existenþei estelogica unirii cãci cele bune seunesc între ele ºi se înalþã spredesãvârºire, iar cele rele se unescîntre ele mergând în direcþiapierderii totale ºi depline adesãvârºirii în „spaþiul”îndepãrtãrii totale de lumina luiDumnezeu ºi de comuniunea cuEl, crezând cã se mântuiesc îngoana lor nebunã dupã un absolutimaginar ºi fãrã consistenþã.

Desfrânarea este pãcatulabominabil care se sãvârºeºte întrup. „Orice pãcat pe care-l vasãvârºi omul este în afarã de trup.Cine se dedã însã desfrânãriipãcãtuieºte în însuºi trupul sau” (ICorinteni 6, 18) spune SfântulApostol Pavel, iar „trupul vostrueste templu al Duhului Sfânt careeste în voi, pe care-L aveþi de laDumnezeu ºi cã voi nu sunteþi aivoºtri?” (I Corinteni 6, 19).Creºtinii trebuie sã slujeascã cutrupurile lor Dumnezeu pentru cãele sunt zidite de El ºi tot ceea ceexistã sunt daruri ale Lui.

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie

Ortodoxã„Sfânta Muceniþã Filoteia”

TTeemmpplluull lluuii DDuummnneezzeeuu

22001111 -- AAnnuull SSffâânnttuulluuii BBootteezzTTTTaaaaiiiinnnnaaaa SSSSffffâââânnnnttttuuuu lllluuuu iiii BBBBooootttteeeezzzz

îîîînnnn tttteeeexxxx ttttuuuu llll DDDDiiiiddddaaaahhhhiiiieeee iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Ziua de 8 Martie este recunoscutã pe plan mondial ca ZiuaInternaþionalã a Femeii dar ºi Ziua Mamei. Ziua Mamei sesãrbãtorea încã de pe vremea zeilor din Olimp când exista un festivaldedicat mamei tuturor zeilor ºi zeiþelor, pe nume Rhea, în GreciaAnticã. În anul 1910, însã la Copenhaga apare pentru prima datãideea zilei femeii când se sãrbãtorea miºcarea femeilor socialistepentru egalitate în drepturi ºi egalitate de ºanse. 7 ani mai târziu senaºte ºi ziua de 8 Martie cu prilejul grevei muncitoarelor din SanktPetersburg. Deºi sositã pe filierã comunistã, ziua femeii a fostrecunoscutã ca sãrbãtoare internaþionalã în 1977, devenind o tradiþieîn majoritatea þãrilor din Europa ºi în SUA, fiecare sãrbãtorind-oaºa cum o simte.

Sãrbãtoarea aceasta evocã rolul femeii în viaþa socialã a omenirii.Astãzi, femeia cu drepturi egale cu ale bãrbatului, participã efectiv la viaþaeconomicã, politicã ºi socialã a þãrii. De la simplã muncitoare, pânã laconducãtoare de mari unitãþi economice ºi ºtiinþifice, femeia, alãturi debãrbaþi, contribuie fãurirea unei vieþi noi în þara noastrã. Cât de multipluse împletesc activitãþile femeii de azi; de la viaþã obºteascã, la aceea demamã ºi soþie! ªi, ea, conºtiincioasã ca de obicei, face faþã pe ambelelaturi. Nici nu s-ar putea concepe viaþa modernã fãrã participarea femei-lor, fãrã contribuþia activã la toate formele de activitate de azi.

Dar, dacã rolul femeii e de nelipsit în societatea de azi, e tot atât deadevãrat, cã rolul ei cel mai important e acela de soþie ºi mamã acãminului sãu, deoarece prin copiii ºi tinerii de astãzi se hotãrãºte viitorulsocietãþii de mâine. ªi ce vor face aceºti tineri ºi copii, depinde defamilie, depinde de mamã. Lipsei de o bunã educaþie din familie — dincãmin — poate sã i se punã în seamã cea mai mare parte din bolile,mizeria ºi crimele care bântuie omenirea.

Pãrinþii ºi în special fiecare mamã, pot pune temelia unei vieþisãnãtoase ºi fericite pentru copiii lor, pentru familiile lor. Mama, are înmânã, într-o mare mãsurã, soarta copiilor sãi. Ea are de-a face cudezvoltarea sufletului ºi a caracterului, precum ºi o înrâurire nu numaipentru un timp vremelnic, ci ºi pentru veºnicie. Ea seamãnã o sãmânþãcare va rãsãri ºi aduce rod. Mai cu seamã în anii copilãriei, rãspundereazace asupra ei, de a forma caracterul copiilor ei, de a-i pregãti din punctde vedere sufletesc ºi social.

Femeia a fost ºi este chematã spre a fi o soþie iubitoare, o mamãbunã, o sorã credincioasã ºi o cetãþeanã vrednicã, aducãtoare de veºtibune. Femeia este aceea care are în mâinile ei destinele familiei, alebisericii ºi ale þãrii. Despre ea s-a spus cã este: pieirea sau mântuireaþãrii... ºi cã viitorul familiei ºi al þãrii îl þese femeia. Ea este aceea careînfloreºte trandafirul \cerului în viaþa pãmânteascã; ea înnoadã legãturilesfinte ale celor mai frumoase ºi curate simþãminte ºi tot ea esteîntruchiparea a tot ce este gingãºie, frumuseþe, iubire, virtute, curaj ºilepãdare de sine. Numai o femeie, o mamã, ºtie ce înseamnã adevãratamuncã ºi adevãrata jertfire de sine, atunci când uitându-se pe sine trãieºtenumai pentru odraslele ei. Despre ea s-a spus: „Ea se îmbracã cu tãrieºi slavã..., Rãsplãtiþi-o cu rodul muncii ei, ºi faptele ei s-o laude laporþile cetãþii".

Cu toate acestea, aruncând o privire în negura vremurilor ºi apoistrãbãtând peste veacuri, pânã aproape de zilele noastre vom constata, cudurere, cã, femeia a fost lipsitã de drepturile ei legitime, fiind þinutã peo treaptã mult inferioarã bãrbatului ºi adesea tratatã ca o sclavã. Desprefemeie, Cartea Sfântã spune cã: „este un vas mai slab", ºi unii bãrbaþi,în decursul istoriei, profitând de acest lucru au stãpânit adesea ca niºtetirani — peste aceea care era os din oasele lor ºi carne din carnea lor.Femeia a fost creatã pentru a fi un ajutor potrivit bãrbatului, darnicidecum nu a fost fãcutã spre a-i fi roabã. Dupã atâtea lupte ºifrãmântãri, femeia ºi-a dobândit drepturile ei. Astãzi, femeia se bucurãde aceleaºi drepturi, fiind egalã cu bãrbatul în toate problemele vieþii,rolul ei fiind astãzi multilateral, activând în toate domeniile. În cele ceurmeazã vom arãta câteva gânduri despre rolul femeii.

Ca soþie cinstitã, ea este mai de preþ decât mãrgãritarele: „cine poategãsi o femeie virtuoasã ? Preþul ei întrece mãrgeanul. Într-însa se încredeinima soþului ei, iar câºtigul nu-i va lipsi niciodatã. Ea îi face bine ºi nurãu în tot timpul vieþii sale...Cinstit este bãrbatul ei la porþile cetãþiicând stã la sfat cu bãtrânii þãrii”. Ea este cununa bãrbatului ei ºi ea esteun dar de la Domnul pentru el. Astfel „soþul ei o laudã: multe fete s-audovedit harnice, dar tu le întreci pe toate” (Pilde 31,10-12, 23, 29).

Ca mamã ea are grijã de copiii ei, „ea se scoalã dis-de-dimineaþã ºiîmparte hrana în casa ei... Ea pune mina pe furcã ºi cu degetele saleapucã fusul... N-are teamã pentru cei ai casei sale de iarnã.” (Pilde31,15.19.21.)

Singurã ea le cunoaºte bucuria ºi durerea. Ea este acea care este gataca sã vegheze zile ºi nopþi de-a rândul la cãpãtâiul copilului ei bolnavfãrã sã se gândeascã la vreo rãsplatã ºi fãrã sã aºtepte sã fie lãudatãpentru munca ei. Ea face totul ºi apoi este gata sã spunã ca servii dinparabola Evangheliei; „Am fãcut ceea ce eram datoare sã fac". Despre eapoetul a spus: „Mama pentru-al ei copil are multe desmierdãri/ Areinimã cu ochi ºi-are ochi cu sãrutãri/ Plânsul lui e plânsul ei, orice-ldoare pe ea o doare/ Ea trãieºte pentru dânsul, când el moare ºi eamoare”.

Ca educatoare, ea deschide gura cu înþelepciune asupra celor ce sepetrec în casa ei ºi nu mãnâncã pâinea lenevirii. În privinþa rugãciunii„Asemenea ºi femeile, în îmbrãcãminte cuviincioasã, fãcându-ºi lorpodoabã din sfialã ºi din cuminþenie; nu din pãr împletit ºi din aur, saudin mãrgãritare, sau din veºminte de mult preþ, ci din fapte bune, precum

se cuvine unor femei temãtoare de Dumnezeu” (I Tim.2, 9.10) Astfel nealãturãm ºi noi astãzi, felului cum sfãtuia ºi Sfântul Apostol Petru pefemei „Asemenea ºi voi femeilor...podoaba voastrã sã nu fie cea dinafarã: împletirea pãrului, podoabele de aur ºi îmbrãcarea hainelorscumpe. Ci sã fie omul cel tainic al inimii, întru nestricãcioasa podoabãa duhului blând ºi liniºtit, care este de mare preþ înaintea luiDumnezeu” (I Petru 3, 1.4).

De asemenea femeia este chematã ca sã poarte rãspunderi în societate,unde alãturi de bãrbaþi sã aibã roluri importante. Astãzi în faþa femeii staudeschise toate domeniile de activitate în care este chematã sã-ºi aducãaportul.

În istoria omenirii, femeile au înscris pagini pline de glorie. Ele au datdovadã de mult curaj, iniþiativã ºi eroism. Din istoria sacrã apar unelefemei care în împrejurãri foarte critice, prin faptele ºi prin înþelepciunealor au salvat poporul de la pieire. Iatã ce ne raporteazã cronicarul unorvremuri de mult apuse despre o femeie: „În zilele lui Samgar, fiul luiAnat, pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii. Cãlãtorii umblau atunci pepoteci ascunse. Satele în Izrael, erau pustii... pustii..., pânã m-am sculateu, Debora, pânã m-am ridicat eu, ca o mamã în Izrael” (Jud. 5, 6-7).

Rolul femeii este de a fi o mamã în familie, în Bisericã ºi în societate.Înþeleptul a spus: „Femeia înþeleaptã îºi zideºte casa...” ºi ea prinînþelepciunea ei va ºti cum sã acþioneze în orice problemã a vieþii. Despre

o femeie descrisã în Cartea Sfântã, despre Abigail, s-au spus urmãtoarelecuvinte: „Binecuvântatã sã fie mintea ta, .ºi binecuvântatã sã fii ºi tu,cãci nu m-ai lãsat acum sã merg la vãrsare de sânge ºi sã mã rãzbun!”(I Regi 25, 33).

Femeia este de asemenea chematã sã fie un factor activ în promovareapãcii. Ei i s-a încredinþat ºi ea are de apãrat bunul cel mai de preþ, cel maimare ºi cel mai scump din aceastã lume. Ea este gata sã-ºi dea chiar ºiviaþa pentru copiii ei de aceea aportul ei întru apãrarea pãcii este cevafiresc ºi ea nu poate face altfel. Cu siguranþã cã aceastã nobilã lucrare o vaface mai întâi în cãminul ei, unde ea urmãreºte lucrurile care duc la paceacãminului ei, fapt care se va rãsfrânge ºi asupra bisericii din care faceparte ºi toate acestea vor contribui la pacea în societate ºi în lumeaîntreagã. Rolul femeii este de a contribui la marea operã a umanitãþiipentru binele a tot ce este bun, drept, nobil, adevãrat ºi sfânt. Ea poatesã insufle copiilor ei dorinþa ºi sã le dezvolte puterea de a face din viaþalor o onoare pentru Dumnezeu ºi o binecuvântare pentru lume. Nici o lu-crare nu se poate compara cu a ei, cãci ea nu îmbracã ca un poet încuvinte meºteºugite o idee, nu-ºi exprimã simþãmintele în melodiiarmonioase, în schimb, ea dezvoltã în copiii ei sufletul omului de mâine.

În familie, sub privirea atentã ºi delicatã a mamei, se formeazãcaracterele. Iubirea maternã capãtã în sfinþenia cãsãtoriei ºi în moravurilefamiliei o consfinþire mai înaltã. În timpul copilãriei, familia este oºcoalã, iar mama o educatoare. Tot în familie, mama ºi tovarãºa noastrãde viaþã, pune în aplicare înþeleapta ºi veghetoarea conducere a treburilorcasnice, însemnãtatea chemãrii sale ºi înrâurirea folositoare ce i-a fostdatã sã aibã asupra fericirii soþului ºi copiilor sãi.

Influenþa mamei este neîncetatã; ºi dacã este întotdeauna de partea ceabunã, caracterul copiilor ei va sta ca mãrturie pentru seriozitatea ºivaloarea ei. Zâmbetul ei, încurajarea ei pot constitui o forþã inspiratoare.Ea poate aduce soarele în inima copilului printr-un cuvânt plin de iubire,printr-un zâmbet de apreciere. Când influenþa ei este de partea adevãrului,a virtuþii, când este cãlãuzitã de înþelepciunea divinã, ce putere va aveaviaþa ei! Influenþa ei va trece dincolo de hotarele timpului în veºnicie.Privirile, cuvintele ºi acþiunile mamei aduc roade pentru veºnicie, iarsalvarea sau ruina multora vor fi urmarea influenþei sale.

Mama aproape cã nu-þi dã seama cã urmarea educãrii judicioase acopiilor ei strãpunge cu o asemenea tãrie vicisitudinile acestei vieþi,trecând dincolo, în viaþa viitoare, veºnicã. A modela un caracter dupãModelul ceresc necesitã multã muncã serioasã, perseverentã, cucredincioºie; însã aceasta va fi rãsplãtitã, cãci Dumnezeu rãsplãteºte oricelucrare ce a avut ca þintã asigurarea salvãrii sufletelor.

Viitorul unui copil, — zicea Napoleon — depinde de mama lui,repetând adeseori faptul cã, strãlucirea lui o datoreazã vrednicei ºienergicei lui mame. Un stâlp al familiei e mama, iar cheia bolþii esteiubirea. O femeie care iubeºte frumosul îºi împodobeºte casa spre a înve-seli inima celor din casã. În felul acesta legãturile iubirii se amplificã,modeleazã caracterele în bine, iar copiii vor creºte tari în spirit ºi vordeveni soli ai bunei creºteri ºi ai iubirii.

Ascultarea este temelia caracterului moral. Mama este aceea care

învaþã pe copii sã asculte de pãrinþi, ceea ce constituie primul pas spre oviaþã ordonatã. Sinceritatea ºi modestia femeii, mamei, înfrumuseþeazãcãminul. Într-un cãmin ordonat, copiii crescuþi sub cãlãuzirea înþeleaptãºi iubitoare a mamei — îndeosebi — nu simt dorinþa sã hoinãreascã aiu-rea în cãutarea de plãceri ºi alte tovãrãºii vinovate. Spiritul mamei vamodela caracterul lor, formându-le obiceiuri ºi principii care vor fi unscut puternic împotriva ispitelor.

Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privinþã la fel de înaltãºi nobilã ca orice lucrare la care ar putea fi chemat soþul ei, fie ºi aceea deconducãtor al unui stat. Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltã caaceea a mamei. Mama este regina casei ei ºi în puterea ei stã modelareacaracterului copiilor ei, pentru ca aceºtia sã fie corespunzãtori pentru viaþamai înaltã, veºnicã. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltã;cãci, îndeplinind aceastã lucrare, ea Îl slujeºte pe Dumnezeu. Dacã ea vaconºtientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj.Sã fie conºtientã de valoarea lucrãrii ei ºi sã-ºi punã toatã armãtura luiDumnezeu, ca sã se poatã împotrivi ispitei de a se conforma standarduluilumii. Lucrarea ei este pentru aceastã viaþã ºi pentru veºnicie.

Mama este regina casei, iar copiii, supuºii ei. Ea trebuie sã-ºi conducãfamilia cu înþelepciune, cu toatã demnitatea ei de mamã. Influenþa ei încãmin este supremã; cuvântul ei, lege. Dacã ea este o creºtinã, stãpânitã deDumnezeu, ea va inspira respect copiilor sãi. Copiii trebuie sã fie învãþaþisã-ºi considere mama nu ca pe o sclavã, care munceºte tot timpul pentruei, ci ca pe o reginã care îi cãlãuzeºte ºi îi conduce, învãþându-i pas cu pas.Educarea copiilor constituie o parte importantã din planul lui Dumnezeupentru demonstrarea puterii creºtinismului.

Dar o mamã, sau o soþie, conºtientã de rolul pe care-l are însocietate, poate fi de folos ºi altor familii descumpãnite m viaþa lor defamilie. Se spune despre o astfel de soþie, cã a observat în ultimul timp cãcei doi prieteni ai soþului ei duc o viaþã foarte dezordonatã. Ea se temeapentru soþul ei sã nu înceapã ºi el o vieþuire la fel, cum fusese de fapt înanii dinainte, ºi din care cu mare greutate l-a putut salva. De aceea într-osearã, ea i-a amintit într-un mod foarte delicat, ceva despre temerile ei,iar el aproape înfuriat a rãspuns:

- De azi înainte, nu voi mai avea prietenie cu nimeni, ca sã fii liniºtitã.- Nu aºa, dragã, i-a rãspuns ea, un procedeu de felul acesta din

partea ta, nu-i va putea îndrepta câtuºi de puþin pe prietenii tãi: Lasã-mã pe mine sã lucrez, îngãduie-mi numai timp de o lunã ºi ai sã vezicum am sã reuºesc sã îndrept toatã situaþia lor!

- Cum draga mea, a întrebat soþul ei mirat, tu ai sã îndrepþi pe aceºtioameni spre o viaþã exemplarã ? Ai sã-i goneºti de la circiumã, sã se ducãla casele lor cum face d-na A. cu bãrbatul ei?

- Nu, a zis ea, eu ºtiu o altã metodã, numai fii bun ºi ai rãbdare olunã de zile.

Bãrbatul aºteptã sã vadã ce va întreprinde soþia sa, însã eapãrea cã nu face nimic. Între altele însã, el observã cã cei doi prieteni aisãi au început sã pãrãseascã localurile unde petreceau nopþi întregi, aupãrãsit cãrþile de joc ºi altele. A trecut luna ºi el nu mai avea rãbdare dea întreba, cãrui fapt se datoreazã schimbarea vieþii prietenilor lui; ce lu-cru tainic a folosit soþia sa, de a avut succes aºa de strãlucit.

- Iatã ce-am fãcut, a rãspuns ea: În loc sã vorbesc cu bãrbaþii, euam lucrat cu soþiile lor. În adevãr, am avut multe greutãþi pânã m-amînþeles cu ele. Fiecare dorea ca bãrbatul ei sã vinã acasã devreme ºiplângând îmi spuneau cã de multe ori soþii lor vin dupã miezul nopþiiacasã. Au rãmas foarte mirate când le-am spus cã ele sunt de vinã.„Dar ce sã facem“? mã întrebarã ele.

- Înainte de toate, am spus eu, trebuie sã aveþi grijã sã lucraþi în aºa felîn cãmin, ca toate lucrurile sã placã bãrbaþilor dvs, ºi astfel sã fie atraºiîn cãmin ºi sã nu-ºi mai caute distracþii în afarã. Aceasta însã se va rea-liza atunci când îi veþi primi în casã cu o faþã veselã ºi cu amabilitate;când o sã vã îngrijiþi ca ei sã gãseascã o locuinþã îngrijitã, curatã ºi binearanjatã; apoi mâncarea pregãtitã la timp, gustoasã, ºi copiii spãlaþi ºiîmbrãcaþi curat. Apoi sã arãtaþi interes pentru lucrul lor, sã-i întrebaþi cumle merge. Când îi vedeþi cã vin acasã indispuºi, sã încercaþi sã-i mângâiaþicât puteþi. Dupã aceea sã le istorisiþi câte ceva despre cele ce vi s-auîntâmplat în cursul zilei. Cu un cuvânt, schimbaþi-vã purtarea faþã debãrbaþii dvs., în bine, ºi îi veþi câºtiga. O femeie a cãrei inimã este curatãºi credincioasã, duioasã în toate suferinþele, care aratã compãtimire faþãde toþi care sunt în durere ºi este în orice moment gata de a da ceea ce arcosta multã putere ºi abnegaþie de sine, nu priveºte nici un lucru ca cevaînjositor. Ea este curatã ºi bunã, în toate amãnuntele vieþii, un prietencredincios ºi un înger ajutãtor în tristeþe ºi boalã.

- În cele din urmã femeile m-au înþeles ºi au urmat sfaturile mele ºi înadevãr bãrbaþii lor au început sã se îndrepte. Iatã deci, ce-am putut facepentru binele semenilor mei. „Cine poate gãsi o femeie virtuoasã ? Preþulei întrece mãrgeanul. Sã se bucure de rodul mâinilor sale, ºi la porþilecetãþii hãrnicia ei sã fie datã ca pildã“ (Pilde 31,10.31).

Femeia trebuie sã simtã poziþia pe care Dumnezeu a desemnat-o laînceput pentru ea, ºi anume egala soþului ei. Lumea are nevoie de mame,care sã fie mame nu doar cu numele, ci mame în adevãratul sens alcuvântului. Putem spune cu toatã certitudinea cã îndatoririle specifice alefemeii sunt sacre. Fie ca femeia sã fie conºtientã cât este de sacrã lucrareasa ºi în puterea ºi cu teamã de Dumnezeu, sã preia misiunea încredinþatãei, sã-ºi educe copiii spre a fi folositori în aceastã lume ºi pentru cãminuldin lumea mai bunã, care va veni.

Fiecare mamã trebuie sã simtã cât de preþioase sunt clipele pe care leare; lucrarea ei va fi evaluatã în ziua cea solemnã a socotelilor. Atunci seva descoperi cã mulþi dintre cei care au fost epave în aceastã viaþã saucriminali - bãrbaþi ºi femei - au existat datoritã ignoranþei ºi neglijenþeiacelora care aveau datoria de a le cãlãuzi paºii copiilor pe cãrarea ceadreaptã. Atunci se va descoperi cã mulþi dintre cei care au fost obinecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevãr ºi sfinþenie, îºidatoreazã succesul unei mame creºtine care se ruga pentru ei neîncetat.Influenþa mamei ajunge pânã în veºnicie.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

FFEEMMEEIIAA ªªII RROOLLUURRIILLEE EEII

77

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

LLiittuurrgghhiieeAArrhhiieerreeaassccãã

llaa MMããnnããssttiirreeaa„„SSffâânnttuull IIlliiee””PPaallttiinnuull ddee ppee

TTrraannssffããggããrrã㺺aannÎn duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi,

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopal Argeºului ºi Muscelului a oficiat SfântaLiturghie arhiereascã la mãnãstirea Sf IliePaltinul, construitã pe Transfãgãrãºan laaltitudinea de 1200 m, în zona Piscul Negru.Piatra de temelie a noii biserici a fost pusã dechiriarhul locului în anul 1993, iar responsabilpentru aceastã lucrare a fost numit preotulNicolae Mãrgãritescu care deþinea atuncifuncþia de secretar eparhial, iar în prezentcoordoneazã sectorul Bisericã ºi Societate dincadrul eparhiei în calitate de consilier. Dupã18 ani de lucrãrii desfãºurate sub atentasupraveghere ºi îndrumare aÎnaltpreasfinþitului Pãrinte ArhiepiscopCalinic, în ziua de 27 februarie se împlineºteun vis prin numirea unui nou stareþ înpersoana pãrintelui Nicodim (Nelu) Cecalã ºia unei obºti monahale, toþi provenind de lamãnãstirea Slãnic. În viitor va fi executatãpictura din interiorul bisericii ºi vor fiterminate lucrãrile începute la noul corp dechilii destinat obºtii monahale ºi preoþilor dineparhie, dar ºi pelerinilor care ajung în acestloc. Dupã acest eveniment, MãnãstireaSfântul Ilie Paltinul se încadreazã între celemai importante mãnãstiri din ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului, în mod deosebitdatoritã aºezãrii, fiind încadratã în circuitulturismului bisericesc.

Pr. Ciprian NECULA

OORRTTOODDOOXXIIAA LLAA ZZII

Dupã trei ani de eforturi susþinute îndemersurile de reorganizare canonicã ºijuridicã, utilitatea publicã ºi rolulpozitiv pe care îl are, în societateasuedezã, Episcopia Europei de Nord aufost recunoscute oficial de Statulsuedez.

Episcopia Ortodoxã Românã aEuropei de Nord a încheiat, la sfârºitulanului 2010, procedura administrativãde recunoaºtere de cãtre GuvernulSuediei, obþinând personalitatea juridicãspecificã entitãþilor religioase, subnumãrul de înregistrare 252004-3593,cu titulatura în suedezã: „RumänskaOrtodoxa Stiftet för Norra Europa“.Actul de recunoaºtere a EpiscopieiOrtodoxe Române a Europei de Nordeste încununarea procesului dereorganizare canonicã ºi juridicã amisiunii Bisericii Ortodoxe Române înpartea de nord a Europei. Astfel, sefinalizeazã ultima etapã a procedurii derecunoaºtere juridicã prevãzutã înactuala legislaþie suedezã referitoare lalibertatea religioasã ºi regimul cultelor.

Dupã întronizarea PreasfinþituluiEpiscop Macarie la Stockholm, în datade 6 iulie 2008, acesta a întreprinsacþiunile necesare pentru recunoaºtereade cãtre Statul suedez a EpiscopieiOrtodoxe Române a Europei de Nord.Prin încheierea acestei proceduri,Episcopia Ortodoxã Românã a Europeide Nord este recunoscutã ca având oorganizare statornicã ºi o activitatebeneficã pentru societate.

„În perioada urmãtoare, vomîntreprinde demersurile necesare pentruca misiunea noastrã în Suedia sãfructifice avantajele ce decurg dinrecunoaºterea organizãrii centrale.Subvenþiile care pot fi primite de laStatul suedez, deºi sunt mai multsimbolice, îºi aduc partea de contribuþiela o mai bunã organizare. Recunoaºtereautilitãþii publice ºi a rolului pozitiv însocietate va favoriza iniþierea unorproiecte comune cu autoritãþile publiceºi cu celelalte comunitãþi creºtine dinSuedia. Îl rugãm pe Bunul Dumnezeu sãbinecuvânteze aceastã nouã etapã ºi sã

întãreascã lucrarea noastrã spre rodnicãmãrturie“, a declarat pentru „ZiarulLumina“, Preasfinþitul Macarie,Episcopul ortodox român al Europei deNord.

Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a luat act de finalizareaprocesului legal de acordare apersonalitãþii juridice specificeentitãþilor religioase, în ºedinþa de lucrudin zilele de 16 - 17 februarie 2011.

„Recunoaºterea calitãþii deorganizaþie religioasã pentru EpiscopiaEuropei de Nord, aparþinând dePatriarhia Bisericii Ortodoxe Române,are o serie de avantaje alternative.Astfel, poate sã colecteze impozitulreligios de la proprii credincioºi, ceea cepoate sã fie un avantaj în mãsura în carecomunitatea se va mobiliza în acestsens. Poate sã realizeze proiecte ºi statulsuedez le poate subvenþiona, dar statulsuedez are o limitã a subvenþionãrilor,acordând fonduri nu mai mult decâtpropria contribuþie a credincioºilornoºtri. Alte avantaje þin de faptul cãfiind recunoscuþi ca ceea ce sunt,organizaþie religioasã, iar nu o simplãasociaþie, vor putea sã se implice în toateactivitãþile pe care statul suedez lerecunoaºte ca fiind specifice cultelor”, aspus pãrintele Ionuþ Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal.

www. basilica. ro

PPÃÃRRIINNTTEELLEE PPEETTRROONNIIUUTTÃÃNNAASSEE AA FFOOSSTT

ÎÎNNMMOORRMMÂÂNNTTAATT LLAASSCCHHIITTUULL PPRROODDRROOMMUU

Pãrintele Petroniu Tãnase care ultimii 33 de ani din viaþã i-a petrecut în obºtea româneascã a Schitului Podromu dinMuntele Athos, din care 25 de ani a fost egumenul acestuiaºezãmânt românesc din Sfântul Munte, dependent deMãnãstirea Marea Lavrã, a fost înmormântat astãzi în cimitirulschitului. Slujba de înmormântare a fost sãvârºitã în bisericamare a schitului românesc Prodromu, conform tradiþiilor dinSfântul Munte Athos, de Preasfinþitul Episcop Hrisostom.

Din partea Patriarhiei Române a participat o delegaþiecondusã de pãrintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mareecleziarh al Catedralei Patriarhale ºi Exarh cultural alArhiepiscopiei Bucureºtilor care a declarat: „Slujba deînmormântare a început la orele 14:15 ºi s-a încheiat la orele17:30. Soborul slujitor format din aproximativ cincizeci deieromonahi, preoþi ºi diaconi s-au aflat sub protiaPreasfinþitului Hrisostom, ierarh rezident în Mãnãstirea MareaLavrã, fost conducãtor al ºcolii athonite de teologie Athoniada.În soborul de slujitori s-au aflat pãrinþii care îl reprezintã pePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel ºi care au venit special înaceste zile la Sfântul Munte. La sfârºitul slujbei am prezentatmesajul pe care Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel l-a trimissoborului Schitului Prodromu ºi tuturor celor care l-au preþuitpe pãrintele protosinghel Petroniu Tãnase. Foarte mulþi româniaflaþi în pelerinaj sau la lucru în Muntele Athos au venit înaceastã zi pentru a se ruga împreunã cu monahii din Prodromuºi din celelalte aºezãri monahale româneºti, rãspândite peîntreg cuprinsul Muntelui Athos, în aceastã zi în care avemnãdejdea cã sufletul sãu s-a înãlþat la Cel pe care l-a slujit custatornicie, cu multã evlavie, cu fricã de Dumnezeu ºi cu iubirepentru toþi cei pe care i-a întâlnit”.

www. basilica. roEExxaammeenn ddee ccaappaacciittaatteepprreeooþþeeaassccãã

Personalul clerical îºi începe activitatea prin titularizarea pe post,care devine efectivã la data hirotoniei.

Pentru candidaþii care doresc numirea într-un post clerical,titularizarea pe posturile scoase la concurs de Centrul Eparhial alArhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului este obligatorie ºi se face înbaza examenului de capacitate preoþeascã, prevãzut deRegulamentul de numiri ºi transferãri.

În conformitate cu Metodologia pentru obþinerea gradelorprofesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrul lucrãrilor ComisieiSpeciale de la Patriarhia Românã, din data de 1 aprilie 2008 ºiaprobatã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþaSa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de pe temei nr. 1199/2008,privind organizarea examenului de titularizare (capacitatepreoþeascã), facem cunoscut calendarul examenului, sesiunea martie2011:

- 22 martie 2011: examen scris- 23 martie 2011: examen oral- 28 martie 2011: afiºarea rezultatelor.Depunerea dosarelor de înscriere, conform Metodologiei în

vigoare, se face la Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, serviciul secretariat, în perioada 1 – 15 martie 2011.

Documentele necesare sunt: cerere, curriculum vitae, copie dupãDiploma de licenþã, copie Foaie matricolã de la Facultatea deTeologie cu media generalã a anilor de studii ºi adeverinþã careatestã cã nu existã impedimente canonice pentru hirotonie.

Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul practic pentruexamenul de capacitate preoþeascã, tipãrit cu binecuvântarea PreaFericitului Pãrinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ºiÎnvãþãtura de Credinþã Ortodoxã.

Ghidul practic se gãseºte la Secretariatul Centrului Eparhial,telefon 0248722223.

Consilier Administrativ BisericescPreot Dan Florin OBROCEA

SSttaattuull ssuueeddeezz aa rreeccuunnoossccuuttEEppiissccooppiiaa EEuurrooppeeii ddee NNoorrdd