Aprofundarea Teoriei Dipolilor Vortex

8/16/2019 Aprofundarea Teoriei Dipolilor Vortex

1/5

Aprofundarea teoriei dipolilor vortex

Teoria dipolilor vortex se bazează pe dialectica materie-antimaterie pentru a justificastructurile elementare şi interacţiunile fundamentale din Universul nostru, legile de variaţie şi deconservare pentru mărimile fizice, dualismul undă – corpuscul, cuantificarea mărimilor fizice,cuantificarea spaţio-temporală, generarea antiparticulelor şi fenomenul de anihilare, invarianţa vitezeiluminii n vid, relaţia lui !instein dintre masă şi energie, conceptul de interacţiune dintre dipolii vortex,

abordarea unitară a c"mpurilor electromagnetic şi gravitaţional, expansiunea Universului, #lac$ %ole&gaură neagră' şi (hite %ole&gaură albă', materie ntunecată şi energie ntunecată etc)

Teoria dipolilor vortex poate fi construită pe cale axiomatică, av"nd ca postulate ipotezele de bază pentru un model gnoseologic transdisciplinar, iar ca noţiuni primare conceptele de *dipol vortex+,*particulă universală primordială+ şi *Univers complementar+) ceşti termeni nu au fost introduşi nmod arbitrar, fiind sugeraţi de teoremele lui auss pentru c"mpul gravitaţional şi c"mpul electric, care pun n evidenţă surse de tip convergent &puţuri' şi divergent &izvoare' pentru particulele universale detip gravitoni şi fotoni).emnificaţia abstractă a noţiunilor primare rezultă din următoarele ipoteze de bază/0' 1ipolul vortex este un model fizic pentru unitatea dialectică *particulă-antiparticulă+, prin care seface schimb de particule universale primordiale ntre Universul nostru &format din materie' şi Universul

complementar &format din antimaterie')2' 1ipolul vortex are două stări posibile, şi anume/-starea normală, n care particula se află n Universul nostru, iar antiparticula corespunzătoare semanifestă n Universul complementar3-starea inversată, n care polii vortexului au locaţia schimbată faţă de cazul normal).pre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă,av"nd n Universul nostru o probabilitate foarte mică de realizare n condiţii obişnuite) 4' 5articulele universale primordiale pot fi identificate prin particule elementare din modelul standardcare coincid cu antiparticulele corespunzătoare, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, au untimp mediu de viaţă infinit &sunt indestructibile' şi se deplasează cu viteza luminii n vid) 6otonii şigravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră n dipolii vortex)

5articulele universale primordiale nu interacţionează ntre ele, ci doar cu dipolii vortex, fapt confirmatşi de principiul din optica geometrică care exprimă independenţa mutuală a fasciculelor de lumină).e poate afirma că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă,sarcină electrică sau informaţie, ci şi *cuante spaţio-temporale+, altfel spus, n devenirea existenţei,spaţiul şi timpul sunt indisolubil legate ntre ele şi de materia n mişcare)7' 5e l"ngă dipolii vortex simpli – de tip convergent, divergent sau mixt – există combinaţii ale acestoramai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale & electromagnetice,gravitaţionale, tari, slabe' n procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare)8' 9"mpurile de forţă &ca de exemplu, cele electromagnetice sau gravitaţionale', precum şi undeleasociate acestor c"mpuri sunt configuraţii de particule universale primordiale):' Universul nostru şi Universul complementar *nu sunt paralele+, ci coexistă n sens dialectic, av"nd n

comun axa timpului, ntreaga existenţă fiind un univers cvadridimensional dual) !vident, noţiunile primare nu au echivalent la nivelul cunoaşterii ştiinţifice actuale) legereadenumirii de *dipol vortex+, s-a bazat pe considerente de analogie intuitivă, av"nd n vedere că primulcuv"nt face trimitere la *puntea dialectică de legătură+ dintre Universul nostru şi Universulcomplementar, iar cel de-al doilea cuv"nt exprimă legătura intrinsecă a structurilor materiei cu mişcareaşi transformarea &un vortex nu poate exista n repaus')

6aptul că proprietăţile particulelor elementare sunt reflexia *n oglindă+ a proprietăţilorantiparticulelor corespunzătoare, poate fi explicat prin raportare la dipolul vortex n cele douăuniversuri, n care particulele universale implicate intră &sau ies' printr-un pol şi ies &respectiv intră'


2/5

prin celălalt pol cu sensuri de mişcare opuse)1esigur, nici conceptul de *particulă universală primordială+ nu trebuie confundat cu cel de

particulă elementară, put"nd fi interpretat formal ca un dipol vortex n care particula şi antiparticulacoincid, altfel spus, nu se poate manifesta simultan n cele două universuri) !ste firesc să presupunemcă dipolii vortex asociaţi particulelor universale primordiale sunt *vortexuri cuantice nchise+, care sedeplasează n vid cu viteza luminii)

;n acest cadru conceptual, mărimile fizice cunoscute capătă o ncărcătură fascinantă de semnificaţii)

1e exemplu, sarcina electrică şi inducţia c"mpului electric pentru o particulă elementară sunt proporţionale cu intensitatea fluxului de fotoni, respectiv cu densitatea intensităţii fluxului de fotoni printr-o suprafaţă nchisă n care se află dipolul vortex asociat, iar masa şi intensitatea c"mpuluigravitaţional sunt proporţionale cu intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu densitatea intensităţiifluxului de gravitoni printr-o suprafaţă nchisă n care se află dipolul vortex asociat)


3/5

rolul esenţial al fotonilor n configurarea atomilor pe diverse nivele energetice)5entru da un alt exemplu elocvent, se analizează spectrul hidogenului, descris prin relaţia a lui

#almer, care a fost stabilită n 0EE8 pe cale empirică

−

ν

$n = 0>λ

=F&0>n2-0>$ 2'

unde

−

ν

$n = A$n>c este numărul de undă, F = 0,@GH4)0@H m-0 este constanta lui FIdberg, iar n şi $

sunt numere ntregi şi pozitive care verifică condiţia $ ≥

n?0 &prin n se identifică seria spectrală, iar prin$ se precizează linia spectrală din seria respectivă') .e constată că relaţia poate fi reprezentată ca diferenţă de doi termeni spectrali

−

ν

$n = Tn – T$

care dau indicaţii despre stările energetice ale atomului de hidrogen)5rin calcule simple, această relaţie poate fi transcrisă pentru frecvenţe sub forma

A$n = Ai n ? A $ i

unde i este un număr natural pozitiv care verifică condiţiile i≥

n?0 şi $≥

i?0) 1esigur, pot fi prezentate şi sume cu mai mult de doi termeni, ca de exemplu A$n = Ai n ? A j i ? A $ j

6aptul că frecvenţele liniilor spectrale pot fi reprezentate ca o sumă de alte frecvenţe ale liniilorspectrale are o semnificaţie profundă pentru configurarea atomului de hidrogen, care confirmă justeţeateoriei dipolilor vortex, deoarece se face distincţie ntre frecvenţele ABşi A pentru cuanta de energie,respectiv radiaţie) ltfel spus, microparticulele schimbă energie cu radiaţia de frecvenţă A n porţii

hA =

∑=

n

i 0

hABi , nsumarea făc"ndu-se pentru toţi fotonii din *trenul de undă+ emis sau absorbit)

1esigur, se poate face o analiză similară şi n cazul efectului fotoelectric extern şi efectului9ompton, procese care n teoria dipolilor vortex pot fi considerate ca fiind interacţiuni ale fotonilor din*trenurilor de unde electromagnetice+ cu vortexurile asociate electronilor din substanţă)

Fezultatele obţinute impun reconsiderarea concepţiei ştiinţifică actuale, n care se consideră căn expresia cuantei de energie J = h AB simbolul AB are semnificaţia de frecvenţă a radiaţiei prin care se propagă c"mpul electromagnetic) v"nd n vedere că sarcina specifică a fotonului este o veritabilăconstantă universală, precum şi faptul că emisia şi absorbţia radiaţiilor de către micoparticule se produc prin *trenuri de unde+, adică prin succesiuni de fotoni a căror concentraţie este modulată, este firesc săconsiderăm că şi frecvenţa AB reprezintă o constantă universală, deci, energia J = h AB, masa demişcare mu = h AB>c2 şi impulsul pu = mu c = h AB>c sunt constante) ceastă redefinire a fotonilor, punen evidenţă *statutul+ acestora de particule univesale primordiale, care reprezintă *cărămizile

Universului+, dar şi *liantul+ acestora, av"nd n vedere că microparticulele sunt modelate princonfiguraţii de fotoni, iar interacţiunile electromagnetice şi gravitaţionale sunt abordate unitar prinforţele de respingere dintre dipolii vortex divergenţi şi forţele de atracţie dintre dipolii vortexconvergenţi) ;n teoria dipolilor vortex, fotonul este cuantă pentru masă , dar şi pentru sarcină electrică) 6ărăa mai intra n detalii, am arătat că valoarea sarcinii specifice a fotonului este constantă, mai precis K Lu > mu K = &7M N J@'0>2

5entru a evalua energia, masa de mişcare şi impulsul fotonului se ţine seama de unele rezultate


4/5

ale teoriei relativităţii şi mecanicii cuantice) .e are n vedere că spaţiul şi timpul sunt intrinseclegate ntre ele şi de materia n permanentă transformare) 5unctul de plecatre n normarea dimensiunilor spaţio-temporale şi corelarea acestora cu mărimile caracteristicile fotonului l reprezintă expresiilecuantei de energie J = h A = hc>O = mu c

2 unde h=:,:2:) 0@-47P)s este constanta lui 5lanc$, iar c = 2,GGHG ) 0@E m>s este viteza luminii n vid) .e observă că valoarea lui J este minimă c"nd valoarea lui O este maximă) !ste firesc să

presupunem că valoarea maximă a lungimii de undă este O = 2,GGHG) 0@E m, av"nd n vedere căviteza luminii n vid este valoarea limită de propagare a interacţiunilor din Univers) ;n aceastăipoteză se obţin următoarele rezultate/

T = 0s, A = 0 %z, J = :,:2:) 0@-47P, mu Q H4: ) 0@-84 $g, pu Q 22@E ) 0@- 78 Rs)

1e remarcat că n acest cadru conceptual etalonul pentru distanţe O = 2,GGHG ) 0@E m corespundeetaloanelor pentru timp T = 0s şi frecvenţă A = 0 %z, care reprezintă unitatea de referinţă n construcţiaaxiomatică a mulţimilor) ltfel spus, numerele au un rol esenţial n devenirea existenţei)

Fezultate similare se obţin prin utilizarea relaţiilor de nedeterminare ale lui %eisenberg∆

x )∆

px≥

>2

∆

I)∆

pI

≥

>2

∆

z )∆

pz ≥

>2

∆

! )∆

t≥

>2

;ntr-adevăr, prin substituţiile∆

x = 2,GGHG) 0@E m,∆

t = 0 s, după efectuarea calculelor, se obţin valoride acelaşi ordin de mărime pentru parametrii specifici ai fotonului) Rormarea spaţiului şi timpului la nivel structural face trimitere la un procedeu similar din teoriacuantică, n care, după normare, modulul la pătrat al funcţiei de undă exprimă probabilitatea delocalizare a microparticulei n unitatea de volum din spaţiu, altfel spus, densitatea de probabilitate)5e de altă parte, relativitatea spaţiului şi timpului permite alegerea unor etaloane de măsurare corelatentre ele, dar şi cu mărimile caracteristice fotonului) Teoria dipolilor vortex oferă şi alte exemple de corelare intuitivă a mecanicii clasice cuformalismul mecanicii cuantice) .pre exemplificare, se face trimitere la atomul de hidrogen, la carecuantificarea razelor orbitelor electronului se exprmă prin relaţia r = J@ n2 h2>M m@ e2

6aptul că r S atunci c"nd n S este dificil de acceptat logic pentru un atom care se manifestă lanivelul microcosmosului) !ste firesc să presupunem că valoarea maxima a razei de manifestare aelectronului este limitată de pragul aproximativ

r max = 2,GGHG )0@E m v"nd n vedere că fotonul este un boson cu numărul cuantic de spin s = 0, momentul cinetic despin al acestuia are valoarea

.u = &s&s?0''0>2

= 20>2

;n teoria dipolilor vortex, fotonul este cuanta pentru momentul cinetic al microparticulelor, altfelspus, variaţia acestora nu poate fi dec"t discretă) 5entru evaluarea variaţiilor momentului cineticorbital al electronului, se impune corelarea relaţiilor de definiţie ale acestuia

L = r x p , K L K= &l&l?0''0>2


5/5

din mecanica clasică, respectiv din teoria cuantică)5entru r = 2,GGHG) 0@E m, & pe'min = pu = muc, n cazul tranziţiilor cuantice ntre stările l = @ şi l = 0 seobţine valoarea

K V K= .u = 20>2

!ste semnificativ că o valoare de acelaşi ordin de mărime se obţine şi pentru variaţiile proiecţiei

momentului cinetic pe o axă Wz de referinţă

K Vz K=K .zK =

;n concluzie, teoria dipolilor vortex este un model transdisciplnar de abordare a existenţei, care

nu contrazice ştiinţa actuală, ci o aprofundează n cadrul unei viziuni dialectice, prin stabilirea unor

veritabile punţi de legătură ntre diverse domenii ştiinţifice mai mult sau mai puţin abstracte) 1esigur,

varianta actuală este perfectibilă n demersul cognitiv de reflectare asimptotică a realităţii obiective

de către fiinţa umană)

Aprofundarea Teoriei Dipolilor Vortex

Documents

Transcript of Aprofundarea Teoriei Dipolilor Vortex