,,

I2O aprilie 2OO1

Avocat siclientt

Clientul, ca majoritatea clienlilor, spunea ca e nevinoyat.

Data execuliei fusese fixata p€ste treizeci si E€i de zile.

Arthur Raven, avocatul lui, era hotarit sa nu-$i faca gdji.La urma urmei, se gindea el, nici macar nu se bagase ln teabaasta de bunavoie. Fusese ales de Cunea de Apel Fedemla ca sa

sc asigue ca, dupa zece ani de recursuri, nu mai ramas$e nimic

carc sa-i salveze viala lui Rommy Gandolph. Iar a-si face grijinu inta in indatoririle lui.

Dar i$ facea griji.

- Ce-ai spus? lntreba Pamela Towns, tinara lui partenera"

ca€ statea pe scaunul din &eapta.

Adhur scosese un oftat plin de ingrijorare, pe masura cerneliTa situatia.

- N-an spus nimic, raspunse. Numai ca nu-mi place sa pieddin stafl

- Aurnci n-o sa pierdem, ii zise Pamela" carc arata ca opr€zentatoarc de stiri, zimbindu-i cu gura pina la u€chi.

Erau departe de orag, gonind cu o suta douaz€ci de kilome[ipe ori cu sedanul cel nou, nemlesc, al lui Arthur. Prin pirlileacelea drumul em atit de neted si de drEpt, ca nici nu era nevoie

sa adnga volanul. Lasau in urma paminturile fermelor din pre-

rie, mirigti si ogoare, tAcute $i lncremenit€ ln lumina slabl adiminefii. Parasisera Cent€r City la sapte, ca sa evite traficulaglomerat Arthur spera ca intr€ved€i€a p€liminara cu noul lor

14 Scott Tltow

client, Rommy Gandolph, de la tnchisoarca statala din Rudyard,

sa fie scurtd $i sa ajunga inapoi in biroul sau pina la ora doua

sau trei, daca indraznea s-o invite pe Pamela la prinz. Era per-

fect con$tient de prezenla tinerei femei de linga el, de parul

blond-roscat ce-i cadea moale pe umeri, de mina care-i cobora

din cind in cind pe coapsa, ca sa-$i aranjeze fusta cadrilat4 ce

i se tot ridica.

Cu toab ca dorea sa-i fie pe plac, Arthur nu putea sa-i dea

sperar{e iII privinfa cazu.lui.

Din punct de vedere legal, in momentul acesta, singu-

rul lucru care ne-ar putea duce la anularea sentinlei ar fi o

dovada noua, care sa-i demonstreze nevinovatia. $i n-o sa

gasim a$a ceYa.

- De unde stii? il tnheba Parnela.

- De unde gtiu'l $tiu, pentru ca individul $i-a marturisit

tuturor vina, cu exc eplia celor de la DailyPlanet in urma cu

zece ani, Gandolph recunoscuse totul la polilie, apoi daduse o

declaratie scrisa procurorului Muriel Wynn, pe care o repetase

in fala camerei de luat vederi. De fiecare data, recunoscuse ca

el a fost persoana care impu$case doi barbati Si o femeie,

hsfurdu-i apoi in camera frigorihca a unui restaurant. Cazul era

cunoscut $i acum, dupi cum il denumise presa, drept ,,Ma-sacrul din 4 lulie".

Dar la telefon nu inceteaza sa spuna ca-i nevinovat!

exclarna Pamela. Nu crezi ca-i posibil?

Arthul, care fusese procuror-adjunct inainte de a se angaja,

cn sapte ani in urma, la finna O'Grady, Steinberg, Marconi $i

Horgan, nu credea ca-i posibil. Dar Pamela, care avea douazeci

9i cinci sau douizeci 9i gase de ani, de-abia incepuse sa practice

meseria- Salvarea rmui client nevinovat era acel soi de ayentura

pe care 5i-o irnaginase in timpul facultalii - sa alerge, precum

Ioana d'Arc, in cautrrea Dreptadi. Cu toate acpste4 se argajase

la o fiIma mare de avocanuA cu 120 000 de dolari pe an. Dar de

IRoRIIUDICIARI 15

ce sa nu ai lotul? Nu poli sl condamni oamenii pentru visele lor.

,pumnezeu $tie ce au in minte", gindi Arthur Rayen.

- Asculta, uite ce-am gasit in dosarul lui Rommy depunere in libertate sub supraveghere, zise Pamela. in data de

5 iulie 1991 fusese condamat sa-si ispaseasca pedeapsa in to-talitate, pentru incalcarea conditiilor de compolta.re in p€rioada

de libertate sub supravegherc! Crimele au awt loc in diminealazilei de 4 iulie. ,Sa-si ispa$easca p€deapsa" nu inseanna ca era

la inchisoare?

- inseamna ca fusese la lnchisoare la un moment dal.Nu neaparat in ziua de 4 iulie. Documentele nu alata ca era inpugcarie in ziua resp€ctiva.

- Nu. Dar e ceva ce merita investigat, nu-i a5a?

Ar fi fost ceva demn de a fi investigat cu un deceniu lrturma, cind mai existau dosarele carc ar fi putut sa dovedeasca

faptul ca asta era o idee prosteasca. Chiar $i a$a, Curtea de

Apel Federala i-ar fi acordat lui Gandolph o scurta aminarca executiei, timp in care Arthur gi Pamela ar fi fost obligalisa se agite pentru o teorie tenace, dar inutila pentm cd nu

avea nici o baza.

Din ce in ce mai idtat de posibilitatea de a irosi li mai multtimp, Arthur apasa pulin pedala de acceleralie gi simli o sa-

tisfaclie inexplicabila vazind cum automobilul raspunde lacomenzi. igi cumparase magina cu doua luni in urmi, consi-derind-o un fel de trofeu, cind devenise partener la fima de avo.

catura. Fusese unul dinne putrinele obiecte de lux pe carc si lepermisese \Teodata, insa, cind rasucise cheia in contact, awsese

senzalia ca nu respecta amintirea tatalui sau, care murise de

cudnd. Acesta fusese un om iubitor, dar una dintrc excen-

tricitalile sale fusese cumpaar€a exagerata-

- Ia asculta, zise Pamela, care scosese din plicul gros pe

carc-l tinea ln poala lista cu infractriunile savfi$ite de RommyGandolph si citise ce sffia ln ea" Acesta fusese hot si tainuitor de

lucnri furate. Fusese condamnat de gase ori p€nEu spa€erc, furt

III

t6 Scoti Turow

si, de mai mult€ ori, psnau posesie de bunuri fimte. Dar nu folo-

sise niciodata arme, comenta Pamela. Fara violenti. Nici ofemeie vicdma. Cum de-a devenit subit violator ri ucigas?

- Exersind, exersind, exenind, ii raspunse Arthur.

Vizu, cu colful ochiului, cum buzele pline ale Pamelei se

tuguiara- Stdcase totul. Ca de obicei Arthur nu stia exact cu ce

anume gresea in felul ln care se puta cu femei.le, de nmasese

burlac pina la ffeizeci $i opt de ani. ,,Unul dintre motive era

inf4isarea", se gindi el. inca din adolescenla avea Paloarea si

lipsa de vlaga a celor de vinta medie. in timpul facultafii fusese

casatorit pentu o perioada scurta si chinuitoare cu Mari4 o imi-granta rcrnAnca. Dupa aceea, hsase o vrcme imprcsia ca nu avea

nici chef, nici timp s-o ia de la inceput. Se daruise prea mult avo-

caturii; pusese prea multa patima si furie in fiecare proces; fu-

sesera prea multe nopti si week-end-uri in care preferase si fiesingur, ca sa se poata concentra- Sanatatea in declin a tatalui sau,

precum 9i problema viitorului surorii sale, Susan, ii inlanrasera,

ani de zile, orice preocupare pentu femei. Dar acum, cind caua

cel mai slab semn care sa arate ca Pamela era intercsata de el, se

simti umilit de prcstia lui. Speranlele lui de a avea succes erau

nule, la fel ca sperantele ei de a-l salva pe Gandolph. Simtri

neYoia sa le in.lature pe toate.

- Uite ce-i cu cliennrl nostru, cu Gandolph... Cu Rommy...

Nu numai ca Rommy a maftudsit imediat si de rnai multe ori,dar cind s-a ajuns la proces, apirdrea lui s-a bazat pe ideea ne-

buniei. Ceea ce lnsearma c4 implicit, avocatul sau a rccunoscut

ca Romrny a comis crima" Dupa condamare au umat z€ce ani

de recursuri, de petitii, de procedvi habeas corpus, cu doua

echipe diferite de procurori - gi nici unul dintre ei n-a spus

\rcodan ca Rornrny nu ar fi fapa5ul. Sa nu mai spun ca Rommy

s-a tsezit ca n-ar fi vinovat de nimic doar cind mai erau patruzeci

si cinci de zile pina si dea ortul popii. Sa firn seriogi, Pamela!

Crezi ca le-a zis avocatilor pe care i-a avut inaintea noastra ca-i

TR0RIJUDICIARI t7

nevinoyal? Orice pu$cadas gtie regulile jocului: avocali noi,povegti noi.

Arthur zimbi, incercind sa para ca le $tie pe toate, dar

adev,rul era ca nu se obisnuise niciodaa cu minciunile pe care

le spuneau delincvenfii ayocafilor. Dupa ce plecase din procu-

ratura, Arthur lucrase rareori ca avocat al apafirii, doar atunci

cind una dintre corporatiile cliente ale firmei - sau gefii aces-

tora - erau banuite de vreo escrocherie financiara. Justilia cu

cane avea el de-a face zilnic, ca practicant de drept civil, era ojustifie mai cualica! in care ambele pA,r1i actionau fa$ padma

si in care punctele ir litigiu erau chestiuni marunte de politica

economica. Anii petreculi ca procuror pdreau a fi apa4inut unui

timp in carc fusese obligat zitnic sa cuate un subsol inundat, incare bacteriile gi duhoarea de canalizare faceau sa putrezeasca

aproape orice. Se zice ca puterea corupe. Dar zicala este yala-

bila si in cazul raului. Raul corupe. Un singur gest nefiresc, o

manifeslare a unui psihopat, ce trece dincolo de limitele a ceea

ce poae fr acceptat - un tata care-$i arunca pruncul pe fereastra.

de la etajul al zecelea; un fost elev care li taie gitul rmui profe-

sor; sau cineva, precum noul client al lui Arthur, care nu numai

ca a ucis, dar a si sodomizat unul dintre cadavre - produce o

reactie inversa, caxe ii pingarc$le pe toti cei implicati: polidqti,

procurori, avocali ai apararii, judecatori. Nici unul dintre cei

care au de-a face cu aceste orori nu reaclioneaza cu lipsa de

padma pe care o prcsupune justigia- Exista o singua concluzie:

totul se ducea la naiba! Arthur nu-gi dorea deloc sa se intoarca

pe tarimul acela, in care haosul parea oricind pe cale sa se

dezlantuie.

Dupa inca cincisprezece minute de mers, ajunsera la des

tinalie. Rudyard era un oras€l ca multe altele din Vestul Mijlociu,avind in centu citeva cladiri intunecate, inca minjile de funin-gine, $i ni$te hangarc din tabla, cu acoperi$uri din plastic scoro-jit, care gazduiau diferite activitad anexe ale fermelor. Periferia

era in curs de modemizare, cu centre comerciale $i case de

1g Scott Turow

locuit, ca efect al siguranlei econornice produse de o industrie

neobi$nuiti: inchisoarea.

Dupa ce trecura printr-un cartier ca un decor de filrn, cu

a4ari $i c6sule din caramida. construclia se ivi brusc la capah.d

unei srazi, ca un monstru din filmele de grcaza ce fsnestedinr-un dulap. Era m gir de aproape un kilorneru de cladiri din

cafinida galben4 legate intre ele la intimPlare, remarcabile prin

ingustimea celor clteva feresue. Aceste clidiri inconjurau un edi-

flciu vechi din piara. suficient de solid ca sa fi putut supmvietui

din Evul Mediu. in jurul inh€gului perimetru se intindeau nu

numai un zid din caramida, indt de txei metd, ci si un santpietruit, din car€ ieseau stilpi ascufiti din otel inoxidabil, iar, rspatele acestuia o imprejmuirc ce susiinea spirale de un metru

si junaffie din strma ghimpati, carc smluceau in soale.

Sennara in registrul de la intrarea in inchisoarc, apoi fura

lndrumati catre o banca roasa, ca sa a$tepte pina cind va fiadus Rommy. in acest rasdmp, Arthur revazu scrisoarca acu-

zatului, care ajunsese, dupa ce Fecuse prin diferite miini, laCurtea de Apel. Era compusa dintr-un talmeq-balmeg de miz-

galituri, cu sublinieri in mai multe culori $i cu un scris prea

nercgulat pentru a fi considerat macar copilarcsc. Doar Privindscrisoarc4 ld dadeai seama ca Rommy Gandolph era disperat

gi nebun.

Drage domnule jud€cator,

Slnt ln asteptat€a EXECUTIEI pentru o CRMa care n-am

CoMis-o. ac ca am facut toate RecuNuRile !i ca s€ntinFle au

fo$t irnpotriva mea, Chiar daca Sttn NE\r'INOVAT. advocatul

carc a facut recu$ zice ca NU POATE sa ma mai rcPrezinte,

confom lecilor FeDerale. ce pot sa fac? ziua i[ car€ u[neaza

sa fiu executat este 23 mai!!!! nu pot sa oblin o aminate sau

altceva pha nu obtin un habeus, dar n-am un Advocat care

s-o faca- Ce pot sa fac? nu poate Cineva de acolo sa ma Ajute?

O sa fiu omortt si eu n-am facut .au nimanui, nici ln cazul

tRoftllUDICI,{Rt te

acel4 [ici alta data despre car€ imi amintesc AcuM.

AJL.IrAUMA. N-AM OMORTI PE NIMEM niciodata!!!!

Cunea de Apel a Statelor Unite emisese un ordin, con-siderind scrisoarca lui Rommy Gandolph drept o petitie corecbpentru atdbuirea statutului federal de ,abeas corpus gi pentrudesemnarea unui avocat - $i-l numiserA pe el, pe Arthur.Judecabrii agitau deseori bagheta lor magica la intimplare,transformlnd o broasci lipsita de chef - un avocat foafie ocu-pat - int-un prinl pro bono, cu un client nou, pretentios Si pe

gratis, pe care era obligat sa-l accepte, conform rcgulilor Cu4ii.Unii ar fi putut considera numirea ca un compliment, Curtea

solicitind unui fost procumr, foarte rcspertat, sa execute echiva-lentul legal al ultimei imparta$anii. Dfi asta insemna un supli-ment onercs pentru cineva cu o viali gi a5a foa e incarcata-

in cele din urma fu strigat numele lui Rommy. Pamela gi

Arthur fura condu5i in zona de detentie. himul zavot comandatelectronic fu acfionat, iar uqa cu geam rezistent la gloanle si cuzabrele din olel se inchise definitiv in urma lor, in timp cemergeau in urma gardianului. Trecusera mulfi ani de cind Arthurfusese ultima oaxa ln interiod pusclriei, dar Rudyard era, infelul ei, in afara timpului. Nu gi procedwile. Aceste4 a$a cum $i

le aminte4 pareau ca se schimba la citeva zile. Autorigtile -adunarca legisladva a sbnrlui, guv.ernatorul, conducerea inchi-sorii - incercau ve$nic sa lntAreasca disciplina. sA opreascapahnderca de articole de contrabanda, si $apineasca bandele,

sA irnpiedice detrinutii, betivi notorii, sa se imbete. intotdeaunaapireau noi formulare de completa! locud noi in carc tebuia sa

fie lasad banii, cheile, telefoanele celulare - tot ce era interzis incladire. lntotdeauna alta er-a poafta prin carc se intra gi, de fiecaredata, aparca o noua metodi de perchezitie.

Dar starea de spidt, aunosfera, oamenii - astea ramineauvegnic aceleaSi. Vopseaua era proaspaa, podeaua lucea. Nuconta. Puteau sa faca oriclta. curaFnie yoiau. Cu atit de multi

20 Scott Turow

oan€ni inghesuiti in celule atlt de apropiate, cu cite un closet ln

fiecarc c€lula! aerul era imprcgnat de mimsul de excremente gi

de o duhoare specifrca $i mai putemica, ce{ ameti pe Arthur de

cum pl$i aici, a$a cum se intimplas€ ti cu arf in urna.Mersera pe un coridor jos, din cararnid4 si se apropiara de

o u$a metalicr, vopsita h verde, pe care scria: ,,Condamnali la

moarte". Dupa ce intrara, fura condusi la camera avocalilor,

care nu erq de fapt, o camera, ci dout, un spatiu lat doar de un

metru si jumAtate, delimitat de un perete, ce avea tn mijloc un

gemulet asemanator cu cel al cugtii casierilor de la punctele de

plati de pe autostrada - un panou din sticla. cu un jgheab dinmetal dedesubt, prin carc puteau fi strecurate acte. De$i violaprincipiul confidentialigtii ayocat - client, sistemul peniten-

ciar ci$tigase dreptut de a line un gardian ln coltul lncaperii, inpartea detrinutului.

Dincolo de fereastra statea Rommy Gandolph, o aparitie

spectrala, cu piele cafenie gi par zburlit, pierduta ln falduril€

largi ale uniformei galbene purtate doar de detinulii care fu-sesera condamnali la moarte. Bratele ii erau incitusate, de

ac€ea Eebuia sa fna cu ambele miini telefonul care-i pemritea

se conyerseze cu avocatii. Stind in partea rezervata lor, Arthur

ridica receptorul $i-l finu intre el si Pamela, in timp ce se

Prezentara.

- Sinteti primii avocau adevarad pe care-i am, le zise

Rommy. Ceilalli erau avocati din oficiu. Cred ca s-ar putea sa

am o $ansl acum, cu avocali adevarali, mai spuse el, apoi se

apropie de geam, ca sa le explice situatria grea in care se afla.

$titi, sint umatorul Om Galben carc urmeaza sa fie dus. Totri se

u a la mine. De parc-a$ fi aldel, doar penfru ca urmeaza sa mor

in cutnd,Pamela se apleca imediat catre deschizah[a pentu schim-

hrl & documente oi-l incuraja. ii fagadui ca vor obdne chiar inzjua ea o aminare a execuliei.

IR0RIIUDICIARI 21

- Da, zise Rommy, penEu ca sint nevinovat. N-am omoritpe nimeni. Vreau testul ADM, vedeti daca pot sa obFn asa ceva-

Testul ADN, la care se gindisera 9i ei in zilele acelea, nu

inserffla nici o speranla pentru Rommy, pentru ca procurah[anu pretinsese niciodata ca acesta ar fi lasat la fala locului yreo

dovada identificabila genetic - singe, spem4 ptu, buca4i de piele

sau saliva!

Fara nici un avertisment, Gandolph se holba la Parnela.

- Egti frumoasa, asa cum mi-am inchipuit cind am vorbit latelefon. Gindeste-te, ai putea sa te mariti cu mine.

Zimbetul care-i aparuse Pamelei pe fala disparu brusc.

- Omul trebuie sa se insoare inainte sa moa€, nu? intreba

Rommy, Nu-i o idee buni?

,,Grozav! igi spuse Arthur. Aorm am gi concurenli!"

- Putem sa ne casatorim, ii spuse Rommy Pamelei. Amdreptul la vizite conjugale.

Judecind dupa pozilia ei teapana, chestia asta nu facea parte

din imaginea pe care gi-o facuse Pamela despre o avocata a

apadrii plina de spidt de sacrificiu. Arthur, care nu avea idee

cum sa ilrceapa discuti4 lua rcpede sentinla judecatoafti GillianSullivan din \992, pnn care Rommy fusese condamnat lamoarte, si incepu s-o citeasca cu voce tare.

- Augus-ce? Cine-i asta? intr€ba Rommy Gandolph.

- Augustus l-eonidis. zise Arthur.

- $i-l cunosc? se mira Rommy, iar pleoapele ii hesarirapeste ochii inchi$i, chinuindu-se sa plaseze intr-un context oare-

care numele respectiv,

- E unul dintre cei nei, ii raspunse linistit Afihw.

- Care trei?

- Cei tei pe carc pmcuratura susfine cA i-ai ucis. ,,Ca ai mar-

turisit ca i-ai ucis", igi spuse Arthur, dar nu era cazul sa subli-nieze aspectul asta penhu moment.

- Mmmm... Nu cred ca l-am cunoscut, spuse Rommy siclatina din cap, ca si cum nu qi-ar fi amintit de-o intilnirc.

II