7/22/2019 Apologetic Um

1/7

Burla Bogdan 07.11.2013

1

Apologetica-Tertulian

Quintus Septimus Tertullianus se naste intre ani 150-160 si trece la Domnul intre ani 240-250, traind

peste 90 de ani, pagan pana la o varsta de aproximatv 30 de ani, a fost fiul unui centurion din armata

proconsulara din Catargina, fiind bogat si foarte inteligent el studiaza si totodata exceleaza in literatura,

filozofie, medicina, fiind si un foarte bun jurist, cunoscator a mai multor limbi straine si un foarte bun

orator.

Convertirea lui Tertulian la crestinism, s-a realizat datorita impresiilor zguduitoare provocate de taria

credintei si curajul crestinilor, care il marturiseau pe Hristos ramanand de neclintit in fata marilor

chinuri la care erau supusi, curajosi erau chiar si inaintea mortii, de care nu se temeau, pe care ba mai

mult o considerau o binecuvantare si o mare chemare de a fi alaturi de Domnul.

Urmand pilda mucenicilor din epoca primara care mergeau la moarte cantand si rugandu-se asemenea

Domnului si a celui dintai martir(Fapte7,60) pentru cei care-I chinuiau si-I ucideau (Luca 23,34),

Tertuluian intors la Domnul, s-a aruncat in arena publica spre apararea fratilor lui in credinta, cu un

curaj unic, provocator chiar, scriind carti cu rasunet in inimile crestinilor precum Scorpiacul si Catre

Martiri, in care indeamna pe cei prinsi la rezistenta pana la moarte, si mai ales catre Scapua,

guvernatorul Africei, marele ucigas a africanilor crestini, autoritatea suprema locala

Tertulian avea ca scop apararea Bisericii de marea nedreptatea care i se facea si intarirea celor ce isi

dateau viata pentru credinta in Iisus Hristos si toata legea crestina, el nu admitea nici o abatere de pe

calea jertfei supreme, dupa exemplul Mantuitorului.

Tertulian prin numeroasele sale scrieri a luminat multe minti care se abateau de la adevaratul sens al

crestinismului, si in zilele noastre lumineaza mintile seminaristilor si studentlor teologi care vor sa

descopere mai cu deamanuntul confruntarile si framantarile crestinilor din primile veacuri, de aceeanumirea de geniu al teologiei nu este prea mult spus mai ales ca este considerat un adevarat creator al

limbii teologice latine.

7/22/2019 Apologetic Um

2/7

La un moment dat dupa trecerea lui la crestinism are anumite nemultumiri cu privire la Biserica crestina,

considerand viata morala si spirituala ale acesteaia ca fiind decazute, de aceea si trece la Montanism,

dar nu dupa mult timp se intoarce la crestinism.

Princiala sa preocupare a fost dreptul crestinilor la viata pamanteasca si dreptul la pregatirea pentru

viata cereasca, lupta cu paganismul, dar este nemultumit si de unele concesii ale autoritatilor

Bisericesti.

Scrie treizecisiunu de opere dintre care amintim sapte publicate in PSB vol.3:

- Apologeticum- Marturia sufletului- Despre prescriptia contra ereticilor- Despre suflet- Despre rugaciune- Despre rabdare- Despre pocainta

7/22/2019 Apologetic Um

3/7

Apologeticul

Carte scrisa de Tertuluian pentru apararea crestinilor, activitatea apologetic a lui Tertuluian, a fost foarte

primejdioasa deoarece a inceput pe timpul marilor persecutii ale crestinilor din anul 197 ordonata de

Septimiu Sever.

Biserica din Africa fiind foarte bine organizata avand peste 70 de epscopi, si cu cei 12 martiri din Scillium

care nu au primit amanarea executiei la 17 iulie 180, deoarece ardeau in dorinta de a se uni cu

Domnul,indata dupa executiile celor patru mucenici din Madaura executati cu cateva zile mai inainte,

Inchisorile Catarginei gemeau de crestini. Ei nu aveau dreptul la aparare: existent si numele lor erau

crime impotriva umanitatii si a imperiului{pag 32}.

Tertulian luand apararea acestor crestin ii scrie lui Septimius Sever trei apologii: Catre Martiri, prin care

le intarea curajul , Catre Natiuni prin care ii apara impotriva paganilor si Apologeticul pentru apararea

crestinilor in sens juridic, deoarece crestinii nu aveau dreptul sa se apere, astfel apara crestinii si

dreapta lor credinta , adresandu-se mai marilor, pe care ii indemna la o mai ampla analiza si judecata

asupra acestor prigoane, care nu erau justificate nici moral, nici juridic, scoate in evidenta si faptul ca,

crestinii pe baza unor reguli false, mincinoase si nelegale, erau considerati criminali, imorali, canibali sau

rai cetateni, fara drept de aparare erau condamnati si invinuiti pentru toate aceste nelegiuiri doar

pentru simplul fapt ca purtau numele de crestin fara a se mai face nici o investigatie asupra invinuirilor

ce li se aduceau astfel facandu-se un razboi al numelui.

Apologeticul este structurat pe mai multe parti, dupa cum urmeaza:

In capitolele I-II Tertulian se adreseaza demnitarilor imperiului Roman, prezentandu-le situatia reala in

care se gasesc crestinii, aceea de a nu li se dadea voie la aparare asa cum ar fi normal, si cum se face

pentru orice fel de acuzatie adusa altor criminali, acuzand pe demnitari de ura nedreapta impotriva

numelui de crestin, aceasta ura nedreapta provine de la necunoasterea si interpretarea gresita a unor

zvonuri rau intentionate fara macar a fi cercetate, astfel indeamna la o mai atenta analizare a acuzatiilor,

nu doar increderea oarba in afirmatiile paganilor care si acestia din ura si din nestiinta denatura

adevaratul rol si scop al crestinilor, argumentand si sustinand ideile din punct de vedere moral si juridic.

In capitolele III-IV Tertulian explica faptul ca oamenii chiar daca sunt buni, inteligenti si corecti, totusi

cand erau etichetati ca find crestini erau dispretuiti de ceilalti pe nedrept, nemaitinandu-se cont de

calitatile lor, erau osanditi, si mai relateaza despre faptul ca, crestini erau acuzati ca savarseau anumite

fapte in ascuns dar si de faptele care le faceau pe fata, pentru ca erau considerati oameni rataciti si

vrednici de osanda, astfel crimele de care erau acuzati se imparteau in doua categorii si anume: secrete

7/22/2019 Apologetic Um

4/7

si publice, pagani reprosau tot ce se putea crestinilor, pana si faptul ca traiau in curatie si adevar dupa

legile lui Dumnezeu , tot aici mai spune si despre usurinta cu care erau osanditi crestini fara nici macar o

cercetare omeneasca , fiind osanditi si luanduse toate drepturile la aparare afirmandu-se ca nu este

permis ca sa existe crestini.

O alta idee adusa in discutie este aceasta ca si o lege poate fi gresita , deoarece orice lege este data de

oameni care si acestia pot gresi, marturie sunt unele legi din Istorie care au fost abrogate sau schimbate,

de exemplu legea pendepsirii cu moartea a fost schimbata cu legea confiscarilor averilor.

Nici o lege nu trebuie sa aibe constiinta justitiei sale pentru ea insasi ci pentru cei de la care se asteapta

supunerea. Cade sub banuiala legea care nu vrea sa fie discutata, si este nedreapta daca se impune fara

discutii{pag 45}

In capitolele V-Vl se aduce aminte de un vechi decret si anume acela prin care nici un zeu sa nu fie

consacrat de catre imparat fara aprobarea senatului, spre deosebire de crestini, pagani cinstesc un zeu

doar daca le este placut, altfel nu-l cinstesc, spre deosebire de crestini la care divinitatea nu se considera

dupa bunul plac al oamenilor, mai este amintit si de cruzimea imparatilor romani care erau nedrepti si

necistiti si care osindeau tot ce era bun inclusiv pe crestini, cum ar fi imparatul Nero sau imparatul

Dominitianus, dar se spune si de Marcus Aurelius care a fost si un imparat foarte intelept , care nu

prigonea pe crestini ci pe cei care erau paratori crestinilor.

Ramane deci sa se faca dovada ca invinuirile groaznice aduse crestinilor sunt calomii odioase pentru ca

aceasta lege a prescriptiei crestine sa cada.

Intr-o prima categorie de acuzatii care constau in actele secrete sau crime ritual: uciderea de copii nou

nascuti carora li se bea sangele, si ospatul cu orgiile incestuase relatate in capitolele VII-VIII. Aceste

calomnii oricat de absurd pareau , Tertulian nu le ignora deoarece erau cauza multor zvonuri in

societatea pagana, de aceea el raspunde violent acuzand faptul ca pagani au facut si chiar inca mai

practica astfel de crime, dar nici decum crestini.

Actele publice erau mult mai importante in procesele crestinilor, cuprinzand trei mari categorii de crime

din ce in ce mai mari :Sacrilegiul, crima impotriva imparatului si dusmania impotriva statului si a

societatii

7/22/2019 Apologetic Um

5/7

1.Sacrilegiul relatat in capitolele X-XXVII care consta in vina neaducerii de sacrificii considerate

neonorarea zeilor.Tertulian recunoaste aceasta vina justificandu-o prin neexistenta,deoarece acesti zei

au fost oameni,proclamati zei dupa moarte.Faptele bune care le sunt atribuite nu justifica zeitatea lor

deoarece si multi altii au savarsit astfel de fapte(capitolul XI);statuile lor sunt doar o materie inerta care

nu reactioneaza la unele laude sau insulte (capitolul XII ).De aceea chiar si paganii ii neglijeaza

dezonorandu-I in scrieri,teatre,circuri,ba chiar si in temple.Drept aceea crestinii adora adevarul si

resping minciunile;ei nu se inchina nici la un cap de magar sau la soare(capitolul XVI),ci lui Dumnezeu cel

Unul ,facatorul lumii(capitolul XVII),despre existent Lui marturisesc Sfintele Scripturi(capitolele

XVIII).Crestinii se deosebesc de iudeii prin aceea ca il preamaresc pe Dumnezeu prin Fiul Sau,Iisus

Hristos,cel Unul Nascut(capitolul XXI),care a patimit,a murit si a inviat pentru oameni si a carei

dumnezeire o atesta demonii exorcizati de El din oamenii pe care vor sa ii piarda(Capitolele XXII-XXIII).

Pagani necredinciosi neevlaviosi adora minciuna impiedica pe altii de la adevarata religie,contribuind si

la osandirea crestinilor.Crestinilor li s-au rapit libertatea religioasa de care pe nedrept se bucura numai

paganii(captolul XXIV).La afirmatia acestora,precum ca zeii au facut marirea Romei,Tertulian le raspunde

ca nu zeii ci adevaratul Dumnezeu la care se inchina adevaratii credinciosi(capitolele XXV-

XXVI).Concluzia logica este ca crestinilor nu ar trebui sa li se aduca nici o vina ca nu se inchina unor zei

care nu exista,Cinstirea lor ar fi adresata demonilor care indeamna sa prigoneasca pe crestini si prin

acestia credinta in adevaratul Dumnezeu.

2.Crima impotriva imparatului(capitolele XXVIII-XXXVI)

Cu adevarat crestinii nu aduceau jertfe zeilor pentru imparat si nici omagii divine care constituau religia

imperial:juramantul pe geniul cezarilor, tamaierea statuilor,numele de Dumnezeu ce i se

atribuiau,numele de sarbatori imperiale( capitolele XIII-XXVIII).

Tertulian afirma ca crestinii nu aduc jertfe imparatului si nu ii omagiaza pe zei pentru ca nu exista,si daca

ar exista ar fi neputinciosi;dar crestinii se roaga cu cea mai mare dragoste lui Dumnezeu celui adevarat

pentru imparat,neasociindu-se miscarilor care tulbura ordinea de stat.

Potrivit Sfintei Scripturi(capitolul XXIX-XXXI),nici nu se jura pe geniul imparatului(cap.XXXII),nici nu ii da

numele de zeu(cap.XXXIII),ori Dominus(cap.XXXIV),fiindca este om si numai lui Dumnezeu Cel Unul I se

cuvin anumite nume;iar cei ce il zeifica pe imparat,fiind inca in viata,ii grabeste moartea,caci atunci va

deveni zeu dupa credinta pagana cea mincinoasa.

Neparticiparea la serbarile date in cinstea imparatului se datoreaza sinceritatii si bunei credintei.Intr-

adevar ei sabatoresc pe imparat prin rugaciuni catre Dumnezeu,prin loialitatea si bunele sentimente fata

de imparat;pe cand paganii chiar daca il cinstesc in public pe la spate il comploteaza si ii doresc

moartea,consultand stelele si magii in acest scop.

7/22/2019 Apologetic Um

6/7

Chiar in acest moment Septimiu Sever urmarea pe complicii complotistilor Abinius si Niger(cap.XXXV-

XXXVI)

3.Cea de a treia categorie de invinuiri adusa crestinilor era pretinsa lor dusmanie impotriva Statului si a

societatii pagane(cap.XXXVII-XLV).

Tertulian se opune categoric acestor invinuiri negative,amintind ca crestinii nu fac nicin un rau

nimanui,nu se razbuna nu comploteaza,desi ar putea sa o faca,fiind numerosi(cap.XXXVII).Ei nu tulbura

Statul cu diferite asociatii,si se unesc numai in scopuri religioase si caritabile(XXXVIII-XXXIX).Ei nu sunt

cauza nenorocirilor publice,ci paganii care atrag mania lui Dumnezeu prin gravele lor faradelegi,dar

alaturi de ele suporta si crestinii(cap.XL-XLI)

Nu este adevarat nici invinuirea ca crestinii ar fi nefolositori societatii,ba chiar pagubitori din punct de

vedere material(cap.XLII).Tertulian replica la aceasta in modul cel mai aspru si amar,spunand printre

altele ca paganii sunt dusmanii societatii,aratandu-se zgarciti pana si in ofrandele aduse zeilor si

inseland fiscul;crestinii intr-adevar nu avantajeaza pe vanzatorii de carne vie,pe

otravitorii,ghicitorii,cititorii in stele(cap.XLIII).

Iata de ce paganii fac o mare greseala trimitand la moarte atatia drepti nevinovati si folositori.Crestinii

stiu ca la judecata din urma vor da socoteala de slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui.De aceea numai ei

sunt nevinovati din acesti punct de vedere(cap.XLIV-XLV).

Tertulian si-a indeplinit misiunea dar mai adauga la ea un punct foarte important despre felul in care

este evaluata credinta crestina pusa in egalitate cu filozofiile omenesti inca si ridicularizata ca atare,

crestinismul este evident superior oricarei filozofii atat din punct de vedere al descoperirilor

adevarurilor dumnezeesti cat si cel al eticii(XLVl) cele asemanatoare la filozofi au fost luate din Sfintele

Scripturi si falsificate (cap.XlVll), din capitolele (cap.XLVII-XLVIII) aflam ca Tertulian respinge obiectiile pe

care le aduceau pagani impotriva invierii ,judecatii de apoi, raiului si iadului.

Concluzia care se impune este aceea ca credinta crestina face doar bine si cei care o traiesc nu trebuie

ucisi, (capXLIX) totusi poporul pagan ocaraste pe crestini iar judecatori ii fac pe plac, dar crestini prefer

sa moara in chinuri decat sa se lepede de Dumnezeu, groaza mortii se preface pentru ei in biruinta

pentru ca le aduce bucuria de a sluji lui Dumnezeu si cucerirea vietii vesnice (capXLIX-L) eroismul pagan

este glorificat de urmasi prin scrieri si statui spre vesnica amintire. Este un fel de reinviere ridicularizata

la crestini de pagani. Gestul tragic al tinerei crestine osandita la o casa de necinste a aratat ca

imoralitatea este socotita de crestini mai groaznica decat moartea, rafinata cruzime a paganilor nu le

este de folos , sangele crestinilor fiind samanta care ii inmulteste in mod miraculos(cap.L).

Tertulian isi termina capodopera cu descrierea zguduitoare a apropiatei convertiri, strigand catre pagani:

Cine oare la privelistea ei, nu se simte zguduit in dorinta de a cerceta ce este in fond acest lucru? Cine

odata ce la cercetat, nu-si indreapta pasi spre ei si cand s-a apropiat, nu doreste sa patimeasca pentru

ca sa poata rascumpara intreagamultumire a lui Dumnezeu, sa primeasca de la voi iertarea in schimbul

7/22/2019 Apologetic Um

7/7

sangelui varsat? Toate pacatele se rascumpara prin aceasta suferinta . Aci sta contradictiantre lucrurile

divine si cele umane, in timp ce voi ne osandti, Dumnezeu ne mantuieste.(L,15-16)

Asa cum a presimtit Tertulian apologeticul nu a avut rasunet in fata paganilor, dar a avut de la inceput

un sunet extraordinar in sufletele crestinilor.

Apoloceticul si Prescriptia au fost operele cele care au facut posibile iertarea ratacirii lui Tertulian fata de

Biserica.

Fericitul Ieronim scria ca africanul Tertulian se bucura de o faima mare in toate Bisericile crestine, fiind

citit si folost in toate vremurile