REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Antoine Compagnon în adaptãri...

www. revista-mozaicul.ro

Deprinzându-mã la ceti-tul cãrþilor vechi, amdat de multe frumseþi

filosoficeºti ºi morale care mã în-demnarã a le însemna, socotindcã publicul cetitor ar putea sãculeagã oarecare folos spre ºtiin-þa modului în care ostenelele au-torilor de falã cu râvnã au fostumilite. Prin amputaþiuni, cari sezic astãzi „croºete”, curioase ui-tãri în cotloanele bibliotecilor orivinovate rãstãlmãciri.

Aduc spre pildã „romanþul ori-ginal” al vrednicului urmaº al luiDiogen care, cãutând în orându-iala vremii lui acum un veac ºijumãtate, a pârguit spre tipar Cio-coii vechi ºi nuoi sau Ce naºtedin pisicã ºoarici mãnâncã.

Vedeþi aici cum bãrbatul abiatrecut de patruzeci de ani, fãrãvro procopsinþã mai osebitã, aretoate mijloacele de a desena învorbe gândurile vulpilor cu douãpicioare, cari se întreabã asuprainegalitãþii dintre oameni. Urma-rea e un pasagiu cu bucluc ce aînfruntat cerbicia censorilor dintimpurile numite mai apoi de cã-tre un confrate întru condei „ob-sedantul deceniu” : „Astfel daromul nostru, mergând din raþi-onament în reþionament ºi dindeducþie în deducþie devine co-munist, fãrã ºtirea lui, ºi începea pune în lucrare aceastã doc-trinã atât de frumoasã ºi egali-tarã în aparinþã cât este de hi-doasã în fond”. Ipse dixit!

Din ediþiunile ce vãzurã lumi-na înºelãtoare a unui tipar strâmbîntre 1950 ºi 1967, respectivulparagraf fu extras precum o mã-sea stricatã. Abia în versiuneaEditurii pentru Literaturã înainte-cuvântatã de cãtre G.Ivaºcu, înacel an 1967, punctele de suspen-sie dispãrurã, dar subsolul pagi-nii fu sastisit cu urmãtoarele es-plicaþiuni: „Nicolae Filimon folo-seºte acest termen (comunist –n.m.) în afara unui conþinut ºtiin-þific, filozofic, în sens impropriu,conform unor concepþii vulgari-zatoare”.

Iuºchiuzarlâcul încredinþatnebãgãtorilor în seamã era de totcusut cu aþã albã ºi lumea mer-gând înainte îl sili a dispãrea.

Sunt însã încredinþat cã maiexistã destui din cei ce strâmbãdin nas ºi acum, mai ales dacã seîndeamnã sã ceteascã „Prologul”romanþului: „Nimic nu este maipericulos pentru un stat ce vo-ieºte a se reorganiza, decât a dafrânele guvernului în mâinileparveniþilor, meniþi din concep-þiune a fi slugi ºi educaþi într-unmod cum sã poatã scoate laptedin piatrã cu orice preþ!...”.

Pentru obrãznicia lui Chir Phi-limon s-ar cuveni, cred aceºtia,un nou ofis poprelnic.

Cam în acelaºi timp, Basil Alec-sandri îºi rostuia peregrinãrileevropieneºti cu scurte escapade

citate incomodennnnn CONSTANTIN M. POPA

„afro” ºi, bine dispus, fãcea pu-blice, cu de-amãnuntul, mistere,daruri tainice ale peisagiului, sus-pine înfocate, scene dramatice înreviste precum „România litera-rã” ori „Convorbirile” ieºene.

Nimic nu se dovedeºte maigreu pentru un auctore decât ase prezenta bine în faþa comilito-nilor ºi a amicilor de felul lui An-gel, tânãrul iute înrobit farmece-lor femeieºti, dar ºi de a înainta,cu pas sigur, în viitorime, fãrã ada motivuri de observãri negati-ve persoanelor însãrcinate cuperpetuarea operei sale. Se gã-sesc printre aceste persoane fi-inþe strãine de umor, cãrora inge-nuitatea le dã fiori, comedia ºifabula îi aruncã în desperare, iarsuspiciunea îi face fanatici.

Rãsfoiesc alecsandriniana cu-legere de prozã Cãlãtorie în Afri-ca, din faimoasa colecþiuneB.P.T., apãrutã la anul 1960, ºidau peste nesuferitele puncte desuspensie (croºete, vezi bine!)cari taie spectacolul volumuluiîncepãtor din 1876. Îndatã, dez-gustul îmi pare cã aºazã sloiuride gheaþã pe spinarea fericeluipoet. Oare ce i-a îndârjit din noupe vajnicii censori? Deschid curepejune acelaºi op, din aceeaºiB.P.T. (dar din anno domini 1994)ºi mã luminez: lipsesc toate trimi-terile spre „o familie întreagã deevrei”. Cãlãtorul nostru e cuprinsde predispoziþiunea caricaturii,cu scoposul de a reliefa darurilefrumoasei copile ce trezeºte ui-mirea disponibilului Angel gatasã ofere lecþia noului chip de aface curte. Aºadar, familia e com-pusã din „tatãl, douã fete mari,un copil de vro cinci ani ºi untânãr ca de 25 de ani”. „Bãtrânulpoartã pe umeri un cap mic cât oportocalã de Malta; însã acestcap, ce ar putea servi de mingecopilului, este ornat cu un naslung coroiat, cu ochi de vulpe ºicu buze subþiri care se miºcã ne-încetat”. „Fata cea mai mare enaltã, neagrã, uscatã ºi are o fizi-onomie de cãmilã. Copilul samã-nã cu o maimuþã spãriatã, iar tâ-nãrul este îmbobocit în vârfulnasului cu un negel monstruos,ce aduce mult cu tromba elefan-tului”. „În mijlocul acestei mena-gerii evreieºti, copila cea mai tâ-nãrã strãluceºte ca o minune.Frumoasã, zâmbitoare, veselã, eaproduce o dulce impresie asupratuturor cãlãtorilor”. Opacitatea lacontraste, neputinþa urnirii din-tre zãbrelele dogmatice, povaraglodului ideologic sunt destulepricini spre a nu mai adânci suje-tul acesta, dar binevoitorul ceti-tor va fi înþeles, desigur, mecha-nica censurii, care cearcã a regu-la prea plãcutele scrieri dupã ca-lapoadele, gusturile, intereselepoliticeºti ºi poruncile represiveale mai-marilor zilei.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XII • NR. 6 (128) • 2009 • 20 PAGINI • 2 lei

avantext

Mircea Martin:„cu ce (mai)rãmânemdupã cedenunþãm(toate)iluziile?”

interviu

evenimentTeatrul Colibri.60 de ani de laînfiinþare

aniversarevocile IrineiMavrodin

portretedoar pureimpresii despreadamºii craiovei

Gra

ficã

de

Alm

a ª

tefã

nes

cu-S

chn

eid

er

2 , serie nouã, anul XII, nr. 6 (128), 2009

No 6 (128) • 2009

ab

le o

f c

on

ten

ts

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu Gongonea

Xenia Karo-NegreaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale

de Cercetare ªtiinþificã

.................................Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail:[email protected]

ISSN 1454-2293

9 7 71454 2 29002

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Citate incomo-

deIn Citate incomode, Constantin M.

Popa analyzes the mechanism of censor-ship that worked in the communist era, bythe models and the orders imposed by therulers of the day. l 1

MIªCAREA IDEILORIon MILITARU: Filosofia vitezeiIon Militaru, in the essay „Filosofia vi-

tezei“ analyzes the concept of speed, who-se place is unoccupied by something elseand whose mention in the modern voca-bulary is a proof of past’s survival. l 3

Gabriela GHEORGHIªOR: „ªcoalade la Târgoviºte“ ºi experimentalismulliterar ca „est-eticã“

This essay comments on the possibili-ties of the literary and extra-literary moti-vation of the narrative experiment in theTârgoviºte School. It is important that thewriters from that group practiced the lite-rary experiment as an “east-ethics”, a for-mula through which Monica Lovinescudefines the art with a certain aestheticvalue and written without any kind ofmoral compromise. l 4

Davian VLAD: „Jocurile Daniei” –povestea din afara copertelor

Starting from the novel „Jocurile Da-niei” by Anton Holban, Davian Vlad saysthat Holban’s work is one of those few inthe Romanian literature with a fascinatinghistory. l 5

Gabriel NEDELEA: Avatarurile coti-dianului în poezia lui Petre Stoica

Through his denoting lyrical langua-ge, many times tautological, almost rea-ching the point zero of poetry, Petre Stoi-ca imposes an advanced manner of lectu-re in which the ordinary gains a centralspot and irony is one of the mechanismthrough which it is enstaged. l 6

Henri ZALIS: Veneþia – „corabia în-chipuirilor”

Henri Zalis in „Veneþia – ‚corabia în-chipuirilor’“ presents a certain topos fromthe novel Sãptãmâna nebunilor by E.Barbu, „through its succesive openingsto influences from Venice and descentsequally intense in the middle of theducts...“ l 7

AGORAMircea MARTIN: „Cu ce (mai) rãmâ-

nem dupã ce denunþãm (toate) iluziile?”The interview with Mircea Martin rea-

lized by Sorina Sorescu brings into dis-cussion the meaning of the cultural pro-jects around certain national publishinghouses, as well as a fertile discussion re-garding the cultural Romanian climate inthe last few years. l 8-9

Sorina SORESCU: Teoria dupã teo-rie (I). Antoine Compagnon în adaptãriromâneºti

In this article, the author analyzes themost recent translation from AntoineCompagnon, Antimodernii. According tothe author, Compagnon’s intention is toemphasize the heuristic value of the con-flict between the humanistic tradition ofthe literary reviews and the revolutionbrought by the structuralist and decon-tructionist theories, on their main disputethemes: author, literature, reality referen-ce, style, lecture, value. l 10

LECTURIMarius GHICA: Vocile Irinei Mavro-

dinIn „Vocile Irinei Mavrodin“, Marius

Ghica eulogizes Irina Mavrodin’s perso-nality, who will be 80 this year. l 12

Lorena PÃVÃLAN STUPARU: Doarpure impresii despre Adamºii Craiovei

I’d like to say something unsaid untilnow about Ionel Ciupureanu and Alexan-dru Ioan. So, I’ll write about their intense-ly presence on May 13 at the Literary Cir-cle from the Museum of Romanian Litera-ture (Bucharest), where they have readtheir eccentric poems. l 12

Alina GIOROCEANU: Câteva fascicu-le de aspecte

Articles and studies published alongalmost half-century of research in Roma-nian linguistic are collected in a book sig-ned by Valeria Guþu Romalo. Three sec-tions reveal the favorite directions anddistribute the results of linguistic research:Evoluþia limbii, Gramatica and Limbã ºisocietate. l 14

ARTEMihaela VELEA: AlmaIn „Alma“, Mihaela Velea pays a ho-

mage to illustrator Alma ªtefãnescu-Schneider’s personality, presented in adouble hypostasis, as an artist and ashuman. l 15

Viorel PÎRLIGRAS: Cu joaca pe si-meze

Ioana Victoria Nedelcu is an artist, agedseven who, lately, was remarked in seve-ral exhibitions. As the author of the articlesays, the artist has already a certain per-sonal mark and a huge interest for lands-cape. l 15

Adriana TEODORESCU: Povestindsubotica

In „Povestind subotica“, Adriana Teo-dorescu speaks about the InternationalFestival of Theatre for Children from Subo-tica, Serbia, now at the 16th edition, thattook place between May 17 and 23. l 16

Adina MOCANU: Teatrul din garãFor two days we have had the oppor-

tunity to see a walking scene. Actuallywe saw theatre plays in a train called “Ori-ent Express”. The project consisted intheatre shows performed in countries likeTurkey, Romania, Serbia, Croatia, Slova-kia and Germany. Our National Theatre“Marin Sorescu” took part in this projectwith the play “Occident Express”, direc-ted by Alexandru Boureanu and writtenby Matei Viºniec. Turkish State Theatreand State Theatre Stuttgart were invol-ved in this project with the plays “Ex-press” and “80 days and 80 nights”. l 17

Luiza MITU: Ultimii mohicani din ceta-tea Culturii

„Ultimii mohicani din cetatea Culturii“presents a voyage to Cetate where seve-ral cultural activities took place: discussi-ons and theatre shows of foreign artists.l 17

This issue is illustrated by art of Almaªtefãnescu-Schneider. In its “Transla-tions” column we present the work ofFranz Hodjak, translated by Cosmin Dra-goste & Daniela Micu and Jean-BaptisteDemarigny translated by Andreea Bratu.

Graficã de Alma ªtefãnescu-Schneider

, serie nouã, anul XII, nr. 6 (128), 2009 3

Astãzi ideea de vizitãeste deja arhivatã. De-spre ea, singura in-

stanþã care se mai poate pronun-þa legitim este istoria. Locul vizi-tei nu a fost luat de nimic, iarmenþinerea ei în lexicul modernþine de una dintre strategiile desupravieþuire ale trecutului.

Formã primitivã de a fi împre-unã, cu sensuri complete, adeseaparadoxale ºi contradictorii, vizi-ta se întreprinde în antichitate(vizita de curtoazie, cu caracteredeterminate: prezentarea omagii-lor, recunoaºterea meritelor –Telemah îl viziteazã pe Menelauºi, înainte de a se interesa desoarta tatãlui sãu, se anunþã purºi simplu în vizitã, ca musafir, iarMenelau ºtie sã-ºi onoreze cali-tatea de gazdã pe mãsura faimeiºi generozitãþii regale) continuã înevul mediu ºi încheie în moderni-tate. De-a lungul întregului dispo-zitiv istoric, ea se însoþeºte cu toa-te notele caracteristice dispuneri-lor istorice care o determinã.

Vizita nu impune nimic timpu-lui istoric, dimpotrivã se supunecaracterelor specifice ale acestu-ia, intrã în trãsãturile sale refu-zând orice raport de felul noteloradãugate mecanic. Raþiunile ma-nifeste ale fiecãrei epoci se aratãmai mult aici decât în actele desupravieþuire. Maniera concretãde a fi întreprinsã nu sare dinco-lo de modul de a fi istoric, de de-terminaþiile morale, religioase saumetafizice.

De ce ºi cum se încheie tra-seul istoric al vizitei în moderni-tatea târzie ºi clar în postmoder-nitate?

Se poate explica dispariþia vi-zitei în manierã frustã prin câtevatrãsãturi:

- comunicarea simplã, faþã înfaþã, devine superfluã prin inter-venþia tehnicii: telefonul, interne-tul etc., care dispenseazã ºipierd, totodatã, tot ce este în plusîn actul de cuminecare pe care îlpresupune faptul de a fi laolaltã;

- individualismul epocii moder-ne care face de prisos altfel de-cât abstract ºi fãrã identitate fap-tul de a fi împreunã;

- centrarea pe sine, înþeles casine restrâns la unul, în care ce-lãlalt nu mai poate argumentaprea mult în favoarea unui sineextins, de felul sinelui obiectiv;

- abstractizarea semenului ºipreluarea lui instituþionalã: actulde caritate creºtin prin care se-menul era tratat direct trece peseama instituþiilor statului care îltrateazã statistic, abstract: servi-cii de asistenþã socialã, învãþã-mânt de masã etc.

I) Scurtã fenomenologie a vi-zitei

a) timpul. Caracterul restrictival vizitei este resimþit de postmo-dernitate pornind de la timpul ºispaþiul alocat, mai precis de la in-determinarea lor perceputã repul-siv. Nu existã nicio determinareîn cogniþie pentru timpul alocat

unei vizite. În care moment al zi-lei trebuie pusã vizita? În moder-nitate, prima parte a zilei este ocu-patã cu cele opt ore de muncã.Structura timpului modern osci-leazã în jurul acestui timp-prim.Tot ce rãmâne se distribuie înurma admiterii acestui timp ca sta-bil, de nedislocat. De la ora 8 la16, modernitatea este ocupatã încel mai strict sens. Deci vizita arurma abia dupã. Or, ce se înþelegeprin dupã are valoarea unui timpde refacere, în termenii fiziologieimarxiste a economiei capitaliste:refacerea forþei de muncã prinodihnã sau ceva similar. Urmea-zã noaptea. Deci, în structura zi-lei de muncã, – pentru cã ziuapentru modernitate ºi postmo-dernitate este zi de muncã, mun-ca este factorul care organizeazãfelul de a fi al zilei, al timpului ºi alfiinþei în general. Singura valoa-re absolutã – toate celelalte ur-mând a fi relative! – munca, dis-tribuie cu valoare de satelit totce rãmâne în afarã.

Admiþând spargerea acesteiordini ºi încorporând în cel maicontingent ºi alienant mod, vizi-ta, cât trebuie ea sã dureze? Pen-tru cã se supune unor norme –ce se decodeazã pornind de lastandardele vaste ale epocii, ac-þionând amplu ºi general – vizitaare o duratã. Nu se ºtie însã care

ºi nimeni nu o poate determina.De la câteva minute, la câteva ore,vizita rãmâne incertã ca tempora-litate. Oricând ea poate abuza ºideveni stranie fie prin plusul detimp, fie prin minusul afectat.

Distribuit pe structura de gaz-dã ºi musafir, timpul este la felde incert. Cât din timp revine pen-tru fixare unuia ºi cât altuia? Cinefixeazã durata? Pentru cã numaiconform unor raþiuni care nu suntmereu aceleaºi, gazda dispune detot timpul. Situaþii felurite care nusunt deseori excepþii, îl indicã fiepe musafir, fie pe gazdã în pose-sia timpului fixat.

Mai mult, când unul dintreelementele structurii gazdã –musafir fixeazã timpul, coordo-narea limitei se face în funcþie deconcept, adicã de ideea vizitei,sau în funcþie de raþiunea con-cretã a evenimentului? Niciunadintre cele douã priviri: pe con-cept sau pe caz, nu este sigurã ºiinflexibilã în raþiunile de a fi.

Depãºirea timpului (tragereade timp) disturbã ambele feluri deraþiuni: ºi ale ideii de vizitã, ºi aleideii concrete, particulare.

Se pare cã raþiunea prezentãsub formã de rãspuns la cât tre-buie sã þinã este fluidã, flexibilãºi lipsitã de contur aritmetic.

b) spaþiul. Unde trebuie sãaibã loc vizita? În niciun caz în

spaþiul public. Vizita are adresadirectã a unei locaþii private. Astanu este totul. Spaþiul privat arepropria lui structurã care nu per-mite aleatoriul lui ceea ce se pe-trece, mai ales atunci când ceeace urmeazã sã se petreacã, sã aibeloc, solicitã un anume loc. Pen-tru vizitã se cere un habitus anu-me în structura spaþiului privat.

Pornind de aici, de la solicita-rea a priori cu privire la loc –unde ? – se identificã în manierãconcretã locaþia vizitei. În ce par-te a casei se primeºte/face vizi-ta ? În tradiþia rãsãriteanã existapânã nu demult camera de oas-peþi. Ea este înlocuitã în postmo-dernitate de living (de la live – atrãi, ºi life – viaþã). De aici: living– room, camerã de oaspeþi, spa-þiul ospitalitãþii, cu maximã exten-sie, camera vieþuirii. În spaþiulfrancez, suffrage – din latines-cul sufragium – obiect de valoa-re cotidianã, adeziune, aprobare;rugãciuni speciale în anumite zileale anului, pentru ca sufrageriesã desemneze, finalmente, unulºi acelaºi lucru cu coresponden-tul englez.

Prin raþiunile intrinseci ale in-timului ºi privatului, vizita le adu-ce pe cele douã la o formã de co-municare prin care, menþinereaprea fermã în sine le-ar osifica.Spaþiul exclusiv privat, prin vizi-tã se deschide cãtre public men-þinând însã sub control mãsura,limita pânã la care privatul se des-chide, ºi invers: pânã la ce limitãa spaþiului privat poate avansaspaþiul public. Vizita stabileºte,prin caracterele sale mai mult in-tuite decât determinate, flexibili-tatea ºi inflexibilitatea comunicã-rii dintre cele douã, beneficiile in-truziunii reciproce ºi ale hibrisu-lui vital. O aritmeticã riguroasã acivilizaþiei bazatã pe vizitã – timpºi loc al ei – nu existã ºi nici nupoate fi întocmitã.

II) Schiþã metafizicã a viziteiCaracterele fizice ale vizitei nu

sunt totul. Vizita nu se încheie însimpla ei fenomenologie. Particu-laritãþile istorice ºi concrete seprelungesc în datele teoretice ºiconceptuale. Pe scurt, conceptulia locul prezenþei, iar logicul ialocul istoriei. Cum aratã subiec-tul pe acest teren, cu noile datefiltrate de altitudinea aferentã?

Mai întâi, caracterele restricti-ve sunt cele consonante spiritu-lui postmodern care fac din vizi-tã ceva refuzat. Nimic din ce esterestrictiv nu mai convine nouluispirit. Sensul lui de miºcare esteeliberarea de restricþie ºi emanci-parea completã. Rezultatul? Indi-vidul extins la limita libertãþii sale,afirmarea lui absolutã prin liber-tate deplinã Individul se afirmãîn libertatea lui, iar libertatea gã-seºte în individ agentul ei abso-lut. Cele douã fac una, se afirmãuna prin alta ºi încheie prin a-ºiindica ºi expune raþiunile dinco-lo de sine.

Spiritul actual, adicã manieraîn care actualitatea înþelege sãtrãiascã dincolo de orice prefe-rinþã luatã individual, se vedeconfirmat în refuzul vizitei odatã

cu fixarea unei coordonate de tre-buie – sollen, care face din vizitãun eveniment care prescrie ºi fi-xeazã cel puþin timpul ºi spaþiulaferente, apoi intenþiile ºi efecte-le imediate. Vizita poate fi ratatãfie prin excesul de orientare ºideterminare, fie prin excesul delibertate. Baza ei ontologicã esteo contradicþie insolventã.

La limita extremã, postmoder-nitatea poate respinge vizita re-simþitã ca agresiune la adresa li-bertãþii încorporate în sine ºi fã-când una cu sine, apelând la ma-xima înþelegere spinozistã a de-terminaþiei: omnis determinationegatio est – orice determinaþieeste o negaþie. Or, nimic din ceeste perceput ca negaþie, ca ne-gaþie în general ºi ca negaþie laadresa sa în particular, postmo-dernitatea nu poate accepta. De-terminaþia, ca limitare ºi, la limitã,ca negare, fragilizeazã libertateaºi o distruge. Felul postmodernde a înþelege libertatea este datde aºezarea în faþã a oricãrei re-stricþii, negaþii, interdicþii. Nu maiexistã nimic interzis care sã con-vingã, mitul fructului interzis afost sã se piardã în istorie con-semnat la rubrica mit, supersti-þie, teroare.

Impulsul firesc al zilei de azieste de a respinge nu doar fruc-tul interzis, dar ºi fructul în gene-ral ca fruct. Hegel se folosea deexemplul în care cineva, însetatde generalitate, refuza cireºele,merele etc., pe motiv cã ar dorifructe pur ºi simplu. Ceea ce sevrea astãzi este strict ceea ce areidentitate concretã clarã, particu-larã. Nimic general nu mai estedorit ºi nu i se mai acceptã valoa-rea de adevãr. Este adevãrat nu-mai ceea ce este concret, hic etnunc. Timpul nostru numai no-minalist nu este, iar realismul –înþeles în maniera scolasticã arefuzului universaliilor ! – esteprecis.

Spinoza nu este ºi nici nu poa-te fi patronul noului timp. El nupoate fi ºi nici patrona media deazi. Nu atinge nicio cotã de ra-ting prin admiterea restricþiilor, ainterdicþiilor ºi a negaþiilor. Pen-tru cã singura manierã de rating,calea sigurã a succesului estepãstrarea ºi propagarea libertãþiidincolo de orice ar putea sã ridi-ce opoziþie.

În calitatea gazdei ºi a musafi-rului agentul lumii prezente estefrustrat. El trebuie sã se confor-meze limitelor, spaþiului ºi timpu-lui, intenþiilor ºi efectelor. Nu exis-tã nimic aici care sã cultive liber-tatea, comportamentul democra-tic sau individualismul. Toate setopesc aici în raþiuni transcen-dente.

Cele douã consimt, în întâlni-rea lor, solicitãrilor ºi cererilor sta-bilite prin concept, adicã deter-minãrilor exterioare. Înainte de ase ajunge la ceea ce este intim ºiintenþionat, întâlnirea trece princonsimþirea la generalitatea con-ceptului.

Prin supunerea la concept,adicã la raþiune, libertatea dispa-re în propria ei transcendenþã.

nnnnn ION MILITARU

filosofia vizitei– o anatomie a ideii –


işc

are

a i

de

ilo

r


Experimentul literar, cufuncþia sa de catalizatoral schimbãrii ºi al înnoi-

rii structurilor estetice anchiloza-te, constituie, în anumite momen-te ale istoriei oricãrei literaturi, o„dimensiune vitalã, necesarã ºiobligatorie“1. În literatura româ-nã, experimentalismul, obligatconstant „sã se situeze topogra-fic între un tradiþionalism intran-sigent ºi un modernism tempe-rat“, nu putea fi – constatã Mo-nica Spiridon – decât unul „binetemperat“, cu vocaþie „integra-toare“, „producând impuritate încadrul doctrinelor ºi fluctuaþii sauezitãri în cel al creaþiei“2.

Vastul experiment literar al pro-zatorilor târgoviºteni, cu deschi-dere postmodernistã, imoderat înraport cu alte experienþe anterioa-re destabilizante ºi inductoare denoi paradigme, pare cu atât maisurprinzãtor cu cât el se producepe fondul unei incompletitudinia literaturii noastre ºi nu al uneisuprasaturãri. Departe de a-ºi fiepuizat resursele, modernismulîncerca, în perioada „dezgheþu-lui“, a acelei oaze de (pseudo)li-beralizare, sã recupereze terenulpierdut o datã cu instalarea dic-taturii comuniste. Ionicul ºi chiarºi doricul romanului aveau încãmulte „goluri“ de umplut. În aces-te circumstanþe, opþiunea / ape-tenþa pentru experiment a lui Mir-cea Horia Simionescu, Radu Pe-trescu ºi Costache Olãreanu aremai degrabã cauze subiective, þi-nând de structura lor intelectua-lã, spiritualã ºi temperamentalã.Interesul supradimensionat pen-tru problemele tehnice ale litera-turii poate fi însã, în acelaºi timp,nu doar o „disputã“ esteticã, ciºi o alegere eticã. O „est-eticã“,formulã prin care Monica Lovi-nescu defineºte arta cu þinutãesteticã ºi, totodatã, netributarãvreunui compromis moral3.

În scurta sa expertizã a experi-mentalismului literar românesc,Monica Spiridon are în vedere,pe lângã ecuaþia continuitate-rupturã sau variabilele contextu-lui receptor, ºi raportul dintrepoeticã ºi politicã. Autoarea con-siderã cã experimentalismul lite-raturii postbelice avea un carac-ter subversiv, fiind practicat „prinsine însuºi ca un gest de frondãfaþã de presiunea ordinii totalita-re. (…) El camufla devianþa de lasemnificaþiile instituþionalizate,refuzul dictatului problematic ºitematic, în fine, nu-ul categoric,contrapus versiunii unice asupralumii promovate de ideologia ofi-cialã. Poeticile experimentalepostbelice inventeazã, deci, mo-duri ingenioase de neutralizare,de blocare a canalelor artisticepotenþial deschise vocaþiilor to-talitare ºi formelor dictatoriale dereprezentare, având þel mistifica-tor. (…) Luând calea relativizãrii,a structurilor hibride, a parodicu-lui º.a.m.d., autorii pulverizeazãcertitudinile, bruscheazã aºteptã-rile, fac improbabilã confirmarea

ºi imposibil consensul. E ºi aceas-ta o opþiune politicã, în mãsura încare, în orice societate, utopiaputerii rãmâne consensul“4.

Aceastã tezã a „subversivitã-þii“ ºi a reactivitãþii de fond a lite-raturii împotriva „dictaturii“ prin-cipalului istoriei o formuleazãVirgil Nemoianu, în O teorie asecundarului, arãtând cã dezor-dinea discursului tinde, de regu-lã, sã submineze ordinea politi-cã5. Nu întâmplãtor, Carmen Mu-ºat îºi intituleazã studiul criticdedicat lui Mircea Horia Simio-nescu, din volumul Strategiilesubversiunii, „O literaturã a se-cundarului“. Autoarea crede cãliteratura anticanonicã a repre-zentanþilor „ªcolii de la Târgoviº-te“, „preocupatã exclusiv de re-descoperirea individualismului ºisubiectivismului într-o epocã încare aceste valori erau conside-rate anacronice“ este o „litera-turã a dezacordului“ care expri-mã limpede, în ciuda etichetãrilorca „fantezistã, evazionistã sau«plutind pe ape atemporale»“, „oatitudine tranºantã de refuz faþãde un regim politic aberant“6.

„Inactualitatea“ târgoviºteni-lor nu era însã un gest de frondãsau de opoziþie voluntarã, ci maicurând o reacþie defensivã, o for-mã de apãrare prin „dezertarea înscriiturã“. Mircea Horia Simio-nescu spune el însuºi cã ignora-rea prezentului istoric a avut labazã ºi o slãbiciune a fricii: „[ati-tudinea] aº numi-o de apãrare.Adicã ignorarea vremurilor încare trãiam. Mai spune câte cine-va: «Voi v-aþi opus». Ce sã neopunem? Ne era al dracului defricã. Nu de altceva, dar ne te-meam sã nu fim controlaþi ºi sã nise ia scrierile, care erau continua-rea jocurilor noastre. (…) Nueram niºte luptãtori. Eram indife-renþi. Eu care eram cel mai înregi-

mentabil, fiind la Scânteia, fã-ceam cu totul altceva decât secerea. În orele de program eramun tip cuminte, cãruia i se repro-ºa lipsa combativitãþii“7. Atitudi-nea aceasta rãmâne totuºi una de„eroism al slãbiciunii“, ca sã fo-losim sintagma lui ThomasMann, deoarece prozatorii „ªco-lii de la Târgoviºte“ n-au fãcutcompromisuri etice în înfãptuiri-le lor estetice. Fiindu-le dat sã trã-iascã ºi sã scrie într-o „perioadãvãduvitã de culturã, pentru a dãi-nui, s-au închis cu scrisul lor cutot în niºte chilii ale erudiþiei lite-rare, ale esteticului ca vocaþiedevoratoare, citindu-ºi unul altu-ia, ani de-a rândul (pe vremeacând nu erau nici cunoscuþi, nicieditaþi), textele ca tot atâtea evan-ghelii ale supravieþuirii“8. În lo-cul împotrivirii fãþiºe ei au mizatpe nealinierea tematicã ºi forma-lã, pe rezistenþa rãbdãtoare ºiconsecventã în „tranºeele“ pro-priei literaturi. Nepublicarea latimp a manuscriselor – dincolode „legãmântul“ adolescentin,cunoscut din „mitologia“ grupu-lui – este, în orice caz, simptoma-ticã pentru modul lor de a se po-ziþiona faþã de „teroarea istoriei“.

O evaluare „est-eticã“ a pro-iectului prozastic târgoviºtean re-alizeazã ºi Eugen Negrici afirmândcã „livrescul devine cale de deli-mitare de realul insuficient ºi mur-dar, ludicul – cale de supravieþui-re, jurnalul – formã de autocon-trol“. Mai mult decât atât, criticulvede în „ªcoala de la Târgoviºte“un model artistic ºi moral, de„eroism pasiv“, adoptabil ca so-luþie salvatoare în vremuri politi-ce sumbre, represive ºi criminale:„Prin atitudinea – simplã ºi clarã –adoptatã de reprezentanþii ei ceimai importanþi (C. Olãreanu, Mir-cea Horia Simionescu, Radu Pe-trescu), prin stãruinþa emoþionan-

tã a demersului acestora ºi pringestul aristocratic – al ignorãrii nual respingerii – oricãror tranzacþiidezonorante acceptate de dragulgloriei momentului, aceastã gru-pare de scriitori ne oferã nu numaiun model artistic, ci ºi unul apt sãîntemeieze o moralã a culturii – unmodel de eroism pasiv demn de afi adoptat într-o eventualã «peda-gogie a neamului în vremuri derestriºte»“9.

Note:1. Lefter, Ion Bogdan, „Experi-

mentul necesar ºi obligatoriu“, înSpiridon, Monica, Lefter, Ion Bog-dan, Crãciun, Gheorghe, Experimen-tul literar românesc postbelic, Edi-tura Paralela 45, Colecþia 80, SeriaEseuri, Piteºti, 1998, p. 7; vezi ºiMarino, Adrian, „Experimentul“, înDicþionar de idei literare, Vol. I, Edi-tura Eminescu, Bucureºti, 1973, p.649: „Creatorul simte unele «forme»perimate, întrucât conþinutul lor adevenit, între timp, altul. Unii defi-nesc aceastã ajustare necesarã – defapt proces organic indisociabil –drept «experimentare». (...) ªi, înparte, – bineînþeles la modul figurat– aceºti critici nu greºesc, deoareceîn astfel de momente, mai totdeaunaconfuze, orice scriitor trece printr-oserie întreagã de ezitãri ºi exerciþii,este îndemnat sã încerce una sau maimulte variante inedite. Miºcarea areadesea un sens polemic: «formele»sclerozate sunt repudiate, deliberatsau organic, ca nesatisfãcãtoare, de-pãºite“.

2. Spiridon, Monica, „Experimen-talismul bine temperat ºi paradoxelecontinuitãþii“, în Op. cit., p. 16.

3. Vezi Lovinescu, Monica, Est-etice. Unde scurte IV, Editura Huma-nitas, Colecþia „Memorii / Jurnale“,Bucureºti, 1994, p. 49: „în momen-tele-i de cumpãnã literatura noastrãa fost silitã sã se hrãneascã, spre asupravieþui, cu un curaj aparte, ºiestetic dar ºi etic, constând în cevafoarte simplu: a nu da voie cuvântu-lui sã mintã. Punctul de plecare e etic,rezultatul, estetic: când cuvintele se

pãteazã de minciunã, se degradeazã,corup, sufocã. ªi rãul – vorba luiMaiorescu – e contagios: chiar da-cã-þi rezervi minciuna pentru ziar,cerneala cu care ai scris-o invadeazãîncetul cu încetul ºi paginile «ope-rei» pe care-þi propuneai s-o þii la oparte de orice contaminare“.

4. Spiridon, Monica, „Experimen-talismul bine temperat ºi paradoxelecontinuitãþii“, în Op. cit., p. 15.

5. Nemoianu, Virgil, „Limbajulîmpotriva istoriei: Secundarul ca des-centralizare textualã ºi politicã“, înO teorie a secundarului. Literaturã,progres ºi reacþiune, În româneºtede Livia Szász Câmpeanu, EdituraUnivers, Colecþia „Recuperãri“, Bu-cureºti, 1997, p. 111: „caracterulunitar sau fragmentar al discursuluipoate determina în mod esenþial fe-lul în care sunt mediate realitatea ºiistoria. Natura discursului poate avea– ºi chiar are – consecinþe antirevo-luþionare ºi antiprogresiste, atuncicând submineazã acele unificãri sprecare înclinã istoria. Evident, discur-sul ºi textualitatea pot sã imite purºi simplu papagaliceºte imperative-le istoriei sau sã-i traseze direcþiile înmod slugarnic. Dar discursul poatesã ºi respingã pericolele unei proxi-mitãþi prea intime faþã de istorie ºi sãstabileascã în mod creator o distanþãîntre evenimente ºi limbaj“.

6. Muºat, Carmen, „Mircea Ho-ria Simionescu. Literatura secunda-rului“, în Strategiile subversiunii.Descriere ºi naraþiune în proza post-modernã româneascã, Postfaþã deMircea Martin, Editura Paralela 45,Colecþia 90, Seria Eseu, Piteºti, 2002,p. 216.

7. MHS, „Puterea este o molie pecare tot dai s-o prinzi“, Dialog reali-zat de Iolanda Malamen, în „Ziua“,nr. 3404 / 2005, www.ziua.ro.

8. Lovinescu, Monica, „Ulise ºiumbra de Mircea Horia Simiones-cu“, în Posteritatea contemporanã.Unde scurte III, Editura Humanitas,Colecþia „Memorii / Jurnale“, Bucu-reºti, 1994, p. 332.

9. Negrici, Eugen, „Soluþii pentruvremuri de restriºte“, în „Românialiterarã“, nr. 34 / 1995, p. 12.

nnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

„ªcoala de la Târgoviºte“ ºiexperimentalismul literar

ca „est-eticã“


işc

are

a i

de

ilo

r


„Jocurile Daniei” este unadintre acele opere literare cu „po-veste”, însã istoria care gravitea-zã în jurul acestui roman nu e unaoarecare, ci una dintre cele maifascinante pe care le-a consem-nat literatura românã. Riscul uneiastfel de situaþii, în care elemen-tul anecdotic tinde a prevala asu-pra celui literar, este ca povesteaunei opere sã eclipseze creaþiaînsãºi, circumstanþã ce a amenin-þat ºi romanul lui Anton Holban,concretizându-se totuºi într-omãsurã mai degraba limitatã. Unroman care va fi stat departe delumina tiparului mai mult de treidecenii, ºi nu din motive politice,cum este cazul operelor de samiz-dat, ci din raþiuni mondene, nupoate decât sã fascineze, ºi o ast-fel de atracþie irezistibilã a gene-rat „Jocurile Daniei” imediatdupã momentul publicãrii ediþieiprinceps din 1971 (Ed. Cartea Ro-mâneascã), la nu mai puþin de 36de ani de la definitivarea sa. Ast-fel, „povestea” nu a dãunat re-ceptãrii romanului. Meritele in-contestabile pentru aceastã ope-raþiune de salvare literarã a luiHolban revin celor doi exegeþi ºieditori ai operei scriitorului, Ele-na Beram ºi Nicolae Florescu.

Ca ºi celelalte douã romane din„Trilogia lui Sandu” („O moar-te care nu dovedeºte nimic” ºi„Ioana”), „Jocurile Daniei”speculeazã pe seama unor ele-mente autobiografice verificabi-le, ºi prototipul real (Lydia Ma-nolovici) al noii protagoniste îiîmprumutã acesteia considerabilmai multe ºi mai definitorii carac-teristici decât în primele douãcazuri (Irina ºi Ioana). ªi trebuiesã remarcãm cã sursa de inspira-þie pentru acest ultim roman al luiAnton Holban trebuie sã fi fosto persoanã excepþionalã din per-spectiva senzualitãþii degajate,de vreme ce încã douã alte con-strucþii romaneºti o aduc în primplan – „Ambigen” de Octavªuluþiu, unde poartã numele deEveline, ºi romanul lui ZahariaStancu, „Oameni cu joben”, alcãrui personaj Leda Manolescueste, fãrã nici un dubiu, inspiratde aceeaºi „jucãuºã” muzã. Po-vestea trioului, cvartetului, dacãnu chiar cvintetului amoros in-terbelic (Lydia pare sã fi fost teri-bil de îndragostitã de Mircea Elia-de, nu este însã clar dacã autorullui „Maitreyi” a ºi rãspuns avan-surilor fetei) este simplã ºi com-plicatã în acelaºi timp. Octav ªulu-þiu, prieten ºi al doilea cel maiimportant confident al lui AntonHolban, dupã Ion Argintescu(vezi Pseudojurnal, Editura Mi-nerva, 1978), participã la salonulliterar pe care familia Manoloviciîl improvizase pentru a-ºi scoateîn lume preþioasa odraslã. Profitãde atracþia irezistibilã pe care li-teraþii o exercitã asupra extrem defrumoasei, bogatei ºi rãsfãþateitinere evreice Lydia, începe o re-laþie cu cea care nu-ºi ascundecuriozitatea de a afla cum sãrutãun scriitor ºi sfârºeºte prin a seîndrãgosti iremediabil de aceas-ta. În peisaj apare apoi AntonHolban care, cel mai probabil prinintermediul ziaristului MironGrindea (Conitz în „Jocurile Da-niei”), dupã cum i-au mãrturisitIon Argintescu ºi Florica Codrea-nu lui Nicolae Florescu, o cu-noaºte pe fermecãtoarea femeieºi, fatalmente, dezvoltã ºi el opasiune mistuitoare pentruaceasta. Relaþia sentimentalãdintre Anton si Lydia trebuie sãfi început imediat dupã întâlnirea

Jocurile Daniei – povesteadin afara copertelor

lor din februarie 1935, de vremece pe la sfârºitul lui martie proza-torul li se destãinuia prietenilorcã lucreazã la „o nuvelã imensã”,de unde ºi certitudinea cã roma-nul a fost scris aproape conco-mitent cu desfãºurarea poveºtiilor de amor. Cea pe care Octavªuluþiu o descria în jurnalul sãuintim drept „o fântanã curatã” eraîn realitate o tânãrã mediocrã maidegrabã (devastatorul portret pecare i-l face Zaharia Stancu esteelocvent în acest sens), conºtien-tã însã de nurii ei excepþionali ºide fascinaþia pe care o exercitãaceºtia asupra bãrbaþilor. De aici,„jocurile” pe care respectivii tre-buie sã le suporte din partea-i,atitudine inconsecventã atât debine surprinsã de Holban în ro-manul sãu. Avem aºadar de-a facecu o femeie care, la adãpostuldecalajului social ºi al defazaju-lui material resimþite din plin decei doi nefericiþi pretendenþi, îºipermite orice îndrãznealã ºi oricecapriciu, viitorul ei fiind oricumprofund incompatibil cu cel alscriitorilor sãraci care-i gâdilãurechea cu imnuri ale iubirii lorinfinite, fãrã a îndrãzni mãcar sãspere la o oficializare a relaþiei.Transfigurat de pasiune, Octavªuluþiu scrie o carte despre ºipentru Lydia, ºi apariþia romanu-lui este anunþatã în consemnãri-le zilnice ale scriitorului (ªuluþiu,spre deosebire de Holban, nusimte nevoia de precauþii cândface referire, în jurnalul sãu, lafemeia care-i devenise muzã):„Lucrez la apariþia romanului nos-tru: al Lydiei ºi al meu. (...) Ambi-gen. Apare în fine. Ce destin vaavea?”. La puþin timp dupã apa-riþia romanului lui ªuluþiu, Hol-ban publicã nuvela „Castele denisip”, dupã care suspiciunile luiªuluþiu cu privire la o relaþie întreLydia ºi Anton devenind certitu-dini. El îi scrie imediat lui Holban,spunându-i cã nu vrea sã-l maivadã, rãspunsul lui Holban (din7 iulie) fiind scurt ºi înduioºãtor:„Dragã Octavian, îmi iau rãmasbun, ºi, dacã aº avea curajul con-fesiunilor, þi-aº spune pe larg toa-tã prietenia mea” (*1, p. 115). Cuumbra morþii în preajmã, AntonHolban scrie fãrã odihnã la „Jo-curile Daniei” în vacanþa devarã de la Fãlticeni, definitivândapoi romanul la 17 decembrie1935. Un secret destul de binepãstrat fusese aºadar dezvãluitcelor care o cunoºteau pe Lydia,ºi Octav ªuluþiu descoperise ast-fel stupefiat (deºi avusese ºi maiînainte îndoieli cu privire la fide-litatea Lydiei, mai ales cã primisesemnale certe cã aceasta era pro-fund îndrãgostitã de Eliade) cãnu este singurul bãrbat din viaþaacestei micuþe dive de Bucureºti,ba, ºi mai grav, cã prietenul An-ton întreþinea o relaþie deloc ne-vinovatã cu frumoasa Lydia. Estemomentul fracturãrii ireversibilea prieteniei dintre cei doi scriitori,Octav ªuluþiu fiind cuprins de fu-ribunde accese de gelozie, pen-tru ca apoi sã se complacã în to-ropeli convalescente ºi sã-ºi pro-voace patetice stãri de auto-compãtimire, aºa cum ni se con-feseazã în jurnalul sãu. Cuprinsde trãiri contradictorii, sentimen-tul de urã faþã de Holban fiind

deseori înlocuit de cel de com-pasiune pentru fostul prieten, acãrui maladie nervoasã cronicã îieste cunoscutã autorului lui„Ambigen”, ªuluþiu pune în sfâr-ºit la îndoialã caracterul femeiiidolatrizate, pe care o vede acum„micã, nedemnã” de o pasiune caa lui, dar pe care, recunoaºte re-semnat, nu poate sã n-o iubeas-cã în continuare. Obiectul prodi-gioaselor efuziuni sentimentaleale lui Holban ºi ªuluþiu, LydiaManolovici se þine departe dezvârcolirile teribile ale celor doiºi îºi continuã nestingheritã exis-tenþa-i extrem de confortabilã, selogodeºte cu un lord englez ºi îºioferã consecvent escapade înstrãinãtate, timp în care conflic-tul dintre cei doi scriitori se acu-tizeazã, încercãrile de mediere aleprietenilor comuni (de exempluEugen Ionescu) eºuând lamen-tabil. Peste puþinã vreme, soartaavea sã-ºi spunã irevocabil cu-vântul, nu înainte însã de a semai consuma un alt regretabilcapitol din nefericitul scandal:Octav ªuluþiu publicã în „Azi”,

spre indignarea lui Mihail Sebas-tian ºi încântarea lui Camil Petres-cu, un pamflet, de o virulenþã ex-tremã ºi de o injusteþe revoltã-toare, intitulat „Licheaua senti-mentalã” (apãrut în nr. 21 din ia-nuarie – februarie 1936). Aflat peultima sutã de metri în cursa cucel mai de temut adversar al sãu,moartea, Anton Holban decide sãignore însã infamul atac si chiaracceptã ca, la un singur numãrdistanþã, sã-i fie publicat în ace-laºi „Azi” amplul studiu despreMarcel Proust. Mai mult, el nuevitã întalnirea cu Octav ªuluþiula o ºezãtoare literarã organizatãla Sfântul Gheorghe, dovedind osuperioritate aristocraticã în com-paraþie cu cel care îl insultase încel mai detestabil mod cu putin-þã. ªuluþiu va fi totuºi mãcinat deremuºcãri, însã abia dupã moar-tea prozatorului, încercând o rãs-cumpãrare tardivã în „Universulliterar” din aprilie 1940: „Antonmi-a fost prieten si i-am fost prie-ten; de ce l-am lovit?”. Moartea,care-i trezise lui Anton Holbanangoase ºi delicii deopotrivã, îi

dã întâlnire pe un pat de spital, la15 ianuarie 1937 (chinuit cvasi-permanent de dureri atroce ºi deun insuportabil prurit, scriitorulapeleazã la o soluþie extremã, con-ºtient de uriaºul preþ pe care tre-buia sã-l plãteascã: o operaþie desecþionare a nervului simpaticprin care i se promitea dispariþiadurerilor, dar care i-ar fi cauzatparalizarea ireversibilã a membre-lor inferioare), într-un moment încare relaþia lui cu Lydia Manolo-vici era de mult încheiatã. Reac-þia „Daniei” sale, pe care proba-bil cã scriitorul n-ar fi gãsit-o de-loc surprinzãtoare, la aflarea veº-tii dispariþiei premature a fostu-lui iubit, este de o indiferenþã fra-pantã, dupã cum ni se revelãdintr-o scrisoare adresatã lui Oc-tav ªuluþiu de cãtre Felicia Ma-nolovici (Medy în „Jocurile Da-niei”), sora mai micã a eroineinoastre: „Lydia, când a auzit denenorocire, a râs, a pus radio, caºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”.

Trista poveste a cãrþii nu seîncheie însã aici: dupã un an dezile în care Holban se vãzuse re-fuzat în tentativele sale de a pu-blica romanul în volum, ºi pe fon-dul unei ciudate perseverenþecvasi-letargice a autorului însuºi,iatã cã ºi încercãrile postume ime-diate de a aduce în faþa publicu-lui ultima creaþie de mare întinde-re a prozatorului român sunt sor-tite eºecului, tocmai ca urmare areceptãrii ca impudice a dezvã-luirilor despre o cunoscutã femeiedin înalta societate. Romanul tre-buie sã fi fost condamnat de labun început la o astfel de potriv-nicã soartã: fiind evidente pen-tru mai toatã lumea, la acea vre-me, persoanele reale pe care Hol-ban le travestise superficial înpaginile romanului ºi þinând contcã personajele recognoscibilefãceau parte dintr-o familie bo-gatã ºi influentã, Lydia Manolo-vici fiind o figurã de prim rang aprotipendadei bucureºtene, aparcomplicaþii editoriale insurmon-tabile ºi cartea, primitã cu rezer-vã de toate editurile contactate,va rãmâne departe de public pen-tru aproape patru decenii. Odatãtentativele de publicare abando-nate (inclusiv, ºi cu atat mai sur-prinzãtor, de cãtre unchiul luiHolban, Eugen Lovinescu, caredecide sã cedeze în faþa unor ca-duce raþiuni extra-literare), nefe-ricitul manuscris va trece dintr-un sertar în altul, pentru a fi pânãla urmã recuperat de atît de de-votata Florica Codreanu, ºi ast-fel romanul va fi, în sfârºit!, dez-vãluit posteritaþii, în ediþia îngri-jitã de Nicolae Florescu. Surpri-zele nu se terminaserã însã: dupãce dovedise un simþ previzionartulburãtor când anticipase moar-tea Irinei (Nicoleta Ionescu în re-alitate) în „O moarte care nu do-vedeºte nimic”, Anton Holbanface un ultim exerciþiu premoni-toriu în finalul „Jocurilor Da-niei”, prevestindu-ºi propriamoarte ºi amplificându-ºi astfelnimbul enigmatic: „Plec într-ocãlãtorie din care nu mã mai în-torc niciodatã” (*2, p. 171).

*1 – Holban, Anton – Pseudojur-nal. Corespondenþã, note, confesiuni,ediþie de Ileana Corbea ºi NicolaeFlorescu, prefaþã de N. Florescu,Editura Minerva, Bucureºti, 1978

*2 - Holban, Anton – „JocurileDaniei” din Romane, vol. 2, Bucu-reºti, Editura Minerva, 1982

nnnnn Davian Vlad


işc

are

a i

de

ilo

r


Petre Stoica adoptã în poezia sa un spaþiu referenþial obiectiv ºi transpa-

rent, invocând realitatea imedia-tã, peste care configureazã uncotidian problematizat doar prinironie ºi ludic sau prin imagini su-prarealiste fugitive, ceea ce ridi-cã o serie de probleme teoreticela nivelul limbajului poetic ºi alreceptãrii. Ironia este un meca-nism al înscenãrii cotidianului, alrecuperãrii dimensiunii ludice sauare efectul unei tensionãri prinambiguizãri împinse pânã la pa-radox, având ºi un rol destructu-rant ºi efectul dinamizãrii discur-sului. În funcþie de aceste con-stante (cotidianul, ironia, supra-realismul, prima dominându-le pecelelalte douã) am propus o cla-sificare tipologicã a cotidianului.Problema centralã este în ce mã-surã poezia lui Petre Stoica tindespre gradul zero al poeziei.

Cotidianul inert ºi prozaismulaplatizat sunt cele douã dimensi-uni care contureazã în poezia luiPetre Stoica un fel de istorie mã-runtã, o istorie a faptelor banale,rememorate consecvent ºi pro-gramatic. Gradul de congruenþãal imaginilor, asumarea esteticã aunui referent printr-o memorieselectivã, care este predispusã laînsumarea lucrurilor uzuale ºi aacþiunilor mecanice sau gratuite,dar ºi inventarierea, evocarea,structurarea sau destructurareaºi transfigurarea unor gesturi,gânduri sau lucruri captate directprin simþuri, uneori chiar sines-tezic, propun o serie de avataruriale cotidianului ce pot fi încadra-te în trei categorii. Prima catego-rie corespunde poeziei descripti-ve, cea de-a doua, încercãrilorsuprarealiste, iar cea de-a treia,poeziei care problematizeazã ºicondamnã uºor civilizaþia. Primacategorie, care este dominantã,va impune un cotidian relaxat,plat, ludic ºi ironic, pe alocuri. Ce-a de-a doua categorie va încercalocurile comune ale suprarealiº-tilor ºi va propune un cotidianuºor convulsiv ºi încordat. Ceade-a treia categorie indicã un co-tidian paradoxal, atât tensionat ºiprovocator, cât ºi gratuit ºi des-tructurant, apropiindu-se cel maimult de categoriile negative ale

avatarurile cotidianuluiîn poezia lui Petre Stoica

modernismului.Petre Stoica se individualizea-

zã în poezia româneascã într-ogeneraþie din care mai fac partepoeþi ca Nichita Stãnescu, Mir-cea Ivãnescu, Marin Sorescu sauLeonid Dimov, având afinitãþi maidegrabã accidentale cu unii din-tre aceºtia. Spre exemplu, luxuri-anþa unor „pasteluri” ale sale nuare nimic în comun cu luxurianþaoniricã a lui Leonid Dimov.

Nici cu generaþiile anterioarenu are similitudini clare. De pil-dã, suprarealismul pe care îl prac-ticã în volumul O nuntã de cenu-ºã (apãrut în 1977) este în altãnotã decât cel al lui Gellu Naumdin volumul Descrierea Turnu-lui (apãrut în 1975) sau Parteacealaltã, din 1980. Mai mult de-cât atât, cotidianul din poezia luiPetre Stoica este foarte diferit decel al avangardiºtilor GherasimLuca ºi Geo Bogza din poemulreportaj, dar ºi de cel al textua-liºtilor, din generaþiile imediat ur-mãtoare, „unde se declanºeazã otensiune paroxisticã datã de agre-sivitatea realului” (dupã cumsubliniazã Marin Mincu în Opanoramã criticã a poeziei ro-mâneºti din secolul al XX-lea,Ed. Pontica, Constanþa 2007, pag.572).

Prin limbajul sãu poetic deno-tativ, de multe ori chiar tautolo-gic, tinzând spre gradul zero alpoeziei, poezia lui Petre Stoicaimpune o grilã de lecturã diversãîn care stãrile cotidianului potocupa un loc central, ironia fiindunul dintre mecanismele înscenã-rii sale, structurând sau destruc-turând cotidianul.

Cotidianul relaxat ºiironia structurantã

Pe fondul unei poezii a con-cretului, prin acumularea ºi con-servarea obiectelor ºi încremeni-rea lor într-un imediat vlãguit,poetul vizeazã depoetizarea poe-

ziei ºi sufocarea retoricii prin în-scrierea discursului pe o linieprozaicã. Solemnitatea simulatãdin prima etapã genereazã o re-trospectivã pitoreascã, aproapebarocã prin inventarierea unorlucruri domestice ºi rustice cumar fi: damigeana, maºina de cãl-cat alimentatã cu jar, nasturiisau obiectul din vitrinã pe carele contemplã cu o naivitate pre-meditatã. Se creeazã o atmosferãmuzealã, un fotoreportaj care sederuleazã cu o vitezã scãzutã faþãde realitate, dovadã ºi lucrurilevechi, cu scurte acceleraþii prininserþiile ironice.

În volumul Sufletul obiecte-lor, poezia anodinului pune înprim plan cãutarea lucrurilor carepot ieºi oricând pe „urechea me-moriei” ºi care au o „geografieinterioarã” ce le animã ºi le supu-ne legilor timpului. Aceastã ani-mare nu este una antropomorfãºi este posibilã prin limbaj ca înpoemul Dialecticã, în care „spredeosebire de oameni obiecteleuneori reînvie/ când bunica în-drãgeºte cuvântul majolicã sã zi-cem”. Obiectul este recuperatprin cuvânt ºi prin simpatie.

„Podul casei” este sursa aces-tor imagini, a acestei atmosfereretro în care canotiera ºi majoli-ca, produs ceramic renascentist,sau patefonul decoreazã anacro-nic un cotidian care se lasã do-minat istoric. Efemeritatea modeiºi ieºirea din circuit a acestorobiecte pare sã fie singura crizãcare strãbate acest interval carecoincide cu o materializare melan-colicã a trecutului, cu o repunereîn prezent prin rearanjarea cuobiecte vechi. Aceastã linie re-tro apare în mai multe poeme re-prezentative pentru aceastã pe-rioadã. În aceeaºi manierã esteprezentã ºi „maºina de cãlcat ali-mentatã cu jar”, care „se scufun-dã încet/ în adâncimi de ruginã înmemoria timpului”. Aceastã zonãa psihicului este sondatã în re-petate rânduri, provocând o

nostalgie care, uneori, este asu-matã, iar alteori, disimulatã ironic.Poetul are tendinþa de a atrageatenþia asupra lumii obiºnuite,folosind un limbaj colocvial, ide-ea fiind aceea cã în spaþiul poe-ziei nu existã lucruri nesemnifi-cative, este anulatã dihotomiamargine - centru. Aceastã direc-þie este în descendenþa poeþilorbeatnici.

Cotidianul din aceastã perioa-dã este unul rutinat în care loculcentral îl ocupã obiceiurile sim-ple. Este refuzatã dimensiuneametafizicã a lumii, este abolitãtranscenderea realului ce rãmâ-ne încremenit într-un cotidian platcare se vede cel mai bine în poe-mele-jurnal scrise în repetate rân-duri, sub diferite formule. Este ºicazul poeziei „Joi”, din acelaºivolum, în care este conturatã îndebut o sãrbãtoare a simþurilor:„Þãrmul e încã foarte departe ºitotuºi/ Azi avem la masã vânat ºicompot de cireºe/ Viaþa ascunderesurse bogate aºadar”, dar acestfestin este întrerupt de prezenþafizicã a lucrurilor ºi a unor activi-tãþi banale ºi este lipsit de oricesublimare. A doua parte este in-trodusã prin douã versuri scurte„dar/ sã nu uitãm”, care fac tre-cerea la o enumerare pur denota-tivã ce urmãreºte o transparenþãtotalã: „dupã-masã se transmiteun meci de fotbal/ dupã masãcãutãm pantoful cenuºãresei/dupã masã cumpãrãm un aspira-tor în rate/ dupã masã va murimãtuºa ai comandat coroana/panglica sã fie albastrã”. Aceas-tã enumerare pe acelaºi ton facetoate aceste evenimente egale,cumpãrarea unui aspirator ºimoartea mãtuºii având aceeaºipondere în aceastã „dupã-masã”.Se observã încã o datã uniformi-zarea ºi alinierea obiectelor ºi afaptelor care sunt toate egale înacest cotidian inert, uneori asu-mat ironic, alteori ludic sau re-semnat.

Cotidianul convulsivºi încercãrilesuprarealiste

„Încercãrile suprarealiste” dinO nuntã de cenuºã sunt marcatede ciocnirea unor imagini care nuau ca finalitate „frumuseþea con-vulsivã” pe care o predica AndréBreton ºi pe care o practicã, prin-tre alþii, ºi Naum, ci o anxietatemai degrabã bacovianã, o claus-trare generatã de absenþã. În„Dupã plecarea ta”, colajul deimagini este desfãºurat prin ab-senþã: „Camera mea fãrã ferestre/Camera mea fãrã uºã/…/cameramea fãrã fântâni subterane”, însãpoemul este construit simetric,dupã aceastã deconstrucþie, ca-mera, devenitã spaþiu liminal,este „umplutã cu o boabã deorez” pentru a se încheia autoi-ronic: „când vei veni sã valsãm/dupã melodiile ciorilor”.

Este un suprarealism îmblân-zit, nu are violenþa poeziei luiGellu Naum care încalcã orice lo-gicã ºi vizeazã o distorsionare,pânã la distrugere, a spaþiului ºia timpului, care devin dependen-te de „impulsii” onirice. Aceastãipotezã a procedeelor suprarea-

liste în poezia lui Petre Stoica esteuna fragilã, nu se susþine în tota-litate, însã nici nu poate fi trecu-tã cu vederea inserarea unor ima-gini din recuzita suprarealiºtilor.

Cotidianulproblematizat ºi

(auto)ironia ludicãÎn volumele Un potop de sim-

patii ºi Copleºit de glorie ironiadevine principalul procedeu alpoetului, iar Mircea Scarlat ob-servã cã, în etapele anterioare ce-lui de-al doilea volum pe carel-am amintit, „ea motiveazã ºi ac-centele suprarealiste care începsã iasã în prim plan, subliniindcaracterul ludic al enumerãrii”(Mircea Scarlat, Istoria poezieiromâneºti, vol. IV, Ed. Minerva,Bucureºti, 1990, pag. 185). În vo-lumul Copleºit de glorie, ironiase acutizeazã ºi conferã o ambi-guitate negativã care tinde spreparadoxal. În poezii ca „Sfaturipentru cel care doreºte sã lo-cuiascã pe aceeaºi stradã” cumine sau „Sfaturi pentru cel caredoreºte sã boxeze cu mine”, coti-dianul capãtã o dimensiune ludi-cã recuperatã (auto)ironic pringratuitatea îndemnurilor caresunt o suitã de reguli fãrã o fina-litate practicã. Problematizareanu este una axiologicã, ci maidegrabã este o confruntare cuabsurdul prezent în acest ultimtip de cotidian.

În cele douã volume poetulredescoperã ludicul cu o fervoa-re fãrã precedent în ipostazeleanterioare din creaþia sa. Ironiadevine principalul procedeu, iarsolemnitatea disimulatã, principa-la atitudine. Insolitul ºi extrava-ganþa izbucnesc dintr-un egocen-trism ludic care transformã coti-dianul, îl problematizeazã, ºi-lapropie, dar îl ºi îndepãrteazã prinuºoare contestãri etice. Aceastãperioadã este o sintezã a celorprecedente, însã aici poetul con-firmã, aºa cum conchide ºi Eu-gen Negrici, cã „nu are tãria – ºinici interesul utopic al criticului– de a merge pânã la capãt ºi de anu ieºi din exactitatea ºi indife-renþa reproducerii” ºi „ne dirijea-zã întrucâtva receptarea” (EugenNegrici, Sistematica poeziei, Ed.Cartea Româneascã, Bucureºti,1988, pag. 97), fiind totuºi vorbade o structurare minimã cu ada-os de sens fie ºi prin preferinþaanumitor obiecte în dauna celorîn pas cu moda, fapt întãrit ºi deelementele suprarealiste.

Aceastã ultimã etapã indicã uncotidian paradoxal, atât tensionatºi provocator, cât ºi gratuit ºidestructurant, apropiindu-se celmai mult de categoriile negativeale modernismului, ceea ce adu-ce schimbãri la nivelul receptãrii,cititorul având o sarcinã impor-tantã.

Poezia lui Petre Stoica tindespre un absolut al tranzitivitã-þii, adicã spre gradul zero al po-eziei sau mai exact spre structu-rarea minimã fãrã adaos de sens(cum teoretizeazã aceste concepteGheorghe Crãciun în Aisbergulpoeziei moderne, Ed. Paralela 45,Piteºti, 2002, respectiv EugenNegrici în Sistematica poeziei,Ed. Cartea Româneascã, Bucu-reºti, 1988, pp. 95-99), însã prinîncordãrile ºi relaxãrile cotidianu-lui rãmâne o poezie deschisã ºi„recitibilã”.

nnnnn Gabriel Nedelea


işc

are

a i

de

ilo

r


Poet neprolific, autor adoar patru plachete deversuri, Virgil Mazilescu

a venit cu o formulã liricã de ex-tracþie suprarealistã, menitã sãdeconcerteze prin modalitateadiscursivã, în primul rând: sabo-tarea, agresarea discursului (cf.Al. Cistelecan), voluntarã, fãrãnici o legãturã cu dicteul auto-mat, þine însã, în cele din urmã,de o Weltanschauung ºi mergemânã în mânã cu universul des-compus, nearticulat, incoerent (ºitocmai de aceea ostil) al poezieilui Mazilescu. Începând cu pri-mul volum, Versuri, din 1968,pânã la ultimul, Guillaume poe-tul ºi administratorul (1983), Vir-gil Mazilescu practicã o poeziepe muchie, la data debutului mulþicritici fiind destul de rezervaþi înevaluare, asta cu atât mai mult cucât, dupã „liberalizarea” din anii’64-’65, formula suprarealistã era,în epocã, uzitatã pânã la abuz(vezi articolele lui ªt. Aug. Doi-naº, care vorbea, în perioada res-pectivã, de „moda poeticã” a-doptatã fãrã discernãmânt de po-eþi, uniformizantã ºi dãunãtoareactului artistic în sine). Dar pen-tru Mazilescu, suprarealismul nuera decât un pretext; la el, cuvin-tele ºi sintagmele „fug” unele dealtele, dar împreunã „trimit” laceva; angoasa provine, între al-tele, din co-semnificarea unor ele-mente atât de diferite:

„moare tovarãºul meuconfortabil se instaleazã în

muguriîn ciuda acestei ploi de primã-

varã care pe toþi ne roade:

un tren încãrcate pleacã-rãmâ-ne

acarul nãuc ºi cu gândulla ciorba de searã (ºtiþi: ciorba

sfântã)

adunaþi norii de un fãraº almilei

a murit tovarãºul meuadunaþi-mi sufletul profund

gospodãresc ºi ochii evadaþi”(„moare tovarãºul meu”, vol.

Versuri)Mai aproape de narativitatea

consideratã de Þepeneag ca de-finitorie pentru oniric este volu-mul din 1983, guillaume poetulºi administratorul, al cãrui su-mar trimite la structura unui ro-man (ale cãrui personaje suntguillaume, alter ego-urile sale,poetul ºi administratorul, ºi iubi-ta, margareta), titlurile poemeloramintind de subtitluri de capito-le ale romanelor clasice, cu func-þie rezumativã: administratorulexplicã în ce constã de fapt via-þa lui (relatare absolut onestã),poetul i se destãinuie lui guil-laume, administratorul poate s-o sfecleascã în orice moment,guillaume a întâlnit-o pe mar-gareta, margareta îl înþelegeîntr-o foarte micã mãsurã peguillaume. „Formula” fusesebrevetatã la noi de Mircea Ivã-nescu, în ciclul cu mopete din1970 (volumele poeme ºi poesii),

nnnnn LUMINIÞA CORNEANU

onirici români.Virgil Mazilescuºi de Emil Brumaru în volumeleDetectivul Arthur (1970) ºi Ju-lien Ospitalierul (1974). Paralelaînsã se opreºte aici. Mazilescu nurenunþã nici în acest volum la di-

namitarea sensului, însuºi titlulconþinând o ambiguitate esenþi-alã: este vorba despre trei perso-naje, avem, altfel zis, de-a face cuo enumerare, sau dupã numele

işc

are

a i

de

ilo

r

R omanul Sãptãmânanebunilor de E. Bar-bu, prin succesivele

sale deschideri la iradierile cetã-þii dogilor ºi egal de intense des-cinderi în mijlocul colaþiunilorbanchetelor, rãtãcirilor pe cana-le, graþie gondolelor ce nu dausocotealã dacã duc plãtitori dedatorii sau femei condamnatepentru câteva ceasuri de plãcerigalante, romanul, zic, devine – elînsuºi – o insulã cu ºerpi, cu ci-mitire, alcovuri parfumate, pes-cari tineri ºi þãrãnci pline de vâ-nãtãi, din gândul secret cã fizio-logia schimbã decorul. Chiar ºiatunci când pare secundarã, în-chisã în þipetele femeilor violatesau exacerbatã de satisfacþiilemarilor înfometaþi de plãceri, peapele grele, orice limpezire, ca ºiorice iubire, moare.

Nu e greu sã-þi dai seama cãîntoarcerea lui Hrisant acasã vineca fãrâmarea tuturor viselor lui.Nu este de mirare cã prietenii vorsalvarea lui Hrisant; în consecin-þã, îi propun sã-ºi îndrepte prefe-rinþele spre sora Herulei, o cadâ-nã la fel de sensibilã la omagii.Mai are o ºansã: sã fie acceptatîn patul ei, ca partener, dacã Mat-hilde Faggiani, dupã o noaptefierbinte, ar reveni la vechile ei

Veneþia – „corabia închipuirilor”legãturi.

Cutezanþa nu are preþ, în col-þuri crupierii, precum Mario Fia-no, ºtia cã Hrisant abia dacã maiare bani de cheltuit. Sub cerulcenuºiu, catargele sosesc în portca pe un fel de estradã. Specta-colul cade greu în apã, triºori ºibeizadele abia aºteaptã sã reiajocurile. Zbateri cvasineputin-cioase, pigmentate cu alegoriiactiveazã dorinþe, stupefiazã cuîntrebãri, dezgolesc secrete.

În „corabia” închipuirilor celemai nãstruºnice Hrisant, cu ulti-mele lui pungi cu bani, vrea laîntoarcerea în Bucureºti sã vadã„o sãptãmânã a nebunilor”, spec-tacol grandios al ieºirii sale dinscenã. Relieful petrecerii þine denãuceala de pe urmã. Va fi scan-dalul, vor fi ocãri doar cã ospãþulva exprima ultima uluialã înain-tea achitãrii tuturor datoriilor,printre saltimbanci, maimuþe, ne-fericiri ce bat la uºã, ultime plutirideasupra grajdurilor dãrãpãnate,fãrã porþi, golite de trãsuri.

Roman al aventurii existenþia-le, Sãptãmâna nebunilor rezumãtragica rupturã între ce a fost Hri-sant Hrisoscelu ºi ce a ajuns. Esteo derulare printre umbre a uma-nitãþii, grea de pãcate, spãlatã deape negre ºi de fãgãduieli lipsite

de control. În ciuda acestor difi-cultãþi, eposul poemului izbuc-neºte pregãtit sã construiascãsuita foiletoanelor ca pe o cuprin-dere de elanuri rareori temperate.Filtrate printre revelaþii, strigãteºi ploi, fiºe personale într-un oraºtulburãtor de solemn, de liberdeºucheat, rezistent ºi mâncat deumezealã, nefiresc de fecund,ºantier în care totul este de cum-pãrat ºi de consumat, între pere-þii fumegoºi, Veneþia permite vi-zitatorilor sã-i cunoascã succe-sele ºi dezastrele. Sãptãmânanebunilor relateazã etapele unuiasemenea dezastru, sãlbatic, dez-gustãtor, suficient de ramificat casã deruteze.

Drama lui Hrisant Hrisoscelunu depinde de potenþialul sãuviril, nici de cel intelectual. De-pinde exclusiv de aranjamenteleLucreþiei, de relaþia ei cu propriulsoþ, de obligaþiile acestuia, impre-vizibile.

Niciodatã, în registrul glorifi-cãrii veneþiei, nu s-a luat în sea-mã felul în care i-a completat Eu-gen Barbu capacitatea de coru-pere. Cu argumentul cã exaspe-rarea, ratarea, orbirea, edificareacelor implicaþi transcrie nenumã-rate incidente. Care ar fi incom-plet introduse în organismul na-

raþiei fãrã salutarea acuitate cucare intervine pe firul acþiuniiKostaki Kiriazi, exponent al Ete-riei, cãruia i se alãturã Lizica Ipsi-lanti, Axinia Palade ºi încã ºi încãalte curtezane pentru „amorezaþi”.Economia foiletonului îmi inter-zice sã lãrgesc cãderea lui Hrisantîntr-o muþenie de om bântuit. Prin-tre himere vine ºi chemarea luiBertolucci sã-i transforme pala-tul pãrãginit ca Lucrezia Vimer-catti sã nu-l mai desconsiderepentru cã locuieºte într-un ca-vou. Din pãcate, pe Hrisant, îm-bunãtãþirile, schimbarea pardose-lii, profilarea grãdinii cu grote ºialei pentru chermeze nu ajutã lanimic. Feeria iubirii întârzie sã re-vinã. Cufundarea în frivolitãþi seopreºte la un nivel perfect sedi-mentat. Ce aratã cã impasul amo-rului pentru Lucrezia se prelun-geºte, ascuns ºi profund.

Autorul intervine, din loc înloc, ºi puncteazã într-un aliaj stra-niu ºi joc al aluziilor contrastelubrice. Zonele sunt abia palpa-te, se sparg perfid la primele iden-tificãri.

Miezul fiecãrui episod reþinutpe seama protipendadei (dorni-cã sã caºte gura la bãlaiul dinmahalaua Caliceascã) însoþeºtepe Herula ºi îi chinuie aºteptãri-

le. Privindu-se în oglinzi, femeiaare o poartã secretã ce lasã lavedere un colier, o batistã sau unºal strãveziu. Le va folosi ca sãse ascundã, în dezlãnþuirile bã-nuite, de Hrisanti, cel ce viseazãla carnea ei pârguitã. Sunt jocuride ape, slugile tac, nu mai îndru-gã vrute ºi nevrute. Pe plafoane-le palatului Caragua trec fumuri,iar amanþilor le arde ºi mai tarecarnea. Cãldura înãbuºitoare îidezgoleºte carnea trupului, spo-rind gemetele, tresãririle, kerme-za impudicã.

În fastuoasa cetate a Dogilorceasurile trec greu, amanetate orivândute, de nu vor fi fost furatede câte un logofãt albanez. Per-delele atârnã inerte la stãpânii devoluptãþi sã-i cheme sã tocmeas-cã, între crize de lehamite, nobiliscãpãtaþi. Sunt dintre cei gata sãorganizeze exaltãri extraconjuga-le în mici locaþii tenebroase. Acoloaduc, sulemenite cât le cer clien-þii, copile îmbobocite, numai gatasã treacã prin experienþa dezvir-ginãrii. Întregul oraº începe înacest stadiu de ansamblu, izvorpierdut între sufocãri ºi întune-cãri.

nnnnn Henri Zalis

propriu trebuie sã citim o linie depauzã? În logica poeziei lui VirgilMazilescu însã, ambele rãspun-suri sunt posibile în acelaºi timp.Totuºi, spre deosebire de primulvolum, în care cuvintele-imaginise succed indiferente la regulilegramaticale, aici poetul simulea-zã sintaxa normalã; efectul e ace-laºi însã, pentru cã sintaxa nu esusþinutã de semanticã:

„cântã cocoºii, se apropie zo-rile umil

guillaume va ajunge din nouîn pântecul mamei sale.

guillaume printre florile sãlba-tice. o micã reverenþã

ºi un pumn de bomboane pen-tru guillaume o bicicletã

ne prevenise de multã vreme:se apropie zorile vin zorile.

stãtea în poziþie de drepþi cumâna înfiptã la chipiu subalter-nul

nostru guillaume. copilul guil-laume bestia asta

fãrã scrupule. ºi acum zboarãcu aripile noastre, cu bicicletanoastrã”

(opinii despre guillaume)Rezistentã la interpretare, po-

ezia lui Virgil Mazilescu ascun-de-reveleazã imaginea unui crea-tor reticent, care se sfieºte deactul creaþiei însuºi, care n-areîncredere în acesta, dar care, în-grozindu-se de lumea exterioarã,nu se poate abþine sã nu-ºi ºop-teascã, gâtuit, temerile, bântuiri-le, singurãtatea: „ei au lumea astaa lor…”.



Sorina Sorescu: Stimatedomnule profesor Mircea Mar-tin, în primul rând vã urez bineaþi venit la Craiova, dumnea-voastrã ºi editurii ART, cu oca-zia Târgului de carte „Gaudea-mus“. V-aº ruga, de aceea, sã nevorbiþi mai întâi despre proiec-tele dumneavoastrã editoriale.

Mircea Martin: Vã mulþumescpentru urare ºi pentru faptul cãaþi fost – împreunã cu dl. prof.Marin Beºteliu – alãturi de mineatunci când am lansat douã cãrþireprezentative din producþia re-centã a Editurii ART. Mulþumescºi echipei „Mozaicul“ care, în frun-te cu dl. director Nicolae Mari-nescu, ne-a onorat cu prezenþa.ªi mulþumesc directorului onori-fic al Târgului, dl. Emil Boroghi-nã, care a þinut sã rosteascã uncuvânt introductiv la evenimen-tul nostru ºi, în acelaºi timp, sãne împãrtãºeascã o parte din pro-iectele spectaculoase ale Funda-þiei „W. Shakespeare“ ºi ale Fes-tivalului Internaþional cu acelaºinume.

Cât despre proiectele EdituriiART, ele se înscriu într-un cadrudeja trasat – ºi, presupun, recog-noscibil – pe care încercãm sã-lrespectãm ºi sã-l menþinem încontinuare în ciuda unor condiþiinu tocmai favorabile. Dupã ce, întoamnã, faimoasa „crizã“ pãrea ovorbã goalã (inclusiv ºi mai alespentru oamenii care ne conduc),astãzi ea a devenit un loc comunºi, din pãcate, o realitate con-strângãtoare: editurile româneºtinu o resimt mai puþin decât alteîntreprinderi.

Programul editorial se va re-duce, la rândul lui, dar colecþiilede profil vor fi alimentate în con-tinuare cu titluri importante. Încolecþia „Cãrþi cardinale“ tocmaia apãrut marea sintezã a lui Rein-hart Koselleck, Conceptele ºi is-toriile lor: vreau sã cred cã vastârni, printre recenzenþi ºi spe-cialiºti, ecourile pe care le meritã.Urmeazã sã aparã volumul al trei-lea – ºi ultimul – din Istoria cor-pului. În pregãtire, Paul Ricoeur,Soi-même comme un autre, ºiJean Starobinski, Gesturile fun-damentale ale criticii. În „Demo-nul teoriei“ vor apãrea: BelindaCanone, Sentimentul de impos-turã, Paul Ricoeur, Iubire ºi jus-tiþie, Tzvetan Todorov, Literatu-ra în pericol. Seria de autor LeClézio va continua cu Urania, iarseria de autor Manuel VázquezMontalbán va fi inauguratã cuvolumul Roza din Alexandria. Înpregãtire se aflã ºi o altã serie deautor: Toni Morrison. Nu vreausã mai lungesc lista, dar nici sãînchei fãrã a pomeni seria de au-tor Fundoianu/ Fondane în reali-zarea cãreia m-am implicat perso-nal ºi care va conþine destulesurprize pentru cercetãtori ca ºipentru publicul larg.

SS: Puteþi compara experien-þele de la Univers, Paralele 45,ART?

MM: Am ºi fost pus, nu o datã,sã fac o asemenea comparaþie.Mai întâi am putut remarca ºi re-flecta la diferenþa dintre ceea îmiînchipuiam eu cã trebuie sã fie oediturã ºi ceea ce s-a dovedit a fifost. În aprilie 1990, când, dupãaproape trei luni de ezitare, amacceptat invitaþia lui Andrei Ple-

Mircea Martin: „cu ce (mai) rãmânem dupãce denunþãm (toate) iluziile?”

ºu, ministrul de atunci al Culturii,de a prelua direcþia editurii „Uni-vers“, nu aveam altã experienþãeditorialã decât aceea de autor(de cãrþi ºi de prefeþe ori de post-feþe). În cei zece ani petrecuþi laUnivers am cheltuit multã ener-gie (îndeosebi nervoasã) în ma-nageriatul resurselor umane, maiexact, al relaþiilor interumane din-lãuntrul instituþiei. În acel inter-val imediat postcomunist, amavut naivitatea (astãzi o numescaltfel!) sã cred cã deciziile insti-tuþionale majore trebuie luateprintr-un vot al majoritãþii: dicta-tura se încheiase, eram, în sfâr-ºit, în democraþie, nu-i aºa?

Partea cea mai plãcutã ºi re-confortantã a activitãþii mele aco-lo a fost (re)constituirea colecþii-lor editurii ºi alegerea titlurilor învederea alimentãrii lor ritmice.Dificultãþi de ordin economic auexistat (penuria de hârtie, de spa-þiu tipografic etc.), dar nu insur-montabile. Nici concurenþa – caredevenea tot mai acerbã, fiindcãtoate sutele de edituri private

emergente s-au „aruncat“ maiales asupra traducerilor din lite-raturi strãine – nu ne-a pus pro-bleme. Univers avea în spate otradiþie, o siglã cunoscutã ºi re-cunoscutã în þarã ºi în afara ei.Avea relaþii internaþionale pe carele-am consolidat ºi intensificat deîndatã ce am putut participa lamarile târguri de carte ºi la altereuniuni între editori. Puteampublica aproape tot ce vroiam,beneficiind de o anumitã priori-tate atât pe plan extern, cât ºi peplan intern, acolo unde ofertanoastrã era mai credibilã decâtaltele. Ar mai fi, desigur, aici mul-te de spus, zece ani nu pot fi re-zumaþi în câteva fraze. Trec pes-te multe alte aspecte, trec ºi pes-te uºurinþa iresponsabilã cu careeditura Univers a fost vândutãprin FPS (Fondul Proprietãþii deStat) unor „investitori“ nevred-nici ºi nedemni de ea.

Diferenþele dintre experienþaUnivers ºi ceea ce a urmat nusunt puþine ºi nici neînsemnate.Mai întâi poziþia mea în schema

noilor edituri s-a schimbat. Ne-maifiind director general, produc-þia, difuzarea, economia de an-samblu a editurii nu mai intrau înatribuþiile mele (deºi difuzarea acontinuat ºi continuã sã fie opentru mine o obsesie). În privin-þa programului editorial, am avut– ºi am – libertate deplinã, dar,mã grãbesc sã adaug – ºi aiciapare marea deosebire – cã el afost din ce în ce mai greu de alcã-tuit. În 2002, când am acceptatoferta de colaborare a lui CãlinVlasie, parcã mai existau încã zonenebãtute de editorii autohtoni,titluri importante încã neadjude-cate. Ca sã dau un simplu exem-plu: scriitori sovietici de bunãcalitate (Artiom Versiolîi, CinghizAitmatov etc.) ºi mai ales autoriruºi contemporani (Sorokin, Vic-tor Erofeev). Colecþia „PãdureaRusã“ s-a bucurat de o bunã pri-mire mãcar din partea cunoscã-torilor.

În 2006, când am venit la ART,a fost nevoie de lungi ºi laborioa-se explorãri pentru a descoperi

tematici noi sau autori „liberi“,adicã neangajaþi de alþi editoriautohtoni. Eram într-o situaþieradical diferitã în raport cu ceade la Univers: alþii deþineau acumdrepturile de preemþiune, alþii„controlau“ relaþiile cu agenþii li-terari ºi cu editorii strãini. Graþieinteligenþei ºi strãduinþei LaureiAlbulescu, redactorul-ºef al edi-turii, am reuºit sã accedem, to-tuºi, la câþiva autori strãini demarcã. Iar dincolo de autori, ampropus ºi câteva colecþii care auprodus o oarecare surprizã în pia-þã ºi care „merg“ bine, de n-ar fisã mã refer decât la „Dulapul în-drãgostit“ sau la „Ocheanul în-tors”.

Pe lângã diferenþe, existã ºicâteva constante în experienþamea la cele trei edituri. Aº pomeniuna singurã: preocuparea pentruliteratura românã, mai ales pen-tru autorii români contemporani.Deºi Univers era o editurã de tra-duceri, mi s-a pãrut imperios ne-cesar, la începutul anilor ’90, sãînfiinþez douã colecþii al cãrorscop a fost recuperarea scriitori-lor ºi eseiºtilor români din exil. Totla Univers am creat colecþia „Pri-ma verba“ pentru a da o ºansãcelor mai tineri autori, evitaþi sauignoraþi de marile edituri. La Uni-vers au debutat Ion Manolescu,T.O Bobe, Ovidiu Verdeº, CaiusDobrescu, Florina Ilis etc. La Pa-ralela 45 m-am alãturat iniþiativeigeneraþionist-optzeciste a luiCãlin Vlasie ºi Gheorghe Crãciunºi am extins-o ºi asupra altor ge-neraþii sau promoþii. Iar la ART,colecþia „Ficþiune ºi artilerie“ stãmãrturie despre modul în careconsiderãm cã trebuie trataþi ºipublicaþi autorii români de azi. Nudezvãlui un secret editorial spu-nând cã dl. Dan Iacob, patronulgrupului ART, a achiziþionat drep-turile de publicare pentru opere-le unor scriitori români de seamã:Constantin Þoiu, Gheorghe Crã-ciun, Mircea Nedelciu etc.

SS: Cum aþi descrie contex-tul extraliterar de astãzi? Afec-teazã noile determinãri con-juncturale aºteptãrile publicu-lui?

MM: Istoria e lungã. Ea poatefi rezumatã astfel: dacã înainte,sub vechiul regim, criteriul valo-ric trebuia împãcat cu ideologiaoficialã, acum acelaºi criteriu tre-buie combinat cu vandabilitatea.Desigur, au existat ºi existã cãrþia cãror apariþie s-a datorat exclu-siv presiunilor ideologice saucalculului strict comercial. Dar uneditor care se respectã nu-ºi poa-te îngãdui sã ignore valoarea ar-tisticã sau intelectualã. Acum, caºi în trecut.

Ce mi se pare însã grav acume faptul cã multe opere valoroa-se riscã sã nu mai fie alese deeditori pentru cã receptarea lordificilã nu promite tiraje satisfã-cãtoare. În locul lor se preferãopere mediocre, facile, atracþios-accesibile, din care, prin campa-nii publicitare, se face câte unbest-seller. ªi mai grav este însãun alt fenomen: utilizarea masivãa pompelor publicitare pentruimpunerea pe piaþã a unui titlusau a unui autor ºi apoi converti-rea succesului comercial înprestigiu, în valoare.

Cât despre aºteptãrile publi- ð

go

ra


cului, ar trebui studiate prin an-chete sociologice. Câteva tendin-þe sunt însã vizibile cu ochiul li-ber. Interesele publicului – ºi, prinurmare, ºi aºteptãrile lui – s-audiversificat enorm, odatã cu ofer-ta editorialã. Dacã vorbim despreliteraturã, receptivitatea este înscãdere faþã de ceea ce se întâm-pla în trecut, când lectura era,poate, cel mai însemnat refugiual intimitãþii. În genere, cred cãastãzi se citeºte mai puþin, ºi, înorice caz, mai puþin sub formã decarte. Cauzele sunt cunoscute,n-are rost sã mai întârziem asu-pra lor.

Ceea ce se cere astãzi autori-lor în genere (în primul rând scri-itorilor, dar nu numai lor) este sãfie atractivi. Atractivitatea este,desigur, o cerinþã veche, perenã,însã cred cã niciodatã n-a fost maiintensã, mai imperioasã ca înepoca noastrã. În trecut se citeaucu pasiune ºi cãrþi dificile, roma-ne analitice complexe, poeme ini-þiatice etc. Astãzi asemenea textenu se mai bucurã nici de favoa-rea perversã a snobismului. Secere acþiune, surprizã, violenþã.Cine nu se pliazã are tot mai puþi-ne ºanse de supravieþuire. În fun-dalul scenei spectaculoase a ac-tualitãþii, clasicii – ºi îndeosebi„clasicii modernitãþii“ (ca sã rea-mintesc titlul unei colecþii pe caream înfiinþat-o la Univers) – con-tinuã sã-ºi poarte dialogul lor cugeneraþiile de cititori.

SS: O continuitate necesa-rã.

MM: În ciuda cenzurii ideolo-gice, au apãrut la noi, între 1966ºi 1989 numeroase monografii ºisinteze de istorie ºi de teorie lite-rarã, de istorie ºi teorie a artelor,de filozofie a culturii. Cataloage-le retrospective ale editurilorMeridiane ºi Univers pot dovedioricui ar fi înclinat spre generali-zãri negativiste cã s-au produsîn acei ani cãrþi de calitate, cã s-aîncercat o acoperire a lacunelordin anii ’50 sau chiar mai vechiºi, pe de altã parte, o sincroniza-re parþialã cu tendinþele manifes-tate în câmpul larg al teoriei occi-dentale. Dupã închistarea ideo-logicã din anii ’50, traducereaunor autori precum BenedettoCroce, Nicolai Hartmann, R. In-garden, E. R. Curtius, E. Auer-bach, Marcel Raymond, Jean Sta-robinski, R. Barthes, M. Bahtin,Umberto Eco etc. a însemnat overitabilã cucerire în ordine inte-lectualã.

Procesul acesta a continuat,fireºte, dupã 1989 cu o mare des-chidere îndeosebi spre filozofieºi sociologie, discipline riguroscontrolate ideologic sub comu-nism. La Univers, de pildã, amadãugat la reputata colecþie de„Studii” (în cadrul cãreia am pu-blicat autori ca Georges Bataille,Derrida, Bourdieu, G. Genetteetc.) o colecþie nouã („Sinteze”),dedicatã ºtiinþelor socioumane,unde am inclus, printre alþii, pemarele sociolog brazilian Gilber-to Freyre sau pe Simone de Beau-voir cu Al doilea sex, cartea fon-datoare a feminismului. La Para-lela 45 am publicat, printre altele,Teoria esteticã a lui Adorno,Poeticile lui Bachelard, studiileconsacrate melancoliei de JeanStarobinski, Filosofia luminilorde Ernst Cassirer (Filosofia for-melor simbolice avea sã aparãdupã plecarea mea, ca ºi Anxie-tatea influenþei de Harold Blo-om). În vremuri mai noi, la Editu-ra ART, am reluat în versiuni noisau revizuite Minima moralia a

lui Adorno, Canonul occidentalºi Regulile artei, am lansat, înprezenþa autorului, Etica lectu-rii de J. Hillis Miller. Evident, ºila alte edituri, au apãrut foartemulte alte volume ce s-ar puteasubsuma teoriei.

SS: Cât de receptivã s-a do-vedit critica de întâmpinare?

MM: Am pomenit doar câtevatitluri în a cãror apariþie am fostdirect implicat ºi a cãror recepta-re am urmãrit-o, în consecinþã, cumai multã atenþie. Pot sã spun cãecourile critice au fost restrânse,dacã nu minime, ºi, în unele ca-zuri, nule. Vreau sã sper cã celemai multe au intrat sau vor intraîn bibliografia universitarã, ºi,mãcar în acest fel, vor fi asimila-te. Dezbateri critice n-au avut loc,din pãcate, în jurul unor astfel deapariþii a cãror importanþã nu credcã o poate contesta cineva.Ecouri din Bourdieu sau din Ha-rold Bloom se pot descoperi încomentariile critice din revistelenoastre, dar m-aº fi aºteptat caAntimodernii lui Antoine Com-pagnon sã porneascã o discuþiemai largã mãcar datoritã suges-tiilor pe care le conþine în privin-þa situãrii sau resituãrii unor au-tori în istoria literaturii române.Dacã limitãrile de ordin ideologicpot fi invocate ca o scuzã pentruperioada comunistã, ceea ce seîntâmplã acum nu este scuzabilci, cel mult, explicabil printr-o lip-sã de apetenþã teoreticã (recon-firmatã) a criticilor noºtri de toa-te vârstele, chiar ºi a unora din-tre tinerii comentatori. Nu o datãincompetenþa se lasã descoperi-tã în aprecieri dezinvolte careignorã cadrele istorice ºi miza re-alã a unei cãrþi.

SS: Aº încadra activitateadumneavoastrã de editor într-oconstrucþie culturalã mult maicomplexã, implicând creareaunor cadre de dezbatere intelec-tualã. Un astfel de cadru au fostConferinþele „Cuvântul“ cares-au soldat, printre altele, cudouã volume substanþiale apã-rute în coordonarea dumnea-voastrã sub titlul Identitate ro-

mâneascã – identitate europea-nã. Un alt cadru îl reprezintãprogramul cercului de studii„Tudor Vianu“ de la Universi-tatea din Bucureºti, program,din pãcate, mai puþin cunoscutcititorilor noºtri. Ne puteþi dez-vãlui mai multe?

MM: Cred cã un cadru de dez-batere intelectualã a fost ºi revis-ta „Cuvântul” a cãrei direcþie amasigurat-o din martie 2004 pânãîn octombrie 2006. Conferinþeleaferente au completat într-un re-gistru diferit programul revisteicare a reuºit sã se impunã relativrepede în contextul publicistic dela noi, context cât se poate dedivers ºi de concurenþial. Dinpãcate, insuficienþa difuzãrii –obstacol de care m-am lovit ºi caeditor – a luat aici proporþii ca-tastrofale, dându-mi ºi mie ºi echi-pei redacþionale (reduse la mini-mum) sentimentul muncii în za-dar. M-am convins, o datã în plus,cã, în România de astãzi, nicioactivitate culturalã importantã nue posibilã fãrã o susþinere eco-nomicã ºi/sau politicã. Mã ºi mircã aþi aflat de apariþia acestordouã volume pentru cã nu s-audifuzat decât prin librãria Cãrtu-reºti din Bucureºti, iar edituraCuvântul nu a fãcut niciun fel deserviciu de presã. Drept urmare,aceastã dublã apariþie – ai cãreiautori sunt personalitãþi de pri-mã mãrime ale culturii româneºti– nu s-a bucurat de nici o semna-lare (necum de vreun comenta-riu!) în presa noastrã culturalã.

Cât despre centrul „Tudor Via-nu“, el este un centru interdisci-plinar de studii europene ºi ro-mâneºti care îºi propune sã valo-rifice competenþe ale unor spe-cialiºti din toate Facultãþile deprofil umanist ale Universitãþii, ºi,în acelaºi timp sã contribuie ac-tiv la formarea tinerilor cercetã-tori ºi la stimularea activitãþiloracestora. Organizãm dezbaterilunare în jurul unor teme de acti-vitate sau a unor apariþii edito-riale importante. Câteva teme:Identitatea de frontierã în Eu-ropa lãrgitã; Text ºi imagine:

cercetãri recente, Local, regio-nal, global în studiile literare;Provocãri actuale ale istorieiliterare; Regândind naþionalis-mul: între eurocentrism ºi pro-vincialism. Câteva dintre cãrþilediscutate: Interpretare ºi raþio-nalitate de Paul Cornea, Emines-cu. Negocierea unei imagini, deIulian Costache, Rãzboaie cul-turale. Idei, intelectuali, spiritpublic de Sorin Antohi, Despreidei ºi blocaje de H.R. Patapie-vici, Istoria criticã a literaturiiromâne de N. Manolescu. Cen-trul a gãzduit ºi conferinþele unorprofesori din strãinãtate: LaurentJenny a vorbit despre Revoluþie:istoria unei metafore literare ºiJaap Lintvelt despre Spaþiul iden-titar al oraºului Quebec în roma-ne. Urmeazã, pânã în iunie, alþiconferenþiari din strãinãtate: Gis-èle Vanhese de la Universitateadin Cosenza, Cristian Moraru dela Universitatea din Greensboro(Carolina de Nord, S.U.A), CãlinMihãilescu de la Universitateadin London (Canada). Dar acti-vitatea cea mai importantã a cen-trului a constat în organizareaunor conferinþe internaþionalecare au avut în centru teme pre-cum: Legitimitate ºi legitimare,Conceptul de prezenþã în lite-raturã ºi în ºtiinþele umane, Ca-non ºi valoare, Literaturile na-þionale în epoca globalizãrii. Laaceste conferinþe am avut partede invitaþi de marcã precum:Wolfgang Iser, J. Hillis Miller,Michel Deguy, Georges Vigarel-lo, Theo D’Haen, David Dam-rosch.

Important pentru mine, pentrunoi, este faptul cã Atelierele „Tu-dor Vianu” au ºi o versiune, s-onumim „junior“, a cãrei organiza-re o lãsãm la iniþiativa studenþi-lor, masteranzilor ºi doctoranzi-lor noºtri; ceea ce nu înseamnãcã noi profesorii, mãcar câþiva, nuparticipãm la aceste întâlniri saucã tinerii nu sunt prezenþi la reu-niunile „seniorilor“. În aceastãordine de idei vreau sã profit deocazie spre a anunþa apariþia uneireviste de teorie literarã iniþiatã,conceputã ºi scrisã de câþiva stu-denþi de la masteratul nostru deTeoria literaturii ºi literaturãcomparatã: Texte, nr. 1 februa-rie-martie 2009. O recomand cucãldurã ºi studenþilor ºi profeso-rilor pentru calitatea intelectualãa tuturor articolelor din cuprins.De cel puþin câteva dintre nume-le semnatarilor sunt convins cãvom mai auzi: Alexandra Flores-cu, Irina Georgescu, Sorana Ghi-tea, Bogdan Niþã.

SS: La începutul anilor 2000aþi publicat în revista „22” osuitã de articole sub genericulCultura românã între comunismºi naþionalism. La apariþia în re-vistã, le-am citit ca pe o reluare,în noul context de dupã revolu-þie, a problematicii metacriticedin cunoscutul dumneavoastrãstudiu, de la începutul aniloroptzeci, G. Cãlinescu ºi „comple-xele” literaturii române. Nu as-cund cã mi-aº dori sã vãd ºi ar-ticolele din „22” publicate învolum. Propuneaþi o viziune mo-deratã asupra unor teme inte-lectuale – precum patriotismulsau „rezistenþa prin culturã“ –care, în ultima vreme, predispun,de cele mai multe ori, la abor-dãri extremiste, fie de respinge-re aprioricã, nesusþinutã de niciun efort de cercetare istoricã, fieasumate festivist, enconomasticºi, pânã la urmã, tot fãrã sub-stanþã. Dar poate cã atunci lu-

mea culturalã autohtonã nu erapregãtitã pentru moderaþie,nuanþã, studiu aplicat. Credeþicã dezbaterea poate fi reluatãastãzi cu mai mari ºanse de adepãºi încrâncenãrile în necu-noºtinþã de cauzã?

MM: Ar trebui mai întâi eu în-sumi sã reiau acele texte scriseîntr-un interval în care nu aveamaltã „grijã“ decât cursurile la Uni-versitate. Au apãrut, apoi, alteangajamente ºi, din pãcate, n-amfost în stare sã închei cartea în-ceputã atunci. Sper s-o pot faceîn curând, de îndatã ce voi înche-ia – parþial – un proiect la carelucrez de mai mulþi ani ºi care, fi-ind tot colectiv, se realizeazã cudificultãþi inimaginabile ºi cu oîncetinealã exasperantã. Este vor-ba despre Dicþionarul generalde terminologie literarã ºi cul-turalã.

Nu ºtiu dacã momentul actualeste mai prielnic unei discuþii apli-cate ºi moderate. Între timp, cinea vrut sã se lãmureascã, s-a lã-murit cât de cât, cine nu, nu. Ori-cum, mã tem cã indiferenþa faþãde perioada comunistã – corecteste sã vorbim despre douã pe-rioade – este în creºtere. Mai alescei foarte tineri par cã nu vor sãafle nimic despre ceea ce au trãitpãrinþii ºi bunicii lor. Bine ar fi sãnu ajungã în situaþia de a regretaaceastã ignoranþã voitã!

SS: Poate avea negarea ra-dicalã o valoare terapeuticã?

MM: Unul dintre rãspunsuri arputea fi gãsit în cartea lui EugenNegrici despre Iluziile literatu-rii române în care unii comenta-tori au vãzut o continuare a cãrþiimele G. Cãlinescu ºi complexeleliteraturii române în altã epocãistoricã. Cartea respectivã esteinteligentã ºi tãioasã, cum suntºi alte cãrþi ale lui Negrici, o cartecare pune anumite întrebãri ºi rãs-punde la altele puse mai înainte,dar care nu pune întrebarea ur-mãtoare ºi nici nu rãspunde la ea:dupã ce recunoaºtem (toate) ilu-ziile ºi denunþãm (toate) relele, cene rãmâne, cu ce rãmânem?

SS: Credeþi cã existã, astãzi,în condiþii de libertate a expre-siei, riscul de a repeta, compul-siv, comportamente, atitudini in-telectuale specifice anilor ’50?

MM: Vã gândiþi, bãnuiesc, laaerul de intoleranþã pe care-lemanã anumite grupuri intelec-tuale ºi/sau artistice, fie cã suntconstituite pe criterii generaþio-niste – a existat ºi existã încã unastfel de nucleu dur format dinoptzeciºti, dupã cum existã acumunul sau mai multe ale douãmiiº-tilor –, fie cã se coaguleazã caalianþe elitiste care îºi asigurã un„spate” politic spre a-ºi conso-lida poziþia în plan cultural. An-gajarea politicã, de fapt politicia-nistã, asigurã succesul, dar in-duce, ireversibil o intoleranþãcare, la rândul ei, reduce credi-bilitatea moralã ºi, pânã la urmã,ºi autoritatea intelectualã. Nucred însã cã existã acum, la noi,riscul despre care vorbiþi. Into-leranþa unui grup sau altul e de-parte de intoleranþa ideologicãdin anii ’50 ºi nici anumite mani-festãri de autoritarism politic nuse comparã cu dictatura comu-nistã.

Interviu realizat deSorina Sorescu

ð

go

ra


Antoine Compagnon, Anti-modernii. De la Joseph de Mais-tre la Roland Barthes, traducerede Irina Mavrodin ºi Adina Dini-þoiu, prefaþã de Mircea Martin,ed. Art, 2008

„Sã ajungi, la sfârºitul capito-lelor, la sfârºitul cãrþii, mai degra-bã la întrebãri decât la soluþii,aceasta poate nedumeri sau dez-amãgi pe cine aºteaptã afirmareaunei juste poziþii. Poziþia justãconstã însã tocmai în ezitare, înperplexitate, în disponibilitate, îndeschidere”. Aºa descrie Antoi-ne Compagnon, într-un interviuacordat lui Alexandre Prstojevicpentru revista „Vox Poetica”, „rit-mul” actual al teoriei ºi criticii li-terare. Momentul „vociferãrii” atrecut. Înfruntãrilor de convingeriradicale în privinþa literaturii, pelogica binarã a lui sau-sau, le ur-meazã acum îndoielile de sine alecriticii de gradul doi, cu inconve-nientul, desigur, al restrângeriiaudienþei („on préfère les pen-seurs plus hystériques”).

Refuzând, din principiu, ipo-teza de progres în domeniile cre-aþiei ºi încercând sã reziste(uneori împotriva evidenþei recu-noscute ca atare) ºi ipotezei in-verse, de regres, care ar duce laînþelegerea inclusiv a post-teo-riei ca simptom de secãtuire, re-nunþare, plictis, Antoine Com-pangnon este unul dintre teore-ticienii care relevã cel mai drama-tic, la limita paradoxului, produc-tivitatea ideaticã a noilor cadrede discuþie. Raportor nostalgic altrecutului glorioaselor postulateale generaþiei ´68, ºi, totodatã,militant, înspre viitor, al depãºiriiabordãrilor unilaterale, speciali-tatea sa este de a surprinde par-ticipativ (nu de puþine ori pole-mic, la rându-i, dar ºi cu nuanþãri

teoria dupã teorie (I).Antoine Compagnon în adaptãri

româneºti

ºit al hegemoniei culturale euro-pene”, Compagnon mutã accen-tul asupra jocului de trompe l‘o-eil care face ca lucrurile sã aparãastfel. Premisele teoretice diferi-te de periodizare ºi de încadraretipologicã sunt cele fac ca aceiaºiscriitori (Butor, Claude Simon,Robbe-Grillet, Kundera, ca ºi pre-cursori precum Borges, Nabu-kov, Brekett), „consideraþi indis-cutabil postmoderni” în StateleUnite, sã continue, vreme de câ-teva decenii, sã ilustreze moder-nitatea – sau diferite vârste mo-derniste – în Franþa ºi în alte þãrieuropene.

„În America, existã tendinþa dea considera postmodern aproa-pe tot ce a fost creat în literaturãîncepând cu 1945, dupã T. S. Eliot,pe când în Europa se pare cã sfâr-ºitul modernitãþii nu a fost per-ceput înainte de anii ‘70”. De aici,impresia decalajului cronologic,deopotrivã adevãratã ºi falsã:„cum apariþia postmodernismului[în SUA – n.m], mai întâi cu sen-sul peiorativ de kitsch, apoi cu

nnnnn SORINA SORESCU

sceptic-autoironice ale tonuluiexortativ care trãdeazã conºtiin-þa propriei înclinaþii la utopie)configurarea unei paradigme aalternativelor cumulate.

Înainte de a prezenta eseulsãu din 1995, Antimodernii, decurând tradus la editura Art, aºaduce în discuþie felul în care afost receptatã (sau nu) în criticaºi teoria literarã româneascã for-mula lui Compagnon. Cel mai descitat la noi este, pânã acum, De-monul teoriei (Seuil 1998), deºitraducerea cãrþii, foarte recentãºi aceasta (Echinox 2007), a tre-cut neobservatã, poate ºi dincauza distribuþiei deficitare, darºi – mai ales – a dezinteresuluicriticii de întâmpinare autohto-ne pentru decupajele abstracteale teoriei literare aºa-zicând „deºcoalã”. S-a impus, în schimb,interpretarea reductivã, în cheiaantiteoreticã impusã de EugenSimion: „demonul teoriei a obo-sit”... Or, intenþia lui Compagnonera tocmai de a reliefa, pe terengalic, valoarea euristricã a con-flictului dintre tradiþia umanistãa comentariilor literare ºi emer-genþa revoluþionarã din anii ºai-zeci a teoriilor structuraliste ºideconstructiviste, pe principale-le lor teme de disputã: autorul,literatura, referinþa la realitate,stilul, lectura, valoarea. Eficaci-tatea didactic-consacratoare apremiselor implicite, pe de o par-te, ºocul negator, de cealaltã par-te, care provoacã implicitul sã seexpliciteze ºi sã-ºi problematize-ze metacritic fundamentele.

Celelalte lucrãri ale lui Com-pagnon apãrute la noi nu suntcitate nici din greºealã: Cinciparadoxuri ale modernitãþii(Seuil 1990, versiune româneas-cã Echinox 1998) ºi eseurile dis-parate din volumul al treilea,Gusturi ºi maniere, al lucrãriicolective Spiritul Europei (co-ord. Antoine Compagnon ºi Jac-ques Seebacher, Flammarion1993). Ultimele, traduse cu oare-care promptitudine (Ideea euro-peanã, 2002) ºi tratând teme careau aprins, în ultimul deceniu,dezbaterile noastre literare (de-mitizare, construcþia ºi decon-strucþia clasicilor, postmoder-nism), ar fi putut aduce multenuanþe. Dar poate cã era preadevreme în spaþiul cultural româ-nesc.

În eseurile din Spiritul Eu-ropei, pluriperspectivismul vinedin dubla focalizare, francezã ºiamericanã. Replica, de pildã, a luiCompagnon (profesor la Sor-bonne IV ºi la Columbia Univer-sity) la pledoariile academizanteale lui Harold Bloom din celebrulCanon occidental este o reflec-þie asupra diferenþelor de per-cepþie ºi procedurã dincolo ºidincoace de ocean induse deavatarurile unui corp de teorii deorigine francezã. Reprofilateagresiv pe corectitudine politi-cã, în transcriere americanã, ca

„ºcoalã a resentimentului”, înconflict deschis cu exegezele au-tonom estetice, structuralismul ºidecontructivismul de al doilea valau ajuns, în schimb, sã coexistepaºnic în Franþa sfârºitului desecol XX cu venerabilele ºi in-tens canonizantele ediþii Pleia-de. Paºnic, în sensul însã de ar-mistiþiu degradat la indiferenþã(câtã vreme, bãtãliile canonice,încã vii în SUA, indicã cel puþinfaptul cã intelectualilor le maipasã de literaturã, continuã sã oia în serios, sã o plaseze în cen-trul actualitãþii dezbaterilor).

Localizatã ºi disociativã, dupãspecificul fiecãrei culturi naþiona-le, este ºi discuþia despre teoriilepostmodernismului (preluate lanoi de-a valma, în compilaþii bi-bliografice cu pretenþii universa-liste care refac, involuntar, toc-mai metafizica pe care postmo-dernismul îºi propune sã o depã-ºeascã). Fãrã sã fie un entuziastal rupturii ºi definind, din chiartitlul eseului sãu, postmodernis-mul în negativitatea sa de „sfâr-

amintindu-lpe Fr. VillonNe cunoaºtem de mult, de o mie

de vremi,Psalmodiind, fãrã vrere,

eternitatea,În ritm de bolero andaluz ºi de

ierni,Care au nins, în aprilie, cetatea.

Suntem un alfabet al resemnãrii,complet,

Grãbit de-al minutelor cnut24 de ceasuri, de la A la ZUmile ofrande purtate pe scut.

Aleargã primãverile, caleºti cucrini,

Spornice, cum nici n-au visat.Ne privim duios, noi, junii-primiÎn negru, pe zãpezile de-altãdat.

nnnnn Costinel Popescu

indEXprimãri

sensul optimist de celebrare acontra-culturii ºi de expulzare amodernitãþii de proastã calitate,a coincis perfect cu triumful so-cietãþii de consum, este adevãratcã aceasta din urmã n-a apãrut înEuropa decât spre sfârºitul pe-rioadei de reconstrucþie, deci multdupã America”. Nu ar fi stricatdeloc, la începutul anilor 2000, oasemenea nuanþare ºi în discuþii-le noastre despre (neo)modernis-mul ºaizecist românesc, taxat larepezealã ca anacronic, retardat,caduc, în raport cu o teorie (dacãnu cumva cu o ideologie nivela-toare) a postmodernismului, careîncã nu apãruse nici în Europaoccidentalã. Cu atât mai mult, s-ar cuveni discutat diferenþiat ca-zul unei literaturi din estul totali-tar comunist, unde experienþa is-toricã a rezistenþei la propagan-dã a determinat o mentalitate sub-versivã a recuperãrii continuitã-þii cu modernismul interbelic.

Apãrutã aproape simultan cuvolumul colectiv Modernism ºiantimodernism. Noi perspectiveinterdisciplinare, coordonat deSorin Antohi în colecþia de studiide la „Cuvântul”, ediþia de la Arta Antimodernilor pare sã rimeze,în sfârºit, cu dezbaterile de ideide la noi. Sau cu aºteptãrile dedezbateri. În finalul prefeþei, Mir-cea Martin (care în propriile cãrþiºi articole a pledat adeseori pen-tru regândirea categoriilor reci-proc exclusive ca reciproc inclu-sive) îºi exprimã speranþa ca An-timodernii lui Antoine Compag-non sã ofere „sugestii fecunde,înnoitoare” cercetãrilor autohto-ne, atrãgând atenþia asupra „ca-racterului reducþionist al opozi-þiei /.../ dintre modernism ºi tra-diþionalism; opoziþie ea însãºiîntãritã în chip exagerat, rigidiza-tã, absolutizatã”. I. L. Caragiale,Blaga, Fundoianu, criterioniºtii arputea fi astfel readuºi în discu-þie, ca ºi – aº adãuga – Emines-cu, Sadoveanu º.a.

Din primele recenzii în publi-cistica româneascã, se vede însãcã, cel puþin deocamdatã, existãaceeaºi tendinþa de folosire par-tizanã (ºi minorã) a „apãrãrii anti-moderne” ca argument avocaþialîn prezentul înfruntãrii de taberede la noi. Nu e de mirare, de ace-ea, cã a atras atenþia, mai întâi,capitolul despre vituperaþie, unstudiu de stilisticã aplicatã, înfond (anticipat, de altfel, din per-spectivã comparatistã ºi diacro-nicã, de Blasfemia: arta râsuluidin Spiritul Europei), dar cel maiuºor de rãstãlmãcit ca legitimareaprioricã a exceselor de limbaj deastãzi. Poate sã fie la mijloc ºinatura reactivã a discursului ga-zetãresc, care impune, cumva dela sine, reducþia la actualitateaimediatã. Studii mai elaboratecare sã asimileze metacritic prin-cipiul ºi problematica abordãrilorpluriperspectiviste nu aveaucând sã aparã atât de repede. (Vaurma)


go

ra


Simfonia unei aºteptãri

Soarele nu o sã iasã astãzidupã atât de multã ploaie,sã nu te miºti, îi ziceam,o priveam îndeajuns de multca sã îmi dau seamacã îi este frig,lumina se plimba peste noi,pânã deasupra apei,dãdea o stare cenuºie,mã uitam doar în larg,ea s-a întins ºi ne-am luat demânã,simþeam amândoi ploaia,ne-am desprins ºi ne-amaruncatcând eram deja cu picioarele penisip,simþeam tot mai puþin frigul,a fost bine, avea sã îmi spunã,apa era tot cenuºie,dâre de sânge lasã doar copaciiînºiraþica în oglindã prin cer,soarele nu avea sã iasã,înotam, apoi ieºeam totdesculþi,ne-am luat papuciiºi am fugit înfãºuraþi încearceaf,alergam tremurând când neintracâte o pietricicã între tãlpi ºipãmânt,ajunºi sus ne adãposteam subacoperiºul unei case,ploua din ce în ce mai tare,soarele nu avea sã mai iasã,apa era cenuºie, nouã ne erafrigºi ne þineam de mânã.

Nostalgia unoranotimpuri

Sã mã cauþi ºi sã mã rãneºticu gura plinã de flori,orice îmbrãþiºare pe care aiputea sã o dai vântuluise face inimã în umbrapicioarelor care rãnescpãmântul cald, aproape la fel decald, ca ºi genelecare închid parcurile cu frunzepânã aproape de stradã.Sã mã cauþi ºi sã mã sãruþicu toatã lumina care þâºneºtedintre maºinile rupte parcã dinîntuneric.Sã mã laºi pitulat între florica între visele prin care setremurãde la fiecare aripã care acoperãnostalgia copacilor care fugdesculþitot mai departe de limita de susa pãmântului.Sã rãsucim viaþa asta, sã nepitulãmprintre cearceafurile puse lauscat,Sã fugim prin ploaie pânã apa

se face ninsoare,pânã când piesa de teatru sejoacã peste picioarele tale.

Linia oraºuluiLocul în care întorc tramvaieleeste linia orizontului unui sãrut,strãzile se desfundã din pricinalimbilor sãratecare sufocã palmele pe care nile aruncãm peste umãrca o dârã a buzelor care facumbrã pe întuneric

Locul unde întorc tramvaieleascultã liniºteacu o altfel de urechepeste timpanele cerului potaºeza carnea tasprijinitã în permanenþã peoase.

Locul în care întorc tramvaiele eo piaþã uriaºãîn care creºtem limite ale luminiicu buzele ºi braþele noastre.

Poveste de iarnã

prin ochii plânºi de dimineaþãvãd caii alergând, maºinileîn ritmul ameþitor al friguluiºi al aburilor strãnutaþi prinuitareca singure fantome ale stãriiprin care tu ai putea sã pleci.

sã ne strângem viaþaîn braþele calde ale pietrelorcare deja au cãzutcu o inimã închisã în cearceafuriude.

cu toþi ochii îmi revin gândurileprin uitarecând din coridoarele blocurilorþâºnescîn pustiu câinii,nimic mai frumosdecât ceaþa cãzutã înainte devânt.sã nu mai spunem nimic,se aud tot mai multe sunetecare numãrã timpul prezent,prin culoarea alb nu existãumbre.

BELGRÃDENE: „Sub cerulBelgradului/ Curg albe ape despital,/ În care se nasc/ Stele abu-rinde.// Sub cerul Belgradului/Cresc turlele roºii/ Peste adãpos-turi/ De îngeri vagabonzi.// Subcerul Belgradului/ Lumina/ Îºipierde/ Virginitatea” („Turism”,Criºu Dascãlu, Colivia belgrã-deanã, Ed. EuroPress, Col. Poe-sis)

IARNÃ NON-IDILICÃ:„Când afarã ninge, se poate în-tâmpla orice, începu sã scrie,încet, cu atenþie, de parcã ar mai

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllllavea vreo importanþã, de parcãliterele ar fi obligate sã ºadã veº-nic pe micile rafturi ale caietului,privind în acelaºi timp, fãrã sã-ºiaþinteascã ochii asupra unuicvea, prin aerul plin pânã la refuzde fulgi mari, sufocant de mari,ce coboarã fãrã încetare din stra-tul de nori – atât de deºi, încâtpar sã fi luat locul cerului – carese oprise, cu câteva zile în rumã,deasupra oraºului”. (BogdanMihai Dascãlu, Iarna îngerilor,Ed. EuroPress, Col. Fiction. Ro-man)

RILKE: „Vrând sã fac un darpoeþilor români – de la care în ti-nereþe am primit inestimabile da-ruri, Nichita, Cezar, Grigore –, amîndrãznit o versiune româneascãa intraductibilelor ºi abstruselorpoeme rilkeene. Mostre supremeale unui discurs poetic somnam-bulic, desfidând nu numai logicaºi sintaxa curentã dar ºi cea poe-ticã, aceste Elegii... sunt, cred eu,un vârf dacã nu un monument alspiritualitãþii moderne europene.Nicolae Breban” (Rainer MariaRilke, Elegii duineze, Ed. IdeeaEuropeanã, Col. 100. Capodope-re, Seria Poesis, în traducerea luiNicolae Breban) (XKN)

Vise

Nu se poate trãi fãrã vise.

Într-o dimineaþã, tramvaiul asãrit de pe ºine,a spart vitrina unei librãrii,s-au rãsturnat tot felul de cãrþi,mai târziu a lovit ºi câteva lãzicu portocale

Pe strada ei erau copaci înfloriþi,peste teama noastrã de arespiracreºteau brusc strãzi liniºtiteºi oameni cu pumnii încinºipeste frunzele care se scuturãdin coastecãtre inimã ºi timp.Nu se poate trãi fãrã vise.aºa i-am spus în noaptea în caream plecat þinând dupã mineun oraº rãvãºit între zilelesãptãmânii.

Dimineaþa am plecat, era liniºte,erau mulþi oameni ºi multevitrine sparte,avionul a plecat din staþiesprijinindu-sepe ºinele unui tramvai.

Echilibru pe inimã

Lui Dan Puric

sã ne întindem pânã se stingeºi ultimul ºir de luminã,sã facem linii întregi ºi curbateprintre sentimente pânã cetoate spaþiile vor cãdeacu inima pânã aproape deurechi,nu ne putem þine de timp,el oricum tace cu aceeaºi vitezãcu care îngerii trec desculþi ºigoi prin uitare,sã cãlãrim, sã ne apropiem deochii cailor,sã facem din genele noastreluminã,sã plângem dacã este cazul,dacã ne simþim sensibili ºisimplii,lifturi de sticlã trasând dâreincolore de viaþã.

Constant singuri

Nu pot sã privesc decât în sus,în jurul meu lumea se roteºte,spaþiile pe care braþele talereuºesc sã le tragã prinsingurãtatesunt zilele prin care oameniicoboarã cãtre infinit.ne simþim carnea, o mirosimîn fiecare lungire printre aripi,sã ne facem timp ºi pentru noi,îi spuneam când mã întindeamfãrã nicio limitã prin tãcere,sã mã strângi tare în braþelângã teama de a vorbifãrã nicio viaþãne aruncãm prin timp liberi ºigoi,nu putem sã privim decât însus,în jurul nostru lumea se roteºte.

Poveste de varã

câteodatã, vara,atunci când era cald,adormeam în tinda de sus acasei

scoteam saltele, uneori chiar ºicâte un patînainte sã adormim,mai vorbeam între noisã ne treacã de urât

nu ne puteam vedea din pricinaîntunericului,aºa cã glasurile se pipãiau laîntâmplareca rãni ale fantomelor.

umbre rãsãrite între lunã ºipãmânt.


de la comun laasemãnãtor

















ele

tri

sti

că

nnnnn ANDREI NOVAC


Sunt unii oameni care, înpofida afinitãþilor, empa-tiilor, ba chiar a recipro-

celor strãdanii de înþelegere ºiapropiere, îºi rãmân de-a pururi„strangers in the night”, ca ºi cumîn lumea actualmente orânduitã,nu ar figura ºi „poziþia” întâlniriilor (mãcar aºa, ca în cântec). ªisunt alþii care, în ciuda diferenþe-lor ce le marcheazã stilurile (inte-rior-exterior), pe deasupra ºi des-pãrþiþi ca niºte muºchetari timpde aproape douã decenii, atuncicând se revãd e ca ºi cum ar con-tinua o convorbire începutã acumo clipã, deloc formalã, adicã ur-gentã, esenþialã ºi afectuoasã,totodatã. Aºadar, nu e ca la inte-grarea diversitãþilor în unitate, cimult mai mult decât atât. Explica-þia acestei ciudãþenii existenþial-fenomenale se aflã, cred, nu atâtîn irealitatea timpului în caretrãim, cât în condiþiile de înteme-iere a unor prietenii pe care nu lepoate îndeplini decât vârsta lacare, într-un ºir de copii aºezaþila „telefonul fãrã fir”, pe scara dinfaþa blocului, o rarisimã gumã demestecat trece din gurã-n gurã,fãrã niciun fel de traume sau con-secinþe hepato-biliare. Legãturi-le care se creeazã atunci sunt atâtde incoruptibile, încât indiferentce ar face de-a lungul timpuluiparticipanþii la aceastã ludicã fa-miliaritate, transcend categoriaprietenilor pe care þi-i alegi, sprea o ilustra, într-un fel special, peaceea a rudelor pe care le ai aºacum þi le dã Dumnezeu. Cu altecuvinte, indiferent ce ar face sauar spune, nu te mai poþi dezice deele/ei, decât cu preþul unei inuti-le automutilãri morale.

Aceastã vârstã la unii întârzie,astfel se face cã ajung eu acumsã scriu uimitã aceste rânduridespre Ionel (Ciupureanu) ºi Ale-xandru (Ioan), pe care aveamsã-i cunosc în vremea liceului(sfârºitul anilor ºaptezeci, înce-putul anilor optzeci), la cenaclul„Traian Demetrescu”, condusdezinvolt, civil ºi... cinic faþã cusistemul, de domnul Ovidiu Ghi-dirmic.

De când îi cunosc pe cei doi

doar pure impresii despreAdamºii Craiovei

poeþi, care sunt ca ºi cum ar fiunul singur în poezie (în atelierulei nevãzut, ca ºi în mersul ei ma-nifest prin oraº), m-am vãzut sili-tã sã-mi suspend opþiunile degust în câteva rânduri când, con-fruntatã cu noile imagini, nonsen-suri ºi cuvinte ce le ieºeau pe gurãºi, inevitabil, prin paginã, lui Io-nel ºi lui Alexandru, m-aº fi rãfuitcu ei de pe poziþii estetice purita-ne, adicã mai mult etice, perorândcã viaþa noastrã este pe mãsuracuvintelor noastre, cã dacã neplace sã deconstruim teribilist-mizerabilist, sã nu ne mai mirãmcã asta chiar ne iese, ºi aºa maideparte, cu fel de fel de principiiîmburghezite. Ceea ce îmi eragreu sã pricep (pânã la un mo-ment dat) era cheful de joacã alacestor adulþi care, trecând deceva vreme prin „ani de liceu”,rãmãseserã acolo, autoparodiin-du-se uneori ca niºte simpsonilucid amuzaþi, sictiriþi dramatic ºipânã la urmã lirici, ºi, alteori, ca

surprinzãtorul, pentru mine, en-tuziasm al moderatorilor, pe careeu, cel puþin, nu i-am mai aflat în-tr-o asemenea dispoziþie, fãrã re-zerve sãrbãtoreascã: unul avândevlavie la Ionel (Daniel CristeaEnache), iar celãlalt, la Alexandru(Tudorel Urian). Dovada cã nuexagerez niciun pic se aflã deja înrevista LiterNet.ro, Anul 9, nr. 22,30 mai 2009, la rubrica „Atelier li-terar”: articolul „Autori diverºi:Cenaclul de la Muzeu - ªedinþadin 13.05.2009”, articol ce aparela interval de douã sãptãmâni ºiîn revista „Cultura”. Cronicaºedinþei ce i-a avut ca protago-niºti pe cei doi poeþi craioveni, acãror „legendã” tocmai m-amapucat sã o rememorez (nepu-tând, ca demnã „urmaºã” a luiZaharia Fãrâmã, sã intru brutal însubiect), a fost realizatã de Lumi-niþa Duþu, aceasta reuºind sã con-semneze cu fidelitate opiniile par-ticipanþilor vorbitori (Radu Aldu-lescu, Daniel Stuparu, Daniela

A nul acesta avem oaniversare dragã încultura românã, prilej

de bucurie pentru noi toþi, prie-tenii doamnei Mavrodin. Mi-egreu sã cred cã, pe 12 iunie, sãr-bãtorim 80 de ani ai Irinei Mavro-din. Îmi vine greu a crede, pentrucã întreaga fãpturã a doamneiMavrodin contrazice o astfel devenerabilã vârstã. Dupã cum ni-mic nu pare sã-i trãdeze cei 93 deani pe care îi va împlini, tot anulacesta, Mihai ªora. Îi alãtur ºi îicompar statornic, îi admir fãrãmãsurã pe amândoi, pe Irina Ma-vrodin ºi pe Mihai ªora, pentrucã aceste douã mari personalitãþiale culturii române contempora-ne mi-au fost ºi au rãmas mereurepere culturale majore, modelede viaþã, pentru mine, ºi pilde deînaltã anvergurã intelectualã, mo-ralã; modele de oameni care ºtiusã îºi trãiascã viaþa fãrã rest. Doioameni de culturã adevãraþi pes-te care au trecut, dacã îi socotimlaolaltã – incredibil! – aproapedouã… secole, fãrã sã lase urmeîn spiritul lor veºnic tânãr. Douãminuni, pentru cã doi oameni mi-nunaþi, care nu înceteazã sã neînveþe cum se poate trãi, în har ºidemnitate, întru culturã. Dar ºicum se poate trãi, pur ºi simplu,cu înþelepciune ºi seninãtate.Douã modele umane fãrã de caream fi foarte, dar foarte sãraci, noi,prietenii lor mai sãraci ºi în ani…

La ceas aniversar, aºadar, lacei 80 de ani ai doamnei Mavro-din, n-am sã evoc multiplele ipos-taze ale personalitãþii sale crea-toare. Nu voi vorbi – am fãcut-o,cu mai multe prilejuri –, nici de-spre marele dascãl universitar, rar,cãci de vocaþie, profesorul activºi astãzi, la mai multe universitãþidin þarã ºi din strãinãtate, nicidespre teoreticianul, esteticianul,criticul literar, hermeneutul carea dat culturii române zeci de to-muri, nici despre eseista pãtrun-zãtoare, nici despre traducãtoa-rea, cu o operã descumpãnitoarepentru orice scriitor… Nu am sãfac, aici ºi acum, decât sã îngânvocea poetei, de fapt vocile salepoetice, acelea care stau la teme-lia tuturor celorlate ipostaze ale„mâinii care scrie” ºi care lasãurme cu pecete, purtând, toate, osingurã semnãturã: Irina Mavro-din. Vocile sale poetice care nevorbesc despre iubire, desprebucuria de a trãi plenar, desprearoganþã ºi modestie, despre vo-luptatea de a crea ºi zãdãrnicialumii, despre vis ºi realitate, mã-reþie ºi decãdere, despre viaþã ºimoarte…

Sã îngân începtul, mai întâi,cum e ºi firesc, începutul a toate:„Începe Ziua/ Începe Cartea/ În-cepe Lumea/ ºi Fericitã Scriu/ Bi-necuvântatã Fie/ Aceastã Dimi-neaþã/ Aceastã Luminã/ Sunt Vie”(„Începutul”). Sã îngân apoi se-ninãtatea ºi înþelepciunea vociicare – nu-i aºa? – ne aminteºtecã „nu credeam sã-nvãþ… vreo-datã”; ne aminteºte însã cu deta-ºare ºi seninãtate, fãrã crisparesau disperare, vocea aceea pecare o auzim statornic, care neeste rugã, dar, deopotrivã, moto-rul a toate, cãci ea ne ºopteºtefãrã încetare: „Sã scrii în fiecarezi/ iatã un mod de a te ruga/a tre-cut o zi/ ºi nu þi-ai scris pagina/ /

memento mori/ aºazã-te ºi scrie/oriunde oricând/ / nu aºtepta In-spiraþia/ fã-þi zilnic rugãciunea/îþi strigã Stendhal” („Mementomori”). Sã îngân, iarãºi, ºi sã credîn simplitatea vocii care a des-coperit centrul de aur, bucuriazãmislirii în suferinþã: „Crede/ înbinecuvântarea Zilei/ În acestCentru de Aur/ al lumii// ce þi-afost datã/ când mama te-a nãs-cut/ þipând în chinuri” („Centrulde aur”). Ori sã ascult ºi sã repetvocea care ne învaþã lecþia de-spre trufie ºi umilinþã, despre cre-aþie ºi zãdãrnicie totodatã, cãciºi Iisus, când n-am mai avut noicredinþã ºi urechi sã-l ascultãm,a continuat sã ne spunã ceva, lã-sând urme cu degetul, în nisipulde la marginea oceanului lumii:„A scrie poezie e o boalã/ cum ?n-ai ºtiut asta ?/ Îþi spune vocea/ºi mai cu seamã// umileºte-te/ ºinu-i dispreþui/ pe cei care nuscriu/ aroganþa ta// s-a înãlþatpânã la ceruri/ mâniindu-l chiarºi pe/ bunul Dumnezeu/ nu ºtiicã orice poem// e scris pe nisi-puri/ mereu spãlate de valuri?”(„Aroganþa”). Sau sã dãm glasvocii care ne aminteºte mai ve-chea ºi mereu trista întrebare ubisunt?: „Jupoaie-mã de vie/ sãsimt/ cã sunt aici/ ºi nu dincolo// sã nu se mai destrame/ piatraaceasta/ când o ating// unde-iParaschiva?/ ºi unde-i Ioana?/unde þi-e tata?/ unde þi-e mama?// ºi unde þi-e fratele ?/ unde þi-esoþul ºi unde-þi sunt iubiþii?/ teîntreaabã vocea/ ºi tu ce maicauþi pe-aici ?” („Sã nu se maidestrame”).

Sã îngân, în fine, vocile înse-le, ele, care ne ºoptesc, iarãºi ºiiarãºi, cã a scrie poate fi un altdrum spre sfinþenie, sau caleaînsãºi spre luminã, dar ºi o altãformã de mântuire; sau poate cãnu; dar noi ne încãpãþânãm sãcredem cã DA: „ªi iar îmi spun/ ascrie e un gest sacru/ prin care tepoþi mântui/ ºi iar îmi spun// a nuscrie e un gest sacru/ prin care tepoþi mântui/ sã duci de mânã ungeniu/ prin mlaºtini cu flori cân-tãtoare// pânã în lumina ce neaºteaptã/ deloc grãbitã/ ºi atâtade/ necruþãtoare” („Vocile”).

La mulþi ani, iubitã doamnãMavrodin!

nnnnn Marius Ghica

vocile IrineiMavrodin

niºte adamºi entuziaºti ºi, final-mente, rezonabili în experienþia-lismul lor pe cât de ºui sau maca-bru, pe atât de aristocratic.

Cãutând sã parcelez straturilelirice, l-aº pune în dreptul titluluide proprietate al lui AlexandruIoan pe acela al unei maxime li-bertãþi de exprimare, slujitã de abi-litãþi pe mãsurã, alimentatã de oconvivialitate livrescã necanoni-cã, vizionarist-rimbaldianã, nebu-nesc- ceremonioasã, frisonant-surprinzãtoare; iar lui Ionel Ciu-pureanu i-ar reveni aria absurdu-lui promiscuu, la o dimensiune pecare autorul nu are niciun chef s-o ascundã sub preºul unei reto-rici pudibonde sau puritan sen-sibilitare. Totuºi, autocontrolulsemantic este omniprezent în for-ma poemului din care sunt tãiatela „sânge” (o imagine favoritã) cu-vintele ºi semnele de prisos. Încare ºi fracturile, golurile etc. suntjustificate de întregul unei dispe-rãri detaºate, ce-i susþine chefulde scris, ca unic þel. Ionel Ciupu-reanu scrie cu indecenþã ludicãdespre lucruri care dor ºi citito-rul/ascultãtorul simte asta (sfâr-tecarea lui, pânã la urmã) ºi estemiºcat. Aºa cum a mãrturisit Lu-miniþa Duþu, la Cenaclul de laMuzeul Literaturii Române dinBucureºti, de pe data de 13 maia.c., unde cei doi combatanþi ºi-au citit versurile în faþa unui pu-blic uºor plictisit, iniþial, parcãtotuºi la pândã, capabil, la o adi-cã, de tresãriri receptive, mer-gând de la jubilaþia confraternãsau anarhica strîmbaturã din nas,trecând prin remarci, evaluãri,observaþii plate sau utile, pânã la

Baltã, Adrian Diniº, George Ena-che, Aida Hancer, Ovocedinsalã)ºi, în plus, sã restituie atmosferade perplexitate ºi emoþie ce s-acreat în acea searã în jurul unorversuri scrise ºi citite cu autentictalent. Într-un fel, pe 13 mai, laCenaclul de la Muzeu a avut locºi pre-lansarea Sinucigaºului(Nebunul suprem), a lui Alexan-dru Ioan, carte abia apãrutã laEditura Aius din Craiova, ºi astanu numai pentru cã poetul a dã-ruit câteva exemplare, dar ºi pen-tru cã grupajul de poeme pe carel-a citit face parte din volum. Salaa fost într-adevãr electrizatã depunerea în versuri a teribilismu-lui apocaliptic ºi a tembelismulcelui care, dupã ce testeazã, caun copil, limita de stãpânire aadultului, îºi reparã greºeala, lafel de spontan, imprevizibil ºi ino-cent, printr-o reverenþã stilisticã.

Astfel, ceea ce se impune citi-torului atent este senzaþia de jocpericulos ºi calitatea de experi-ment la limita suportabilitãþii, carete face nu numai sã nu o iei lafugã, dar sã te ºi feliciþi cã ai mersîmpreunã cu autorul pânã la ca-pãtul poemului; ca sã vezi cumreuºeºte el, fãrã a înfrumuseþa(aºa cum facem noi, oamenii obiº-nuiþi) nimic din ceea ce trãieºte,gândeºte, viseazã – sã rãmânãtotuºi cu creierii încãrcaþi, însãîntregi, dupã ce a simþit gravita-tea celor ce i se întâmplã. E o sta-re universalã pe care foarte pu-þini o pot sesiza ºi încã ºi maipuþini o pot certa ºi alinta în...

nnnnn Lorena PãvãlanStuparu

Ionel Ciupureanu

Alexandru Ioan

ec

turi

ec

turi

ec

turi


Gabriel Chifu, Relatare despremoartea mea sau Eseu despresingurãtate, Editura Polirom,Iaºi, 2007

Dincolo de problematica morþii, excelentulroman al lui Gabriel

Chifu, Relatare despre moarteamea tematizeazã un eºec al adap-tãrii interculturale. Este vorba deratarea celui capabil sã-ºi aban-doneze propria þarã, patria cultu-ralã; este vorba de falimentul dea se analiza pe sine cu bunãvoin-þã, generozitate ºi detaºare ºi dea se regãsi dupã o profundã ºirãscolitoare experienþã intercul-turalã. Chiar prin faptul reveniriiacasã, autoexilatul pãrãseºte po-ziþia de locuitor al unei þãri ºi îm-bracã o identitate confuzã. Celîntors din pribegie nu se regãseº-te pe sine ca pe cel plecat, ci cape un altul. Din perspectiva au-topercepþiei identitare, revenireala sinele anterior este inavuabilã.Marea problemã a expatriatului oreprezintã identitatea, în specialcomponenta culturalã a aceste-ia. A pleca înseamnã a muri pu-þin. A te întoarce însã nu înseam-nã a recupera viaþa pierdutã. Re-venirea acasã nu este nici mãcarrevenire la vechea identitate, cidoar aproximarea reintrãrii pe par-cursul ignoratei identitãþi. Întoar-cerea fiului risipitor acasã nu esteo întoarcere la sine. Înapoindu-te, spune V. Tonoiu, te „poþi ast-fel aprecia pe tine ºi poþi evaluaculturile strãine cu aceeaºi com-binaþie de proximitate ºi depãrta-re” (Înþelepciune vs filosofie).Purtãm pretutindeni cu noi casaoriginarã, patria ºi natalul. Omuleste inseparabil de un natal, esteinextricabil legat de inneitate ºireminiscenþã. Natalul este inera-dicabil ºi non-remisiv. Contactulcu o nouã culturã constituie îna-inte de toate o experienþã a spiri-tului, a conºtiinþei. Este vorbadespre o experienþã a des-centrã-rii, a confruntãrii cu alte tradiþii,obiceiuri, ritualuri, simboluri ºivalori. Geert Hofstede aratã cã unstrãin sosit într-o þarã parcurgeun proces de adaptare culturalã:începe cu o fazã de euforie, ur-meazã o a doua fazã, de ºoc cul-tural, o a treia fazã o reprezintãintegrarea, iar cea de-a patra esteo stare stabilã a minþii. Din acestpunct de vedere, Ana nu strãba-te decât primele douã faze, cãciînainte de integrare ºi starea sta-bilã, ea se blocheazã ºi intrã înderutã, ceea ce, într-un fel, îi vaprovoca în final moartea. Experi-enþa ei prezintã deci trei compo-nente: euforia sosirii, un ºoc ºiun blocaj. Euforia strãinãtãþii in-scripþioneazã fascinaþia pe careo exercitã asupra ei cultura ºi ci-vilizaþia occidentalã. Iniþial, expe-rienþa sa interculturalã îi dã Anei-Cristina o senzaþie de confort ºide reuºitã. Ea trãieºte euforia im-presiei de deplinã împlinire.Aceasta va face ca dezamãgirea,frustrarea ºi disperarea pe carei-o va aduce conºtiinþa înstrãinã-rii de propria identitate sã fie dis-foricã ºi distructivã. Pentru a-ºidecripta blocajul, Anne ar trebuisã ia ca referinþã nu ce spunAdam, Patricia ºi ceilalþi, ar tre-bui sã se raporteze la ceea ce cei-lalþi nu spun, la zonele lor de tã-cere. Problema identitãþii lui Annestã, dincolo de extraneitatea nu-

melui, în ignorarea tãcerii luiAdam ºi a Patriciei. Ajunsã înnoua culturã, canadianã, Ana-Cristina îºi abandoneazã numele(devine Anne); renunþã la a maivorbi limba românã ºi se izoleazãde propria þarã ºi de amintirile ce-ºi au originea aici. Pe de altã par-te, se transmutã, crede ea, într-un eu nou: „A devenit doamnaAnne Wellington, lepãdându-se– pentru totdeauna, spera – denumele sãu de pânã atunci, aºacum te lepezi de o hainã ponosi-tã, în care ai cunoscut umilinþefãrã numãr”. Numele cel nou esteutil nu în curãþarea memoriei, ciîn obnubilarea efectelor engramã-rii vieþii anterioare. Eliberarea dincãtuºele limbii este vizatã ca so-luþie pentru izolarea de o gândirerepudiabilã. Socoteºte cã trecu-tul trebuie ºters ºi „se încãpãþâ-neazã sã-l ºteargã din viaþa sa”.Comportamentul sãu este orien-tat pe a se izola de istoria perso-nalã trãitã în România.

Formula existenþialã canadia-nã a Anei-Cristina este, de fapt,o iluzie. În fond, ceea ce ea con-siderã a fi noua sa identitate nureprezintã decât un blocaj în func-þionarea unicei sale identitãþi.Identitatea veche sau trecutãeste „o parte a identitãþii” noas-tre, este doar o parte, cãci identi-tatea este unicã. În momentul încare primeºte e-mailul de la T.Naumescu convingerile sale cumcã a lepãdat haina trecutului, alimbii, a natalului se zdruncinã.Constatã cã „într-un ungher alcreierului ei încã mai era fãtucaumilã, dintr-o þarã esticã, margi-nalã, sãracã”. Realizeazã cã,trãind în centralitate, marginali-tatea sa a subzistat. Conºtienti-zeazã cã „nu izbutise sã se dez-bare pe de-a-ntregul de comple-xe”, deºi cunoscuse fulminanta„ascensiune canadianã”. Anali-zând coerent ºi amãnunþit acestegânduri disparate, Anne ajungela concluzia cã se ratase pe celpuþin douã planuri. Intelectual-mente îºi alocase toatã inteligen-þa ca sã-ºi „ascundã originea, casã se comporte impecabil în noualume, cu noua sa identitate”, înloc sã se concentreze pe valorifi-carea talentului scriitoricesc pecare-l dovedise în România. Pede altã parte, al doilea imens eºecal sãu îl reprezentase încercareade a fugi de trecutul sãu româ-nesc, schimbându-ºi numele ºilepãdându-se de „fiinþa ei de al-tãdatã aºa cum te-ai lepãda de ohainã ponositã”. Identitatea ro-mâneascã nu se disipã într-onouã identitate culturalã. Iluzia dea fi altcineva decât Ana-Cristina

Stãnescu se dezamorseazã în in-trospecþie. Subsecvent, se con-statã cã „rãdãcinile ei româneºtinu pieriserã”, precum îºi imagi-nase. Ele fuseserã mental oblite-rate pentru o vreme ºi devenise-rã între timp „tot mai puternice”ºi izbucneau acum în viaþa ei.

Pentru a ieºi din blocajul ratã-rii de a se realiza satisfãcãtor caidentitate spiritualã, pentru a se„reîntâlni cu ea însãºi”, pentru ase regãsi pe sine, Anne hotãrãº-te (grefat pe cãutarea lui T. Nau-mescu) sã revinã în România.Curajul de a se întoarce ºi experi-enþa revenirii sunt soluþia ieºiriidin blocajul emoþional ºi intelec-tual al credinþei cã eul canadianºi eul românesc fac parte dinidentitãþi diferite. Va constata cãidentitatea este unicã, unitarã,coezivã ºi coerentã. Adam con-siderã întoarcerea lui Anne înRomânia drept un lucru „strictnecesar ºi obligatoriu”, „o formãde terapie” pentru a „ieºi din blo-caj”. Astfel, în realizarea coeren-þei interioare, în unificarea desine, Anne vine în România „sãse caute pe sine”, revine pentrua-ºi „regla conturile cu trecutul”,pentru „recuperarea” anilor deviaþã petrecuþi în România. Înfond, ceea ce face Anne este dea-ºi reactiva fundamentele cultu-ral-experienþiale ale propriei per-sonalitãþi, de a-ºi readuce în for-mula sa existenþialã un trecut pecare ani de zile l-a repudiat ºi cares-a întors la ea tocmai când secredea mai puternicã. În timp ceîn planul integrãrii culturale ca-nadiene Anne se simte tot maiîmplinitã, în realitatea identitãþiisale se produce o disoluþie a eu-lui românesc fundamental, areloc o depersonalizare.

Fãrã nume, trecut ºi identitateprofundã, Anne îºi constatã sin-gurãtatea. Cogitativ, Ana-Cristi-na descoperã interculturalul caimpas identitar, ca eºec ºi ca ra-tare. Pe dimensiunea afectivã im-pasul se proiecteazã ca singurã-tate ºi incomunicare. Întrucât nupoate controla intelectual situa-þia, eroina încearcã o rezolvare pecoordonata emoþionalã. Ea arereprezentarea cã din singurãtatese poate ieºi prin ficþiune, iubireºi credinþã. Face din toate trei opracticã. Iubiri sunt Adam (so-þul), Patricia (amanta lesbianã) ºiPierre (amantul). Credinþa ca ulti-mã salvare, este cel din urmã fias-co. Pãrerea cã proiectarea rãuluiconcret, cotidian, în Rãul majorca fiind adevãrata credinþã reli-gioasã ºi apoi reþinerea credinþeica soluþie salutarã se dovedeºteun bluf. Relatare despre moar-tea mea pare sã nu respecte re-gula ªeherezadei, sã nu se con-formeze postulatului cã, în ulti-mã instanþã, esteticul amânãmoartea. În Idiotul lui Dostoiev-ski întâlnim chiar ideea cã frumo-sul, esteticul va salva lumea. Es-teticul va înºela întotdeaunamoartea, o va pune mereu în în-târziere. Ficþiunea este o magieîn care în viaþã ne trãim moartea;mai mult ºi mai exact: moartea ne-o ispãºim trãind. Moartea se is-pãºeºte trãind. Orice ispãºire estede unul singur. Nu ce iartã cei-lalþi ne elibereazã, ci faptul de asolicita cu smerenie iertarea. Nici-odatã mântuirea nu vine din re-fuzul iertãrii de altul ºi de sine. Înacest sens, Relatare despre

emigrarea ºi eºecul adaptãrii interculturalemoartea mea este o relatare de-spre ispãºire. Prin relatare se is-pãºesc lucrurile pe care dacãle-ai pierdut ºi-þi devin ºi irecu-perabile, atunci acele lucruri numai meritã. Lectorul în situaþie(Anne, respectiv, Adam Wellin-gton) nu poate percepe ficþiuneadecât ca pe o realitate: mai exact,se desfatã în realitatea discursu-lui imaginar. Primul impuls estesã se ia ficþiunea drept materiepalpabilã. Ca atare, tendinþa estede a crede pe cuvânt orice nara-tor, de a-l credita în afara oricãreiîndoieli. Existenþa nu înceteazãunde începe ficþiunea, cãci sun-tem ce suntem ºi în mãsura încare percepem realitatea din fic-þiuni sau ficþiunea din realitate.Receptarea esteticã nu suspen-dã viaþa, suspendã doar timpulºi reconfigureazã coordonatelevieþii. Generic vorbind, orice fic-

Veronica Cãlin ªarlã, Martorla slobozitul apelor, EdituraNoul Scris Românesc, Craiova,2009

Am avut plãcerea sãdescopãr, într-un ma-nuscris adus de niºte

prieteni – chiar fiii autoarei aces-tei cãrþi –, o scriitoare care, deºiaflatã acum la debut, este surprin-zãtor de stãpânã pe mijloacelesale. Veronica Cãlin ªarlã este opovestitoare care ºtie sã evocecu har lumea aceasta pierdutã,cea a satului românesc din vre-muri în care viaþa era bine aºeza-tã ºi rostuitã, când þãranul romântrãia dupã legi nescrise, în cre-dinþã, cãci era în bunã aºezare cusine ºi cu lumea. Prozele acesteade micã întindere, de doar douã,trei pagini, au forþã. Ele sunt micieºantioane de etnografie, lingvis-ticã, antropologie, folclor, pare-miologie, toate la un loc; aº pu-tea furniza oricând, pornind de laaceste mici povestiri, studenþilornoºtri de la Litere, interesaþi deregionalismele olteneºti, de ono-masticã sau toponimii, un corpusde texte pe care sã lucreze în cer-cetãrile lor din domeniu. Existã,în aceste proze scurte, mostrebine pãstrate ºi expresiv redate –ºi, astfel, salvate pentru pos-teritate – dintr-un argou þãrãnesccare – vai ! – va dispãrea curând,o datã cu ultimii sãi actanþi saumartori ai vremurilor deja trecutepentru satul românesc, în cazulde faþã: pentru lumea satului dinOltenia. Limbajul acesta oltenesc,neaoº ºi frust, încãrcat de umor,dar ºi de amãrãciune, capabil sãevoce o lume deja apusã, acestlimbaj care poartã în el un întregethos oltenesc infuzeazã mai toa-te prozele Veronicãi Cãlin ªarlã ºiconstituie flacãra vie a acestorpovestioare.

martor ºimãrturisitor într-o

viaþã trãitã cufolos

Genul acesta de prozã scurtã,aproape poematicã, a rãmas exem-plar ilustrat ºi întruchipat, în lite-ratura noastrã, a deceniilor opt ºinouã, de Marin Sorescu, cel dinciclul prozelor din volumele LaLilieci. Lumea Bulzeºtilor de odi-nioarã era magistral reînviatã înacele pagini de o strãlucire apar-te. Proza pe care o scrie VeronicaCãlin ªarlã se aºazã în matriceastilisticã ºi în matca literarã a aces-tui gen sorescian, numai cã evo-cã o altã zonã a spaþiului olte-nesc.

Emanã, din toate aceste pa-gini, impregnate de umorul, înþe-lepciunea, isteþimea, „des-curcãreala“ ºi sarcasmul, tipicolteneºti, bucuria unei vieþi trãi-te în armonie cu natura, o lumece avea frica de Dumnezeu, olume pentru care „gura satului“,ruºinea ºi teama de „ce zice lu-mea“ constituiau instanþe mai detemut decât oricare alt aspru codde legi al jurisprudenþei.

nnnnn Marius Ghica

þiune amânã, face sã vinã mai târ-ziu, pune la mijloc un interval.Anne þese o ficþiune pentru a pre-lungi viaþa lui Adam, trezindu-iinteresul.

Dincolo de iubire, ficþiune ºicredinþã, pe fond, Ana-Cristinatrãieºte eroarea de a considera cãîntre eul emigrant (eul cu carepleacã din þarã) ºi eul imigrant(eul cu care cred ceilalþi cã vineîn Canada) sunt izolate ºi imisci-bile. Realitatea este cã cele douãeuri sunt forme ale aceleiaºi iden-titãþi, funcþionând pe principiulvaselor comunicante. Ea ilustrea-zã condiþia emigrantului ce eºu-eazã din cauzã cã, în loc sã-ºigestioneze emigraþia, se dedu-bleazã cultural ºi pune în contra-dicþie eul emigrant cu eul imi-grant.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri


Gabriela Guþu Romalo, Aspec-te ale evoluþiei limbii române,Bucureºti, Humanitas Educaþio-nal, 2005.

Articole ºi studii apãru-te de-a lungul a aproa-pe jumãtate de secol

de cercetare în domeniul limbii ro-mâne sunt strânse între coperþile(copertele, dacã doriþi) ocrotitoa-re ale unei cãrþi de autor. Trei sec-þiuni dezvãluie direcþiile prefera-te de studiu (cunoscute datoritãlucrãrilor anterioare) ºi ordonea-zã rezultatele cercetãrii ValerieiGuþu Romalo: Evoluþia limbii,Gramatica ºi Limbã ºi societa-te.

Aplecarea constantã ºi înde-lungatã spre studiul „sistemuluide variante” sau al „sistemului denorme” reprezentat de limba ro-mânã conduce neîndoielnic la de-taºarea unei teorii lingvistice, ca-pabile sã permitã formularea/re-formularea unor soluþii ºi sã aºe-ze faptele de limbã în modele in-terpretative. ªi tocmai de aceea,o astfel de culegere de articoleimpune o atentã lecturã a cuvin-telor de început, care, în mod obiº-nuit, cuprind repere ce orientea-zã modul de citire a volumului.Cuvântul înainte ºi primul sub-capitol al secþiunii Evoluþia lim-bii – nu întâmplãtor ultimele înordine cronologicã (datate 2004ºi 2003) – dezvãluie cadrul teore-tic în care se dezvoltã abordãrileaparent disparate ale autoarei;dupã parcurgerea primelor paginirealizezi cã toate au în vederedescrierea „sistemului dinamic”realizat ca limbã românã, e drept,pe mai multe niveluri.

Neîntreruptul„pas în doi” dintre

vechi ºi nou

Prin vechi ºi nou nu doresc sã mã refer doar lafelul în care se succed

articolele în volum (e doar o coin-cidenþã frumoasã ca astfel sã setranspunã imediat, vizual, ceea ceeste susþinut teoretic), ci ºi lamodul în care sunt evidenþiatetrãsãturi ale limbii din diferite pe-rioade: limba veche (v. Din mor-fologia secolului al XVI-lea /Viitorul în limba românã dinsecolele al XVI-lea – al XVIII-lea), limba contemporanã (v.Limba românã contemporanã înperspectiva evoluþiei limbii ro-mâne / Stilul „relaxat” în uzullimbii contemporane), limba ac-tualã (v. Aspecte lexicale alelimbii române actuale / „Neo-logismul” în limba românã ac-tualã). În aceeastã imagine ºi ur-mând aceeaºi idee trebuie eviden-þiatã convieþuirea inovaþiilor ºi aelementelor reprezentând zona destabilitate. Jocul acestora dina-mizeazã sistemul. Eludând facto-rul timp, putem spune cã modifi-cãrile în sistem conduc la modifi-cãri de sistem, iar sistemele mo-dificate (ca limba românã veche,contemporanã, actualã) pot ficomparate ºi descrise din diferi-te perspective. Reconsiderareaconceptului sistem în prezenþa

lingvistica. Ro

câteva fascicule de aspecte

„neopritei”, dar segmentabileicoordonate temporale conducela reprezentarea holisticã ºi eta-pizatã a sistemului ca stare desistem. Conceptul lingvistic, curãdãcini structuraliste, ataºatacestei modalitãþi de abordareeste cunoscutul diacronie.

Din nou despredinamica limbii

Prin cercetarea diacronicã se înþelege aºadarstudierea evoluþiei /

schimbãrii / istoriei limbii. Prinaproximare, ca în orice proces decunoaºtere, o stare de sistempoate fi supusã analizei la nive-lul zonelor de stabilitate ºi la ni-velul zonelor supuse modificã-rii/instabile. Spre deosebire deprimele, care, deºi presupunschimbarea ca posibilitate, suntunic determinate, cele din urmãse identificã prin relaþiile „laxe,care presupun – unilateral saubilateral – prezenþa a mai mult deun „relatum” (v. p. 21). Devineastfel evident cã noþiunea dina-mica limbii absoarbe ºi concep-tul diacronie.

O ilustrare a dinamicii limbii

ºi a unui tip de relaþie laxã în inte-riorul sistemului lingvistic, iden-tificarea aºadar a unui punct deinstabilitate este realizatã în arti-colul intitulat chiar Dinamicalimbii (sorei mele), publicat înrevista „Limbã ºi literaturã româ-nã” / 2000 ºi integrat în volum lasecþiunea Gramaticã. Plecând dela româna comunã ºi pânã în eta-pa actualã, este urmãritã evolu-þia suportul fonic al substantivu-lui sorã „rudã de sânge”. Într-oprimã fazã, paradigma era consti-tuitã din formele sor(u), pentrunominativ ºi acuzativ ºi surore/surori pentru celelalte cazuri, sin-gular ºi plural, ceea ce, în siste-mul substantivelor feminine, ter-minate de obicei în vocalã, con-stituia o excepþie. Textele seco-lului al XVI-lea înregistreazã, pelângã sor ºi soru, ºi forma sorã,analoagã majoritãþii substantive-lor feminine.

Din secolul al XIX-lea, decând se constituie limba literarã,caracter normat are forma sorã,surori, iar forma etimologicã sorueste admisã în construcþiile soru-mea, soru-mii. Cu toate acestea,existã ºi realizãri neliterare ca su-ror(ã) sau sororã.

Secolul trecut (al nostru înparte) marcheazã o altã fazã înevoluþia flexionarã a substantivu-lui sorã: crearea genitiv-dativu-lui singular sore, prin asociereacu omonimul „infirmierã, asisten-tã socialã”. Construirea diferitã apluralului (sore, surori) conducela existenþa în uzul actual a treipardigme: cea literarã (sorã, su-rori) ºi cele neliterare, care pãs-treazã doar pluralul literar (sorã,sorei, surorii) sau generalizeazãla plural varianta neliterarã (sorã,sore).

Pe lângã informaþia de specia-litate, orice pasionat de scriiturãare ocazia sã observe evoluþiastilisticã, conturarea ºi afirmareatot mai sigurã a teoriei lingvisti-

ec

turi

ec

turi

ec

turi

Revista germanã Literaturen(nr.5 / 2009) prezintã o interesan-tã retrospectivã a ultimului secol,începând cu anul 1909. Citim ºiun interviu interesant cu PeterSloterdijk, care vorbeºte despre„desfiinþarea religiilor”, despreviaþa ca „tabãrã de antrenament”,despre atmosfera de prãbuºire delume care existã în SUA. De ase-menea, existã în acest numãr alrevistei ºi o recenzie a cãrþii luiDan Lungu Die rote Babuschka(Sunt o babã comunistã), vari-anta în germanã apãrând la edi-tura austriacã Residenz, în tradu-cerea lui Jan Cornelius.

Primul numãr pe anul 2009 alrevistei Spiegelungen, editatã decãtre IKGS München, are în prim-plan relaþiile scriitorilor de limbãgermanã din România cu Securi-

tatea. Stefan Sienerth scrie unarticol bine documentat desprePaul Schuster ºi urmãrirea sa ºi aprietenilor sãi de cãtre serviciilesecrete române. Georg Herbstritt,un cercetãtor al arhivelor STASI,se implicã ºi în descifrarea relaþii-lor sinuoase ale germanilor dinRomânia cu Securitatea, scriinddespre ceva ce exista doar în min-tea organelor de siguranþã: „Gru-pul de la Cluj”. Conform Securi-tãþii, era vorba despre un gruppericulos, cu rol destabilizator laadresa statului român. În realita-te nu exista aºa ceva, ci doar câþi-va intelectuali de calibru (Mi-chael Markel, Peter Motzan, Bri-gitte Tontsch, Bernd Kolf ºi FranzHodjak), uniþi prin preocupãricomune ºi o gândire liberã, fireas-cã, dar care, în ochii autoritãþilorvremii, deveneau tocmai prinaceasta sancþionabili. (CD)

EDUCAÞIE MUZICALÃZiarele montrealeze apãrute

vineri, 22 mai, au considerat pre-zenþa dirijorului Kent Nagano,

ocheanul întorsocheanul întorsdirector artistic al Orchestrei Sim-fonice din Montreal (OSM), ºi amembrilor reputatului ansamblumuzical, în mijlocul elevilor de laªcoala Saint-Vincent-Marie, uneveniment demn de prima pagi-nã. A fost interpretatã, cu acestprilej, într-un spaþiu neconvenþi-onal, „Uvertura lui Harry Potter”,pe o temã din banda sonorã adesenului animat Familia Sim-pson, veritabil transfer de ener-gii fecunde în sufletele tinerilorascultãtori. Cine are urechi deauzit…

APÃ ªI CIRCMedia din întreaga lume a di-

fuzat ºtirea potrivit cãreia fonda-torul celebrului circ Soleil, GuyLaliberté, se va afla timp de 12zile pe Staþiunea spaþialã interna-tionalã, alãturi de doi cosmo-nauþi, un rus ºi un american, laînceputul lunii octombrie. Ceeace atrage atenþia este faptul cã„misiunea” multimilionarului ca-nadian, definitã drept „socialã ºipoeticã”, are în intenþie pregãti-

rea unui eveniment de naturã cre-ativã.

Dacã sintagma lui Juvenal,panem et circenses, a fãcut ca-rierã denunþând diversiunea hra-nei ºi a divertismentului ca mij-loace de manipulare a maselor, încazul de faþã, Guy Laliberté îºiasociazã un poet pentru a da via-þã spectacolului, de anvergurãplanetarã, pe tema „Apã pentrutoþi, toþi pentru apã”. Mai viru-lentã decât criza alimentarã, scã-derea drasticã a resurselor de apãºi consecinþele ei catastrofale facdin temerara aventurã a turistu-lui cosmic un „numãr” senzaþio-nal, chiar dacã deja bãnuit de ipo-crizie.

Remarcabil este apelul la su-portul literar al show-ului preco-nizat: poemul conceput în cola-borare cu Claude Péloquin, ver-surile servind explicit cauzei uma-nitãþii. Întrebarea „la ce bun poe-zia în vremuri… de crizã” îºi gã-seºte, iatã, un rãspuns funcþio-nal. (CMP)

ce care înrãmeazã fiecare articolsau studiu.

P.S. Un reproº editorului: pa-gini albe întrerup lectura! ªi nucred cã intenþia este metaforicã,de a aminti astfel de perioadele

neatestate ale limbii române saude „valul” lui Martinet, ce des-parte perioadele de stabilitatelingvisticã ºi ilustreazã concep-tul discontinuitãþii!

nnnnn Alina Gioroceanu



Dupã niºte ani, în carefiecare dintre noi amtot amuºinat ºi exersat

în grade diferite – de la timid pânãla haotic – ceea ce numim gene-ric libertate, iatã cã, instinctiv,manifestãm o profundã admira-þie, pentru cei care au avut nevo-ia ºi mai ales curajul, sã smulgãacest „statut” înaintea noastrã.Emigrarea (fuga), cãutarea unuialt spaþiu mai deschis, mai tole-rant decât cel natal, dar infinit maistrãin, a fost o evadare pentrumulþi dintre cei care au îndrãznitsã îºi modeleze destinul dupãcanonul propriei structuri interi-oare.

Un astfel de exemplu este Almaªtefãnescu-Schneider, graficia-nã, nãscutã în 1948 la Sibiu, ab-solventã a Institutului de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu” dinBucureºti, câºtigãtoare a MareluiPremiu Naþional de Graficã, acor-dat în 1978 de cãtre Uniunea Ar-tiºtilor Plastici din România. Cu totacest pedigree deloc de neglijat,Alma ªtefãnescu resimte acutapãsarea unui regim mult preaconstrângãtor ºi reuºeºte sã pã-rãseascã România, un an mai târ-ziu, stabilindu-se definitiv în Ger-mania la DorMãrunt = Dortmund(în traducerea sau, mai degrabã,adaptarea personalã a artistei).

Am început astfel sumara mea„poveste” despre Alma, citind înochii multora dintre cei care au

nnnnn MIHAELA VELEA

primit o asemenea frugalã infor-maþie curiozitatea, dublatã de ex-clamaþia: „...e plecatã din’79...!!!”. Dincolo de aspectulacesta, care o categoriseºte des-tul de vag ºi limitativ ca fiind ar-tistã de origine românã, am cu-noscut-o pe Alma în mai multe„etape”: în prima dintre ele, i-amvãzut lucrãrile download-ate într-un folder; apoi am întâlnit-o peartistã ºi arta creatã de ea, „peviu” la Bucureºti, într-o amplãexpoziþie organizatã la Galeriaetaj 3/4 a Teatrului Naþional Bu-cureºti, de cãtre Muzeul Naþio-nal de Artã Contenporanã în co-laborare cu Galeria KunstArt dinBochum. Înconjuratã de prieteniºi de mulþi dintre colegii de gene-raþie, Alma revenea în spaþiul ar-tistic bucureºtean, la mulþi anidupã prima sa expoziþie persona-

lã, din 1975, la Galateca.Gãsim în catalogul expoziþiei,

alãturi de un discurs critic de datãrecentã al istoricului de artã Eli-sabeth Kessler-Slotta, un foarteactual text critic susþinut de An-drei Pleºu în acelaºi an, al primeipersonale – 1975, text care, aºacum spunea ºi Doina Talmann,reprezentanta Galeriei KunstArt,„nu ºi-a pierdut cu nimic din va-labilitate” ºi din care citez unscurt fragment: „Dispunând deremarcabile virtuozitãþi grafice,Alma ªtefãnescu îºi dezvoltãeseul despre geneza formei în ter-menii unui joc de-a forma, care,în spirit, îl evocã pe Miro. Joculacesta este un abil contrapunctde hazard ºi organizare, de ges-tualism ºi construcþie, de tempe-rament ºi cerebralitate. Suntemconfruntaþi, prin urmare, cu un

A avea doar ºapte ani ºiun palmares de patruexpoziþii personale la

CV este deja o performanþã. Dacãmai adãugãm la aceastã stare delucruri ºi un talent deosebit carese rãsfrânge nu numai în desen,dar ºi în balet ºi muzicã, deja vor-bim de performanþe. Ioana Victo-ria Nedelcu poate sã se bucurede statutul de „artist”.

A debutat anul trecut, în iu-nie, cu o personalã deschisã laBiblioteca Judeþeanã „Aristia ºiAlexandru Aman”. A urmat o pe-rioadã de acumulãri ºi de explo-rare a noi orizonturi artistice, cul-minând cu înscrierea la Liceul deArtã „Marin Sorescu”, în clasa I-a, la secþia muzicã, specialitateavioarã. Anul acesta a expus lu-crãri într-o a doua personalã, înmartie, la Filarmonica „Oltenia”Craiova, apoi, în mai, din nou laBiblioteca Judeþeanã. Aceastãdin urmã expoziþie, intitulatã„Spectacolul culorilor”, a benefi-ciat, la cererea clubului KiwanisInternaþional, ºi de un „bis”, înluna iunie, la Ateneul Român dinBucureºti, unde o lucrare a tine-rei artiste a fost licitatã în scopulunei acþiuni de binefacere.

Principalul atu al Ioanei Victo-ria Nedelcu este, în afarã de ta-lent, ludicul. Artista se joacã de-senând ºi colorând, iar din jocul

cu joaca pe simeze

Ioana Victoria Nedelcu - Sfântul Vasile

montaj de elemente disparate,din care, subteran, deþin conti-nuitatea fluvialã a vieþii înseºi”.

La jumãtatea lunii mai, expozi-þia Almei ªtefãnescu-Schneider –Lume, lume.../ Leute, leute a fostdeschisã în cele 5 saloane de laparterul Muzeului de Artã dinCraiova. Rezultat al unei bunecolaborãri cu Galeria KunstArtdin Bochum, cu care muzeul astabilit deja o legãturã solidã,Lume, lume... a descins cu forþãîn spaþiul expoziþional craiovean.De la primele gravuri din 1975(Aºteptarea, Marele scaun,Odihna), la cele care au primit în1978 Marele Premiu Naþional deGraficã (Simetrie I ºi II, Farfuriacu mãr, Portret, Conversaþie) ºiajungând la cele mai „proaspe-te” creaþii de la sfârºitul anului2008, se simte din plin în aceastã

expoziþie greutatea unei manifes-tãri cu caracter retrospectiv. Esteun traseu artistic bine conturatîncã de la început, un traseu careare în spate ani de studiu intensdublat de o munca laborioasã, untraseu onorant care a avut vigoa-rea sã nu se prãfuiascã ºi sã nuclacheze subit.

Alma a avut curajul, dar ºi for-þa necesarã, unei confruntãri nudoar cu lumea nouã a vestului,dar ºi cu o nouã lume artisticã,mult diferitã ºi mult mai eferves-centã decât cea de aici. Întrebatãaproape obsesiv cât de greu saucât de uºor i-a fost sã pãtrundãîn spaþiul artistic german, artistanu s-a formalizat, nu s-a împãu-nat ºi a rãspuns onest: „Greu?!Foarte greu!”, pentru cã nu estedeloc uºor sã le demonstrezi al-tora – strãini sau concetãþeni –cã eºti bun, poate chiar mai bundecât unii dintre ei. Iar aceastã„lecþie” a muncii ºi a încrederii înpropriile forþe, cred cã este bine-venitã ºi necesarã tuturor celorcare încã se mai iluzioneazã cre-zând/aºteptând ca cineva, unde-va... unde totul este facil, deplinaccesibil... ba chiar frumos orna-mentat pe o tavã imaginarã curâvnite bunãtãþi, îi aºteaptã reve-renþios pentru a le oferi necondi-þionat totul: statut preferenþial,bani, faimã, º.a.m.d. Alma nu s-ajenat sã spunã cã a pãtruns cumult efort printre artiºtii din Ger-mania ºi cã a trebuit sã munceas-cã mult pânã când a reuºit sã con-vingã ºi sã deschidã expoziþii: laMoscova, Havana, Rotterdam,Palermo, Dortmund, Hamburg,Braunschweig, Riga, Geneva,Essen sau Bochum.

Alma ªtefãnescu-Schneider arevenit în România cu frunteasus, ºi folosesc aceastã formula-re încetãþenitã în speranþa cã nuva fi receptatã ca fiind prea de-suetã ori pateticã. Lumea acumu-latã în sufletul artistei ºi transfi-guratã în artã este o lume adeseaobiºnuitã, cotidianã fãrã a fi de-loc banalã, o lume mereu în miº-care, vivace, Pestriþã (aºa cumsunt sugestiv intitulate câtevadin lucrãrile artistei), o lume a oa-menilor care trãiesc experimen-tând ipostaze multiple. Nu aºvrea sã subliniez abuziv ideea deromânisn, înþeles în formã patrio-tardã, pentru cã eu nu vãd nici-decum sechele de românism acu-zat ºi strident în opera Almei ªte-fãnescu-Schneider. Se simte de-sigur în arta Almei ºi dorul ºi rã-dãcinile ºi tot ceea ce formeazãîn timp structura intimã fireascãa unui om. Sunt prezenþi mereuoamenii, legãturile dintre ei, co-municarea esenþialã, dar ºi frus-trarea ori nepuþinþa surprinse înfragmente, sau scene de viaþã deo sensibilitate ºi încãrcãturã apar-te. Lumile Almei ªtefãnescu-Schneider, cea de jos ori cea desus, cea din interior ori cea extra-sã din vizibil, sunt cele care mãfac sã o vãd pe artistã ca pe unom liber ºi puternic, neîncorsetatîn avatarurile propriei sale exis-tenþe.

Am vrut sã o prezint pe Almaîn aceastã dublã ipostazã ca ar-tist complex ºi ca om complex,pentru cã aºa am cunoscut-o eu.Închei cu cuvintele unui cunos-cut artist craiovean (care deaceastã datã va fi totuºi anonim)mãrturisite fãrã nici o urmã deemfazã la vernisajul expoziþiei:„Doamnã, m-aþi îngenunchiat!”.

ei rãmân pe hârtie imagini de omare forþã emoþionalã. În doar unan, tematica ºi modul de aborda-re ale lucrãrilor au suferit schim-bãri profunde, trecând de la te-mele specifice copilãriei (Ursule-þul lacom, Pisoiul serios, Regi-na soarelui, Pãpuºa mea, Katiu-ºa), exuberante ºi explodând deculori, la teme mai grave (Ziua dePaºti, Sfântul Vasile, Maria ºiIsus rãstignit), în care cromaticaeste mai rafinatã, expresivitateadusã la maximum, compoziþia multmai elaboratã în favoarea ideii. Seremarcã de asemenea interesulsãu pentru ideea de peisaj (Mun-tele uriaº, Peisaj de þarã, Cur-cubeu în mare) ºi fascinaþia pen-tru jocul mãºtilor (Mãºti, Mascasupãratã).

Deocamdatã, pictura n-a de-venit o profesiune de credinþã aIoanei Victoria Nedelcu. Ea seîmpleteºte încã armonios cu co-pilãria ei ºi sperãm cã una n-o vaexclude pe cealaltã. Rãmâne caviitorul sã confirme sau nu de-butul fulminant al tinerei artiste.Cert este cã, deocamdatã, cevadin copilãria ºi simþirea Ioanei arãmas marcat pe hârtie, reuºindsã ne transmitã o anume încânta-re ºi fascinaþie, nouã, degustãto-rilor de artã.

nnnnn Viorel Pîrligras

Alma


rte


nnnnn ADRIANA TEODORESCU

povestind subotica

„…piramida de aur a teatru-lui de pãpuºi: imaginaþie, dem-nitate, glorie. Dorinþa teatruluieste alchimia adevãrului ºi aartei. Teatrul de pãpuºi vede în-totdeauna realul, vizibilul.”

(Henryk Jurkowski)

În anul aniversãrii a optzecide ani de la înfiinþarea UNI-MA (organizaþia internaþi-

onalã a marionetiºtilor), Festiva-lului Internaþional al Teatrelorpentru Copii de la Subotica, Ser-bia, ajuns la ediþia cu numãrul 16,a concentrat timp de-o sãptãmâ-nã (17 – 23 mai 2009) talentul, per-sonalitãþile, pasiunea pentru te-atrul de pãpuºi, zâmbetele artiº-tilor ºi invitaþilor de pe aproapetoate continentele. Ca într-o mareºi adevãratã familie, ne recunoaº-tem, ne îmbrãþiºãm ºi ne bucu-rãm unii de alþii – actori, regizori,scenografi, teoreticieni, tehni-cieni, directori de teatre ºi de fes-tivaluri. Aceastã breaslã teatralã,cea a pãpuºarilor, este cu totul ºicu totul specialã. Sunt artiºti deo modestie incredibilã, pe care nupoþi sã nu-i iubeºti. Primesc înrândurile lor pe oricine cu zâm-betul pe buze ºi cu braþele des-chise, dar puþini sunt cei care rã-mân. Pãpuºarii au o demnitateprofesionalã ºi o verticalitate in-dividualã, reminiscenþe ale since-ritãþii copilãriei ºi care le sunt cri-terii de bazã în carierã. I-am între-bat pe câþiva dintre ei cum reu-

ºesc sã-ºi pãstreze, dupã atâþiaani de meserie, prospeþimea ºiplãcerea de a juca. Am primit ace-laºi rãspuns: „Niciodatã nu credcã joc suficient de bine ºi sufi-cient de mult”. „Bine, dar ai obþi-nut premii importante, eºti un ar-tist notoriu!” „Premiile nu suntale mele, sunt ale pãpuºilor…”.La festivitatea de închidere, câº-tigãtorul Marelui Premiu al aces-tei ediþii, Teatrul pentru copii dinBanja Luka (Serbia – Bosnia ºiHerþegovina), i-a mulþumit prindirectorul sãu lui Slobodan Mar-kovic (directorul ºi selecþionerulfestivalului) pentru gestul sãudin anii cumplitului rãzboi princare a oferit scena din Suboticapãpuºarilor bosniaci. Emoþionantºi relevant acest gest ce trans-cende teluricul vieþii ºi intrã înpoveste, acolo de unde cei aleºi,pãpuºarii, ne umplu vieþile cu fru-mos.

Este o altã lume. ªi totuºi, atâtde aproape de noi. O lume careacordã cu adevãrat importanþãformãrii culturale a copiilor, ge-nerând nevoia apariþiei unor ast-fel de festivaluri, unde trupe deelitã ale teatrului de animaþie, nunumai din Europa, sunt onoratesã participe. Din acest motiv, latoate spectacolele, indiferent dedurata lor ºi de limba în care suntjucate, copiii, veniþi cu pãrinþiisau cu clasa, constituie un par-tener echitabil, nu o masã adusãpentru a umple golul sãlii. Ca sãnu mai vorbim despre absenþaprejudecãþii (sufocantã la noi) cãteatrul de pãpuºi este numai pen-tru copii. Teatrul de pãpuºi estepentru toate vârstele.

Reveniþi în micul ºi cochetuloraº, revelaþiile se succed în va-

luri: (re)descoperim un burg(Subotica se aflã aproape de gra-niþa cu Ungaria ºi s-a aflat în stã-pânire habsburgicã) cu o piaþãminunatã, împânzitã de terase,unde, la o cafea sau la o bere (Je-len Pivo, preferata mea!) poþi ur-mãri spectacolele oferite de copiipe scena amplasatã strategic, peuna dintre laturi. Odatã aºezat, nupoþi sã nu admiri primãria – biju-

terie arhitecturalã construitã în-tre anii 1908-1910, cu turnuri ºicreneluri care certificã amprentaaustro-ungarã, unde ceasul mer-ge... nemþeºte ºi care vegheazãvis-à-vis de clãdirea TeatruluiNaþional (a cãrui salã se refacesub ochii noºtri; în trei ani s-aevacuat, dãrâmat ºi ridicat onouã clãdire, pãstrând faþada pri-mei construcþii), forfota unui oraºcivilizat ºi liniºtit.

Eleganþa ºi decenþa pe care lepercepi în viaþa de zi cu zi a Subo-ticei sunt cu atât mai pregnante,cu cât apar evenimentele în urbe.Am participat la câteva dintreacestea. Douã exemple mi se parrelevante. Absolvirea liceului estepentru toþi membrii comunitãþii orealã sãrbãtoare. Toate vitrinelemagazinelor au cel puþin un ta-blou cu fotografiile claselor deabsolvenþi, dar mirarea mea înfaþa lor a fost cu mult întrecutãde paradã! Foºtii elevi defileazãîn spaþiul socio-uman (ãsta e uncitat... civico-urban, prietenii ºtiude ce) însoþiþi de un taraf de alã-muri care combinã Bregovic, cear-daº ºi Ciocârlia româneascã.Hora încinsã în perimetrul pieþeieste plinã de veselie, pasiune ºinaturaleþe. ªi încã nu s-a sfârºit!Mai spre searã grupuri de tineriabsolvenþi, coborâþi parcã dinbasme, frumoºi, eleganþi, freamã-tã de emoþie; se fac fotografii lafântâna (simplã prin rafinament,din ceramicã albastrã, construitãtot la începutul secolului trecut)din piaþã cu familia, rudele, prie-tenii, veniþi pentru a marca ºi asãrbãtori împreunã acest momentimportant din viaþa lor.

ªi în acelaºi generos spaþiununþile sunt un amestec de bu-curie personalã, dar ºi de mân-drie naþionalã: prima maºinã dinalai poartã cu demnitate steagulsârbesc, iar cocardele nuntaºilorsunt un amestec de simboluristrãvechi: o crenguþã de brad în-

fãºuratã cu un ºnur ce reprezintãtot tricolorul. Sârbii sunt recu-noscuþi pentru naþionalismul lor.Excesele sunt explicabile ºi justi-ficate (pânã la un punct, însã!).Dar mândria apartenenþei lor ºirespectul profund pentru speci-ficul ºi tradiþiile poporului rãzbatºi prin aceste obiceiuri.

ªi, ca în fiecare an, Slobodanºi Olivera ne conduc zâmbind laPalic, un parc minunat, ce înglo-beazã, pe lângã lacul de agrementºi nelipsitele jocuri pentru copii(care sunt prezente ºi în centruloraºului!), multe hoteluri, case devacanþã destinate taberelor artis-tice ºi întâlnirilor culturale. Aco-lo ne aºtepta, la un picnic, uncazan uriaº cu gulaº ce fierbea lafoc mic, precedat neapãrat de opalincã de fructe. Dupã ce poftaºi foamea au fost potolite, am ex-plorat împrejurimile. Descopãr unamfiteatru construit din piatrã derâu. Dar finisajele acestei con-strucþii determinã perfecþiunea ei:scena are fosã (tot din piatrã) în-cadratã de douã turnuri cu câteun balcon din fier forjat de undete aºtepþi sã aparã, din momentîn moment, Julieta sã-l strige peRomeo. Bãncile sunt rabatabile,din lemn lãcuit. ªi totul este înca-drat ºi presãrat cu flori, nenumã-rate ºi colorate flori, inclusiv fosaºi balcoanele (ªi iar îmi zboarãgândul acasã, la amfiteatrul dinParcul Romanescu... Ce sã faci?!Defect profesional: spiritul criticnu mã pãrãseºte în nici o împre-jurare!).

Acesta este „contextul” des-fãºurãrii acestui festival care creº-te prin calitate de la an la an, reu-ºind într-o perioadã relativ scur-tã – în comparaþie cu eternitatea...– sã se impunã definitiv în gale-ria celor mai importante competi-þii ale teatrelor de pãpuºi din lume.De exemplu, spectacole premiatela festivalul de la Kragujevac, totîn Serbia, nici n-au intrat în dis-cuþie pentru premiile de la Subo-tica. Iar criteriile competiþiei aufost numai calitatea ºi valoarea(asta certificã „vocala” GAG-ului,membru al juriului, alãturi de re-gizorul rus Evgheni Ibrahimov –câºtigãtor al Marelui Premiu în2008 la Subotica ºi de scriitorulsârb Ljubivoje Rsumovic, prietencu Nichita Stãnescu ºi MarinSorescu). Ediþia din acest an afestivalului a fost dominatã despectacole bazate pe poveºti na-þionale, pe tradiþii ºi folclor. At-mosfera creatã de aceste specta-cole ne-a (re)amintit tuturor cãvenim de undeva ºi cã avem deîmpãrtãºit atâtea lucruri frumoa-se cu ruºii din Abakan sau cu ceidin Penza, cu ucrainienii din Uj-gorod (care au folosit în specta-coul lor melodii populare româ-neºti! Mãgulitor ºi emoþionant!),cu sârbii din Banja Luka sau slo-vacii din Kosice, cu cehii dinPlzen sau carismaticul japonez,cu spanioli, francezi, israelieni,macedoneni… Iar privilegiul dea vedea o expoziþie „Obrazþov”(Serghei Obrazþov a fost unul din-tre cei mai importanþi pãpuºari ailumii, iar muzeul care azi îi poartãnumele are peste patru mii depãpuºi, n.r.) ºi de a împãrtãºi cuceilalþi fericirea, poate unicã, dea atinge celebrele pãpuºi createºi mânuite de marele artist au con-stituit o garanþie a rolului pe careteatrul de pãpuºi îl are pentrusufletul nostru de copii…

Hvala lepo, Subotica! (mulþu-mesc frumos, Subotica!, n.r.)

Regulamentulconcursului

Organizarea concursuluiSub patronajul Primãriei ºi

Consiliului Local Municipal Cra-iova, Asociaþia „CRAIOVA CON-DUCTING ART” organizeazãacest concurs, cu periodicitateanualã, în colaborare cu Minis-terul Culturii ºi Cultelor, Consi-liul Judeþean Dolj, Filarmonica„Oltenia” ºi Teatrul Liric „ElenaTeodorini” din Craiova.

Concursul va avea loc la se-diul Filarmonicii „Oltenia” (etape-le I, semifinalã ºi finalã) ºi la Tea-trul Liric (etapa a II-a). Publiculare acces liber la toate etapeleconcursului, în limita locurilordisponibile.

Repertoriul de concursEtapa I:l J.TURINA - La Oracion del

torero (Editura TRITO,SL Barce-lona,e-mail:[email protected] -tel.(+34)933426175 ºi fax(+34)933022670

l P.CONSTANTINESCU-Concert pentru orchestrã de coar-de (Editura Muzicalã Bucureºti,e-mail:[email protected],

tel+fax (+40)(0)3129867

Etapa a II-a:l C.M. WEBER - Uvertura

„Oberon”l P.MASCAGNI - Scena finalã

din opera „CAVALLERIA RUS-TICANA” (soliºti, cor ºi orches-trã)

Etapele Semifinalã ºi Finalã:l F. LISZT - Preludiilel G. ENESCU - Rapsodia ro-

mânã nr. 1l I. STRAVINSKI - Suita „Pa-

sãrea de foc” (1919)l J. BRAHMS - Simfonia nr. 4

Înscrieri ºi admitereÎnscrierile se fac pânã la data

de 15 august 2009; candidaþiiadmiºi (în numãr maxim de 32) vorfi anunþaþi pânã la 1 septembrie2009.

PremiiJuriul are latitudinea de a de-

cerna sau nu urmãtoarele premiifinaliºtilor:

Câºtigãtorului concursuluiMarele Premiu „CRAIOVA” 2009- Patru concerte în România +2.500 Euro

Concursul internaþional de dirijat orchestrã

ediþia inauguralã21-26 septembrie 2009

Craiova - 2009

Premiul 2 Premiul „OLTE-NIA” 2009 - Trei concerte în Ro-mânia + 2.000 Euro

Premiul 3 Premiul „Octav Cal-leya” 2009 - Douã concerte înRomânia + 1.500 Euro

Premiul 4 Premiul „Speranþei”2009 - Un concert în România +1.000 Euro

JuriulVa fi format din ºapte membri

– importante personalitãþi dirijo-rale ºi artistice de pe plan inter-naþional ºi din România. Preºe-dintele juriului – maestrul OctavCalleya..

Adresele concursuluil Adresa electronicã (e-mail):

[email protected] Formularul de înscriere:www.conductingartcraiova.ro

Concursul beneficiazã de spri-jinul logistic al orchestrei simfo-nice a Filarmonicii „Oltenia”, or-chestrei, corului ºi soliºtilor Tea-trului Liric „Elena Teodorini”, or-chestrei de camerã „CRAIOVAVIRTUOSI”

rte

„Don Juan”, Muzeul Obraztoy


Câþi dintre noi am avutocazia de a merge la unspectacol de teatru în

garã? Mai ales internaþional?Pe linia întâi (sau una, în lim-

baj de specialitate) a peronuluigãrii din Craiova, pe 29-30 mai,am avut ocazia sã fim spectatoriiunor altfel de spectacole. Proiec-tul numit „Orient Express”, gân-dit de Convenþia Teatralã Euro-peanã, reface traseul trenului cuacelaºi nume, dar de data aceas-ta cu scop teatral. Trenul a por-nit din Ankara, având opriri înRomânia, Serbia, Croaþia, Slova-cia, Germania.

Teatrul românesc este repre-zentat de trupa craioveanã carejoacã piesa „Occident Express”de Matei Viºniec, în regia lui Ale-xandru Boureanu. Cu toate cãaºteptãrile sunt mari, rezultatuleste destul de slab. Legãturasemnificaþiilor nu a fost foarteclarã, aºa cã spectatorul a ieºitbulversat: Oare toþi suntem aºa?Oare nu avem ºi noi ceva bun?În caietul-program aflãm cã, defapt, „scenele prezentate de aces-te personaje par cliºee ale vieþiicotidiene”. Realitatea, mizeria,invidia, prostituþia ne invadeazã,este adevãrat. Dar chiar trebuiesã le vedem peste tot? Mai avemnevoie ºi de frumos! „România-Mizerie” este deja un cliºeu atâtde frecvent folosit de artiºtii con-temporani, încât s-a tocit, ca sãrecurg la un eufemism.

În ceea ce priveºte evoluþiaactorilor, jocul a fost destul deinexpresiv ºi previzibil. RalucaPãun, o actriþã cu merite deose-bite, are parte de aceleaºi ºi ace-leaºi roluri (femeia grasã, neferi-citã). Geni Macsim a încântat dinnou prin calitãþile sale muzicale,în timp ce Adela Minae a fost ex-cesiv de ludicã. Cu toate aces-tea, s-a observat cum actorii aumizat destul de mult ºi pe impro-vizaþie. Dragoº Mãceºanu ºiMarian Politic s-au apropiat celmai mult de public, iar ªtefanMirea a reuºit sã intre în pieleapersonajului într-un mod naturalºi dezinvolt.

În aceeaºi searã am avut parteºi de un spectacol turcesc. „Ex-press” de ªirin Aktemur Toparakeste o piesã cu mizã pe melanco-lie, având la bazã poveºtile cãlã-torilor, cu inserþii muzicale. Regi-zatã de Mustafa ºi ÖvülAvkiran,reprezentaþia actorilor turci a pusaccentul pe nostalgia cãlãtorului.Spectacolul a rezonat prin melo-dicitatea specific turceascã, prinpoveºtile romanþioase, uºor idi-lice. Prin geamantanele îngrãmã-dite în vagon, decorul exprimaaglomeraþie apãsãtoare. Prezen-þa actoriceascã a fost una dintrecele mai inspirate. Actriþele fru-moase, delicate, au reuºit sã cre-eze emoþie, actorii au implicatpublicul într-o atmosferã sublimã.Turcii ne-au oferit cadrul teatralaºteptat, ne-au dat o lecþie: tea-trul este teatru, nu conteazã undee jucat ºi cui îi este destinat. Dupãreprezentaþia orientalã am crezutdin nou în frumuseþea teatralã,spectacol fascinant, chiar dacãeste jucat într-o garã, pentru unpublic divers.

La teatru? La circ?

Dupã spectacolul româ-nilor ºi al turcilor a ur-mat cel al nemþilor. Ei

au intrat în joc, în cea de-a doua

teatrul din garã

zi a evenimentului, cu piesa „80de zile, 80 de nopþi” de SoerenVoima. Teatrul din Stuttgart s-aalãturat proiectului „Orient Ex-press” pentru a continua seria,lansatã în 2006, de manifestãriteatrale cu numele „Cumpãram!”.

Piesa a fost bine primitã depublic. Personajul principal esteun ursuleþ de pluº care treceprintr-o serie de peripeþii. Ai spu-ne cã eºti, iniþial, la un teatru pen-tru copii, dar ideea este mult maiprofundã. Personajul de pluºpreia toate trãsãturile umane. Im-portant ºi inedit este faptul cãeroul e o jucãrie care are un scopdobândirea libertãþii prin gãsireaunui stãpân, unui iubitor de ju-cãrii de pluº. Paradoxal ºi adevã-rat! Piesa pune multe semne deîntrebare asupra libertãþii, asupraiubirii. Nu putem sã nu remarcãmabordarea parodicã a elemente-lor româneºti. Povestea pleacã dela producerea jucãriei într-o fa-bricã româneascã pentru piaþagermanã.

Decorul pare destul de simpluiniþial, cutii de carton, însã prinschimbarea scenelor se schimbãºi el. Descoperim astfel, cãlãtoriaursuleþului ºi a prietenului sãu,tigrul, prin diferite oraºe: Anka-ra, Craiova, Timiºoara, Novi Sad

Ora 16:30. Cãldurã infer-nalã. Cãutam un locumbros când deodatã

mã trezeºte din starea de toropea-lã telefonul mobil: „Mergem laCetate!” La Cetate sã fie! Pleca-rea s-a fãcut din faþa HoteluluiJiu, la orele 17, cu douã autocarepuse la dispoziþia celor care aubeneficiat de invitaþie, singuracare condiþiona intrarea în raiuldunãrean. Copleºiþi de cãldurã ºide lipsa aerului condiþionat, amsuportat cu stoicism un drumcare a durat aproape douã ore.Ajunºi la conac, gazdele ne-auîntâmpinat cu mult râvnita apãmineralã. Ne-am potolit setea, darni s-a deschis apetitul pentruculturã. Cel puþin aºa se citea pefeþele cãlãtorilor nerãbdãtori sãînceapã spectacolul.

Ora 19:30. Mircea Dinescuanunþã din talangã începerea spec-tacolului. Ne-am îndreptat cu toþiispre locul în care am fost martoriiunei aºa-zise uniuni japono-dunã-rene bazate pe culturã. Seara a în-ceput cu o apariþie aproape poeti-cã: niºte copilaºi care împãrþeauspectatorilor micile lor creaþii –evantaie de hârtie.

Spectacolul s-a deschis cupiesa „Frumos ca dracu”, inter-pretatã într-o notã comicã de ac-tori niponi, ºi s-a continuat cu unfilm de scurt metraj în care amurmãrit evoluþia mimului elveþian– Dimitri. Deliciul spectacoluluia fost reprezentaþia actorului ºiteoreticianului experimentalistAlessandro Marchetti care ºi-ajucat rolul dupã dictonul „com-media dell’arte e la vitta” ºi reci-proca acesteia „la vitta e comme-dia dell’arte”. Folosindu-se demãºti, una mai haioasã decât cea-

ultimii mohicani dincetatea Culturii

laltã, actorul a creat personaje cudestine proprii, fiecare mascãdezvãluind o poveste de viaþã.Astfel, actorul a construit în faþanoastrã o piramidã iluzorie socio-culturalã pe care a aºezat toateaceste mãºti: Pantalone – om alstatului aºezat în vârful pirami-dei, il Capitano, întruchipândputerea militarã, il Doctore, repre-zentând treapta ºtiinþei ºi mascapoporului, cel care susþine ºi su-portã pe umeri vârful piramidei.

Partea a doua a fost animatãde piesa „Trei ceºcuþe de sake”,o adaptare ineditã a unei pieseclasice din repertoriul Commediadell’Arte. Trei peþitori care se în-trec pentru a cuceri mâna unei ti-nere vãduve care-ºi cautã un soþ– iatã pe scurt povestea. Accen-tul nu s-a pus însã pe jocul descenã în sine cât pe simboluri careaparþin tradiþiei si credinþei loca-le. Viitoarea mireasã pune o con-diþie pretendenþilor ei: darul denuntã ºi confruntarea cu cei doifrati Onitaro (Dracul) ºi Akujiro(Rãul). Spre amuzamentul publi-cului cei trei peþitori dãruiesc ti-nerei doamne acelaºi cadou: unpahar de sake frumos împãturitîn eºarfe a cãror nuanþã alternea-zã de la verde deschis, verde în-chis, albastru, pânã la purpuriuºi roºu. În tradiþia orientalã cu-loarea are o foarte mare impor-tanþã. Verdele este culoarea ferti-litãþii ºi exprimã naºterea ºi echi-librul, locul unde a pãtruns viaþa.Verdele închis este asociat matu-ritãþii, iar cel deschis aparþine uneirenaºteri, tinereþii ºi creºterii.Aspectele negative ale culoriisunt asociate cu invidia ºi sila.Ultima ceºcuþã de sake este unrezumat al simbolisticii culorilor.Verdele intrã cu roºul într-un jocsimbolic de alternanþe care dez-voltã caracteristici duale.

Ceea ce probabil i-a descura-jat pe cunoscãtorii de teatru, darºi pe consumatorii de astfel degen de cultura a fost lipsa aproa-pe totalã a decorului. Însã acestaspect nu a fost decât un pluspentru actorii care au reuºit sãtransmitã un mesaj foarte impor-tant: actorul este scena însãºi.Scopul lor a fost acela de a punepe scenã simbolul ºi nu persona-jul în sine.

Spectacolul s-a încheiat cu unscurt documentar despre proiec-tul 3 G: „The three greats ”. Pro-iectul în sine este o ocazie unicãde a întâlni trei generaþii ºi treiºcoli diferite de comedie, Kyo-gen-ul japonez, Commediadell’Arte italianã ºi mima. Dupãmãrturisirea lui A. Marchetti, pro-iectul nu înseamnã trei piese di-ferite ci constituie un întreg. Celedouã culturi – italiana ºi japone-zã – s-au îmbrãþiºat pe scenaportului dunãrean ca ºi cum ar fifost ultimii mohicani din lumeamimilor.

Dupã cele douã ore în care amîncercat sã acumulãm energie...culturalã, am pãstrat acest mesajde la actorii de peste mãri ºi þãri:omul/ actorul trebuie sã fie în cen-trul scenei. Numai acest jucãtorpoate cuceri oricând marea Ceta-te a Culturii ºi Portul Cultural(de la) Cetate.

nnnnn Luiza Mitu

etc. Mai mult, jocul actoricescîntregeºte complexitatea piesei,din distribuþie fãcând parte: Do-rothea Arnold, Hannes Benecke,Jan Krauter, Markus Lerch, Os-car Olivo, Claudia Renner, Mi-chael Stiller. Felicitãm reprezen-taþia ursuleþului Teddy, actorulreuºind sã transmitã emoþia, trãi-rea, nefericirea jucãrioarei. În ace-laºi registru, aplaudãm jocul ti-grului de pluº, în rolul lui OscarOlivo, pentru expresivitate ºi na-turaleþe. Cele douã actriþe: Doro-thea Arnold ºi Claudia Renner aureuºit o trecere de la personajelebanale la cele complexe (gunoie-ra perversã, doamna distinsã, fe-meia comunã º.a). Jan Krauter,Markus Lerch, Michael Stiller seînscriu pe linia semnificativã pen-tru un rol bine jucat.

Trebuie semnalat ºi participa-rea unui public numeros alcãtuitdin cele mai diverse categorii.Unii dintre spectatori se tot în-trebau dacã e circ, dacã se daubomboane, ciocolatã. Credem cãavem nevoie de astfel de mani-festãri culturale, oamenii au ne-voie de teatru, de poveste, de aface diferenþele dintre teatru ºicirc (eufemistic vorbind).

nnnnn Adina Mocanu

Pe data de 2 iunie TeatrulColibri a împlinit 60 deani. Numit iniþial simplu

Teatrul de Pãpuºi, el ºi-a începutactivitatea ca secþie a Naþionalu-lui craiovean, pentru ca în anul1956 sã devinã teatru indepen-dent. Meritul de a fi pus primapiatrã îi revine lui Horia Davides-cu, ajutat de o echipã de amatori,apoi de câþiva tineri figuranþi aitrupei Naþionalului craiovean.Pasul spre performanþa artisticãeste realizat odatã cu angajareascenografului Eustaþiu Gregori-an. Începe astfel un drum marcatde participãri la festivaluri naþio-nale ºi internaþionale, unde pã-puºarii români s-au impus. Tea-trul de Pãpuºi a fermecat inimilemultor generaþii de copii, fãurin-du-ºi un cod de creaþie proprie,am spune chiar o marcã „Colibri”.

La sãrbãtoarea noastrã ne-aufost alãturi prieteni de aproape ºide departe. A fost între noi Direc-torul fondator al teatrului, HoriaDavidescu, un suflet de copil lacei aproape 89 de ani, ºi mulþi alþicopii mari ºi mici, între care ºi ar-tiºtii de la Teatrul Patilon – Mon-tana, Bulgaria, prietenii de ani de

zile ai Teatrului Colibri, care ne-aubucurat cu spectacolul „De cesunã clopoþelul”, în regia luiTodor Valov. Au fost ºi copiii-pic-tori de la Izbiceni, însoþiþi de pro-fesorul lor, Robert Kuttesch, ºefulAtelierului de picturã de la ªcoala„Grigore Riosanu”, iar expoziþia pecare ei au deschis-o în holul Tea-trului Liric „Elena Teodorini” a fosto adevãratã explozie de culoareºi fantezie.

Teatrul Colibri.60 de ani de la înfiinþare

teatrul din garã

ªi a fost anul 60 al TeatruluiColibri Craiova, aceastã fabricãde vise ºi am mulþumit tuturorcelor care au pus o cãrãmidã aicisau mai mult de atât, sufletul ºiviaþa lor.

nnnnn Doina BerceanuDirector Teatrul Colibri

Craiova

rte


strada Traian Demetrescu, nr.31. Casã de culturã

Pe 1 iunie 2009, s-a lan-sat la Casa de Culturã„Traian Demetrescu”

volumul Cu cãruþa prin demo-craþia româneascã de MarcelRãduþ Seliºte (Editura de Sud,Craiova, 2009). Autorul este in-spector eparhial în cadrul Mitro-poliei Olteniei, arhiepiscopia Cra-iovei. A fost implicat, în calitatede coordonator, în diverse pro-grame ale Fundaþiei pentru Tine-ret Dolj. Cartea sa este punereala un loc a tabeletelor pe care le-ascris ºi le-a publicat în „Gazetade Olt” ºi în „Gazeta de Sud” înperioada 2004-2008. În „Cuvân-tul înainte”, Cristian Pârvulescuîl plaseazã pe tânãrul autor în fi-liaþa lui Titu Maiorescu ºi obser-vã: „De multe ori în articolele saleMarcel Rãduþ lasã sã se înþelea-gã cã spaþiul politic, ºi datoritã(sic!) influenþei sale nefaste ºi

textul ºi furia

Rãsplata zeilor pentruofrandele aduse Tha-liei în stagiunea care se

încheie la Naþionalul craioveaneste readucerea, de peste mii deani, a Odiseei homeriene, poves-titã aºa cum presupunem toþi,adicã de fiecare datã altfel. Pen-tru cã textele tipãrite pânã acumale celebrei aventuri a lui Odiseusunt perspective ale poveºtii atri-buite (zic unii) lui Homer, regizo-rul englez Tim Carroll propune înanul de graþie 2009 o repovestirecare, cu siguranþã, va face sãlipline ºi deliciul spectatorilor. Cele24 de cânturi sunt rezumate ºiaºezate în scenã printr-un meca-nism asemenea cubului Rubik,mecanism în care matematica, darºi hazardul sunt pilonii eºafoda-jului acestui spectacol. Specta-torii sunt asimilaþi poveºtii pen-tru cã, aºa cum ºtim (sau aflãmabia acum), cu toþii suntem Odi-seu sau Penelopa, Circe sau Te-lemah. Cu toþii suntem sprijiniþisau împiedicaþi în trecerea noas-trã terestrã de Athena, Zeus ºi,fatidic, Hades (oricum i-ar numiastãzi religiile contemporane).Aºa cã gestul de a îmbia privito-rul la participarea efectivã în po-veste prin extragerea ciobului deceramicã, determinant în evolu-þia spectacolului, este unul ab-solut firesc. Pentru cã oameniisunt la fel în orice timp.

Din multitudinea mijloacelorteatrale folosite în spectacoleleinspirate de mitologia greacã, TimCarroll îºi alege cele mai simple,ºi de aceea expresive, instrumen-te: bastoane, cercuri, mãºti, esen-þializând în mod benefic pentruvremurile noastre o acþiune ce seîntinde pe parcursul a douãzecide ani. Eliminând excesele, efu-ziunile sentimentale, teatralismulieftin ºi desuet, cei unsprezecetineri rapsozi din distribuþie sededau la joacã, ajungând pe ne-simþite la joc – formã superioarãa ludicului, conturând cu acura-teþe un dialog narativ al perso-najelor ºi persoanelor care le în-truchipeazã. Jocul este conven-þie. Teatrul este convenþie. Adri-an Andone, Monica Ardeleanu,Cãtãlin Bãicuº, Gina Cãlinoiu,ªtefan Cepoi, Iulia Colan, Geor-ge-Albert Costea, Anca Dinu,Vlad Drãgulescu, Romaniþa Io-nescu ºi Angel Rababoc formea-zã o echipã în care comunicarea,

disponibilitatea de a improviza ºiplãcerea jocului sunt numitoriicomuni ai reuºitei fiecãrei repre-zentaþii, de fiecare datã alta. Cuun strop de distanþare brechtia-nã, multã prospeþime, improviza-þie ºi surprize pentru spectatori –convenþia este transparentã ºiasumatã atât de protagoniºtii depe scenã, cât ºi de cei din salã.

Decorul discret ºi funcþionalpoartã semnãtura lui Puiu Ante-mir, iar costumele neutre, cu sim-boluri ale vremurilor strãvechisunt create de Lia Dogaru. La felde discretã, dar insolitã (ca de fie-care datã!) este ºi „coloana so-norã” semnatã de maestrul IosifHerþea – onomatopee, sunete ale

Deºi am plecat la Albacu numeroase temeri,având varii experienþe

de colocvii scriitoriceºti ºi uni-versitare, trebuie sã vã spun dela bun început cã ediþia de anulacesta a Colocviului TinerilorScriitori a fost o reuºitã. A fost odemonstraþie despre cum institu-þii publice ºi organizaþii neguver-namentale pot colabora cu suc-ces, despre cum un eveniment sepoate organiza minuþios, în celemai mici detalii, despre cum sã va-lorifici maximal discuþiile purtate(toate secþiunile colocviului aufost înregistrate audio ºi video),despre cum sã oferi o informareprealabilã ºi feed-back în legãtu-rã cu un eveniment (vezi blogulhttp://colocviu2009.wordpres-s.com, bine construit ºi bine în-treþinut).

Co-organizatorii proiectuluiau fost Consiliul Judeþean Alba,Uniunea Scriitorilor din România– filiala Alba-Hunedoara ºi Bi-blioteca Judeþeanã „Lucian Bla-ga” din Alba-Iulia. Echipa de or-ganizare, formatã din ClaudiuKomartin, un Cristian, CosminCiotloº ºi Smaranda ªchiopu, avenit cu propuneri interesante deteme de discuþie, astfel încât mai

toatã lumea a gãsit un subiect peplacul sãu prin intermediul cãru-ia sã interacþioneze cu ceilalþi.Discuþiile s-au desfãºurat pe sec-þiuni, fiecare cu câte trei teme îndezbatere: la poezie: Cum ajun-gem la festivalurile literare eu-ropene?, Drepturi de autor, Iden-titatea pe net – clonele întrepoliticã de promovare ºi „pãcã-leala” sistemului, la prozã / cri-ticã ºi istorie literarã: Traduceriºi traducãtori, Literatura româ-nã între iluzii ºi plagiat / Câtajutã internetul proza?, Cât deprezente sunt romanele actua-le?, la media / jurnalism: Jur-nalismul cultural ca alternati-vã a criticii literare, Lecturapublicã – semn al normalitãþii,Premiile literare. Vineri seara ti-nerii scriitori au fost invitaþi laBiblioteca Judeþeanã „LucianBlaga”, unde au fãcut donaþii dinvolumele personale, precum ºicâteva exemplare ale revistelorculturale la care unii participanþisunt redactori. Sâmbãtã diminea-þa au avut loc lecturile publice ºiprezentãrile de reviste, la AulaMagna a Universitãþii „1 Decem-brie 1918”, în faþa unui public for-mat în marea majoritate din parti-cipanþii la colocviu, din pãcate.

Nota distinctivã a acestei edi-þii ºi reþeta sa de succes poartãun singur nume: seriozitate. Înprimul rând, seriozitatea organi-zatorilor, care n-au presupus, cumse mai obiºnuieºte pe ici, pe colo,cã totul va merge bine de la sine,ci s-au strãduit ca programul sãfie bine stabilit, iar apoi respec-tat. Apoi, seriozitatea moderato-rilor, care (cel puþin la secþiunileunde am fost eu prezentã) n-auîncurajat bãtutul câmpilor, s-auþinut strict de teme (în fine, în ma-rea parte a timpului ºi la îndem-nurile repetate ale lui Cosmin Cio-tloº...), au dat cuvântul ºi celorde-o pãrere, ºi celor de alta, iar lafinal au avut grijã sã extragã ºicâte o concluzie. ªi, în fine, lu-crul cel mai plãcut surprinzãtor,seriozitatea participanþilor, careau pãstrat chiar ºi polemicile înlimitele decenþei, discuþia de lafinal, purtatã sub genericul De cee bine/ rãu sã intri în USR? fiindpoate cea mai utilã ºi mai plinã deidei din cadrul colocviului. Dacãe sã mã întrebaþi pe mine, cred cãtinerii scriitori se... maturizeazã.În sensul bun. Iar dacã unii vãdîn USR o instituþie anchilozatã,„care te îngroapã” (a se citi „îþidã bani de înmormântare”), careface ceva pentru scriitorii ca per-soane în carne ºi oase, dar nu ºipentru ideea de scriitor (RãzvanÞupa, Cosmin Dragomir, OviaHerbert), alþii atrag atenþia cã scri-itorii cei mai valoroºi ai momen-tului sunt membri ai Uniunii ºi seîntreabã: „Dar oare noi meritãmsã intrãm în USR”? (Marin Mã-laicu-Hondrari). Între acestedouã atitudini, e loc de discuþii.

nnnnn Luminiþa Corneanu

comunitatea pe care acesta o ges-tioneazã, iau forme apocaliptice.Dar toatã aceastã strategie dis-cursivã se întrezãreºte speranþaunui nou început” (p. 5).

Marcel Rãduþ Seliºte nu paresã-ºi asume rolul de comentator,de analist. Tot ceea ce pare sãfacã este sã adune semnele uneiRomânii bolnave ºi sã le comuni-ce „la cald” dimpreunã cu stãrilesale de spirit. Noteazã în 17 no-iembrie 2005: „Scriu aceste rân-duri purtând totuºi în mine otristeþe chiar mai mare decât ceaprodusã de mizeria în care vege-tãm. Spune sondajul INSOMARcã 35% dintre români cred cã pes-te un an vor trãi la fel de prost, iar30% cã vor trãi ºi mai prost”(„Greve ºi sondaje”, p. 31). Au-torul nu pare interesat sã convin-gã, nu pare interesat de mijloacede expresivitate. Atunci când i seîntâmplã totuºi sã conoteze, ex-presiile par stângace prin violen-þã, pur accidentale, neatenþii iz-vorâte din exasperare, dintr-o fu-

rie oarbã. Autorul îºi asumã roluldojenitorului faþã de specia poli-ticienilor, sac enervant de rezis-tent la insultele care sar din fie-care rând. Este, credem, o combi-naþie între tinereþea furioasã ºispaþiul tipografic, aºa cum maigãsim, din fericire, în presa ac-tualã, graþie cãrei „tãcuþii” trans-mit ºi ei ceva.

Putem considera acest volumo capsulã în care sunt mostre alenervozitãþii sociale (eufemisticnumitã de diverºi olimpieni „tran-ziþie prelungitã”) care caracteri-zeazã actualitatea noastrã. (XKN)

diverselor obiecte mai mult saumai puþin muzicale, contrapunc-tând momentele de crescendo aletramei.

Acest spectacol este (ºi va fi)pentru cei mai mulþi dintre viitoriispectatori primul pas spre des-coperirea mitologiei antice, dar ºispre teatru. Pentru cã de aici în-cepe teatrul. ªi poate, numai Tha-lia ºtie, va urma o Trilogie anticã,aidoma celei create de Andreiªerban în urmã cu douãzeci deani la Naþionalul bucureºtean, ceva aduce ºi catharsisul peste ceibinecuvântaþi cu dragostea deteatru...

nnnnn Adriana Teodorescu

se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!se poate!(despre Colocviul TinerilorScriitori, numai de bine)

(despre Colocviul TinerilorScriitori, numai de bine)
















rte

Teatrul Naþional „Marin Sorescu” CraiovaODYSSEIA dupã HomerRegia: TIM CARROLLMuzica: IOSIF HERÞEADecoruri: Puiu AntemirCostume: Lia DogaruAsistent regie: Vlad Drãgulescu

joacã / jocpoveste / teatru


„O, în curând se face un an decând a avut loc gâlceava cântã-reþilor, spuse castelanul, fãcusemn unei slugi ºi-i ºopti ceva laureche, sluga se îndepãrtã în ceamai mare grabã, cu plecãciuniadânci ºi repetate, mergând cuspatele, cu faþa mereu îndreptatãcãtre stãpân, fãrã ca, prin labirin-tul de uºi, sã le rateze pe cele care,probabil, îi fuseserã recomanda-te ca fiind unica ieºire, poate ograniþã, care, dacã o treci, e o in-trare ºi, în aceastã þarã îngustã animãnui, se clãtina fundul servi-torului, de teamã sau de bucurie,sau de nedumerire, cine ºtie, omasã miºcãtoare, ca o solie, decare eºti mândru sau de care, înacelaºi timp, te ruºinezi ºi care,aºa tãlmãci bãtrânul, aºa s-ar pu-tea interpreta, în raport cu oricedesfãºurare, a cãrei direcþie nu oinfluenþãm, noi suntem obiecte ºiinfluenþãm desfãºurarea ca ob-iecte. ªi, astfel, pentru moment,sluga dispãru fãrã urmã.

Acest mesaj nerostit, pe câtsuna de confuz ºi de ameninþã-tor, nu i se pãru deloc astfel bã-trânului, spuse, pur ºi simplu, in-credibil, ºi eu am pornit la drumcum am auzit vestea despre re-numita gâlceavã a cântãreþilor.Când cu mâna dreaptã, când cucea stângã, bãtrânul îºi mângâiabarba grea de la ceaþã, galbenãde la tutun, albã de la credinþã ºinecredinþã, lungã asemenea de-pãrtãrilor pe care le lãsase în urmã,îºi privi fix picioarele umflate ºirãnite, care l-au purtat din bles-tem cãtre speranþã, incredibil, re-petã bãtrânul de câteva ori, cuvoce ostenitã, apoi spuse sec, vindin îndepãrtata Transilvanie,drumul a fost lung ºi foarte ane-voios pentru vârsta mea, ºi pelângã asta, am tot întâmpinatgreutãþi la vamã, din cauza lãuteimele, care trebuia reþinutã, deoa-rece ar fi putut conþine suneteneîndrãgite, cum ar fi moarteaeste un prieten credincios carebate la uºã ºi fie intrã, fie estefoarte grãbit ºi spune am vrutdoar sã te vad; de aceea am ajunsabia acum ºi, în timp ce bãtrânulvorbea, îºi lingea sângele de pepicioare ºi se piºa pe rãni ºi,atunci, observã mirarea care sepreschimbã curând în oroare ºicare puse stãpânire pe castelanºi ochii i se mãrirã, ieºi în întâm-pinarea cuvintelor stãpânuluicetãþii, simþindu-se înþeles greºitºi spuse, o þigancã de la care amluat lecþii de cântat, m-a învãþatcã piºatul este cel mai bun leacîmpotriva formãrii puroiului.

Ochii mãriþi ai castelanului seîngustarã ºi, pentru cã stãpânulcetãþii se sãturase de orice expli-caþie pe care, daca dorea, o pu-tea improviza fãrã greutate,adormi ºi avu un vis foarte foartescurt, în care el nu mai era caste-lan ºi frica ºi furia ºi lipsa de pu-tere îl disperaserã, se trezi ºi, întimp ce stãpânul cetãþii dormea,bãtrânul avu o viziune, sunt unobiect, nu-mi rãmâne decât osfoarã întinsã, pe care dansez ºicei care întind sfoara n-ar reuºiniciodatã sa stea pe ea, darãmitesã mai ºi danseze ºi pânã ºi privi-tul de jos la miºcãrile mele, le pro-voacã ameþeli, greaþã ºi le vinesã se piºe.

Da, regretabil, spuse castela-nul când se trezi, dar de ce sun-teþi aici, oþi fi vreo iscoadã ºi cine,da, cine, vã întreb pe dumnea-voastrã, v-a dat voie sã intraþi încetate ºi pentru ce trebuie sã re-gret mereu câte ceva, de exemplu

cã nu pun ca fiecare al doilea paz-nic al cetãþii sã fie decapitat sauatârnat în ºtreang, cãci unul din-tre ei trebuie sã vã fi deschis poar-ta. Domnitorul o pipãi pe unadintre servitoarele, a cãrei princi-palã îndatorire era sã roiascã me-reu în jurul spiritului stãpânuluiºi sã-i intuiascã chiar ºi cea maimicã dorinþã, ca sã liniºteascãspiritul furios, fie el venit din tre-cut sau din viitor ºi, în momentulîn care el nu simþea nicio dorinþã,se simþea trãdat. Sentimentele defericire, cãzu el pe gânduri, suntcrize de slãbiciune ale conºtiin-þei.“

[...]

„La ce bun sã cãdem acum pegânduri, spuse alt prizonier, astanu face moartea mai uºoarã. Vomfi spânzuraþi cu toþii, dar mi-aºdori un preot, care sã nu facã sluj-bã înainte sã mor, ci unul care sã-mi spunã cea mai porcoasã glu-mã, pe care o cunoaºte lumea. Nuºtiu dacã va fi posibil, dar, înain-te de execuþie, ar trebui sã þi seîndeplineascã ultima dorinþã.

Klingsor stãtea într-un colþ,era cu gândul în Transilvania. Îºiacorda lãuta, când se rupse aºaptea coardã. Cum mai cântacum, se întrebã ºi se întoarse însingurãtate, dar acolo erau nu-mai ordine de arestare, care con-damnau pe oricine era singur.

Sunt aºa de norocos cã suntsingur, spuse un prizonier. În sin-gurãtatea mea, nu-mi mai pasã denimic. Aceasta este libertateaabsolutã. Nu trebuie sã fac curteniciunei femei, nu trebuie sã-mifie fricã de nicio lege, nu trebuiesã salut pe nimeni, sã mã duc lacimitir la vreun mort, nu trebuiesã zic nici da, nici nu, sã suflu înlumânãri la ziua mea, n-am nicistãpân, nici slugã, nu existã nicimâine, nici ieri, nu trebuie sã mã-nânc scoici, de care mi-e greaþã,aceasta singurãtate face bine, unzid în care pot sã zgârii semne,care nu sunt destinate cuiva, nutrebuie sã chibzuiesc, sã vizitezprieteni, sã cultiv pãmântul, sãfac plozi care sã mã otrãveascãsau sã mã omoare în bãtaie, ºiînainte de toate, nu întâlnesc vre-un om. Cine a gustat un pic desingurãtate, nu va mai scãpa deea niciodatã, o va cãuta din nou,ca ºi cum ar avea pe bot miere, pecare ai vrea s-o lingi tot timpul.Nu trebuie sã mã gândesc nici lamobilã, nici sã diferenþiez punc-tele cardinale, nu trebuie sã scriuscrisori, sã dau ture în jurul bise-ricii, sã merg în vreo cãlãtorie, purºi simplu nu trebuie sã mai facnimic, decât sã ling aceastã mie-re.

Artistul spuse, bine dar ce fa-cem acum, stãm aºa pânã murimde foame?

Sparge lacãtul, îl rugã stãpâ-nul cetãþii.

Sã mâncãm prizonierii sau eipe noi?

Sparge lacãtul de la uºa tem-niþei.

Atunci când artistul sparselacãtul, se trezi ursul ºi începu sãdanseze ca un nebun, prizonierii,care voiau sã evadeze din temni-þã, când vãzurã ursul, închiserã

gâlceavacântãreþilor

uºa temniþei ºi se împotrivirã li-bertãþii, nu, striga un prizonier,libertatea este o capcanã, carevrea sa ne mãnânce.

Nu, striga stãpânul cetãþii, li-bertatea existã pentru voi, nupentru mine, iar acest urs dansa-tor este cavalerul cu rangul celmai înalt din cetate, împreunã cumine si cu binecuvântarea artis-tului o sã vã numeascã nobili ca-valeri, veþi primi blazoane, pã-mânt, drepturi ºi o soldã cu carevã puteþi cumpãra ºi mai multeblazoane, pãmânt ºi drepturi ºi peprimul care va avea curajul sã iasãdin închisoare ºi sã pãºeascã înlibertate, îl numesc maestru deceremonii.

Îmi cer iertare, spuse artistul,dar deja m-aþi numit pe mine ma-estru de ceremonii.“

[...]

„Da, asta am de gând.Te întorci în Transilvania?Nu.Încotro atunci?Nu ºtiu.Ai cam îmbãtrânit ca sã mai furi

cai.Niciodatã nu eºti îndeajuns de

bãtrân sã resimþi greaþa.Îmi pare rãu cã nu te pot în-

soþi, ai fi avut a dracului nevoiede protecþia mea. Dar mãcar aiavut cinstea sã-l cunoºti perso-nal pe Hermann Întâiul, conte deTuringia, te numeri printre puþi-nii aleºi care au avut aceastasoartã fericitã, aceasta va fi mân-gâierea ta, ce-þi va da putere.

Plângând cu sughiþuri, caste-lanul îl îmbrãþiºã pe Klingsor.Klingsor, iþi urez sã ai noroc, deºiºtiu cã un suflet sincer ca tine nuva avea noroc nicicând, niciun-de. Poþi mãcar lãsa de-o partegreaþa pe care o citesc continuuîn ochii tãi, încã de când te-amcunoscut? Poate de aceea ai fosttot timpul aºa liniºtit ºi resemnatºi cu sânge rece. Dar spune-mi,iþi deschide greaþa un orizont, îþilãrgeºte cunoaºterea?

Da.ªi care ar fi acesta?Greaþa este singura patrie pe

care o cunosc.Klingsor, ai încercat vreodatã

sã gãseºti o altã patrie în afarã degreaþã?

Da, dar cu mult timp în urmã.ªi de ce ai renunþat?N-am renunþat.Cum adicã nu?Greaþa este singura þarã în care

nu existã prizonieri, crime sau rãz-bunare.

ªi asta numeºti tu þarã?Da, mai mult decât atât, greaþa

îþi oferã un alt fel de libertate,ceea ce înseamnã cã, atunci cândte miºti liber, nu trebuie sã te calcipe picioare cu altcineva, ca sã tepoþi miºca liber. Greaþa nu e nici-odatã agresivã. Nimeni nu poateîntrece greaþa în eleganþã ºi în fi-neþea de a sfida lucrurile, fãrã sãle distrugã. Dacã existã un senti-ment care sã cunoascã toleranþape de rost, ºi, prin asta, mã referla închisoare ºi la libertate, aces-ta este greaþa. Greaþa este singu-rul martor care ne însoþeºte de lanaºtere pânã la moarte. Propria

naºtere este o dezamãgire, pecare o înþelegi abia mai târziu, dacão mai înþelegi. Moartea ar puteafi o eliberare, dacã ai scãpa degreaþa propriei naºteri, dar degreaþã nu scapi niciodatã în tota-litate, pentru cã de timpuriu te iagreaþa de a termina cu moartea.Stãpâne, nu vreau sã spun cãgreaþa este o povarã, ba dimpo-trivã, greaþa este un dar, pe careîl primesc recunoscãtor, pentru cãnu ascunde surprize, deºi, dacãmã gândesc mai bine, ar fi timpulºi pentru o surprizã pentru cagreaþa mea sã nu se plictiseascã.Dar surpriza nu va exista nicio-datã, astfel cã trebuie sã trãiesccu greaþa, care nu mã surprinde.

Klingsor, la urma urmei, eºti undrac mai mare ca mine.

Stãpâne, te rog sã nu încercisã clarifici ceva, pentru cã astami-ar reduce din temelii plãcereapentru greaþã.

Klingsor, de ce sãrbãtoreºtigreaþa?

Nici eu nu te-am deranjat petine când þi-ai manifestat puterea.

ªi de ce n-ai fãcut-o? De fri-cã?

Nu. Dar ce-ar fi schimbat asta?Aºa e. Nimic, bineînþeles.Vezi, eºti prins în schimbãri, pe

nnnnn FRANZ HODJAK

Franz Hodjak, poet ºi prozator de expresie germanã estenãscut în 1944 la Sibiu, în România fiind unul dintre ceimai prolifici scriitori de literatura germanã din þara noas-

trã. Licenþiat al Facultãþii de Filozofie din Cluj-Napoca (1970) ºiapoi redactor la Editura „Dacia”, devine membru al Uniunii Scriito-rilor din România, Filiala Sibiu. A tradus în germanã mai ales poezieromânã contemporanã (Ana Blandiana, Adrian Popescu, etc.). În1992 emigreaza în Germania (scriitorul trãieºte la Usingen/ Tau-nus), unde a publicat numeroase volume de versuri, povestiri ºiaforisme. Franz Hodjak este laureat al mai multor premii literare,între care Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976), Premiuloraºului Mannheim (1982), Premiul Andreas Gryphius (1992), Pre-miul Nikolaus Lenau (1996), Premiul onorific Kester Haeusler alDeutsche Schillerstiftung (2005).

Dintre volumele publicate în þarã (versuri, prozã, literaturã pen-tru copii), mai cunoscute sunt Spielraume. Gedichte und Einfalle(1974), Offene briefe (Scrisori deschise, 1976), Þigãri umede ºi dorde cãlãtorie (1980), Flieder in ohr (1983), Der Hund Joho (CâineleJoho, 1985), Luftveranderung (1988). Faptul cã a trãit în douã lumicomplet diferite (România comunistã ºi Germania) îl face sã se sim-tã strãin oriunde s-ar afla, in majoritatea scrierilor sale apãrândmotivul pierderii de þarã.

„Der Sängerstreit“ („Gâlceava cântareþilor) apare sub patrona-jul renumitei editurii Suhrkamp în anul 2000 ca o combinaþie întrepoveste, alegorie si anecdotã istoricã, al cãrui personaj depãºeºtecu uºurinþã repere temporale, greaþa fiind unica lui patrie.

care încerci sã le împiedici printoate mijloacele. Dar eu sunt li-ber în greaþa mea, în care totul ealtfel ºi nu trebuie schimbat ni-mic.

Castelanul îl îmbrãþiºã ºi maistrâns pe Klingsor. Klingsor,spuse el, o sã-mi lipseºti, în min-tea mea o sã se întoarcã o singu-rãtate înfiorãtoare, pe care o cu-nosc încã de dinainte sã fi venittu.

Klingsor se eliberã din îmbrã-þiºarea castelanului ºi coborî aga-le muntele pe care era aºezatãcetatea.

Castelanul puse sã se tragã detrei ori câte douãsprezece salvede tun în onoarea lui Klingsor.

Castelanul stãtea în faþa porþiiºi-i fãcu lui Klingsor mult timp cumâna.

Ceea ce Klingsor nu credeaposibil, se întâmplã. Se întoarseºi-i fãcu ºi el castelanului cu mânapânã când, la urmãtoarea cotitu-rã de drum, pierdu cetatea dinochi“.

Traducere din limbagermanã ºi prezentare:

Daniela Micu ºi CosminDragoste

niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a


La ceasul când oraºele din Nord casca-vor cãtre Pol,ªi omul învingãtor îºi va revãrsa înumbrãtainul de trude

La ceasulla ceasul unui vin indepãrtat ce îºi va filãsat în paharacest iris de tanin în care nopþile se-mpuþineazãîmi voi lepãda credinþapentru patul adânc al rãnilorºi sclipirea privirilor

Voi pleca precum am venitdespuiat de þarãpe lângã o carte-douã un costum vechiºi groaznicul gust al oamenilor

Îi voi fi vândut pe ceilalþi cu bucuriatrãdãtorilor ºi cu dulcea dezonoareºi voi urmãri încetul drum al berzelorÎmi voi hrãni gura din toate limbileVoi învinge capcanele geografieiacesta mânã fermã ce þine între cuteîncruciºarea frontierelor ºiindiferenþa destinuluiLe vedem licãrind în ochii ce le citescîn legãnatul variabil al haltelormâna uºoarã ce bate ºi-ºi serveºtecãrþileºi trece.

ªi voi continua câtvoi avealucruri de numit

Uneori voi regreta vechile încrederiVoi merge atunci în port sã vãd plecândcorãbiisã murmur ceva numesavuroase ca o mânã de curmaleJaurès Renoir-fiul Landru ApollinaireMarty ºi Jo Dassinºi voi scuipa sâmburii spre apus

Altãdatã va fi nostalgia domniilormecanicefemeile ce se deschideauproaspete ca bostanulºi mustind la muscãtura cuþituluiaº fi vrut sã-mi las acolo buzele

Atunci mi se va ivi în ochiprivirea tuturor celor ce au fãcutun prea lung drum pe mareatunci când se întorc

Unde ne sunt meleagurile natalene culcãm în cutii de chibrituriîn buzunarele paltoanelordormitãm mereu în mijlocul istoriilorPrea înalt era cerul prea potrivitã þarane-a plãcut dezordinea drumurilorºi nesiguranþa cuceririlorvalizele lui apa lui de colonie ºi ghiºeelede bagaje din gãriM-am cufundat în bucuriile comunetuturor haimanalelor din lumeaveam doua buze pentru sãrutãri sipentru chiºtoaceun sex pentru dragoste ºi latrinemângâierile plãcute anonimedormitãm mereu în mijlocul istoriilorO pãstraþi-mi cele mai frumoase fetemomentul încã n-a sositdar fi-voi acoperit de gloriecând mã voi întoarcemestecând un sabir de ne-nþelesvoi fi Generalîn fruntea unei armii de insomniio infanterie de ºopârlevoi fi invins Nostalgia Occidentalãvoi fi prãdat cetatea cucilor din norivoi fi îmblânzit rãmãºiþele copilãrieiO pastraþi-mi câinele ce mã varecunoaºtecând mã voi întoarcen-am avut domnia pe care o meritam

Picioarele mã dorce nu mai ºtiu unde sã steaÎmi fãcusem pantofi din ziaram mers toatã noaptea

nnnnn JEAN-BAPTISTE DEMARIGNY

Ziua s-a nãscut nu ºtiu unde am dormitaveam în gurã un stop de nisiprãmãºiþe ale vechilor cuvinte proferatepe altarul decãderii naþiunilorMi-am încins umbra în prafAº fi vrut sã trãiesc un an în fiecare casãO viaþã în cãldura fiecãrei feteam parcurs mai mult de douãzeci de miide kilometri fãrã sã m-oprescam vãzut tristeþea oraºelor-haltão inimi de bãrbaþi nopþi sãlaºurinorocoasevã voi descrie abandonul lucrurilorvântul violent ce-ndoaie siluetele pedrumelectricitatea goalã ºi fumul prãjeliloroprirea rãzleaþã a maºinilor pâineaproastãrãbdarea vãmilormãsura omului pe care îl desfac fiece ziameninþarea armelorfiinþelor somnolente pe care nu le-amcunoscutla toate rãscrucile de drumCe reuºim sã facemVã voi descrie ezitarea între astaDumnezeu ºi restuluitarea ce ameninþã ºi limba prea scurtãºi pãmântul nesigur ce l-am pus înainteanoastrã

Ne-am ridicat oraºele pe nisipcând s-au pornit furtunileam consemnat naºterile ºi durerilepe spatele pachetelor de þigãripe coaja portocalelorºi am tãiat hãrþile cu o linie verdeam dat pe nimic chiriile copilãrieipe profitul companiilor privateNe-am ridicat oraºele pe nisipo anotimp al neîndurãriicasele noastre sunt fãr-de-apãrare nunu erau fãr-de-apãrarecine ar fi prezis eºecuri aºa de clareApoi ne-am nãscut din alte fructe dinalte capitalene-am schimbat numeleam pãstratdoar o ferestrã pentru a hrãni noriîn timp ce þesem peisajele chiar noio lume încâlcitão deºerturibãrcile ne erau prea mici pentru a leîncãpea totulcoagulãri seculareo confuzii ale creaþiei

Iatã-ne în vremea ruinelorÎþi aminteºti de florile dragostei noastresorã a meabuzele-þi sunt pictate

Fiul unei învãþãtoare ºi al unui tipograf, Jean-Baptiste Demarigny s-a nãscutîn Franþa în 1977. O parte din copilãrie ºi-a petrecut-o în Grecia, între plajãºi partidele de fotbal jucate în cartier; tot acolo a scris primele poezii. Din

aceasta experienþã din tinereþe se va forma dubla sa moºtenire, în aceeaºi mãsurãbalcanicã ºi mediteraneanã, care se va dezvolta treptat în anii urmãtori.

În 1996 se înscrie la Sorbona pentru a urma studii de filozofie ºi literaturã. Cupasiune avea sã descopere operele unor autori proveniþi din popoare nevoiaºe:Mohamed Choukri, Jean Genet, Panait Istrati, Mohamed al-Maghut. Este profesorde liceu timp de un an, renunþând apoi la catedrã pentru a se dedica teatrului. Câþivaani locuieºtei în sudul Franþei, unde urmeazã studii de regie, apoi pleacã într-o seriede cãlãtorii, teatrul ºi poezia fiindu-i refugiu.

Trãieºte timp de câteva luni la Sarajevo unde va scrie primul volum de poezii,comunitatea mutã (la communauté muette). În 2006 se stabileºte în Maroc pentrudoi ani, timp în care regizeazã douã spectacole. Înfiinþeazã un teatru popular cu careva face turnee mai ales în oraºele mici ale regatului, de obicei ocolite de companiileteatrale. Scrie al doilea volum de poezii, confuzia latitudinilor (la confusion deslatitudes).

Din noiembrie 2008 locuieºte la Belgrad, unde în iulie pune în scenã un nouspectacol, intitulat unu, virgulã, ºi altele (1,...).

(traducere ºi prezentare de Andreea Bratu)

ziua ºtirbã ca un pieptãn sub eºarfa taºi cetãþile noastre defuncteDin dragoste mi-au rãmas doar rãtãcirileAº vrea sã urmez o femeie pe strãzileînguste ale vechiului cartierAº vreasã repornesc pe mareaº vrea sã mai gãsesc drumul nebunspre bordelcamerele în care îmi spãlam hainelealcoolul clandestin al ramadanului fumulunor Marquises confidenþele bâlbâiteale fetelor obscureNu voi fi niciodatã un om respectabilvezi tuam prea multã aplecare prea multãplãcerepentru a fi iubit ºi urât fãrã mãsurãmi-aº fi dat sufletul hazarduluiºi aº fi pierdut restul la jocNu ºtiu cãlãtoriile ce au fãcut din mineUnde m-a amestecat înclinaþia cãrãrilorbraþele de care m-am agãþaterau oare cele pe care le cãutamnumele ce mi-au fost date cele meritatenimic nu mai ºtiu despre astaDoar cã acolo priveºte ºi posteºte ºirespirãîºi aminteºteo tânãrã prostituatãvisând la trenuri ºi la þãri latine

Lunile ni s-au fãcut þãndãrideasupra valurilor ºi a micilor tristeþiiar vapoarele noastre descãtãrguitese leagãnã absent abandonate în radãToate roþile maºinilortoate incendiiletoþi câinii, ºi remuºcãrileprivirea obscenã a bãtrânilortrezirea cafenelelor într-un doliu deamoniaciatã iatã tot ce amiatã-mi tristeþea ºi iatã-mi poemeleSuntem nãscuþi din ghimpi ºi dinnerãbdarerestul e doar detaliuNu ºtiu cum sã-mi numesc risipirealovesc în pietrele drumurilorînvaþã-mã care mi-e numele pe pãmântadu-mi aminte de ºansa joncþiunilor delimbajeu nu vãd în ele decât mâinile obositeale împletitoarelor de fileteherpesurile marine la care filetele ne-ajungO redeschide aceºti ochiCare ne iau din alte continente ºi ne tragspre mareM-ai fi dus la tatãl tãu ºicu o strângere de mânã ca doi negustorilegaþi de acelaºi târgmi-ar fi dat mâna taºi din mâna ta aº fi primit þara taºi neamul tãu l-aº fi numit neamul meuO învaþã-mã limba ta pentru a o spuneOferã-mi imposibila þarã

Într-o bunã zi am fost regerege al amintirilor meleun popor ºiret ºi delincventce-mi spunea poveºti pentru a mãadormiNu am avut domnia pe care-o meritamasinul mi l-am încredinþat drumurilorSunt un rege tristpãmânturile mele sunt laguneiar urmele celor ce-au coborât de-alungul fluviuluiau dispãrutîn urma ierniiAm mâncat drumurile crãpate de vânt ºide luminãViaþa mea semãna cu seceta din anii rãiCu exodul foametelor ºi cicloanelorCu pocãinþa curvelor în faþa religieiPrafgrãmezi de praf ridicate de vântCântecul indiferent al turturelelordansul gândacilor în noaptea hotelurilorle supravieþuiesc anilorÞara mea copiii meicâte drumuri ºi câte insomniiVã citesc veºtile în ziareVã ºtiu cum jucaþi fotbal seara pe plajã

confuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilorconfuzia latitudinilor


niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Antoine Compagnon în adaptãri...

Documents

Transcript of REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Antoine Compagnon în adaptãri...