www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 8 (238) • 2018 • 16 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Eu

ge

n A

lex

an

dru

Gu

ste

a –

Sc

au

n (

din

ex

po

ziþi

a „

La

ca

ted

rã c

u A

ma

n”,

Mu

zeu

l de

Art

ã C

raio

va

)

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNr.r.r.r.r. 88888 ( ( ( ( (238238238238238))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201818181818

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 / 467 471

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Revistele de

culturã, azi! l 2

MIªCAREA IDEILORHORIA DULVAC 60Coodonator: Nicolae CoandeNicolae COANDE: Domnul H. D. l 3Ionel BUªE: Frumosul ca ordine con-

templativã a entropicului l 3Ion MILITARU: Omagiu pentru prie-

ten l 4Sorin ANTOHI: Regãsiri: un prieten,

o generaþie, un trecut l 4Liviu ANTONESEI: Povestea unei

„mici capodopere” l 5Xenia NEGREA: Pluralitãþi l 5Ion MUNTEANU: Despre discurs ºi

pãrþi, cu metodã l 6Julien CARAGEA: Portretul înconju-

rat de secunde l 6

CRONICA LITERARÃMarian Victor BUCIU: Un roman „to-

tal” poetic (II) l 7

LECTURICosmin DRAGOSTE: „Se miºcã totul

în mine în nopþile mele albe”. Despre ipos-tazele non-liniare ale fiinþei l 8

Adela EFRIM: Debutul poetic al An-cãi ªerban l 8

IN MEMORIAM CONSTANTINNISIPEANU

A.G. SECARÃ: Meditând la moarte(apoeþilor), poate mai frumoasã decât odefiniþie uitatã a Frumuseþii… l 9

LECTURIFelix OFIÞERU: Militãria jos din pod

sau când rãzboiul simplificã stilul l 10Eleanor MIRCEA: A doua naturã a

poeziei l 10Daniela MICU: Poezia tandrelor cãu-

tãri l 11Cornel Mihai UNGUREANU: Bru-

xelles. O pauzã de respiraþie l 11

ARTEGeo FABIAN: Viori celebre – secrete

de sonoritate (I) l 12Alina GIOROCEANU: Virgula ºi com-

plinirile verbale l 12

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Popularitatea su-

pranaturalului în lumea contemporanãl 13

Adrian BODNARU: UNIVversuri l 13

SERPENTINEDan ANGHELESCU: Vintilã Horia:

Poetul ºi Poezia sa l 14

BELETRISTICÃMãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless

(I) l 15

UNIVERSALIAPeter S. BEAGLE: Douã inimi (II). Tra-

ducere din englezã de Roxana Ilie l 16

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Lumea se schimbã, indiferent devoinþa noastrã. Imaginea ei, apa-rent paradoxalã, ne contrariazã,

cãci nu putem descifra, cum ne-am dori,sensul în care merge, modelat de atâteaforþe evidente sau obscure, lucrând ano-nim ºi tainic spre o rezultantã mereuschimbãtoare.

Dar realitatea rãmâne la îndemânã ºi neoferã repere care ne pot orienta într-atâtîncât sã ne diminueze angoasele ºi sã deasens faptelor noastre de azi ºi de mâine.

Dupã, foarte curând, douã decenii deactivitate dedicatã unei reviste culturale,„Mozaicul”, în aceastã nouã serie, a mãîntreba care mai este rostul ºi viitorul uneiasemenea întreprinderi mi se pare deopo-trivã inevitabil ºi productiv.

Mai ales pentru cã, deºi nu controlez ostatisticã a domeniului, încerc, ºi nu credcã sunt singurul, sentimentul cã în Româ-nia apar astãzi mai multe reviste culturaledecât oricând. Unele, relativ puþine, cu ofinanþare, mai mult sau mai puþin precarã,oricum niciunde opulentã, de la uniunilede creaþie sau de la Ministrul Culturii. Câ-teva sunt finanþate de administraþiile lo-cale sau judeþene. Însã cele mai multe suntpublicaþii „particulare”, scoase cu contri-buþia financiarã modestã a unor pasionaþicare se încãpãþâneazã, împotriva trendu-lui profund „materialist” actual, sã îºi cre-eze un vehicul prin care grupul spiritualde care se simt ataºaþi sã îºi poatã comu-nica mesajul artistic ºi intelectual.

O stranie trãsãturã a acestui peisaj pu-blicistic o reprezintã faptul cã, deºi com-plet neprofitabil din punct de vedere pe-cuniar ºi chiar al recunoaºterii sociale,numãrul publiciºtilor, ca de altfel ºi al au-torilor de cãrþi, rãmâne impresionant. Pespeze proprii, într-un sistem de distribuþiemai de grabã bazat pe „gratuitate”, auto-rii, de calibre ºi notorietate extrem de dife-rite, cautã cu obstinaþie confruntarea cuun public potenþial, tot mai anemic, ºi oanumitã confirmare.

Coma prelungitã indusã bibliotecilorpublice româneºti, de orice profil sau ni-vel, exprimã într-o mãsurã aparentul dezin-teres al publicului pentru carte ºi publica-þii culturale, superficial ºi simplist motivatprin existenþa mediului on-line. Însã acest„nod gordian” al publicului on-line este,în opinia mea, un „mit” ce se cere dezlegat

revistele deculturã, azi!

prin nevoia de comunicare spiritualã ilus-tratã de numãrul autorilor ce îºi asumãefortul comunicãrii instituþionale, deopo-trivã cu acela al costurilor ei.

A ne îngrijora cã sunt „prea mulþi scrii-tori” într-o societate care promoveazã per-sonaje a cãror ultimã lecturã o reprezintãde prea multe ori „Codul rutier” este iro-nic, cãci riscul îl reprezintã blocarea pro-gresului ºi decãderea prin acceptarea im-posturii ca normalitate.

Trebuie spus simplu, ºi rãspicat reafir-mat, cã scrisul reprezintã o treaptã superi-oarã în evoluþia umanitãþii, atât pentru ceînsemnã el în cultivarea „memoriei” indi-viduale ºi sociale, cât ºi pentru efortul deanalizã ºi sintezã intelectualã ºi afectivãpe care redactarea oricãrui text îl presupu-ne. Orice text este pânã la urmã un mo-ment de încordare a spiritului, care încear-cã sã se identifice ºi sã se obiectiveze într-un corp coerent, destinat celorlalþi.

Revistele culturale sunt în fapt institu-þii care organizeazã ºi catalizeazã comuni-carea socialã, reunind în regim de liberta-te eforturile individuale ale comunitãþii dea se cunoaºte, evalua ºi progresa. Tipãri-te sau on-line, ele servesc, mai mult saumai puþin conºtient, un interes public su-perior: adaptarea persoanei ºi societãþii lanevoile prezentului ºi ale viitorului. Con-servarea memoriei serveºte aceleiaºi cau-ze, oferind o reþea de repere care sã nedirijeze acþiunea eficient ºi benefic.

Fiind instituþii, revistele culturale aso-ciazã personalitãþi convergente, punân-du-le într-un raport competiþional stimu-lativ, deopotrivã instructiv ºi motivant,contribuind la crearea unor elite produc-tive social, esenþiale pentru generareaprogresului.

Fãrã biblioteci ºi fãrã publicaþii perio-dice culturale viabile, puternice, ancorateputernic în actualitatea socialã, ºi celelal-te instituþii se vor anemia, se vor goli desubstanþã, devenind forme fãrã fond ºianticipând disoluþia identitãþii ºi a vieþiicomunitare.

Nevoia resimþitã de un mare numãr deromâni de a se putea exprima în scris, prinintermediul revistelor ºi al cãrþilor, ne în-dreptãþeºte sã credem cã filonul creator alpoporului nostru e încã puternic, chiardacã se manifestã într-un context, sperãmdoar vremelnic, ostil.

Felicia Ionescu – ALITES 1

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Tânãr, Horia Dulvac nu-mispunea nimic. Asta ºipentru cã eram imatur,

iar naturile incipiente se anulea-zã cu plãcere. Vorbesc totuºi deanii imediat de dupã 1990, cândHoria avea 30 de ani ºi nu se gân-dea cã va împlini 60. Dupã schim-bare (politicã), viitorul se pitula-se în crevasele spiritului: urma sãfim nemuritori. Gândeam dejaurât despre bãtrâni (o fac ºi azi,dar mai prudent, atent sã nu-misarã în faþã sufletul de copil al luiMihai ªora) ºi aºteptam Apoca-lipsa timpului cu nerãbdareaproastã a acelui spirit inteligentdar imbecil care postulase: sãtreacã generaþia aceasta ºi Româ-nia va pãºi în Paradis. Dintre ceicu care angajam discuþii în Cra-iova culturalã, puþini aveau ma-ieutica lui: pãreau sau erau su-perficiali, mai ales când luau pozaautorului de cãrþi. Nu se desprin-deau de coperta acestora. Horiavoia sã ºtie ce este la mijlocul cãr-þii, chiar dacã mai târziu mi-a datimpresia cã ne rãsfoia, nu ne citeaîn adânc. O simplã impresie, cred.

Horia mai venea ºi dinspreSlatina pe care nu o suportam.Eu mi-am fãcut ucenicia la Cara-cal. Se poate râde, dar poþi sã caziºi pe gânduri.

Slatina, unde fusese chiar ºefde ziar postrevoluþionar, mi s-apãrut dintotdeauna fieful medio-critãþii oltene, un oraº construitde demagogi pentru o populaþierudimentarã. Oameni de „alumi-niu”, fãrã teatru, fãrã revistã lite-rarã, aruncaþi peste Olt, cum secrede însuºi ºeful literar al Ro-maniei, un bãrbat cu voce micã,castrati, vag apol(o)nizat. Oraºulcãpitanului Ionescu, tatãl viito-rului mare dramaturg, înspãimân-tat de Ceauºescul din propriulgenitor. Intuind asta, Horia, carese formase la Timiºoara (pavel-danist, cu scriitorii lângã el), afugit la Craiova, unde tronaSorescu ºi unde spera la o înco-lonare în revista condusã de fai-mosul „internaþional”. N-a fost sãfie. Sã lucrezi la o revistã mi s-apãrut întotdeauna (e drept, dinafarã) greu, complicat, inestetic.Când eram inaccesibil de tânãr,i-am propus lui Marian Drãghici,la Osica, sã facem noi o revistãscrisã de mânã, sã spunem acoloce nu se putea spune în revisteleoficiale pânã la greaþã. M-a privitcu milã, ca pe un copil tâmpit.Totuºi, cred cã am fi fãcut o re-vistã mãreaþã. De mânã dreaptã.Visam la samizdat fãrã sã vreau.

Horia nu intrã în samizdat, nicidacã-l înghesui cu forþa: genulsãu este liberal-prosper, în che-narul unei redacþii la care a jin-duit mereu. Locul lui ar trebui sãfie în vreo academie unde se daurecepþii ºi se spun, cu stil rafinat,anecdote tulburi. Dacã oraºul decare se îndoia Sîrbu („...în Craio-va e în tradiþie sã depui un testi-col la Primãrie, în semn de gaj sauca ostatec. Asta îþi asigurã restulde bãrbãþie.”) nu posedã saloa-ne unde spiritul e-n adulter cufrumuseþea, e pentru cã Horia nuºi-a luat rolul în serios. Ar vrea,dar se autodizolvã în otium inhi-bitor. Cândva a vrut sã facem îm-preunã cu câþiva amici o revistã.Dar între timp eu îmbãtrânisem, iarel a uitat cã nu avea bani. Spiritulfrumos cu cheltuialã se þine. ªi-aluat revanºa în cãrþi unde a de-scris „agregatul uzinal” al floriisoarelui ºi a cartografiat spiritul

nnnnn NICOLAE COANDE

domnul H. D. „morþilor timizi”. Se ºtie, pe morþite poþi baza cel mai bine atuncicând vrei sã ai acces la posteritate.

Am crescut cu poveºti ºi cumitologii naive – ºtiinþa mi-a fostinterzisã de la naºtere. Nu însã ºilui Horia, expert nu doar în mede-leeviene feluri de posibil, ci ºi înfeluri de „existare”. Cum ai spu-ne visare. Însã poetul subrealistHoria îl suprimã rapid pe omul deºtiinþã Dulvac ºi te trimite la ta-xonimizãrile poetice ale lui Linna-eus, atunci când explicã ordinuldin care face parte frumosul floriiamorezatã de astrul care se vaautodevora cândva: „basmalelelor galbene ca niºte mãtuºi cu-minþi dintr-un ordin religios par-cã nepãmântean...”. Verbul sãuare uneori incantaþii cãlugãreºti,printre care strãvezi mese îmbel-ºugate cu munþi de pilaf deasu-pra: pântecele filosofului Horiaºtie cã „binele ºi rãul sunt niºteindispoziþii ale morþilor, aºa cumvisele vin din cer în stomac.” Înaltã parte, a spus-o ºi mai bine,dar nu-mi mai amintesc locul.Cert este cã Plutarh credea ace-laºi lucru (ne-o spune Dodds în„Grecii ºi iraþionalul”): se abþineasã mãnânce ouã din cauza anu-mitor vise. Adicã, visa prost dincauza ouãlelor, dar nu ºtim ce felde ouã consuma preotul templu-lui delfic. Ionescu, fugit din Sla-tina, ºtia ºi el asta: viitorul e înouã. Dar la Horia nu existã viitor,ci doar feluri de posibil impertur-babil. Astfel, în mintea sa, Iulius

Caesar nu mai poate fi omorât cuun pumnal de Brutus (ºi tu,mã!?), ci înlocuit printr-un noulimbaj care-l face pe scriitorul lui„De bello Galico” caduc. Expirat.În fond, cel mai mare scriitor estecel care nu a scris încã nimic.

Câteodatã, când se întoarce dinOccident (nu povesteºte mai ni-mic de acolo, de parcã ar aveacontract pentru discreþie), mi separe cã nu mai are umbrã propriu-zisã. A plecat Horia ºi s-a întorsPeter Schlemihl. Umbra este pen-tru muritori: de ce se þine scai decopiii mei, întreabã primul omdintr-un mit povestit de Ursula K.Le Guin? Pentru cã sunt în mijlo-cul timpului, i se rãspunde. Ca ori-ce filosof pe cont proriu, Horiaabstrage de la tors ºi se plaseazãla marginea timpului. Anii trec ºiel se uitã la ei, cu acea curiozitatea copilului care ºtie sã „pãstrezetainele slãbiciunii omeneºti”. El arnumi asta „un soi de deficit de in-tegrare”, cãci mingea pe care oaleargã toþi la sporturile de echipãe un obiect care nu poate fi împãr-þit aºa uºor. De aceea, poziþia luide a semnifica în reþea i se parelipsitã de consistenþã, întrucât nu-ºi poate împãrþi inteligenþa îngrup. Drept urmare, uluiala sa înfaþa lanului de floarea soarelui:este una ºi aceeaºi, multiplicatã înmilioane de cópii – aºa cum îi pla-ce soarelui dictator.

Eram un ins fãrã vârstã, poves-teºte el undeva: „cei cãrora le-aºfi spus cã am împlinit o sutã cinci-

Horia Dulvac 60Coodonator: Nicolae Coande

Nu e uºor sã intri în jo-cul scriiturii lui HoriaDulvac. Contemplaþia

florii soarelui e un plonjon în con-strucþia ei solarã. Aceasta e axio-ma sa speculativ-poeticã din En-tropie ºi frumos. Aplicaþie pe ofloare a soarelui (Eikon, 2016),axiomã care susþine gândul auto-rului din eseistica „frazãrii litera-re”, cum o numeºte Ioan BogdanLefter, în postfaþa amintitei cãrþi.

Cu resemnificãri ale unor con-cepte cunoscute ºi în conjuncþiecu metafore ºi imagini dragi scri-itorului, întâlnite ºi în alte volu-me, cartea amintitã provoacã lec-torul la un dialog cu distorsiunipostmoderne. Unul subtil, în carestarea de interpretare trebuie pre-gãtitã dinainte spre a refuza ten-taþia confortului simplificãrii. Es-tetizarea este prezentã ca un in-strument intelectual ce subîntin-de o formã creatoare specificã,întâlnitã ºi în proza autorului. Dealtfel, trecerea de la poezie ºi pro-

nnnnn IONEL BUªE

frumosul ca ordinecontemplativã a entropicului

zeci de ani ar fi clãtinat capul aneîncredere.” Ãsta e un secretspus în gura mare, tocmai ca sãnu-l credem. ªtie el ce ºtie. Deo-camdatã, oficial, împlineºte 60 deani pe pãmânt ºi asta ni se paremai suportabil – e maniera lui de ane proteja, cãci dacã am recunoaº-

zã la eseu nu este niciodatã ab-ruptã la Horia Dulvac. Scriitorulnu aruncã nimic. Totul este con-servat într-o continuitate discre-tã, ceea ce face ca dislocãrile en-tropice sã-ºi gãseascã, în modparadoxal, o unitate, o credinþã,cum este ºi gândul de faþã careconjugã entropia cu frumosul,numit ºi „reminisceþã vie a orga-nizãrii fiinþei” cu calitatea „de aordona” (p. 10). În acest sens,plonjonul în construcþia solarã aflorii soarelui se revendicã a fi oexperienþã în care frumosul devi-ne un ordonator care-ºi exercitã„capacitatea de seducþie, struc-turând totul în jurul unei functio-nalitãþi virtuale” (p. 13). Dezordi-nea naturalã poate fi „contempla-tã” ca frumoasã, în entropia ei. Înacest sens, entropia nu intrã îndezacord cu dezordinea contem-platã ca ordine frumoasã, dimpo-trivã. Frumosul este un tip de or-dine care vine din altã parte de-cât din ordinea mecanicã a uni-

versului. „Frumosul” postmo-dern are o dimensiune entropicã.Nu e ordinea clasicã a sferelor.Sau „ordinea” lui Platon. El vinemai curând din lumea simulacre-lor. Deºi Horia Dulvac îl vede îndimensiunea naturalã a multici-plitãþii dezordonate din prismaºtiinþei contemporane ºi a legilorei statistice, frumosul este rezul-tatul contemplãrii, pe care vede-rea ni-l oferã apriori prin simula-crul arhetipal, care face sã parãlumea într-o ordine. În acestsens, nu se poate spune cã scri-itorul Horia Dulvac scapã halou-lui originar al ordinii, chiar dacãaceasta vine acum din „entropie”,prin resemnificarea esteticuluineutru al naturii. Intervine aicigândirea analogicã. Ea adunãîntr-o ordine, ceea ce pãrea ire-mediabil lipsit de sens – dezordi-nea, haosul. Iar acesta þine deestetic (aisthesis), de aparenþasensibilã ca expresie. „Expresiaordoneazã haosul cu o exactitatece poate face geloase matemati-cile. Iar frumosul cel aparent fra-gil se dovedeºte a fi una din celemai organizate ºi lipsite de slãbi-ciuni forþe ale lumii” (p.15).

Sub semnul aceleaºi destruc-turãri a rationalitãþii identitarestau ºi alte gânduri visate aleeseistului-poet, Horia Dulvac, caîn „Mãrul cu gurã ne muºcã deobraz” unde imaginea idilicã agrãdinii este înlocuitã „cu grãdi-na ca laborator al crimei esteti-ce”, cu grãdina care vrea sã uci-dã, cu frumosul ei viu în care se

duce un rãzboi pe viaþã ºi pemoarte între diversele gângãniisau între acestea ºi clorofilã etc.Ceea ce e frumos înghite, muºcãetc. „De fapt, confruntarea din-tre speciile ce locuiesc cu inocen-þã acest rai virtual este una dedigestie ºi lexicalã. Ca toate area-lele de vînãtor, Grãdina e un locimprevisibil ºi plin de pericole ºinu o datã vînãtorul devine vâ-nat” (p. 26).

Entropia îºi gãseºte loc ºi în„Cuminþenia frumosului. Dezor-dini ale libertãþii”, ca forþã a ex-presiei, ca magie a cuvântului, totîn „ordinea” frumosului. „Cumin-þenia pãmântului” a lui Brâncuºinu este o culme a frumosului cla-sic, ci al libertãþii expresiei cuminþi.Exemplele pe care le dã autorul,din artele plastice, muzicã sauchiar din ºtiinþele fizicii ºi mate-maticii, trimit la originalitate toc-mai prin funcþionarea acestei li-bertãþi care-ºi cere legitimitatea.O dezordine care-ºi cautã sensul,nu apriori ca într-o deducþie, cidin mers, din propria-i expresivi-tate : „Ceea ce numim originalita-te literarã poate sã fie o aventurãa expresiei nu în dezordine, ci înordinea ce alimenteazã submersacea logicã a frumosului” (p. 135).

În registrul aceleiaºi parado-xale credinþe estetice a destruc-turãrii sunt construite ºi celelalteeseuri, pe care scriitorul le pre-zintã în lumina reveriilor nãscutedin cãderi crepusculare, umbrespasmatice dorind sã se întrupe-ze în expresii vii, corporale. Cuacest volum, Horia Dulvac nepropune traseul unei maturitãþia speculativului sãu poetic, ofe-rind deplinã originalitate scriitu-rii sale, într-o lume a deconstrui-rii sensului, în care „frumosul searatã capabil sã rafineze haosulpânã la o discursivitate esenþia-lã” (p. 8). Îi urãm la ceas aniver-sar, cu veche prietenie scriitori-ceascã: Gaudeamus igitur!

te adevãrul am avea acces la pro-pria noastrã vârstã ºi ne-am în-grozi. De asta sunt prietenii – casã te protejeze de propriile spai-me: þi le oferã plãcut pe ale lor.

La mulþi ani, domnule H.D.!Mai vorbim pe la 150...

Horia Dulvac ºi Ionel Buºe

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Lui Horia Dulvac,la 60 de ani

Între noiembrie 1990 ºi no-iembrie 2006, mînat de do-rul de ducã acumulat din

copilãrie (ah, marea literaturã uni-versalã, cãlãtoriile pe hartã, jur-nalele de voiaj ale exploratorilorºi scriitorilor, cãrþile despre civi-lizaþii dispãrute…) ºi reprimat/refulat pînã la exasperare înaintede 1989, am umblat mult prin lume(cu un popas bucureºtean în1994-1995, ºi acela întrerupt deplecãri peste graniþã). Din noiem-brie 2006 încoace, deºi cãlãtorescdestul, uneori pe perioade lungi,stau cea mai pare parte a timpu-lui în România ºi, mai ales, mãpercep ceva mai mult ca locuitoral acestei þãri. Locuitor cu domi-ciliu flotant, desigur, ca tot maimulþi concetãþeni ai noºtri, camajoritatea oamenilor planetei.Aceste împrejurãri biografice, nuîntotdeauna dependente de voin-þa mea, dar rezonînd cu dorinþelemele adînci, m-au fãcut sã slãbescori sã pierd contactul cu prieteniimai apropiaþi ori mai îndepãrtaþide pînã la 33 de ani (unii, destui,cu bun potenþial de apropiere),legaþi de o topografie existenþia-lã româneascã, ori plecaþi pe me-leaguri pe care nu ajungeam/po-poseam eu. Prieteniile prin cores-pondenþã ºi cele, de regulã neîm-plinite din pricina contactelorscurte ºi imprevizibile, cu strãiniajunºi pe plaiurile noastre ori cuunii compatrioþi emigraþi, regãsiþiapoi ori pierduþi de tot, formeazãun alt capitol al memoriei mele –ºi al memoriilor mele încã nescri-se. Cu fiecare din cei amintiþi, într-un fel sau altul, am un patrimo-niu comun la care þin tot mai mult.ªi asta îi distinge de toþi prieteniimei strãini, oricît de apropiaþi,precum ºi de toþi prietenii mei ro-mâni mai tineri.

Prin urmare, de pe la jumãta-tea anului 2007 am avut, pe lîngãºansa unor descoperiri (oamenipe care nu-i mai întîlnisem, locuriunde nu mai ajunsesem), ºansaunor regãsiri. Aºa s-a întîmplatcu Horia Dulvac, pe care l-am re-gãsit dupã vreo trei decenii, îndimineaþa zilei de 30 octombrie2016, în biroul lui Nicolae Coan-de de la Teatrul Naþional „MarinSorescu” din Craiova. Era (mi sepãrea) neschimbat. I-am spus-ope loc. Conversaþia noastrã s-areînnodat de unde o lãsasem,amintirile tinereþii au revenit înforþã, iar douã scurte sinteze alevieþilor noastre paralele ne-auplasat fãrã urmã de îndoialã peaceeaºi lungime de undã. Cînd amtrecut, alãturi de soþii Dulvac ºide Nicolae Coande, în sala undeurma sã þin conferinþa pentru careajunsesem din nou la Craiovadupã 33 de ani, mã simþeam cum-va transportat nostalgic în trecu-tul nostru comun. ªi cred cã oparte din cãldura specialã aceleiconferinþe se datoreazã acelei re-vederi (eu obiºnuiesc sã fiu mairece, deºi informal, în asemeneasituaþii, cel puþin la început).

Trec acum rapid la un alt capi-tol de istorie culturalã. Chiar îna-intea debarcãrii – de cãtre Partidºi Securitate – a echipei noastrede la Dialog, în mai 1983, revistaieºeanã primise în Bãnie, alãturide clujeana Echinox, „premiul

nnnnn SORIN ANTOHI

regãsiri: un prieten,o generaþie, un trecut

pentru promovarea creaþiei tine-re” – forma acelui juriu naþionalde a fi solidari cu ceea ce fãceaucele mai bune periodice studen-þeºti ale vremii. Acel premiu nu amai contat. Regimul a continuatpe linia deja evidentã din decem-brie 1982, cînd o conferinþã naþio-nalã a presei studenþeºti þinutã laTimiºoara a avut drept þinteprestabilite tocmai revistele Dia-log ºi Echinox. Prima, în special,elogiatã din ce în ce mai des ºi maientuziast la Radio Europa Liberã,a fost criticatã dur de reprezen-tanþii Partidului, între care trona,trimis special de la Comitetul Cen-tral, tov. Ion Spãlãþelu, consãtea-nul tov. Nicolae Ceauºescu, de-venit celebru prin demonstraþia –cu frumoase elemente involunta-re din ciclul de B.D. Astérix –, cãScorniceºtii fuseserã o redutã inex-pugnabilã a dacilor.

Evocãrile de mai sus au undublu rol: de a semnala cã mã ºtiucu Horia Dulvac de pe baricade-le presei studenþeºti din anii 1980ºi de a schiþa cadrul acelui trecutcomun. Acestea sînt premiseleregãsirii noastre. Horia era în re-dacþia bunei reviste timiºoreneForum studenþesc (unde am pu-blicat în 1981, dupã o neuitatãtabãrã literarã la Crivaia, singu-rele mele douã poezii, scrise caexerciþii de stil auto-ironice ºi lu-dice). Eu eram, cît timp am putut(între octombrie 1981 ºi mai 1983),în redacþiile revistelor ieºeneOpinia studenþeascã, respectivDialog. Deºi separate de maridistanþe geografice ºi de o infras-tructurã precarã (pe care, mer-gînd astãzi cu trenuri ºi mai len-te, o apreciez mai mult decîtatunci), centrele universitare ale„Epocii de Aur” cunoºteau diver-se forme de integrare naþionalã aelitelor studenþeºti, de la sesiu-nile de comunicãri ºtiinþifice lafestivalurile de arte scenice, dela publicare ºi vizite reciproce latabere „de creaþie” ºi chiar „deinstruire” (nici acestea din urmãnu trebuie înþelese ca tabere dereeducare). Poate mai mult decîtastãzi, desigur ºi din cauza închi-derii graniþelor, un anumit mediucultural naþional estudiantinfuncþiona din plin, cu efecte îngeneral pozitive, deºi includea ºiformele create ori privilegiate de

Partidul-stat (coruri patriotice,dansuri populare etc.) sau diver-tismentul hedonist-defulator (încare se strecurau ºi „ºopîrle” sa-tirice ori chiar contraculturale).Pentru studenþii a cãror þintã in-telectual-existenþialã era înaltaculturã, autoritãþile asigurau deci,nu neapãrat conºtiente de toateimplicaþiile (inclusiv cele negati-ve din perspectiva lor), dar nucomplet fãrã un proiect strategic(în care propaganda ºi controlulnu era singurele elemente), unspaþiu generaþional naþional.Exista evident ºi nevoia pragma-ticã de a pregãti ºi socializa la ni-velul întregii þãri (prin studenþie,apoi – mai traumatic – prin repar-tiþie la post, cel puþin pentru unstagiu de trei ani) o pãturã decadre pentru toate domeniile deactivitate, de la industrie, agricul-turã ºi educaþie la sãnãtate ºi ad-ministraþie. Omogenizarea naþiu-nii nu putea fi atinsã fãrã o stan-dardizare a formãrii ºi circulaþieielitelor – dar toate aceste dezide-rate ale stãpînirii nu se împlineaucu uºurinþã ori fãrã rest ºi fãrãefecte neintenþionate.

Înalta culturã, da. Într-un eseurecent, inspirat de un poem al luiLiviu Antonesei ºi de tinereþeanoastrã ieºeanã comunã, am in-sistat asupra poziþiei centrale pecare o ocupa contracultura în via-þa tinerilor educaþi din anii 1970 ºi1980. Putem vorbi fãrã complexede contracultura aceea, aºa bova-ricã ºi intelectualistã cum era, jin-duitã/visatã mai mut decît trãitã,oricît de îngrãditã ºi mutantã va fifost, fiindcã elementele de viaþãboemã nu erau pur ºi simplu ºimereu derive semi-delincventejuvenile ori ieºiri psiho-fiziologi-ce, ci frizau uneori conºtient ne-supunerea civicã (sau mãcar cul-turalã) ºi au pregãtit/prefaþat une-le dintre puþinele noastre disiden-þe – fenomene complexe, nu depuþine ori ambivalente, ale ieºiriidin tinereþe ºi ale primei maturi-tãþi. Dar pentru a-l omagia pe Ho-ria, cel de atunci ºi cel de acum, aºvrea sã mã opresc succinct asu-pra rolului jucat în vieþile noastrede înalta culturã.

Pentru generaþia noastrã,ajunsã acum aproape de 60 de aniori trecutã de aceastã primã bor-nã a senectuþii, matricea interbe-licã a înaltei culturi, definitã defapt în lumea burghezã a celeide-a doua jumãtãþi a secolului XIX,era (la unii, mai este) o referinþãvie. Frigiderul comunismului ro-mânesc se cam golise de pe lasfîrºitul anilor 1970, dar pãstraaproape neatins un elan cultural-spiritual care-ºi exercita în conti-nuare funcþia de emancipare ºievadare din contingent, deºi fu-sese aproape complet epurat dedimensiunile sale religioase. Înschimb, în multe privinþe, ºtiinþaprometeicã promovatã de stali-nism luase într-o anumitã mãsu-rã locul religiei, dar (ºi fiindcã) nuîi putuse anihila rolul sistemic.Mai curînd, ºtiinþa atotbiruitoare– genericul unei populare colec-þii de carte din acei ani, ªtiinþaînvinge, e revelator — pãstra unorizont magic, poate chiar mesia-nic ºi soteriologic. Citind cãrþileînaltei culturi universale ºi învã-þînd matematicã, fizicã, chimie ºibiologie, precum ºi orice altcevale mai cãdea sub ochi, copiii ºi

„Dacã aº ºti unde sã-L gãsesc,mi-aº umple gura cu dovezi*” –este unul dintre motto-urile mul-telor, relativ-multelor cãrþi ale luiHoria Dulvac. La drept vorbind,eliminând din propoziþia de maisus, aparent-contingentul cuvântrelativ, cãrþile lui Horia Dulvacnu sunt defel multe. În clipa defaþã, avându-le pe toate sub pri-viri, percepþia este de naturã sãofere justa, corecta lor apreciere.Ceea ce creazã însã aparenþamultelor cãrþi nu vine din parteasuperficialei priviri evaluatoare.Pentru cititorul ºi cunoscãtorulfamiliarizat în chip prietenesc cuaceste cãrþi (ceea ce se oferã aicieste o astfel de evaluare, mai în-semnatã decât una opusã, situa-tã sub auspicii închipuit severeºi de aceea false!) impresia demult are un fundament mai solid,venit din altã parte, deloc enig-matic, însã imediat certã.

Oricum ai lua unul sau altuldintre eseurile lui Horia Dulvac,la întâmplare sau venind în întâm-pinarea lui cu un gând anteriorformat din cunoaºterea prietenu-lului, eºti frapat de un lucru rar îneseistica româneasca, ºi în eseis-tica de oriunde. „Dacã rãzboini-cii evului mediu ºtiau cã rugãciu-nea dinaintea luptei le poate în-dupleca destinul, ferindu-i demoarte, sau fãcând-o sã fie sacri-ficial, artiºtii se pare cã au uitat...”(Îngrijorãri fãrã mandat, p. 86)De unde vine o astfel de propo-ziþie ºi, mai ales, unde se termi-nã? Ce anunþã ea? Despre ce sub-iect vorbeºte? Sã fie în cauzã unsubiect istoric de felul rãzboini-cilor medievali ºi a raportului te-ribil, în termeni de viaþã ºi demoarte, mai mult decât viaþã ºimoarte, vorbindu-se despre îndu-plecarea destinului, sau sã fievorba – intermedierea cu rãzboi-nicii medievali nefiind nimic maimult decât un truc! – pur ºi sim-plu despre un subiect din pro-pria noastrã lume, artiºtii care, încriza care i-a precedat demult, în-scriindu-le destinul în cifrurilecodate ale modernitãþii ratate,vorbind astfel, prin gura artiºti-lor care tac, despre propria noas-trã condiþie, a noastrã, în calitatede oameni moderni?

Rostind ºi scriind o astfel depropoziþie ale cãrei chei am încer-cat sã le descopãr, este evidentcum se rosteºte mai mult decât sespune ºi se scrie. Ceva precedãaceastã propoziþie ºi ceva, de ace-eaºi naturã sau de naturã diferitã,altceva, urmeazã. În mãsura în carete laºi cuprins de curiozitate inte-lectualã – ºi nu ai cum refuza cu-prinderea aceasta din moment ceai acceptat sã parcurgi fie ºi o pro-

nnnnn ION MILITARU

omagiupentru prieten

poziþie – mergi mai departe, întor-când cheia în broascã ºi urmãrindinteriorul incintei pe care ai con-venit sã o inspectezi.

Ceva ferm urmeazã acesteidescinderi puse sub semnul mul-tului. Numai cã nu urmeazã unmult indeterminat cum a pãrut sãfie cel numit aici. De astã datãeste un mult certificat cultural,purtând semnãturã, cu promisiu-nea de a închide în fermitate.„Arta e pe cale sã se înece în vor-bãrie”, sunã un citat dintr-un au-tor mult îndrãgit ºi ascultat deHoria Dulvac. Comentariul sãueste scurt, complementar propo-ziþiei de mai sus: „... exclama Ru-dolf Arnheim, asurzit probabil dezgomotul formelor plastice alesfârºitului de mileniu”. Evident,pentru cel ce se exprimã astfel:criticul de artã asurzit de zgomo-tul formelor plastice, arta nu esteceva care sã se epuizeze în exac-titatea tehnicã a limbajului sauideii. Niciun critic nu aude la pro-priu zgomotul, iar cel ce se expri-mã despre critic în acesti termeni,cã ar auzi ceva de felul vacarmu-lui, nu face mai mult decât o me-taforã. Or, metafora este, la limitaextremã a oricãrei calitãþi, expre-sia multului indefinit: un multstrunit sub severitatea îngustã acuvântului imprecis.

Ceea ce face extrem de fertilãcontinuarea: faptul de a nu epui-za în idee precisã, silogism saudemonstraþie este ºi ceea ce facesau pare sã facã slãbiciunea unorastfel de texte. Numai cã aparen-ta slãbiciune a ideii de faþã estealtceva. Asumarea programatã arefuzului tehnic al limbajului, ob-stinaþia de a nu face loc la nimicde felul închiderii este particula-ritate de stil, de tip al scriituri carenu crede în dimensiunea adevã-rului rezolvat în cuvinte puþine,ordonate în chip necesar, nesub-stituibile ºi ca atare nelibere (for-mula adevãrului). Or, tocmai sti-lul liber, înlocuirea cuvintelor ºinesfârºita lor disponibilitate re-prezintã actul de credinþã, con-vingere intimã despre ce este artaîn exerciþiul plasticitãþii sale, adi-cã al infinitei substituiri ºi flexibi-litãþi. O astfel de artã îl defineºtepe prietenul nostru.

*Îmi rezerv, în acest final despre

Horia Dulvac, un adagio infidel lanatura stilului omagiat aici. Ceeace frapeazã în întâlnirea cordialãcu acest stil al prietenului estesentimentul irepresibil al unuiafect de tipul déja vu. Nimic defelul creaturilor stranii, locatare aleþinuturilor pustii administrate deexigenþa academicã. Ceea ce teîntâmpinã imediat în þinuturile uneiastfel de scriituri este întâlnirea cuceea ce-þi este familiar, observaþii,fapte, cuvinte, ridicate la nivel deexperienþã intelectualã sublimã.Vezi, cuprins de stupoare, cã nueºti îngropat în maldãrele de ba-nalitate ale vieþii, iar ceea ce trã-ieºti uzual, zi de zi, departe de a seepuiza în neantul infinit al insigni-fiantului este, sau poate fi, experi-enþa cea mai elevatã.

Este admirabila lecþie desprenobleþea banalului cotidian pecare ne-o serveºte firesc priete-nul nostru Horia. La mulþi ani!

*Cartea lui Iov, 13:3,4

Horia Dulvac

6060606060606060606060606060606060

5, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

adolescenþii inteligenþi din trecu-tul lui Horia ºi al meu îºi constru-iau o lume mentalã, spiritualã ºisufleteascã a lor, orientatã spreviitor, sabotatã de prezent, dar nucomplet detaºatã de trecut (untrecut cunoscut aproximativ ºichiar greºit, dar preþuit ca tradi-þie). Nu era nici înalta culturã apãrinþilor lor, formaþi în vremuritulburi ºi ajunºi prea devreme lamaturitate în perioada rãzboiuluiori imediat dupã, dar nu era niciceea ce regimul aºtepta de la ei.În condiþii speciale, diferite în di-versele etape ale comunismuluiromânesc de stat, ºi înalta cultu-rã capãtã astfel valenþe contra-culturale, distincþia normativãdintre cele douã categorii fiinddizolvatã de ce au ele mai preþiosîn comun: cãutarea libertãþii (fieea ºi instinctivã, puþin reflectatãori haoticã).

ªtiind acestea, înþelegem mailesne traseul lui Horia: de pe bãn-cile secþiei reale a Liceului „FraþiiBuzeºti” din Craiova la Faculta-tea de Tehnologie Chimicã a In-stitutului Politehnic din Timiºoa-ra, apoi (dupã 1989) de la licenþaîn Drept la doctoratul în Filozo-fie; de la primele proze, poezii ºireportaje publicate în presa stu-denþeascã la eseurile interdisci-plinare ale maturitãþii; de la mun-ca în industrie ºi cercetare ºtiin-þifico-tehnologicã la publicisticã,angajament civic ºi carierã în ad-ministraþia de stat. Ca alþii, des-tul de mulþi, din generaþia noas-trã, Horia putea face toate aces-tea ºi voia sã le facã. Aºa cumspuneam despre mine însumi înprefaþa unei cãrþi din 1997, Horiaa trãit dupã 1990 toate biografiilecare-i fuseserã refuzate înainte deacest prag istoric ºi generaþional.Le-a trãit ºi simultan, ºi succesiv,le-a combinat mereu chiar cînd vafi încercat sã le separe, le-a unitsub semnul acelui enciclopedism(holism?) intelectual ºi existenþi-al la care visasem amîndoi. Citindcu creionul în mînã (pentru avorbi la Tîrgul Gaudeamus din2016) frumoasa ºi densa carte deeseuri a lui Horia, cu un titlu deo-potrivã exact ºi poetic, Entropieºi frumos. Aplicaþie pe o floare asoarelui (Eikon, 2016, cu o post-faþã empaticã ºi exactã a unui altcongener, Ion Bogdan Lefter –cel mai important cronicar ºi ana-list literar-cultural al vieþii ºi ope-rei Generaþiei ’80), am regãsit toc-mai acel enciclopedism. Teme li-terare ºi ale vieþii cotidiene (lanivel individual ori social) careduc la reflecþii metafizice, amin-tiri care antreneazã meditaþii teo-logice, probleme tehnice din filo-zofie ºi epistemologie care îºigãsesc rezolvarea prin recursulla frumos (în special la frumosulnatural). Totul, într-un aliaj inex-tricabil de evidente competenþetehnice ºi ataºante diletantismeidealiste, de voinþã a cuprinderiiºi de tentaþie a adîncirii, de împli-nire, construcþie solidã ºi impro-vizaþie, de sugestie ºi aforism.Adicã exact aºa cum am visat, amsperat ºi am încercat cu toþii –toþi cei din generaþia noastrã caream apucat vreodatã condeiulpentru a spune ºi altora ce avemîn minte ºi pe suflet.

Toate acestea mã apropie deHoria, de foºtii mei colegi de li-ceu ºi de toatã generaþia noas-trã. ªi am þinut sã le reamintescaici, fiindcã ele constituie tot ce-am dat mai bun noi pe lume. Saucel puþin am vrut, am visat sãdãm. În orice caz, acestea sîntpremisele regãsirilor noastre, pecare nici timpul, nici spaþiul nu lepot împiedica.

Bucureºti,15 ºi 20 iulie 2018

nnnnn LIVIU ANTONESEI

povestea unei „mici capodopere”Este foarte greu sã scrii

despre un scriitor prie-ten atunci cînd acesta

este sãrbãtorit, în cazul de faþã,pentru împlinirea unei vîrste ro-tunde. Este dificil pentru cã tre-buie sã scapi cu orice preþ deconvenþional. Am început de cî-teva ori în ultima sãptãmînã, decînd poetul Nicolae Coande m-ainvitat sã scriu pentru acest gru-paj aniversar. Partea bunã este cãmi-a pus memoria, cea afectivã de-sigur, în miºcare. Mi-am amintitcã ne-am cunoscut, acum vreo 35de ani, în Craiova lui, cu prilejulunui festival-concurs al preseistudenþeºti. Eu revenisem la Opi-nia studenþeascã ieºeanã, el re-prezenta Forumul studenþesc dinTimiºoara, unde se afla la studiiuniversitare. Mi-am mai amintitcã, deºi ne-am vãzut destul de rar,l-am simþit mereu aproape, nudoar ca scriitor, ci ºi ca om, unom pe care te poþi baza, cum sespune. ªi care ºi-a pãstrat mereuun fel de tinereþe fãrãbãtrîneþe, un fel decandoare cu temei etic.Ceea ce pentru un scri-itor înseamnã salvareade toate sclerozelecare îl pîndesc.

Mã gîndeam cã în-tîlnirea noastrã ceamai preþioasã a fostcea din mai, anul tre-cut, cînd am fost laCraiova cu o conferin-þã, ºi am putut petre-ce mai multe ore încompania lui, a poetu-lui Nicolae Coande, a

lui Marius Dobrin ºi a altor cîtor-va scriitori craioveni. Am mîncatîmpreunã, am bãut cafele, am vi-zitat oraºul, mi-a arãtat splendi-dele comori de la muzeul de artã,între care picturile preferatuluimeu, Pallady, discutînd mereu, deparcã aveam ceva de recuperat.ªi, de fapt, cum ne vedem atît derar, chiar aveam de recuperat.Apoi, mi-am dat seama cã mãcarla fel de importantã fusese întîl-nirea din toamna precedentã, dela Tîrgul Gaudeamus. În aglome-raþia de acolo, n-am apucat sãdiscutãm prea mult. Dar, Horia aapucat sã-mi facã un dar preþios.De fapt chiar douã daruri, dacãne gîndim cã, pe lîngã superbulmicro-roman care dã titlul volu-mului Efect Doppler (EdituraTracus Arte, 2016), mai gãsimacolo ºi nuvela Domniºoara To-puzu, la fel de bunã. Aceea tre-buie sã fi fost o întîlnire decisivã.Deºi aveam loc la vagonul dedormit spre Iaºi, nu m-am culcat

pînã cînd nu am terminat cartea!Vãd cã poetului Ioan es. Pop i l-aadus în minte pe Boris Vian –ceea ce nu e greºit! – mie însã mil-a sugerat pe Lautréamont. Si-gur, în cazul poetului francez,avem de-a face cu un amplu poemîn prozã, la Horia este clar o pro-zã, pentru cã are poveste, ba chiarºi poveºti mai mici!, dar viziuneaºi frazarea au un ce poematic.

Citisem cîteva din cãrþile luiHoria, începînd cu povestirile dinFemeia lui Ghidirmic ºi conti-nuînd cu cîteva din cãrþile deeseuri. Îmi plãcuserã, desigur,Horia Dulvac fiind nu doar unscriitor nãscut, iar nu fãcut, ci ºiunul foarte cultivat ºi cu un simþanalitic excelent exersat. Dar cuEfect Doppler s-a petrecut altce-va – în limbaj colocvial, aº spunecã „m-a dat pe spate”. Iar într-oformulare mai academicã, spun cãam avut revelaþia unei capodo-pere, a unei „mici capodopere”,unde cuvîntul „mici” se referã cu

stricteþe la dimensiuni. Este unadin cele mai bune proze medii dinliteratura românã post-belicã, carepoate sta alãturi de Reconstitui-rea lui Horia Pãtraºcu, de cele maibune proze „scurte/ medii” publi-cate de ªtefan Bãnulescu, A. E.Baconski sau Nicolae Velea.

Voi da ºi definiþia „efectuluiDoppler” pentru cã poate fi unmic îndrumar de lecturã, deºi ºiîn absenþa acesteia, putem aveaparte de o lecturã bunã!

„Efectul Doppler constã învariaþia frecvenþei unei unde emi-se de o sursã de oscilaþii, dacãaceasta se aflã în miºcare faþã dereceptor. Efectul Doppler poatefi constatat atât în cazul undelorelectromagnetice (inclusiv lumi-na), cât ºi în cazul undelor elasti-ce (inclusiv sunetul). Frecvenþamãsuratã creºte atunci când sur-sa se apropie de receptor ºi sca-de când sursa se depãrteazã dereceptor.” (Wikipedia).

Ei bine, definiþia chiar ajutã laînþelegerea straturi-lor de sens ale cãrþiidesi, cum spuneam,plãcerea lecturii însine rãmîne aceeaºiºi fãrã sã ºtim vreodefiniþie.

Îl felicit pe Horiapentru cãrþile de pînãacum, începînd desi-gur cu Efect Doppler,îi urez la mulþi ani,sãnãtate ºi voioºie.Iar nouã, cititorii sãi,ne doresc cît maimulte „efecte”…

Note pe marginea volumuluiRevanºe ale alteritãþii* deHoria Dulvac

Libertatea, toleranþa, ac-ceptarea sunt câtevadintre resorturile prag-

matice care susþin ºi propulsea-zã individul/individualitatea petraseul – mereu altul, mereu ne-început – al explorãrii, al cercetã-rii, al chestionãrii, al cuceririi infi-nite, anulând „that final new fron-tier”. Condiþiile acestea pun in-dividul în lumina alteritãþii, a des-coperirii, a deconstruirii, a rede-finirii sinelui nu în reflexia uneiimagini misterioase, presupuse ºide aceea impuse, ci în contigui-tatea propriului nume, respectiva propriului limbaj. Pentru cã re-prezentarea presupunerii se valovi, deja ºtim lucrul acesta de laEco, tot timpul de circumstanþã.Circumstanþa mutã (era sã spuncoboarã) limbajul din universali-tatea spiritului în faptã. Circum-stanþa va fi întotdeauna „rãmãºi-þa” care va redeschide discuþia,care va refuza întregul, totalul, de-finitivul (vezi Umberto Eco, Lastructure absente. Introductionà la recherche sémiotique, Mer-cure de France, 1972, p. 408).

În ce fel poþi gândi întreguldin buza periferiei? Cât de de-parte poþi ajunge? – sunt douãdintre întrebãrile care (mã) ispi-tesc când mã gândesc la tema al-teritãþii. Apoi, în ce alt fel poþigândi alteritatea, dacã nu deter-minist sau, vai!, idealist?

Existã o a treia cale,întotdeauna.

În cazul de faþã, a treia cale esteironia. O ironie fãrã nicio adieremetafizicã, sau o ironie (cel pu-

nnnnn XENIA NEGREA

pluralitãþiþin) kierkegaardianã cumva, însensul în care istoria lumii este oistorie a contradicþiilor care se cerrezolvate ºi care definesc astfelevoluþia – „La început a fost in-terdicþia” (p. 5) îºi începe ironicHoria Dulvac meditaþiile asupraalteritãþii, asupra fragmentuluicare ne absolvã de nostalgia ab-solutului ºi ne deschide caleacãtre recuperarea sinelui prin lim-baj, în sensul în care limbajul estemediator între sine ºi lume, estepurtãtor de sine în lume. Pentruca tot el sã se întrebe câteva zecide pagini mai încolo dacã nucumva: „Paradisul ar putea fi ast-fel redefinit ca locul identitãþii in-dividuale absolute” (p. 40).

Meditaþiile asupra alteritãþii,asupra „dreptului la revanºã” (p. 6º.a.) pe care îl clameazã alteritateaating teme dintre cele mai diver-se, dar ºi dintre cele mai serioase.Relaþia dintre model ºi discipol,bunãoarã, o vede astfel: „Expe-rienþa proprie legatã de model esteînsã de cele mai multe ori, încãrca-tã de complicitãþi, trãdãri ºi coabi-tãri subiective” (p. 9). În ritmulprestabilit al vieþii ºi morþii, al naº-terii ºi renaºterii „foarte repede,discipolul ajunge sã simtã «spa-þiul de siguranþã» pe care parcã îlemanã modelul, drept un prizoni-erat” (p. 9). Creaþia cautã sã se eli-bereze din mintea creatorului. Înfelul acesta, relaþia dintre cei doiactanþi ai cunoaºterii ajunge sãdepindã de interfaþa culturalã, despaþiul comunicant prin care suntcirculate mesaje în fluxuri dialogi-ce, iarã nu imperative.

Interdicþia ºi excepþia sunt alteconcepte asupra cãrora HoriaDulvac se opreºte în analiza aceas-ta a impactului creator pe care îlare Celãlalt. Limitele interdicþiei,subiectivitatea fluctuantã a excep-þiei descoperã în spirit neoprag-matic un individ contemporan acãrui „libertate e «pânã acolo undepoþi acþiona»”. Deduc aici un ne-opragmatism care-l determinã peeseist sã recompunã o imaginedestul de categoricã a locuitoru-lui din imediat: „omul cade relativrepede pradã unei claustrofobiifaptice, extrem de intime ºi greude depãºit, elaboratã prin conju-garea pãienjeniºului tuturor acte-lor sale. Pe scurt, are o mare voca-þie în a se face prizonier ºi în con-secinþã ºi o uriaºã energie poten-þialã ca o foame perpetuã i-a înso-þit istoria” (p. 26). În aceeaºi logi-cã a înfruntãrii contrariilor, a în-crederii în mediere, sunt analizateºi alte perechi precum: identitateºi alienare.

Pagini extrem de utile prin lu-ciditate ºi detaºare sunt paginilededicate exilului ºi diasporei,aceste condiþii care azi, îmi par cãtransformã „exilul primordial” (vz.p. 39) în „geografia «originarã»”(p. 77). Iatã niºte rânduri de-adreptul apolinice: „Exilul este le-gat de Paradis (...) Ieºirea din ge-ografia «originarã» e încãrcatã deregrete ºi vinovãþii: numai cel cepãrãseºte cunoaºte cu adevãratvalorile pierderii ºi nu poþi sãpierzi decât definitiv, aºa cumnumai timpul ireversibil îþi poateproba” (p.77).

Finalmente, periferia este inter-faþã între timpi (trecut-viitor), în-tre actanþi sociali (instituþie-indi-vid) ºi istorici (naþiune-populaþie),dupã cum celãlalt nuanþeazã, rein-venteazã, recreeazã sinele.

Prin reluarea discuþiilor despreiluminism, despre rezolvarea de-fazajului dintre cultura dominan-tã ºi imediat (real, actual), prinabandonarea falselor rivalitãþi teh-nicã - culturã, prin rafinata des-chidere de perspectivã tehnicã –culturã - naturã, eseistul craioveanmi l-a evocat pe Gilbert Simondon,filosoful francez al individualitã-þii. Adaptabilitatea terminologicã,gândirea speculativã, scriitura li-ricã, densã, uneori chiar labirinti-cã, plãcerea dramatizãrii ºi a forþã-rii limitelor frastice sunt câtevadintre trãsãturile unui scriitor bineancorat pe a treia cale. Finalmen-te, revanºa nu este toatã un actde politeþe, ci este o etapã în fireaaristotelianã a lucrurilor.

* Editura Grinta, Cluj-Napoca,2005

Horia Dulvac

6060606060606060606060606060606060

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Cu Discursuri ºi pãrþi,cartea lui Horia Dulvacdin 2005, publicatã la

Editura Aius, ne aflãm în prelun-girea unei tradiþii filosofice eu-ropene ºi a uneia retorice, pen-tru cã, încã din Argument (p. 5),aflãm cã autorul ne vorbeºte de-spre discurs, pe care ºi-l imagi-neazã având „o anume frivolita-te”, asociindu-l retoricii, „cãre-ia îi atribuim gratuitãþi ce-o potface suspectã”. Datoritã temeisupuse dezbaterii, considerãmnecesar a face trimitere la istoriaei culturalã, pornind de la vechiigreci care, nu-i aºa?, încã prinHesiod, îºi puneau problema dis-cursului meºteºugit ºi a câºtigu-lui în urma folosirii lui printre se-meni. Sã ne amintim doar de ver-surile din Munci ºi zile în carepoetul ne spune cã sfatul chib-zuit al unui vorbitor poate cal-ma spiritele ºi poate aduce li-niºte în comunitate. La greciivechi, preocuparea sistematicãpentru discurs începe însã multmai târziu, cu sofiºtii, care consi-derau retorica o formã de cu-noaºtere ºi de virtute, deoareceavea drept scop sã-l facã pe ora-tor mai bun, în sens etic. În opo-ziþie, Platon, în dialogul Republi-ca, susþinea cã determinareaadevãrului, deci cunoaºterea,aparþine filosofiei, oratoriaavând ca scop doar formarea saumodificarea unei opinii. Aristo-tel (vezi Retorica, ediþie bilin-gvã, traducere, studiu introduc-tiv ºi index de Maria-CristinaAndrieº, note ºi comentarii deªtefan-Sebastian Maftei, Editu-ra Iri, Colecþia Cogito, Bucureºti,2004, p.83) apreciazã cã „retoricaeste corespondentã dialecticii,

nnnnn ION MUNTEANU

despre discurs ºi pãrþi, cu metodãcãci ambele se ocupã de anumitelucruri care, comune pânã la unpunct tuturor, pot fi cunoscuteºi fãrã ajutorul vreunei ºtiinþedeterminate.” Iar pentru a fi edi-ficaþi de aceastã corespondenþã,sã ne reamintim cã sensul antical dialecticii, aflat sub incidenþametodei maieutice a lui Socrate,ar putea fi rezumat la discuþiilesau dezbaterile în contradictoriu,în piaþa publicã (agora) cu sco-pul limpezirii ideilor ºi a principii-lor, spre a se ajunge astfel la ade-vãr. Deºi nu-i mai atribuie dialec-ticii acelaºi rol ca în gândirea so-craticã, „de unic drum care sãducã la adevãr”, ºi nici ideilorfuncþiile postulate de filosofiaplatonicianã, Aristotel afirmã înacelaºi loc cã dialecticianul ºioratorul, „trebuie sã studieze di-rect ºi cu rãbdare toate speciilereale, înainte de a pretinde cã le-a extras esenþa.”

La romani, Scipio Africanul,Servius Sulpicius Galba, fraþii Ti-berius ºi Caius Gracchus, Catocel Bãtrân, Cicero, Cezar, Quinti-lian ºi alþii se îndeletniceau custudiul discursului ºi practicareaartei de a vorbi în public. Sã neoprim doar la Cicero care, în lu-crãri precum Despre invenþie(scrisã probabil în anul 86 Î. Chr.)ºi Despre autor, cea din urmã în-chinatã fratelui sãu Quintus,configureazã însãºi doctrina re-toricii ciceroniene. În aceste lu-crãri el descrie pãrþile retoricii:invenþia, dispoziþiunea sau di-viziunea, elocuþiunea, memori-zarea sau acþiunea, atrãgândatenþia asupra debitului verbal ºia gesticulaþiei, dar ºi asupra mi-micii oratorului.Tot el stabileºteºi pãrþile discursului oratoric:

exordiul, în care se urmãreºtecâºtigarea atenþiei ºi bunãvoinþaauditorului. Aici, Cicero face apella sensibilitatea ºi bunãvoinþaascultãtorilor; propoziþiunea,care constã în formularea temeidiscursului în termeni scurþi, pre-ciºi ºi clari. Este o enunþare a te-mei ºi poate cãpãta forma uneisentinþe; diviziunea, adicã alãtu-rarea pãrþilor mari ale discursuluipentru ca auditoriul sã poatã ur-mãri cu mai multã uºurinþã tematratatã; naraþiunea, care estepartea discursului în care orato-rul dezvoltã tema ºi confirmã celeanunþate prin exordiu ºi prin pro-poziþiune. Dupã îndemnul sãu,naraþiunea trebuie sã aibã treicalitãþi esenþiale: sã fie concisã,clarã ºi verosimilã; argumenta-þia sau confirmarea probelor,care reprezintã partea discursu-lui în care se probeazã tot ce s-aspus în propoziþiune ºi s-a dez-voltat în naraþiune; peroraþia,ultima parte, care are un caracterpractic, de aceea, epilogul va ficonceput ºi rostit încât sã solicitela maximum puterea de sintezã ºide concentrare, de explicare a ar-gumentelor ºi totodatã sã angaje-ze personalitatea oratorului, atâtraþional cât ºi afectiv. Cicero defi-nea elocinþa drept „farmec ºi pu-tere de convingere a cuvântului”.

Cartea lui Horia Dulvac ne tri-mite apoi la opera fundamentalãa lui René Descartes, Discursasupra metodei de a ne condu-ce bine raþiunea ºi a cãuta ade-vãrul în ºtiinþe, scrisã de filoso-ful francez în anul 1637, lucrarece avea sã-i aducã binemeritataconsacrare. De altfel, Discursullui Descartes ºi Noul organon allui Bacon sunt cele mai reprezen-

tative lucrãri ale secolului alXVII-lea care au pus bazele noiifilosofii, întemeiatã pe raþiune ºiexperienþã. De acum vorbim deînceputul raþionalismului în filo-sofia modernã, ªi Descartes sepronunþa cu privire la discurs ºipãrþi. Iatã cum vedea filosofulfrancez lucrurile, încercând sã nefacã a înþelege discursul sãu, încãdin prima paginã a celebrei salelucrãri: „Dacã acest discurs vi seva pãrea prea lung pentru a fi ci-tit dintr-o datã, s-ar putea deo-sebi în el ºase pãrþi: în prima, sevor gãsi diferite consideraþii cuprivire la ºtiinþe; în a douã, prin-cipalele reguli ale metodei pe carea cãutat-o autorul; în a treia, unelereguli de moralã, pe care le-a de-dus din aceastã metodã; în a pa-tra, argumentele prin care dove-deºte existenþa lui Dumnezeu ºia sufletului omenesc ºi care suntfundamentele metafizicii sale; îna cincea, ordinea problemelor defizicã pe care le-a cercetat, înde-osebi explicarea miºcãrilor inimiiºi a altor câtorva dificultãþi ceaparþin medicinii, precum ºi deo-sebirea dintre sufletul nostru ºiacela al animalelor; iar în ultima,ce anume lucruri crede autorul cãse cer pentru a înainta în cerceta-rea naturii mai mult decât s-a merspânã acum, ºi ce motive l-au în-demnat sã scrie”. (Discurs asu-pra metodei, Traducere de Cr.Totoescu, Editura ªtiinþificã, Bu-cureºti, 1957, p. 31).

Horia Dulvac, fiind eseist, per-sonificã discursurile, ducându-le într-un plan al unei strategiiaproape militare, mai întâi anali-zându-le feþele: în primul rând, elevor sã ne schimbe convingerile,fiind suspecte de invadarea inti-

mitãþii ºi încercarea de a lua lo-cul. Însã, în lumea expresiei, oaltã faþã a discursului este sur-prinzãtoare, deoarece se duce oadevãratã bãtãlie pentru supre-maþie, care nu înceteazã nicioda-tã, dând impresia cã se producecu mai multã cruzime. „Aºa cum,dincolo de iluzoria concordie apãrþilor unei grãdini (ne face plã-cere sã imaginãm cã frumosul eprin necunoscute mecanismeetic), se desfãºoarã un rãzboi peviaþã ºi pe moarte, o tensionatãdecimare a speciilor, tot aºa, înspatele cortinei estetice a discur-sului se aflã cruzimea competiþiei,a bãtãliei dintre embleme ºi for-me... Aºa se face cã asistãm, încazul formelor, la toatã recuzitateatralã a puciurilor, crimelor oe-dipiene ºi înlocuirilor” (pp.5-6).Autorul identificã discursul cuintoleranþa, chiar cu „nebunia”,pe mãsurã ce acesta se lasã an-grenat într-o luptã încleºtatã cumarginaliile, cu discursurile con-curente ale pãrþilor. Vede în elslãbiciune ºi vinovãþii, exact cala om, purtând în sine scenariulînlocuirii. Este un mesager al al-teritãþii, hermesul schimbãrii,„schimbarea fiind la început per-ceputã ca ilegitimã, vinovatã”,apoi „sfârºind prin a se instala elînsuºi ca forþã generând interdic-þii”. În acelaºi timp, „aºa cum înraniþa fiecãrui soldat se aflã cele-brul baston de mareºal, tot aºapãrþile viseazã sã ajungã dis-curs”. O demonstraþie interesan-tã (contrarã viziunii lui Cicero ºiDescartes, unde pãrþile concurãla izbânda discursului), pe care vãinvit s-o descoperiþi mai departe...

Va sã zicã – incipit vitanova de la 17 august –Horia Dulvac dobândã

dignitatea de „sexygenar”. Între-buinþ aici – impropriu etãþii, scan-dalizant cetãþii – ist calambur (co-notând ridicola perpetuare a ilu-ziilor hedoniste în, pascalian-di-vertismentalã, lumea noastrã ceade toate zilele) nu din adolescentteribilism; ci fiindcã aniversatul– înzestrat cu un fin simþ al hu-morului (oricând decent, aferentcalitãþei magisteriale, intelectua-le, morale) –, trecând peste ispitadezabuzãrii, ar surâde, sãrin, deglumiþã; consimþind, benign, lareverberaþia-i de koan, la clivajulrelativizant între zona perisabilã,fizicã ºi aceea, poate numai visa-tã (platonian), de antan… Dar ºipen’ cã mã întreb (cu hipocritã,zâmbitã jale), în contraexemplu:oare câþi (mãcar din, ai dumisale,literari ori filosofi confraþi), abur-caþi pe stepena vârstei & carie-rei, când aud de ironie sau (înde-osebi) autoironie nu-nºfacã sa-bie ºi (vade retro) n-azvârle ana-temã – gomoºi, deja mumificaþi;dispuºi din timpul vieþii a prodi-galisi un greu ºi nesufericiosodour of sanctity…

ªi, în definitiv, vârstele, vrâs-tele, vremii învârstãrile – încotro?La ºaizeci de ani (abia un interlu-diu), azi cineva e „încã verde”,„în putere”… Dum spiro spero(ar spune Cicero). Sau, cu iz defrusteþe, înþelepciunea vernacu-larã olteanã: „Prazul – o fie el us-cat la foi, dar e verde la cotur.”

nnnnn JULIEN CARAGEA

portretul înconjurat de secundeÎmpricinata vârstã nu-i însã

încã una sever restrictivã, încre-menirea într-un refugiu a pieto-nului prostrat ºi fobic, prizonie-rat fãrã scãpare în mijlocul unuitrafic auto incontinent, nu-i pro-montoriu dedicãluit abstrageriicontemplative lucreþiene („Sua-ve, mari magno turbantibus ae-quora ventis/ E terra magnumalterius spectare laborem”)… Ciuna de evaluare lucidã a forþelorproprii, implicare activã în viaþacetãþii ºi maximizare a capacitãþiicreatoare. (Ca sã aibã ºi „pirami-da trebuinþelor”, a lui Maslow, unchichirez)… În plus, „Cine îºi pãs-treazã abilitatea de a a vedea fru-museþea nu îmbãtrâneºte nicio-datã”, ne-a asigurat, la rîndul sãu,Kafka. (Ori Kafka nu era un mis-tificator)… Deºi (v. culegerea luiZanne): „Badea cu cãciula albã/De departe parcã-i babã. ” (DupãJankélévitch – ironia ca veselieîn degradeu, ambivalentã, hibri-datã cu melancolia)… Dar (fãrãputinþã de-nvãþ ºi de pocãinþã)iar cãlcãm alãturi ºi o dãm pemucalitlâcuri. (Sã nu se facã îre-ma – amarã.)

De o desãvârºitã civilitate,discret, modest, empatic, cu oblândeþe nativã mergând pânã lacalinerie, Horia are în miºcãrienergia profesionalizatã ºi coor-donarea unui general ce a pregã-tit un pluton de porumbei pentruun rãzboi ce nici n-a mai avut loc;iar în expresia facialã îngândura-rea celui stãpânit de ideile mari.Atent la nuanþele sufleteºti ale

interlocutorului, în entretiens-urile particulare cu amici literariºtie sã se replieze când polemici-le in absentia dobândesc tuºecancaniere (habitualul, balcaniculhybris de cafenea), ori comuni-carea se falsificã alunecând îninsolitul de accepþie gregarã ºifrivolitãþile faptului divers. Socra-tic, echilibrat, cu vocaþie de mo-derator ºi de mentor, impunândrespect ºi chemând, prin înseºitãcerile sale, la cultivarea virtuþi-lor dianoetice, se învioreazã ºiintervine (fãrã patetism, însã în-totdeauna pertinent ºi cu probi-tate) numai când e vorba de ches-tiuni cu adevãrat importante (celmai ades legate de aspecte cul-turale) ºi decantarea unor sensurisuperioare. Boema sa (atâta câtãeste) se prezintã imunã la exce-se, dictatã de-un soi de agapçsau/ºi epicuriana plãcere a con-versaþiilor de calitate.

Atributele sus-menþionate(plus altele, dintre care musai tre-buie amintitã inedita, reala voca-þie de polihistor, simptom al unuiIQ mult peste medie) fac din elun personaj pitoresc, elementnecesar ºi iramplasabil, fermentcatalitic în efervescenta viaþãculturalã a Bãniei.

Credinþa sa (ne referim aici laatitudinea religioasã, desigur –„Se vuoi guardar la casa, fai unuscio solo”), cultivatã fãrã osten-taþia credo-urilor, nu-i una moti-vatã de frustrant-intimidantulargumentum ad baculum. Ci de(mult mai) ofertant, augustinian

precept: „Creo ut intelligam”. Eaapare în primul rând ca o formamentis decelabilã în (afine „Me-taforologiei” lui Hans Blumberg)eseurile filosofice. Textura filigri-natã, subtilitatea analizelor, coe-renþa ºi consecvenþa demonstra-þiei, developarea riguroasã a noi-melor sunt subsumate unei quê-te a arhetipurilor, a remanenþei ºiavatarurilor acestora în lumeamodernã. ªi, aproape de fiecaredatã, lucrãtura textualã se spriji-nã pe o parabolã extrasã din cãr-þile sfinte (argumentum ad vere-cundiam, dar, mai degrabã, po-tenþare poeticã).

În proza lui (una de facturãaparte, rafinatã stilistic, cu per-sonaje-idei, foarte bine creiona-te însã, vii, lipsite de artificiozita-tea specificã vechilor alegorii), cuperspectiva animistã a unui co-pil (aceea din accepþia psiholo-giei lui Jean Piaget), participãmºi ne bucurãm de familiaritate cucele nevãzute („irealitatea imedia-tã”). Candoarea e una doar apa-rentã, asistãm, ca-n contempla-rea desenelor cu homunculi alelui Henry Michaux (de altfel, caºi autorul francez, Horia Dulvacscrie de toate – poeme, eseuri,piese de teatru, roman), la o aven-turã iniþiaticã de o violenþã uneoribufã, exorcizatoare de traume as-cunse, la o amuzatã „complicita-te cu viciul” (Max Blecher), jubi-lând de pãrelnice victorii ºi spe-cificã vârstei: „Chiar ºi aºa, mãaflam într-o situaþie fericitã, fiind-cã în general eram neatent: dacã

pe morþi îi jigneam prin simplaexistenþã, pe cei vii îi rãneam cuindecenta mea vitalitate.” („EfectDoppler”)

Tratarisit (dupã propria-i, amu-zatã mãrturisire) drept „scriitor în-tre filosofi” ºi „filosof între scrii-tori” (metodã facilã, persiflant-admirativã, de apropriere a nou-lui), Horia se impune ca un verita-bil uomo universale ºi un scriitorproaspãt, mereu de redescoperit.

Concluzionând: de-ar fi sã în-chei printr-o vinietã semnificati-vã aceastã lapidarã tentativã deportretisire, aº opta pentru o re-producþiune a celebrei „TheMountain Man”, sculptura luiFrederic Remington; ce reprezin-tã, într-un tãrâm priporos, o des-censiune de highlander ecves-tru, circumspect ºi stãpânind cumãiestrie artistã impetuozitãþilebidiviului; trapeur parcã ireal,semi-zeiesc, împingând oarecumîn grotesc confuzia spiritual-ma-terial; întrupare a unei creaturicatafatice. Vorba (beneficiind deo deosebitã plasticitate ºi de an-vergura viziunii, ne duce cu gân-dul la hénosisul plotinian) filo-sofului de la Pãltiniº: „Cãci existãun galop al calului, cu cãlãreþ cutot, dar pe deasupra este galopulcãlãreþului cãtre þinta lui nevãzu-tã. Noi simþim cã sufletul este unacu trupul, aºa cum este una cãlã-reþul cu calul.”

Dacã aº fi Arcimboldo, l-aºreprezenta pe Horia printr-un mãr.

7, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

Compoziþia cere ca sãelucidãm cine ºi în cemod vorbeºte, sã lãmu-

rim statutele de narator, naratar(destinatar), narativitate, pornindde la ceea ce s-a numit punctulde vedere. Cine relateazã (pre-ponderent îºi aminteºte, dar na-reazã, descrie, dialogheazã, re-flecteazã)? Câtã credibilitate ni sedezvãluie?

Marcu Sâmãrtin, unicul soþ alTodorei, aflat, el, la a treia cãsã-torie, e primul narator-personaj.E deja mort, simte, din prima fra-zã, mirosul garoafelor, al florilorpe care vãduva i le aduce vine-rea la mormânt. Viziune poeticãtrans-mundanã, ca la Ileana Mã-lãncioiu ºi, de ce nu, la poetaMarta Petreu însãºi. Numele Sâ-mãrtin, ardelenesc, nu este inven-tat, urmuzian (ca popa din Pâl-nia ºi Stamate, „popã ardele-nesc” pur ºi simplu). E chiar unnume local. Numele Martin este,în ordine religioasã, creºtinã, ca-tolicã ºi protestantã, al unui sfânt,patron al cerºetorilor. Un cerºe-tor revine în roman dupã Todora.Torturantul soþ îi cerºeºte ºi elsoþiei, într-un moment, atenþia,atunci pierdutã, dacã nu cumva,ca orice gelos, o face, într-un anu-me fel, constant. Cui îi vorbeºteel? Formal, sieºi. Real, Todorei.Dacã uitãm cã prin el Todora îºivorbeºte ei însãºi, cumulând ro-lurile de supra-narator ºi supra-naratar (cititor intern). Îl cunoaº-tem acum ca soþ al Todorei, într-un moment de crizã a cãsniciei,pe care iatã cã ºi el, în minteaTodorei, e în stare sã o conºtien-tizeze. Nu ºtim dacã i se atribuiemai multã conºtiinþã ori conºtien-þã decât avusese. Todora e un felde romancier fãrã voie. Sau chiarcu un anumit acces la expresiaromanescului. Todora, infidelã larândul ei, înºelãtoare a înºelãto-rului, e acum cu un coleg de artã,pictorul Roman Pintican, desprecare mãrturiseºte cã nu este preaatrasã. Farmacistul Marcu Sâmãr-tin, trezit moral, constatã (gândal sãu sau al Todorei, notat ºi deea mai târziu?) rostul major alamintirilor, acela de a rememoragreºeli din trecut pentru a le re-para. Conºtiinþa moralã, în roman,existã ºi corecteazã lectura psi-hologistã, reducþionistã.

Todora apare ca elevã la Cluj,deja abandonatã de pãrinþi, însin-guratã, atrasã de un bãiat de sea-ma ei, de origine maghiarã, Clau-diu Saszet, când Marcu se des-prinde de Ildikó (iatã un fel desimetrie ori corespondenþã etni-cã) pentru a o lua prin viol desoþie. Direct, cu „voce” proprie,Todora e prezentã dupã aproapeo treime din întregul roman, cândera o asistentã medicalã care fã-cuse ºi studii de artã plasticã, în-cercând sã se impunã ca pictori-þã. Are ºi un model artistic în Li-dia Dimsza, personaj nedezvol-tat, ca multe, poate prea multe, înacest roman memorial-imaginativ.Picteazã nu doar un bãrbat îm-plântat pânã la brâu în sexul fe-meii, dar ºi un înger vãzut în vi-sul din noaptea de Moº Nicolae(regional: Miculaº). Mama îi amin-teºte de o pãpuºã cu pãr, vrãjito-reascã, maleficã, iar femeia matu-rã îºi mãrturiseºte vinovate do-rinþe de fermecãtoare ºi crede cãa provocat moartea soþului.

Se confeseazã Todorei, dialo-gheazã cu ea, Pauline Mocanu,fiicã de cioban bogat din Ardealmutat în Dobrogea, ea însãºiajunsã soþie ºi mamã a unui fiu,la Bruxelles, în centrul politic alUniunii Europene. Ea rãmânedominatã de o urã puternicã pen-tru soþul român care i-a distrusviaþa, psihologia îndeosebi în la-tura sensibilitãþii.

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

un roman „total” poetic (II)Se constatã cã romanul alter-

neazã un numãr de personaje deo-potrivã naratori, dar organizareanaraþiunii nu este în modul directuna a autorului. Un personaj, To-dora, (se) recunoaºte cã intrã încapul celorlalte care par a vorbide unul singur. Todora este su-pra-naratorul, când le dã cuvân-tul (cuvântul ei) altora. Poate spu-ne: ceilalþi sunt eu, dar ºi eu suntalþii. ªi e narator, când vorbeºtedirect, necontrazisã decât în mã-sura în care citeazã alte perspecti-ve asupra aceloraºi fapte. Adevãrexistã cât vrea ea sã expunã. Maiexistã ºi fragmente epistolare careau alt statut, au autor, dar ele nusunt spuse, ci scrise: diferenþãesenþialã de discurs. Prologul (înloc de epilog) e scris la persoanaa treia, supra-naratoarea este în-lãturatã. Credi(ta)bilitatea narati-vã ºi umanã este astfel împãrþitã.ªi naraþiunea suportã, pentruadecvare la om ºi lume, o mutaþie,o rãsturnare ori o întoarcere. Poe-ticã, deºi nu versificatã. Se ºtie cãetimologic vers înseamnã întoar-cere. Romanul începe cu sfârºitulºi sfârºeºte cu începutul. Prolo-gul e aºezat în locul unui epilog,unificator al spaþiului cosmic: Pro-log în cer ºi pe pãmânt. E aºezatîn locul epilogului pentru a da operspectivã rãsturnatã, ca de clep-sidrã întoarsã.1 E scris la persoa-na a treia, schimbã aºadar perspec-tiva narativã a monologurilor atri-buite, de obiectivare a subiectivi-tãþii. Timpul este aici regãsit, re-cuperat din trecut. Pãrinþii apar ti-neri, Todora este o copilã, se joa-cã cu o pãpuºa maleficã, o vede-nie.2 La timpul prezent, vineri,dupã o obiºnuinþã mãrturisitã,vãduva merge la mormântul luiMarc(u) ºi-i duce garoafe ºi þigãri.Ne amintim cã Marcu, prima vocenarativã din roman, simte mirosulgaroafelor. Când pregãteºte supade la miezul nopþii (constat ac-centul temporal din titlu), Todoraeste o tânãrã femeie la 31 de ani,care amestecã iubirea cu ura deom, desigur cã ºi de sine. E ziuade naºtere a ei, nu un timp oareca-re. De naºtere sau de renaºtere?Iar atunci soþul ei moare, cum elînsuºi îºi prezisese, într-un acci-dent de maºinã, în care supra-vieþuiesc fratele Nestor ºi soþia lui,Livia. Pentru cã îi dorise moartea,Todora se crede maleficã. Urmea-zã, peste timp, împãcarea ei cumama, acoperitã de bucurie ºi fru-museþe. ªi apariþia a douã perso-naje cu totul episodice aici, Tabi-ta, din întâiul roman al scriitoarei,conducând maºina lui Petru(nume evanghelic ca ºi Marcu).Miezul nopþii pare timpul zero,care aduce într-un punct timpulîntreg, trecut ºi prezent.

Todora, în rol auctorial, nu cutotul empiric, constatã cã Marcuera un narator prost, motiv ca sã-l ajute substituindu-l. „Nu era unnarator bun, nu încerca sã descrieîmprejurãrile, cauzele, dimpotrivã,el socotea totul clar, ca ºi cum as-cultãtorul s-ar fi aflat înfipt în min-tea lui ºi-ar fi ºtiut cât el (perspec-tiva narativã de tipul avec, dupãJean Pouillon, n. MVB), ori chiari-ar fi trãit viaþa.” Citatul (pp.103-104) continuã: naratorul lasã „go-luri”, impune „presupuneri”, e,involuntar, narator ºi naratar(„vorbea cu el însuºi”), ceea ce eºi Todora, dar voit ºi declarat. Înziua din urmã a romanului, marþi,scrupuloasã cu metoda narativã,ea se recunoaºte depãºitã saustãpânitã de iniþiativa textului pã-rãsind memoria pentru ficþiune:

„Nu mai ºtiu ce îmi amintesc ºi ceinventez, asta-i!” Romanul estememorial dar ºi meta-memorial,prin Todora, care spune cã reface„amintirea amintirii”. Memoria pecare ºi-o recunoaºte cu satisfac-þia împlinirii este una filmicã. Maicu seamã dureroasã, memoriaaceasta îi lasã sentimentul cã eplinã cu de toate. În ultima zi,marþi, Todorei îi revine memoriavizualã, filmul existenþei ei. De ease umple pânã la denudare. Co-perta romanului reproduce tabloulimpresionist (hiperrealist ºi oniric)Dejunul pe iarbã (un mic romanexperimentalist ºi oniric al lui So-rin Titel, din 1968, împrumuta ti-tlul). Roman Pintican, pictor cusucces în strãinãtate, are ca modartistic, aºa cum îl cunoaºte To-dora, pictoriþã (ºi poetã), jocul cuamintirile. Ludicul oniric, în egalãmãsurã ironic, e consubstanþialSupei. Cu o profesie modestã, deasistentã medicalã, Todora este oartistã, nedoritã mai ales de fami-lia þãrãneascã. Picteazã, expunechiar în Capitalã. Duminicã spunecã scrie, nu acest roman (unul, înfelul lui, indirect), dar poeme. Darºi romanul e prefigurat, poate:„vreau efectiv sã scriu despre celece mã obsedeazã”. Subiectivitateextremã, livratã în stare de obiec-tivare. Iatã ºi cheia metodicã aSupei: „Eu totdeauna am avutprea multã imaginaþie ºi m-am pusîn pielea altora.” În laturã autenti-cistã, documentalã, duminicã suntinserate ºi câteva scrisori, extin-zând pluralismul instanþei narati-ve. ªi acest aspect depãºeºtestructura de roman prin juxtapu-nere de monologuri, constatatã îngrabã.

Limba însãºi, deºi diferenþia-tã, este totodatã emanaþia uneiconºtiinþe unitare. Plurilingvismsimulat. Graiul þãrãnesc este con-servat de memoria orãºencei ina-daptate. Iar limbajul erotic al luiMarcu, deºi dezinhibat, argotic,în fond comun în latura trivialã,pãstreazã o notã evidentã de dis-curs feminin masculinizat.

Nu e fãrã rost faptul cã în in-tervalul de cinci zile Todora de-

clarã cã citeºte romanul chine-zesc din secolul 16, Cãlãtoriespre soare-apune, fantastic, mi-tic, religios, iniþiatic, despre în-cercãri grele în misiunea spiritua-lã (budistã), totuºi izbutitã. Titlulsecund al romanului, Maimuþa,îi dã o notã de simulacru sau far-sã, de subminare a autenticitãþii.

Spaþiul ºi timpul sunt largi. Partedin Ardeal într-un timp lung, par-te din Occident (Bruxelles, Vene-þia) în treacãt. E notat timpul încare e prezentã conºtiinþa Todo-rei, de vineri pânã marþi, în care erefãcutã lumea de o viaþa, a ei, înprimul rând. (Re)trãitã în doar cincizile, viaþa e alcãtuitã din amintiride multe decenii. Ajunge însã re-dusã, esenþializatã, mai cu seamãprin condiþionarea de cãtre memo-rie, la momentele nodale, reprezen-tative, autentice din punctul sãude vedere. Totul apare într-o per-spectivã foarte largã, de altfel: exis-tenþialã, moralã, psihologicã, darºi socialã, politicã, spiritualã, cul-turalã, istoricã. Se face o punereîntr-un timp istoric a unor eveni-mente, dar e fixatã ºi o cronologieautobiograficã: violul din 1970,reîntâlnirea lui Claudiu în 1977,fuga din România ºi curioasa luiîntoarcere în anii 1980 etc. Dacãvineri e ziua când Todora mergela mormântul soþului, Marcu Sâ-mãrtin, sâmbãtã e ziua dorului eide pãrinþi, de care se înstrãinaseîn 1969. Privind data anului dinprezent, 1996, ºi a celui din trecut,1969, anii par a lega ceva enigma-tic, necircumstanþial. Luni e pen-tru Todora ziua extremelor, a bolii(nu uit cã boala o însoþeºte me-reu, dar acum e în climax) ºi deo-potrivã a stãrii de a fi liber, într-osingurãtate elogiatã. Marþi e ziuaei de dor, de durere plãcutã, faþãde Marc (Marcu, dar îi preia pre-numele dat de „belgianca” Pauli-ne) ºi faþã de pãrinþi. Monolo-gheazã sau dialogheazã cu stareade boalã ºi cu doctorul. Mãrturi-seºte o „durere pentru tot ce a pie-rit”. Traverseazã ºi o fricã teribilã,vomitã ºi îºi imagineazã un epitaf.

Derulat pe un spaþiu nu doarromânesc, dar ºi în parte euro-

pean (Bruxelles, Veneþia), Supa eun roman îndeosebi regional, ar-delean. E preponderent urban,clujean, dar ºi rural, ca opera dedebut epic a autoarei. Include ele-mente de cronicã urbanã, precumcel despre marele cardiolog Ha-þieganu, legendar ºi deja roma-nesc, cunoscut de farmacistulMarcu Sâmãrtin ca un pacientignorant în postura de martor alpropriului infarct. Romanul fiindºi unul al bolii ºi bolnavilor, „teza”rãzbãtãtoare e aceea cã boalaignorã orice merit, e o platã inex-plicabilã, nu o rãsplatã meritatã,în oricare sens al termenului. Clu-jul este pentru Todora, personajmultifunþional în roman, urbea defiecare zi. Sâmbãtã, marele oraºtransilvan apare în contrast cusatul. Luni ajunge invadat de gu-noaie. Duminicã, e scrutat sever,în parte cultural, în parte din ace-laºi complex rural echivoc, de in-ferioritate-superioritate, (in)expli-cabil, al anonimitãþii într-un mareoraº. Asistenta medicalã deveni-tã pictoriþã neignoratã se plângecã e neremarcatã. Spune ea: „caguzonoii” – probabil niºte fãp-turi fantomatice locale, din satulde baºtinã Locul cu Grâu. (Numecu valenþã simbolicã, spiritualã,creºtinã: ne gândim la bobul degrâu murind spre a renaºte ºirodi.) Noteazã incisiv, devastator,neo-sãmãnãtorist la modul co-mun motivat: „strãbat fudululoraº mic-burghez al Clujului, cetrãieºte din fermentaþia bârfelorºi a scandalurilor mãrunte, dinrâvna de a azvârli cu pietre în al-þii, fãrã ca nimeni sã ia act cã exis-tã un bãrbat, altul decât Marc,care mã întovãrãºeºte” etc. Nicimãcar bârfitã etc., într-o realitateaºa zicând idealã, ea era pe strãzicu un artist, pictor de succes „afa-rã” – fapt de neiertat în perspec-tivã localã. De Roman, ea se deli-miteazã franc, ca bãrbat, poate ºica pictor: „nu era genul meu”. Elpicteazã jucându-se cu amintiri-le, pe care ea le ia în serios, grav,tragic, de la fizic la oniric.

Pus în penumbrã, istoricul ºipoliticul (comunist) capãtã reliefºi subtilitate. Marcu ºi Pauline s-au cunoscut în studenþie la mun-ca aºa-zis voluntarã, în fapt obli-gatorie. În roman, ambiguitateae extinsã ºi are urmãri serioase.Repartiþiile absolvenþilor de fa-cultãþi, de la þarã sau din orãºele,sunt schimbate în marile oraºe,precum Clujul (Napoca e suspen-datã), prin relaþia cu Securitatea.Iar aceasta, la braþ cu Partidul, seaflã în toate, determinã viaþa ºimoartea. Existã constatarea cãmai toþi cunoscuþii Todorei aupãrãsit România în anii 1980. Înpatrie, anormalul trece drept nor-mal. Dominã anomaliile, uniformi-zarea. Chiar Todora nu se vedeprea diferitã de ceilalþi. Toþi secomportã straniu, fiecare se lo-veºte de stranietatea ºi înstrãi-narea altora. Epica obiºnuitã de-vine un lanþ al bizareriilor, slabeºi tari deopotrivã. Pãrinþii Todo-rei, naivi politic, vor ca fiica lorsã urmeze nu Arte Plastice, darDreptul, care numai drept nu era.Nu mai au nicio noimã aici ºiacum amãgirea ºi dezamãgirea.

1 „Dragostea amestecã pãmântulcu cerul – este marea rãsturnare.” (Op.cit., p. 120) Prologul nu schimbã com-poziþia Supei. Alt loc din Paz o dez-vãluie într-un mod fatal ºi elementar:„Greºeala, pedeapsa ºi izbãvirea suntelemente constitutive ale concepþieioccidentale despre dragoste. Estetema lui Goethe din Al doilea Faust ºiWagner din Tristan ºi Isolda ºi ceadin Aurélia lui Nerval.” (p. 30)

2 Todora îi este opusã, ca în repro-ducerea lui O. Paz din Sappho: „iarcorpul meu, lipsit de voinþã, era cel alunei pãpuºi de cearã” (Op. cit., 50).

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

Cineva din afara lumii, debu-tul Ancãi ªerban în poezie, esteo introspecþie criptatã, necesarãdepãºirii propriilor încãtuºãri, li-mite transfigurate în negare, ui-tare, tãcere, izolare: „am începutsã scriu agreabil/ despre agonie

debutul poetic al Ancãi ªerbanºi lãcrãmioare/ stau în mine caîntr-un pahar/ întors cu gura înjos/ la douãzeci ºi ºapte de ani/sângele înseamnã altceva/ iluzii-le nu supravieþuiesc/întins pecruce golul rãmâne gol/ oricât deaproape” (sub lentile). Redesco-

perirea ºi înþelegerea sinelui esteun exerciþiu ireductibil, cãutarealãuntricã nu se vrea redusã la oformã simplã: „nu m-am urcat nici-odatã pe acoperiºul unui teatrude varã/ mai bine zis nu m-am ur-cat niciodatã/ pe acoperiºul uneiclãdiri/ pentru a ajunge acolo/ enevoie de mai mult decât unmoft,/ un vis, o zvâcnire/ e nevo-ie de ochi puternici/ de dinþistrânºi cu grijã fãrã zgomot/ deapusuri întunecate/ mã aºteaptãca în fiecare zi mãlinul/ sã mer-gem/ soarele stã întins pe o ban-cã” (curaj).

Aparent disparatã, prezenþafemininã din poezia Ancãi ªer-ban, în cele douã ipostaze „feme-ia din apã” sau „femeia pã-mânt” este de fapt o complemen-taritate ingenuã dintre copila „fe-meile miros a turtã dulce” ºi fe-meia maturã „femeile merg pe sâr-mã” (purgatoriu altfel) aflatãadesea într-un conflict asumat,constructiv, motivant: „se miºcãtotul în mine în nopþile mele albe/atunci am curajul sã-þi scriu de-spre mine femeie/ ºi sã mã îngroppe mine copil/ sã-þi spun cã trã-ieºti în mine/ ca într-o casã fãrã

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” esteorganizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nuau publicat pânã acum un volum de versuri.

Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de unplic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numeleºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul detelefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã estecazul).

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro

Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºiMaria Dinu – critic literar.

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”,ediþia a IV-a (2018)

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Anca ªerban: Cineva din afa-ra lumii, Aius, 2018

C ineva din afara lumiieste volumul de debutal Ancãi ªerban, o car-

te foarte atent cumpãnitã, echili-bratã, calibratã oportun pe spa-þiul uneori atât de îngust dintre orealitate exterioarã, descompusãpânã la esenþial ºi un suflu interi-or transfigurator, ce reface, dinextrem de puþine trãsãturi de pe-nel, o configurare fragmentarã, cepare a se recompune la infinit.Miºcãrile sufleteºti sunt cele caredicteazã ºi interpuncteazã resta-bilirarea identitarã în cadre sur-prinzãtoare, noi, care nu trezesc,niciun moment, impresia de li-vresc sau de topos revizitat.

Anca ªerban este una dintrevocile lirice care se impun cumultã siguranþã în peisajul poe-tic autohton, o conºtiinþã literarãaproape de exacerbare, de o du-ritate extremã cu propriul act cre-ator. Toate acestea fac din Cine-va din afara lumii un volum cese poate susþine prin el însuºi,atingând registre lirice profunde,fãrã a face rabat cãtre zona faci-lului, a comodului sau a unui tipde poezie care doar sã atingã su-prafeþe. Anca ªerban merge, defiecare datã, cãtre zonele limina-le, acolo unde se naºte actul po-etic, din confruntãri cutremurã-toare, din lupte ale fiinþei, din fi-suri ºi cioburi readuse la viaþãgraþie sublimãrii artistice.

Impresioneazã, pentru o cartede debut, ºtiinþa ºi conºtiinþapoetei în ceea ce priveºte realiza-

„se miºcã totul în mine în nopþilemele albe”. despre ipostazele

non-liniare ale fiinþeirea formalã, tãierea plinã de sensa versurilor, debarasarea de totceea ce este inutil. Toate acesteasunt fãcute cu atâta siguranþã ºicu atâta hotãrâre, încât nu ai cumsã nu bãnuieºti munca tenace, deani de zile, scrierea ºi rescriereamultora dintre poezii, fiindcã toateacestea vin din experienþa scri-sului, dar ºi a lecturilor bogate,consistente, care au lãsat urmeîn scriiturã, fãrã a trezi vreo clipãimpresii de pastiºã, de epigonalsau de manierism.

Transpunerea ipostaticã a eu-lui liric este reuºitã, figuratãprintr-un arsenal esenþializat,

polarizat, care adunã laolaltã mo-mentele decisive ale unei deve-niri lucide, iluminate din unghiuriconvergente. Punctele de con-versie sunt cerebral alese, selec-tate ºi configurate, derapajelecãtre zone ce pot scãpa contro-lului sunt atât de rare, încât de-vin aproape insesizabile.

Prizarea realului transfigurat seface printr-o exarcerbare senzo-rialã, ce se dezvoltã firesc, fãrã ada impresia de artificial, deoare-ce totul decurge organic, dintr-un fel de înþelegere simbioticã apoeziei ºi a vieþii. Stabilirea de noicãi insertive urmeazã o pulsare

proprie. De altfel, lirica Ancãi ªer-ban se caracterizeazã ºi prin pro-pensiunea cãtre mobilitate, cãtreo miºcare vãzutã ca principiu alvieþii ºi al creaþiei artistice.

Cineva din afara lumii este,cu certitudine, una dintre revela-þiile ºi certitudinile anului edito-rial 2018. Anca ªerban ridicã foar-te mult propria ºtachetã, ducândaºteptãrile într-o zonã riscantã,unde poate urma fie un recul du-reros, fie o lansare razantã cãtretopurile literare. Cunoscând-o ºiºtiindu-i modul de lucru ºi de ra-portare la sine, cred cã doar a douavariantã este viabilã în cazul ei.

pereþi” (casa fãrã pereþi). Erotis-mul fin este bine ascuns („o fe-meie desculþã întinsã/ nimic înesenþã” – mersul lup), o tainã caremocneºte în angoase impuse „teþin de mânã/ ºi se face luminã/mã pierd prin înãlþare în timpulinterior/ al arderii/ e ceva/ ce nu-mi aduc aminte/ din forma guriitale” (inconnu) în priviri, mrejede care se teme „nu te uita la mine/simt atingerea în piept/ ºi mi-eruºine/ de fapt mã îngrozeºtegândul/ cã mâinile noastre s-arapropia” (primele tãceri). Tãce-rea prelungã, carnivorã „convul-sia umbrei”, omniprezentã, aproa-pe obsesivã este spartã uneori deecoul ºoaptelor, mirajul unde „plu-tesc ºi vorbesc în ºoaptã/ iar lu-crurile scapã mai mereu de subcontrol” (oraºul croºetat).

Teama de o posibilã realitatedeformatã, de o existenþã afecti-vã sfârtecatã, imposibilitatea sto-pãrii unei întinãri ce pare iminen-tã, este o asociere spontanã în-tre senzaþii de naturi diferite, con-tradictorii: „dacã nu putem opriîntinarea/ s-o lãsãm sã fie verdeverde precum/corcoduºele buni-cii sã nu privim înainte/sã mer-

gem înapoi sã le pãstrãm în/ groa-pa sãpatã de cârtiþa vecinilor/ uncerc perfect pãmânt bãtut/ ºi niciurmã de vreun trup sfârtecat/ pemâneca balozaidului mai bine/ îmistrâng ºireturile nu pot/sã rãmânnemiºcatã” (sinestezie). Comuni-carea cu acel „cineva din afaralumii” este posibilã „fãcând tu-nel prin carne ºi prin oase”(uni-corni solari) într-un “azi când ni-meni nu se mai/ teme de nimeni”(primele tãceri), când ea „circu-lã cu trenuri de mare vitezã/ prinlumini ºi tãceri” (Tritotri).

Din poezia Ancãi ªerban, nuîn ultimul rând, rãbzate curajulunei posibile „reciclãri” într-unspaþiu protector, cald, nefluc-tuant, statornic, luciditarea uneinoi forme existenþiale susþinutãde o verticalitate solidã, fãrã com-promisuri, cu identitare bine con-turatã, din care transcende uma-nul, incizie definitorie „din braþulmeu stâng/ de pe cãmaºa denoapte/ rugãciunile târzii/ pentruchipurile mamei” (în spririt dehaiku).

nnnnn Adela Efrim

Silviu Gongonea, Cosmin Dragoste, Anca ªerban, Maria Dinu ºi Petriºor Militaru la lansarea volumului.Sala Oglinzilor a Muzeului de Artã Craiova (foto: Mihai Diaconu)

9, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

Constantin Nisipeanu, Operapoeticã, Craiova, Aius, 2017.

Cu puþin timp în urmãsemnalam apariþia uneiimportante antologii,

marcând cei 110 ani de la naºte-rea poetului suprarealist Con-stantin Nisipeanu. O ediþie îngri-jitã de cãtre Petriºor Militaru, carerealizeazã ºi dosarul critic ºi scrieºi prefaþa. În timpul vieþii (a muritla 5 mai 1999, la 92 de ani), luiC. Nisipeanu i-a apãrut o singu-rã antologie, „Stãpâna viselor”,prefaþatã de Miron Radu Paras-chivescu, în anul 1968.

Evident mai puþin cunoscutdecât alþi suprarealiºti, Constan-tin Nisipeanu a debutat susþinutde Felix Aderca în „Bilete de pa-pagal”, revista lui Arghezi, în anul1928. În anul urmãtor, aflãm dinprefaþã, fondeazã la Craiova re-vista „Radical”, unde vor cola-bora Geo Bogza, Ionathan X. Ura-nus, Camil Petrescu ºi, atenþie, vadebuta Eugen Ionescu.

În programul la primul numãreste scris: „O revistã fãrã programe ca o vacã fãrã macaz sau ca undrum cãruia i-ai retezat capãtul cufoarfeca, lãsând calea bearcã”…

„Prieten bun cu Saºa Panã ºiIlarie Voronca, Nisipeanu era unapropiat al grupãrii de la „Unu”,iar exegeþii l-au situat în zonade tranziþie de la suprarealismulde început, mai mimetic în felulsãu, spre suprarealismul maturreprezentat de Grupul Infra-Noir de la Bucureºti, din carefãceau parte Gellu Naum, Ghe-rasim Luca, Paul Pãun, VirgilTeodorescu ºi Trost.”

A avut paisprezece volumede versuri publicate, opt dintreele dupã publicarea acelei primeantologii. Aºadar, bine venitefortul lui Petriºor Militaru, con-vertit în peste 500 de pagini, câtare „Opera…”, apãrute în Colec-þia „Avangardã ºi Transdiscipli-naritate”.

Primul volum, „Cartea cu gri-mase” (1933), se încheia cu o…„carte poºtalã”: „M-am încuiat însuflet ca’ntr’un sicriu;/ Sã nu maicitesc, sã nu mai gândesc, sã numai scriu…/ ªi mi-am ascuns si-criul în stâncã de granit/ Departede luminã, sã nu mai fiu gãsit…”

Visele altcuiva Întru avangar-dã ni l-au regãsit… P. Militaru aprovocat o panã vehiculului sa-cru, de gãsit în ultimul poem alultimei cãrþi, care transporta oaºchie din acel sicriu: „Omuledacã moartea te înspãimântã nuºtiu ce/ sã cred despre tine pen-tru cã moartea nu este/ femeiaaceea din nevinovatele tale su-perstiþii nu/ este femeia aceea în-spãimântãtoare care umblã cu/coasa în mânã sã rãpunã dupãbunul ei plac viaþa/ oricãrei fiinþeMoartea este un vehicul sacrucare te transportã dintr-o viaþãbanalã ºi obositoare/ într-o altãviaþã plinã de înþelepciune ºi deluminã unde/ fiecare om devineca la începuturile vieþii o Divini-tate// Moartea omule e a doua tanaºtere/ Moartea este împreuna-rea ta cu veºnicia// Iisus dupã ceºi-a împlinit printre oameni misi-unea datã/ de Pãrinþii lui cereºti

nnnnn A.G.SECARÃ

meditând la moarte(a poeþilor), poate maifrumoasã decât o definiþie uitatã a Frumuseþii…

ca sã se poatã întoarce în preaj-ma/ divinei sale Familii a trebuitsã se lase rãstignit pe cruce/ cãnumai prin moarte folosind acestvehicul sacru putea/ sã strãbatãspaþiul uriaº dintre planeta Pã-mânt ºi planeta/ Divinã care din-totdeauna se rostogoleºte în ju-rul Stelei/ Polare steaua de pecare Dumnezeu a construit Totulsteaua/ care a devenit axul între-gului Univers în jurul cãreia se/rostogolesc toate Familiile de ste-le împreunã cu planetele lor//Moartea omule e a doua ta naº-tere/ Moartea este împreunareata cu veºnicia” (pp.471-472)

Din acest unghi de vedere, amputea spune ºi cã Moartea esteo altã carte a cãrþilor, o altfel decarte-anti-materie, complementa-rã misterului existenþei. În viziu-nea (oare finalã?) a poetului, esteºi un nou început, evident. Sau,ca într-un poem intitulat „Iluzii”,din „Pãstorul de umbre”, anul1971, oamenii pot fi ca ºi frunze-le: „frunzele nu mor niciodatã!/Copacul, îngrijorat de asprimeavremii,/ ºi le trage în interior, lîn-gã inimã,/ ca pe niºte corniþe demelc,/ ºi ca un neîntrecut iluzio-nist ne/ transmite numai senzaþiacã frunzele/ cad scuturate de vîn-turi ºi de ploi./ La ecuator copa-cii dispreþuiesc/ aceastã lugubrãîndeletnicire,/ ei înfruntã arºiþeleºi torenþialele/ ploi cu fruntea susºi cu toate frunzele/ întinse ca oprotectoare umbrelã/ deasupraanimalelor care se înspãimîntã /de fulgere ºi de rãsunãtoarele lor/bubuituri care despart ziua îndouã.// Aici, pe pãmînt, în fiecaretoamnã/ a vieþii, oamenii mor cafrunzele,/ rãsturnaþi la pãmînt decumplite neliniºti/ sau de neîn-durãtoarea lor bãtrîneþe./ Oarecîndva oamenii vor da pâmîntul/la o parte, ca pe o perdea,/ pre-cum frunzele scoarþa copacului?// Sã fie moartea numai o simplãamãgire?” (pp.124-125)

Teama de moarte poate fi ºi eaun motor al dicteului: „teama demoarte þi se cuibãreºte în inimã/Pînã ºi pãmîntul intrã în panicãFuge O ia/ la goanã Fuge fãrã sãmai poatã privi înapoi/ Abia îþimai pãstrezi echilibrul Picioarele/þi se clatinã lumea se clatinã Eînspãimîntãtor / ºi deodatã simþicã ai început sã descreºti/ ai de-venit mic cît un cãþeluº cît unpurice/ care în salturile lui e con-strâns/ sã ducã legatã de picior opiatrã de moarã// Ai vrea sã eva-dezi din tine sã zbori într-o altãlume/ dincolo de primejdii ºi cutot efortul pe care îl faci/ punîndîn luptã întreaga ta fiinþã nu izbu-teºti/ sã-þi dezlipeºti ochii din largunde din apa aceea/ care a luatforme stranii de fiare înspãimîn-tãtoare/ s-a dezlãnþuit un fiorosuragan care ameninþã lumea/ ºicu sufletul golit de orice speran-þe îngrozit de/ primejdie la gîndulcã în curînd uraganul va trece/tãvãlug peste lume þi se zbîrleºtepãrul în cap/ ºi iar ai vrea sã eva-dezi din tine dar piatra de moarã/te þine legat de pãmînt ºi nu maipoþi sã-þi ascunzi/ teama în fugãrãmîi singur în faþa uraganului/umilit ºi neputincios iar uraganulînainteazã mãreþ/ înainteazã spre

coastã îl vezi cum pluteºte peapã/ alunecând vioi pe schiuri deaer ÎI urmãreºti de/ departe cumse apropie de þãrm înconjurat deo turmã/ de valuri ºi în marºulacesta triumfal fiecare val/ poar-tã în minã o trompetã de argintpe care o duce/ la gurã fãcînd sãse umple aerul de sunete stranii//ªi cînd uraganul însoþit de între-gul lui alai/ debarcã maiestuos peþãrm un fior de gheaþã îþi trece/prin inimã Simþi cã a începutsfîrºitul lumii Gata/ Peste o clipãviaþa va înceta Dar deodatã înlumina/ ochilor tãi se oglindeºteceva neaºteptat o rãsturnare/nemaipomenitã ºi numaidecâtinima agitatã de frãmîntãri/ îºi re-capãtã liniºtea ºi rãmîi uimit cîndvezi uraganul/ temutul uragan cucîtã graþie se apleacã sã rupã/ delîngã tine o floare o singurã floa-re pe care o priveºte/ vrãjit ºidupã ce îi miroase prelung parfu-mul/ o dãruieºte oceanului careo leagãnã tainic pe valuri”(pp.206-207)

Accentul referenþial consis-tent pe Moarte pare a cãdea abiala volumul din 1986, „Arbori cuaripi de harfe”, unde gãsim unastfel de fragment: „Gîndul aces-ta/ al morþii sãrindu-mi în faþã aºape neaºteptate ca un/ cîine tur-bat sau ca un tîlhar care se arun-cã asupra ta/ sã te jefuiascã cãm-a îngrozit ºi am început sãalerg/ prin mine pînã am dat deun luminiº ascuns într-o pãdu-re./ O pãdure ale cãrei frunze stri-gau de îmi spãrgeau urechile.//Era ecoul care se nãpustea dinstrigãtul meu, din gîndurilemele,/ fãcînd sã urle a groazãîntreaga pãdure, reverberînd/într-una: Dar moartea? Dar moar-tea? Dar moartea?// Atunci ofrunzã mãiastrã s-a desprins dinram/ ªi lipindu-mi-se/ de urechemi-a ºoptit: Moartea e o culme!E o culme!/ Da, da! Am strigatca ºi cînd s-ar fi aprins în mine/lumina cãutatã. E culmea pe careviaþa în drumul ei spre/ eternita-tea a izbutit s-o escaladeze folo-sindu-se de trupul/ omenesc cade un vehicul oarecare. ªi nu-mai dupã ce ºi-a/ împlinit peri-plul pãmîntean ca simplu turist/prin viaþã omul se lasã ademe-nit/ sã se întoarcã pe tãrîmul ne-fiinþei, în eternitate.// ªi, pe dru-mul rece al umbrelor, omul îºi iacu sine/ din tot ce a creat, dintoate gîndurile lui,/ din tot ce-aagonisit, numai visul/ pe care ni-meni nu i-l poate smulge din sîm-bure. Acolo,/ în lumea nevãzutã

a nefiinþei, omul e o umbrã. E unvis?” (pp.232-233)

În 1986, era deja la o vârstãînaintatã, era aproape firesc, darchiar ºi aºa, acest accent nu estepredominant, Moartea este chiaracum perceputã, aºa cum am vã-zut mai sus, prin intermediul pris-mei creºtine. Observa AlexandruOvidiu Vintilã, scriind desprevolumul din 1999, anul… Mor-þii, „Tristeþea firului de iarbã”:„Din subterana în care se aflã,autorul ne transmite o serie demesaje prin intermediul cãrora neînfãþiºeazã lumea sa, universulcelor care nu se mai simt liberi.În dorinþa de a se elibera, oame-nii urcã în copaci, adicã fac apella poezie, însã realitatea, simbo-lizatã de câine, îi trage în jos. Sin-gura speranþã este „ora minuni-lor” sau altfel spus, mai direct,moartea, aceasta fiind privitã deNisipeanu, la fel ca ºi Heideg-ger, drept eveniment al libertãþii,eliberare: „Þine minte Pe aici numãrºãluiesc iluzii alpine Doarcâinii/ mai latrã de cade vreunom din copac ºi nici un/ arborecât de viclean nu-þi va mai trecepragul iar/ ºipotul de la rãspân-tie te va privi cu inima rece/ ca ostanã de piatrã cu poalele în brâuºi gura ta/ va deveni amarã caun ºarpe sofisticat ca un iepu-re/ care aleargã prin toate ºan-þurile lumii fãrã nici un/ strop desperanþã deºi în zori ºipotul i-adãruit un sac de/ nãdejdi La re-vedere doamnã Am pornit spreora minunilor” (O dimineaþã cao ploaie cu cerul senin).” (p.429,citatul din Vintilã este de la 482)

În cele aproape 500 de paginiale antologiei, cuvântul „Moar-te” dacã apare de douãzeci de ori,nu am încercat aici sã fiu exact,adevãratul accent este unul vita-list, chiar dacã ºi Viaþa poate sãfie perceputã „ca o pasãre hime-rã” (p.232), în dosarul criticselectat în final niciunul dintrecritici, cu excepþia amintitã,nevorbind despre „moartea” înopera liricã a lui C. Nisipeanu.

Desigur, se mai ºi moare, pre-cum într-un fel de parodie la „Lu-ceafãrul”, parcã anunþând dra-gostea dintre o chiuvetã ºi o ste-luþã, textul fiind intitulat „Steauafericirii” (p.370): „Eram amãrât ºica sã mã distrez am prins din cer/O stea aºa cum ai prinde o muscãdin zbor dar/ n-am ucis-o cu pal-ma ca pe muºte dimpotrivã/ amstrâns-o la pieptul meu cã era tarefrumoasã// Dupã aceea am des-chis fereastra ºi am invitat-o/ sãzboare la familia ei pe care o creddisperatã/ cã micuþa ºi frumoasalor stea a fost desigur/ rãpitã dincer de vreun bãrbat îndrãgostitde ea// Dar micuþa stea n-a vrutsã se despartã de mine/ A cãzutîn genunchi ºi m-a rugat sã n-ogonesc/ pentru cã înadins s-a lã-sat prinsã cã e îndrãgostitã/ demine de când i-am fãcut primadatã cu ochiul// I-am spus cã nue cinstit sã se lase rãpitã/ de untânãr ca mine fãrã nici un cãpãtâicã sunt/ sãrac ºi de-abia pot sã-mi cumpãr un colþ de pâine/ Nu!N-am sã te pãrãsesc chiar dacã osã pier de foame!// Dupã un timpde trai fericit a pierit de foame

odatã cu mine!/ Pe piatra funera-rã de la capul nostru a apucat sãscrie:/ În braþele iubitului meu morfericitã cã de câteva nopþi/ amdevenit om ºi am gustat din plinviaþa de om!”

E o subtilã criticã a condiþieiumane aici, poate întreaga operãa lui Constantin Nisipeanu este,de fapt, un fel de comentariu liricla „Totuºi este trist în lume”,totuºi este un îndemn la joacã,„Sã ne jucãm de-a ceva frumos”,dupã cum se numeºte un poemdin „Arbori…”, al cãrui finalspune parcã, referitor la Moarte,sorescian, cã dacã tot trebuia sãpoarte un nume, ºi Moartea arputea fi ceva… de-al frumuseþii,aºa, ca o aruncare printre stele,pp.234-235:

„Cautã mai bine sã-þi îndrepþiprivirea spre tristeþeadin inima florilor care lãcrimeazãîn glastrã la fereastra taºi fugi din pãdurea adormitã peumãrul de piatrã al nopþiipentru cã acolo, în pãdure,copacii sînt plãsmuiþi dintr-ocarneacoperitã de solzi sclipitori careîþi furã ochiiºi sînt primejdioºi ca un cîineflãmînd care pãtrunde în tineºi începe sã te mãnînce pedinãuntru.

Mai bine sã ne jucãm de-a luna.E un joc plãcut. Trebuie numaisã închizi pleoapeleºi sã rogi un prieten sã tearunce cu praºtia.

O fatã ºi-a tras pe mîini mãnuºide apãºi a început sã cînte la un piande rouãce înflorise pe scoarþa unuicopac.Acum fata se apropie de minemurmurînd ca un colþ de stîncãpeste care unda unui pîrîu îºitrece arcuºulumplînd aerul cu ºoapta unorcîntece sublime.

Hai sã ne jucãm de-a luna, i-amspus. Jocul e nespus de frumos,nu trebuie decît sã închizipleoapele ºi sã anunþi,cu gura plinã de scoici ºi depãduri, cã jocul de-a lunaa început. Trebuie numai sã-þipregãteºti din timp o praºtie.S-a tras la sorþi sã vedem cineîncepe jocul.Pînã la urmã, desigur, fata acîºtigat.

Ea, ºi numai ea, meritã sã fiearuncatã cu praºtia.Închide pleoapele, i-am spus.Îndatã vei fi aruncatã pe cer.Jocul acesta se terminã spreziuã ºi numai dupã cedin visele celor învinºi s-asculptat o statuie.Pînã atunci, searã de searã vei fiaruncatã pe cer cu praºtia.

La gîndul cã va fi curîndaruncatã pe cerfata deodatã s-a fãcut maifrumoasã ca luna.”

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

i n m

em

oria

mC

ON

STA

NT

IN N

ISIP

EA

NU

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Eugen Negrici, Omul din Cas-tranova (Protoscenariu), Editu-ra Cartea Româneascã, Bucu-reºti, 2017, 96 p.

Stilul fiecãrui scriitor atra-ge, firesc, o anumitã ca-tegorie de cititori. Resor-

turile personalitãþii dicteazã subli-minal particularitãþi stilistice ºi,odatã cu ele, apare posibilitatea(poate chiar probabilitatea) de anu plãcea tuturor. Însã când îþiasumi riscuri din dorinþa de a fiautentic ºi inteligibil, chiar fãrãsatisfacþii estetice, demersul estecel puþin lãudabil.

Este ºi cazul profesorului Eu-gen Negrici, care ar fi putut sã îºiscrie noua carte, Omul din Cas-tranova, în stilul comercial-pre-þios al autorilor anglofoni actuali(Jojo Moyes, John Green etc.),dar a a ales sã-l provoace pe citi-tor la o altfel de lecturã, dând oformulã alternativã pentru ceeace înþelege el prin prozã. Aici,accepþiunea asupra literaturii seaflã la antipodul celei din roma-nul lui Ray Bradbury, Fahrenheit451, în care datoria prozatoruluieste de a zugrãvi cu maximum dedetalii realitatea. Astfel, ipostazacreatorului de epic este una rela-tiv ingratã, Eugen Negrici con-ºtientizând „neputinþa înlãnþuiriide cuvinte de a concura instan-taneitatea imaginii”. Se prea poateca tocmai din acest motiv scriito-rul sã ridice steagul alb înainte

militãria jos din pod saucând rãzboiul simplificã stilul

de a încerca sã suplineascã princuvinte, detalii etc. derularea fil-micã. Nu þine ca protoscenariulsãu sã fie încadrabil într-un cu-rent literar canonizat, iar eventua-lele elemente-detalii specificecare derivã din subiect (cele ex-presioniste, de exemplu) trebuieintegrate semnificaþiei globale.

Cu toate cã intenþionalitateaautorului nu vizeazã arabescuri-le literaturii, textul se poate bu-cura de multe perspective de in-terpretare literarã – more or less.Fluenþa narativã încalcã pe alo-curi (sau poate este un efect deansamblu) stricteþea unei simplerelatãri, cãpãtând o dimensiuneparadigmaticã, alegoricã, în ciu-da intenþionalitãþii exclusiv fap-tice. Relatarea nu mai este simplãrelatare, ci poveste, cu toate im-plicaþiile acestei noi categorii deviaþã în care pãtrunde.

Cãzut prizonier la nemþi, oltea-nul Victor Mãceºanu reuºeºte sãevadeze ºi trece în tabãra parti-zanilor, luptând alãturi de italieni,francezi, unguri, cehoslovaci,americani. Dupã înfrângerea na-zismului, soldatul român e apre-ciat la adevãrata valoare ºi deco-rat de guvernul francez. Înschimb, întors în România, noileautoritãþi comuniste îl trimit laînchisoare, unde îndurã batjocu-ra colegilor de celulã. Printr-unºiretlic, Mãceºanu evadeazã ºi,cu ajutorul noilor sãi prieteni fran-cezi, ajunge, într-un final, în Cas-

tranova natalã. Peste ani, îi vapovesti profesorului Negrici, ve-nit în vizitã, prin ce a trecut.

Victor Mãceºanu suferã unproces de trecere de la persoanãla personaj, care evolueazã într-o succesiune de scene cu marepotenþial cinematografic, deexemplu: „Dã cu mâna de pâiniºi, deodatã, cu un þipãt de animalînjunghiat ºi cu un fel de furiece-i îngheaþã pe sãteni ºi-i þintu-ieºte, se repede cu capul înain-te”. Nu ºtiu dacã doar plasareapersonajului într-o situaþie-limi-tã (rãzboiul) mã face sã asemãnîntr-o oarecare mãsurã tehnicilefolositede prozatorul Negrici(chiar ºi cele involuntare sau im-perios necesare) cu cele ale scri-itorului britanic William Golding.Pânã ºi caracterul exemplar, ale-goric, al celor douã tipuri descrieri se aseamãnã. Sau acea di-mensiune paradigmaticã mai susmenþionatã, care o completeazãpe cea fapticã: „Continuã sã strã-batã de-a buºilea calea, pe urmeînapoi […]. Se opreºte, în sfârºit,respirând greu printre suspinelecare-l fac sã ridice bizar un umãrºi sã clatine capul care îi atârnã lao palmã de zãpadã”. Secvenþainclude încordarea existenþialã,anistoricã a omului dintotdeau-na, pus faþã în faþã cu vitregiilevieþii, amintind de tensiunea pri-milor paºi spre evoluþie. Aici seîntrevede meritul scriitorului,care, voind doar derularea fapte-

lor, reuºeºte prin efect de ansam-blu sã ofere o semnificaþie aces-tora, fie ea ºi alegoricã (pentru cãnu încalcã dezideratul propriuconform cãruia o supralicitarestilisticã poate deveni pãguboa-sã). Asemenea lui Golding, desprecare s-a spus cã a avut o minu-natã vocaþie epopeicã, EugenNegrici izbuteºte sã spunã o po-veste în adevãratul sens al cu-vântului. Puþinii critici care auscris despre Omul din Castrano-vaau supralicitat perspectiva es-teticã (când nici autorul însuºi nuo dorea), ocolind miezul proble-mei care, dupã mine, s-ar rezumaîn ideea de simplicitate formalãgeneratoare de esenþã ºi rafina-ment intelectual, însã fãrã o inte-lectualizare cliºeicã a artei.Defapt, cred cã simplicitatea ºi ca-racterul alegoric sunt strâns le-gate, în mãsura în care autorulreuºeºte sã creeze ceea ce teorialiterarã considerã a fi calitateapovestirii de fapt epic circular.Într-un fel, la o primã interpretaresuperficialã, tehnica folositã paresã fie lipsa unor tehnici indivi-dualizate ca atare. Dar, pânã laurmã, asta se numeste briciul luiOccam ori principiul parcimo-niei constând la o adicã – nu egreu de înþeles – în lungimea mi-nimã a mesajului. Totuºi, existã opreferinþã esteticã (fie ea ºi pen-tru simplicitate), aºa cã protosce-nariului nu i se poate imputa lip-sa identitãþii stilistice.

Latura pe care o apreciez poa-te cel mai mult la scrierea lui Eu-gen Negrici este aceea ironic-mo-ralizatoare, fãrã pretenþii clasicis-te. În ce sens? În sensul cã operapoate fi cititã, mai cu seamã sprefinal, ca o finã satirã la adresa ten-dinþei autohtone de a ne descon-sidera valorile de orice fel.

Poate din scepticism, poatedin indiferenþã, poate orbiþi deideologiile literare ºi nu numai,scriitorii nu au dat curs acelui actde responsabilitate moralã în faþaurmaºilor, ignorând sau prezen-tând „cosmetizat” „istoria preapuþin luminoasã a acestui popor”.„Discursul” a fost cel mai ade-sea, dacã nu tot timpul, îmbibatde subiectivitate. Eugen Negriciîncearcã sã îndrepte aceastãeroare, cu o carte simplã ºi im-personalã, care poate servi dreptetalon.

nnnnn Felix Ofiþeru

Atipic pentru eferves-cenþa spaþiului olte-nesc, volumul lui Sil-

viu Gongonea (ed. Aius, Craio-va, 2017) propune o viziune re-flexivã asupra existenþei, purtândcititorul într-un univers (post)-modern cu valenþe filosofice, evi-denþiind astfel o a doua naturã apoeziei: meditaþia.

Un procedeu interesant în scri-sul lui Silviu Gongonea îl repre-zintã bricolarea unor secvenþecare converg în final în realizareaunor tablouri de un tragism tem-perat – aproape insesizabil la olecturã superficialã – despremoarte, descompunere, singurã-tate. Acestea reprezintã, de fapt,temele poetice abordate de tânã-rul craiovean, a cãrui primã ori-entare cãtre critica literarã îi do-zeazã trãirea poeticã într-o con-templatio ce aminteºte de un altcritic ºi poet din acelaºi registru

a doua naturã a poezieial tragismului formulat ca un faptfiresc, plecat prea devreme din-tre noi: Constantin M. Popa.

În poezia lui Silviu Gongonea,a doua naturã ne vorbeºte de faptdespre moarte, cu un ton firesc ,cãci Promisiunea cu care se des-chide volumul este, de fapt, oprivire cãtre dincolo, cãtre pre-viziunea degradãrii lente: „Pieleamiroase a bãtrâneþe/ [...] Pânã înmãduva oaselor/ precum o injec-þie letalã/ coboarã slãbiciunea”.

Poetul porneºte de la detaliiminore din viaþa cotidianã pen-tru a-ºi imagina aceastã preface-re lentã în rãmãºiþe, însã are grijãsã rãmânã într-un registru foarterealist-comic uneori: „varzã acrãrãmasã/ dositã pânã azi/ prin bo-xele ceauºiste” (Crepuscul demai). Aºa cum remarcã ºi prefa-

þatorul volumului, criticul N.Coande, începutul poemului Su-fragerie trimite cu gândul la Odaeminescianã, cu al sãu vers em-blematic „Nu credeam s-ajung”,

însã continuarea produce uimi-re, fiindcã nu propune o cugeta-re filosoficã din acelaºi registru,ci ne duce la fetiþa care „aleargãcu pofta unui copil/ prin încãpe-rile semidecomandate”. Însã titlulpoemului surprinde încã o datã,inserând un regret care trezeºteemoþie: „Într-o zi, îi spun, vompãrãsi acest loc/ ne vom rupe deel/ ºi n-am ºtiut sã mã bucur catine.” (Sufrageria)

Despre moarte vorbeºte ºi po-emul Lumea largã, care se înche-ie cu o reflecþie calmã, însã tragicãîn esenþã: „Când treci pragul/ ieicu tine doar numele”. Un altpoem, intitulat din nou A douanaturã, insereazã o ambiguitatece trimite fie la o ea-copil, fie la oea-moarte: „Ea sta într-un colþ alcamerei/ ºi mã privea zâmbind”.

A doua naturã, „un fel de obiº-nuinþã de a plonja/ sub pelicularealitãþii”, reprezintã ºi un deri-zoriu al fiinþei, amintind de MarinSorescu. Unele versuri pornescde la duioºia tatãlui care îºi poar-tã fiica adormitã pânã în pat, gli-sând în plin suprarealism: „Mãviseazã un peºte pe fundul apei/cu branula scoasã” (Capriciileei). Povestea lui Remedios, unpoem emblematic al volumului,are o dimensiune dublu-metatex-tualã, amintind ºi de personajeledin Veacul de singurãtate, dar ºide volumul lui Caius Dobrescu,Spãlându-mi ciorapii, deºi tonulpoemului nu este ironic, ci con-templativ-reflexiv. Mecanica vie-þii cotidiene, cu banala îndeplini-re a obligaþiilor casnice, simboli-zeazã, de fapt, o luptã continuã

pentru purificare: „Oricât de plinar fi coºul cu rufe/ elena le spa-lã”. Zodia obligaþiilor mãrunte detot felul, din poeme precum În-curcãturi sentimentale („...trebu-ie/ trebuie”), ajunge sã identificeun gol, folosind, în sens invers,verbe de posesie, care denotã, defapt, lipsa: „Am 36 de ani/ Amteama aceea care/ s-a preschim-bat în refugiu/ Am” (Încurcãturisentimentale).

Interesantã ºi surprinzãtoareeste inserþia de douã versuri 8.:„Calul de treflã/ tropãie noapteape strãzi”, simbol oniric al fricii,produs coºmaresc al eului noc-turn. Moartea se regãseºte dinnou în poemul O zi ca oricarealta („Am crezut cã moartea nu/existã cum nu existã brumã/ pemeri vara”) ºi devine o obsesiecostantã în ultimele douã poeme-grupaj din volum, Un somn greuºi Te împuþinezi pânã disparipisiceºte, fie cã ia forma decor-poralizãrii, a amneziei, sau estetranspusã într-o suprarealistã lip-sã de raportare la real („blocurileau luat-o înaintea mentalitãþii/ unbalcon îþi zâmbeºte strâmb”), sauîn deraieri de limbaj ca în poemul13. din Te împuþinezi..., ori o ne-putincioasã contempare a coti-dianului golit de sens: „În stân-ga, ciorapii, pernele,/ cearºafulmototolit./ la un loc cu ea,/ îþirãmâne blândeþea morþii, care temângâie/ pe creºtet.” (Te împuþi-nezi pânã dispari pisiceºte).

Silviu Gongonea reprezintã înmod cert o voce aparte a liriciicraiovene, care aduce un sufluinedit printr-o poezie sensibilã ºiprofundã.

nnnnn Eleanor MirceaAnca Coller – Casa

11, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn DANIELA MICU

Eleanor Mircea, 2018, TangoTendresse, Craiova: Aius

Eleanor Mircea este unpoet de atmosferã, aºacum sugereazã ºi poe-

mul care dã titlul volumului aflatsub semnul tandreþii ºi al nostal-giei. Prima parte rememoreazãmomente din trecut – prima zi deºcoalã, de exemplu –, ca un pre-text pentru a ajunge la adevãratainimã a universului poetic actual:nostalgia ºi tandreþea care se re-varsã în fire delicate pe toatã în-tinderea volumului ar putea finume potrivite pentru dragosteaºi dorul de tatãl plecat din lumeaaceasta. Retrãirea jocurilor copi-lãriei (Dii, calule) sau observa-rea unei fotografii (Tango Ten-dresse) se împletesc cu o resem-nare blândã ºi plinã de iubire:

poezia tandrelor cãutãri„Apoi ochii tãi s-au acoperit depleoape/ dar pleoapele n-au maiclipit// Bãtea vântul, pluteau pes-te lume/ bucãþi de cer fãrã nume”(Dii, calule). Alteori durerea ohãituieºte ca pe un animal rãnit:„sunt o cãþea neliniºtitã/ sub za-rea de zgurã topitã/ în glasul meude fiarã/ arde la nesfârºit/ triste-þea celeilalte lumi cu ochi înþepe-nit/ s-a vãrsat în sângele meu catoate râurile nopþii/ de atunci îmiport în suflet morþii/ sã le cânt laceasul nemistuit/ când s-a opritrãsuflarea// sunt o cãþea care co-lindã zarea/ jelind adâncul nelu-mit” (Hau-hau)

Se prea poate ca prin poezia ei,Eleanor Mircea sã încerce un actde catharsis. E dificil sã cânþi pre-lung o durere care deja este o pre-lungire a propriei fiinþe. Versurilecapãtã un aspect al continuitãþii,ele au capacitatea de a surprindeo stare ºi de a o pãstra eternã. Nuse încearcã anihilarea durerii, doartransformarea ei ºi suspendareaprin cuvânt. Ea devine astfel pal-pabilã, un obiect scris la care sepoate întoarce oricând, fãrã sã tre-

buiascã sã o ducã în spate: „Li-niºtea vine, liniºtea pleacã/ mariledoruri refuzã sã treacã/ zac în du-rere ca lama în teacã// Curge iarcenuºã groasã/ peste inima meaarsã” (Black cat)

Celelalte trei pãrþi ale volumu-lui sunt mai jucãuºe atât ca tema-ticã, cât ºi ca stil, dar esenþa dinprima parte se resimte prin atitu-dinea reflexivã manifestatã faþãde elementele vieþii cotidiene.Sunt poeþi care muºcã din reali-tate cu poftã, fie cã se manifestãcritic, fie cã sunt plini de entu-ziasm, ºi poeþi care se mulþumescsã stea la marginea ei, contem-plând-o. Poeta noastrã practicãun joc subversiv. Cuvintele oaruncã de ici-colo ca în corzileunui ring. Uneori se încleºteazãîn realitate, alteori o priveºte caîntr-o vitrinã: „Am rãsãrit dintremanechinele haute couture/ din-tre fetele rujate parfumate/ plim-bându-ºi gentuþele Vuitton ºigleznele/ þepene/ ochelarii [...]Ne-am întâlnit în oglindã/ douãplanete deviate din orbitele lorbobinate timp de mii de ani/ [...] /

Într-un târziu mi-am dat hainelejos/ le-am pus pe manechinele demare efect/ tu þi-ai luat costumulde gentleman/ dispãrând în sensinvers// Numai eu am ieºit goalã/huiduitã de gentuþele fashion/ deochelarii cu sprâncene de leo-pard” (La un Mall I). Acest du-te-vino este strategia ei de a re-zista în lupta cu viaþa, fiind ºi odovadã de iscusinþã ºi putere.

Când se sustrage cotidianu-lui ºi comenteazã realitatea, oface, de obicei, într-un mod cri-tic, direct sau mãcar sugestiv, prinfaptul cã scoate în evidenþã sub-iectele uºor de caricaturizat alesocietãþii actuale: „v-aþi îmbrãcat/la casele de mode/ all black tiecode/ pantofii ascuþiþi lucesc înumbrã/ ca un cuþit de moartesumbrã” (These guys in disgui-se). Mare parte din limbajul pãrþiia doua vine din zona fashion, cuaccent pe opulenþã, augumentãriestetice, þinute excesive etc. Esteexpresia contemporanã a lupuluicare îºi schimbã pãrul. Ea criticã,ºi aproape cã face un manifestdin asta, falsitatea ºi lipsa emo-

þiilor autentice: „Doar vârful co-zii negre iese/ din þesãturile ale-se// Sunteþi aducãtori de boalã/prin voi se scurge noaptea goa-lã” (These guys in disguise).

Adresarea directã ºi pãstrarearimei împerecheate ne reaminteº-te de prima etapã din creaþia poe-tei, în special volumul Eram bã-trânã ºi am murit (Editura Aius,2016), în care reuºeºte sã creezeatmosfera de blestem ºi ocult,numai cã acum este mult mai ata-ºatã de actualitate. Prin aceasta,Eleanor Mircea nu s-a dezis preamult de poezia ei anterioarã, a rã-mas fidelã vocii sale, reuºind ast-fel sã-ºi creeze o amprentã pro-prie în spaþiul poetic oltenesc, ºinu numai.

Volumul lui C. V. Duþu-lescu, Alergând spreBruxelles, are în cen-

trul sãu figura lui Timotei, un ce-tãþean activ, ale cãrui convingerisunt ferme. Un pensionar deopo-trivã rãsfãþat ºi tracasat. Rãsfã-þat de soþia sa, Ana („Ce trãsnãiai mai fãcut, nãzdrãvanule?!”;„Pãi, nu sunt eu copilul tãu, celde ºaizeci ºi opt de ani?”), mân-dru de cariera sa trecutã de me-dic legist ºi de statutul actual descriitor, cu o viaþã liniºtitã în spa-þiul privat, adormind uneori laemisiunile de la televizor, dar încãviril („Cineva, însã, se trezise îna-intea lor! Stãtea drept în pijama,crezându se soldatul de gardã lapalat”), în ciuda durerilor la coap-se, care îl fac sã se autoalinte„ªontorogul”. Tracasat, pentrucã lumea sigurã în care el ºi Anatrãiserã înainte de „Rãzmeriþa”din 1989 s-a schimbat. Pe stradãvãd „chipuri încruntate, cu urmede urã ºi duºmãnie”, tineri „ce para fi drogaþi”, „golani care þipã, urlãºi lovesc totul în cale”, „moacede prost crescuþi ºi de bandiþi”.Timotei se întreabã mai degrabãuimit decât nostalgic: „De cândºi cum au apãrut aceºti indivizi?Cum ºi cine i-a transformat?”.

Pe femeile care scuipã cojilede floarea soarelui pe trotuar, înfaþa blocului lui, le dominã, con-siderã eroul cãrþii, „nesimþirea,lipsa de educaþie, grandomania,libertatea prost înþeleasã, mizeriamoralã ºi tot ceea ce este mai rãupe lume”. O þigarã aprinsã cãzutãde la balcon ºi aterizatã pe hainasa îl determinã sã se întrebe dece nu s-a aruncat ºi individul sauindivida care o zvârlise, „ar fi pie-rit ºi un netrebnic sau o netreb-nicã”. Fostul medic legist apãrãcu vigilenþã spaþiul verde din ju-rul blocului, încercând, când aparstricãciuni, sã-i descopere pe fãp-taºi, intervine atunci când anga-jaþii primãriei vor sã monteze ghe-

nnnnn CORNEL MIHAI UNGUREANU

Bruxelles. o pauzã de respiraþie

ne de gunoi într-un loc nepotri-vit: vocifereazã, pozeazã, filmea-zã utilajele ºi muncitorii („Ne daþiºi la televizor?”, întreabã unuldintre ei), e mereu pe fazã, nu selasã prostit, o roagã pe soþie sãmobilizeze vecinii.

Se rãfuieºte cu salariaþii spita-lului, pentru drepturi ce nu i-aufost acordate, continuã lupta îninstanþã, de unul singur, fãrã avo-cat. Judecãtorii care îi dau drep-tate sunt corecþi, cei care dau altverdict au ordine de executat,motto-ul volumului fiind, de alt-fel, „Nu existã justiþie, ci, numaijudecãtori”. Pe ºefii care îi refuza-serã eliberarea unei adeverinþe îireclamã la DNA, (singura formaþi-une corectã, din Justiþie, aceeacare luptã contra corupþiei, dupãpãrerea sa), iar angajaþii care i-odau sunt „oameni adevãraþi, sala-riaþi corecþi, muncitori ºi cinstiþi”.

Timotei se implicã ºi în luptasurdã purtatã de fiul sãu, mãci-nat de nemerniciile vremii, poli-þist trimis de tânãr la pensie. Aces-ta a nimerit printre colegi ori su-periori care nu sunt în stare sã-laprecieze, ºtiu doar sã profite debunãvoinþa ºi bunãtatea lui, iartatãl necãjit fie merge în audien-þe, dãruind exemplare din cãrþilesale, fie scrie memorii doamnei

ministru, pe care le citeºte pen-tru început soþiei. Propune ºi so-luþii: mutarea poliþiºtilor pensio-naþi forþat la circulaþie, tot aºacum, el ºi Ana au trimis Guvernu-lui o propunere pentru o salari-zare corectã, fãrã discriminãri.

C. V. Duþulescu îºi scoate per-sonajele din acest mediu corozivºi le trimite, pentru o scurtã, daragreabilã vacanþã „de lucru”, laBruxelles. Pentru cei doi soþi esteprima ieºire din þarã, iar autoruldescrie cu umor drumul, atât ladus, cât ºi la întors. Timotei scoa-te „nemþoaica” din garaj pentruo parte a cãlãtoriei spre Otopeni,conduce bine, în schimb „zeci deºoferi se întrec în tâmpenii”. Au-zise de „metodele parºive ale unortaximetriºti bucureºteni” ºi, atentsã nu pice în ghearele vreunuiºmecher, îl analizeazã atent pe celales sã-i ducã la aeroport. κi dãseama repede cã este un om „se-rios, educat, manierat, cinstit ºicare cunoºte foarte bine oraºul”,aºa cã, la final, îi lasã zece leibacºiº. Este doar începutul des-tinderii, sub care va sta vizita încapitala Belgiei, la invitaþia unuifost coleg de liceu al lui Timotei,ajuns europarlamentar.

Plusul de civilizaþie, ºoferiipoliticoºi, care nu fac scandal,strãzile curate ºi fãrã maidanezi,seriozitatea construcþiei europe-ne - totul pare „rezistent ºi trans-parent” – le consolideazã atitu-dinea proeuropeanã. Prilejul sãafle ideile dupã care se conduceEuropa, prezenþa ghidului – sim-patica Miruna, plimbãrile princentrul metropolei, prin magazi-nele cu bijuterii ºi ciocolatã, oca-zia de a face numeroase filme ºifotografii („Vom dormi acasã maimult. Acolo vom avea timp sã ºivisãm.”), toate acestea duc la re-laxare, iar departe de þarã, privi-rea lui Timotei se îmblânzeºte.Poate remarca „voia bunã, vese-lia ºi bunãtatea românului”, îºi

vede conaþionalii „ascultãtori,cuminþi ca întotdeauna, deºtepþiºi bine pregãtiþi”, capabili sã con-ducã o parte din instituþiile poli-tice europene. În aceastã lumenormalã, oferirea unor exemplaredin ultima sa carte fostului colegeste apreciatã: „Momentul a fostsavurat de colegi, dar ºi de cei doiasistenþi ai europarlamentarului”.

Vizita de lucru este însã unascurtã. Întoarcerea înseamnã re-venirea în mijlocul problemelor:lupta cu autoritãþile, fiul hotãrâtsã plece la muncã în strãinãtate,pierderea procesului la CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului,care a gãsit nefondate plângerilelui Timotei, acesta, dupã obicei,le trimite o scrisoare preºedinte-lui ºi grefierului instituþiei euro-pene. Nici concediile nu mai suntce erau, la Vatra Dornei au fostfurate veveriþele din parc, aºa cãplasa cu nuci pregãtitã în acestscop rãmâne nefolositã.

Ceea ce-i rãmâne lui Timoteieste scrisul. Chiar dacã primarulnu-i dã niciun semn cã a primitcãrþile sale, chiar dacã un medicîi spune cã nu are timp de citit,

provocându-i o crizã de furie: „Îlura, pur ºi simplu, pe individuldin faþa lui. Nu ºi închipuia cumun om poate refuza o carte”. I ledã, în schimb, altui doctor, carele primeºte „fãrã sã obiecteze”,ba chiar se aratã încântat.

Reacþia violentã a lui Timotei,pare izvorâtã din convingerea luiC. V. Duþulescu cã o carte poateschimba lumea, cã, prin scris,poate rãspunde agresiunii carevine din toate pãrþile, astfel încât„n-ai timp sã te dumireºti ºi nicisã te fereºti”.

Autor de tip „Viaþa mea e unroman”, C. V. Duþulescu îºi pro-pune sã scrie o carte plinã deadevãruri, care ar putea sã supere,prin extracþia binelui ºi rãului dinevenimente cotidiene, unelepersonale ºi subiective, altele detip jurnalistic. Mereu atent,pentru a fi la timpul ºi la loculpotrivit, C. V. Duþulescu cautã sã-ºi împlineascã astfel mãrturisireade credinþã: cã prin punerea faþãîn faþã a binelui ºi rãului, încet-încet, binele va creºte, iar rãul seva diminua.

Nicolae Alexi- Dupã blocuri

Nicolae Alexi – Dupã blocuri

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

Am consemnat anteriorcã dispunerea consti-tuenþilor, înþeleºi

drept cuvinte sau îmbinãri decuvinte care funcþioneazã uni-tar (inclusiv în înþelesul de pãrþide propoziþie sau propoziþiipurtãtoare de funcþie sintacticã)la nivelul propoziþiei sau al fra-zei, determinã apariþia virgulei.

Tipologia lingvisticã a clasi-ficat limbile dupã succesiuneaconstituenþilor purtãtori defuncþie sintacticã, prin raporta-re la un enunþ construit cu dia-teza activã, iar româna este unadintre limbile cu structurã de tipSVO (subiect – verb – obiect/complement direct).

Într-un exemplu ilustrativpentru SVO de tipul

Completul amânã pronun-þarea.,

virgula nu îºi va gãsi loculpentru a despãrþi un componentde altul, datã fiind relaþia sintac-ticã strânsã dintre acestea, ma-nifestatã prin acord, în cazulsubiect-verb, ori prin recþiune,în cazul verb-obiect, când ver-bul-predicat impune restricþiiformale complementului direct,respectiv cazul acuzativ.

Acelaºi raþionament se impu-ne ºi la nivelul frazei, virgula fiindprohibitã în oricare dintre situaþii:

Cei care fac parte din com-plet pronunþã ce a rezultat înurma deliberãrilor.

Dacã locurile constituenþilorse modificã însã, atunci aceastãnouã ordine este marcatã inclu-siv cu ajutorul virgulei. Ridicatde la locul lui din dreapta ºi tre-cut lângã subiect, la stânga ver-bului regent, obiectul se va des-pãrþi prin virgulã:

Ce a rezultat în urma deli-berãrilor, completul pronunþã.

Reluarea obiectului prin pro-nume personal, atunci cândacesta schimbã locul cu subiec-tul, face ca despãrþirea prin vir-gulã sã nu mai fie obligatorie:

Hotãrârea o pronunþã com-pletul.

În sintaxa modernã, structu-ra de tip SVO se regãseºte înschema extinsã a grupului ver-bal (a propoziþiei tipice), desfã-ºuratã sub forma:VERBCENTRU (COMPLEMENTE)(CIRCUMSTANÞIALE).

… ºi virgulã

Complementele sunt aceiconstituenþi ai grupului verbalstrâns legaþi de centru, fiindguvernaþi de principiul unicitã-þii, în timp ce circumstanþialelesunt constituenþi facultativi.

ªi subiectul este tratat dreptcomplement al verbului deoare-ce, chiar dacã are o poziþie privi-legiatã în propoziþie prin faptulcã se referã, în principal, la unAgent (persoanã care face ºicontroleazã acþiunea) ºi este aºe-zat în stânga verbului, este im-pus, la fel ca celelalte complemen-te (direct, secundar, indirect, pre-poziþional, de agent, nume predi-cativ, complement predicativ alobiectului), chiar de cãtre þesã-tura de trãsãturi semantice pe careo poartã lexemul verbal. În gra-maticã, este denumitã „matricealexico-semanticã” a verbului.

Astfel, a înmâna este un verbcu trei complemente matriciale,care funcþioneazã cu un subiect-Agent, un complement direct-Temã ºi un complement indirect-Beneficiar sau Destinatar. Chiardacã unul dintre complementenu este exprimat, nu înseamnãcã acesta nu este presupus înschema semanticã internã a ver-bului, ci doar cã informaþia co-dificatã astfel este cunoscutã dealocutor.

Grefierul(subiect) înmâneazãapãrãtorului(complement indirect)dosarul(complement direct).

Înmâneazã dosarul(complementdirect).

Schimbarea poziþiei dintrecomplemente nu este marcatãprin virgulã, cu excepþia situa-þiei în care un complement dindreapta verbului este ridicat dela locul sãu ºi avansat la înce-putul propoziþiei:

Apãrãtorului(complement indi-rect) (îi) înmâneazã grefierul(su-biect) dosarul(complement direct).

Apãrãtorului (complementindirect),

grefierul îi înmâneazãdosarul(complement direct).

Aceste reguli de punctuaþiesunt aplicabile tuturor propozi-þiilor, principale ori secundare, încare se regãsesc grupuri verba-le. Acesta rãmâne însã un sub-iect pentru compliniri viitoare.

nnnnn Alina Gioroceanu

virgula ºicomplinirile

verbale

Violoniºti de faimã mon-dialã sunt dispuºi sãcompare cu plãcere,

ocazional, diferite viori „celebre”.Îi intereseazã care sunt diferen-þele de sonoritate. Fiecare instru-ment preþios posedã trãsãturisonore specifice proprii; cum potfi ele delimitate?

Despre un astfel de experi-ment, „unicã încercare de a dez-vãlui secretele sonoritãþii viori-lor cu ajutorul tehnicii modernede înregistrare”, ne vorbeºte Is-rael Horowitz, producãtorul al-bumului „The Glory of Cremo-na” (Decca, 1963). În textul in-troductiv al discului, RembertWurlitzer a scris: „Viori frumoa-se nu s-au construit doar în Cre-mona, dar instrumentele care auapãrut dupã anul 1740 nu pose-dã trãsãturi sonore specifice in-strumentelor vechi. De ce, rãmâ-ne pânã în zilele noastre un mis-ter. Lutierii care s-au consideratºi afirmat drept geniali în conti-nuare au construit fãrã încetareviori. Însã artiºtii ºi virtuozii cau-tã ºi dupã douã secole instru-mente de maestru din Cremona”.Nici cei mai exigenþi experþi aiviorii, printre care ºi R. Wurlitzer,din New York, nu au reuºit sã aflesecretul sonoritãþii viorii. „Vioara,spunea Eugene Ysaÿe (1858-1931), este un poet a cãrei fiinþãmisterioasã poate fi râvnitã doarde cei înzestraþi”. „Unicul experi-ment” a fost, în fond, simplu.Wurlitzer a ales cu responsabi-litate 15 viori, ceea ce reprezentaîn sine o artã, pentru cã erau înproprietatea diferitelor persoaneºi cu privire la dificilul transportla Manhattan ºi alte pericole erariscantã simpla lor deplasare. Aufost, se înþelege, asiguratesuperior, cu toate cã instru-mentele vechi pretenþioase suntde neînlocuit. Preþul lor a fostatunci stabilit la 750.000 dedolari. Astãzi, preþul lor este decel puþin cinci ori mai mare.Viorile au fost puse pe mesearanjate sub forma unui marecerc în incinta studioului de în-registrãri Decca, o imagine deneuitat pentru toþi cei prezenþi,iubitori ai viorii.

În studio, a venit celebrul vir-tuoz Ruggiero Ricci (1918-2012)ºi pianistul sãu, Leon Pommers(1914-2001). Ricci trebuia sã cân-te în condiþii controlate foarteprecis; a trebuit sã stea în acelaºiloc, de unde s-a urmãrit intensi-

viori celebre –secrete de sonoritate (I)

tatea sunetului pe aparatele deînregistrare ºi trebuia sã cânte pefiecare vioarã doar o singurã lu-crare. Lucrarea a fost aleasã înconcordanþã cu însuºirile uneisau altei viori. Printre viori s-auaflat ºi douã dintre instrumente-le cele mai vechi cunoscute. Vioa-ra „Regele francez Carol al IX-lea”al lui Andrea Amati, unul dintreprimii constructori de viori, ter-minatã în perioada anilor 1560-1570, ºi vioara lui Gasparo daSalo, din perioada 1570-1580.„Gasparo da Salo se consideramultã vreme drept creatorul vio-rilor moderne”, scria R. Wurlitzer.

Alte instrumente supuse ex-perimentului: vioara lui NicolaAmati, din anul 1656, construitãla comanda curþii regale a lui Lu-dovic al XVI-lea, superba vioarãa lui Carlo Bergonzi, din 1731, 6viori Stradivari ºi 5 Guarneri delGesù. Toate instrumentele prove-neau din perioade diferite de cre-aþie ale acestor doi cei mai renu-miþi lutieri. În cazul viorilor Stra-divari, ele proveneau pornind dinanul 1677, aºa-zisa vioarã „spa-niolã”, terminatã când avea 32 deani, ºi pânã în anul 1733 („Rode”),terminatã la 89 de ani, purtândinscripþia „Fato De Anni 89”. Cele5 viori ale lui Guarneri del Gesùfac parte dintre cele mai valoroa-se, printre ºi „Gipson”, din anulcel mai fertil al creaþiei sale (1734).

Pentru vioara lui Gasparo daSalo au ales Largo de Veracini,pentru Nicola Amati Preludiu deVivaldi. Pentru Guarneri, aparþi-nând lui R. Ricci, Dans ungar nr.17 de Brahms, pentru Stradivari(„Ernst”, 1709), Cântec fãrã cu-vinte, op. 62, nr. 1 de Mendel-ssohn º.a.m.d. Pentru fiecare in-strument a fost aleasã o altã lu-crare, fapt ce trebuia sã oferepuritanilor ºi cunoscãtorilor in-teresaþi un criteriu mai bun decomparaþie. De aceea, albumulconþinea ºi un disc mic pe careRicci a înregistrat pe toate instru-mentele cadenþa introductivã aConcertului în Sol minor de MaxBruch. Pentru acest experiment, afost o alegere foarte bunã: traver-seazã de la coarda Sol (liberã)peste toate 4 corzi pânã la poziþiaînaltã pe coarda Mi ºi, astfel, reu-ºeºte sã punã în valoare totalita-tea trãsãturilor sonore ale viorilor.

Unul dintre experþii americaniîºi aminteºte: „Dupã audiþii repe-tate ale discursului comparativ,am reuºit sã deosebesc sunetul

catifelat, nazal al viorilor Stradi-vari de cel senzual, exuberant alviorilor Guarneri. Viorile Stradi-vari aveau ceva din Madona luiRafael, Guarneri ceva din ºuvo-iul nãvalnic al lui Michelangelo.Sã deosebesc sonoritatea viori-lor Stradivari timpurii (1677) desuperbul „Ernst”, din 1709, nu mi-a produs greutãþi speciale, darrecunoaºterea sunetului viorilor„Joachim” (1714), „Monasteria”(1719) ºi „Madrilena” (1720) afost mai degrabã imposibilã. ªimai greu a fost sã recunosc Guar-neri-Gipson (1734) de Guarneri-Bériot (1744). Câteodatã am reu-ºit sã ghicesc, dar pe deplin si-gur nu am fost niciodatã. Cel maibine am reuºit atunci când amascultat nu mai mult de 5 minuteºi cel mult 3 instrumente. Cândam ascultat mai mult, au sunattoate egal de frumos, atât de bu-curos aº fi fost sã primesc unuldintre ele. Însã care au fost, n-amºtiut deloc. Cu ochii închiºi, amaºezat acul gramofonului în dife-rite locuri ºi am încercat sã ghi-cesc pe ce instrument se cântã.Relativ uºor mi-a fost sã deose-besc sunetul moale, gingaº alviorii Nicola Amati de sunetulputernic, întunecat al lui Gaspa-ro da Salo, însã dupã 5 minute n-am fost sigur de nimic. Odatã ampresupus cã în loc de Stradivari-Ernst ascult Guarneri, ceea ce sepoate spune cã ºi Stradivari ºtiasã construiascã viori cu sunetasemãnãtor.

Dupã înregistrare, Ricci scria„Violoniºtii se împart de demultdupã preferinþa instrumentelor îndouã tabere: stradivarianã ºiguarnerianã. Cel care preferã su-netul întunecat, mai degrabã su-netul de orgã, iubeºte viorile Stra-divari. Din aceastã grupã au fã-cut parte toþi artiºtii germani:Joachim, Spohr, Adolf Busch(1891-1952) ºi Wilhem-junior, înafarã de ei Kubelik ºi Sarasate. Însecolul XX, au preferat StradivariElman, Francescatti, Menuhin,Milstein, Erica Morini ºi DavidOistrah. Pentru viorile Guarneriau optat violoniºtii care cereaude la instrumentele lor pretenþiiexcesive. Paganini, Vieuxtemps,Sauret, Wieniawski ºi Ysaÿe cân-tau pe Guarneri, mai recent, Hei-fetz ºi Stern. Fritz Kresler a fost oexcepþie, cânta pe ambele”. Estede înþeles faptul cã, cei care cân-tã pe Guarneri posedã cei maimulþi ºi Stradivari. Însã mulþi vio-loniºti care cântã pe Stradivarisunt mulþumiþi ºi fãrã Guarneri.„Pe acest tãrâm existã multe lu-cruri inexplicabile”, continuãRicci. „De ce necesitã un instru-ment mai mult vibrato decât al-tul? Am putea spune, mai degra-bã: cu cât instrumentul este maiproductiv, cu atât mai greu secântã pe el. Pentru a se prezentaîn deplinãtatea frumuseþii sale,violonistul trebuie sã se acomo-deze cu el”. Isaak Stern (1920-2001) odatã spunea cã el cântãpe viorile sale Guarneri-Alard(1737) cu vibrato mai mic decâtpe alte Guarneri din 1740.

nnnnn Geo Fabian

(continuare în numãrulurmãtor al revistei)

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Ruggiero Ricci

13, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

nnnnn IOANA REPCIUC

În cea mai recentã carte asa, intitulatã elocvent Dela vrajã la vrãjealã. O an-

tropologie a supranaturaluluicontemporan1, Camelia Burghele,apreciatã ºi prolificã autoare îndomeniul etnologiei, pune în dis-cuþie câteva realitãþi contempo-rane care semnaleazã recursul ne-întrerupt la magie ºi ocultism înactualitate. Spre deosebire de vo-lumele anterioare, care dovedesco aºezare în etnologia tradiþiona-lã ºi culegerea de teren, cu trimi-teri spre antropologia culturalã,volumul apãrut în 2017 punctea-zã decisiv o nouã etapã pentrucercetãtoarea din Zalãu. Trans-ferându-ºi între observaþii punc-tuale ºi generalizãri creative ca-pacitatea doveditã de a sondapeisajul încã tradiþional al satu-lui sãlãjan, Camelia Burghele neoferã aici o trecere în revistã adiverselor refracþii magice din cul-tura de masã autohtonã. Volumulnu este neapãrat un studiu pro-priu-zis de antropologie, ci o sui-tã de adnotãri asupra acestuicâmp cu adevãrat generos pen-tru exeget, mai ales dacã exege-tul are avantajul unei cunoaºteride profunzime a structurilor ma-gice tradiþionale. Este cazul au-toarei de faþã, care s-a consacratîn spaþiul academic românesc maicu seamã datoritã unor cercetãriasupra terapiei ºi psihoterapieipopulare în contextul socio-cul-tural mai larg în care acestea suntperformate.

Inevitabil pãrtinitoare, dar fãrãa se îndepãrta de realitatea so-cialã, cercetãtoarea vede resur-genþele religiei ºi magiei în lumeacontemporanã ca „punþi de legã-turã între comunitatea contempo-ranã ºi cea ruralã veche” (p. 206).De-a lungul cãrþii, autoarea areocazia sã constate cã nu existãmutaþii fundamentale în esenþaraportãrii omului la sacru ºi încadrele generale ale încrederii înreuºita magicã, în ciuda multiple-lor transformãri ale societãþiiumane în trecerea de la faza ar-haicã la cea modernã. Acestemodificãri sunt analizate în con-sens cu deja cunoscuta sesizarea revrãjirii lumii, anunþatã de Mi-chel Maffesoli ca replicã la fai-moasa analizã a lui Max Weberasupra dezvrãjirii acesteia la în-ceputurile modernitãþii, tezã dez-voltatã ulterior de Marcel Gau-chet. Însã o lume fundamentatãexcesiv pe raþiune a provocat re-acþia adversã a resurecþiei unorvechi structuri magico-ezoterice,adaptate, desigur, condiþiilor deviaþã contemporanã. Cele maicunoscute forme ale acestei noiritualitãþi oarecum despiritualiza-te sunt marile sãrbãtori laice, în-treceri sportive, ceremonii patrio-tice care rãspund, spun antropo-logii, aceloraºi nevoi de solidari-tate ºi ritual ca în cazul societãþi-lor arhaice care le-au consacrat.

Multe din observaþiile Came-liei Burghele contureazã o pano-ramã angoasantã, schiþatã în tuºeîntunecate, deoarece se concen-treazã asupra proliferãrii „e-vrãji-toarelor” ºi pseudovrãjitoarelorcare manipuleazã eficient un ma-

UNIVversurinnnnn ADRIAN BODNARU

Cu tine n-am za,noapte-a lui Amza,de la cãciulide karakuli,

din dupã-amiazace-l luã cu groazape-Aimé Jacquet –eclipsã, de! –

lui 8 decembre,pe când: „De ce-mi, bre,luaºi astrahanulde cap?!”, olteanul

pe-oltean (ºi-atât)nu-l lua decâtla întrebãripupând pe zãri

minutu-ntâi,scos cui pe cuidupã o sutãgrame cucutã

pentru Giresse,dar, mai ales,pentr-un bontonde pe Garonne;

n-am za cu Pellea,dacã nu el e-amia speranþãcu barba-n clanþã

de bar apusãºi suprapusãpe toatã tava,deci Marius Sava,

din jar de Vogueluându-ºi focºi ibriºimpentr-un alt slim,

aici, în cubude sticlã, UbuRoiu’, cã-n lege,n-a prea fost rege,

popularitatea supranaturaluluiîn lumea contemporanã

gic demitizat al experienþei cotidie-ne, a „serviciilor magice” prestateon-line, din care lipseºte oricereferinþã spiritualã, reciclarea încontexte neaºteptate ale cliºeelormagice tradiþionale, prin interme-diul publicitãþii, cinematografului,discursul politic ºi publicitar. Evorba despre comportamente cul-turale stranii întrucât îmbinã într-o serie de hibrizi ºocanþi concre-tul ºi pragmaticul existenþei cu re-verberaþii din o cu totul altãparadigmã mentalã ºi ritualã.

În Argument, autoarea amin-teºte mutaþia specificã ultimelordecenii a etnologiei autohtonedinspre satul tradiþional spre cer-cetãri socio-antropologice asu-pra urbanului globalizat ºi secu-larizat. Este un curent care vinesã rãspundã îngrijorãrii cercetã-torilor societãþii tradiþionale cãterenul lor predilect va dispãreacurând, astfel cã îºi pregãtesc in-strumentele analitice pentru alt-fel de realitãþi. Autoarea însã îºigãseºte antecedente de viziuneºi metodologie în studiile de an-tropologie urbanã ale lui NicolaePanea, care o conving de perti-nenþa noului tip de investigaþie:„Sau, ºi mai tentant, e nevoie purºi simplu de o nouã antropologie,a urbanului sau a contemporanei-tãþii, cu toate schimbãrile deparadigmã provocate de episte-mologia postmodernitãþii.” (p. 13).

Camelia Burghele descrie sin-tetic ºi grãitor aceastã indispen-sabilã reorientare profesionalã:„(...) antropologul va trebuie sãanalizeze fiecare comportament alcomunitãþii, de la cotidianul ba-nal la sãrbãtori vechi sau contra-fãcute, de la plantele medicinale(fostele plante de leac) pânã lasocial network ºi la noile tehno-logii, (...) de la cântecele MarieiTãnase pânã la conceptul Thefame al lui Lady Gaga ºi de latranshumanþã pânã la actualulhomo turisticus...” (p. 15).

În primul capitol, raportându-se la mult discutata secularizarea lumii contemporane, cercetãtoa-rea subliniazã noile raportãri maipragmatice ale omului contempo-ran la sacru, ajungându-se laceea ce ea numeºte „religia cahobby”. Foloseºte aici observa-þiile teoreticienilor clasici ai se-cularizãrii ºi relaxãrii relaþiei indi-vidului cu religia instituþionalizatã(Max Weber, Claude Riviere, JeanDelumeau), cei care au documen-tat aplicabilitatea magicului ar-haic la cotidianul contemporan

(Jeanne Favret-Saada, DomniqueCamus), la care adaugã opiniiledespre religie ale lui Mircea Vul-cãnescu. Nu se aliniazã la teza se-cularizãrii totale ºi ireversibile, ciconsiderã cã „modernitatea nuaduce cu sine ateismul, ci disipa-rea credinþelor în supranaturalîntr-o paletã largã de abordãri”(p. 32). Din contrã, omul contem-poran se aratã „chiar mai avid desupranatural decât pânã acum”(p. 34).

În urmãtoarea secþiune a vo-lumului, autoarea discutã proble-matica magiei în societatea actua-lã, popularitatea paranormalui, acredinþei în miracole, ezoterism,practici para-religioase într-o so-cietate în care sacrul ºi profanulcoexistã (p. 59). Acest interespentru supranatural se manifes-tã în forma ecologismului ºi a ne-opãgânismul, a apelului la religiaNew Age, bioenergoterapia, as-trologia etc. Autoarea aduce însprijinul acestei opinii evenimen-tele recente din societatea româ-neascã cãrora li s-au gãsit expli-caþii magico-mistice, cum ar ficazul „Colectiv” sau ºabloniza-rea ofertei vrãjitoriei on-line (p.77). În ceea ce priveºte noua rea-litate ecleziasticã, menþioneazãserviciile bisericeºti on-line, sfeº-tania pentru autovehicole, toateintegrându-se mai puþin în func-þia tradiþionalã a bisericii ºi maimult în acest marketing magico-religios de succes.

Capitolul al treilea continuãurmãrirea traseului cliºeelor tra-diþionale în noua grilã modernãºi al resurecþiei magiei în parame-trii contemporani. Justificã puter-nicul apel la soluþii magice pen-tru incertitudini personale ºi co-lective nu prin prisma lipsei deeducaþie medicalã sau a neîncre-derii românilor în ajutorul psiho-logilor, ci „(…) credem cã expli-caþiile ar trebuie cãutate mai de-grabã în mentalitate, cutumã, ni-vel de instruire ºi, de ce nu, ne-voia organicã de magic, cu neîn-credea pacienþilor în rezolvareamagico-miraculoasã a cazurilor deafecþiuni psihice.” (p. 98). Perso-naje frecvent menþionate în vo-lum sunt noile vrãjitoare urbane,o breaslã deja semiprofesionali-zatã cu titulaturi impozante auto-asumate menite sã impresionezeºi sã atragã clienþii. Este evidentde asemenea cã „vrãjitoria þinepasul cu trend-ul societãþii infor-maþionale ºi consumeriste ºi de-vine un serviciu on-line” (p. 102).

Urmãtorul capitol continuãanaliza noului marketing culturalal vrãjitoriei contemporane. Cer-cetãtoarea discutã situaþia multdezbãtutã a resurecþiei Dragobe-telui sub presiunea sãrbãtorii oc-cidentale corespondente. Studi-erea avatarurilor actuale ale Paº-telui prilejuieºte o comparaþie în-tre factura sãrbãtorii arhaice ºi acelei actuale, evidenþiindu-se dis-tanþa considerabilã între celedouã. Mai neaºteptatã este alã-turarea ºezãtorii din satul tradiþi-onal cu protestul stradal, înþelesca un fel de ºezãtoare urbanã. Totîn acest capitol aminteºte contex-tul antropologic care a dus la

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

an

th

ro

po

s

ºi nici cu NeaMãrin n-am za,dacã-n potecã,de discotecã,

azi nu-s pantofiiiar limitrofiialtui talentconvalescent

la ºi pe mese,pânã îi þesevotca din fresh-uripe frunte preºuri,

adicã Luþu,ºi-mi spuneþi „cuþu”,de nu Centralulºi-a dat ovalul,

sã fie vesel –parcã mirese-lacoperirã,cum nicio mirã,

mãcar ca ºtraifecranul live –,în optzeºnouã,pentru cinºdouã

de mii de corduribãtând recordurila „fãrã schelãpânã-n tabelã

ºi peste ea”,numai sã dea-nnovembre, 5,pe nori c-un tinci

de libertate,ºi nu din coate,iar pe careu,un singur „Eu!”,

atunci când trece,cu mingea rece,ca printr-un ciur, ea,pasa spre Ciurea.

apariþia fenomunului Harry Pot-ter, sugerând cã succesul serieiredactate de J. K. Rowling „estedovada certã a apetenþei excep-þionale a individului contempo-ran – adult sau copil – pentruorice tip de intruziune magicã înviaþa cotidianã, dar ºi a unui mar-keting cultural agresiv” (p. 184).Acest succes al supranaturalu-lui se datoreazã ºi exacerbãrii lu-mii virtuale, care îl face pe omulcontemporan sã accepte ficþiona-lul ca un dat (p. 197), precum ºificþionalizarea realitãþii. Individuleste, astfel, uºor de manipulatîntr-o lume a efectelor de scenãspectaculoase ºi a unei „magii di-gitale” (p. 201).

Autoarea concluzioneazã, înfine, cã pe acest lung parcurs is-toric schiþat ºi amintit aici „de lavrajã la vrãjealã” pot fi întâlniþinenumãraþi actanþi ºi activitãþiînþeleºi ca popasuri fireºti, recu-noscând cã „studiul de faþã esteo abordare din perspectiva etno-logului, care îl are în spate pe et-nograful cu mai bine de 20 de anide teren ºi în faþã pe antropolo-gul cultural spre care, orgolios,tindem cu toþii” (p. 211).

1 Camelia Burghele, De la vrajãla vrãjealã. O antropologie a supra-naturalului contemporan, prefaþã deNicu Gavriluþã, Iaºi, Editura Insti-tutul European, 2017.

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

„Atunci a venit poesiaªi-a deschis fãrã zgomot

Uºile ºi ferestrele lumiiFãcând din mine mãsura

Tuturor lucrurilor.”             Vintilã Horia

Percepþia publicã asupralui Vintilã Horia (singu-rul romancier român în-

cununat cu premiul Goncourt, tra-dus în peste 40 de limbi, eseist,poet  ºi, dincolo de toate aces-tea, un autentic savant – de celpuþin aceeaºi anvergurã cu Mir-cea Eliade) înregistreazã în ulti-ma vreme schimbãri notabile.Sunt tot mai numeroase – ºi di-versificate ca formã – manifestã-rile prin care imaginea acesteimari personalitãþi literare a exilu-lui românesc revine în vizibilita-tea publicã. Se pot aminti, întreacestea, colocviile ample dedica-te CentenaruluiVintilã Horia(decembrie 2015, la Craiova ºiAlba Iulia, urmate imediat de celde la Universitatea Alcala de He-nares, Spania), apoi congresulExipora, 2017 de la Mediaº, se-ria de autor„Vintilã Horia”, lan-satã de doamna Silvia Colfescula editura Vremea, apariþia unuinumãr tot mai mare de articole,studii, lucrãri de licenþã ori tezede doctorat. Dar profilul acestuimare scriitor a început sã capetepregnanþã ºi o strãlucire apartenu numai graþie notorietãþii ecla-tante a premiului Goncourt ºi nicidatoritã nedreptei, mincinoasei ºimizerabilei cabale ce i s-a instru-mentat de cãtre guvernul stali-nist, antiromânesc de la Bucu-reºti, cât prin înalta valoare lite-rarã ºi spiritual-româneascã a scri-sului sãu, evidentã (ºi) în cãrþile(inedite) editate recent: Memorii-le unui fost sãgetãtor, Jurnalulde sfârºit de ciclu ºi Jurnalultorinez, precum ºi magistralul ºieruditul eseu La Croix (Crucea),probabil unul dintre cele mai im-portante manuscrise ale eseisti-cii exilului românesc, recuperat ºipublicat pentru prima oarã înRomânia de Cristian Bãdiliþã.

De curând, ampla – ºi deose-bit de promiþãtoarea – serie deautor Vintilã Horia de la edituraVremea s-a îmbogãþit cu încã onouã ºi valoroasã apariþie, anto-logia poeticã Culorile tãcerii,ediþie îngrijitã, cu un cuvânt îna-inte, intitulat sugestiv „Coinci-dentia oppositorum”, aparþinândMihaelei Albu. Profesor univer-sitar cu o carierã de excepþie (cuea a fost redeschisã catedra „Ni-colae Iorga” la Universitatea Co-lumbia din New York în 1999),Mihaela Albu a devenit, pe par-cursul ultimilor ani, una dintrepersonalitãþile de prim-rang întrecercetãtorii care s-au dedicat stu-dierii literaturii ºi revuisticii exi-lului românesc, publicând nume-roase lucrãri de mare acurateþe ºirigoare ºtiinþificã.  

Antologia de faþã adunã întrecoperþi cele ºase volume de poe-zie publicate de Vintilã Horia de-alungul întregii sale vieþi, trei în þarã(Procesiuni - 1936, Cetatea cuduhuri - 1939, Cartea omului sin-gur - 1941) ºi alte trei în exil (Amurit un sfânt - 1952, Jurnal decopilãrie - 1958 ºi Viitor petrecut- 1976). O valoare aparte, din per-spectiva istoricului literar, o capã-tã volumul ºi prin faptul cã Miha-ela Albu, introducându-ne în pei-sagistica specialã a alcãtuirilorlirice datorate acestui poet, ne-aoferit totodatã ºi anumite poziþio-nãri ale acestuia: fie faþã de pro-priile creaþii dintr-o anume perioa-

Vintilã Horia: Poetul ºi Poezia sadã (v. fragmentul intitulat Postfa-þã la un deceniu personal), fiereflecþii asupra rosturilor poezieiîn actualitatea timpului sãu. Aºase face cã în anexe au fost inclusetextele unui Cuvânt înainte scrisde Vintilã Horia la Antologia poe-þilor români în exil (Colecþia Meº-terul Manole, Buenos Aires,1950), precum ºi o Introducere laPoesia româneascã nouã ca des-chidere la antologia editatã depoet în Colecþia Meºterul Mano-le (Publicaciones de la Asocia-ción Hispano-Rumana, Salaman-ca, 1956). Sunt adaosuri destina-te sã punã în luminã luciditatea,rigoarea, spiritul polemic ºi pro-funzimea cu care analistul VintilãHoria trateazã fenomenul poetic.Astfel, în literatura românã, el con-siderã cã numai odatã cu Blaga ºiBarbu s-a reluat tradiþia emines-cianã a poeziei înþeleasã ca instru-ment de cunoaºtere. Întemeierilepe un asemenea principiu pot dacontur ºi sensului contrar: cel alnon-poeziei. Prin el se ilustreazãrealitatea(?!) poeziei din Rusiaºi România post-belicã, comenta-torul accentuând cã aceasta, înacel moment, „nu mai serveºtepentru a cunoaºte, deci pentru apermite o normalã evoluþie aspiritului cãtre un adevãr/.../ cipentru a opri pe loc, pentru aîngheþa faustic o perioadã pecare o anumitã grupare politicã o confundã cu infinitul, oconsiderã definitivã.”

Dar, într-un plan mai general,poezia ca instrument de cu-noaºtere devine un argumentumad verecundiam ilustrativ pen-tru unitatea întregii opere ho-riene, subliniind completitudi-nea acestei unitãþi. Indiferent deforma adoptatã de Vintilã Horia,pasiunea ºi vocaþia pentru Cu-noaºtere impregneazã totalitateaexprimãrilor lui. Dar, trebuie sãsubliniem, este vorba despre oCunoaºtere ce se interogheazãpe sine asupra propriilor ei de-veniri. ªi în poemele lui vom re-marca subtilele sale procese deautoreflecþie, analizele ce setransformã în veritabile arheolo-gii ale diferitelor etape parcursecãtre înþelegere.

Desigur, afirmaþia lui MikelDufrenne este adevãratã: poeziae o cunoaºtere care nu dã nicioputere. ªi totuºi, inefabila pra-dã a poemelor lui Vintilã Horiarãmâne într-un de-ne-atins – caaerul ºi lumina – ori într-un de-ne-povestit, cum numai în muzi-cã se poate întâlni. Iar poemelelui, ca ºi unele eseuri (un exem-plu e Crucea) au inocenþa celorcare nu explicã, pentru care viaþaeste totodatã un mister ºi o clari-tate totalã. Specificitatea poezieisale constã în faptul cã ea „nueste o manierã de a cânta, ci omanierã specialã de a gândi”,devenind un a priori în sensulpe care i-l acordã Mikel Dufren-ne ca „inteligibilitate imediatãa empiricului, o inteligibilitatetrãitã, dar nu în praxis – ca ata-re, ci în percepþie” o incontesta-bilã „glorie a apariþiei sensibi-le”. (v. Poeticul, ed. Univers,1971, Bucureºti, p.7)

Îi dãm dreptate abateluiBrémond cel care spunea cã,atunci când în experienþa poeti-cã apare inspiraþia, poeþii intrã înproximitatea acelei dimensiuniprivilegiate (despre care vorbescteologii) ºi care îi transformã înmistici. Ca ºi la Horia Stamatu,celãlalt mare poet al exilului, poe-mele din Culorile tãcerii ascundîn ele marea presimþire a trans-

cendenþei aºa cum o gândiseRudolf Otto ca un cu totul altulabsolut (das ganz Anderes):„Trece lopãtând greu/ Stolul ales/Cãtre miazãziua lui Dumnezeu/Unde din rãdãcini nu se miºcãnicio arãtare./ Cum satul, cu bi-sericã, cu pâine, cu sare,/ Înge-nunche în înserare,/ Cum cina,semnul crucii, apa’n fântânã/N’au nici gust nici rostire’n ro-mânã./ .../ E bine cum a fost sã nefie./ Laudã omului pentru limbadin vie./ Pentru aproape, depar-te, laudã Þie.” (În vie, în vol. Vii-tor petrecut)

Dar – pornind de aici – esteevident cã Vintilã Horia scrie subfascinaþia proto-istoriilor Poeti-cului, acolo unde acesta era su-pus acelei stãri cu totul specialecare e rugãciunea. Iar mãrturiaeste limpede: „Am învãþat sã mãrog pretutindeni,/ Pe stradã, înscris, în somn,/ Unde o cât demãruntã ieºire/ Pare a duce spretine./ În zgomot, în tãcere, în adu-cere-aminte/”(Exegezã, în vol.Viitor petrecut). Dimensiuneaprivilegiatã pe care o aminteaabatele Brémond se ghiceºte înimediata proximitate a rostirii.Încã altceva am putea gândi ori-ginea poeziei dacã nu în rugãciu-ne, ca un itinerarium mentis inDeum, ca ascensiune cãtre mis-terul hipernoetic din supraesen-þa Fiinþei?

Dar sã ne oprim puþin ºi asu-pra titlului antologiei, deosebit deinspiratã ºi semnificativã alegerea Mihaelei Albu: Culorile tãce-rii. Poemul cu acest titlul apare înciclul al III-lea, Austral din volu-mul A murit un sfânt. Privitor larespectiva sintagmã, autorul nespune: „Culorile tãcerii ies în ca-lea/ Pãstorilor de singurãtãþi”.Ceva mai departe, Culorile suntvãzute (!) „ca un semn de viaþã almorþii înconjurãtoare”. Era perioa-da de dupã rãzboi. Se dorea oarepoetul, când a scris aceste cu-vinte, un pictor al marilor tãceriiaºternute atunci peste lume?Undeva, în paginile Poeticuluisãu, întâlnim ºi la Mikel Dufrenneo sintagmã apropiatã: vocile tã-cerii. Ambele situaþii sugereazã cãlumea nu rãspunde interogaþiilorce i s-au adresat. Tocmai de aceeapoezia e aducere a lumii în limbaj,atenuare a alteritãþilor ei, ridicareîn inteligibil a tot ceea ce (cumspunea Heidegger) îl întâmpinã(begegnet) pe om ºi rãspunsadecvat la toate aceste întâmpi-nãri (dem Begegnenden entgeg-nen). Se explicã astfel ºi forþa ace-lui tip de energie cu care este eaîncãrcatã. Ca ºi strania ei capaci-tate de a se situa mereu sub sem-nul a ceea ce S. Kierkegaard numeaaedificatio,tinzând, prin urmare,sã construiascã, sã determine înorizontul fiinþei noastre realizareaunui raport spiritual decisiv.

Poemele lui Vintilã Horia de-vin, pentru cine le citeºte cu aten-þie, jurnalul unui om preocupatsã se mãrturiseascã în experien-þele ºi descoperirile spirituale.Sunt, în totalitatea lor, un jurnalal iubirii: iubire faþã de lume, faþãde Dumnezeu: „Ce e viu ºi nou înastre/ Este Nazaret ºi numãr,/ Pi-tagoric prins pe’un umãr/ Marcarosturilor noastre./ Ce e vechi dinbazaltine/ Întunerecuri purcede,/Revoluþii patrupede/ Pentru spai-me bizantine./ Grotã sau bordeide paie/ Locu-i pretutindenesc,Îngheþãri în jur domnesc /Con-centrate pe vãpaie.” (Locul cuIisus, în vol. Viitor petrecut)

Nimic livresc, ci numai trimi-teri pasionale cãtre luminile cre-

dinþei, ale culturii, filosofiei, alemuzicii, ale cunoaºterii sau ºtiin-þei. Iatã un sonet intitulat Teleo-logie: „Cu nume adâncit în iniþia-le, Ondulatoriu v, din Planck ce-tire,/ Corpuscularul b în deveni-re/ Pulsând în spaþiu ruperi însemnale, /.../ Pãienjeneºti cu noi-mã osebitã/ Mã leg sã intru în vâr-tejul criptic/ ªi deci, fidel ieºiriidin ispitã./ Nici devenind, niciîngheþat în quantic,/ Împreunatcunoaºterii, roditã/ Idee-mi fac decrez apocaliptc.” Într-un alt poemîntâlnim o foarte semnificativãdedicaþie, Omagiu lui Jung: „Jo-cul cu umbra, jocul/ pe loc, jocsingur,/ sãrind din timp,/ lunecândîn setoase/strãfunduri, jocul/ cuumbra ascunsã./ Joc fãrã legi, pus-tiu/ de poveþe, jocul cu umbra/nue nimic. Tot este./ Pasul îl pui pe opiatrã/mâna pe scut, scânteie/ arã-tãtoare de adânc/ îþi culege mira-rea./ Pentru orbi spaimã mare/ prilejde aleasã pierzanie./ Pentru vãzã-tori”. (Viitor petrecut)

Vibraþie aparte a sensibilitãþiisale, asemenea prezenþei lui Jungori a lui Planck într-un sonet, îivom mai descoperi în antologiepe Nietzsche, Kierkegard, Rilke,Hölderlin, Blaga, Bach, Wagner,Reger. Îi vom regãsi ºi în memoriiºi în erudita sa eseisticã, precumºi în romane unde apar Platon, ElGreco, Juan della Cruz, toateemanând – filosofic vorbind – oorientare specific existenþialã. Afost curentul ce a dominant ºi aimpus în Europa ideea cunoaº-terii fiinþei umane, acuzând me-tafizica tradiþionalã de uitarea fi-inþei (Seinvergesenheit). Gândi-rea europeanã se radicaliza ºi,prin exigenþele impuse de cãtreun Nietzsche sau Dilthey, adu-cea în centrul atenþiei umanul.Vintilã Horia, el însuºi un Cava-ler al resemnãrii, trãise experi-enþa haosului, a dezordinii ºi prã-buºirilor – ºi, ca poet – avea sãpledeze pentru o nouã naºterespiritualã ºi moralã a individu-lui, pentru auto-iluminarea ºitranscenderea prin care omulsã se poatã elibera de sub do-minaþia temporalitãþii. Acesteaerau principiile pe care se înte-meia aºa numita Existenzphilo-sophie prin Kierkegaard, KarlJaspers, Martin Heidegger sauGabriel Marcel.

Ataºamentul faþã de aceastãfilosofie se mãrturiseºte explicit ºiîn poeme. Iatã-l pe cel intitulatLangelinie ºi subtitrat Comenta-riu  la „Jurnalul unui seducã-tor”, scriere datoratã lui SörenKierkegaard. În text apare ºi nu-mele celei care tulburase, îndure-rându-l, sufletul marelui filosof,Regine Olsen: „...Regine Olsen, aiiubit/ Nu trup uitat, ci gând cio-plit,/ Die Existenzphilosophie /Peste a avea þi-a scris a fi./ ªi înoraºul scufundat/ În aprioricca’ntr’un pat/ Tu n’ai avut nicicum nici când./ Te-a mulþumit cio-plitul gând/ De-un împãrat pestecuvânt/ Pe Langelinie rostit/ Cu-vânt pe tine rãstignit./ Aestetis-chrührend cât ai fost/ Þi-ai împli-nit întregul rost,/ Moralestuffente-au desprins/ De urcãtorul as-pru ins,/ Iar theologisch când astat/ În carne iar te-a înturnat./Întoarsã-n moarte sau în nord/ Te-ai prins cu Söoren Kierkegaard/Post scriptum la un alt a fi / Reali-tet Categorie.”

Cunoaºterea, evident, þine detragic. Vintilã Horia nu numai cãa înþeles, dar ºi-a ºi asumat di-mensiunea tragicã a unui aseme-nea destin. A ºi spus-o într-uncunoscut interviu. Evident, „tra-

gicul, aºa cum o afirma ºi exis-tenþialistul Heidegger, este deaflat acolo unde dominã spiritul,într-atât de mult încât tragediasupremã se petrece pe tãrâmulcunoaºterii ºi în sfera celui carecunoaºte”. (v. Despre eternareîntoarcere a aceluiaºi, 2014,Bucureºti, Humanitas, p. 50)

Poemele cuprinse în aceastãantologie sunt gândite ºi ele, ca ºieseistica sau romanele, sub sem-nul tragic al cunoaºterii, fiind, înesenþã  deschideri cãtre o nouãfilosofie, o nouã esteticã ºi, inevi-tabil, o nouã eticã. În numeleaceasteia din urmã Vintilã Horiase adreseazã contemporaneitãþiireluând la fel de tragica interoga-þie a lui Hölderlin: „La ce bun po-eþi pentru vremi de cãdere/ Cânddin steaguri cad putrede culori-le’nfrângerii?/ La ce bun poeþiicând îngeri/ Se’nfrãþesc cu lilieciiîn turnuri/ Pe care zeii le-au pier-dut din vedere?/ Când nemurireacapãtã nume,/ Când lângã altareCuvântul/ Se face cântec delume.” (La ce bun poeþi)

Atunci când vine vorba de-spre rosturile poeziei, ideea descop poate deveni paralizantã.ªi totuºi... Într-o scrisoare cãtreVirgil Ierunca din aprilie 1968, publicatã în jurnalul sãu (Tre-cut-au anii, Humanitas, 2000),N. Steinhardt spunea cã: „...prin-tre meschinãrii, jalnice întâm-plãri, sluþenii, ghinioane, hido-ºenii, erori, absurditãþi, rãutãþibine înfipte (...) existã ºi orbiteale limpezimii, simplitãþii ºi bucu-riei, care ne ocrotesc, ne pãzescºi ne povãþuiesc – aidoma înge-rilor din rugãciune“.

Venind dintr-o nevoie de ex-pansiune cãtre un altfel de timpºi cãtre alte virtual-posibile ori-zonturi de înþelegere a lumii, Car-tea pe care Mihaela Albu ºi edi-tura Vremea ne-au dãruit-o la în-ceput de an se înscrie pe o ase-menea orbitã a limpezimilor ºielevaþiei. Devine însã deosebitde importantã ºi prin aceea cã înidealitatea ei imaginea poetuluise complineºte cu aceea a unuigânditor care priveºte fenomenulpoeziei din însuºi interiorulacestuia. Iar citatele pe care le-am oferit aici confirmã, pe deplin,rafinamentul, subtilitatea, dar ºirigoarea de analizã transdiscipli-narã  a savantului Vintilã Horia,vizibilã ºi într-un magistral opus(încã netradus în limba românã)Introduccion a la literatura delsiglo XX (Universidad GabrielaMistral, Santiago de Chile, 1989):„...la literatura/.../ es una téhnicade conocimiento – igual  que lafisica, la biologia, la astronomia,la psicologia /.../que podremosestudiar/.../como contemporáneasde la física cuántica y del principiode indeterminación.” (p. 14)

Într-o altã, mai imediatã, ordi-ne de idei, poemele din Culoriletãcerii vin tocmai într-o vreme încare tulburãrile indigenþei, puþi-nãtatea ºi mizeria spiritualã, tim-pul sãrac al gândurilor desprecare, cândva ne vorbise Hölder-lin, persistã în fiecare din noi ºiîn cei din jur.

nnnnn Dan Anghelescu

15, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

Sleep like a log (in)

F luctuat nec mergitur:m-am trezit într-o lumecare îºi dorea cu dispe-

rare – ºi nu mai putea – sã adoar-mã1. În încercarea de a eradica ma-ladiile secolului XXI, oamenii deºtiinþã ºi-au prins degetele în spi-ralele genomului uman: nu maiexistã boala Alzheimer sau banalagripã, dar întreaga omenire depin-de acum de somnul indus pe caleartificialã. Progresul a tot încetinitpânã ce s-a oprit de tot, oameniilucreazã doar câteva ore pe zi,dupã o scurtã raþie de somn, in-clusã în pachetul salarial oferit deangajator, iar prãpastia dintrebogaþi ºi sãraci, dintre baldachinºi caldarâm, e mai mare ca oricând.O pastilã de „Vise plãcute” nu e laîndemâna oricui; piaþa neagrã eacum invadatã de surogate peri-culoase, cu efecte secundare dincele mai stranii. Media de viaþã acelor mai nevoiaºi, care nu-ºi per-mit sã doarmã suficient, ºi nicimãcar un cãscat, a scãzut la jumã-tate faþã de acum un veac, darsomnul morþii, în sfârºit, nu maisperie pe nimeni... În schimb, ceidin cale-afarã de bogaþi, îmbuibaþide somn, trãiesc în prostie, ca þes-toasele, de se plictisesc: cu multpeste o sutã de ani2...

M-am deºteptat într-o lume încare timpul de somn a devenitmoneda forte a noii lumi. În care,dacã nu dormi destul, devii apa-tic, nu mai vrei nimic, deci nu maifaci nimic. Ca un ºcolar diminea-þa, ai da orice pentru câteva minu-te de somn în plus, care însã þi serefuzã, iar ºi iar... „Oraºul care nudoarme niciodatã”, în care am re-venit la viaþã, dupã o hibernareindusã medical de aproape un se-col, e înþesat cu astfel de morþi-viicu ochelari de soare sau de dor-mit care le mascheazã roºeaþaochilor indiferenþi, de reptilã herm-afroditã, cearcãnele sculptate sau,poate, lipsa de speranþã. O porþiede „moþãialã” i-ar readuce, tempo-rar, pe linia de plutire, dar „moþãia-la” e deja destul de scumpã, iar„somnul de frumuseþe” se pare cãnici mãcar nu se mai fabricã… Pe-trecerile în pijamale de mãtase oricamerele de dormit, tapetate cuflori de mac, cu paturi opulente,cu baldachin, sunt acum rezerva-te elitelor; prostimea umblã, zom-bificatã, pe strãzi, cãtinel, cu înce-tinitorul parcã, cu mare grijã sã nuse izbeascã de colþurile lucrurilorsau de alþi oameni, sau ºade peunde prinde, clãtinându-se ca-nbãtaia vântului (ori a) sorþii, ca-ntr-o rugãciune neascultatã de ni-meni, lângã un zid al deznãdejdiipe care n-a mai apucat sã-l clã-deascã ºi nici sã-l dãrâme nimeni.Genomul meu pare în regulã, sla-vã Domnului, sau lãudat fieMa’Shrimp, profetul din bayou, cuapostolii lui somnambuli, cum s-ar spune acum. Sigur, s-ar puteasã mã îmbolnãvesc de gripã. Saude Alzheimer. (Sau de cine ºtie cealtã boalã mai puþin cunoscutã,cum ar fi boala lui Calache, un fran-cez, pesemne, pentru care mã vorfi pus de fapt la rece...) Dar mãcarpot dormi pe sãturate, cu condiþiasã nu mã vadã nimeni, sã-mi taieberegata în somn, de invidie.Sunt… cel mai bogat om de peplanetã. Dispun de timp de somn

nnnnn MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

sleepless (I)în cantitãþi nelimitate. În plus, amgãsit, în camera mea de sub cer,un seif plin de pilule de somn, în-foliate în plastic, care le fereºte demurdãrire, pãstrându-le ingerabi-le, un paºaport valabil, ba chiarun ursuleþ de pluº. Combinaþiaseifului se dovedeºte a fi data meade naºtere, de-acum un veac.

Presupun cã nu sunt singurul.Sper cã existã mai multe astfel depoliþe de asigurare, ca mine: îna-inte de a se îmbarca în marea loraventurã geneticã la scarã plane-tarã, bântuitã de himera vieþii veº-nice, de nostalgii paradisiace, ºiimplementatã cu forþa, prin vacci-nãri succesive, timp de mai multegeneraþii, savanþilor le-o fi dat pringând cã experimentul s-ar putea,totuºi, sã meargã prost. Îmi amin-tesc, în treacãt, cu o strângere demaþe, dezbaterile publice, luãrilede poziþie politice, demonstraþiileîmpotriva vaccinãrilor obligatorii,utopia consideratã aberantã a ar-cei genetice, a genomului adamic,revoltele masive de stradã, pestetot în lume, reprimate brutal depoliþie, rezistenþele armate, cata-logate drept acte de terorism, su-primate ºi ele, rând pe rând, cu aju-torul dronelor, în vremea dinurmã… Cu o consecvenþã meca-nicã, inumanã.

În scopuri obscure, cumplite,inimaginabile. Joaca ratatã de-aDumnezeu ºi consecinþele ei, ia-dul încercãnat în care se prãbu-ºise întreaga omenire...

Pentru orice eventualitate,oamenii de ºtiinþã vor fi avut ide-ea sã punã la gheaþã câteva na-vete de bere ºi câteva persoanecare sã le bea mai târziu, pe bazaunor criterii numai de ei ºtiute. Întimp ce deschid frigiderul reali-zez cã habar nu am de ce am fostales ºi nici cum sã-mi duc misiu-nea la bun sfârºit. Lãmuririle pecare mi le dã, pe ecranul de peuºa frigiderului, dintr-un filmuleþdepixelat ºi incomplet, de aproa-pe o sutã de ani, un omuleþ foar-te îngrijorat, cu ochelari, într-unhalat alb cu douã numere maimari, nu mã ajutã prea mult.

Un început cel puþin grozavar fi sã-i gãsesc pe Ceilalþi, dacãmai existã...

Îmi pun ochelarii de soare, sãnu par prea diferit de restul lumii,las patul nefãcut, ca un tãrâm alfãgãduinþei, ºi ies din apartamen-tul meu minuscul de la ultimul etajal unui zgârie-nori. Sunt ºocat.Liniºtea, puþinii oameni de pe stra-dã, îmbrãcaþi ciudat, astenizaþi,cele câteva autobuze electrice,fãrã ºofer, paragina generalizatãa clãdirilor, aerul curat, adiereaplãcutã a vântului, o anumitãstranietate. La urma urmei, m-amdus la culcare acum aproape unsecol ºi m-am trezit, în dimineaþaasta, pe altã lume, dupã niºte viseîncâlcite, al cãror tâlc încã nu l-amdesluºit. Oameni mai puþini ºi maidocili, ce interesant: poate e uncomplot diabolic în spatele între-gii poveºti, îmi spun. Nu mã potabþine: în secolul trecut teoriileconspiraþiei erau la mare cinste.Aºa am fost educat. ªi realizez înce mãsurã sunt produsul obice-iurilor mele de Dinainte abia înmomentul în care pãtrund înprima cafenea întâlnitã, chiar lasubsolul propriului meu imobilaltminteri cu capul printre nori, ºi

cer, ca de obicei:– Un expresso dublu. Ba nu,

fã-l triplu! Negru! Fãrã lapte, fãrãzahãr!

Iar lumea din cafenea se în-toarce, uluitã, spre mine, în timpce bãiatul de la bar mormãie înbarbã, batjocoritor, dupã ce m-ascrutat din cap pânã-n tãlpi:

– Te pomeneºti c-oi fi vreunmare bogãtan sau ceva. Iar lumeadin jur râde de mine, fãrã sã seabþinã, ºi nu pricep de ce, apoi rea-lizez, privind în jur, cã nu se maicautã decât cafeaua decofeiniza-tã, cu rare excepþii, ºi cã felul încare sunt îmbrãcat nu cadreazã cugusturile mele acum exotice ºichiar exorbitante în materie de ca-fea. Plãtesc câte pilule de somnmi se cer, îmi iau restul în „pico-teli” ºi priviri invidioase din par-tea tuturor celor din jur, apuc pa-harul mare de cafea ºi mã uit în jur.Într-un separeu, un mahãr în pija-male de mãtase, înconjurat de ti-nerele în neglijeuri satinate, tapa-te, ciufulite cu mare artã, de parcãabia s-ar fi ridicat din aºternuturi,mã scruteazã provocator.

...ªi pricep, dintr-o datã, înmomentul în care doi corporatiºtiîn pijamale pãtrund cu naturaleþeîn cafenea, pentru decofeinizataritualicã de dimineaþã, cã somnule valoarea de prim ordin a noiilumi, iar luxul suprem e adãstareaîn mrejele sale. Mahãrul nu-i vre-un playboy: el ºi pipiþele din ju-rul lui sunt doar îmbrãcaþi, osten-tativ, dupã standardele actualeale eleganþei extreme. O silfidãroºcatã în neglijeu, cu ochelari dedormit pe frunte ºi o floare artifi-cialã de mac la ureche, ca o mân-druþã din grãdina Carpaþilor, carese juca, neglijent, cu un fus dinlemn, stând picior peste picior, îºidesface cracii cu încetinitorul, caîntr-un film vechi, se ridicã în pi-cioare, se apropie unduioasã demine, desigur, cu voie de la stã-pânire, ºi-mi ºopteºte, suav ºifoarte, foarte direct, la ureche:

– Ai pilule de somn, iubitule?Îmi doresc nespus sã mã culc cutine!

Nu mã judecaþi prea aspru.ªtiu cã, din punct de vedere sub-iectiv, pare cã n-au trecut decâtcâteva zile, dar în realitate s-auscurs aproape o sutã de ani decând am pus-o ultima oarã. Evi-denþa mã macinã atât de tare, cãies din cafenea cu pipiþa de braþºi mã întorc acasã. Amicul dinpantaloni e mai treaz ca toatãpopulaþia metropolei, bine cã n-am spart vreun geam. Îi plãtesccât îmi cere, ea se îndreaptã sprepat, înghite o pilulã, îmi zâmbeº-te aproape lasciv ºi... adoarme!...Nici mãcar nu m-a minþit. Mi-aspus din prima cã voia sã se cul-ce cu mine. Asta e, ca un gentle-man elegant dintr-un veac maicivilizat, o sã aºtept sã se trezeas-cã. Dar n-apuc sã mã întind lân-gã ea, sã mã las îmbibat de parfu-mul fetei ori mãcar sã-mi dauochelarii de soare jos, pe o nop-tierã din alte vremuri, lângã veio-za cu abajur, cã uºa de la intraresare din balamale ºi douã gorilemã umflã ºi mã trântesc pe po-dea, sub privirea impasibilã amahãrului de mai devreme. Unadintre gorile îmi smulge ochelariide soare ºi exclamã cu neîncre-dere, spre satisfacþia ºefului, care

rânjeºte acum, cu dinþi laþi, de aur:– Nenorocitul n-are cearcãne!

Chiar e bogat! Pocitania! Nu i-arfi ruºine!

Sunt buzunãrit ºi lãsat în câ-teva secunde fãrã pilule de somn.La plecare lãsasem uºa seifuluideschisã: bãieþii fac curãþenie, îmilasã numai ursuleþul.

Apoi dispar, chiuind. Nu maiam acte, nu mai am bani, nu maiam nici uºã la intrare. Între timppipiþa se trezeºte, îmi smulge, îm-bufnatã, de parcã aº fi profitat deea, ursuleþul de pluº din mânã, ºise carã ºi ea, bâþâindu-se pe to-curi din cauza vitezei. (Îmi explic,în sfârºit, mersul ei unduios…) Mãbufneºte un râs isteric: noua lumeare un mod tare haios de a-mi urabun venit. Iar dacã salvarea ei stãîn mâinile mele, ei bine... omenireaa dat-o-n barã, rãu de tot.

*

Nimic nu rezolvã mai bine oproblemã ca un somn bun. Darchiar ai o mare problemã când maimulte somnuri bune nu rezolvãnimic, ba dimpotrivã, dupã cumaveam sã aflu nu peste multã vre-me. Ca un bun gospodar ce mãaflam, mi-am reparat uºa, înaintede toate. Iar când am încuiat-ope dinãuntru, am avut un nousentiment de neputinþã, de parcãm-aº fi zãvorât în mine, fugind deo lume strãinã, ostilã. M-am tre-zit din moþãialã cu un timbru bel-gian lipit de o pleoapã: când ammers la oglindã sã mi-l dezlipesc,am descoperit, pe partea nevã-zutã a pleoapelor, niºte mini-ta-tuaje care încã-mi dau de gândit.

Pe prima pleoapã, off. Numai vaiºi-amar! Pe a doua, line. Offline...

Am aflat cã gangsterii care-midevalizaserã rezerva de pilule desomn au fost prinºi de poliþie lacâteva minute dupã ce fugiserãdin apartamentul meu: înainte sãse predea, fiecare îºi înghiþise par-tea lui de pilule. Se pare cã efectullor se cumuleazã. Poliþia i-a dus laculcare, în celule, i-a învelit drã-gãstoasã pânã la bãrbie ºi pesem-ne i-a ºi pupat pe frunte, de somnuºor, vise plãcute.

ªi-au executat o parte din pe-deapsã, culmea obrãzniciei, dor-mind!...

Pe de altã parte, am asistat, totazi, la moartea unui ins, în plinãstradã...

Se prãbuºise din picioare, deepuizare. „Bip! Aþi fost deconec-tat!” I se sfârºise creditul. N-aveaprea mulþi ani. Cãzuse pe spate,cu ochii larg deschiºi, aþintiþi sprecer. Cineva îi închisese pleoape-le, pãrea cã doarme. Un somn li-niºtit, cât viitorul de lung. Lumease strânsese în jurul lui, în liniº-te, privindu-l cu fascinaþie, fãrãun cuvânt. Apoi s-au desprins,cu încetinitorul, nu fãrã regret,lãsând paramedicii sã-l ridice cutarga în salvare, apoi mai sus,spre cer.

Graþie capacitãþii mele de adeconecta temporar, de a fi off-line, aveam sã apuc o vârstã su-ficient de înaintatã cât sã gãsesco soluþie pentru salvarea lumii.Sau mai degrabã a omenirii, lumeapãrea bine mersi, mai bine ca nici-odatã în istoria recentã. Salvareapropriei mele specii, împuþinate,rãtãcite, deturnate într-un impasgenetic, care bãltea în propria-ineputinþã ºi de care mã separaacum un noian de cearcãne acu-zatoare, pline de reproºuri mute.

Cel puþin propria mea deznã-dejde putea fi întreruptã, ca pi-curatul noduros de pensionar, decâte un pui de somn pe un pui-ºor pufos de pernã. Pentru totrestul lumii, din pãcate, somnulnu se mai împuia de multiºor...

Seara, când mi-am cercetatpleoapele în oglindã, închizândcâte un ochi, misterul s-a adâncitîn loc sã se desluºeascã. Litereledispãruserã. Doar visasem? Ta-tuajul fusese nepermanent, sã nudea de bãnuit pe termen lung?

Sau oare trecutul comunicã cumine prin mesajele care-mi apar pepleoape, când dorm, ca sã le lasrãgaz literelor sã se re-scrie? De-letus interruptus: pleoapele melesunt un pergament ºters pentru afi refolosit. Sau un ecran cu cris-tale lichide. Care nu afiºeazã, iatã,nimic... Aºa cã marº la somn!

1 (Ori asta, ori e cea mai elabora-tã farsã care mi s-a fãcut vreodatã...Tertium non datur.)

2 ªtiu, sunã neverosimil, dar ten-tant: a scenariu de film post-apoca-liptic cu buget uriaº. A francizã desucces în cadrul cãreia se va dezvol-ta nelipsitul joc video în care, de-alungul misiunii principale (sau a ce-lor secundare), eºti nevoit sã tot co-lectezi somnifere ca sã-þi prelungeºtiviaþa. N-aº recunoaºte, dar mi-e fri-cã de mor, ºi încã mai sper, degeaba,cã visez.

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

nnnnn PETER S. BEAGLE

douã inimi (II)Bãrbatul cel înalt pãrea

furios pe sine însuºi,aºa cum este tatãl meu

atunci când uitã sã încuie uºa dela þarcul pãºunii animalelor aºacum se cuvine, iar berbecul negrual vecinului se strecoarã înãuntruºi se bate cu sãrmanul ºi bãtrânulnostru Brimstone. Spunea „Suntîn stare sã o fac. Ar trebui sã ofac.” Apoi îi întoarse spatele calu-lui ºi se aplecã peste acel piciordin faþã aºa cum o face potcova-rul nostru ºi îºi vãzu de treabã.

Nu puteam sã vãd ce face, nuchiar. Nu avea vreo rangã sauvreo scobitoare de copite, întoc-mai ca potcovarul ºi tot ce potspune cu certitudine este cã îiîngâna calului o melodie. Însã nusunt sigurã cã îngâna ce trebuie.Suna precum poezioarele pe carecopilaºii le îngânã doar pentru eipe când se joacã în noroi, singuri-singurei. Nu o melodie anume,doar un ton crescãtor ºi descres-cãtor, dii-daa, dii-daa, dii... plicti-sitor chiar ºi pentru un cal, m-aº figândit. Continuã sã îngâne pentruo vreme, aplecându-se cu aceacopitã în mânã. Deodatã, se opridin cântat ºi se îndreptã de spate,þinând în mânã ceva ce scânteiaîn razele soarelui precum aparâului, pe care i-l arãtã întâi calului.„Uite, spuse el, uite ce era. Totuleste în ordine acum.”

Azvârli obiectul ºi ridicã dinnou copita, fãrã sã mai cânte,doar atingând-o uºor cu un de-get pe toatã suprafaþa ei înainteºi înapoi. Puse apoi piciorul jos,iar calul tropãi o datã, cu putereºi nechezã, în vreme ce bãrbatulînalt se întoarse cãtre femeie ºispuse: „Trebuie sã facem tabãraaici în noaptea aceasta, totuºi.Sunt amândoi istoviþi ºi mã doa-re spatele.”

Femeia râse. Un râset profund,gingaº, domol. Nu mai auzisemniciodatã pânã atunci un astfelde râset. Ea spuse: „Eºti cel maimare vrãjitor de pe pãmânt ºi tedoare spatele? Vindecã-l, aºacum l-ai vindecat pe al meu atuncicând copacul a cãzut peste mine.Nu þi-au trebuit mai mult de cinciminute, cred.”

„Mai mult decât atât, îi rãspun-se bãrbatul. Delirai, nu ai puteasã îþi aminteºti.” Îi mângâie pãrulgros ºi frumos, deºi încãrunþiseaproape complet. „ªtii ce pãreream cu privire la acest lucru,spuse el. Îmi place sã fiu muritormult prea mult pentru a folosimagia asupra mea. Stricã totul,într-un fel – sentimentul pãleºte.Þi-am mai spus.”

Femeia murmurã un „Mmpff”,aºa cum o auzisem pe mama spu-nând de o mulþime de ori. „Ei bine,am fost muritor toatã viaþa mea ºiîn unele zile…”

Nu terminã ce avea de spus,iar bãrbatul înalt zâmbi într-un felce trãda cã o tachina. „În unelezile ce anume?”

„Nimic, spuse femeia, nimic,nimic”. Pentru un moment, pãruiritatã, însã îºi aºezã mâinile pebraþele bãrbatului ºi spuse cu ovoce schimbatã: „În unele zile –în unele dimineþi în zori – cândadierea miroase a flori îmboboci-te pe care nu le voi vedea nicio-datã, iar cãprioarele zburdã prinlivezile învãluite în ceaþã, iar tucaºti ºi mormãi ºi te scarpini încap, plângându-te cã va începesã plouã înainte de cãderea nop-þii, probabil ºi cu grindinã... înastfel de dimineþi îmi doresc dintoatã inima ca amândoi sã fimnemuritori ºi cred cã ai fost unmare prost sã renunþi la acest lu-

cru.” Râse din nou, însã de dataaceasta glasul îi sunã puþin nesi-gur. Spuse: „Atunci îmi aducaminte de lucruri de care nu aºvrea sã îmi amintesc, mi se strângestomacul ºi tot soiul de alte lu-cruri încep sã mã necãjeascã –nu conteazã ce fel de lucruri, sauunde resimt durerea, dacã e denaturã fizicã sau mintalã, orisufleteascã. ªi atunci mã gândesccã nu, presupun cã nu, mai binenu.” Bãrbatul cel înalt o îmbrãþiºãºi, preþ de o clipã, ea îºi odihnicapul pe pieptul lui. Nu am pututauzi ce i-a ºoptit ea apoi.

Nu cred cã am fãcut vreun zgo-mot, însã bãrbatul ridicã vocea,fãrã a mã privi, fãrã a-ºi înãlþa ca-pul ºi spuse: „Copilã, aici gãseºticeva de mâncare.” La început, num-am putut clinti, atât de înfrico-ºatã eram. Nu m-ar fi putut vedeaprin desiº ºi printre ceilalþi arini.Atunci mi-am amintit cât de taremã rodea foamea ºi m-am apro-piat de ei fãrã a fi conºtientã deceea ce fãceam. De fapt, îmi piro-nisem privirea pe propriile-mi pi-cioare ºi le priveam cum se miº-cã, de parcã ar fi fost picioarelealtcuiva, ca ºi cum ele ar fi fostcele înfometate, doar ele mã în-demnau sã mã duc acolo undeera mâncarea. Bãrbatul ºi femeiam-au aºteptat neclintiþi.

De aproape, femeia pãrea maitânãrã decât o trãdase vocea, iarbãrbatul cel înalt arãta mai în vâr-stã. Nu, nu este aºa, nu asta amvrut sã spun. Nu era deloc maitânãrã, însã pãrul încãrunþit îi fã-cea chipul sã parã mai tânãr ºi seþinea chiar foarte bine, întocmaica femeia care vine atunci cândîn cãtunul nostru se naºte câteun copil. Femeia aceea are ºi faþaþeapãnã ºi nu îmi place prea tare.Chipul acestei femei nu era fru-mos, presupun, însã era un chiplângã care ai vrea sã te cuibãreºtiîntr-o noapte friguroasã. Acestaeste cel mai bun mod în care ºtiusã o spun.

Bãrbatul... în clipa aceasta arã-ta mai tânãr decât tatãl meu, iar înurmãtoarea îmi pãrea mai în vâr-stã decât oricare alt om pe care îlîntâlnisem, mai bãtrân decât artrebui sã fie oamenii, probabil. Nuavea niciun fir de pãr alb, însãavea o sumedenie de riduri, darnici despre acest lucru nu estevorba. Ci despre ochi. Ochii luierau verzi, verzi, verzi, nu precumiarba, nu precum smaraldele – amvãzut odatã un smarald, mi-l arã-tase o þigancã – ºi nici precummerele sau lãmâile verzi ori altelucruri similare. Poate aºa cumeste oceanul, dar eu nu am vãzutniciodatã oceanul, aºa cã nu ºtiu.Dacã te afunzi într-o pãdure sufi-cient de mult (nu în Midwood,bineînþeles cã nu, însã în alte pã-duri da), mai devreme sau mai târ-ziu vei ajunge într-un loc undechiar ºi umbrele sunt verzi ºi aºaerau ºi ochii sãi. La început, mi-afost teamã de ochii lui.

Femeia îmi întinse o piersicãºi mã privi cum muºc din ea, preaînfometatã pentru a-i mulþumi. Mãîntrebã: „Ce faci aici, fetiþo? Te-airãtãcit?”

„Nu, nu m-am pierdut, am în-gãimat cu gura plinã. Doar cã nuºtiu unde mã aflu, nu e acelaºilucru.” Din piepturile lor rãsunãun hohot de râs deloc rãutãciossau batjocoritor. Le-am spus:

„Numele meu este Sooz ºi vreausã ajung la rege. Locuieºte un-deva în apropiere, nu-i aºa?”

S-au privit unul pe altul. Nuputeam ghici ce gânduri le strã-bãteau mintea, însã bãrbatul celînalt îºi ridicã sprâncenele, iar fe-meia îºi scuturã aproape insesi-zabil capul, încetiºor. S-au uitatunul la altul vreme îndelungatã,iar, în cele din urmã, femeia rosti:„Ei bine, nu chiar în apropiere,dar nici prea departe. ªi noi totcãtre el ne îndreptam.”

„Bine, am spus. O, bine.”Încercam sã par la fel de adultãprecum ei, însã era dificil, fiindcãeram atât de fericitã sã descopãrcã ei mã puteau duce pânã la rege.Am spus: „Atunci vã voi însoþi.”

Femeia se împotrivi acesteiidei încã dinainte de a fi rostitprimele cuvinte. Se adresã bãr-batului cel înalt: „Nu, nu am pu-tea. Nu ºtim cum stau lucrurile.”Gândul pãrea sã o întristeze, însãse menþinea fermã. Spuse: „Feti-þo, nu eºti tu cea care mã îngrijo-reazã. Regele este un om bun ºiun vechi prieten, dar a trecutmultã vreme de atunci, iar regiise schimbã. Chiar într-o mãsurãmai mare decât ceilalþi oameni,regii se schimbã.”

„Trebuie sã îl vãd, am rostit.Continuaþi-vã drumul atunci. Numã întorc acasã pânã nu mã înfã-þiºez lui.” Terminasem piersica, iarbãrbatul îmi întinse o bucatã depeºte uscat ºi îi zâmbi femeii, pecând eu îmi înfigeam dinþii în peº-te. Îi spuse în ºoaptã: „Cred cãamândoi ne aducem aminte cumne rugam sã fim luaþi într-o expe-diþie. Nu ºtiu tu, dar eu imploram.”

Însã femeia nu voia sã renun-þe. „S-ar putea sã o punem într-oprimejdie serioasã. Nu ne putemasuma riscul, nu este corect!”.

Îi rãspunse, însã eu l-am între-rupt – mama m-ar fi pocnit la ju-mãtatea drumului spre bucãtãrie.Le-am strigat: „Vin de unde esteo mare primejdie. Un grifon s-apripãºit în Midwood ºi i-a înhã-þat pe Jehane ºi pe Louli ºi – ºi peFelicitas a mea –” iar atunci amînceput sã plâng, dar nu îmi pãsa.

Stãteam acolo, legãnându-mã ºitânguindu-mã ºi am scãpat peº-tele uscat. Am încercat sã îl ridic,cu lacrimile inundându-mi ochiiatât de rãu, încât îmi era imposi-bil sã îl zãresc, însã femeia m-aoprit ºi mi-a întins eºarfa ei pen-tru a-mi ºterge ochii ºi a-mi suflanasul. Avea un miros plãcut.

„Copilã, continuã bãrbatul sãspunã, copilã, nu ne-o lua înnume de rãu, nu am ºtiut despregrifon.” Femeia mã strânsese lapieptul ei, mângâindu-mi pãrul ºiprivindu-l de parcã el ar fi fost devinã pentru hohotele mele deplâns. Spuse: „Fireºte cã te vomlua cu noi, copilã dragã – gata,liniºteºte-te, sigur cã vei veni. Ungrifon este un lucru de temut, iarregele va ºti ce-i de fãcut. Regelese ospãteazã cu grifoni la gusta-rea de la micul dejun – îi întindepe pâinea prãjitã cu dulceaþã deportocale ºi îi înfulecã, îþi daucuvântul meu.” Continuã aºa,prostindu-se, însã fãcându-mã sãmã simt mai bine, în vreme ce bãr-batul stãruia pe lângã mine sã numai plâng. Am contenit în cele dinurmã atunci când scoase din bu-zunar o batistã roºie, o rãsuci ºio înnodã într-o formã de pasãre,fãcând-o sã îºi ia zborul. UnchiulAmbrose face trucuri cu monedeºi scoici, însã nu poate face ni-mic asemãnãtor.

Numele lui era Schmendrick1,care mi se pare încã cel mai haiosnume pe care l-am auzit vreodatã.Femeia se numea Molly Grue. Nuam plecat pe datã din pricina cai-lor, ci am fãcut tabãra acolo undeeram. Mã aºteptam ca bãrbatul,Schmendrick, sã facã totul cu aju-torul magiei, însã el a aprins doarfocul, ne-a aºternut pãturile ºi ascos apã din râu ca oricare alt omde rând, în vreme ce ea punea pie-dicile cailor ºi i-a dus sã pascã. Euadunam lemne de foc.

Femeia, Molly, mi-a spus cãnumele regelui este Lír ºi cã îlcunoºteau din vremea când aces-ta era foarte tânãr ºi dinainte de adeveni rege. „Este cu adevãrat unerou, spuse ea, un ucigaº dedragoni, de uriaºi, un salvator alfecioarelor, un dezlegãtor al ghi-citorilor imposibil de descifrat.Cred cã este cel mai mare erou,cãci este ºi un om bun în egalãmãsurã. Iar aceºtia nu sunt întot-deauna astfel.”

„Însã nu îmi doreºti sã îlîntâlnesc, am spus. De ce?”

Molly suspinã. ªedeam sub uncopac, privind amurgul revãrsân-du-se, iar ea îmi curãþa pãrul. Rosti:„A îmbãtrânit acum. Schmendrickse rãfuieºte cu timpul – îþi voispune într-o zi de ce, este opoveste lungã – ºi nu înþelege cãLír poate nu mai este bãrbatul careera odatã. Ar putea fi o revederetristã.” Începuse sã îmi împleteascãpãrul în jurul capului pentru a nuîmi intra în ochi. „Aventura astanu mi-a mirosit a bine încã de labun început, Sooz. Dar el a simþitcã Lír are nevoie de noi, aºa cãiatã-ne aici. Nu i te poþi împotrivicând se comportã astfel.”

„O soþie bunã nu trebuie sã seia la harþã cu bãrbatul ei, am spus.Mama spune cã trebuie sã aºtepþipânã pãrãseºte încãperea saupânã adoarme ºi atunci poþi facetot ce-þi trece prin cap.”

Molly râse, cu acel râset plinºi haios al ei, ca un soi de clipocitdin adâncuri. „Sooz, te cunoscdoar de câteva ore, dar pun înjoc fiecare bãnuþ pe care îl amacum – ah ºi pe cei ai lui Schmen-drick – cã tu te vei lua la harþãchiar în noaptea nunþii cu cel ceîþi va deveni soþ. Oricum, eu ºiSchmendrick nu suntem cãsãto-riþi. Suntem luaþi, asta-i tot. De obunã bucatã de vreme.”

„O!”, am spus. Nu ºtiam pe ni-meni care sã se însoþeascã ast-fel, nu aºa cum spusese ea. „Eibine, pãreþi cãsãtoriþi. Într-o oa-recare mãsurã.”

Pe chipul lui Molly nu apãrunicio schimbare, însã îmi cuprin-se umerii cu braþul ºi mã trase maiaproape preþ de o clipã. Îmi ºoptila ureche: „Nu l-aº lua de soþ nicidacã ar fi ultimul bãrbat de pepãmânt. Se înfruptã din ridichisãlbatice în pat. Cranþ, cranþ,cranþ, toatã noaptea – cranþ,cranþ, cranþ.” Am chicotit, iar bãr-batul cel înalt ne-a aruncat o pri-vire din locul de unde spãla o ti-gaie în râu. Ultimele raze de soa-re îl învãluiserã, iar ochii aceiaverzi scânteiau precum frunzeletinere. Mi-a fãcut cu ochiul ºi amsimþit acest lucru aºa cum simþi oadiere uºoarã mângâindu-þi pie-lea când cãldura þi-o pârjoleºte.Apoi îºi reluã frecatul tigãii.

„Va dura mult sã ajungem larege? am întrebat-o. Ai spus cãnu locuieºte prea departe de aiciºi îmi e teamã ca grifonul sã nuînhaþe pe altcineva cât timp eusunt pe drumuri. Trebuie sã mãîntorc acasã.”

Molly îmi lãsã pãrul în pace ºiîl împinse puþin la spate pentrua-mi ridica privirea ºi a mã face são privesc drept în ochi. Erau lafel de gri precum erau de verziochii lui Schmendrick ºi ºtiamdeja cã deveneau o nuanþã maiînchisã sau mai deschisã, în func-þie de dispoziþia ei. „Ce te aºtepþisã se întâmple atunci când îl veiîntâlni pe Regele Lír, Sooz?” îmiadresã ea o altã întrebare. „Ce aide gând odatã ce vei porni sã îlîntâlneºti?”

Am fost uimitã. „Ei bine, îl voiconvinge sã mã însoþeascã îna-poi în satul meu. Toþi acei cava-leri pe care i-a trimis nu ne-au fostde niciun ajutor, astfel cã va tre-bui sã aibã el însuºi ac de cojo-cul grifonului. Doar este regele.”

Traducere din limbaenglezã de Roxana ILIE

1 În engl.: derbedeu, puºlama, li-chea, om de nimic.