REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · about Romanian avantgarde,...

www. revista-mozaicul.ro

magna cumlaude

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 9 (179) • 2013 • 24 PAG. • 2 lei

avantext

Scrisul lui Al.Cistelecanare o personalitate acu-zatã, un farmec în apa-

renþã confortabil, purtând în sineorgoliul tonic al cunoscãtoruluice distribuie analizelor consacratepoeziei exuberanþe stilistice darºi asprimi dominate de ironie. Di-rectitatea textelor sale trãdeazã,în articulaþiile lor adânci, nãzuin-þa ºi capacitatea de a abandonaexpunerea metodicã, demonstra-tivã în favoarea comentariuluiproaspãt, de o indiscutabilã acui-tate a judecãþii, gata în orice mo-ment sã ofere surprize, dacã nude-a dreptul revelaþii.

Recentul volum, Magna cumlaude, din seria „Diacriticelor”, sedeschide brusc printr-o consta-tare menitã sã justifice existenþaunui principiu ordonator în alcã-tuirea sa: „Niciodatã România n-a avut atâþia poeþi-doctori”. Estevorba, fireºte, de scriitorii „acre-ditaþi în erudiþie” prin obþinereatitlului de doctor (în filologie),fenomen cultural al zilelor noas-tre „cu oarece semnificaþie” (su-râde autorul), ilustrat, în special,de optzeciºti.

Al.Cistelecan practicã strate-gia temporizãrii. Enunþurile tran-ºante precipitã vagul aºteptãrii ºiîl obligã sã se structureze ca aten-þie pe tot parcursul demersuluiexegetic. Sã-l urmãrim în câtevaeseuri critice, pentru a decupanucleele potenþial asertive.

„E o veselie de stil prin Mol-dova mai rãspânditã decât gripaaviarã la apogeu” ºi, mai depar-te, „Pe deasupra întregii Moldo-ve eseiste pluteºte duhul lui LucaPiþu, accesat de fiecare dupã po-sibilitãþi”, se afirmã în introduce-rea la foiletoanele inspirate deprezenþa, „nu doar cu tupeu, cichiar cu relief în dezbaterile deazi”, a lui Liviu Antonesei. Atuncicând opereazã în câmpul unorconcepte fundamental sensibile,cum ar fi „viziunea criticã” (încazul lui Paul Aretzu) sau rapor-tul poezie – sacru (discutat îneseul lui Horia Bãdescu, Memo-ria fiinþei), Al.Cistelecan livrea-zã, e drept, homeopatic, rezervedictate de repulsia resimþitã înfaþa expresiei emfatice, formulândobiecþii, uneori frontal, alteori fã-cându-le dezirabile prin „filmarea”(în limbaj farmaceutic) cu exci-pienþi maliþioºi. „Bunul samaritean

conceptual” Andrei Bodiu estesurprins „procesând generaþiaîn direcþie”, rezultatul fiind uncerc vicios al sinonimiei model,generaþie, direcþie, paradigmã.Vicii de metodã sunt semnalateºi la „ultimul taliban din poezianoastrã”, Aurel Pantea, fascinatde urmãrirea comportamentuluiunui invariant. „Numai cã inva-riantul sînt, de fapt, doi: vis ºireverie, cum susþine, de altfel,chiar „marele” fundamentalist alviziunii în cartea sa, Poeþi aitranscendenþei pline, urmându-l pe Bachelard.

Perseverent, autoritar ºi cor-dial, criticul însceneazã un joc deînaintãri temerare ºi retrageri pre-caute, de ofensivã bine tempera-tã ºi replieri pe aliniamentele me-fienþei. Ce îþi dã cu o mânã îþi iacu douã, dacã nu te lasã dintr-odatã în incapacitate de platã pen-tru a te milui câteva rânduri maiîncolo cu epitete salvatoare. De-spre volumul Poezie ºi psihic al„managerului general al optzecis-mului” (pe partea editorialã –se grãbeºte sã precizeze Al.Cis-telecan) se noteazã, de pildã, cã„e o amestecãturã de jurnale, scri-sori ºi însemnãri sau eseuri pu-blicate (acestea din urmã, se în-þelege) prin reviste. Dar e o ames-tecãturã cu schepsis, (o întoarcecãlinescian Al.Cis), pentru cã, defapt, e vorba de o carte absolutunitarã”.

Descopãr în articolele dinMagna cum laude o anume ten-siune de aluzii psihanalitice, in-terferenþe subtil creatoare, ele-mente de esteticã aparþinând ºiunei opþiuni temperamentale. Nuîntâmplãtor, ceea ce citim în le-gãturã cu Alexandru Muºina rã-mâne valabil pentru Al.Cistelecanînsuºi: „Eseurile lui Muºina îm-binã, de regulã ºi strategic, inte-ligenþa cu francheþea. E o combi-naþie percutantã, cãci în vremece inteligenþa îºi asigurã spaþiulde joc, francheþea vine cu asu-marea responsabilitãþii, aºa încâtMuºina e ludic ºi dramatic deo-datã”.

Evident, nu îi este strãin luiAl.Cistelecan un mobil polemicvizând vanitatea academicã ºioficializarea unui statut ce intrãde nu puþine ori în contradicþiecu vocaþia, pentru cã el crede înpoezie mai mult decât în orice.

MOZAICUL 15

Fo

to: V

iore

l Pîr

ligra

s

Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70Constantin M. Popa 70

Colocviile ºi Premiile revistei „Mozaicul”ediþia a XVI-a, 18-19 octombrie 2013

„Craiova – modele de legitimare ºi valori europene”

















2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (179179179179179), 20), 20), 20), 20), 201313131313

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Magna cum

laude sau despre poeii-doctoriIn his article Constantin M. Popa writes

about the new book of literary critic Al.Cistelecan – Magna cum laude or aboutpoets-doctors. l 1

MOZAICUL 15Nicolae Marinescu, the founder of the

new series of the Oltenia’s first culturalmagazine, emphasize in his article theimportance of continuity in cultural fieldfor local community and for our nationalheritage. l 3-5

Constantin M. POPA 70In this section we celebrate 70 years

since the birth of our editor in chief,literary critic Constantin M. Popa. l 6-8

FICTIONThe poetry published in this issue is

signed by Gheorghe Grigurcu. l 9

STAINED GLASSDaniela MICU: Mitologia – un mod

de reprezentare a gândirii chinezeIn her review Daniela Micu analyses

the book Mitologie chinezã by SimuOctavian. l 10

Gabriel NEDELEA: La originileNoului Testament

In his review Gabriel Nedelea analysesthe book Originea Noului Testament byAdolf von Harnack. l 10

Petriºor MILITARU: Elemente detopologie sacrã mesoamericanã –Tamoanchan ºi Tlalocan

In his review Petriºor Militaru analysesthe book Tamoanchan si Tlalocan -Topografie sacrã in Mesoamerica byAlfredo Lopez Austin. l 10

LITERARY REVIEWIon BUZERA: Dublul versant al criticii

literareIn his review Ion Buzera analyses the

first volume of Opere (Structuralismul ºiCalmul valorilor) by Virgil Nemoianu. l 11

INTERVIEWOctavian NICOLAE: „ªcoala

româneascã e mai bunã decât ceagermanã, dar BMW e mai bun decâtDacia.”

In this section Daniela Micu realisesan interview with Octavian Nicolae, thegermanist. l 12

LITERARY REVIEWRoxana ILIE: Faþa nevãzutã a teroriiIn her review Roxana Ilie analyses the

new book of Joseph H. Campos II andCatalin Ghita – At the nexus of fear, horrorand terror. l 13

ªtefan VLÃDUÞESCU: FanuDuþulescu: o valoare filosoficã de laColegiul Naþional „Fraþii Buzeºti” dinCraiova

In his review ªtefan Vlãduþescuanalyses the new book of AdrianMichiduþã dedicated to the philosopherFanu Duþulescu. l 13

Mihai GHIÞULESCU: Discuþii desprepreºedinþii României

In the article „Discussions about thePresidents of Romania”, Mihai Ghiþulescureviews The Book of the Presidents, adialogue between the political scientistVladimir Tismãneanu and the journalistCiprian Pãtrãºconiu. l 14

Corneliu VASILE: Surprize biograficeIn his article, Corneliu Vasile writes

about an interesting book, titled Viaþa luiTudor Arghezi, by Mirel Anghel, thatchanges the common opinions about thelife, the family and the relationships of agreat Romanian writer. l 14

FICTIONThe prose published in this issue is

signed by Ionel Buºe – Povestiri din aziluldomnului Emmanuel Pirandelo (II). l 15

ARTSGheorghe FABIAN: Un festival pe

harta lumii muzicaleIn his article, Gheorghe Fabian

describes the events that took place inlongest edition of Inrternational Festival“George Enescu”. l 16

Viorel PÎRLIGRAS: ªAI – umor pesimeze

In his article, Viorel Paîrligras describesthe new exhibition of caricature signed byAurelian Iulius ªuþã in Craiova’s held inCraiova „Arta” Gallery. l 16

Nicolae COANDE: Teatrul Naþional„Marin Sorescu“ din Craiova –premierele toamnei

In his article, Nicolae Coande writesabout fall premiere at the „Marin Sorescu”National Theatre. l 16

Cãtãlin GHIÞÃ: Arta crimei pline decompasiune

In his article, Cãtãlin Ghiþã analyses themovie Arsenic and Old Lace (1944) of theAmerican director Frank Capra. l 17

Magda BUCE-RÃDUÞ: Tabãra desculpturã Craiova 2013

In her article, Magda Buce-Rãduþdescribes the event Craiova SculptureCamp 2013, that was the first edition ofthe “National Symposium of Sculpture –Brancusian Paths”. l 17

Grid MODORCEA: Dacã Radu Lupul-ar fi descoperit pe Enescu

In his article, Grid Modorcea describesthe recital of the pianist Radu Lupu heldat the Romanian Athenaeum with theoccasion of “George Enescu” Festival andInternational Competition. l 18

Laviniu Aurelian BÃDULESCU:Nuanþe ale zborului

In his article Laviniu AurelianBãdulescu writes about the paintingexhibion of Simona Damian and NiculinaTãtucu. l 18

SERPENTINEFlorin COLONAª: Ar fi intrat

NNNNNooooo 99999 ( ( ( ( (179179179179179) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

recolta editorialã de toamnã

– plãcerea lecturii

Caragiale în vizorul A.N.I.?In his article, Florin Colonaº writes

about I.L. Caragiale’s many jobss andbusinesses as publicist, corrector, schoolinspector, teacher or General Manager ofBucharest National Theatre. 19

Viorel PÎRLIGRAS: Pe urmeleRegelui

In his article, Viorel Pîrligras writes aboutthe exhibition of documents “King watched.Mihai I of Romania in Security Files” heldat Oltenia History Museum. l 19

Dania-Ariana MOISA: O poveste ºimai multe vieþi

In his essay, Dania Ariana Moisa writesabout the Karl Gjellerup’s novel ThePilgrim Kamanita, that has been called“one of the oddest novels written inDanish”. l 20

UNIVERSALIAIn this section we present poems of

Maria-Merce Marcal translated fromCatalan by Jana Balacciu Matei. l 21

In the same section Elena Pîrvutranslated from Italian twelve poems byAnna Paola Mundula. l 22

In this section we present the winnersof Marin Sorescu Translation Contest andtheir version of the poems translated. l 23

ARTSPetriºor MILITARU: Suprarealismul

lui Jacques HéroldIn his article, Petriºor Militaru writes

about a documentary on DVD realised byFabrice Maze about Jacques Herold. Thebox set contains also a 88 pages book infrench about the surrealist painter ofRomanian origin. l 24

Daniela MICU: Avangardaromâneascã în Revista Brasileira

In this section we present an extractfrom the interview of George Popescuabout Romanian avantgarde, published inthe new issue of Revista Brasileira. l 24

Nicolaie Dincã, Rouã deluminã. Versuri ºi reversuri,Editura Aius, Craiova, 2013.

Grid Modorcea, Vitrinã ºi cu-lise. Festivalul „George Enes-cu”, Editura Aius, Craiova, 2013.

Ioana Repciuc, Religiozitatepopularã ºi simbolism acvatic.O perspectivã socio-antropolo-gicã asupra obiceiurilor româ-neºti, Colecþia Anthropos, Editu-ra Aius, Craiova, 2013.

CamilTãnãsescu,In corpore,

versuri,Editura Aius,

Craiova, 2013.

9 771454 229002

user

Rectangle

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (179179179179179), 20), 20), 20), 20), 201313131313

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Au trecut 15 ani de cândrevista noastrã a fostprezentã neîntrerupt,

mensual, în spaþiul public, con-turându-ºi un profil notabil înconstructul polifonic al culturiiromâne actuale. Aceastã longe-vitate, ca publicaþie culturalã pri-vatã, rãmâne, în opinia mea, deo-potrivã o performanþã în sine ºi oenigmã care mã îndeamnã la unnou moment de reflecþie, dupãîncercarea fãcutã prin carteaMozaicul. Modernitatea tradi-þiei (Craiova, Aius, 2009).

Aºa cum relaþia omului cuDumnezeu nu are înþeles în afaratriadei credinþã – liberul arbi-tru – iubire, nicio înfãptuire so-cialã omeneascã importantã nuse mai poate produce în afaraunei viziuni asupra direcþiei sprecare se îndreaptã lumea noastrãglobalizatã, a conectãrii comuni-tãþii la aceasta ºi a energiilor in-dividuale care îºi asumã transfor-marea viziunii ºi resurselor colec-tivitãþii în fapt/obiect al realitãþii.

Mozaicul a reunit, în contex-tul României postdecembriste,un grup de intelectuali care credîn valorile libertãþii, democraþieiºi culturii ca valori fundamenta-le ale lumii mileniului III ºi s-aconstituit fãrã echivoc într-o are-nã deschisã dialogului persona-litãþilor angajate sã le apere, sã lepromoveze ºi sã le îmbogãþeas-cã, în afara oricãror limitãri extrin-sece. Afirmam aceastã opþiunechiar în deschiderea ColocviilorMozaicul – ediþia I, din 8 octom-brie 1998, când, în Sala de Consi-liu a Palatului Administrativ aljudeþului Dolj a fost lansat ºi pri-mul numãr al noii serii a Mozai-cului: „Reapariþia Mozaiculuidoreºte sã semnaleze cã este tim-pul sã ne însuºim ideea europea-nã potrivit cãreia actul de culturãnu este o favoare pe care pute-rea, indiferent care este ea, o faceoamenilor, ci o obligaþie pe carecomunitatea, societatea o arefaþã de membrii ei. […] În lumea

arena Mozaicul

de astãzi, dominatã de calculatoa-re ºi de roboþi, nu se poate ajun-ge la bunãstare fãrã culturã.” (Co-locviile „Mozaicul”. Mass-me-dia ºi cultura. Promovarea va-lorilor. Craiova, Aius, 1998).

Mozaicul este una dintre pu-þinele reviste de culturã care, pre-luând dupã 1964 sau decembrie1989 numele unor publicaþii antesau interbelice, ºi-au asumat pro-gramele care le consacraserã laîntemeiere. Noua serie a Mozai-kului întemeiat la Craiova, în1838, de Constantin Lecca ºi-asumat proiectul proeuropean alfondatorului, în varianta „neopa-ºoptismului” susþinut doctrinarde Adrian Marino, în care grupa-rea de la Mozaicul nou ºi-a recu-noscut de la început mentorul.Este pe deplin semnificativ cãmarele cãrturar ºi ideolog al cul-turii semna pe prima paginã anumãrului 1 al noii serii editoria-lul intitulat „Descoperirea Euro-pei”, pentru a reveni în pagina 2cu manifestul ideologic „Pentruneopaºoptism”, urmat consec-vent de noi de-a lungul unui de-ceniu ºi jumãtate de militantismcultural. Citez pentru conformi-tate: „«Fondul» care se exprimãîn orice «formã», nu poate fi nici-odatã programat, nici planificat.Singura sa exigenþã esenþialã estesã se exprime liber. Sã-ºi dezvol-te întreaga autenticitate ºi decioriginalitate. A fi tu însuþi ºi ni-mic mai mult este esenþa «fondu-lui». El apare ºi se dezvoltã încondiþii date. Poate fi cultivat ºieducat. Dar niciodatã impus, în-doctrinat, dogmatizat. Care vor firealizãrile de fond ale spirituluiromânesc nimeni nu poate decisã prevadã. Ele singure vor dez-vãlui, în timp imprevizibil, virtua-litãþile sale creatoare. Ele existã

sau… nu existã. La acest capitolnumai principiul wait and see rã-mâne justificat ºi promiþãtor.”

Situarea grupãrii intelectualefondatoare a Mozaicului post-decembrist în continuarea demer-sului integrator ºi reformist eu-ropean al intelectualitãþii paºop-tiste a fost tranºant exprimatã, înprimul rând prin textul programa-tic cu titlul „Din nou la drum…”,apãrut alãturi de textele lui Adri-an Marino evocate, pe care l-amsemnat Editorul, ºi, în al doilearând, prin deschiderea cu care aufost invitaþi sã participe la reali-zarea sumarului revistei autori devârste ºi orientãri artistice diferi-te, validaþi doar de criteriul valo-rii artistice sau, mai general, cul-turale ºi al încrederii în capacita-tea culturii române de a rezonaarmonios în context european ºiuniversal. Scepticilor fãrã identi-tate de astãzi, al cãror orizont esteîntunecat de pierderea spirituali-tãþii ºi rãtãcirea brownianã gene-ratã de imperative materiale ime-diate, le vor suna poate straniucuvintele noastre de atunci: „Re-luarea, într-o serie nouã, a Mo-zaicului nu reprezintã numai ges-tul de recunoaºtere a unui meritistoric, ci, mai ales, convingereacã prezentul are puternice simili-tudini cu perioada prepaºoptis-tã, reprezentatã ºi de aceastã pu-blicaþie, iar conceptul de «neo-paºoptism», lansat ºi susþinut deAdrian Marino, se constituie într-o chemare energicã adresatã ade-vãratei intelectualitãþi române deastãzi la angajarea responsabilãîn eforturile de reconstruire aRomâniei moderne.”

Putem face o constatare apa-rent paradoxalã: România de as-tãzi este profund diferitã de ceadinainte de decembrie 1989, dar

încã departe de ce speram cei maimulþi români în 1990. „Neopaºop-tismul” lui Adrian Marino îºi cau-tã încã „fondul”, cãci dacã „paº-optismul” a fost produsul uneigeneraþii de tineri intelectualieducaþi ºi instruiþi la ºcolile Eu-ropei Occidentale, cu o viziunesocialã depãºind aspiraþiile deparvenire materialã, România deastãzi este în mare mãsurã pro-dusul conspiraþiei de îmbogãþi-re, fãrã merit, prin rapt, de cãtrepersoane cu rang secund, apar-þinând sistemului eºuat, ale cã-ror practici aparþin, iremediabil ºifãrã altã perspectivã, trecutului.Cei cincisprezece ani de supra-vieþuire demnã ºi de afirmare înspaþiul public ca publicaþie inde-pendentã, justificã opþiuneanoastrã: „Cititorii ºi colaboratoriivor da Mozaicului puterea de acãuta în numele adevãrului «dru-mul cel bun» ºi de a-l urma, nea-bãtut, oricât de greu va fi.” Pri-vind retrospectiv intervalul isto-ric pe care am avut ºansa de a-lstrãbate, vedem cã strãdaniilenoastre au rodit.

Noi, generaþia „bãtrânilor mo-zaicari”, le mulþumim personali-tãþilor culturii române, din þarã ºide oriunde din lume, care au ono-rat Arena Mozaicul cu scrisul ºi,când s-a putut, cu prezenþa loralãturi de echipa noastrã, pentrucontribuþia pe care au adus-o laformarea unei noi generaþii de in-telectuali care sã preþuiascã liber-tatea, respectul persoanei ºimoºtenirea culturalã a înaintaºi-lor, având conºtiinþa solidaritãþiiîntru apãrarea ºi înaintarea valo-rilor superioare ale umanitãþii.

Adevãraþii „neopaºoptiºti”abia au intrat în Arenã. Nu le va fiuºor, cãci libertatea, demnitatea,cultura trebuie sã fie câºtigate ºiapãrate de fiecare intelectual au-tentic în fiecare zi. Dar Speranþalumineazã încã România ºi ne în-tãreºte credinþa cã se afirmã o eli-tã naþionalã tânãrã, instruitã ºieducatã în spiritul valorilor euro-pene, care îºi va aºeza þara în lo-cul mai demn pe care îl meritã în-tre þãrile europene. Ca sã fim cuadevãrat „români ºi europeni, înacelaºi timp”.

„…Dacã marginalitatea ºi boicotul erau, într-adevãr, o realitatecentralã, nu acelaºi lucru se poate spune despre unele zone provin-ciale: Craiova, Buzãu, Iaºi, Suceava, unde eram invitat – uneori chiarcu insistenþã – sã colaborez, sã „patronez” chiar – într-un anumit fel– unele publicaþii.

M-am complãcut în acest joc aparent „provincial”, cu atât maimult cu cât el corespundea ºi preocupãrilor mele de descentralizare,de încurajare a policentrismului cultural. Reviste precum Mozaicul(Craiova), Carnet literar (Buzãu), Continent (Suceava) ºi altele deacest tip nu au mare circulaþie. Într-adevãr. Dar sunt efectiv indepen-dente. Cultivã în mod activ diferenþierea, toate de orientare liberal-europeanã. Ceea ce – din punctul meu de vedere – înseamnã foartemult.”

Adrian Marino, Viaþa unui om singur(Polirom, Iaºi, 2010, p. 478)

Participanþi din þarã ºi strãinãtate la ediþiileanterioare ale Colocviilor „Mozaicul”:

Adrian Marino (Cluj), Ana Andreescu (Bucureºti), Gabriel Andre-escu (Bucureºti), Paul Aretzu (Caracal), Flori Bãlãnescu (Bucureºti),Alexandru Cãlinescu (Iaºi), Ana Maria Cãtãnuº (Bucureºti), LiviusCiocârlie (Timiºoara), Adrian Cioroianu (Bucureºti), Andrei Cornea(Bucureºti), Paul Cornea (Bucureºti), Luminiþa Corneanu (Bucureºti),Anca Cosma (Canada), Gheorghe Grigurcu (Târgu-Jiu), Marcel Gu-guianu (Bucureºti), Mircea Iliescu (Suedia), Sabina Ispas (Bucu-reºti), Ion Bogdan Lefter (Bucureºti), Viorel Marineasa (Timiºoara),Mircea Martin (Bucureºti), Dan C. Mihãilescu (Bucureºti), MarinMincu (Bucureºti), Carmen Muºat (Bucureºti), Mircea Muthu (Cluj),Simona Popescu (Bucureºti), Ana Maria Rãdulescu (Bucureºti),Maria Tomescu (Canada), Mihai Þopescu (Târgu-Jiu), Daniel Vighi(Timiºoara), Cãlin Vlasie (Piteºti).

Participanþi din Craiova:

Cezar Avram, Marin Budicã, Ion Buzera, Ionel Ciupureanu, Nico-lae Coande, Gabriel Coºoveanu, Maria Dinu, Cosmin Dragoste, Ho-ria Dulvac, Gheorghe Fabian, Daniela Firescu, Gabriela Gheorghiºor,Cãtãlin Ghiþã, Mihai Ghiþulescu, Silviu Gongonea, Ion Maria, XeniaKaro-Negrea, Cristina Oprea, Petre Opriº, Constantin M. Popa, Geor-ge Popescu, Sorina Sorescu, Mihaela Velea, Aurelian Zisu.

oza

icu

l 1

5

Nicolae Marinescu, Al. Paleologu, ªtefan Aug. Doinaº, Nicolae Manolescu

Paul Daian, Tudor Nedelcea, Adrian Marino


Premiul „Omnia” pentru în-treaga activitate:

- 2003: Emil Boroghinã, teatru;Constantin M. Popa, literaturã;Teodor Costin, muzicã

- 2004: Ilie Gheorghe, actor; Vio-rel Penisoarã-Stegaru, pictor

- 2006: Patrel Berceanu, scriitor- 2007: Tudor Gheorghe, Florea

Firan

Premiul „Adrian Marino”pentru întemeierea sau contri-buþia la întemeierea unor insti-tuþii de culturã:

- 2008: Remus Mãrgineanu pen-tru contribuþia adusã la înteme-ierea ºi afirmarea în plan naþionala ºcolii de teatru craiovene

- 2009: Octav Calleya pentru ini-þierea Festivalului Concurs deDirijorat Craiova 2009.

- 2010: Trupa Teatrului pentruCopii ºi Tineret „Colibri” pentrupromovarea unei instituþii cultu-rale craiovene pe plan internaþi-onal

- 2011: Cãlin Vlasie, pentru fon-darea Editurii Paralelea 45

- 2012: Cezar Avram, pentru în-treaga activitate de director al In-stitutului de Cercetãri Socio-uma-ne „C.S. Nicolaescu Plopºor”

Premiul „Constantin Rãdules-cu-Motru”, pentru ideologie cul-turalã:

- 2000: Adrian Marino, ideocri-tic

- 2001: Eugen Negrici, critic ºiistoric literar

- 2002: Ion Bogdan Lefter, criticliterar

- 2004: Adrian Cioroianu, istoric- 2005: Mircea Martin, critic ºi

istoric literar- 2007: Andrei Cornea, eseist,

istoric al artei, filosof- 2011: Ion Buzera, critic literar- 2012: Gabriel Andreescu, disi-

dent anticomunist român, autoral cãrþii Spre o filosofie a dizi-dentei (1992).

Premiul „Petre Pandrea”, pen-tru literaturã:

- 2000: C. M. Popa, critic literar- 2001: Marin Beºteliu, istoric

literar- 2002: Gh. Grigurcu, critic lite-

rar, poet- 2003: Ioana Dinulescu - poe-

zie; Cornel Mihai Ungureanu -prozã

- 2004: Nicolae Coande - poe-zie, Gabriel Chifu - prozã

- 2005: Livius Ciocârlie, proza-tor

- 2006: Simona Popescu - poe-zie; Augustin Cupºa - prozã

- 2009: Aurelian Zisu - poezie,prozã

- 2010: Ionel Buºe pentru volu-mul Ultima vara cu Eniko ºialte... povestiri (Editura Funda-tiei Alfa, Colectia de carte de pro-zã, Cluj-Napoca, 2010)

- 2011: Liviu Andrei, pentru vo-lumul Paraidis (literaturã de cu-þit)

- 2012: Ionel Ciupureanu (poe-zie) pentru volumul Miºcãri deinsectã (2011)

Premiul „Ion D. Sarbu”, pen-tru artã teatralã:

- 2000: Alexandru Firescu ºiConstantin Gheorghiu, istorici aiteatrului

- 2001: Sorin Robert Leoveanu,actor

- 2002: Nicolae Poghirc, actor- 2003: Valentin Mihali, actor- 2004: Silviu Purcãrete, regizor

tru iniþiative deosebite în dome-niul cultural:

- 2007: Adela Minae, actriþã;Iulia Cîrstea, actriþã

- 2010: Þuþu Bãrbulescu, pen-tru iniþiative deosebite în dome-niul cultural; Vlad Drãgulescu

Temele ediþiilor anterioare ale Colocviilor „Mozaicul”:1998 – Mass-media ºi cultura1999 – Cultura medie ºi clasa de mijloc2000 – Autoritatea valorii, valoarea autoritãþii2001 – Arta ºi economia2002 – Maladiile spiritului critic. Deontologia judecãþii2003 – La porþile Europei. Spiritul sud-est european2004 – Fizionomia spaþiului public românesc – Perspective europene2005 – Multiculturalitate ºi identitate naþionalã în spaþiul european2006 – Europa ºi spiritul competiþiei – exigenþe ale integrãrii culturale2007 – Relativismul contemporan: „ficþiuni“ viabile ºi impas gnoseologic2008 – Neopaºoptismul – viabilitatea unui proiect cultural2009 – Utile et dulci. Plãcerea lecturii2010 – Criza financiarã. Criza de sistem. Criza de valori. Feþele crizei actuale în culturã.2011 – Drumul cãrþii. Sistem sau accident?2012 – Condiþia intelectualului / scriitorului disident în România comunistã

Sponsori ai ediþiilor anterioare:S.C. AVI S.R.L. - Radu Berceanu; S.C. AZALIS GAZ S.R.L. - Cristian Berceanu; Fundaþia ORIZONT

- Ersilia ºi Ruslan Oprescu; S.C. CARTOTOP S.A. - Marian-Jean Marinescu; S.C. INDA S.R.L. - MihaiRãdulescu; LIONS CLUB CRAIOVA - Minuna Mateiaº ºi Maria Vrabete; S.C. MICROCOMPUTERSERVICE S.A. - Constantin Mândruleanu; S.C. NOVUS S.A - Vasile Bãrbuþi; PLUS HOTEL - HoraþiuBuzatu; S.C. POLISEA S.A. - Dan Cherciu; S.C. POPECI S.A. - Constantin Popeci; S.C. REDEXIMS.R.L. - Andi Gaiu; S.C. REYSOL S.R.L. - Pavel Badea, Mãrinicã Dincã, Panã Ionel, Gabriel Ionescu.

Parteneri ai ediþiilor anterioare:Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, Consiliul Judeþean Dolj (preºedinþi: Tudor Rãdulescu,

Ion Voiculescu), Prefectura Judeþului Dolj (prefecþi: Marian-Jean Marinescu, Nicolae Giugea), Primã-ria Craiova (primar: Antonie Solomon), Institutul de Cercetãri Socio-umane „C.S. Nicolaescu Plopºor”(director: Cezar Avram), Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” (directori: Mariana Lefermanºi Lucian Dindiricã), Filarmonica Oltenia (directori: Mihai Ungureanu ºi Gheorghe Fabian), Muzeul deArtã Craiova (director: Florin Rogneanu), Teatrul Liric Elena Teodorini (director: Florian Zamfir),Teatrul Naþional „Marin Sorescu” (directori: Emil Boroghinã ºi Mircea Corniºteanu), Universitatea dinCraiova, TVR Craiova, Radio Oltenia Craiova, Cuvântul Libertãþii, Gazeta de Sud, Ora de Dolj, Agenþiade carte.

- 2005: Mircea Corniºteanu, re-gizor

- 2006: Cerasela Iosifescu, ac-triþã

- 2007: Lia Dogaru, artist sce-nograf

- 2009: Alexandra Davidescu, re-gizor

- 2011: Mirela Cioabã, pentruvolumul de teatrologie Singurã-tatea eroului tragic

Premiul „Jean Bobescu”, pen-tru muzicã:

- 2000: Gheorghe Fabian, mana-ger

- 2001: Mihail ªtefãnescu, diri-jor

- 2002: Sorin Drãniceanu, bari-ton

- 2003: Mihai Ungureanu, pia-nist

- 2004: Marilena MarinescuMareº, sopranã

- 2005: Mariana Ilie, profesoarãpian

- 2006: Diana Þugui, sopranã- 2007: Stelian Negoescu, tenor- 2009: George Florian Zamfir,

dirijor- 2010: Emil S. Maxim- 2011: Maria Cristiana Stan, cu

volumul de cercetare a istorieivieþii muzicale craiovene TeatrulLiric Elena Teodorini

Premiul „Constantin Lecca”,pentru arte plastice:

- 2000: Eustaþiu Gregorian, pic-tor, scenograf

- 2001: Mihai Þopescu, artiststiclar

- 2003: Paul Popescu, sculptor- 2004: Spiru Vergulescu, pictor- 2005: Marcel Voinea, artist

plastic- 2006: Mihail Trifan, artist plas-

tic- 2007: Mircea Novac, artist

plastic- 2009: Silviu Bârsanu, artist

plastic

Premiul „Elena Farago”, pen-tru promovarea culturii scrise:

- 2000: Mariana Leferman, direc-tor Biblioteca Judeþeanã „Alexan-dru ºi Aristia Aman”

- 2001: Aurelia Florescu, istorical culturii

Premiul „Tiberiu Iliescu”,pentru eseu ºi publicisticã cul-turalã:

- 2000: Traian Bãrbulescu, rea-lizator TV

- 2001: Mircea Pospai, realiza-tor radio

- 2004: Ion Militaru, filosof- 2005: Horia Dulvac, eseist- 2006: Xenia Karo, critic literar;

Cristian Nedelcu, realizator TV- 2007: Cosmin Dragoste, critic

literar- 2010: Adrian Michiduþã pen-

tru proiectul de reconstrucþie afilosofiei româneºti, proiect pecare-l deruleazã la Grupul Edito-rial Aius prin colecþia Bibliotecade filosofie româneascã

- 2011: Gabriela Gheorghiºorpentru volumul Mircea Horia Si-mionescu. Dezvrãjirea ºi fetiºi-zarea literaturii; Cãtãlin Ghiþã,pentru volumul Deimografia.Scenarii ale terorii în proza ro-mâneascã.

- 2012: Petriºor Militaru, pentrueseu (istorie/ criticã literarã) -volumul Prezenþe angelice înpoezia românã (2012).

Premiul „Felix Aderca” pen-tru artã neconvenþionalã ºi pen-

pentru arta neconvenþionalã

Premiul „Ion Zamfirescu”pentru cercetare în domeniulstiinþelor socio-umaniste:

- 2011: Ana-Maria Rãdulescupentru volumul Clerici ortodocºi

Premiile revistei „Mozaicul” – laureaþi ai ediþiilor anterioare:

ªtefan Ilie, Radu Berceanu, Mihaela Berceanu – la Rojiºte (Dolj)

Octavian Podeanu, Marian-Jean Marinescu, Ilie Gheorghe, Simona Lica, Vladimir Osiac, Vasile Bulucea

în închisorile comuniste -Judeþul Dolj (A-B)

- 2012: Flori Bãlãnescu ºi Ana-Maria Cãtãnuº, membri ai corpu-lui de cercetare din cadrul Insti-tutului Naþional pentru StudiulTotalitarismului.

oza

icu

l 1

5


BASARABNICOLESCU

„Mozaicul” este astãzi una din-tre cele mai importante revisteculturale din România. Apreciezîn deosebit deschiderea sa pluri-, inter- ºi transdisciplinarã.Domenii variate sunt acoperite –literaturã, dar ºi artã, ºtiinþã, so-cietate ºi spiritualitate – cu marecompetenþã ºi simþ de discernã-mânt. Departe de zgomotul me-diatic, de spiritul de clan ºi defervoarea mercantilã, predomi-nante în România postdecembris-tã, „Mozaicul” se concentreazãasupra a ceea ce este crucial încultura românã: ieºirea din pro-vincialismul româno-român ºi in-trarea în universalitate. Subiec-tele din cultura românã sunt bineîmpletite cu cele din alte culturi.Fãrã acest suflu transcultural,cultura românã se va sufoca înmenþinerea disperatã a proprieisale identitãþi în forma care eraadaptatã altor secole. Identitateanaþionalã nu este în contradicþiecu diversitatea lumii globalizatea secolului XXI. „Mozaicul” în-þelege bine cã diversitatea în uni-tate ºi unitatea prin diversitate,în deosebi în contextul Europei,vor asigura prezenþa activã a cul-turii române în lumea complicatãîn care trãim.

Un alt aspect care mi se pareimportant la „Mozaicul” este ar-monia între generaþii. La „Mozai-cul” se simte, la fiecare numãr,sinergia între înþelepciunea ºi ex-perienþa celor mai vârstnici ºi vi-talitatea ºi dinamismul celor maitineri. De asemenea, colaborareacu prestigioasa editurã Aius, asi-gurã complementaritatea între re-vistã ºi cãrþile atât de necesareunui public debusolat de explo-zia publicaþiilor de tot felul.

Cu ocazia împlinirii a 15 ani dela reluarea vechii serii a „Mozai-cului” ºi împlinirea a 175 de laapariþia primei reviste din Olte-nia doresc sa urez revistei „Mo-zaicul” mulþi ani ºi deplineîmpliniri!

EUGEN NEGRICI

Într-o þarã aºezatã ºi cu oistorie fãrã sincope cifra 15nu ar reprezenta mare lu-

cru: nu e nici rotundã ºi nici nupoate fi revendicatã ca argumental tradiþiei. La noi însã, unde ini-þiativele culturale sunt rarisime ºiunde nimic nu dãinuie, ea con-teazã. Ar trebui sã-mi arãt mira-rea cã o revistã de culturã, aflatãîn concurenþã cu alte douã revis-te prestigioase din Craiova, stãîn picioare fãrã sã fie sprijinitã decine ºtie ce nabab cu mici ºi as-cunse veleitãþi literare, oricarevrea sã dea lustrul respectabili-tãþii unor afaceri oculte. Dar nu ofac pentru cã îl cunosc bine pedirectorul ei, de 45 de ani (nu e ocifrã rotundã, dar e oricum impre-sionantã), de când mi-a fost stu-dent în primul an de asistenþie.Nucu Marinescu e blând, politi-cos ºi tenace. Viaþa l-a învãþat sãnavigheze printre gheþari. Cânddevine conºtient de interesulcultural al unui subiect nimic nu-l mai poate opri ºi ajutat de ovoce în care nu reperez niciourmã de stridenþã, mesmerizeazãpersonalitãþi, înduplecã „foruri”,câºtigã fulgerãtor simpatii stator-

nice, trage dupã el tineri talen-taþi.

Îi urez lui ºi colaboratorilornoroc, iar revistei pe care o con-duce nemurirea!

ION BOGDANLEFTER

La 15 ani, o frazãºi-o urare!

Bucuros sã vãd cã „Mo-zaicul” cel fondat în1998 îºi socoteºte cu

grijã înaintarea în vîrstã, marchîn-du-ºi an de an data lansãrii la apã,în octombrie, prin Colocviile salede mare demnitate, ºi cã, dupã „ju-bileul” de 10 ani din 2008 (pe carel-am întîmpinat atunci cu o „ana-lizã de identitate”, dacã i se poa-te spune aºa!), revista ajungeacum, în 2013, la borna a 15-a,bucuros cã le stau ºi eu alãturi,pe traseu, „mozaicarilor”, nu chiarde la început (încã nu ne cunoº-team în ’98!), însã deja de multãvreme, de hãt, de prin 2001, cîndam participat pentru prima oarãla Colocviile craiovene (de la caren-aveam sã lipsesc, de-atunci în-coace, decît o singurã datã!),bucuros sã le fi fost alãturi ºi înpaginile gazetei, cînd ºi cînd, decîte ori m-am învrednicit sã rãs-pund caldelor invitaþii de colabo-rare, o vreme chiar lunar (cu În-semnãrile nocturne...), încît, vã-zînd cã solidaritatea, prietenia ºicomplicitatea se tot prelungescºi se tot consolideazã, redacþiam-a ºi declarat oficialmente, la unmoment dat, pe mine, bucureº-teanul, ...„mozaicar în exil” (!), nupot decît sã doresc echipei dom-nilor Nicolae Marinescu ºi Con-stantin M. Popa, întineritã con-stant cu noi colegi energici ºi ta-lentaþi ºi, în ansamblu, mereu junãîn spirit, sã tot adauge numerenoi de revistã în fiecare lunã, edi-þii anuale la ºirul Colocviilor ºisãrbãtoriri „mozaicãreºti” din 5 în5 ani, multã vreme de-aici încolo,fãrã bãtrîneþe!

GHEORGHEGRIGURCU

Un academismlipsit de morgã

Am bãgat de seamã cãziarele ºi revistele sea-mãnã cu oamenii. Une-

le, din pãcate, înfãþiºeazã defec-te bãtãtoare la ochi: sînt dema-gogice ºi oportuniste sau vulgar-agresive sau lipsite de gust saufrivole. Revista Mozaicul are odistincþie neostentativã, un aca-

demism lipsit de morgã aidomaunui profesor care stã de vorbãlejer cu învãþãceii sãi. O varietatede opinii se produce astfel în ca-drele unui colocviu pe subiectediverse, mereu interesante, cre-înd o atmosferã, susþinînd unstil. Mozaicul e o insulã luminos-melancolicã pe marea de atîtea oriagitatã ºi impurã a actualitãþii. Îidoresc periodicului craiovean oviaþã secularã.

LUCA PIÞU

MOZAICUL? O publi-caþie - cu ºtaif olte-nesc, savoare vala-

hã + savoaruri înalt eurouniver-sitare - din Cetatea Bãniei, o re-vistã, darã, cu vechime de, iatã,trei lustri, pe care de peste zecetoamne o cetesc atent, electro-nic, mensual, fãrã reticente ºi in-tegral, fiecare datã fiindu-mi evi-dent folosul profesional al res-pectivei zãbave lecturale, ca sãnu mai pun la socotealã delecta-rea intelectualã, deloc moroza,precum, sã zicem, cu numãrul 5din 2013, dedicat, între altele, bre-tonienei, suprarealistei, indimen-ticabilei Nadja.

Nu-i pot ura decât sã o þinãtot aºa, sã persevereze adicãte-lea în fiinþa, ba chiar sã nu co-boare ºtacheta o vreme, o jumã-tate de vreme + încã un sfert devreme.

DIXI ET SALVAVI MENTEM,ANIMAM AC ANIMUMMEUM.

ADRIAN DINURACHIERU

„Pornit” la 3 octombrie 1838,spun Dicþionarele, doar un an arfi rezistat sãptãmânalul lui Con-stantin Lecca (redactor ºi editor).Or, noua serie a Mozaic-ului, lan-satã, cu vreo 15 ani în urmã, de

câþiva oameni de ispravã ai Cra-iovei, se anunþã, din fericire, oaventurã care dureazã / va duraîntr-o þarã în care, se ºtie, entu-ziasmul oboseºte iute. Revista adobândit identitate ºi a dovedit,prin echipa care o pãstoreºte,tenacitate ºi program. Nu e doaro „tribunã culturalã a oraºului”(ceea ce n-ar fi puþin), cum visa„pionierul” Lecca. Se încãpãþâ-neazã sã reziste într-o vreme încare vântoasele criziste amenin-þã; ºi ne învaþã, discret, „sã neîngãduim” într-o epocã bântuitãde bufeuri pasionale ºi înverºu-nãri justiþiare, mobilizând atâteacondeie seduse de excomunicãriºi jubilaþie neagrã. Este strãinã,aºadar, de gâlceava întreþinutã deatâtea orgolii inflamate, în delirlocalist, vrea – în puzderia de re-vistuþe, ivite în devãlmãºia post-decembristã – sã creascã, fãrã afi o publicaþie ancilarã. Ce sã-i do-rim? Sã-ºi apere demnitatea este-ticã ºi verticalitatea moralã, sã fiepolemicã, sã risipeascã tuºe ener-gice, dar nu vorbe coclite, sã seþinã deoparte de „facþiunile” careagitã, pe mize mãrunte, de cartierliterar, învolburata lume literarã.Sã dureze, lansând „la apã” numecare vor conta, dincolo de tecto-nica intergeneraþionalã. Tuturor„mozaicarilor” ºi revistei lor (anoastrã, de fapt), La mulþi ani!

LIVIU IOANSTOICIU

O revistã deculturã de top

Mozaicul: 15 ani desimpatie pentru o revistã remarcabilã de

culturã, cu angajaþi pe mãsurã,patronatã de N. Marinescu (ºieditura sa, Aius) ºi condusã deC.M. Popa. Pentru mine, paginilededicate „Miºcãrii ideilor” (a idei-lor ºi a mentalitãþilor) dinlãuntrulMozaicului au dat greutate fie-

cãrui numãr al revistei, cu tema-tici întotdeauna de impact (ade-vãrate dosare colocviale, care potfi transformate în cãrþi de elitã).Poate a contat la impunerea aces-tei rubrici titluri precum ”Dicþio-narul de idei literare” ºi „Biogra-fia ideii de literaturã” (volume alelui Adrian Marino, care ani la rânda lãsat impresia cã e mentor alMozaicului). Nu pot sã uit inter-venþiile de referinþã ale lui Adri-an Marino, de altfel, din Mozai-cul. Dupã cum am fost cucerit denumerele consacrate avangardei,sã dau alt exemplu (îndeosebiconsacrate suprarealismului, cucontribuþii din þarã ºi de pestehotare). Personal, sunt ºi azi uluitcã tot timpul Craiova a acoperitcu nume, iniþial necunoscute(care devin vedete, încetul cu în-cetul) aceastã „Miºcare a idei-lor”, devenitã o ºcoalã eseisticã.Sigur, Mozaicul se respectã, e orevistã completã (cu cronicã lite-rarã ºi lecturi de calitate, cu bele-tristicã originalã sau cu texte fi-lozofice comentate). Rãmân pemai departe un cititor fidel alMozaicului, felicitând redacþia.

PAUL ARETZU

La mulþi ani!

Revistele mari craiovenes-au aflat, în timp isto-ric, în solidaritate cul-

turalã ºi în concurenþã axiologi-cã. Ele au contribuit în mare mã-surã la susþinerea spiritualitãþiicetãþii, menþinând echilibrul întredezvoltarea economicã ºi viaþa in-telectualã. De-a lungul timpului,Mozaicul, Revista olteanã, Ra-muri, Flamura, Scrisul Româ-nesc ºi altele au constituit un sin-gur front, al idealismului, al cre-dinþei în fiinþa culturii. Dintre toa-te, Mozaikul are meritul întâietã-þii, fiind, chiar, una dintre primelepublicaþii apãrute în þarã.

Reînviatã în 1998 de Profeso-rul Nicolae Marinescu, directo-rul Editurii Aius (fundatã în1991), revista Mozaicul a cãpã-tat repede notorietate, datoritãpatronajului asumat de AdrianMarino, care i-a imprimat o direc-þie „neopaºoptistã”, dar ºi echi-pei redacþionale ºi colaboratori-lor dintre cei mai prestigioºi.

Cinsprezece ani înseamnã ovârstã respectabilã pentru o pu-blicaþie culturalã, revista rãmâ-nând, prin temele ºi calitatea tex-telor, mereu tânãrã, cu o identita-te foarte bine detaºatã.

Revista Ramuri, mai mult de-cât centenarã, ureazã omoloageisale de 175 de ani, dar care secrede de cincisprezece, La mulþiºi rodnici ani, iar colectivuluiredacþional, sãnãtate ºi bucurii!

Bianca Balotã, Nicolae Balotã, Constantin M.Popa

Simona Popescu, Sorina Sorescu, Ion Bogdan Lefter, Cornel Mihai Ungureanu

oza

icu

l 1

5


Când lipseºte din oraº,dl Constantin M. Popanu poate fi decât din-

colo, peste Ocean.Atunci când nu este în Craio-

va, îþi dai seama cât de mult con-teazã cã nu e prin preajmã.

Iar când este în oraº, discreþiadomniei sale este atât de mare în-cât ai senzaþia cã a plecat pesteOcean.

Domnul Constantin M. Popaeste oricum „de peste Ocean”: enãscut la Braºov. Celor ca noi,nãscuþi pe lângã Caracal, aºa cevale sunã ca ºi când omul ar fi deloc, de undeva, de lângã Ocean.

Deºi stã în apropierea noas-trã, dl Popa pare cã locuieºte îndepãrtare.

Asta se vede ºi în scrisul dom-niei sale: potolit, calm, egal învariaþiunile sale melodioase, înjudecãþile fãcute cu acel tact decare vorbea cândva un filozofgerman. Bunul cel mai de preþ pecare îl capãtã o fiinþã evoluatã.

Ne dãm seama de asta ºi sun-tem uimiþi: noi nu avem ceea cese cheamã tact. Noi, ãºtia, de din-coace de Ocean.

Dar nu totul poate fi explicatprin gene sau mediu, deºi se spu-ne cã sunt determinante. Avan-sez opinia cã „gena” livrescã exis-tã ºi te poate ºi ea modifica. Devãzut cum.

Dl Constantin M. Popa este

nnnnn NICOLAE COANDE

în oraº – dl Constantin M. Popaun cãrturar de la care poþi, întrealtele, învãþa faptul cã o cartepoate fi oglinda ta. Jurnaleledomniei sale, cã sunt franceze,cã sunt canadiene sunt ilustratescrise pentru prieteni ºi cunos-cuþi din Valea Dunãrii, où tout estpris à la légère.

Cãrþile de criticã literarã, pro-zã ºi, iatã, chiar de poezie semna-te de domnia sa sunt impregnatede ceea ce, de la Virgil Nemoianuîncoace, numim „calmul valori-lor”. Virgil Nemoianu este un alt„om de peste Ocean”, nu întâm-plãtor intrat în portretul pe caremã cãznesc sã i-l fac dlui Popa.Sunt un zugrav sãrac, fireºte, ºimai am ºi niºte vopsele vechi. Depensulã, nu mai vorbesc.

Când mã întâlnesc cu dl Popaprin oraº am senzaþia „Occiden-tului”: ochii târgului nostru de-vin mai limpezi, clãdirile mai prie-tenoase, tinerii mai cultivaþi.Pânã ºi cãþeii comunitari dau dincozi, prietenoºi ºi poligloþi. Euînsumi devin mai atent, mai tole-rant, mai înþelept. Pãcat (pentrumine) cã dureazã atât de puþin.

Dl Constantin M. Popa împli-neºte 70 de ani, cu eleganþa unuiveteran care trece, dus-întors,Oceanul literaturii, fie ºi doar pen-tru a crea punþi peste care sã pã-ºim noi, în fin balans existenþial.

La mulþi ani, Domnule Con-stantin M. Popa!

Istoricul ºi criticul literarConstantin M. Popa esteo prezenþã pe cât de dis-

cretã, pe atât de reliefatã în spa-þiul cultural craiovean. Poate pen-tru cã uneori relieful iese în evi-denþã mai ales prin contrast, iarnu prin zbateri commère-ale deautopromovare a sinelui. Uitãmprea adesea cã performanþa înumanioare nu înseamnã doarproducþie culturalã, ci ºi însuºi-rea unui cod de conduitã uma-nist, care se vede, în primul rând,în respectul faþã de comilitoni, îngenerozitatea de a încuraja tine-re talente. De prin 2005, de cândam început sã public articole înrevista Mozaicul (al cãrei redac-tor-ºef este) ºi am ajuns sã-l cu-nosc, Constantin M. Popa a rã-mas în geografia mea intelectual-spiritualã un reper luminos. Toc-mai pentru cã Domnia Sa nu estenumai un autor de cãrþi, este unmodel uman ºi intelectual cum rarmai vezi în zilele noastre.

Constantin M. Popa se numã-rã printre puþinii critici ºi istoriciliterari care au avut curajul sã seapropie exegetic ºi hermeneuticde opera ºi de personalitatea luiAdrian Marino, iar cuvântul cu-raj nu este deloc exagerat dacãne gândim la complexitatea ºi lamonumentalitatea creaþiei mari-niene (Hermeneutica lui AdrianMarino, Adrian Marino. Mono-grafie, Adrian Marino. Ideocri-ticul impenitent). La studiile de-dicate lui Adrian Marino se adau-

nnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

farmecul discretal domnului Constantin M. Popa

gã alte volume de eseuri ºi cro-nici (Replay, Clasici ºi contem-porani, Ceremonialul sadove-nian, Noaptea lui Vincent, Bra-þul de la Lepanto, Lectica luiCicero, Mircea Dinescu, poeziainsurgenþei, Îngeri provizorii),toate venind sã întãreascã impre-sia, în cazul lui Constantin M.Popa, cã „Le style c’est l’hommemême“: erudiþie ºi seriozitate,conºtiinþã a responsabilitãþii ce-lor spuse / scrise, ductus con-structiv, civilitate desãvârºitã,eleganþã ºi simþ al echilibrului,subtilitate ºi profunzime, iar din-colo de arabescurile inteligenþeiºi de mobilitatea spiritului care seplimbã dezinvolt prin amniosulBibliotecii ºi prin cercurile, uneorivicioase, ale agorei, privirea cal-dã, senin-melancolicã sau îngri-jorat-sancþionantã, învãluind olume cu mult zgomot ºi furie. Spãr-gând carcasa retractilitãþii defond, dar fãrã inflamãri catastro-fiste ori rãsfãþuri frivol-mondene,cum se obiºnuieºte astãzi, pere-grinul labirinturilor livreºti, carepoartã pe umeri, indisolubil, „po-vara vie a realitãþii brute“, com-bate, deseori, pe frontul etic ºicivic. Fireºte, în primul rând cuarme din arsenalul culturii, mizândpe auctoritas, latinescul din carederivã, deopotrivã, termenii deautor ºi autoritate. Cu alte cu-vinte, indiferent de subiectulabordat, textele lui Constantin M.Popa sunt integratoare prin ex-celenþã, referinþa bibliograficã ºi

faptul de viaþã fiind constrânsesã coexiste, sã se oglindeascãreciproc, sã colaboreze întru edi-ficarea unui sens meliorist.

Din caruselul sãu eseistic,susþinut de schelãrii complicateºi de analogii spectaculoase, nulipseºte nici meditaþia asupradomeniului predilect de activita-te, critica literarã. Un exemplu:„«Ceaiul a început ca doctorie ºia ajuns cu vremea o bãuturã»,nota Okakura Kakuzo în «Ceaº-ca omenirii», primul capitol al ce-lebrei sale Cãrþi a ceaiului. Într-un alt plan, am spune cã ºi criticaliterarã a început ca judecatã (kri-nein) ºi a ajuns, în timp, literatu-rã. Adicã ºi-a pierdut demnitateaaulicã intrând în rândul bunuri-lor (simbolice) de consum. (...)Destinat unor împrejurãri excep-þionale, ceaiul a devenit, s-ar pu-tea crede, un banal accesoriugastronomic. Licoarea cu însuºirimiraculoase, lecuitoare, se trans-formã într-un lichid ce-ºi pierdereveria metafizicã. Derapajul, înaceastã situaþie, are, desigur, ca-uze complexe, þinând, între alte-le, ºi de un deficit de educaþieesteticã. (...) Religie ºi artã, ritualºi ceremonie, filosofia ceaiuluitranscende, totuºi, esteticul. «Eae igienã, – gloseazã Kakuzo –pentru cã sileºte la curãþenie; egospodãrie, pentru cã aratã cumtihna se gãseºte mai curând însimplicitate decât în încãrcat ºicostisitor; ea e geometria mora-lei, întrucât hotãrniceºte simþul

nostru de mãsurã în univers».Ceaºca omenirii dobândeºte oelocinþã cu totul neobiºnuitã,aspirând la puritate, naturaleþe,echilibru“. Ceaºca de ceai sau,dupã preferinþã, de cafea (Con-stantin M. Popa se declarã unbãutor înrãit de cafea, „poate ºighicitor, dedându-mã la aproxi-marea valorii cãrþilor ce-mi înso-þesc existenþa“) devine aici o miseen abîme a criticii literare. „Filo-sofia“ acesteia fiind rezumatãconvingãtor, „metoda“ continuãsã fie detaliatã (insuficienþa cri-teriului axiologic al „gustului“,necesitatea „probelor“, coerenþaanalizei, atractivitatea limbajului),ajungându-se la vechea „lecþie“cãlinescianã a „narativizãrii“ dis-cursului critic. Urmeazã, la final –la finalul „Decoctului ºi caimacu-lui“ –, o „apofaticã“ ºi indirectãprofesiune de credinþã a criticu-lui: „nu aº putea crede într-uncritic literar care nu preþuieºte«ceaºca omenirii»“ (v. Îngeriprovizorii).

Cronicile lui Constantin M.Popa atestã fidelitatea faþã de „pro-gramul“ critic expus în diverseocazii: argumentare a ideilor, acu-rateþe a stilului, echidistanþã înjudecata de valoare. De regulã,criticul încearcã sã reveleze atâtpunctele tari ale cãrþilor desprecare scrie, cât ºi pe cele slabe, reu-ºind sã formuleze ºi verdicte me-morabile. Ironiile sunt însã rare, lafel ºi entuziasmele, abia ghicite înritmul calm al frazelor. De fapt,

Constantin M. Popa este un în-drãgostit lucid de literaturã, carenu uitã niciodatã cã existã ºi undincolo de literaturã.

Jurnalul de cãlãtorie împãnatcu poezie (Sextant) vine cumvasã întregeascã imaginea omuluiConstantin M. Popa, ca un re-vers, ca un contrapunct al „fe-þei” olimpiene a criticului. Meta-fora epistemologicã a sextantu-lui nu conþine doar ideea de di-recþie (sens, ordine), ci ºi pe ace-ea de protecþie. Scrisul diaristic,inclusiv cel disimulat (privireacare baleiazã asupra exterioruluise întoarce spre sine în poeme),reprezintã o formã de securizarea fiinþei. Atât spiritul de aventu-rã, cât ºi reflexul înregistrãriiscriptice a bogãþiei existentuluifuncþioneazã ca remedii ale uneibine vãlurite, dar puternice an-goase a neantului. Din acestpunct de vedere, Constantin M.Popa pare un om baroc, într-ocontinuã ebuliþie cultural-livres-cã, ascunzând, dincolo de jocu-rile specularitãþii (oglinzi sau vi-tralii fermecãtoare), o mare neli-niºte existenþialã (simte „mirosulumbrei“, „cuprins de exasperareaîntunericului“). Între „trubaduriiistoviþi“ ce „adulmecã incendiulharfelor“ ºi „orga în destrãmare“se consumã tensiunile interioareale unei aparente seninãtãþi.

La final, douã versuri cât un„program”, de data aceasta, deexistenþã: „mai presus/ iniþiereadurã în luminã”.

Alãturi de Nicolae Marinescu, la decernarea premiilor revistei „Mozaicul” - 1999


Domnul C. M. Popa ºi-a legat numele, înacest deceniu ºi jumã-

tate pe care îl dãdurãm gata, derevista Mozaicul. Intuindu-i po-tenþialul de la începuturile noii –postmodernei, neopaºoptistei,milenaristei sau cum mai vrem sã-i zicem – ei serii, a fãcut în aºa felîncât sã nu lase aceastã promisi-une de izbeliºte, ci s-o punã latreabã, s-o aducã la zi. Sã nu cre-deþi cã a fost uºor! Numai ames-tecul indecidabil de calm, aparen-tã indiferenþã ºi suprem gust algratuitului a fãcut posibilã reu-ºita. Într-un fel, aceste trãsãturisunt de regãsit ºi în scriitura pecare o practicã: destinsã, careºtie din instinct sã evite excese-le (dar sã nu uitãm cã sunt ºi ex-cese benefice!) ºi reuºeºte, fãrãeforturi suplimentare, sã introdu-

nnnnn ION BUZERA

termenul mediusau despredevoþiune

cã doza de moderaþie absolut tre-buincioasã.

Secondat de o echipã tânãrã,profesionistã, inventivã ºi sub“patronajul”unei faconde careeste capabilã sã ameþeascã (ci-teºte. sã convingã) orice rezis-tenþã, concurenþã sau divergen-þã, domnul Popa ºi-a luat în se-rios rolul de tertium datur ºi apus pe roate un proiect revuisticde nivel cel puþin regional. Publi-caþiunea cu pricina dominã cuumilinþã relaxatã vecinãtãþile: evârful situat în mijlocul unui cerccu diametrul de cca 500 de km.

Scriitorul despre care am în-sãilat aceste cuvinte a reuºit, cemai tura-vura, sã dea contur im-posibilului ºi sã ni-l ofere – cu oironicã, studiatã candoare – subforma unui oximoron: apolinismcraiovean.

Numele domnului Con-stantin M. Popa îmi erafamiliar, pânã a ajunge

sã-l cunosc personal, de mulþi ani,din discuþiile ºi poveºtile alor mei.Apoi, numele distinsului profe-sor craiovean, mi-a apãrut pemanualul de românã din liceu (cla-sa a XI-a). Ca o micã digresiune,este vorba despre o serie de ma-nuale de calitate, infinit superi-oare celor din ziua de astãzi, aºa-zis calibrate la modalitatea de în-vãþare occidentalã, dar care nupot oferi decât o nebuloasã cog-nitivã ºi un haos noþional grav.Din manualul al cãrui autor era ºidomnul Popa mi-am luat ideile debazã pentru admiterea la Filolo-gie, fãrã a mai face meditaþii la li-teraturã românã, în ciuda uneiconcurenþe acerbe de ºase can-didaþi pe loc.

Întâlnirea personalã cu C.M.Popa (prenumele Domniei Saledevenind, prin contopirea iniþia-lelor, un fel de cognomen puter-nic individualizant: „Ceme”) avenit undeva prin toamna anului2000, când l-am întâlnit în biroulsãu de la „Fraþii Buzeºti”, liceulde care ºi-a legat pregnant nu-mele ºi cãruia i-a conferit o per-sonalitate bine definitã. Era, peatunci, dacã nu mã înºel, directoradjunct. Subsemnatul era emoþi-onat, dar mai mult contrariat sã-lvadã în carne ºi oase pe autorulde manuale ºi pe omul în al cãruirespect crescusem din poveºtilepãrinteºti. Cu un material scris demânã la purtãtor, l-am vizitat într-o pauzã. Omul de dincolo de bi-rou mi se pãrea desprins din altfilm: de o modestie crâncenã, ti-picã oamenilor mari, de o bunã-tate ce emitea prin toþi porii fiin-þei sale, „Ceme” Popa radia calmîn jurul sãu. ªi o stare de confort,care te cuprindea instantaneu. S-a uitat cu atenþie peste manuscris,a zâmbit scurt ºi i-a dat OK-ulpentru Mozaicul. Mie nu îmi ve-nea bine a crede. Apoi s-a oferitsã îmi dea câteva exemplare dinnumere diferite ale Mozaicului.Dar, întrucât pauza ºcolarã expi-rase, m-a rugat sã merg la clasaunde avea dumnealui ore, pânã

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

despre oamenicoborâþi de pe coperte,

despre tihnãva cãuta exemplarele revistei.

M-am dus curios. Voiam sãvãd „pe viu” cum aratã o clasã adomnului profesor. Proaspãtulabsolvent de Filologie ºi la fel deproaspãtul cadru didactic al ace-leiaºi facultãþi care eram, a intratîntr-un dialog mânat de curiozi-tãþi epistemologice cu acei elevicare, þin minte ºi acum, erau laLostriþa voiculescianã. Mareamator de mitologie, de ezote-rism, de interculturalitatea religii-lor aºa cum mã gãseam pe atunci(ºi aºa cum am rãmas ºi acum) amintrat într-un dialog uluitor cuacei elevi frumoºi, imbatabili înale culturii generale, cu niºte ca-pacitãþi analitice entuziasmante.Practic, învãþam unii de la alþii prinintermediul dialogului. Nici pânãacum nu-mi dau seama cum s-ascurs perioada alocatã acelei ore:exact în clipa când se suna,„Ceme” Popa intra pe uºã cu vra-ful de „Mozaice” în braþe. Profe-sorul mã dusese, fãrã sã-mi dauseama, „la þigãnci”, ºtiuse de cevrea sã caute „câteva minutedoar” Mozaicul. I-am lãudat lasuperlativ pe acei copii, la carese vedea prin ce mânã de magis-tru trecuserã. I-am întrebat, la fi-nal, dacã mergeau la olimpiadã laromânã: trei sferturi au ridicatmâna, în semn cã deja participa-serã. Pe drumul cãtre cancelarie,elogiile mele erau neostoite, spu-nându-i domnului profesor cãnici la facultate nu existã studenþide calibrul acestor elevi. Lovitu-ra de teatru a venit în momentulîn care m-am despãrþit de dom-nul Constantin. M. Popa, care mi-a aruncat, într-o doarã, cã aceaclasã era profil…real!!! Dacã lareal reuºise domnul profesor sãstârneascã interesul pentru lite-raturã într-o asemenea mãsurãepicã, nu-mi imaginam ce puteafi la profilul uman.

Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat drastic, între timpdomnul profesor s-a pensionat(deºi ºtiu cã a fost cerut insis-tent în continuare de pãrinþi ºielevi, ºtiu chiar de la cei implicaþiîn aceste petiþii, însã, cu o noble-þe atât de rarã astãzi, a preferat sã

se dea la o parte), de la „Buzeºti”ne vin la facultate elevi cu atâteacarenþe de culturã generalã, în-cât comparaþia cu un ºvaiþer esteirelevantã.

Dar cu C.M. Popa drumurileau continuat sã mi se intersecte-ze, spre marea mea bucurie ºionoare. În redacþia primitoare aMozaicului, cu ocazia ºedinþelorde redacþie, a corecturilor, sau,pur ºi simplu, cu prilejul unor dia-loguri informale, de largã inspi-raþie. Aºa am început sã-l desco-pãr tot mai mult pe omul C.M.Popa, un intelectual atât de rafi-nat, coborât, pentru mine, de pecoperte ºi din pagini de revisteîntr-o realitate pe care ºtie s-opreschimbe alchimic în frumuse-þe acolo unde se aflã Domnia Sa.

I-am descoperit domnului pro-fesor umorul ardelenesc de ceamai bunã speþã, subtil, cu multtâlc, aºa cum îi sunt ºi istoriile pecare le deºartã din tolba-i atât debogatã în amintiri (care, fiecareîn parte, poate constitui în sineun episod narativ de cea mai bunãcalitate). Am început sã-i citesccu ºi mai multã atenþie articolelecritice, frapat de constanta pro-gresie calitativã a acestora. Vor-beam adesea cu bunul meu prie-ten Silviu Gongonea despre fap-tul cã domnul Popa este aseme-nea vinului da calitate, care seînnobileazã odatã cu trecerea tim-pului. Tot cu Silviu ajungeam laconcluzia cã „Ceme” Popa este,la ora actualã, cu certitudine celmai profund ºi performant criticdin zona vastã a Olteniei ºi unuldintre cei mai interesanþi ºi pro-teici din pasionanta noastrã þãri-ºoarã.

O altã surprizã de proporþii mi-a conferit-o domnul ConstantinM. Popa atunci când i-am cititSextantul ºi i-am descoperit ver-surile. Am fost într-o uimire per-manentã, citindu-le ºi relecturân-du-le, disecându-le telefonic petoate pãrþile cu acelaºi Silviu, elînsuºi poet de substanþã ºi de fi-brã autenticã. Cu aceeaºi modes-tie, domnul Popa nu suflase ovorbã despre astfel de îndeletni-ciri ale Domniei Sale. Iar realizãri-

le bãteau cam tot ce se produceactual în materie de poezie înRomânia.

ªtiu cã voi sãvârºi, pentru ocategorie de intelectuali, o impie-tate prin ceea ce voi afirma acum.Pentru mine, Constantin M. Popaeste adevãratul ideolog al Mo-zaicului. Nu Adrian Marino, faþãde care nu am nutrit vreodatãvreo urmã de afinitate ºi empatieintelectualã. Portstindardul iden-titar al Mozaicului este „semica-nadianul” Constantin M. Popa.De când mã ºtiu, citesc ziarele ºirevistele începând cu ultima pa-ginã. Singura ºi lãudabilã excep-þie este Mozaicul, unde încep cuprima paginã, spre a lectura cuimpacienþã materialul lui „Ceme”Popa.

În încheiere, nu pot sã nu re-latez o întâmplare ce caracterizea-

zã protagonistul în habitatul sãnatural. Într-un început de varã,„Ceme” Popa a convocat ºedin-þa de redacþie în curtea casei Dom-niei Sale. Acolo am vãzut, în ace-laºi habitat idilic, parcã rupt dezgomotul ºi nebunia urbanã, ºicine se aflã în spatele unui bãr-bat puternic (aºa cum spune zi-cala). Doamna ºi Domnul Popa,un cuplu sudat de zeci de ani,deasupra cãruia adie continuubriza blândeþii ºi a calmului. Oreciprocã înþelegere adâncã, izvo-rând din orice gest ºi privire. Vã-zându-i alãturi, în locul drag lor,simþi cã þi-ai dori sã ajungi în cul-mea drumului, asemenea lor. Tih-nã este cuvântul care îi caracteri-zeazã, care îl defineºte ºi pe dom-nul profesor. O tihnã cu aurã atâtde frumoasã. Mulþi ani frumoºiDomnului Profesor!Alãturi de Mircea Iliescu, la Colocviile revistei „Mozaicul” - 2006

Lângã Florin Rogneanu, la decernarea premiilor revistei„Mozaicul” - 2000


Fãrã sã-ºi abandonezepreocupãrile din dome<niul criticii ºi istoriei li-

terare, în ultimele sale trei cãrþi(Îngeri provizorii, Sextant. Jur-nal de cãlãtorie ºi MagogBlues) CMP îºi dezvãluie cealal-tã faþã a personalitãþii sale crea-toare. Jurnalul de cãlãtorie, pro-za ºi poezia se reunesc într-o tri-nitate care ni-l redã pe scriitor însplendoarea complexitãþii oste-nelilor sale pe tãrâmul creaþiei li-terare. Magog Blues, cartea apã-rutã la începutul acestei veri subauspiciile prestigioasei edituricraiovene Aius, cu o postfaþã amai tânãrului nostru confrate decondei, criticul literar Gabriel Co-ºoveanu, are o structurã biva-lentã: paginile de la cea de-a 11-a pânã la 81 inclusiv sunt con-sacrate poeziei, iar cele urmãtoa-re (82-148) prozei puternic per-sonalizate prin accente autobio-grafice. Exemplarã în acest sensni se pare a fi povestirea Vestitamelancolie din deceniul al ºap-telea cu nebãnuite prelungiri.Procedând la o analizã de tipscolastic, vom spune cã loculacþiunii este Clujul, oraºul stu-denþiei sale, iar subiectul- reve-derea cu o frumoasã colegã defacultate, Carmen, de care per-sonajul auctorial fusese îndrã-gostit în urmã cu douã decenii.Întâlnirea la un concert dirijat demaestrul D.D.Botez, încercareaneconvingãtoare de a o sãrutala despãrþire îl aruncã înapoi penarator, ca într-o oglindã retro-vizoare, în anii studenþiei. Cu de-taºarea pe care þi-o dã trecereatimpul (Fugit irreparabile tem-pus!) el îºi analizeazã sentimen-tele de atunci: Urcã, în urmafetei, o scarã metalicã în spira-lã. Din pudoare þine ochii ple-caþi, prea târziu însã. Îi vedepicioarele perfect sculptate înmarmmura anatomicã, dar ºichiloþii albi, din bumbac, ase-

nnnnn IOANA DINULESCU

vestita melancolie din deceniul al ºapteleamãnãtori celor vãzuþi acasã pefrânghia pentru rufe întinsã încurte. Nu-l încearcã niciun fiorerotic. Lucru de mirare, am spu-ne noi, ca un bãiat atât de tânãr,la anii tulburãrilor ºi definirilorhormonale, sã nu tresarã de pof-tã. Misterul este curând dezle-gat de personajul auctorial: devinã sunt lecturile din Camil Pe-trescu ºi, proiecþie în timp, celedin ªtefan Agopian (chiloþii luiMeli). Aºadar, Noi, Cititorul, ne-am lãmurit pe deplin. Explicân-du-ne, poate inutil, grila noastrãde lecturã ºi o anumitã ironie be-nignã de care nu ne putem dez-bãra nici atunci când este vorbade un ardelean atât de sobru,aclimatizat printre ghiduºiiolteni, ca dl Constantin M. Popa,vom concluziona: De multe oriîn viaþã, prea multã carte stri-cã!

Cu totul altfel se dezvoltã pro-za intitulatã Un punct de vedere.Locul acþiunii: crâºmuliþa porecli-tã Cocoºul spânzurat, situatã înapropierea Teatrului ºi a Univer-sitãþii, loc ideal pentru furtunoa-se dezbateri de idei, potenþate decâteva halbe de bere. ªi, cum înCraiova existã un restaurant nu-mit Cocoºul de Aur, situat înapropierea celor douã instituþii dereferinþã, ne-am gândit cã loculfictiv al acþiunii este chiarorãºelul nostru drag, pe care pro-zatorul Alexandru Zidaru, aflat înpragul debutului ca romancier, l-a denumit Gratuity. Numele adouã personaje ( Bebe Tarhon ºiHoraþiu Ghidici) ne-au condus ladoi paºnici cetãþeni intelectualicraioveni, în timp ce personajulnarator, martor implicat timid îndezbatere, nu-ºi devoaleazã nu-mele pânã în finalul povestirii...Subiectele furtunoasei dezbateriamicale îl constituie istoria litera-turii ca ºtiinþã ºi viziunea istori-cului literar, dar cum literatura emai mult fricþiune, decât ficþiune,

lor li se adaugã mãrturia pateticãa lui Bebe Tarhon, care se temecã va fi dat afarã din funcþia desecretar literar fiindcã prin Tea-tru umblã vorba cã ar fi amantulnevestei directorului. Întâlnitã pestradã, nostima actriþã Erika li sealãturã celor trei prieteni care pã-rãsesc Cocoºul spânzurat pen-tru a-ºi continua dupã-amiazaacasã la Bebe, unde conversaþiacontinuã stropitã din belºug cutrei sticle de vin roºu de Segar-cea. Punctul culminant al dupã-amiezii îl constituie gestul insolital actriþei care-ºi ridicã fusta pen-tru a-i convinge pe cei trei con-vivi cã...nu poartã chiloþi. Chiloþi,iatã un cuvânt care se insinuea-zã ca un potenþial personaj în celedouã proze analizate de noi. Sãfie vorba de celebrii ºi atât desãnãtoºii chiloþi de bumbac Te-tra care ne-au vegheat tuturor,fete sau bãieþi deopotrivã, sãnã-tatea copilãriei ºi a anilor tinerisau sã fie vorba de bikineii detoate culorile care au invadat înanii post-decembriºti paginile re-vistelor glossy ºi micile ecraneale televiziunilor tabloizante?Aceasta-i întrebarea, am zis!, oîntrebare retoricã, desigur, al cã-rei rãspuns nu-l cerem de la ni-meni, nici mãcar de la dl. C. M.Popa.

Continuând jurnalul nostru decãlãtorie/lecturã pe valurile vo-lumului Magog Blues ne vom în-drepta atenþia asupra primei pãrþia cãrþii, cea cuprinzînd 70 de pa-gini de poezie puternic irigatã decurentul postmodernist, sã cãlã-torim metaforic cu trenuleþul demunte Budila Express în care neîndeamnã sã aburcãm în memo-ria poetului braºovean AlexandruMuºina, autorul însuºi, în spe-ranþa mãrturisitã în prefaþã cã dinseptuagenar voi ajunge optze-cist. Înainte de a lectura prefaþaacestei a paisprezecea cãrþipublicate de profesorul Constan-

tin M. Popa, noi înºine, citind cumare plãcere ºi empatie paginilecãrþii, constatasem cu bucurie cãardeleanul rãtãcit printre noi, ol-teni iuþi la vorbe, leneºi la fapte,este un autentic congener. Lavârsta ºi la studiile domniei salene-am fi aºteptat sã fie unºaptezecist, un membru al fami-liei Ion Mircea, Adrian Popescu,Eugen Uricaru, Ion Vartic etc. Darnu, intuiþia noastrã de cititor pro-fesionist n-a funcþionat în cazultextelor poetice ale dlui Constan-tin M. Popa, trezindu-ne cu bu-curie în faþa unui alt adevãr este-tic. Sã fie de vinã influenþa scrii-torilor olteni de realã valoare cucare s-a împrietenit de peste pa-tru decenii de când este purtãto-rul unui buletin craiovean? Noisuntem convinºi cã da ºi, dinaceastã non-dilemã, voi, cititoriimai cârcotaºi decât mine nu veþiieºi niciodatã! În continuare, vomaborda cu instrumentele care nestau nouã la îndemânã, cele alecriticii impresioniste, câteva din-tre cele 39 de poezii care alcãtu-iesc prima parte a volumului.Constatãm mai întâi cã sunt in-spirate din desele popasuri pe-trecute în vastele þinuturi ale Ca-nadei, terra materna a nepoateisale de fiicã. Privirea poetului estemereu proaspãtã ºi recepteazã cumaximã acuitate priveliºtile, cu oîncântare a vãzului pe care doarplasticienii o au . Reflecþiile salelivreºti sunt totdeauna submina-te ºi sprijinite în acelaºi timp, deaceastã foame mereu tânãrã a pri-virii: Uneori,/ ideile poetice facsalturi mortale,/ precum veveri-þele de pe rue Fleetwood/ cândtraverseazã cablurile aeriene,/acolo unde / blocurile se numescmanoir-e/ ºi casele cu ertaj con-do-uri.// Pentru fiecare ,/ arhi-tecþii au prevãzut, / din raþiunimetafizice,/ sub linia orizontu-lui,/ câte un lãcaº anteic. (Ur-bania) Un poem intitulat Nopþi-

le albe, sintagmã care ne ducecu gândul la nopþile albe ale Pe-tersburgului, dar ne re-orientea-zã rapid prin precizarea cã fostscris în localitatea de graniþã La-val , în ziua de 14 februarie 2013,debuteazã printr-o strofã de stric-tã notaþie: Am ajuns în locuri/unde nimeni nu mã cunoaºte/anonymus notarius belit/ de va-meºi suspicioºi scotocind dupãmetafore/ mototolite în iluzoriibagaje, prinde apoi aripi, con-struindu-se în continuare pe pa-liere lirice superioare, aglutinândpietricelele strãlucitoare ale nu-melor unor prea îndepãrtate tãrâ-muri, ca Hudson, Apalaºii sauLabrador. Identificãm aici subtilepractici simboliste, rotunjindu-secu o strofã care vorbeºte aluzivdespre nedoritele experienþe exis-tenþiale ale poetului: nimeni numi-a spus sã mã grãbesc/ încãnu am obosit suficient/ încã amputere sã merg/ deasupra ape-lor/ ca un gând resemnat ce urcãîn mãruntaiele zborului/ încãexistã cale de întoarcere.

Un poem autobiografic, cu unputernic strat emoþional este celnumit 6 ianuarie de la pagina44. Subiectul: ziua în care i-amurit tatãl, în timpul celui de-aldoilea mãcel mondial, datã care-i resusciteazã poetului peecranul minþii ºi al sufletuluidramatice reverberaþii . Noteleautobiografice nu impieteazãdeloc asupra valorii intrinsece atextului, ba, dimpotrivã, opotenþeazã printr-o grilã implicitneo-expresionistã: Din chipultatãlui, sub fotografia sepia, /a rãmas doar însemnareadantelatã: mort în rãzboi, în1943. ªi, mai departe: Þip împo-triva ghilotinei,/ amintitii îidau foc ºi marginile/ înnegritese strâng în cenuºã/ cu înãlþa-rea unui pod / din veacul de mij-loc, / pentru trecerea duhuri-lor dezorientate.

Între de Sorina Sorescu, Nicolae Panea, Marin Mincu, Paul Cornea, Gabriel Coºoveanu, Adrian Cioroianu, Nicolae Marinescu, la Colocviile „Mozaicul”, 2004


nnnnn GHEORGHE GRIGURCU

Soarele citeºteSoarele citeºte cîte una din cãrþile talecu un ochi pãtrunzãtor dizolvantexpert în Vermeer

vin atîtea femei sã-l admire

una e în short ºi-n sandalecu marea-i tristeþe bronzatã cum marea

alta cînd cu-o coafurã montanã

alta pe-un firav fond muzicalcare-i finiseazã mîinile.

Martie transilvan

Somnul ca un aparat de sudurãºuierã între insecte

ºi nici un geamãt nu mai e în lucruridoar atenþia lor liniºtitã ce ne mãsoarã

un foc lîncezind asemenea muºchiloromului

violenta imagine-a iubiriialungã zãpezile-n pãmînt.

ªi acumªi acum mãrgineºte-te: fii tînãr ºi supludacã-þi face plãceredormi citeºte ronþãie nucimãsoarã infinitul cu uneltele talede iluzionist amatorpriveºte strada distrat ori atenturmãreºte femeile noroasa lor coafurãgleznele bine întinse cum fulgerulîntoarce-te dacã vrei ºi la visele talevolubilediluate cu prea multã cernealã(cernealã crescînd sub copaci aidomaunei umbre albastre)amuzã-te vibreazã fii demnde zilele ce þi se strecoarãdiscret sub uºã asemenea gazetelorfã absolut tot ce vreidar pentru Dumnezeumãrgineºte-te.

ObiectObiect prodigioscare searã de searãîºi scoate nimbulprecum un ciorap.

Auzi?A rãmas în urmãun timp promiscuuduci în palmã rãscruci tocateziduri ferfeniþã cum paginirãsfoite prea multun vînt ascuþit cum un echer

te întorci sã-þi vezi propria privire.

Te vei ridicaTe vei ridica trãgîndu-te de propriile-þimîinide propriile-þi gleznetrãgîndu-te de pãr de urechisus de tot pînã-ntr-acolounde nu îndrãznise sã te ridice nimeni

vei auzi convorbirile Îngerilorfamiliare cu voce scãzutãîn pauzele dintre Cîntãri.

poemePãºeºti pe-acest covor

Pãºeºti pe-acest covor pe care florileºi-au vomitat singurãtatea

astfel grãdina e-n casãtu eºti în grãdinãîn tine nimeni.

Semn de carteMicul Apocalipsumplut de confetti

Apocalipsul mareumplut de cel mic

nu mai e nici un loc liber.

CotidianãAuzi? þeasta-ncolþeºte de cuvinteinexistente

tv-ul deschis plin de ceruri difuzeprecum fereastra

un pahar de vin arzînd cum o lumînare

o cãmaºã curatã ne-ncãpãtoare precumzborul de dimineaþãal muºchilor

ºi nici o pasãre sã ciuguleascã acestecãrþi nutritive

nici o rînduialã ascunsã-n aceastãrevoltãtoare risipãde vãzduh aprilin.

Ce uºor þi se pareCe uºor þi se pare cum poþilungi ori scurta poemul acesta elastic

o nemiºcare lîncedã se-ascunde-nbuzunare

un vis mãrunt bîzîitor te plictiseºte ca oviespe

nici þipenie de om în odãi în metonimii

pe cerul de iulieo tunãtoare obosealã.

RusticãDeasupra spicelor coapte tremurã aerulcum rîndurile unei scrisori nescrise.

PortretPãrea o intrusã un document sfidãtorun apocrif uman

cu pãrul în dezordine în mici puhoaieostenite

ºi mîinile oarecum sfioase de parcã-aratingeinteligenþa însãºi

ºi gambele de-o uimitã gravitate

peste coapsele masive ochiifierbinþi uriaºi

un mic zvîcnet al poºetei din piele depurice.

Fiecare gestFiecare gest de-aici de mai încolo vîrît însac

ele

tris

tic

ă

în sacul botezat experienþã

dar mai rãmîn domoalele miºcãri tîrziicare pe dinafarã-i dau tîrcoale

precum þigãrile-azvîrlite care fumegãpe-asfalt în serile de varã.

Unde se terminã teamaUnde se terminã teama unde începebucuria (nu încã speranþa) cum opicãturã de miere(aceeaºi miere care zadarnictulburã apa-n pahar o face sã roºeascãde ruºine)

unde se terminã teama undenu-ncepe nimic altceva(gura cum un genunchi poticnit)în aceastã întîmplãtoare dimineaþã.

S-ar zice cã eS-ar zice cã e o lume de rezervãun univers peltic care-aºteaptã ºitremurãînvelit în flanelde teamã cã nu-i va veni niciodatã rîndulcum un cãþel care scînceºtesolidar cu mãruntaiele Domnului.

Jacques Hérold - The philosopher’s egg - 1948


Volumul Mitologie Chi-nezã de Octavian Simuare forma unui dicþio-

nar ºi se prezintã ca un instru-ment de lucru pentru cei intere-saþi de civilizaþia ºi cultura popo-rului chinez. Aºa cum o sugerea-zã titlul, este vorba despre o pre-zentare a personajelor mitologi-ce ale acestui popor, în special,dar ºi a locurilor sacre mai impor-tante, a elementelor din naturã cusemnificaþie mitologicã ºi a lucrã-rilor publicate în trecut pe aceas-tã temã. Cunoaºterea mitologieiunui popor este semnificativãpentru înþelegerea gândirii ºi aspiritualitãþii acestuia. La o pri-mã lecturã se pot observa puter-nicele legãturi ale chinezilor cusacralitatea, ce s-au pãstrat înobiceiurile, atitudinile ºi gesturi-le de zi cu zi ale oamenilor obiº-nuiþi. La baza mitologiei chinezese aflã animismul strãvechi con-form cãruia elementele naturale

nnnnn DANIELA MICU

mitologia – un mod de reprezentare a gândirii chinezesunt vii, iar animalele au proprie-tãþi divine, de exemplu, iepurele,a cãrui imagine a fost întrezãritãpe Lunã, este înzestrat în mitolo-gie cu darul de a produce elixirulnemuririi. Dragonul, simbol caredateazã încã din Neolitic, deþineun rol fundamental în astrologiachinezã, însã el este mai ales per-sonajul care reuneºte forþele mi-tologice, fiind activ în pãmânt, aersau apã. În simbolistica sa se aflãputerea, mândria, creativitatea ºinorocul ºi s-a pãstrat ca emble-mã a conducãtorilor þãrii. Pentruoricine este un semn favorabil sãse fi nãscut în „anul dragonului”.

Mitologia chinezã se aflã depatru mii de ani într-o continuãmetamorfozare, în care realitateaºi imaginaþia se întrepãtrund:„unele figuri istorice au ajuns sãfie venerate ca zeitãþi, iar unor zeili s-au atribuit acþiuni concretederulate în lumea pãmânteanã.Cum mai putem stabili ce sau cine

a fost într-adevãr unul sau altuldintre ei?” (pag. 8). Miturile trans-mise cândva pe cale oralã, au maipierdut din detalii în momentulîn care au fost scrise ºi apoi tran-scrise, existând uneori ºi varian-te mai multe de nume pentru ace-laºi personaj (de exemplu Feng-Du ºi Feng-Tu sau Hoko sauPeng Hou). În carte, este urmãri-tã, de asemenea, evoluþia dinas-tiilor, începând cu cea semilegen-darã, Dinastia Xia, din secolul alXVIII-lea î.Hr. pânã la Dinastiamanciurianã (1644-1911), dar ºiistoria republicii chineze. Fieca-re dinastie ºi-a creat propriile mi-turi, neînlãturându-le pe celevechi, poate doar le-a adãugatînsuºiri noi, de aceea ne confrun-tãm astãzi cu o sursã imensã demituri sau personaje mitologice,pe care este foarte greu sã ostructurezi sau sã o ierarhizezi.Octavian Simu a încercat sã facãacest lucru, acordându-le mai

mult spaþiu elementelor importan-te în evoluþia mitologiei chineze,pentru altele reducând informa-þia la minimul necesar pentru oorientare a cititorului în diverselecturi. Unul dintre exemplele deelemente mitologice, ce au re-zistat în timp, ca importanþã, esteFeng-Du: „Regatul sau TãrâmulMorþii, altfel spus Infernul. A fostimaginat aºa cum este descris înprezent, prin combinarea datelorluate din legendele daoiste, bu-diste ºi popular-folclorice tradi-þionale. […] În toate variantele seacceptã cã Feng-du este un locsinistru, întunecos, deprimant,asemãnãtor unei închisori dota-te cu multe ºi variate mijloace detorturã. Contrar vechii imagini aunui Infern subpãmântean, de laun timp se crede cã tãrâmul mor-þii se aflã într-un munte imens si-tuat de partea cealaltã a suprafe-þei pãºântului.” (p. 107). Volumulvalorificã mitologia poporului

Geneza unor cãrþi din an-tichitate a generat dis-cuþii fascinante. Lupta

pentru putere a comunitãþilor re-ligioase sau filosofice s-a rãs-frânt asupra cãrþilor pe care le-auimpus ºi care au devenit acteconstitutive ale unor moduri degândire. Biblia are ºi ea la origi-ne o astfel de genezã, iar „NoulTestament” cu atât mai mult, dinmoment ce o religie cu o puterni-cã idee naþionalistã a transgre-sat atât graniþele geografice, câtºi pe cele mentale.

Cãrþile de la Editura Heraldcare au în prim-plan creºtinismulsunt de mare importanþã, oferindo alternativã la punctul de vede-re ortodox diseminat prin multemijloace revuistice, editoriale,pedagogice etc. Era imperios ne-cesar ca în spaþiul nostru cultu-ral sã fie traduºi autorii occiden-tali, care au realizat studii de exe-gezã ºi hermeneuticã pe „textelesfinte”, respectând normele ºiexigenþele tot mai ºtiinþifice pusela dispoziþie de disciplinele care

nnnnn GABRIEL NEDELEA

la originile Noului Testamentau ca obiect manifestãrile uma-niste ale culturii. O astfel de car-te este ºi Originea Noului Tes-tament de Adolf Von Harnack.Autorul, nãscut în 1851 în Esto-nia ºi decedat la 1930 în Heidel-berg, a avut o rãsunãtoare carie-rã universitarã, trecând prin uni-versitãþi ca: Lepizig, Giessen,Marburg, Berlin. Între 1886 ºi1889 a scris o monumentalã cartesub denumirea de Istoria dogmeiîn care se regãseºte întreaga saconcepþie despre naºterea ºidezvoltarea creºtinismului ºi adogmelor sale.

Adolf Von Harnack a ºtiut înprimul rând sã punã întrebãrilefundamentale cu privire la evo-luþia creºtinismului în timpul for-mãrii Noului Testament, contu-rând astfel metoda care structu-reazã informaþia, contextualizãri-

le ºi analiza mentalitãþilor. Carteaeste structuratã în douã capito-le, cu subcapitolele aferente, ºi o

secþiune Anexe. Primul capitoleste rezervat întrebãrilor, dintrecare redãm douã: „De ce NoulTestament conþine ºi alte cãrþi înafarã de Evanghelii ºi de ce apa-re ca o compilaþie din douã pãrþi(Evangelium ºi Apostolul)”; „Afost Noul Testament creat în urmaunui efort conºtient? ªi cum auajuns Bisericile la un Nou Testa-ment comun”.

Rãspunsurile sunt critice, iarprivirea retrospectivã are avan-tajul de a cunoaºte cum a evo-luat istoric influenþa acestei cãrþi,ceea ce aruncã o luminã în plusasupra începuturilor. Autorul re-levã cã Noul Testament a defor-mat semnificaþia istoricã a scrie-rilor pe care le conþinea, însã aconferit condiþiile pentru o rein-terpretare a Bibliei ca întreg, orelecturã a Vechiului Testament.

Alfredo Lopez Austin, Ta-moanchan ºi Tlalocan. Topo-grafie sacrã în Mesoamerica,traducere de de Liviu Popescu,Editura Herald, Colecþia Culturãºi Civilizaþie, 2012.

A lfredo Lopez Austineste unul dintre cei maicunoscuþi cercetãtori

ai gândirii ºi culturii aztece, iarlucrarea sa Los mitos del tlacua-che (Mituri despre oposum,1990) este primul studiu teoreticfundamental despre mitologiamesoamericanã. Folosindu-se de

nnnnn PETRIªOR MILITARU

elemente de topologie sacrãmesoamericanã: Tamoanchan ºi Tlalocanciclul mitic al acestui mamifermarsupial ce trãieºte în Americade Nord ºi fãcând trimitere la fur-tul focului de la zei ca moment decotiturã în mitologia strãvechilormexicani, cercetãtorul reuºeºtesã construiascã o definiþie a mi-tului care sã se poatã aplica cul-turii mesoamericane în totalitateaei, subliniind faptul cã un astfelde concept trebuie definit ºi înfuncþie de specificul culturii cã-reia i se aplicã. În ciuda existen-þei unor elemente sincretice creº-tine, Alfredo Lopez Austin de-monstreazã cã mitologia moder-nã are rãdãcini strãvechi ºi dinacest motiv ea poate fi folositoa-re în a înþelege viziunea pre-co-lumbianã asupra lumii. Analiza pecare el o face miturilor pre-colum-biene se dovedeºte a fi utilã înelucidarea miturilor indigene cu-rente ºi include subiecte cum arfi rolul eroului în panteonul me-soamerican, semnificaþia spaþiilorsacre ºi a celor profane, dar ºi a

diferitelor tipuri de evenimentemitice, raportul dintre adevãr ºimit sau fuziunea elementelor mi-tice cu cele istorice.

Tamoanchan ºi Tlalocan suntdouã tãrâmuri mitice din viziuneaaztecã asupra lumii, ambele fiinddefinite ca þinuturi ale ceþii, Ta-moanchan ca spaþiu originar dincare au izvorât toate fiinþele, iarTlalocan – un loc paradisiac si-tuat în interiorul unui munte me-reu verde ºi frumos, în care seduceau oamenii care au murit prinînec, loviþi de fulger sau de boa-lã. Începând cu secolul al XVI-lea, exegeþii au încercat sa înþe-leagã ºi sã clarifice semnificaþiaacestor doua locuri mitice din re-ligia vechilor mexicani ce defi-nesc sistemul cosmic mesoame-rican.

În studiul sãu Tamoanchan ºiTlalocan, apãrut prima datã în1994, Alfredo Lopez Austin neoferã noi interpretãri ale mitolo-giei aztece bazându-se atât pe

surse istorice scrise ºi pe surseiconografice, cât ºi pe credinþeleindienilor din zilele noastre. Dupãcum am spus cele douã tãrâmuriau atât o naturã miticã, cât ºi unageograficã: Tamoanchan estenumele unui copac sacru ºi al lo-cului unde se aflã acesta – în func-þie de surse el este descris caavând diferite simboluri pe ramu-rile sale ºi, cel mai adesea, estebifurcat sau împãrþit în douã.Dacã simbolurile sunt cel maiadesea duale ºi se referã la forþede tipul viaþã/ moarte, ud/ uscat,cald/ rece etc., acea bifurcaþie decare am amintit este o supratemãmiticã ce traverseazã de-a lungulistoriei mai multe civilizaþii mesoa-mericane, referindu-se la momen-tul de dezechilibru dintre forþelefundamentale din univers, darvizând în acelaºi timp ºi hiatul ceapare în comunicarea dintre oa-meni ºi zei sau discontinuitateace apare la un moment dat întreorganizarea socialã ºi viziunea

chinez ºi o face accesibilã, prinorganizarea acesteia sub formaunui dicþionar, atât specialiºtilorcât ºi cititorilor obiºnuiþi care potsã-ºi reprezinte astfel, mai uºor,fascinanta gândire chinezã.

Observaþiile lui Von Harnack pre-supun o perspectivã dialecticã,scoþând în evidenþã un plus ºiun minus, iar ascendenþa unuiadintre poli ºi descendenþa celui-lalt a conturat istoria creºtinismu-lui. Redãm douã dintre rãspun-suri: i) „Noul Testament a þinut înfrâu fabricarea de evenimenteimaginare în ceea ce priveºte is-toria vieþii ºi a învierii lui Hristos,fie ea liberã sau copiind modeleexistente, însã a dat naºtere saucel puþin a încurajat creaþia inte-lectualã de lucruri în domeniulTeologiei ºi al Mitologiei teolo-gice”; ii) „Biserica ºi-a constituitdin Noul Testament o armã princare sã se delimiteze de orice ere-zie necreºtinã; pe de altã parteºi-a gãsit în aceasta o instanþãmoralã faþã de care a apãrut dince în ce mai defectuoasã”. Daþifiind aceºti parametrii, credem cãvolumul Originea Noului Testa-ment, de Adolf Von Harnack, nuar trebui sã lipseascã din niciobibliografie de hermeneuticã bi-blicã.

sacrã asupra lumii. În Tamoan-chan au fost create primele douãfiinþe umane ºi acolo a luat naº-tere timpul. Tlalocan este tãrâmulzeului ploii Tlaloc, iar din acestmotiv aici ajung toþi cei care auparte de o moarte ce are legãturãcu elementul apei, de la înecaþi ºiloviþi de trãsnet, pânã la cei morþiîn timpul naºterii sau la o vârstafragedã.

Aºa cum în Mituri despreoposum Alfredo Lopez Austin nuse referea numai la mitologiaacestui animal, ºi de aceastã datãel analizeazã nu numai modul încare ideea de Tamoanchan ºi Tla-locan se reflectã la nivelul orga-nizãrii sociale, ci ºi cum le influ-enþeazã viziunea despre lume ºicare este legãtura celor douã tã-râmuri cu gândirea religioasã ºicu destinul omului sau în raportcu ciclul agricol, calendarele ºipracticile sacrificiale specificemesoamericanilor.


nnnnn ION BUZERA

Citit în contextul, cu miciexcepþii, jenant – deprecaritate plicitisitã a

gândirii articulante, lipsã de fan-tezie, mobilitate ºi detentã euris-tice, lipiciozitate expresivã, mul-þime practic generalizatã de mi-metisme dezesperante, absenþã avreunui amorsaj conceptual cevamai serios, autoreproduceri igna-re ale „dominaþiei” simbolice etc.– al criticii literare de azi, primultom al ediþiei de Opere ale lui Vir-gil Nemoianu (Editura Spandugi-no, 2013, 356 p.) ne aduce în faþãun peisaj de o echilibratã vivaci-tate, de o plinãtate a deschiderii,inclusiv comparatiste, focalizatpe un interes riguros al captãriicritice a valorilor ºi a fluxurilor te-oretice esenþiale ale perioadei.Nu lipsesc nici mãcar ezitãrile,poncifele, efuziunile uºor gratui-te ale criticului aflat, totuºi, la în-ceputurile carierei, dar care suntaproape imediat „temperate” deo siguranþã imanentã a tonului,provenitã, în principal, dintr-o so-lidã, pluralã, poliglotã ºtiinþã decarte. Paradoxul acestor douãcãrþi, Structuralismul (1967) ºiCalmul valorilor (1971) este ur-mãtorul: primeneau atmosferametaliterarã atunci, o primenescºi acum ºi nu-i exclus s-o prime-neascã ºi peste douã-trei dece-nii. Este vorba despre aceºti „ne-verosimili” ani ‘60-‘70, adicã adoua jumãtate a anilor ºaizeci ºiprimii doi-trei de la începutul de-ceniului urmãtor, despre care ammai scris (cu referire, de exemplu,la volumul de debut al lui TomaPavel) ºi care, priviþi din Ataca-ma prezentului, par o oazã fericeºi îmbelºugatã, întrucâtva neve-rosimilã, cãci acum nu mai existã(întru justificarea sterilitãþii) su-premul alibi al lipsei precipitaþii-lor pe motiv de cupolã politic-re-presivã.

Cele douã cãrþi reunite aiciconþin o (ºi trimit la o) dualitaterezistentã a scrisului lui VirgilNemoianu: cea dintâi oferã o sin-tezã („prima prezentare în formãde carte din lume”, SolomonMarcus dixit) asupra structura-lismului, acel cuvânt aflat atuncipe buzele tuturor (pojarul cuprin-sese, practic, întreaga Evropã) ºiatât de puþin chintesenþiat, o lu-crare inevitabil descriptiv-suma-tivã, dar cu niºte aperturi, vomvedea, absolut surprinzãtoare, iarcea de-a doua reunind o sumã dearticole ºi studii cu razã de acþiu-ne ceva mai micã, dar încãrcatede o persuasiune foarte rodatã ºide o dominanþã relaxatã a obiec-telor de studiu, care privesc au-tori, teme, concepþii estetice au-tohtone ºi strãine, acestea dinurmã preponderent engleze ºiamericane. Parcurgerea Structu-ralismului ºi Calmului… impli-cã o constatare de acest fel: idei-le (critice) nu pot fi inhibate to-tal, circulaþia lor, oricît de subte-ranã ºi de „indirectã”, nu va pu-tea fi total zãgãzuitã, întrucât elese alimenteazã, nu de puþine ori,perfide, din chiar insuficienþa ce-lor cu care vin în contact, devi-nind inteligibile în urma efortuluiexpunerii lor cât mai clar-expresi-ve. În foarte multe texte din Cal-mul valorilor sunt „soluþionate”elegant, nu de puþine ori destins-

ironic, chestiuni extrem de rele-vante, provocatoare, legate deteoria ºi instanþierile divergenteale criticii literare. Dominantesunt disponibilitatea argumenta-tivã ºi tipologizantã, puterea desintezã pe sujeturi dintre cele maidiverse, de la poezia românã con-temporanã la curentele dominan-te în critica englezã. Nu lipsescrezervele (de ex: faþã de critica luiNegoiþescu, pp. 125-127 sau a luiF. R. Leavis, pp.249-251), dar totacum se precizeazã ºi afinitãþilede duratã: acelaºi Negoiþescu,Doinaº, T. S. Eliot. (Mi se parecã, citite în sistemul desfãºurãriilor de pânã în prezent, cãrþile luiVirgil Nemoianu au aceastã cali-tate: se lumineazã reciproc ºi seinterpotenþeazã, indiferent(aproape) de momentul editãrii;e un fel de continuum, dar nu li-near, ci multidimensional, carepoate permite vizionãri ale între-gului din puncte foarte diferite,cu þîºniri tematice imprevizibile,amplificãri ºi adãugiri (cf. The Tri-umph of Imperfection, 2006), per-mutãri ingenioase ºi re-situãribenigne, în funcþie de fluctuaþii-le dorinþei scriptice. Implicit,aceasta înseamnã cã proiectuleste unul mai amplu, care depã-ºeºte intenþiile unei etape sau al-teia, iar multe pagini din Postmo-dernismul ºi identitãþile cultu-rale. Conflicte ºi coexistenþã nedau bune indicii în acest sens.)O anumitã formularisticã persis-tent rudimentarã a criticii noas-tre literare ar fi fost inhibatã (saumãcar marginalizatã) dacã ar fiinteriorizat câteva principii tacitedin aceste cãrþi.

Perspectiva de abordare astructuralismului este sistemati-cã ºi binevenit-criticã. Sunt atin-se mai multe dimensiuni nevral-gice, dar – în fond – se încearcão perspectivare a resurselor ºiposibilitãþilor curentului. Cã au-torul se situa deja pe poziþiipoststructuraliste (fie ºi nu nea-pãrat în sensul „francez” al ter-menului) este întãrit de nota dela p. 67: „Opera literarã nu poatefi deloc epuizatã prin metodestructurale. Aspectele sociale,ideologice, psihologice joacã unrol esenþial în definirea operei, iarconceptul de «util», mizã supre-mã a cercetãrii structurale, ar fianulat de absenþa dimensiuniiistorice.” În orice caz, critica pa-radigmei e consistentã, multiplã,în reveniri convingãtoare. Auto-rul se apleacã cu sârg asupraacestei, s-o numesc aºa, moriºtimediatice: atunci era structuralis-mul, acum este Bayern München,mâine va fi primul robot cu psi-hic la purtãtor. (Nu vreau sãspun, nici pe departe, cã structu-ralismul n-ar fi vehiculat ºi gân-dire de calitate, ci numai cã expu-nerea excesivã a fãcut-o peaceasta din urmã foarte greu ac-cesibilã.) E vorba, în principiu, de„mituri” fugace, simulante, desuprafaþã. Foarte reuºitã (cãci emai mult decât vizibilã, de pildã,în primele articole „la temã” alelui Claude Lévi-Strauss) este de-cuparea motivaþiei de adâncimea impunerii acelui model: „Este,în primul rând, în obsesia struc-turalã, o sete de permanenþã, destabilitate, de certitudine. (s. a,n. m., IB) Gândirea nu se mulþu-meºte cu devenirea lucrurilor, cuvaloarea, cu cauza sau originealor, ci vrea ceva sigur, palpabil,ceva care sã nu se risipeascã pre-cum aburul nopþii.” (p. 58) Lucrulcu adevãrat extraordinar este ace-

la cã, înþelegând atât de bine me-canismele acestei metode de cer-cetare, nu s-a lãsat aproape de-loc contaminat, extrãngând, înschimb, esenþa neºtiutã, reprima-tã a paradigmei: o rigoare în de-venire, în cercuri concentrice,abhorând cu seninãtate orice tipde static. .

Autorul insistã, în schimb, înmai multe rânduri, asupra unuiteribil efect de contrast, aproapegenetic, la care trebuie sã fie aten-tã, în primul rând, critica literarã:„Oare sã fie total lipsit de senselogiul cu care Eminescu îi încu-nuneazã pe atât de minorii Cichin-deal, Mumulean, Pralea ºi Sihle-nau? Sã nu vedem aici mai cu-rând o admirabilã reverenþã a ge-niului spre cei care, fãrã de ºtire,i-au creat condiþiile de germinareindispensabile? Condiþia de exis-tenþã a poeziei bune pare a fi opoezie proastã. Fãrã acest mate-rial brut indispensabil poeziabunã decade, devine factice saupedestrã.” (p. 79). Aceastã ope-raþie migãloasã, dar nu rutinierã,de cernere istoricã, de epuizareºi recirculare, de identificare amediului cultural ºi de refacere alui în condiþiile de serã ale recep-tãrii, este posibilã numai prin con-jugarea mai multor factori, carenu-l exclud, evident, pe cel struc-tural, dar care pot pãrea chiar foar-te strãini unii de alþii ºi a cãrornonalianþã garanteazã impasulsau eºecul. Invocat de câteva oride criticul român, Auerbach în-suºi – cel care a practicat o ur-mãrire tenace, exemplarã filologicºi chiar hermeneutic, a unui stildeterminant, a unui nucleu „poli-valent” care tinde sã se reinven-teze continuu ºi cu toate cã a fost,prin forþa lucrurilor, obligat sãlucreze în diverse tipuri de per-spectivare istoricã – a cochetatcu acest risc. A te menþine în ex-celenþa analiticã, dar a nu þineseama de contexte, de epifaniileteoreticitãþii ºi ale curentelor deidei, în general, de atmosfera încare a apãrut ºi a „respirat” textulînseamnã a pluti în derivã pe uniaht de lux în mijlocul Pacificului.Iatã un citat foarte semnificativpentru întreaga carte: “Aceste

contexte pot sã fie pur literare: înacest caz opera este plasatã îninteriorul tradiþiei literare locale,naþionale sau universale ºi estecomparatã cu alte opere de ace-laºi fel. (În treacãt fie spus, aicivãd eu deosebirea între istorie ºicriticã literarã: în cea din urmã,plasarea în context este numaipunctul de pornire în vedereaevaluãrii.) Dar aceste contextepot fi ºi exterioare literaturii, potfi practic orice alcãtuiri ale omu-lui: realitatea social-istoricã, unsistem de valori etice, politice,economice, realitatea psihologi-cã sau etnicã.” (p. 86). Unul din-tre “simptomele” majore ale criti-cii lui Virgil Nemoianu este urmã-torul: similar fuziunii tragic-comicdin piesele shakespeariene (v.pp.151-153), scrisul sãu reuºea sã“cointereseze” fapte, tipuri deinterpretare diverse: de fapt, nuexistã un versant mai pleºuv (maiînclinat spre teorie, “epistemolo-gie” a cercetãrii literare, trafic idea-tic de ultimã orã etc.) ºi unul maiîmbelºugat (al apropierii auerba-chiene, stilistice ºi istorice, detext), ci o continuã împletire a lor,o convieþuire destul de armo-nioasã. Aºadar, spre deosebirede istoricii “stricþi”, de exemplu,numai ai criticii literare, precumR. Wellek (citat foarte corect la p.127, drept “cel mai bun istoric alcriticii”), Virgil Nemoianu eraatent la mai multe straturi ºi înve-liºuri ale scriiturii critice. Acesttip de interes contextual l-a pre-gãtit ºi pentru cãrþile solide, ma-jore de mai tîrziu, dedicate roman-tismului, teoriei secundarului,postmodernimsului. Delimitãrileîn raport cu suprarealismul (p. 82,100) sunt ale unui spirit neocla-sic, eliotian, cu hotãrâte inflexiunimodernist-impersonale. (Sauunul care s-a dorit astfel, pentrucã, în timp, s-au fãcut vizibile ºiinflexiunile wildiene, autobiogra-fice ale acestei opere critice!)Nemoianu este înclinat, în Cal-mul valorilor, mai degrabã sprestilul Matthew Arnold decât Co-leridge (Altfel spus, în tipologiaeliotianã, mai degrabã „transmi-þãtor” de idei decît creator.) To-tuºi, ce putem oberva (ºi ambele

cãrþi sunt emblematice pentruasta) este cum unul gliseazãsubreptice spre celãlalt sau cum,pur ºi simplu, colaboreazã.

Aºadar, aceastã trecere conti-nuã, de la versantul mai „arid” lacel mai plin-analitic, mai hrãnitor,mai exemplificativ ºi retur esteînsuºi parcursul acestui prim vo-lum de opere. Ideile critice suntprinse într-un focar de mare re-zoluþie, ajustat mereu în funcþiede ceea ce intrã în raza lui de ac-þiune. Unele sunt nepãsãtor-sub-versive, încãrcate de un libera-lism tonic al expansivitãþii indivi-duale, al virtualitãþilor creatoare:„Tocmai într-o epocã de puter-nice tendinþe de uniformizare lascarã mondialã, orice contra-pondere menitã sã conserve ºisã lãrgeascã sfera personalitã-þii, a diversitãþii, a diferenþialu-lui meritã toatã atenþia ºi grija.(s. a., n. m., IB) Fãrã sã fie, poate,cea mai importantã, specificul re-gional este o astfel de forþã, ne-cesarã în sistemul de subtile echi-librãri ºi contradicþii pe care, caun ceasornicar, gospodarul chib-zuit al culturii naþionale se cuvi-ne sã-l þinã mereu în stare de func-þiune.” (p. 91) Actualitatea (cubrizã de europenitate!) a unorastfel de alegaþii e evidentã.

În eseurile despre autoriistrãini, Virgil Nemoianu recurgeala o scufundare voluptuos-eru-ditã dupã Atlantidele literare, care– pe de o parte – se desfãºoarãîn faþa ochilor noºtri, asistãmefectiv la miºcãrile eului scormo-nitor, iar – pe de alta – poate sãcedeze locul celui mai concretprezent, adicã referindu-se la apa-riþii de ultimã orã. Admirabil pen-tru sensul a ceea ce aº numi con-ºtiinþa autonomiei criticului esteurmãtorul pasaj introductiv. „Mainou, e obiceiul ca un tânãr scrii-tor occidental abia apãrut sã fieîncorporat cu arcanul, ca grena-dierii lui Friedrich Wilhelm, înbatalioanele „absurdului”, „cru-zimii”, „existenþialismului” sauchiar ale notoriului „grup 47”.Aºa s-a întâmplat ºi cu EdwardAlbee, autor al unei opere foartelimitate, dar revendicat din toatepãrþile ºi analizat când dintr-ununghi, când din altul. Meritã sãfacem încercarea de a-l raportanu la o ipotezã de lucru, ci la tipa-rele consacrate ale unei realitãþiliterare valide.” (p. 307) Este aicio afirmare a sinelui critic, la fel deimportantã, dupã pãrerea mea,precum erudiþia propriu-zisã. Legaceastã predilecþie pentru gândi-rea criticã individualizantã deceea ce autorul numea „criticasimptomatologicã” (pp. 327-352),de acea reþea difuzã, cotidianã, areacþiilor estetice (care, azi, arcuprinde spectrul de la mailulscurt la gândul amplu), care, to-tuºi, nu poate fi decît un pretext(dar cât de important, fãrã de careaproape cã nu se poate!), ultra-rafinat, desigur, o codificare ºi oforþare a preparativelor.

Devine, astfel, strãveziu cãdisciplina criticii literare (indife-rent dacã o înþelegem într-unsens mai restrâns sau mai extins)nu se poate dispensa de nostal-gia theoria-ei, a celor mai capti-vante „viziuni” depliabile în textºi nici de scrupulozitatea anali-zei, a interceptãrii sensorium-uluicelui mai acut. Textele critice careau rezistat ºi vor rezista se vor„baza” totdeauna pe aceastãdualitate a conceperii lor. Tânã-rul Nemoianu intuia, ºtia ºi prac-tica foarte bine asta.

dublul versant al criticii literare


Octavian Nicolae: „ºcoala româneascãe mai bunã decât cea germanã,

dar BMW e mai bun decât Dacia”

Octavian Nicolae (n. 1943) este doctor în literatura germanã al Universitãþii Bucureºti. Lucrãripublicate în Germania: Kontrastive Grammatik deutsch-rumänisch (Groos Verlag, Heidelberg), Sprachführer Rumänisch (Langenscheidt, München). La Editura Polirom a publicat

Gramatica contrastiva a limbii germane (vol. I, „Vocabularul”, 2000, 2004; vol. II, „Morfologia sisintaxa”, 2001), Dicþionar de gramaticã a limbii germane (2002), Limba germanã. Prima ta grama-ticã (2003), Germana pentru Germania (în colaborare, 2004), Willkommen! Manual de conversaþie înlimba germanã (2005), Dicþionar de buzunar german-român/român-german (în colaborare, 2009),Dicþionar german-român (2010).

Daniela Micu: Cum aþi ajunssã predaþi limba germanã înGermania?

Octavian Nicolae: Aþi pus,desigur, de nenumãrate ori între-bãri privind „începuturile” parte-nerilor de dialog. Rãspunsul pre-supune fixarea unui reper ce poa-te fi considerat „început”. Viaþaeste o sumã de „alegeri”, de rãs-cruci. Aº putea spune cã îi dato-rez cariera de germanist minuna-tei profesoare Olga Apostol dela Colegiul „Nicolae Bãlcescu”.Am ales obiectul dumneaei laexamenul de maturitate, ca un actde recunoºtinþã ºi de consolare,pentru cã eram singurul. Intrat lafacultate m-am vãzut confruntatcu o situaþie nouã: aproape toþicolegii erau vorbitori nativi sauabsolviserã un liceu german. Mi-am dat seama cã acest fapt îmioferã ºansa de a învãþa o limbãvie, nu doar de manual precum laenglezã, ºi am cãutat sã trag fo-loase. Absolvind ca ºef de pro-moþie am primit un post la Cate-dra de germanisticã a Universi-tãþii din Iaºi. Timp de 18 ani ampredat limba germanã – în princi-pal gramatica: morfologie, sinta-xã, semanticã, teoria textului, tra-duceri.

În Germania am plecat în mai1990, dupã ce îmi încheiasem nor-ma didacticã ºi am ajuns astfelprea târziu. Sosiserã circa 100.000de etnici din Romania, câte 250-300.000 din URSS ºi din Polonia,plus vreo 800.000 din RDG. Blo-cada era completã, locuinþeleocupate, autoritãþile nu-ºi ve-deau capul – de abia în 1994 ni s-au recunoscut diplomele. De con-tinuat cariera universitarã nicivorbã.

D. M.: Cum aþi reuºit sã pã-trundeþi totuºi în sistemul de în-vãþãmânt german?

O. N.: Conºtient cã nu pot re-face cariera universitarã am luat-o iar de la capãt. M-am simþit înpielea lui Dinicu Golescu, care s-a ruºinat vãzând câte examenedau juriºtii din Apus, în timp ceel fusese ispravnic ºi judecãtorfãrã niciun fel de pregãtire în do-meniu. Dupã ce þinusem cursuride metodica predãrii limbii strãi-ne ºi examinasem serii de stu-denþi ºi de profesori la examene-le de gradul II ºi gradul I, am în-ceput sã-mi tocesc iarãºi turulpantalonilor pe bãncile Semina-rului pedagogic. Timp de doi aniam predat mai mult sau mai puþinasistat, am trecut pe la toate for-mele de ºcoalã, am fost inspectatde zeci de ori de lectorii de la se-minar la metodicã, la toate trep-tele de la clasa a V-a la a XIII-a,trecând prin tot felul de obiecte:gramaticã, literaturã, compunere,proiect ºi câte altele, atât la ger-manã cât ºi la englezã. Am scris onouã lucrare de examen, am sus-þinut ceea ce se cheamã al doileaexamen de stat ºi abia dupã ace-ea am putut intra în învãþãmântulmediu.

D. M.: Care este specificul sis-temului ºcolar german?

O. N.: Când vorbim de sistemtrebuie sã ne raportãm la toatecomponentele, am sã încep, din-

tre actorii principali, cu profeso-rii. Cine intenþioneazã sã se facãdascãl se înscrie de la început lasecþia cu profil pedagogic. Poþistudia orice, filologie, matemati-cã, istorie, ºtiinþe ca sã termini cuDiplomã – aceasta îþi dã dreptulsã lucrezi ca matematician, redac-tor, biolog orice, dar nu sã pre-dai. Pregãtirea practicã este esen-þialã. Dupã definitivare, cei careau statutul de funcþionar de stat(Beamte) sunt asiguraþi pânã lapensie – nu plãtesc contribuþiila casa de pensii, ca bugetari. Sespune cã au vacanþe lungi, cãdimineaþa ”fac regulile”, iardupã-amiaza au liber. În realitatemunca este foarte durã: douãzeciºi ºapte de ore de clasã, în careresponsabilitatea este totalã –profesorul trebuie sã facã totulca tezele sã fie bune, fiindcã peelevi ºi, mai ales pe pãrinþi (aicieste punctul nevralgic) nu-i poþitrage la rãspundere. Salarizareaeste foarte bunã, dar ºi consu-mul de nervi, care face ca majori-tatea sã iasã la pensie înainte determen, mulþi cu sindromul burn-out.

D.M.: Mai pãstreazã ºcoalagermanã tradiþia selecþiei?

O. N.: Da, iar selecþia se facede timpuriu. Criticii considerãinuman sã trasezi drumul unuiindivid la vârsta de 9-10 ani. Cumse procedeazã? La absolvirea ci-clului elementar de patru ani (înBerlin de ºase ani) elevii primescrecomandarea pentru etapa su-perioarã. Din clasa a V-a ºcoalase împarte astfel: cei mai dotaþimerg la „gimnaziu” (ar trebui sãspunem „liceu” ca sã nu creãmconfuzii), care dureazã opt saunouã ani ºi se încheie cu exame-nul de maturitate („Abitur”), careîþi dã dreptul de a merge la uni-versitate. Al doilea tip de ºcoalãse numeºte Realschule, dureazãºase ani, se încheie deci cu clasaa X-a. O altã parte a elevilor mergla Hauptschule, adicã ºcoala

principalã, unde sunt în majori-tate copiii din familiile de imi-granþi, la care se adaugã cei dinfamiliile numite bildungsfern,adicã neavând prea mult de a facecu instrucþia, cu cultura.

D. M.: Care este gradul depromovabilitate acestor ºcoli?

O. N.: Din pãcate, pe la ºais-prezece ani, cam un sfert pãrã-sesc Hauptschule fãrã niciuncertificat ºi deci fãrã ºanse pe pia-þa muncii. Cele trei tipuri princi-pale de ºcoalã pe care le-am nu-mit nu sunt separate prin bariereinaccesibile, elementele deosebi-te pot realiza pe parcurs saltulspre categoria superioarã, dupãcum cei care nu þin pasul cu cole-gii, dupã douã bisuri, sunt trans-feraþi automat spre nivelul ime-diat inferior. Uneori spre binelelor. Decât sã se chinuiascã cu omaterie mai abstractã la liceu, cumatematici superioare, ºi sã fiefrustraþi pentru cã sunt mereu încoadã, îºi gãsesc mai uºor loculîntr-o altã ºcoalã, orientatã maiales spre activitãþi practice.

Revoluþiile din anii 60 ºi veni-rea la guvernare a social-demo-craþilor au impus ideea egalitãþiide ºanse ºi au deschis larg porþi-le liceelor ºi ale universitãþilor.Una dintre urmãri este cã toþi pro-fesorii se plâng. Dupã pãrerea lor,o mare parte dintre liceeni nu armerita sã fie la liceu, acelaºi re-fren îl auzim ºi la Realschule, bachiar ºi la Hauptschule. Aici pro-fesorii considerã cã unii ar trebuitrimiºi la o Sonderschule – ºcoa-lã specialã. Industria farmaceuti-cã a inventat de la un timp unsindrom deficitar de atenþie – ex-plicabil în epoca telefoanelor, jo-curilor electronice – ºi pãrinþiicumpãrã milioane de pastile.

Societatea germanãfuncþioneazã ca un

sistem cu autoreglareD. M.: Cum se face integra-

rea tinerilor absolvenþi pe pia-þa muncii?

O. N.: Baza economiei germa-ne o reprezintã întreprinderile miciºi mijlocii. Societatea germanãfuncþioneazã ca un sistem cu au-toreglare. În România ne plân-gem cã ministerul nu creeazã maimult ºcoli profesionale. Viziuneaaceasta, ideea cã cineva de susºtie câþi tinichigii ne trebuie, nuexistã în vest. Noi am rãmas pa-ternaliºti, credem în „economiaplanificatã”. În economia de pia-þã, statul face desigur corecþii, darnumai în cazuri excepþionale, pen-tru cã lucrurile merg de la sine,atâta vreme cât fiecare îºi facetreaba.

Succesul industriei germane afost ºi este încã asigurat de pre-gãtirea dualã. Tânãrul încheie uncontract cu o firmã ºi cu o ºcoalãprofesionalã ºi dupã trei ani estemuncitor calificat – Geselle. Dupãun numãr de ani poate urma oºcoalã de maiºtri pentru a-ºi des-chide propria sa afacere. Cândintri într-o brutãrie, mãcelãrie, ate-lier de optica sau mic magazin decizmãrie etc. vei vedea pe perete,frumos înrãmatã, diploma de mais-tru acordatã de Camera de indus-trie ºi comerþ, fãrã de care nu poþideschide nimic.

Accentul cadeîn primul rând pemunca în echipã

D. M.: Pe ce se pune accentulîn ºcoala germanã?

O. N.: Accentul cade în pri-mul rând pe munca în echipã, apoiconteazã ce poþi face cu ce ai în-vãþat, nu cât ai învãþat.

Toþi cei care am întâlnit oamenidin vest ne mirãm de lipsa lor deculturã generalã. Nu se parcurgeo materie ca istoria de la cap lacoadã, nici istoria Patriei. Fiecareprofesor poate sã aleagã subiec-tele pe care le considerã necesa-re ºi adecvate pentru clasa cu care

lucreazã. De multe ori, temelesunt interdisciplinare. La istorienu învaþã toate rãzboaiele, ci stu-diazã fenomenul, aprofundândun anumit aspect. De exemplutema „Rãzboiul ºi femeile” înce-pe cu Elena din Troia, cu soartafemeilor troiene luate sclave – seciteºte din Homer, din tragiciigreci, despre Electra, Ifigenia. Nuse memoreazã toate þãrile (azi nicinu s-ar mai putea) cu capitale,cu tone de oþel, cu bogãþii etc. Sestudiazã un semestru, compara-tiv, Canada ºi Kenya pentru a în-þelege relaþiile dintre factorul ge-ografic – climã, relief etc. ºi so-cietate. Se comparã agriculturaRDG ºi cea americanã. Nu se par-curge istoria literaturii germane– am constatat ciudãþenii: douãcolege, lectori DAAD, deci am-basadoare ale culturii germane,se mândreau cã nu au întâlnit încariera lor ºcolarã ºi de studiu lagermanisticã niciun text din Go-ethe, respectiv din ThomasMann.

ªcoala germanãnu produce atâþia

olimpici, dar Germaniaare mai multe patente

decât multe alt þãri

D. M.: Este atunci ºcoala ro-mâneascã mai bunã decât ceagermanã?

O. N.: Un prieten din Iaºi zi-cea: ºcoala româneascã e maibunã decât cea germanã, darBMW e mai bun decât Dacia.

ªcoala germanã nu produceatâþia olimpici, dar Germania aremai multe patente decât mulþi al-þii. Existã în prezent o crizã de in-gineri, de cadre tehnice, tinerii nuîndrãgesc materiile aride, de faptfenomenul este general. Se ob-servã o delãsare la toate nivelu-rile: unul din cinci ucenici între-rupe ucenicia dupã maximum ojumãtate de an, pentru cã nu sepoate trezi dimineaþa. Am puteaspune cã ºomajul este ereditar,avem deja a treia generaþie deoameni care trãiesc din asistenþasocialã. Vina este, cred, a pãrinþi-lor.

Dintr-o altã perspectivã, amîntâlnit zeci de profesori în Ger-mania, dintre foºtii mei studenþisau colegi ºi mi s-a rupt inimavãzând ce capital preþios a pier-dut þara noastrã prin atragereaminoritãþii germane. Pe de altãparte, nu pot garanta cã în altecondiþii de lucru, în ºcoala noas-trã, cum a evoluat ea în ultimeledecenii dinainte ºi dupã ’89, ar fiputut obþine rezultate. Astãzimamele conºtiente nu mai spuncopiilor: mãnâncã, un indian ar fifericit sã aibã ce mânca. Le spun:învaþã, vezi cã sunt zece indieniºi nu ºtiu câþi chinezi care învaþãca sã îþi ia locul de muncã.

Interviu realizatde Daniela Micu


ec

tu

ri

Joseph H. Campos II, CãtãlinGhiþã, At the nexus of fear, hor-ror and terror, Inter-Disciplina-ry Press, 2013, 164 pagini

Volumul de faþã aduceîmpreunã contribuþiileparticipanþilor la The

6th Global Conference: Fear,Horror and Terror, organizatã laMansfield College, Oxford, atentsistematizatã de cãtre doi specia-liºti ai domeniului academic, Jo-seph H. Campos II, profesor aso-ciat ºi director de program la Ame-rican Public University System,autor al The State and Terrorism:National Security Discourse andthe Mobilization of Power (2007)ºi Cãtãlin Ghiþã, lector universitarla Universitatea din Craiova, careîºi aduce aportul la primul volumce trateazã literatura de groazã dinRomânia, Deimography (2011),având ºi un titlu de doctor în lite-raturã englezã la Universitatea dinTohoku, Japonia.

Frica, groaza, spaima, se ma-nifestã diferit în cazul fiecãrui in-divid în parte, iar ceea ce face caacest lucru sã fie posibil este toc-mai structura psihicã ºi mecansi-mele prin care imaginea este pro-iectatã, acel proces de selecþie pecare mintea umanã îl realizeazã cuscopul polarizãrii diverselor stãriinduse de cãtre stimulii exteriori.Astfel, acestea pot fi exterioriza-te ori nu, de aici derivând ºi îm-pãrþirea în manifestãri vizibile ºicele imposibil de sesizat. Groazaînsã se aflã în strânsã legãturãcu puterea ºi cunoaºterea, careinfluenþeazã în mod determinantgradul de înfrânare al sentimen-

faþa nevãzutã a teroriitului de teroare. Potrivit lui Mi-chel Foucault, cele douã se gã-sesc în relaþie de interdependen-þã, fiindcã puterea este genera-toare de cunoaºtere.

Antologia este împãrþitã înºapte pãrþi, lucrãrile abordândfelurite paliere de analizã a litera-turii de groazã la nivel universal.Prima parte conþine douã prezen-tãri ce se vor a fi un soi de iniþiereîn sfera noþiunii de literaturã degroazã, unde Beth A. Kattelmanrealizeazã un studiu comparatistprivitor la utilizarea tehnicii nu-mite „narrative framing” în con-turarea clarã a sentimentului deteamã, care nu este întotdeaunaevident, precum ºi a schiþãrii fi-nalurilor celor douã tomuri cepoartã acelaºi nume prin introdu-cerea tropilor gotici, în timp ceKatherine Bowers demonstreazãingeniozitatea lui Ivan Turgenevde a face ca elementele goticeprezente în literatura de groazãdin spaþiul rusofon sã fie accep-tate, prin încercarea de inducerea unor sentimente de empatie alepublicului cu persoanjele. Este,totodatã, o investigaþie a influ-enþei acestui tip de literaturã asu-pra realismului rusesc.

În partea a doua, Vijay PrakashSingh apãrã libertarea religioasãºi atitudinea demnã în faþa încer-cãrii autoritãþilor de anulare aidentitãþii umane în cazul contro-versat al Tibetului anexat Chinei,iar Lily Halpert Zamir analizeazãliteratura despre Holocaust din

perspectiva echilibrului fin exis-tent între o mãrturie literarã, rea-lizatã cel mai adesea de cãtre vic-time, ºi o documentare istoricã, acãrei imparþialitate nu reuºeºte sãîºi apropie lectorul.

Cea de-a treia parte conþinestudiul Franziskãi Edler care tra-teazã despre legãtura existentãîntre sentimente ºi retoricã în Me-deea lui Pierre Corneille ºi tot aiciCãtãlin Ghiþã încearcã sã trasezeliniile unui raþionament prin careDomniºoara Christina a lui Mir-cea Eliade depune mãrturie pen-tru fenomenul vampirismului ro-mânesc ºi pentru revolta masca-tã a supuºilor împotriva stãpâni-lor lor.

Sabrina Zerar abordeazã, înpartea a patra, din punct de ve-dere antropologic, însã ºi psiho-logic, prezenþa ºi felul în care suntconstruite personajele ce provoa-cã teamã în cadrul legendelor ºipoveºtilor din popor ale grupu-lui etnic berber din nordul Alge-riei numit Kabyle, pe când Ma-delein Fourie ºi Stella Potgieterîncearcã sã aducã în prim-planexperienþa sentimentului de tea-mã pe teritoriul sud-african dinperspectivã pastoralã, ce are capuncte de reper trei problemefundamentale: frica de a fi respinsºi de a muri, lupta împotriva sen-timentului agasant de vinovãþie,precum ºi resimþirea deznãdejdiiºi a inutilitãþii.

În urmãtoarea parte, Gen’ichi-ro Itakura plaseazã sentimentele

de teamã, groazã ºi spaimã în re-laþie directã cu atrocitãþile rãz-boaielor, însã ºi ale terorismului,fãcând trimitere la evenimentelede pe 11 septembrie 2001 ºi criti-când intervenþia sectorului me-diatic din punct de vedere etic,evenimente pe al cãror schelet îºirealizeazã ºi Katharina Donn ar-gumentaþia în partea a ºasea, arã-tând cum o dramã individualã setransformã într-o dramã naþiona-lã ºi raportându-se, în acestscop, la câteva desene animateîn care se regãºeºte povestea ata-cului asupra WTC. Articolul luiMilan Miljkoviæ se axeazã pe in-vestigarea efectelor pe care le auevenimente precum izbucnireaunei epidemii de rabie pe aero-portul din Heathrow ºi la reacþii-le pe care aceasta le declanºeazãla nivelul unei comunitãþi. UrošTomiæ se lanseazã într-o dezba-tere a ideii de vârcolac, adeseaasociat cu ideea de virilitate, dinperspectivã psihanaliticã.

Magdalena Hodalska îºi con-struieºte discursul în jurul po-veºtii unei mame, care îºi ucidepropriul copil din neatenþie, pen-tru ca apoi sã însceneze o rãpire,în felul acesta împiedicând ade-vãrul sã iasã la ivealã. Din ipos-taza de victimã, trustul mediatico aruncã în boxa acuzaþilor, do-vedindu-se astfel rolul deosebitde important pe care îl are acestdomeniu asupra modelãrii opinii-lor poporului ºi a controlãrii aces-tuia din punct de vedere emoþio-

nal. Horror-ul se regãseºte ºi înviaþa de zi cu zi, nu numai în cãrþi.Ceea ce încearcã Doreen Triebelsã facã este explicarea noþiunii de„quasi-fear” instituitã de Walton,însã ºi sã demonstreze cã empa-tia nu este sinonimã cu resimþi-rea aceloraºi sentimente ca ºipersonajul în cauzã, empatia nuînseamnã pierderea capacitãþii dea face distincþia între propriul sineºi ceilalþi din jurul nostru ori dincãrþi, ci pur ºi simplu o transpu-nere imaginarã temporarã .

În partea a ºaptea o întâlnimpe Agnieszka Styla, care identifi-cã punctele comune ale poveºti-lor de groazã ºi de rãzboi ale luiBierce, scoþând în evidenþã ideeade moarte care intervine la finalulfiecarei poveºti, precedatã de tea-ma de a nu ºti ce urmeazã sã seîntâmple. Cu modestie, cei doicoordonatori motiveazã apariþiaacestui volum ca fiind o oportu-nitate de a le permite unor specia-liºti în domenii diverse, cum ar fiantropologia, filosofia, literatura,etc. de a da glas opiniilor lor „într-o manierã armonioasã” (p. xi).

nnnnn Roxana Ilie

Doctorul în filosofieAdrian Michiduþãeste printre puþinii

specialiºti care ar putea scrie oistorie gânditã ºi trãitã a filoso-fiei româneºti. Interesat sã com-pleteze tabloul filosofiei oltene,acesta a descoperit cã printre pri-mele dicþionare de filosofie apã-rute în limba românã figureazãDicþionarul filosofiei publicat laEditura Scrisul Românesc, în1946, de ªtefan (Fanu) Duþules-cu, profesor la Liceul „Fraþii Bu-zeºti” din Craiova (fost directoradjunct al ºcolii). De asemenea,a gãsit în Fanu Duþulescu un gân-ditor important al perioadei 1930-1970 din zona Olteniei.

Monografia sa, Fanu Duþules-cu, psiholog ºi filosof, Craiova,Editura Aius, 2013 aduce în con-vergenþã doua preocupãri: unaºtiinþificã ºi alta moralã. Este vor-ba, mai întâi, de demersul ºtiinþi-fic profesionist al autorului, de aradiografia contribuþia lui Duþu-lescu la dezvoltarea ideilor filo-sofice ºi la promovarea acestora.Este vorba, apoi, de o admirabilãpreocupare a actualului directoral Colegiului Naþional „Fraþii Bu-zeºti”, domnul prof. ZamfiricãPetrescu, de a pãstra vie ºi acti-vã tradiþia acelor valori care facdin „Fraþii Buzeºti” unul dintrecele mai importante colegii dinþarã. Dacã pentru Adrian Michi-duþã, Duþulescu este, înainte detoate, obiect al investigaþiei ºtiin-þifice, pentru directorul Petrescu,acesta constituie un model deprofesor ce meritã ºi se impune afi mai bine cunoscut.

Fanu Duþulescu: o valoare filosoficã de laColegiul Naþional „Fraþii Buzeºti” din Craiova

Astfel, încurajat ºi sprijinit dedomnul director Petrescu, de prie-teni ºi elevi ai domnului Duþules-cu (precum Pavel Motea ºi HoriaDavidescu), Adrian Michiduþã aconturat personalitatea remarca-bilã a magistrului.

Cartea se compune dintr-un„cuvânt înainte”, ºase capitole ºitrei anexe (bibliografie, referinþecritice ºi indice de nume). Se pre-zintã mai întâi viaþa (I), iar apoisunt abordate secvenþial contri-buþiile majore ale profesoruluiDuþulescu în domeniul psiholo-giei (II), filosofiei (III), logicii (IV),ºi pedagogiei (V). Capitolul alºaselea se numeºte „Album” ºise constituie din fotografii ºi do-cumente.

ªtefan (Fanu) Duþulescu(1896-1973) s-a nãscut ºi a stu-diat în Bucureºti, luându-ºi licen-þa în filosofie în 1921 ºi licenþa îndrept în 1922. A fost repartizat în

învãþãmânt la Craiova. Aici s-acãsãtorit cu profesoara MatildaBrãdiºteanu, care a fost la unmoment dat directoarea Liceuluide Fete „Elena Cuza”. Cu aceas-ta a avut un fiu, Alexandru, nãs-cut în 1925 ºi ajuns medic.

De-a lungul carierei didactice,a predat 8 discipline: filosofie,psihologie, logicã, drept, istorie,limba românã, pedagogie ºi in-strucþie civicã.

Cele mai importante contribu-þii ºtiinþifice ale sale sunt în filo-sofie, psihologie, logicã ºi peda-gogie. În istoria filosofiei româ-neºti este ºi va fi întotdeauna re-þinut ca autorul celui de-al doileadicþionar de termeni filosofici(Dicþionarul filosofiei. Înþelesu-rile a 1300 de termeni, Craiova,Scrisul Românesc, 1946). În isto-ria psihologiei rãmâne prin înfiin-þarea în cadrul liceului a unuiadintre primele laboratoare de psi-hologie experimentalã din Româ-nia (1937-1943). Insistãm sã cre-dem cã ªtefan Fanu Duþulescuva trebui consemnat la loc de cin-ste într-o eventualã viitoare isto-rie a teatrului din Oltenia. Suntfoarte puþini dramaturgi ai Olte-niei cãrora sã li se fi jucat douãpiese pe scena Teatrului Naþio-nal din Craiova. În 1945, sub pse-udonimul ªtefan Fane, profeso-rul a scris ºi în acelaºi an i s-aujucat douã piese de teatru: Fe-meia de lume nouã: Emancipa-tã ºi Slãbiciune ºi Pãcat.

Ca dascãl, a contribuit deci-siv la fundamentarea profiluluimoral ºi ºtiinþific al elevilor sãi.Mai mult, aºa cum aratã mai mulþi

dintre cei care au scris despre el,a definit cariera unor academi-cieni, profesori universitari, doc-tori în ºtiinþe (vezi acad. RaduVoinea, prof. univ. dr. Ion Pãtraº-cu, prof. dr. Marian Barbu, prof.dr. Alexandru Firescu º.a).

Dincolo de aceste influenþepersonale, directe ºi secvenþialeexcelente, ªtefan (Fanu) Duþules-cu inscripþioneazã istoria liceu-lui „Fraþii Buzeºti” cu un elementmajor de mentalitate durabilã.Aceasta este contribuþia sa ceamai importantã: a introdus înmentalitatea liceului, alãturi dealþii, un ideal etic care a devenitîncet-încet, dispoziþie mentalita-rã, constituent al concepþiei deviaþã. El (împreunã cu A. N. Pa-pagheorghe) a inserat în ansam-blul idealului etic al elevilor ºiprofesorilor de la „Fraþii Buzeºti”patru elemente principiale, patruvalori. Le reproducem citând din„Revista elevilor Liceului FraþiiBuzeºti” (an I, nr. 3-4/1940, p. 1)ºi credem cã ele ar putea fi puseundeva pe un culoar al ºcolii.

„1) Principiul demnitãþii perso-nale ºi naþionale;

2) Principiul responsabilitãþiicare duce la afirmarea personali-tãþii;

3) Principiul solidaritãþii, dinasociaþia faptelor individuale, le-gale ºi disciplinate având ca nor-mã: îndeplinirea Datoriei prin de-sãvârºitul acord între ideile, sen-timentele ºi faptele tuturora,acord la care se ajunge prin Su-punere, Sacrificiu ºi Eroism;

4) Principiul dreptãþii legale ºimorale, în raporturile sociale.”

Destinul a vrut ca eu sã nu fifãcut liceul la „Fraþii Buzeºti”. Deasemenea, a fãcut sã nu urc trep-tele de la intrare înfrigurat de nã-zuinþe ce, la un moment dat, senãruiau la examinarea listelor cuadmiºi. Nu ºtiu sã fi pãþit pe cu-loarele largi cu înmãrmurirea cãacolo ar fi putut fi fixate statui deacademicieni. Nu am amintireaunei febrilitãþi la înþelegerea fap-tului cã sãlile de clasã sunt co-nectate direct la istoria ºtiinþeiromâneºti. Am foºti profesori,precum Nicolae Pârvulescu, careºi-au trãit liceul aici. Am prietenicare s-au ºcolit în acest loc princare trece istoria cunoaºterii. Amcunoºtinþe ºi „ne-cunoºtinþe”care ºi-au modelat destinul, reu-ºitele ºi gloria la „Buzeºti”. To-tuºi, am fost ºi eu în „Arcadia”Craiovei. Mi-am fãcut practicapedagogicã, avându-l ca îndru-mãtor pe excepþionalul MarianBarbu. Am fost doar vizitator.

ªtefan (Fanu) Duþulescu acontribuit la ceea ce, cred eu, cã-i diferenþiazã, în plan spiritual, peabsolvenþii care lasã colegiului oparte din viaþa lor pentru a primiîn schimb o gândire profundã ºio eticã temeinicã. Colegiul Naþi-onal „Fraþii Buzeºti” îºi impreg-neazã elevii ºi profesorii cu va-lori. Impregnarea cu valori esteceea ce se întâmplã în aceastãºcoalã. ªtefan (Fanu) Duþulescua contribuit la a face iradiantepedagogic valori precum demni-tatea, responsabilitatea, solidari-tatea ºi dreptatea. De aceea nutrebuie uitat Fanu Duþulescu.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu


carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

ec

tu

ri

Vladimir Tismãneanu, CristianPãtrãºconiu, Cartea preºedinþi-lor, Editura Humanitas, Bucu-reºti, 2013.

Doar vãzând titlul Car-tea preºedinþilor mi-avenit în minte vechea

poantã cu preºedintele de CAPcare, aflând de asasinarea luiKennedy, ºi-a zis: „Asta-i soartanoastrã a preºedinþilor!”. M-amîntrebat dacã se poate într-ade-vãr identifica o „soartã” a con-ducãtorilor României ºi mi-a fu-git gândul la o necitabilã epigra-mã a lui Pãstorel: „Mãi Gheorghi-þã, cum fãcuºi…”. Dincolo deglumã, cred cã „soarta” ºefilor –de peste tot, dar parcã mai alesde aici – este sã fie puºi în discu-þie, mai mult sau mai puþin (pre-tins) serios. Zicem noi cã toatãlumea se pricepe la politicã, darar fi mai corect sã zicem cã se pri-cepe la politicieni. E adevãrat, încondiþiile unei politici slab înte-meiate ideatic ºi instituþional, caa noastrã, e cam acelaºi lucru.Dacã le luãm românilor persona-jele din politicã, o sã abandone-ze complet subiectul.

Pe mine unul mã agaseazã ge-nul de discurs care tinde sã eva-lueze prestaþia unui anumit pre-ºedinte prin raportare la un pre-supus model de Preºedinte. Au-zim de mai bine de douãzeci deani – dar mai abitir în ultimii nouã– cã „un preºedinte” trebuie saunu trebuie sã facã anumite lucruri,de la râs, scãrpinat, glumit, pânãla declaraþii ºi acþiuni politice.Având în vedere cã România de-mocraticã a avut, pânã acum, treipreºedinþi – ºi despre toþi trei s-aspus adesea cã nu corespund –

discuþii despre preºedinþii României

ºi cã despre preºedinþii altor þãriopinia publicã româneascã n-arehabar, mã întreb care e modelul lacare se gândeºte lumea ºi pe careeu nu reuºesc sã mi-l definesc,nici mãcar vag. Chiar CristianPãtrãºconiu încheie Cuvântulînainte al cãrþii-dialog cu Vladi-mir Tismãneanu spunând cã aº-teaptã „un alt tip de preºedinte”(p. 7). Am sperat ºi eu sã aflu,dincolo de metafore ºi de ºabloa-ne – vezi „preºedintele-jucãtor”–, care sunt tipurile de preºedinþi.N-a fost sã fie.

Discuþia iniþiatã de CristianPãtrãºconiu pleacã de prezumþiacã, date fiind experienþa politolo-gicã a lui Vladimir Tismãneanu ºifaptul cã a ajuns, mai mult saumai puþin timp, într-o formã sau,în proximitatea – nu neapãrat fi-zicã – a tuturor ºefilor de stat ro-mâni, are de spus lucruri intere-sante despre aceºtia. Totul e, într-adevãr, interesant, dar mai nimicnu e nou. Perfect explicabil dacãne gândim, pe de o parte, la pro-

lificitatea autorului Tismãneanu,iar, pe de alta, la atitudinea sa clarãîn privinþa politicii româneºti ac-tuale.

Partea de anecdoticã – desprecare îndrãznesc sã spun cã ar fidat ceva mai multã greutate cãrþii– nu e prea bogatã. Cu toate cãintervievatorul insistã cu între-bãri pe subiecte mici, rãspunsu-rile sunt scurte ºi fãrã sevã. Nu enevoie decât de un strop de rea-voinþã pentru a-l suspecta pe Vla-dimir Tismãneanu cã nu vrea sãspunã. Dar dumnealui recunoaº-te cã nu a fost un intim al niciunui preºedinte ºi, prin urmare,nu are cum sã ºtie prea multe. E,cred eu, de apreciat cã nu pretin-de cã ºtie. Cine are curiozitãþi le-gate de numãrul cuburilor degheaþã din scotch-ul prezidenþi-al trebuie sã mai aºtepte.

Cam tot ce spune Vladimir Tis-mãneanu despre Dej ºi Ceauºes-cu e ºtiut din lucrãrile sale ante-rioare – la care, de altfel, ºi facetrimitere permanent –, iar ce spu-ne despre Ion Iliescu ºi Emil Con-stantinescu mi se pare cã era, înbunã mãsurã, intuibil. Ceea ceimpresioneazã este tãria formu-lãrilor. Toþi cei puºi în discuþiesunt portretizaþi în tuºe groase.„Ceauºescu a fost orice, numaicretin nu”, un comunist rudimen-tar, dar comunist, un „marxist pri-mitiv”, un „vizionar”, un „truebeliever”, înzestrat nativ cu inte-ligenþã ºi capacitate de manipu-lare (p. 66). Ion Iliescu e omul „fãrãregrete” ºi „fãrã scrupule” (p. 86),„era ºi este mental un bolºevic”,„un spirit cazon, intolerant, exclu-sivist” (p. 106). E adevãrat, s-adovedit mult mai flexibil decât toþitovarãºii din rândul doi al PCR ºi

aºa a reuºit sã se adapteze, celpuþin aparent, la democraþie. Defapt, dupã Vladimir Tismãneanu,scopul primului preºedinte post-comunist a fost sã pãstreze câtmai mult din comunism sub am-balajul democratic. Emil Constan-tinescu, „ostaticul poncifelor”,„centrul universului” (p. 128), dardemocrat prooccidental sincer, aavut, fãrã îndoialã, merite în poli-tica externã, fiind, în schimb, „unpreºedinte al tergiversãrii” (p.141), în plan intern.

Traian Bãsescu iese nu doarcel mai bine, ci chiar bine. Delocsurprinzãtor, s-ar putea spune,dar, totuºi, meritã sã ne oprimpuþin asupra modului în care Vla-dimir Tismãneanu încearcã sã îiconstruiascã o imagine pozitivãactualului preºedinte. Pãi, dinco-lo de faptul cã-l considerã prag-matic, franc ºi, „contraintuitiv”,moderat (p. 24), reputatul polito-log gãseºte cã Traian Bãsescueste singurul dintre cei trei care aavut un proiect clar pentru Ro-mânia ºi a ºi fost dispus sã tragãpânã la capãt pentru propriul pro-iect. În ce a constat el? În deco-munizare ºi cam atât! Pentru Vla-dimir Tismãneanu, condamnareacomunismului pare sã fie totul!„Traian Bãsescu devine preºe-dintele decomunizãrii României.El ºi-a asumat în mod cert ceeace, în mod clar, Iliescu nu a vrut,iar Constantinescu nu a putut”(pp. 182-183). Bine, bine, dar, în-tre noi fie vorba, dupã 2004 de-comunizarea era mult mai uºor dedorit ºi de fãcut decât mai înain-te, iar consecinþele sale erau multmai puþin importante. Când isto-ricul, fie el ºi contemporanist,spune cã „Bãsescu a fost cel care

a luat cu asalt Bastilia postcomu-nismului românesc” (p. 198), elar trebui, dincolo de patetismulmetaforei, sã þinã seamã cã Bas-tilia a cãzut la începutul Revolu-þiei ºi nu dupã mai bine de undeceniu. Dacã s-ar fi petrecut învremea lui Napoleon, evenimen-tul ar fi avut o semnificaþie redu-sã sau poate chiar cu totul altãsemnificaþie.

ªtiu ºi eu cã „discursurile de-monizante ale Antenelor” (p. 219)nu sunt doar neconvingãtoare,ci ºi periculoase, ºi sunt de acordcã actualul preºedinte nu-i vino-vat de „tot ce-i rãu ºi urât” (p.166), dar Vladimir Tismãneanupare sã-l idealizeze. Spune cã nu-l idealizeazã, dar întreg discursuldomniei sale îl contrazice. Cris-tian Pãtrãºconiu insistã sã afle ºiceva de rãu despre Traian Bãses-cu. Degeaba! La un moment dat,obþine un vag reproº, anume cã„nu ºi-a dus pânã la capãt agen-da decomunizãrii, a deplasat-o dinprim plan” (p. 188). Dupã doarcâteva rânduri însã, intervieva-tul dã înapoi: „el a transferat temadecomunizãrii mai departe. Pen-tru el, tema aceasta a trecut întema statului de drept” (p. 189).

Nu reuºim la capãtul acestuidialog sã ne dãm seama cum artrebui sã arate preºedintele ideal.Aflãm cã el trebuie sã aibã o voin-þã ºi o tenacitate de oþel, dar asteasunt trãsãturi apreciabile la toþimuritorii. E de reþinut opinia cãmare parte din comportamentul li-derilor politici e determinat de pre-ocuparea „legatã de cum vor fivãzuþi de posteritate, cum vor rã-mâne în istorie” (p. 132). Eu unulcred cã e aºa. Dar mai cred ºi cãistoria joacã întotdeauna feste.

Mirel Anghel, Viaþa lui TudorArghezi, Bucureºti, Editura ProU-niversitaria, 2012

O carte plinã de surpri-ze, aduse în urma cer-cetãrii unor documen-

te de stare civilã ºi a consultãriiunor contemporani ai scriitoru-lui, oferã Mirel Anghel, modifi-când destul de mult percepþiaasupra celui care ºi-a ascuns ºichiar mistificat originile, prin con-tinuarea acþiunii tatãlui sãu, NaeTheodorescu, cofetar, care de-clarã o falsã mamã (Maria) nou-lui nãscut.

Aflãm astfel cã originile olte-neºti, de care a fãcut mare cazArghezi, sunt destul de îndepãr-tate, iar bunicii au locuit nu înGorj, ci mai mult în Craiova, cãmama naturalã, Rozalia, catolicã,de origine maghiarã, din pãrþileBraºovului, a fost þinutã dreptdoicã la copii, cã pseudonimulscriitorului este de fapt numelede fatã al mamei, slujnicã în Capi-talã ºi concubinã a bãcanuluiManole Pîrvulescu.

Fãrã menajamente, autorulmonografiei sugereazã lipsa deafecþiune a scriitorului faþã de ceidin jur, ºi reciproca, Arghezi iu-bindu-ºi numai copiii, grãdina,prisaca, pe Zdreanþã ºi pe cea dea doua soþie, bucovineanca fãrãcarte, Paraschiva nãscutã Maco-

vei Burdea, cu zece ani mai tânã-rã, la ale cãrei talente de gospo-dinã se referã la superlativ: toatãliteratura nu valoreazã cât o cior-bã fãcutã de aceasta!

La origine tezã de doctorat,cartea poartã girul ºtiinþific al pro-fesorilor universitari Elena Fili-paº, care subliniazã tendinþa au-torului studiat de a masca bio-grafia prin creaþia literarã, cerce-tarea insistentã a „petelor albe”,arghirofilia ºi oportunismul luiArghezi, ºi Eugen Negrici, careobservã complexul copilãriei ne-fericite ºi varietatea mijloacelor deinvestigare utilizate în lucrare.

Capitolele cãrþii includ datedespre anii de închisoare, timpulpetrecut în Elveþia, anii de cãlu-gãrie, atitudinea lui Arghezi în aniipresiunilor comunismului ºi de-spre finalul „personajului proprieivieþi”.

Debutul real este unul publi-cistic, cu puþin timp înainte de celpoetic, din acelaºi periodic, „Ligaortodoxã” (25 iulie 1896), semnatIon N.Theodorescu. ªi-a ascunso copilãrie nefericitã, actele ºiexistenþa a doi fraþi vitregi, cu-noºtea maghiara ºi a lucrat, maiîntâi, la fabrica de zahãr de laChitila. În afara primei soþii, a maiexistat o intelectualã în viaþa sa,Aretia Panaitescu. Pseudonime-le utilizate sunt peste treizeci.

În perioada 1945-1948, Ar-

ghezi a fost violent atacat ºi de-nigrat în presã, de cãtre MironRadu Paraschivescu ºi SorinToma, cu celebrul articol prolet-cultist „Poezia putrefacþiei sauputrefacþia poeziei”, ba chiar seafirmã cã primul sãu fiu, cu Con-stanþa Zissu, Eliazar (n.1905, laParis, devenit, la maturitate, ci-neastul Eli Lotar) ar fi singurulfiu adevãrat, nu ºi Baruþu.

La vârsta de trei ani, Arghezieste pãrãsit de tatã, este un ºco-lar mediocru la o ºcoalã din PiaþaAmzei, renunþã la clasa a VIII-alicealã ºi se dedicã vieþii mona-hale, în mare mãsurã datoritã stã-rii materiale precare. Acolo areocazia sã studieze arhiva secretãa Mitropoliei, de unde se inspirãpentru articolele anticlericale.

Cu Macedonski, care îi inter-venea în texte, rupe legãturile.Încearcã sã câºtige, prin sub-scripþie publicã, suma necesarãeditãrii unei cãrþi, în 1925, dar fãrãreuºitã. Scoate o minusculã re-vistã, „Bilete de papagal”, apã-rutã în ºase serii.

La procesul înscenat mareºa-lului Ion Antonescu, refuzã sã-iacuze pe acesta ºi pe fostul co-mandant al lagãrului din TârguJiu, care îl favorizase, citindu-iarticolele din presã. În acest fel,pierde, pentru moment, posibileavantaje ale noii stãpâniri, îndu-plecându-se, în cele din urmã,

dupã presiuni ºi ameninþãri asu-pra familiei sale, sã colaboreze,traduce pentru Editura „Cartearusã”, obþine premii naþionale ºimulte alte onoruri, tratament înElveþia, o pensie specialã, inclu-derea în manualele ºcolare, pu-blicarea în tiraje consistente ascrierilor.

Arghezi a acordat interviuri,într-unul mistificând origineapseudonimului, ca fiind o asemã-nãtoare denumire anticã a unuirâu, iar fiul sãu, Baruþu, care aavut neînþelegeri cu sora sa, Mit-zura, a locuit în strãinãtate, apoia venit nu la Bucureºti, ci la Arad.El a notat multe pagini de memo-rialisticã, unde multe aspecte ale

descoperiri în biografia arghezianãvieþii marelui scriitor apar într-oluminã adevãratã.

Sunt menþionaþi prietenii luiArghezi, ca Gala Galaction, mitro-politul Iosif Gheorghian, mareleindustriaº Nicolae Malaxa, ca ºiadversarii, mult mai numeroºi:Nicolae Iorga, Ion Barbu, EugenLovinescu, Pamfil ªeicaru, M. R.Paraschivescu, S.Toma.

Inclusiv în perioada de „în-gheþ” a activitãþii literare (1948-1956), a dovedit un pronunþatspirit negustoresc, asigurându-ºi existenþa, a sa ºi a familiei, dinexpediente, o mare durere fiinddistrugerea, de cãtre comuniºti,a tipografiei pe care o adunasedin piese disparate, fãrã sã o fo-loseascã. Tipãrirea aici, de cãtretânãrul ºi naivul Baruþu, a unorafiºe comandate de persoane cuun trecut indezirabil pentru re-gim, îi aduce acestuia arestarea,iar Arghezi, pentru a-l elibera,este obligat sã îi contacteze peliderii vremii, între care pe Gheor-ghe Gheorghiu-Dej, cu care men-þine în continuare o vie cores-pondenþã.

Aceastã carte demitizeazã saudezminte multe prejudecãþi, fiindo contribuþie serioasã ºi docu-mentatã la cercetarea biografieiunui scriitor român despre carecititorii credeau cã ºtiu totul.

nnnnn Corneliu Vasile


ele

tris

tic

ăPe Bruno l-am cunoscutîn Franþa la un congresde esteticã. Era un pro-

fesor ºcolit la L’Ecole NormaleSupérieure. Inteligent, pregãtit lasuperlativ, stilat. Sincer îl invi-diam. În afara vechiului meu prie-ten, pe el îl vedeam cel mai dis-tins universitar de acolo. M-arugat sã-i aduc un material de-spre mitologia ursului carpatin ºiritualurile de regenerare ale vie-þii. Aºa am devenit prieteni. Eraîncântat cã eu eram un Pirande-lo. El era francez, dar avea o rã-dãcinã italianã. Era îndrãgostit deDante ºi atras de Italia unde fu-sese chiar profesor o vreme. Nui-am spus cã de fapt numele meue un fel de pseudonim literar.

- Nu e cel adevãrat? întreb eusurprins.

- Toate sunt adevãrate, rãs-punde el râzând.

- Am sã-þi fac o mãrturisire,dragul meu, sunt de aproape olunã de zile într-o mare dilemã, îmispune într-o zi Bruno. M-am în-drãgostit... la Paris. Se numeºteCarole. Chiar seamãnã cu CaroleBouquet. Mi-a fost studentã cuvreo zece ani în urmã ºi m-am re-întâlnit cu ea în tren. Je voudraisl’epouser... Când am auzit cu-vântul acela, aproape cã mã zgâ-ria pe creier. Devenisem alergicla... cãsãtorie. Pãrea atât de hotã-rât însã, încât m-am mãrginit sãfac doar niºte aprecieri cu carac-ter general. ªtia cã intrase în acelmezzo al vieþii sale ºi dorea cuorice preþ un conversio. Altfelsimþea cã se sufocã. Ce era defãcut? Aproape ca întotdeauna,femeia era soluþia. Nimeni nu ºtiecu adevãrat de ce, poate niciFreud, Jung sau Lacan...

- Sã-þi spun un lucru, noi esti-cii suntem mai conservatori, poa-te ca italienii sudici, nu ne preapãrãsim femeile, decât dacã lepune Michiduþã sã calce strâmb.Apoi ele se cam fac cã nu ºtiu deaventurile noastre de dupãpatruzeci de ani. În felul ãsta ai ºiuna ºi cealaltã. Cu feminismulvostru nu aveþi decât fragmentedin toate. Nu poþi sã mergi laCarole pânã îþi trece nebunia? îlîntreb. Pentru cã nebunie e. Nute poate împiedica nimeni, pentrucã nimeni nu e în stare de aºaceva. Mi s-a pãrut cã se uitã lamine cu compãtimire, ca ºi cumn-aº fi putut înþelege mitul iubiriilui eterne. Nu sunt un moralist,nici pe de parte, adaug eu. Darpriveºte în tine mai adânc ºispune-þi ce vezi? Apoiimagineazã-þi anii care vor urma.La ce te aºtepþi de la ei? N-arezistat. S-a dus la soþie ºi i-amãrturisit totul. Bineînþeles cã ean-a fost încântatã de veste, dar i-a dat trei luni sã se gândeascã. Înspatele întregii rãtãciri nu eradecât o fantezie întreþinutã deacest obscur obiect numit dorin-þã, care acum se numea întâmplã-tor, Carole. Ce-i rãscolise aceas-tã trãire? Uzura conjugalã? Chi-mismul hormonal al vârstei? Dece nu mai ºtia încotro s-o apuce?Era suficientã o injecþie în glan-da suprarenalã spre a-i potolitristeþea metafizicã ºi nevoia deafecþiune?

În sfârºit, se despart ei cu surleºi trâmbiþe ºi dragul meu Brunose mutã cu Carole într-un studio

nnnnn IONEL BUªE

povestiri din azilul domnului Emmanuel PirandeloLigia (II)modest. Era fericit... Tânãrul

obiect al dorinþei lui îi valorizaacum calitãþile masculine... Lavreo câteva luni dupã întâmpla-re, eram la un colocviu la Bruxel-les. La final, profesorul Dimitrosne invitã la el la cinã. Mâncaregreceascã ºi lume bunã, cum s-arspune. În drum spre hotel, neamuzam euforici de întâmplãrilede peste zi. La masa de prânz odoctorandã îi pusese o întrebareprofesorului Maffi, dupã ce aces-ta þinuse o conferinþã despre lu-mea deliciilor lui Dyonisos: „En-fin, quel est le message de votrephilosophie, Monsieur le Profes-seur?” În cunoscutu-i stil fante-zist-postmodern, degustând în-delung un Chardonnay, el îi rãs-punde: „Manger, boire e baiser,ma chérie!” Jean gãsi prilejulunui comentariu acid... Alex seamuzã copios. Nu ºtiu ce-mi vineºi aduc în discuþie gluma lui Di-mitros: „E vremea sã mã retrag,nu din masonerie, desigur, de lacatedrã. O masterandã drãguþãîmi spunea, cu câteva sãptãmâniîn urmã, cã ºi mama ºi bunica eimi-au fost studente. M-am gân-dit atunci cã nu vreau sã mã maiîntâlnesc ºi cu strãnepoata, deºin-ar fi fost rãu...” Bruno gãsi decuviinþã sã-i telefoneze, la aceaorã târzie, lui Carole. „Un telefonde control, Bruno”, glumesc eu.Râde zgomotos. În aproapeacelaºi timp, însã, ºi Alex ºi Jeanfac acelaºi lucru. ªi ei aveau femeitinere... Ceva e putred în paradis,îmi zic... Numai la paradisul meunu mã gândisem...

-Vã referiþi la Ligia, domnuleprofesor? întreb eu curios sã vãdce s-a întâmplat dupã ce îi des-coperise soþul.

- Aici profesorul se opri ºi tâ-nãra asistentã ne fãcu semn cãera târziu. De fapt, se luminasede ziuã. Îmi luai rãmas bun de laLigia, care mai rãmase câteva mi-nute, ºi mã grãbi sã mai prind ºieu un pui de somn.

„Ce vrusese sã spunã domnulPirandelo cu paradisul putred?”mã întrebam eu urcând scãrile.Eram prea obosit sã-mi dau unrãspuns. Reuºesc, în sfârºit, sãfur douã ore de somn. Ziua înce-pe veselã ºi e un semn bun. Veci-nul meu îºi þine, ca de obicei, con-ferinþa de dimineaþã de la balcon.Unii îl ascultã preþ de câteva se-cunde ºi dau din cap : „E þicnit!”Alþii exclamã zîmbind: „Un omfericit!” ªi fiecare îºi vede dedrum. Astãzi, despre femeile luiBãsescu ºi despre ceapa verdedin piaþã. Peroraþia sa e un fel decomentariu la ºtirile preluate dela televizor. A fost inginer de me-serie ºi pe la 30 de ani i s-a însce-nat un furt în urma cãruia a fostnevoit sã plãteascã o... Dacie, cuºase luni de închisoare ºi desfa-cerea contractului de muncã. Aregrijã de doi pãrinþi care depãºescoptzeci de ani, face piaþa ºi ajutãla bucãtãrie. E cel mai drag ne-bun pe care l-am vãzut. E îmbrã-cat curat ºi foarte politicos. In-spirã încredere. Nu înºalã nicio-datã ºi nu minte. M-am obiºnuitcu discursurile lui, pe care am în-ceput sã le consider uneori ade-vãrate premoniþii. Nu ºtiu exactce boalã are, dar am observat,dupã vreo câþiva ani, de când amînceput sã iau în serios ieºirile,

cã existã, de multe ori, o potrivireinexplicabilã între ceea ce spunesi ceea ce se va întâmpla. Sub-iectul lui preferat este Rozalia.De douã-trei ori pe sãptãmânã îiface declaraþii de dragoste ºi adu-ce elogii trupului ei diafan. Pãrul,sânii, coapsele fac parte dintr-unritual strict, numai de el ºtiut, pecare le alintã cu o delicateþe neo-biºnuitã în sibilinicele sale ames-tecate cu citate din toatã mitolo-gia ºi literatura universalã: Istarºi Tammuz, Adonis ºi Afrodita,Zal ºi Rudabeh, Sakuntala ºiDashyanta, Tristan ºi Isolda,Romeo ºi Julieta etc. Rozalia esoþia lui moartã de tânãrã într-unaccident de maºina. Orian e unfel de Orfeu care tot încearcã s-oaducã înapoi ºi nu oboseºte nici-odatã. Ce fantezie trebuie sã fitrãit acest om, care de mai binede douãzeci de ani o cautã în mi-turile lumii! Îmi place de el, pen-tru cã e sincer ca un copil ºi poa-te pentru cã nimeni nu-l iubeºte.Cum bãtrânii ºi nebunii sunt ob-iect de batjocurã pentru toþi ne-ciopliþii, nici cei care-l compãti-mesc ºi nici cei care-l iau în râsnu-l iubesc. De altfel, printre mul-tele curiozitãþi pe care le-au re-marcat prietenii mei strãini, ajun-gând prin Þara lui Papurã Vodã, afost ºi una care nu mi-ar fi trecutniciodatã prin minte. „Pourquoinous aboient les chiens?”, mãîntreabã într-o zi Michel, priete-nul meu parizian. „Pãi nu e treabalor sã latre?”, rãspund eu râzând.„Îºi marcheazã sau îºi apãrã teri-toriul”. Am vãzut însã, cã într-adevãr câinii din curþile noastresunt mai agresivi. Fie pentru fap-tul cã sunt þinuþi închiºi sau le-gaþi. În orice caz, e vorba de oagresivitate constantã la caresunt supuºi, de aceea poate sea-mãnã mai întotdeauna cu stãpâ-nii lor. Apoi mi-a venit în minte oinscripþie, în limba românã, pe

care o vãzusem cu ani în urmã pepoarta unei case de pe o stradãdin Regensburg: „Nu intra, câinerãu”. M-am bucurat cã acolo lo-cuiesc români. Pe urmã mi-am datseama. Erau nemþi ºi încercau ºiei sã-i sperie pe hoþi... În curte,un câine blând nici mãcar nu s-auitat la mine. Poate o avea vreunsimþ special al hoþului! În oricecaz, proprietarul lui avea umor.Cum sã-i spun lui Michel toateastea? În primul rând, cã el e deun optimism „à la Voltaire” dinCandid ºi n-ar fi acceptat o astfelde interpretare cu privire la co-naþionalii mei rãtãciþi. Pe cei dinEuropa îi considerã niºte victimeale mass-mediei. Odatã culegeamîmpreunã flori de câmp undevaaproape de munte. I-a plãcut înmod deosebit o floare ºi ºi-a pus-o la ureche. Era ceea ce popularse numeºte, „pizda þigãncii”. Amîncercat sã-l ademenesc cu alte...floricele. Nu a fost chip. A intratîn sala de conferinþe cu ea la ure-che, ba chiar în restaurante, amers pe stradã. Remarcase fap-tul cã era rezistentã, cã nu seofileºte repede. Oamenii erauamabili ºi zâmbitori cu el, ºi-i fãceaplãcere. Credeau poate cã e oglumã. Când i-am spus pânã laurmã despre ce e vorba, a luat-oºi a întors-o pe toate pãrþile: „Ildoit être très belle bizda zagan-cii!... C’est pour ça que je lesdonne d’argents à Paris sur leBoulevard St. Michel!” Apoi arâs cu poftã.

- Aþi uitat de Ligia, domnuleprofesor, îl provoc eu noapteaurmãtoare, nerãbdãtor sã ascultce s-a mai întâmplat ºi profitândºi de faptul cã Ligia nu sosiseîncã. Mã priveºte lung, de parcãnu-ºi mai amintea despre ce evorba ºi apoi începe râzând:

- Da, Ligia, Ligia, repetã el. N-a venit... N-o sã-þi vinã sã creziprietene, pe Ligia n-am mai reîn-tâlnit-o decât dupã aproape unan. I-am dat telefon chiar a douazi. M-a rugat sã n-o mai caut. Numai înþelegeam nimic. Asta sã fie

tot? Uneori e imposibil sã înþe-legi astfel de lucruri. Eu ce facacum? Ajunsesem sã nu mai dormnopþile. Trebuia sã fie undeva oexplicaþie. Îmi era teamã sã nupãþeascã ceva, bãnuiam cã eraîncã sub menghina strânsã a di-rijorului ei beþiv. Sau nu fusesetotul decât o nebunie ºi acum ease reculegea încet. Sufeream ºigândul mã purta iar la nefericitulmeu Bruno. La vreo câteva lunidupã se mutase cu Carol, veneaacasã de la o întâlnire ceva maidevreme ºi nu ºi-a sunat iubita.De obicei acest lucru îl vezi rar lafrancezi. Surprizã, când a deschisuºa de la studio, Carole îmbrãþi-ºa pe canapea o fetiºcanã de vreodouãzeci de ani, amândouã eraugoale puºcã! Probabil cã nu în-cepuserã încã dansul de împere-chere. ªocul l-a dat pur ºi simplupeste cap. S-a trezit bând o ceaº-cã de cafea lângã cele douã ca-dâne, cu tot felul de explicaþiigauchistes, intelectualizate. Ca-role urma, într-adevãr, un cursdespre corp în arta dramaticã ºiprobabil cã asta voia sã-i spunãlui Bruno. În final a recunoscutînsã cã Simone, care era cu zeceani mai tânãrã, era amanta ei. I-aupropus un ménage à trois, carenu-l încânta de fel, deºi puºtoaicanu era de lepãdat. Numai cã nu leavea deloc cu bãrbaþii... ªocul i-aprovocat probabil trezirea lui Bru-no. A terminat-o cu Carole, nu-mai cã îi albise dintr-o datã pãrulºi nu-ºi mai gãsea de atunci liniº-tea. L-am întâlnit în starea astaîntr-un februarie rece la Lyon. Cupãrul vâlvoi, nedormit ºi neîngri-jit, îmi mãrturisea prin ce trecuse.Rãmãsese ca Regele Lear rãtã-cind singur prin regatul pustiu alfanteziilor sale. Christine, noua saconcubinã, era bolnavã ºi aveacrize interminabile de nevrozã is-tericã. Nu-i mai rãmãsese, pur ºisimplu, niciun sprijin moral. Înafarã de bãiat, pe care-l mai ve-dea din când în când, nimic. To-tul se prãbuºise în jurul lui: pozi-þie socialã, prieteni, iubite...

Jacques Hérold - Composition - 1977


rte

A început Festivalul In-ternaþional „GeorgeEnescu”, ediþia a XXI-

a (1-28 septembrie 2013), cu oduratã de 28 de zile, cuprinzând77 de concerte, este cea mai lungãediþie din istoria festivalului enes-cian, reunind la Bucureºti ºi înalte centre muzicale ale þãrii (Arad,Bacãu, Braºov, Cluj-Napoca, Cra-iova, Iaºi, Oradea, Ploieºti, Sibiu,Timiºoara) ansambluri simfonicede anvergurã mondialã, persona-litãþi artistice de faimã internaþio-nalã. Au concertat la Bucureºti:Staatskapelle Berlin, LondonPhilharmonic, ConcertgebouwAmsterdam, Münchener Philhar-moniker, Royal PhilharmonicLondon, Royal Stockholm Phil-harmonic, Academy Saint Mar-tin in the Fields, Rundfunk Sin-fonieorchestra Berlin, PittsburghSymphony Orchestra, NationalPhilharmonic of Russia, Harmo-nins Chamber Orchestra Osaka,dirijorii Daniel Barenboim, Ma-riss Jansons, pianiºtii RaduLupu, Murray Perahia, EvghenyKissin, violoniºtii Pinchas Zuc-kherman, Maxim Vengerov ºimulte alte ansambluri ºi artiºtiinterpreþi de primã linie. Festiva-lul este structurat pe cicluri (sauserii, cum le numesc organizato-rii): Mari orchestre ale lumii; Con-

un festival pe harta lumii muzicalecertele de la miezul nopþii; Reci-taluri ºi concerte camerale; Spec-tacole de operã ºi balet; Muzicasecolului XXI; Enescu ºi contem-poranii sãi; Muzica secoluluiXXI-Workshop; Mari orchestreale lumii - Seria Wagner; Concer-te în þarã; Alte evenimente.

Deschiderea festivalului aaparþinut orchestrei Staatskapel-le Berlin, dirijorului Daniel Baren-boim (1 septembrie, Sala Palatu-lui) ºi pianistului de origine ro-mânã Radu Lupu (în program fi-gurând Rapsodia Românã nr. 2,op. 12, de George Enescu, Con-certul nr. 4 în Sol major pentrupian, op. 58, de Ludwig van Be-ethoven ºi Simfonia nr. 2 în Mibemol major, op. 63, de Sir Ed-ward Elgar), iar închiderea a re-venit altui ansamblu celebru:Royal Philarmonic Orchestra dinLondra, cu românul CristianMandeal la pupitrul dirijoral; so-liºti rusul Dmitri Sitkovetski (înCapriccio pentru vioarã ºi or-chestrã de George Enescu – or-chestraþia C. Þãranu) ºi mezzo-soprana Jennifer Johnston dinAnglia (în Simfonia nr. 3 de G.Mahler, cu concursul corurilorAcademic ºi de Copii Radio Bu-cureºti).

Din seria „Concerte în þarã” afestivalului vom vorbi, pe scurt,

despre concertul de la Craiova alOrchestrei Simfonice a Filarmo-nicii „Oltenia”, desfãºurat subbagheta olandezului Theo Wol-ters (pentru prima oarã la pupi-trul acestui ansamblu), cu con-cursul violonistului Liviu Pruna-ru ºi violistului Ceciliu OvidiuIºfan. Programul concertului,propus de ºeful de orchestrãoaspete a cuprins, alãturi de pie-sa de rezistenþã a serii – Simfoniaa VIII-a în Sol major de A. Dvo-rak –, capodoperã a simfonismu-

lui romantic, o uverturã (aºa cumera de aºteptat) – la opera Cenu-ºãreasa de G. Rossini ºi (bineîn-þeles) o lucrare solisticã - Simfo-nia Concertantã pentru vioarã ºiviolã, de W.A. Mozart. Într-unprogram de asemenea facturã,demersul dirijoral pune serioaseprobleme de stilisticã interpreta-tivã. Din acest punct de vedere,Theo Wolters a fost la înãlþime,în sensul cã a ºtiut sã punã preþpe ceea ce ºtiu ºi pot oferi artiºtiiinstrumentiºti unui dirijor de ex-celentã facturã profesionalã.Dacã în uvertura rossinianã at-mosfera seninã, plinã de graþie ºidinamism a predominat, în Mo-zart, dirijorul a subliniat echilibrulºi discreþia proprii acestui opus,iar evoluþia cuplului solistic a fostde o sugestivitate rar întâlnitã.Rafinata ºtiinþã instrumentalã apus în valoare o frazare inteligen-tã ºi sensibilã, pe de o parte, iarpe de alta puritatea, dozarea ºisusþinerea sunetului ne-au datsenzaþia cã cei trei protagoniºtiºi ansamblul cântã cu plãcere, secompleteazã reciproc, trãiescmuzica. Acompaniamentul a fostdiscret, flexibil, de o acurateþeimpresionantã. Bis-ul acordat de

soliºti, Hora Staccato de Grigo-raº Dinicu, a electrizat auditoriul,Liviu Prunaru fãcând o demon-straþie de mare virtuoz al viorii.

În a 8-a simfonie de Dvorak,Theo Wolters a realizat o con-strucþie sonorã veridicã. Am ad-mirat modul în care a ºtiut sã cre-eze momentele suave, de acalmieîn cadrul unui dozaj eficient vi-zavi de dezlãnþurile de sonorita-te energicã (în prima parte), dia-logurile dintre diferitele „texte”solistice (în partea secundã),pentru ca în a 3-a miºcare valsulsã fie atotstãpânitor ºi plin degraþie. Finalul simfoniei a fostexuberant, dirijorul evidenþiind,de o manierã ireproºabilã, tumul-tul dansurilor slave. Theo Wol-ters posedã calitãþile necesare îna motiva ansamblul ºi de a-l con-duce pe drumul performanþei ar-tistice.

În concluzie, a fost un concert,efectiv, de zile mari (doar estevorba de festivalul Enescu!) ºi untriumf al întregii echipe: orches-trã, dirijor, soliºti.

nnnnn Gheorghe Fabian

Stagiunea teatralã 2013-2014 a Naþionalului cra-iovean va fi deschisã pe

28 septembrie, cu premiera spec-tacolului „Familia Tót“, de Örke-ny István, în regia lui BocsárdiLászló, de numele cãruia se lea-gã recentul succes al TNC, cuspectacolul „Caligula“. Din dis-tribuþie fac parte Sorin Leovea-nu, Valer Dellakeza, Mirela Cioa-bã, Iulia Colan, Nicolae Poghirc,Eugen Titu, Valentin Mihali, Ga-briela Baciu, Cãtãlin Bãicuº. De-coruri: Bartha Joszef .

Urmãtoarea premierã va avealoc la o sãptãmânã dupã specta-colul anunþat ºi va fi un specta-col bazat pe „La lilieci“, popularacarte a lui Marin Sorescu, „nãs-cutã din dorul de þarã“, dupã cummãrturisea cândva poetul. Drama-tizarea, Ana-Maria Nistor, regiaMirela Cioabã, scenografia Vio-rel Peniºoarã-Stegaru. Din distri-

Deschisã recent la Ga-leria „Arta” din Craio-va, expoziþia de carica-

turã semnatã „ªAI” vine în con-tinuarea unor alte expoziþii degen, ce au prezentat lucrãrile luiConstantin Ciosu ºi Nicolae Len-gher, denotând o atenþie deose-bitã, lãudabilã, a filialei Craiova aUAP ºi a Muzeului de Artã în modspecial pentru grafica satiricã.

ªAI este numele de artist algorjeanului Aurelian Iulius ªuþã.De meserie criminalist la PoliþiaGorj, unde s-a remarcat prin rea-lizarea portretelor-robot, ªAI areîn spate un palmares artistic bo-gat – cca 200 de diplome primitepe parcursul a peste 20 de ani –ºi sute de portrete ale VIP-urilor,începând cu miniºtrii României ºiterminând cu unii ºefi de Poliþie.Deºi succesul nu l-a ocolit, ªAIa fost înþelept ºi s-a ferit de cari-catura de presã, mult prea efeme-rã, dedicându-se cu trup ºi sufletgraficii satirice de ºevalet sau pic-turale.

Expoziþia a oferit craiovenilormai multe cicluri tematice, dezvã-luind mecanismul analitic al artis-tului de a-ºi concepe opera. Cita-tele despre iubire, semnate denume ilustre, sunt delicios ilustra-te de artist care gãseºte în joculinimii alte interpretãri textuale. Aici,efectul umoristic este creat decontrastul dintre text ºi imagine.Ciclul doctorilor este creat în latu-ra minimalistã a exprimãrii grafice– ilustraþii în alb-negru, cu accen-te de roºu –, care conferã un dra-matism aparte temei, un alt con-trast, de aceastã datã între idee ºiimagine. Nici poliþiºtii nu suntocoliþi de ªAI, câteva lucrãri ata-când mai degrabã dificultãþile sis-temului decât „isteþimea” lor pro-verbialã. În fine, ciclul melciloreste poate cel mai savuros (ºi maipictural) din întreaga expoziþie,

exerciþiile pe tema datã exprimândîntr-un fel subtil multe din menta-litãþile românilor.

Expoziþia este completatã cucâteva portrete-ºarjã, dintre carese remarcã cel al patronului spiri-tual al artiºtilor gorjeni – Brân-

ªAI – umor pe simeze

premierele toamnei la TNCbuþie fac parte Geni Maxim, Ra-luca Pãun, Angel Rababoc, AncaDinu, ªtefan Mirea, Gina Cãlino-iu, Tudorel Petrescu, DragoºMãceºanu, Monica Ardeleanu,Cãtãlin Vieru, Mircea Tudosã.

Dupã 5 octombrie va sosi laCraiova regizorul Bobi Pricop,care, împreunã cu dramaturgulMihaela Michailov, vor pune înscenã un spectacol, „Profu dereligie“, câºtigãtor al celei de-atreia ediþii a concursului de pro-iecte pentru tineri regizori ºi dra-maturgi iniþiat de TNC. Premierava avea loc pe 10 noiembrie.

Urmãtoarea premierã, ultima dinacest an, va fi semnatã de regizo-rul american Peter Schneider, careva pune în scenã spectacolul cupiesa „Hotel Baltimore“, de Lan-ford Wilson. Schneider va sosi laCraiova în prima sãptãmânã dinnoiembrie, urmând ca premiera sãaibã loc pe 22 decembrie. (N.C.)

cuºi, încununând opera celuicare se autintituleazã „un artistprintre poliþiºti ºi un poliþist prin-tre artiºti”.

nnnnn Viorel Pîrligras

Graficã de ªAI


rte

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

„Ascultã, draga mea, cum amurit?”

„Of, Mortimer, nu mai fi atâtde curios.

Domnul a murit fiindcã abãut niºte vin otrãvit”.

„ªi cum a ajuns otrava învin?”

„Noi i-am pus-o acolo,fiindcã e mai greu de observat.

Dacã o pui în ceai, are ungust specific”.

Dialog între Mortimer ºiMartha Brewster, Arsenic and

Old Lace

Regizorul american deorigine italianã FrankCapra este unul dintre

cei mai prolifici ºi mai respectaþidirectori de film de la Hollywood.În anii ’30 ai secolului trecut, celpuþin, nimeni nu pãrea sã-i ame-ninþe supremaþia celui ce deþineapoziþia de preºedinte al Acade-miei de Arte ºi ªtiinþe Cinemato-grafice ºi chiar de leader al Ghil-dei Regizorilor Americani. Printre

arta crimei pline de compasiunefilmele sale cele mai cunoscute,meritã amintite It Happened OneNight (peliculã din 1934, laurea-tã cu cinci premii Oscar); MrSmith Goes to Washington (1934)ºi, desigur, solarul ºi optimistulIt’s a Wonderful Life (1946). Fiindînsã înzestrat cu un spirit maipuþin înclinat sã consume ºerbetîn compania domniºoarelor bur-gheze, aleg sã vã vorbesc în con-tinuare despre una dintre cele maicinice ºi mai spumoase splendoriale comediei hollywoodiene cla-sice: Arsenic and Old Lace(1944).

Scenariul, redactat de geme-nii Epstein dupã o piesã a drama-turgului Joseph Kesselring, estede-a dreptul colosal, chiar dacãexpoziþiunea pare banalã. Un tâ-nãr autor misogin, MortimerBrewster (nu trebuie sã facemmari flexãri de muºchi imaginativi,fiindcã România este plinã deasemenea specimene), se îndrã-gosteºte atât de tare de o anumeElaine Harper, încât decide s-o iade soþie. Aici, ar trebui spusedouã vorbe despre instituþia ma-trimonialã, care, deºi denunþatãca burghezã ºi revolutã de pesteun secol, se simte încã foartebine. Eu însumi am întâlnit femeicare, supuse unei presiuni socialece creºte direct proporþional cu

înaintarea acestora în vârstã,abandoneazã subit zalele falniceale feminismului declamativ pen-tru a îmbrãca ºorþul de gospodi-nã, tranziþie mediatã de efemeracostumaþie de mireasã. ªi aceas-ta în pofida avertismentelor ce-lor mai mulþi: cum cã verighetastinge iubirea, cum cã plozii ucidintimitatea, cum cã bãrbatul (ycompris român) are palma grea,ºi nu în sens metafizic. Dar diva-ghez nepermis...

Brewster (interpretat cu marepoftã histrionicã de Cary Grant,deºi acesta avea sã se declare,ulterior, dezamãgit de propria pre-staþie, spre surpriza generalã) îºi

duce aleasa inimii în vizitã la bã-trânele ºi bonomele mãtuºi carel-au crescut. Acestea trãiesc alã-turi de fratele lor, Teddy, un ne-bun senin ºi inofensiv, gen Wil-liam Blake, care se crede Theo-dore Roosevelt. Vizita decurgeplicticos (dacã aveþi rude mai învârstã, aþi trecut ºi dumneavoas-trã prin sacrificiul cerut de cafea-ua prea arsã ºi de dulceaþa preazaharisitã), pânã în clipa în careMortimer descoperã un cadavruascuns sub fereastrã. Pentru aîndepãrta suspiciunile tânãruluiamorez cu privire la insanitateacriminalã a lui Teddy, Abby ºiMartha, cãci aºa se numesc cele

Secolul XX a revoluþionatînþelegerea ºi percepþiaoperei de artã prin con-

tactul direct cu privitorul, artaîncetând sã fie un privilegiu alunui grup elitist, artiºtii lucrândsau expunând în spaþii necon-venþionale, în parcuri, pieþe, gãri,pe strãzi, venind în întâmpinareanevoii de frumos ºi de informarerapidã a locuitorilor oraºelor cutradiþie artisticã. Craiova a gãz-duit în luna august un evenimentde excepþie, inedit pentru viaþaculturalã a oraºului, „prima ediþiea Simpozionului naþional desculpturã – Drumuri brâncuºie-ne la care au fost invitaþi cei maibuni sculptori din þarã” aºa cumspecificã Ana Maria Constanti-nescu, managerul Casei de Cul-turã „Traian Demetrescu” – or-ganizatoarea evenimentului.

Au rãspuns invitaþiei ºaptesculptori profesioniºti din Bucu-reºti, Timiºoara, Târgu Jiu ºi Cra-iova care ºi-au organizat tabãra decreaþie în plein-air, pe spaþiul ve-lodromului din Parcul NicolaeRomanescu, cioplind blocurile demarmurã aduse din carierele de laRuºchiþa, în tehnicile specifice lu-crãrilor spaþiale, tridimensionale.La începutul lunii septembrie lu-crãrile – create pentru a fi am-plasate în diferite zone ale Craio-vei – au fost expuse pe esplana-da Teatrului Naþional, spre încân-tarea ºi provocarea trecãtorilor înaprecierea ºi gãsirea de soluþiipentru amplasament. Cele ºaptesculpturi, realizate în luna augustdemonstreazã talentul, puterea demuncã, viziunea artisticã ºi per-sonalitatea fiecãrui sculptor, con-stituindu-se într-o micã expoziþieunitarã ca materiale, tehnici sculp-turale ºi funcþionalitate, gânditepentru a decora spaþii ambientale

ale oraºului. Fiecare temã propu-sã valorizeazã personalitatea ar-tistului, rãmânând în zona figura-tivului, cu elemente antropomor-fe, zoomorfe sau vegetale stiliza-te elegant, cu forme simetrice saucu jocuri de plin-gol creând con-traste de luminã ºi umbrã, cu mu-chii ºi contururi care îmblânzescsau dau agresivitate suprafeþelorsculpturale. Descifrarea metafori-cã sau descriptivã a fiecãrei lucrãridezvãluie cuvintele ºi gândurilesãpate în piatrã de cei ºaptesculptori care oferã oraºului ºi lo-cuitorilor sãi autentice valori ar-tistice: Paul Popescu, sculptor dinTârgu Jiu, în „Desprindere” su-gereazã dorinþa de înãlþare, deevadare. Este zborul flutureluitranspus plastic prin delicateþeaºi eleganþa liniilor sinuoase, de-corative ale simetriei aripilor, înalbul imaculat marmorean. Succe-siunea timpului ºi a generaþiilor din

„Fereastrã cu voal” a sculptoru-lui Marcel Voinea este un joc fas-cinant de forme ºi linii compusecardinal în patru deschideri, con-centrând energiile spre semnifica-þia intrinsecã a începutului lumiicu forþa adamicã a masculinitãþiiºi deschiderea germinativã femi-ninã, îmblânzite de limitele orizon-tale existenþialiste. Imobilitatea to-temicã personalizatã cu simbolulvegetal al prazului devine „unsemn” al specificului local, al apar-tenenþei ºi al stabilitãþii definind„Piatra de hotar” a sculptoruluicraiovean Emilian Popescu. Greu-tatea încifratã în formã curgãtoa-re a „Lacrimei”, eternitatea senti-mentului este tema propusã detânãrul sculptor Dan Nica. „Des-chiderea” voluptoasã, într-o des-fãºurare spaþialã amplã a formelorantagonice face trecerea de la pri-mitivismul pur la modernismulesenþializat în sculpturã lui Alin

Totescu. „Clepsidra vieþii” desfã-ºuratã vertical, ca o succesiunede momente sculpturale dramati-ce – cu trimitere graficã la eveni-mentul unic ºi special al începu-tului vieþii, la naºtere, este creaþiasculptorului timiºorean EugenBarzu. Un ansamblu compoziþio-nal original a douã volume într-ocombinare specialã determinatãde structura blocului de marmurãeste „Levitaþia” sculptorului dinBucureºti – Valentin Duicu, o fi-gurã umanã culcatã care probabilva fi amplasatã într-un loc undesã poate fi privitã în toatã frumu-seþea ºi expresivitatea ei anatomi-cã. Pentru oraºul nostru, gãsireacelor mai potrivite locuri pentruamplasarea sculpturilor este o pro-vocare, convinºi fiind cã în timp,ele vor fi repere estetice ºi urba-nistice.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

tabãra de sculpturã Craiova 2013

Notã

Poetul normand cu unsingur nume, Wace,în Roman de Rou,

menþioneazã gestul rebarbatival ducelui Robert de Norman-dia care, aflat în pelerinaj laRoma, se aratã stupefiat în faþastatuii lui Marc Aureliu, atri-buitã a-l fi reprezentat pe Con-stantin cel Sfânt. Pudibondulnobil cere unui slujitor sã-iaducã propria mantie necesa-rã acoperirii de grabã a împã-ratului ce nu se înfãþiºa destulde cuviincios în public, îmbrã-cat cu o hainã prea scurtã. În-tâmplarea dateazã din secolulal XII-lea. Ne întrebãm cum arfi reacþionat ducele la vederealui Marc Aureliu în ipostazanudã aparþinând colecþiilorMuzeului de Artã din San An-tonio (S.U.A.). Avertisment:orice asemãnare cu situaþii ºipersoane de azi nu este întâm-plãtoare!

douã doamne de familie bunã, îiexplicã tandru ºi calm cã respec-tivul individ este un obiect al fi-lantropiei lor. Vãzându-l bãtrân ºisingur, mãtuºilor li s-a fãcut milãde soarta lui ingratã, astfel cã l-au executat graþie unui insolitamestec de vin de soc, arsenic,stricninã ºi „un vârf de cianurã”.

Ceea ce urmeazã întrece oriceînchipuire (staþi liniºtiþi; n-am degând sã vã mai rãpesc din plãce-rea descoperirii personale a sui-tei de gaguri), iar filmul se miºcãspre final cu aceeaºi hotãrâre cucare Teddy Roosevelt a condusºarja de la San Juan Hill în timpulrãzboiului hispano-american.Rãsturnãrile de situaþie se þin lanþ,conflictul capãtã dimensiuni hi-perbolice, iar critica socialã, abiaintuitã în prima jumãtate a peli-culei, devine din ce în ce maitransparentã ºi mai acidã. Reþi-neþi cã avem în faþã un film care aavut de îndurat rigorile cenzuriidin timpul celui de-al doilea rãz-boi mondial, ieºind învingãtor latoate capitolele: scenariu, inter-pretare, regie! Primirea de care s-a bucurat pelicula, aproape lipsi-tã de accente negative, confirmãcalibrul uneia dintre cele mai marireuºite cinematografice a anilor’40 ºi reafirmã statutul iconic allui Cary Grant.

Paul PopescuMarcel VoineaEmilian Popescu Dan Nica


rte

La sfârºitul recitalului luiRadu Lupu de la Ate-neu, când toatã sala era

în picioare ºi îl aclama pe vestitulpianist dupã magnifica prestaþieschubertianã, apare dl. Ioan Ho-lender, care se opreºte în mijlo-cul scenei, îl îmbrãþiºeazã pe in-vitat ºi îi oferã un plic. Ce semni-ficaþie sã aibã acest gest? Binecã nu au fost ºi camere de filmat,fiindcã interpretul a interzis trans-miterea televizatã a recitaluluisãu. Ce era în acel plic, o sumã debani, o diplomã?! În România, lavârf, se demonstreazã cã servi-lismul are chipuri fãrã de sfârºit,ca muzica lui Schubert, ce pareneterminatã. Nici nu-i de mirarecã artiºti ca Radu Lupu iau caleastrãinãtãþii, fug cât mai departede aceastã lume slugarnicã, fãrãdemnitate, ºi se întorc apoi înþarã, ca strãini, aduºi nu de ro-mâni, nu de cei ce organizeazã omanifestare, ci tot de strãini, aºacum Radu Lupu a fost adus laBucureºti de Daniel Barenboim,dupã cum a recunoscut ºi dl.Holender la conferinþa de presã.

Sã nu ne mirãm, deci, de ce unRadu Lupu nu l-a descoperit încãpe Enescu, poate cã îl ºi urãºte,mai ºtii, Doamne fereºte! Oricum,este notoriu, copilul-minune în-cununat cu lauri în 1967 la Con-cursul „Enescu” nu a descoperitîncã sonatele lui Enescu, nu acântat niciodatã vreo sonatã sausuitã enescianã, fiindcã nu le cu-

dacã Radu Lupu l-ar fi descoperit pe Enescunoaºte, nu le-a studiat. Imaginaþi-vã cã pe scena Ateneului, RaduLupu ar fi oferit un recital Enes-cu ºi unul Schubert. Sau chiar unsingur recital. Sonatele enescie-ne sunt mult mai complexe ºi maifrumoase decât cele schubertie-ne. Schubert nu transmite decâtneliniºte, sonatele lui sunt formede manifestare a sunetului fãrãcapãt. Sonatele 20 ºi 21 sunt pli-ne de aluzii beethoveniene, fiindscrise în 1828, anul morþii com-pozitorului, imediat dupã moar-tea lui Beethoven (1827), mode-lul adorat al lui Schubert. De pil-dã, rondo-ul conþine o referire laRondo-ul lui Beethoven. Sonata21 este consideratã un „Adio”spus în pragul morþii. Piesele auun aer funebru, o neliniºte dure-roasã, o descurajare profundã, castarea precarã de sãnãtate a com-pozitorului, totul e trist, sumbru,un cântec de lebãdã, ca ºi pre-staþia ºi alura de cioclu a pianis-tului. Ele ilustreazã perfect defi-niþia lui Barenboim cã muzica în-seamnã sunet. ªi Radu Lupu aemis sunete. A abstractizat muzi-ca, adicã a anulat orice melodici-tate ºi a emis numai sunete de ovarietate infinitã, frazãri melo,improvizaþii angoasate, ca o com-binaþie matematicã din teoria pro-babilitãþilor.

Enescu i-ar fi dat ceea ce cau-tã, trãirea isihastã. Nici nu bãnu-ieºte ce revelaþii ar fi avut ºi ne-ar fi transmis. Ca la Vatopedu.

Dacã Radu Lupu l-ar fi descope-rit pe Enescu când trebuia, sigurl-ar fi cântat peste tot. În urmã cutrei ediþii ale festivalului, LuizaBorac, elevã a lui Murray Pera-hia, a venit din Germania ºi ne-acântat integrala pieselor enescie-ne pentru pian, existentã ºi în al-bumul solistei. Memorabil, deneuitat. Sigur, fiecare cântã cevrea, ce doreºte, ce corespundesensibilitãþii ºi spiritului sãu. Darimaginaþi-vã cã Radu Lupu ar fisimþit româneºte, cã l-ar fi desco-perit ºi iubit pe Enescu – fiindcãtot îl imitã ca posturã stoicã –, ºine-ar fi cântat sonatele lui, aºacum le-ar fi cântat peste tot. Fãrãsã renunþe, evident, la compozi-torii sãi preferaþi, Mozart, Schu-bert ºi Beethoven. Dar eu spuncã un mare interpret este cel careimpune un compozitor nou, care

iese din marele stol disciplinat.Toþi se folosesc de clasici, fiind-cã sunt o garanþie a succesului.Aºa cum pe Broadway se joacãnumai spectacole care au avutbox-office, aºa cum la Hollywoodse fac remake-uri, ori se filmeazãnumai teme ºi poveºti eterne. Lafel ºi în arta plasticã, nimeni nuriscã, sunt cultivaþi masiv clasi-cii.

Dar mã gândesc ce dezastruar fi fost pentru istoria artei dacãun Alfred Stieglitz nu l-ar fi pro-pulsat pe Brâncuºi în America,fiindcã astfel a ajuns Brâncuºi sãfie considerat pionierul artei mo-derne. Este ºtiut cã însuºi con-ceptul de artã modernã a fost cre-at în legãturã cu Brâncuºi, res-pectiv cu celebrul sãu procescontra Statelor Unite. Enescueste un compozitor necunoscut,muzica sa are viitor. El i-a cuceritpe americani, inclusiv pe Rocke-feller, care i-a donat un parc laCleveland, tot prin clasici. Însãavea ºi zvâcnirile noului. Sã nuuitãm cã Marcel Proust l-a des-coperit pe Enescu prin sonata luiCezar Frank, pe care a auzit-o cân-tatã de muzicianul român. Nu neîndoim cã ºi Enescu îºi va aveaun Stieglitz al lui. Deºi festivalulpoartã numele lui Enescu, mulþivin la Bucureºti fãrã sã-l cânte.Cred cã ar fi fost o condiþie obli-gatorie la un festival care se res-pectã. Dar, cum am spus, dominãservilismul, iar servilismul nu în-gãduie sã existe reguli normalede organizare.

***O demonstraþie de apropiere

de Enescu, de românism, ne-afãcut-o dirijorul Vladimir Spiva-

kov, la pupitrul Filarmonicii Naþi-onale din Rusia, care a cântatSuita a III-a pentru orchestrã,op. 27 Sãteasca. Apropierea deEnescu se explicã prin faptul cãSpivakov l-a studiat ºi cântat peEnescu ca violonist. El mãrturi-seºte cã „i-am studiat sonatele ºiîmi place în mod special cea de-atreia”. Totul a pornit de la vizitalui Enescu în Rusia, când Spiva-kov l-a ascultat cântând ºi a fostuimit de aptitudinile lui Enescu,de a cânta la pian ºi vioarã, de adirija ºi compune, un fenomenfoarte rar. Dupã acest moment,spune Spivakov, Enescu „a de-venit o legendã pentru noi”.

Suita autobiograficã a luiEnescu a fost în interpretarea or-chestrei ruse o încântare, un jocal sunetelor spirituale, un poem.E o lucrare de maturitate, Post-Oedipe, scrisã la comanda Filar-monicii din New York ºi prezen-tatã în primã audiþie în 1939 chiarsub bagheta compozitorului. E oreîntoarcere în copilãrie, e strã-bãtutã de melos popular, arenostalgie, vrajã, vervã, tot ce în-seamnã regãsirea de sine a iden-titãþii. Eu mi-am ilustrat cu aceas-tã Suitã prima parte a filmuluiGeorge Enescu – Alesul luiDumnezeu (1996). M-a uimit plã-cerea cu care au cântat-o ruºii,ataºamentul faþã de rafinamentulei, faþã de magicul suflet româ-nesc al Suitei. ªi, ca sã dovedeas-cã faptul cã au înþeles acest su-flet, Spivakov ºi orchestra rusãau oferit un bis surprizã, Horastaccato a lui Grigoraº Dinicu, unlãutar foarte iubit de GeorgeEnescu.

Programul ruºilor a mai aduso surprizã, un tânãr violonist strã-lucitor, Serghei Dogadin, care acântat impresionant, expresiv,Poemul pentru vioarã de ErnestChausson ºi Introducere ºi Ron-do Capriccioso de Camille SaintSaëns, o piesã plinã de o muzica-litate memorabilã, un adevãratºlagãr simfonic. Concertul s-aîncheiat cu Simfonia I în re mi-nor de Rahmaninov, care, deºicompusã la 22 de ani, este o lu-crare fantasticã, misticã, având înea toþi sâmburii care vor încolþimai târziu în creaþia marelui com-pozitor rus.

nnnnn Grid Modorcea

Luni, 22.07.2013, la orele17, a avut loc la Casa deCulturã „Traian Deme-

trescu” din Craiova vernisajulexpoziþiei „Nuanþe” a artiºtilorplastici Simona Damian ºi Niculi-na Tãtucu.

Întâlnirea a debutat cu unmoment muzical susþinut de GigiSmãdoi, profesor de chitarã cla-sicã la ªcoala Popularã de Artã„Cornetti”.

Pentru Simona Damian expo-ziþia a însemnat debutul în faþapublicului craiovean. Demersulsãu artistic prezintã complemen-tar ºi antitetic un univers aflatsub semnul polaritãþii, douã lumi:aici ºi dincolo, sensibilul fiind oinvitaþie, un vector cãtre inteligi-bil, cãtre ceea ce în ultimã instan-þã îl susþine.

O naturã staticã de inspiraþiecezannianã, pe un drapaj albas-tru, sugerând zborul, prezintã alã-turi de roade ale pãmântului:mere, lãmâie, castravete, ardei, ovazã alungitã în care nu se aflãnimic, dar care prin canelurile salese înºurubeazã spre cer.

Tema zborului este evidentã înalte trei lucrãri prin prezenþa ar-borelui. Tot timpul arborele, sim-bol al masculinului, fiind comple-tat de prezenþa explicitã – ca întabloul reprezentând o fatã în-conjuratã de arbori-dendrite sauca în tabloul în care o fatã urcândo scarã se descompune în frunze– a femeii.

Masculin ºi feminin, zbor ºiunivers sensibil, tablourile de-monteazã complet lumea prin ceidoi poli ai sãi, aºa cum universulinformaticii se reduce la 0 ºi 1, alchinezului la combinaþia de yinºi yang, sau al lui Piet Mondrian

nuanþe ale zborului

la linia verticalã ºi cea orizontalã.Un al treilea tablou cu arbori doarsugereazã prezenþa femininului,care, deºi invizibil, se lasã decrip-tat în arborele desfrunzit formatdin douã trunchiuri îngemãnate.

Numãrul din august 2013 alrevistei „Cronica veche” îi adu-ce în prim-plan pe Adrian AluiGheorghe cu proza sa Hoþul debuzunare ºi pe poetul TraianMocanu, autorul volumelor deversuri La marginea nimicului,Iluzia onticã, Atelierul – moca-norfoze I, Atelierul – mocanor-foze II ºi Mielul de apã, cu o se-rie de poeme ale sale. Tot în ca-drul acestui numãr, Mihaela Grã-dinariu ne propune o cronicã li-terarã ºi o viziune de excepþieasupra volumului de versuriCartea singurãtãþilor al lui Gel-lu Dorian, pe care aceasta îl con-siderã a fi un volum încãrcat devitalitate, a cãrui originalitate„vine din forþa luptei pe care po-etul ºtie cã o va pierde ºi o va

câºtiga în acelaºi timp.” Un altarticol interesant este HarukiMurakami – în cãutarea reali-tãþii ireale –, semnat de VirginiaBurduja, în care este prezentatunul dintre cei mai buni prozatoricontemporani japonezi ºi unuldintre romanele sale Dans dansdans, a cãrui complexitate narati-vã ºi inedit al întâmplãrilor nu pottrece cu siguranþã neobservate.(Anca ªerban)

Numãrul 6 - 7 din 2013 al re-vistei „Vatra” îºi propune sã adu-

ocheanul întorsocheanul întorscã un omagiu poetului ºi eseis-tului Alexandru Muºina printr-ungrupaj de evocãri ºi portrete caresurprind diferite ipostaze ale per-sonalitãþii intelectualului braºo-vean, rolul sãu în formarea ºi pro-movarea tinerilor poeþi ºi impor-tanþa operei sale. Într-un numãrulterior, redacþia anunþã publica-rea unui dosar tematic despre ac-tualitatea scrierilor lui AlexandruMuºina.

Partea cea mai consistentã arevistei e dedicatã lui BasarabNicolescu, specialist de talie in-ternaþionalã în teoria particulelorelementare care a lansat concep-tul de transdisciplinaritate, înþe-les ca punte între mai multe dis-

cipline ºi „rãspuns la dorinþa eter-nã a omului de unitate a cunoaº-terii”. Dincolo de textele semna-te de savant, Poate omul sã trã-iascã fericit fãrã spiritualitate?ºi Oglinda ºi nunta limbajuluiºi a imaginii, regãsim un inter-viu de Iulian Boldea cu BasarabNicolescu, ºi o serie de studiidespre opera sa ºi aplicaþii aleconceptului de transdisciplinari-tate, semnate de Constantin Cu-bleºan, Victor Cupºa, Marian Vic-tor Buciu, Iulian Boldea, Dorinªtefãnescu, Pompiliu Crãciunes-cu, Dumitru Mircea-Buda, Adri-ana Teodorescu, Petriºor Milita-ru, Emanuela Ilie, Mihaela Grigo-rean, Irina Dincã, Luiza Mitu, Cris-tina Poterãºoiu, Mirela Mureºan,Bogdan Raþiu, Maria Cheþan,Adela Rezan. (Maria Dinu)

Doi devenit Unu, o posibilã so-luþie a problemei pusã de Platonîn Parmenide a raportului dintreUnu ºi Multiplu.

Alte tablouri expuse prezintãportrete: copii privind spre cer,un monah zâmbind tãcut, o dan-satoare odihnindu-se, un bãtrâncosind. De remarcat buchetul desimþuri ºi cele douã partituri ver-ticale – Orient ºi Occident – nuan-þând douã moduri de a asculta,ambele subsumate vederii, con-templãrii, care, plasatã deasupra,ne învaþã sã vedem dincolo desensibilul formelor.

nnnnn Laviniu AurelianBãdulescu


nnnnn FLORIN COLONAª

Mare diversitate defuncþii a mai avutNenea Iancu într-o

viaþã de om!” Paraua se câºtigagreu ºi atunci, ca ºi acum. Parol,monºer! Ca orice om, care s-a lo-vit de „pragul de sus”, Caragiale,care la un moment dat deveniseºi familist, mai mult sau mai pu-þin, dar, oricum, cu odrasle de în-treþinut, a cãutat, ca tot omul, sãîºi facã un rost în viaþã, aºa cã sãparcurgem traseul de amploaiatºi apoi de investitor al unui spiritascuþit, care ºi-a ilustrat trecereaprin diferite birouri ºi situaþii, con-cretizându-le dibaci în propria-ioperã, care a reprezentat, în final,cea mai strãlucitã confirmare aunei meserii fãcute cu duh.

1870 – copist al TribunaluluiPrahova ºi revoluþionar al lui Can-diano Popescu;

1871-1872 – al doilea sufleoral Teatrului Naþional din Bucu-reºti;

1873 – publicist. În 1879 îl vomgãsi la „Timpul” alãturi de Emi-nescu;

1876 – corector al publicaþiei„Lumea democraticã”. Traducã-tor al unor piese, care se vor juca.

1879 – autor dramatic jucat. Sepune în scenã „O noapte furtu-noasã” la Teatrul Naþional.

1881 – revizor ºcolar în zonaSuceava-Neamþ, iar peste un anîn Argeº - Vâlcea;

1884 – funcþionar al RegieiMonopolurilor Statului (R.M.S.);

1886 – profesor de istorie laLiceul „Sf. Gheorghe” din Bucu-reºti;

1888 – prin Decret Regal estenumit Director General al Teatre-lor;

1893 – debuteazã pe „scena”afacerilor. Va deschide prima dinseria berãriilor care se vor succe-da în diferite locaþii, localitãþi ºimai ales conjuncturi;

1899 – îl gãsim din nou laR.M.S., de data aceasta ca regis-trator I.

Delavrancea, care va deveni

ar fi intrat Caragiale în vizorul A.N.I.?

Primar General al Bucureºtiuluidin partea conservatorilor ºi vaocupa timp de doi ani funcþia, îlva numi pe prietenul Iancu înComitetul Teatrului ca reprezen-tant al Primãriei. Aici, însã, lucru-rile devin mai complicate ºi anu-me, cã existã o „cestiune” maicomplicatã.

Gãsim într-o lucrare semnatã deC. Sãteanu o informaþie conformcãreia fratele Barbu l-ar fi numitpe confratele sãu într-ale scrisu-lui la Direcþia de Salubritate a ca-pitalei ºi l-ar fi „uns” director. Aºacã, referindu-se la direttore, au-torul mai sus citat îl defineºte: „cãdoarã se distinsese maestrul înmaterie de salubritate politicã ºisocialã” (p. 67). Fraza este luatãdin volumul Muschetarii litera-turii române moderne (Tipogra-fia „Presa Bunã”, Iaºi, 1939), carereproduce chiar îndemnul lui De-lavrancea: „Te-am numit directo-rul salubritãþii. Director, ca sã nuai pe nimeni mai mare peste tine,aºa cã vei veni la slujbã când veipofti sau nu vei veni deloc. Pun,

însã, o condiþie: sã vii negreºit odatã pe lunã, ca sã îþi încasezi lea-fa ºi sã scrii o piesã pe an.” Admi-rabilã clauzã! Banii i-a luat, dar pie-sa nu a scris-o...

În toamna lui 1899 primarul acerut pãrerea subalternului în le-gãturã cu salubritatea teatrului,în vederea creãrii unui „teatrupopular”. Scriitorul a alcãtuit undocumentat memoriu, despre carenu avem din pãcate date. Ideilereluate din Sãteanu nu se regã-sesc în clasicele materiale despredramaturg. Interesant: dacã el aocupat în 1895 funcþia acordatã,nu ar fi putut sã fie acuzat de con-flict de interese? Atunci însã nuexista A.N.I.! Cât timp a fost oarela salubritate? Se ocupase des-tul de curãþarea textelor atât pro-prii, cât ºi ale altora, pe timpul câtlucrase la ziare ca redactor ºi co-rector. Ilustrative în acest sens,rândurile adresate de la Berlin la25 februarie 1909, lui Vartan Mes-tugean, în care îi scrie „stimatu-lui confrate”: „Sã te îngrijeºti câtse poate sã aparã convenabil,

fãrã greºeli, mai ales de punctua-þie” (ªerban Cioculescu, în I.L.Caragiale, Opere VII. Corespon-denþã, Fundaþia Regalã pentruLiteraturã ºi Artã, 1942). Grija luiCaragiale pentru limpezimea tex-tului era proverbialã. Pe vremeacând fãcea corecturã era spaimaredactorilor ºi la un moment dat ise spunea chiar „Moº Virgulã”.

Interesante elementele semna-late de Sãteanu, dar sunt ele cre-dibile? Sã vedem câteva date de-spre acest personaj destul depuþin cunoscut. Cuprins în Enci-clopedia „Cugetarea”, al lui Lu-cian Predescu, se bucurã de oprezentare de aproape douã pa-gini în Dicþionarul General alLiteraturii Române (2007), S - T,vol. VI, pp. 88-89. Sãteanu C. estepseudonimul lui Carol Schönfeld,nãscut la Iaºi la 23 ianuarie 1878ºi decedat în 28 februarie 1949 încapitalã. Autodidact, extrem deinformat, cunoscãtor al limbii ger-mane, „cu mare râvnã de a aflamereu lucruri noi”. ªi-a consacratviaþa jurnalisticii culturale ºi lite-rare: „Publicist de vocaþie, cu oputere de muncã ieºitã din co-mun, conºtiincios pânã la sacri-ficiu”, p. 88. Frumoasã caracteri-zare, într-un dicþionar de aseme-nea importanþã!

Debuteazã la „Lumea ilustra-tã” la 16 ani ºi apoi colaboreazãla un numãr impresionant de pu-blicaþii. Alãturi de M. Sadovea-nu ºi Matei Rusu este prezent înpublicaþia literarã „Lumea” (treinumere, 1 octombrie 1899), alã-turi de Beldiceanu, Steurman,Rodion, Herovanu.

În 1904, redacteazã revista„Arta”, dupã ce în 1901 a fostsufletul revistei „Miºcarea litera-rã ºi artisticã” (Bucureºti, 15 fe-bruarie – 1 aprilie, trei numere),unde semneazã ºi M. Sadovea-nu, H. Lecca, Mihai Codreanu,Gh. Nãdejde. În „Arta” va publi-ca sub pseudonimul care l-a con-sacrat, autorul volumului Plumb,G. Bacovia. Sãteanu se va dovediºi un mare susþinãtor al lui OctavBãncilã, atât în paginile reviste-lor, dar ºi într-o lucrare dedicatãvieþii ºi operei pictorului.

Scrie o trilogie despre „Juni-mea”, „Carnaval literar”, „Anec-dote despre Caragiale”, ca ºi ominimonografie Pictorul OctavBãncilã în 1930. Se ilustreazã ºica traducãtor din Cehov, Tolstoi,Dostoievski, Turgheniev, H. Sien-kiewicz, ªalom Aleihem, Musset,Byron. Traduce din Maxim Gor-ki, Azilul de noapte, prima tradu-cere care se va pune în scenã.

Caracterizat în Dicþionarulmenþionat mai sus drept „curiosdin fire” ºi mai cu seamã, „nu-iscapã nimic”, fãureºte „creiona-de fugitive” cãrora trebuie sã leacordãm credibilitate prin fapte-le ziaristului ºi ale truditoruluineobosit pe tãrâm literar. ªi, pen-tru a completa, mai redãm o noti-þã scrisã de acelaºi autor referi-toare la personajul de care neocupãm, Caragiale, când pleca ladrum, þigara nu trebuia sã-i lip-seascã. Dar, totodatã era foartegrijuliu sã nu uite: calendarul,mersul trenurilor ºi Biblia. De ceaceste lucruri? Care este explica-þia? „Mersul trenurilor, rostul dru-mului, iar Biblia rostul vieþii”. Aºada filosofie, Bibicule!

Pe 23 august – datã sem-nificativã –, s-a deschisla Muzeul Olteniei expo-

ziþia „Regele urmãrit. Mihai I alRomâniei în dosarele Securitãþii”.Documente, articole de presã ºimulte fotografii fac obiectul aces-tei manifestãri care aratã activi-tatea aparatului miliþienesc comu-nist, monitorizându-i cu strãºni-cie pe Regele Mihai I ºi familiasa, aflaþi în exil.

Expoziþia a fost organizatã deAsociaþia Euro-Agora Craiova,în calitate de partener al Consi-liului Naþional pentru StudiereaArhivelor Securitãþii, BibliotecaNaþionalã a României, Asociaþia„General Nicolae Rãdescu” ºiConsiliul Judeþean Dolj, iar expo-natele au putut fi vizionate în Sala„ªtefan Ciuceanu” din cadrulMuzeului Olteniei.

Mie mi s-au pãrut interesantedocumentele care contrazic pro-paganda timpului – o imagine fal-sã despre fostul monarh care s-aextins din pãcate pânã în zilelenoastre – ºi demonteazã legendeprecum plecarea din þarã a fami-liei regale cu nu ºtiu câte vagoa-ne cu aur ºi valori. RapoarteleSecuritãþii sunt formale: a plecatcu 12 valize cu efecte personale,

atât cât a avut voie sã ia, iar unalt raport de supraveghere aten-tã în Elveþia, unde este figuratãºi adresa, îl defineºte, mai târziu,în 1973, drept „unul dintre cei maisãraci foºti regi, aflaþi în emigra-þie” ºi cã „realizeazã un venit decirca 3-4000 de dolari SUA lunar,ceea ce determinã ca el ºi familiasã ducã o existenþã modestã”.

Impresionant, din documente-le expuse, graþie cercetãtorilor dincadrul Consiliului Naþional pen-tru Studierea Arhivelor Securitã-þii, în special Oanei ºi lui MihaiDemetriade, este ºi dimensiuneaimpresionantã a aparatului desupraveghere din strãinãtate înjurul unui personaj cãruia îi fuse-se retrasã ºi cetãþenia, dovadã atemerilor regimului comunist cãMihai I ar putea încã influenþamasele din România. Tot uimitoreste ºi faptul cã rapoarte desprerege au fost înaintate ºi dupãdecembrie ’89, sugestia de închi-dere a dosarului în care Mihai Ifigura sub indicativul „Strãinul”

venind abia în mai 1990!Acum, câteva observaþii per-

sonale ale unuia care nu s-a nãs-cut în timpurile monarhiei ºi n-acrescut în dilema istoricã „mare-ºalul Antonescu – Regele MihaiI”: nu sunt monarhist ºi nici con-vins cã o atare formã de condu-cere ar fi cea mai modernã ºi efi-cientã metodã de guvernare aunui stat, cu atât mai mult cel ro-mânesc! Nu sunt nici adulator almareºalului-dictator, aºa încât înprivinþa problemei „care a fostadevãratul erou al României?” amrezervele mele în a mã pronunþa.În opinia mea, în situaþia Româ-niei cãzutã la mijloc în combatulcelor douã mari coaliþii mondiale,regele ºi Antonescu au lucrat ladouã capete, urmând ca unul saualtul, în funcþie de rezultatul isto-ric, sã fie sacrificatul. Ceea ce s-aºi întâmplat. ªi mai cred cã au fã-cut tot ce au putut în situaþiiledate, asumându-ºi destinele per-sonale care n-au fost plãcutepentru niciunul. De aceea, cred

cã statutul de „erou” le poate fiacordat amândurora sau niciunu-ia. Ceea ce este important, la odistanþã atât de mare de faptelepetrecute ºi în faþa unor generaþiicare nu le-au cunoscut, este pre-zentarea adevãrului istoric ºi mai

pe urmele Regeluinnnnn VIOREL PÎRLIGRAS puþin a interpretãrilor. Este ºi ceea

ce au fãcut cercetãtorii de laCNSAS, care s-au dorit obiectivi,nicidecum partizani ai vreuneipãrþi – aºa cum a considerat unvârstnic ºi monarhist personajparticipant la vernisajul expoziþi-onal.

Istoria României trebuie cu-noscutã cu bune ºi cu rele, nucosmetizatã ºi nici judecatã.Asta, dacã dorim sã ºtim cinesuntem de fapt.

Din dosarele Securitãþii: manifest pro-monarhic


„Era în vremea aceea, în vre-mea când Buddha colinda þinu-tul Magadha, umblând din loc înloc. Se opri la Rajagaha, oraºulcelor cinci coline, odatã cu înse-rarea.”

Pe prispa unui olar, învingândsomnul trupesc, statornicul Bud-dha ascultã atent înºiruirea celuicare a luat calea pribegiei, a celuicare, odatã ieºit din oraº, a vãzutcum, în faþa lui, „parcã alergândspre nemãrginire, se întindea,pustiu, drumul mare, desfãcut dinpâcla alburie a zorilor.” (p. 123)

Lãsase în urmã o viaþã burdu-ºitã de evenimente, niciodatãcontemplate: „Pânã acum, îmi trãi-sem viaþa ca o înlãnþuire neîntre-ruptã de plãceri ºi de afaceri, ºiniciodatã nu gãsisem rãgazul sãmã reculeg. Acum, fãrã nicio trea-bã, stãteam singur în cãmara cedãdea spre portic ºi grãdinã, îninima palatului tãcut ca un mor-mânt, ºi pentru întâia oarã trãiamceasuri pe care sã le simt cu ade-vãrat ale mele, din toate câte îmiaminteam.” (pp. 117-118) E mo-mentul în care Kamanita se ob-iectiveazã, trãind în douã timpuri:unul exterior, al acumulãrilor, ce-lãlalt, interior – durata interoga-tivã: „(...) eu însã, unde eram? Cumine ce se întâmplase?” Oare cesete ascunsã a sufletului îl facesã exclame: „Ca într-o poamã sco-rojitã, sâmburele se uscase, pie-rise, totul era numai coajã!” ? (p.119).

Îmbiat de Buddha, pelerinul(se) va povesti, ipostaziat într-unmic arhetip. Iniþial, el este cel de-spre care, în locul natal, se spu-nea: „Înzestrat cu toate darurile,ca tânãrul Kamanita.” (p. 33). Cuaceastã aurã, va pleca într-o cã-lãtorie de negoþ, ajungând sã-ºiîntâlneascã privirea cu tânãraVasitthi „în fãrâma unei clipe.” (p.39). Iubirea, începutã ca joc se-ducãtor livresc, cunoaºte vã-paia firii, convulsiile despãrþirii.Fata ºtie, cu intuiþia venitã poatedin vieþi trecute, cu premoniþiacelor viitoare, cã raiul terestru esfârºit pentru ei. Eternizarea iu-birii le-o va dãrui Nirvana.

Nevoit sã plece, dupã ce re-nunþase la înaltã protecþie pen-tru a putea zãbovi lângã jucãtoa-rea cu mingea, Kamanita va cã-dea în mâinile tâlharilor. FiorosulAngulimala cu greu nu-l ucide. Îidoborâse în înfruntare cel mai depreþ prieten.

Dupã un timp, rãscumpãrareasoseºte. Kamanita se reîntoarceîntr-o acasã înstrãinatã. Obþine,dupã îndelungi rugãminþi, permi-siunea de-a se reîntoarce în Ko-sambi. Abstras, în oraº i se parecã absoarbe „parfumul dragosteide odinioarã, rãsfirat de acelenopþi ale fericirii, sus, pe terasã.”(p. 83). Vede târziu cã pe elefan-tul împodobit de nuntã, „gata sãse rãstoarne din clipã în clipã”,obligând slujitoarea s-o prindã deumeri, ºi, aplecatã la urechea ei,sã-i ºopteascã „cuvânt de îmbãr-bãtare” (p. 84), „era Vasitthi”. Vaafla târziu cum o câºtigase riva-lul sãu.

Neguþãtoria, desfrâul, frumoa-sa lui casã, traiul bun pornesccuvânt în lume: „La el mãnâncica la neguþãtorul Kamanita.” (p.99).

Nevoit sã-ºi ia a doua soþie,deoarece prima nu-i dãruise unfiu, pacea se destramã: „Se au canevestele lui Kamanita.” (p. 104).

Treptat, eroul se domesticizea-zã.

Dar... într-o zi, e atras de ocãri-le pe care cele douã soþii le arun-

lllll comparativul de superioritate lllll comparativulADAM ªI EVA „Cuvântul mã-

soarã gradul de rudenie/ de lapãrinþi pânã la Creator/ cãruia-ivorbim/ Poetul înalþã gloria Eveiºi pe cea a lui Adam/ pentru ade-vãrul rãmas în cuvinte.” CamilTãnãsescu, In corpore, Ed. Aius,Craiova, 2013 ***

cucernicii/ trãiþi-vã seara!”ELEODOR DINU, Jurnal denoapte confuzã, Ed. Ramuri, Cra-iova, 2013 **

runchi-n parlament ºi la guvern!)/Cu nasul cârn ºi ternul tern.”MIHAI PASCARU, Balade ºialtele, Ed. Limes, Cluj-Napoca,2013. *

uite? Sã treacã oare pragul mira-culos ºi improbabil care îl separãde înþelegerea spectacolului pro-priei sale vieþi, pentru a deveni,în acelaºi timp, spectator, actorºi autor al unui insondabil mis-ter?” BASARAB NICOLESCU

IULIAN BOLDEA, ªTEFA-NIA POP-CURªEU (coord.),Aproape de scenã, George Banu.Eseuri ºi mãrturii, Editura Cur-tea Veche, 2013. ****

o poveste ºi mai multe vieþicau în capul chel al unui cãlugãr.Iritat, merge la poartã. Auzindu-iglasul, îl recunoaºte. Ascultân-du-l, ºtie cã-l ameninþã. Înaintede a-i aduce mâncarea, temutultâlhar dispare.

Îl va aºtepta zadarnic sã sereîntoarcã. Între timp, Angulima-la îl întâlnise pe Buddha.

Acum, în tinda olarului, Ilumi-natul începe sã-l descoase. Între-bãrile ºi rãspunsurile se succed:„Cum sã deosebesc omul care þineo unealtã în mânã de Acela asu-pra mâinii cãruia Dumnezeu ªi-aaºezat palma? Da, cum sã recu-nosc mâna lui Dumnezeu?” seîntreabã mâhnit un personaj al luiKahlil Gibran. („Iisus, Fiul Omu-lui”, p. 64). Dimineaþa, grãbit, ne-mulþumit de rãspunsurile cãlugã-rului „nebun”, Kamanita se grã-beºte sã-l întâlneascã pe Buddha.Obsedat de þintã, va cãdea strã-puns de cornul unei vaci. Un ro-man al mentalitãþii occidentale s-ar putea opri, liniºtit, aici. Iniþie-rea a eºuat. Omul a pãcãtuit prinopacitate. În creºtinism, pãcate-le se ispãºesc pânã la a ºapteaspiþã. Interdicþia fãptuirii devian-te vizeazã efectul asupra urmaºi-lor. E o obiectivare, o obligaþiede-a te interioriza prin alteritate.E drept, consangvinã. În budism,suferinþa e a unui suflet de ºapteori multiplicat, aidoma nucleelornarative din „O mie ºi una denopþi”. Într-un fel, toatã aceastãrealcãtuire aminteºte jucãria con-

stând într-un tub, în al cãrui inte-rior, prin rotire, pietricelele închi-puie forme nebãnuite, de mirare.

În romanul lui Karl Gjellerup,„pelerinul Kamanita se trezea înparadis, la soare-apune.” (p. 149).Imaginaþia picturalã a europeanu-lui îºi înmoaie pana în simbolis-mul miezos spectacular oriental.Într-o naturã perpetuu nãscândã,oglindirea se strecoarã în luxuri-anþa aparentului real. Avalanºade curcubeu ocroteºte figurareafiinþei arhetipale, a veºnicelor einaºteri ºi renaºteri, a virtualitãþi-lor prinzând fiinþã, a principiuluitendinþei expansive, a lui Buddhacel etern neîntinat: „Cu picioare-le strânse cruce sub el, ºedea(Kamanita, n.m.) în miezul uneiflori de lotus uriaºe, trandafirie,legãnatã în oglinda unui heleº-teu. Pe întinsul liniºtit al apelor,se zãreau lotuºi fãrã numãr, roºii,albaºtri ºi albi, unii abia înmugu-riþi, alþii mari, însã închiºi, ºi mulþicu petalele deschise. ªi, în mijlo-cul fiecãruia, ca într-un jilþ, se aflaun chip omenesc în veºtmânt cufalduri ce pãreau crescute din lu-jerul florii.” (p. 149).

În acest tãrâm al oglindirii, alesenþelor din illo tempore, Ka-manita e azvârlit în cãutare. Men-torul nu întârzie sã aparã. E iubi-ta lui. E Vasitthi. Ea nareazã, elascultã ºi aflã cã întâlnirea cu acelcãlugãr chel, Angulimala, n-a fostiluzorie, cã ea, în dorinþa de a-lreîntâni în Nirvana, a pornit/ l-a

pornit de-acasã. Între timp, îºi trã-iesc toate întrupãrile vremelniceîn timpul veºnic reluat.

Va înþelege Kamanita întâlni-rea privilegiatã de pe prispã? Seva elibera, într-o miºcare ascen-sionalã, de vãlurile Mayei? Porte-tizarea Iluminatului, Desãvârºitu-lui de cãtre Vasitthi stoarce între-gul real într-o sintaxã recurentã.Dar în el sãlãºluieºte întunericul.De-abia când Vasitthi trãdeazãimaginea modelului vãzut ºi fere-cã „vrãjit, noianul de materie sub-tilã în imaginile închipuirii” (p.275), celãlalt începe sã-l recu-noascã. E o sublimare, printr-ointeriorizare asumatã, a subiecti-vitãþii percepþiei de-o infinitã pro-fuziune. Scânteia izbucneºte, iarVasitthi piere.

În ultimul capitol, 45, „Lumipier ºi nasc lumi”, Kamanita e sin-gur, sufletul lãsându-i-se „cu-prins de unul ºi acelaºi gând, allui Buddha, ulei þinând licãrulcandelei.” (p. 278). E în bezna pri-mordialã. Gândul de-acum isco-deºte neîntrerupt vorbele spusecândva de Sublim. Ar putea sãfie Brahma însutit, înmiitul, cel cecheamã lumile la viaþã. Dar nutoate i-ar sta în putinþã. Pe Va-sitthi n-ar putea s-o aducã la via-þã deoarece: „S-a stins pe drumulnefirii, acela unde sãmânþa nu-ºimai poartã dorul sã încolþeascã,ºi nici zeii, nici chiar Brahma nu-idau de urmã.” (p. 279). Mãcina-rea în timp e derizorie în faþa veº-niciei. În jocul reîntoarcerii, lumi-na (sau voinþa oarbã de a trãi) etot mai vlãguitã. Prin iubire, s-aautodevorat. Nimic exterior, niciputerea zeului, n-o poate þine vie:„(...) Kamanita, pelerinul, se stin-se pentru totdeauna, cum cande-la se stinge când uleiul sorbit înfitil îºi mistuie picurul. Picurul celdin urmã.” (p. 283). Gãsirea e re-întoarcerea în neant.

Romanul Pelerinul Kamani-ta are discursul vãlurit, cromatical mãrii. Fluenþa universului neo-bosit topeºte hotarele, statismule alungat, obligând lectorul ladinamica afectului cunoscãtor.Rafinamentul percepþiei unitarvibratile mi-a amintit un fragmentdintr-o scriere a lui Bruno Schulz:„Tata trecea de-a lungul acestuiarsenal autumnal al stofelor, po-

tolind masele acelea, puterea lorcrescândã ºi forþa calmã a ano-timpului. Voia sã pãstreze cât maimult timp intacte rezervele deculoare înmagazinate. Se temeasã se atingã de acel fond solid altoamnei, sã-l schimbe în nume-rar. ªtia însã ºi simþea cã va venitimpul când vântul de toamnã,acel vânt cald ºi pustiitor, va su-fla peste dulapuri ºi ele vor cedaºi nimic nu va fi în stare sã le stã-vileascã revãrsarea ºuvoaielor deculori în care vor inunda întregoraºul.”

O poveste începutã într-unimperfect temporal, semn al exem-plaritãþii neostenite, creaþie a unuispirit „simultan savant ºi poet.”Criticul literar suedez SvenSöderman continua în discursulde acordare a Premiului Nobel,din 1917: „Un poet care strângetoate florile, un spirit care cautãneîncetat, pânã când îºi gãseºteadevãratul domeniu de interes înlumea misticismului hindus, încare gândurile profunde în efor-tul sãu ideal de a limpezi enigme-le adevãrului ºi ale vieþii se com-binã cu instinctul sãu artistic...”

Karl Gjellerup (1857-1919),scriitorul danez, al cãrui roman,Pelerinul Kamanita, apare în tra-ducerea lui Elefterie Bezdechi înanul 1922, trãieºte un timp al ma-rilor bãtãlii creºtin-ºtiinþifice, fi-nalizate printr-o esteticã proprie,pronunþat neoromanticã. Ediþiadin 2013, de la Editura Litera, reiatraducerea Ginei Argintescu-Amza, din 1981.

nnnnn Dania-Ariana Moisa

CÂINI VAGABONZI A NUªTIU CÂTA OARÃ. „Tramvaiesufocate de elan/ Cu locuri spe-ciale pentru ºuþi/ Îþi vine-n fieca-re an/ Sã-þi iei cãþeaua, sã te muþi./Sunt parcurile pline de hingheri/Foºti uteciºti, foºti pionieri/ (Rã-maºi tot de pripas. Sã doarã) Rã-

INSONDABILUL MISTER.„George Banu are multe bagaje:mii de pagini scrise, zeci de cãrþieditate sau personale, mii despectacole vãzute cu freneziaspectatorului insaþiabil. Ce ar în-semna pentru George Banu sã

IEªIÞI DIN ORGOLII. „Noap-tea cea mare,/ cum un dihor/ stãla pândã./ Ieºiþi din orgolii/ ºi/

Jacques Hérold - Fleur de peau -1966


Uite! Ni-s mâinile de aceeaºi mãrime!Mari ale mele, ale tale micuþe!Vezi? Pasãrea cenuºie în val coborâtã-icuibãrit e pe creangã peºtele de luminã.

Creanga e apã, valul dã frunzeÎntunecã peºtele pânzele aerului.Strãvezie e pasãrea. Luna, submarinã.Uite! Ni-s mâinile de aceeaºi mãrime!

Valul poartã fructe dupã al vântului placÎn rocile-apusului se sparge creanga.Lunã de abanos, talazuri de ceaþãne dau peste cap casa, tandreþea.

Nici nu mai ºtim, iubire, unde s-auîntâlnitmâinile noastre de-aceeaºi mãrime.

Pe plaja trupului tãu brazdele lestrãbat.Vezi cum poartã în ele marea stele?Eu sunt un snop de peºti din culorice fugãresc unda de mãtase a lunii.

Limba reteazã: este aripã de rechin.Focul muºcã gingiile zilei.Printre dinþi înfloresc coralii.Apa-i nãvodul de iubire nouã întins.

Plin e canalul de sticle cu mesaje.Între-ale noastre insule, pescãruºizboarã.Împãturite, ºapte culori au fãcut o punte.Nori suprapuºi, o scarã ninsã.

Pe plaja trupului meu înalþi casteleºi acum marea îºi reia stelele…

Azi aº închide ºopârla-ntr-o cuºcã.Sã fie a degetelor sãrbãtoare,dansul iederii la ureche,tandreþea tãlpilor,aurul negru-al sprâncenei ºi subsuorii.De delir uitatele drumurile-aº urma cu lent, lentul pasal boului care are de-aratacest peisaj de lunã þigancã.

EvaIeºea un ºarpedin fiece bucatã de pielea trupului meu ºi se târaprin rãdãcini, în sus,pânã la trunchi ºi împresuraarborele obscur al dorinþeidoar sã o ispiteascã. Euînchideam ochii ºi-ntr-uncoºmar nesfârºitîi striveam capul.Dar brusc totulse schimba; scenaatavicã se spãrgeaîn mii de cioburi: Eva eracea care-mi oferea pãcatulatât de dulce cu gust de mãr.

Tatã-uliu care din cer mã pândeºtiºi mã chemi în împãrãþia numelui tãu,mã împietreºte voia tace se face precum în cer ºi pe pãmânt.Sângele meu cel de toate zileleazi dincolo de tine se scurgedar nu ºtiu sã mã desfac de vechilegreºeliºi mã oglindesc în greºiþii mei cei maiorbi.ªi mã las sã cad în ispitade-a te urmãri în umbra rãului meu.

Cu lãcomie strãbat cu limbaconturul vorbelor tale,le percep relieful, textura,acidul ce dinþii mi-aþâþã.

Când vorbele mi le muºti,mi se deschide mintea ta ca un fruct,

poeme Are ceva magic naºterea unei autoare într-o limbã care nu este a ei: putem citi acum o selecþie din opera poetei catalane Maria-Mercè Marçal în limba

românã, graþie traducerii fãcute de Jana Balacciu Matei. O nouãautoare, într-un context diferit. Dacã ne uitãm la alte titluri alecolecþiei „Biblioteca de Culturã Catalanã”, în care se insereazãvolumul consacrat poetei, putem observa cã Marçal îi citise ºiadmirase pe Víctor Català, Mercè Rodoreda ºi Carme Riera. Înpoezie, Bartomeu Rosselló-Pòrcel a fost una dintre primele eireferinþe explicite, în timp ce cu Montserrat Abelló stabilise orelaþie ucenic - maestru foarte apropiatã ºi plinã de admiraþiereciprocã.

Cine se apropie pentru prima oarã de Maria-Mercè Marçal(1952–1998) va dori câteva informaþii despre ea. Profesoarã,poetã, traducãtoare, prozatoare, s-a nãscut la Barcelona, darîntotdeauna s-a simþit din satul Ivars, din Alt Urgell, de undeera originarã familia ei, unde ºi-a petrecut copilãria ºi undeprezenþa mamei a continuat sã fie un punct de reper pentru ea

ºi pentru sora ei cu doi ani mai micã, Magda. Mercè s-a stabilit la Barcelona spre a urmastudii de filologie clasicã, obþinând licenþa în 1974. A devenit imediat profesoarã delimba ºi literatura catalanã într-un liceu. Aºa ºi-a câºtigat pâinea cât a trãit. A scris defoarte tânãrã, scrisul era, spunea, modul ei de a gândi; a optat repede pentru catalanãca unicã limbã de expresie, într-o perioadã în care formaþia ºcolarã era aproape exclusivîn spaniolã.

În 1976, un an dupã moartea dictatorului Franco, când ºi-a vãzut distinsã cu presti-giosul premiu Carles Riba prima sa culegere, Cau de llunes (Cuib de luni), milita într-un partid catalan ºi participa activ la iniþiative feministe. Condiþia de femeie ºi rolulfemeii în culturã au devenit axul explorãrii ei literare. Un drum nou, propriu, pentru careºi-a cãutat companie: a altor autoare care scriseserã înaintea ei, fãrã a uita de tradiþiapoeticã catalanã, pe care o cunoºtea profund, a gânditoarelor ºi scriitoarelor pe care lecitise cu deosebitã atenþie, de care putea profita ºi pe care le putea reinterpreta pentrupropriile þeluri. De asemenea, pe aceea a prietenelor ºi colegelor de muncã sau demilitantism sau a scriitoarelor contemporane, cu care sã poatã construi gânduri ºiproiecte.

Ca sã poatã scrie a trebuit sã reflecteze profund asupra genului celui ce scrie ºiasupra locului propriu în lumea în care i-a fost dat sã-ºi ducã viaþa ca femeie catalanãºi de clasã joasã, cum spune în „Divisa” („Devizã”), poezia care deschide prima sacarte publicatã, menþionatã mai sus, Cau de llunes. A izbutit ºi sã revadã cu ochi criticiproducþia poeticã catalanã ºi sã exploreze vocile din alte limbi. În francezã, poetaRenée Vivien i-a fost o provocare, pe care a acceptat-o pânã la ultimele consecinþe: i-a fãcut un fel de biografie-roman pe multe voci, La Passió de Renée Vivien (Patimiledupã Renée Vivien, 1994), care este ºi o reflecþie complexã asupra scrierii ºi vieþii.Poetele engleze Adrienne Rich ºi Sylvia Plath, între altele, o stimuleazã, potrivit pro-priilor cuvinte, sã se încumete pe drumuri poetice nebãtãtorite. Rusoaicele Anna Ah-matova ºi Marina Tsvetaeva, la a cãror traducere în catalanã a colaborat, îi oferã ºi elemodele, precum acela al patimilor, în care va lucra urmând-o pe Anna Ahmatova. CaEmily Dickinson, va cânta „mai tare trecând pe lângã cimitir”, în Desglaç (Dezgheþ,1988), ºi va vorbi de „abdicare” în La germana, l’estrangera (Sorã, strãinã, 1985),punându-ºi întrebãri asupra unei relaþii de dragoste eºuate.

De fapt, Marçal cântã, scrie, doar spre a înþelege, în timp ce îºi recreeazã experienþe-le, spre a le putea trãi în primul rând la persoana întâi ºi apoi sã le transmitã cititorului.Dacã în Bruixa de dol (Vrãjitoare în doliu, 1979) cântã relaþiile de iubire sau prietenia,identitatea sau modul în care îl/o vede pe celãlalt/ cealaltã, e pentru a-ºi conturapropriul loc în lume. Un loc contradictoriu ºi incomod, dar încãrcat de „adevãr”, unadevãr aºa cum îl înþelegeau o Elsa Morante sau o Ingeborg Bachmann, cu ultima fiindpusã în relaþie în unele studii. Mai târziu, în Sal oberta (Sare deschisã, 1982), scriedespre maternitate, când se aflã în dificultatea de a rosti da-ul tinerei din Nazaret saude a-l refuza ºi opteazã pentru un da sarcinii ºi naºterii fãrã prezenþa tatãlui. Scriedespre dragostea lesbianã în Terra de mai (Þara lui niciodatã, 1982), când ea însãºiface o opþiune sexualã care nu-ºi aflase formulare literarã în mediul poetic în care sesitueazã, cel al literaturii catalane. Când asistã la moartea tatãlui sãu, Antoni Marçal,scrie, în secþiunea „Daddy” din Desglaç, despre moartea tatãlui ºi despre cel pe carefigura Tatãlui îl reprezintã într-un context patriarhal. Scrie, în sfârºit, despre boalã ºimoarte (Raó del cos, trad. Raþiunea trupului, 2000), când trebuie sã le înfrunte eaînsãºi ºi scrie, mai ales, în aceeaºi plachetã postumã, despre figura Mamei, în mãsuraîn care înþelege locul în care Mama a fost cultural exilatã ºi ca o recunoaºtere ºi unomagiu adus propriei mame, Maria, al cãrei nume îl poartã, spune, „încrustat” în al sãu.

Marçal ºtie sã foloseascã cu mãiestrie sonetul pornind de la Bruixa de dol ºisextina (Terra de mai), acea strofã care tot revine îi serveºte, potrivit propriilor cuvin-te, spre a lupta cu o pasiune, obsedantã în timp, luptându-se cu o schemã care revinemereu. Dar sonetul ºi sextina coexistã cu formele populare, pe care le folosise de laprima ei culegere. Este timpul asimilãrii ºi revizuirii modelelor învãþate, este timpulartificiului ºi al bogãþiei de recursuri retorice variate, al strãlucirii ºi experimentuluiformal. Îºi construieºte un edificiu poetic personal în care imaginile dobândesc osemnificaþie proprie: luna ºi umbra, sarea ºi rana, cuþitul ºi iedera, cele patru elementeºi o întreagã serie de specii vegetale ºi animale. Într-un al doilea moment, prinde corpimaginea, în întregime a ei, a uliului, care personificã un Dumnezeu scrutãtor, careplaneazã sinistru asupra femeii ºi o urmãreºte pas cu pas.

Cu timpul, expresia cea mai nudã se asociazã cu strofe de origine orientalã: haiku ºitanka. Câteva dintre ultimele poeme, publicate postum, se încadreazã în Patimile luiCristos, scrutând valoarea durerii feminine, negatã sau privitã ca secundarã celeimasculine, reprezentatã, cinstitã ºi adoratã în cultura noastrã în figura lui Cristos. Eava cânta în schimb, în Raó del cos, un Cristos feminin sau, mai degrabã, douã femeirãstignite pe cruce.

Marçal îºi devanseazã în acest moment, ca ºi în altele ale operei ei, timpul, cum sespune cã fac poeþii adevãraþi: a revendicat ºi afirmat maternitatea fãrã tatã, a purtatstindardul dragostei dintre douã femei, a explorat rolul Tatãlui ºi, în compensaþie,complicitatea Fiicei în societatea patriarhalã. În cele din urmã, va ajunge sã indicedivinitatea femininã înlãturatã ºi dimensiunea ei divinã uzurpatã, teme, reflecþii ºi prac-tici care, la câþiva ani dupã moartea ei, au pãtruns lent în cultura noastrã ºi în realitateanoastrã cotidianã ºi care vor continua sã le vorbeascã cititoarelor ºi cititorilor secolu-lui XXI ºi ale secolelor ce vor veni.

Fina Llorca AntolínEl Masnou, vara 2012

ºi pulpa mi se topeºte în carne.

Aceastã iubire, greaprovocare a graniþelorîmpietrite de gheaþã:contrabandã de luminã.

Nimic nu-þi va fi luat: doar va veniclipa sã deschizicuminte mânaºi sã eliberezimemoria apeisã-ºi regãseascã apadin mijlocul mãrii.

Mamei1

Mi-ai spus: acestaeste trupul meu,sângele meu.Ia, mãnâncã ºi bea– viaþã ºi giulgiu.

Apoi, pâineatãiatã, rãnitãde cuþitºi vinul roºuvãrsat, pãtândpânza mesei.

Sub privireaobscenã a unui dumnezeucare-þi uzurpacuvintele.

2Sfântã obscenitatea trupuluiatins de fãgãduinþamorþii:de neatinsca un pariasau ca amprentaunui dumnezeu absent.Fii sacrilegãºi dã-i înapoiînsuºirea umilãa trupurilor vii.

3De parcã de la tine mi-ar fi venitcarnea, sângelecuvintelor.

Resurrectio

îngenunchez în faþatrupuluiimpurobscenmuritorprimãpatrieviesicriudeschisdin care vinnu existã,mamã, altã naºtere.

Traducere din limba catalanãde Jana Balacciu Matei

nnnnn MARIA-MERCE MARÇAL

user

Line


SteleAm rãpitO razã de soareAm tãiat-ospart-oaruncat-o

Noaptea aceastadeschizând ochiiam revãzutacea razã maltratatã

Abstracþie...Nu mai caut...Privesc umbra stelelorîn ochiicâinelui care doarme

În zoriA plouatCa niciodatã

Cineva s-a înecatîntr-o picãturãcare s-a rostogolitpe obrazîn zori

O picãturãPe o frunzã:Un bob de rouãPe geam, ploaiaPe stâncã: mareaPe faþã: plânsetul

Întotdeauna o picãturã de apã ºi pentrucel care moare

Sir GalahadS-au întorsOchii tãi claricare au

nnnnn ANNA PAOLA MUNDULA

scrisori cãtre Sir Galahad

Anna Paola Mundula, critic li-terar, eseist ºi poet, a studiatºi a lucrat în universitãþile din

Roma (unde ºi-a luat licenþa ºi a fostasistentã la catedra de istorie medieva-lã), Leuven - Belgia (unde a fost asis-tentã de cercetare în antropologie cul-turalã), ºi Nijmegen - Olanda (unde ºi-aluat doctoratul în literaturã italianã con-temporanã). Este autoarea a douã vo-lume: L’universo poetico di UngarettiMontale e Quasimodo e i suoi rap-porti con i concetti di guerra e pa-ce, H. Giannotten b.v., Tilburg, 1979, ºiPirandello e le violazioni del proibi-to, Lucarini ed., Roma, 1986, ºi a nume-roase studii ºi articole publicate în celemai cunoscute reviste de specialitateºi în volumele unor importante simpo-zioane internaþionale. În 2012 a publi-cat volumul de poezii Lettere a Sir Ga-lahad (Scrisori cãtre Sir Galahad),care reuneºte poeziile unui deceniu caremerge de la cotidianitate, cu abisurileºi vârfurile sale, pânã la cãutarea unuiAdevãr, fie el ºi fragil. Imaginile dure-roase ale unei lumi în descompunerese alterneazã cu sclipirile de luminã aleunei vieþi trãite, în orice caz, intens.

Despre Lettere a Sir Galahad, înrecenzia sa, Gabriella Becherelli afirmã:„În aceastã originalã ºi interesantã cu-legere, autorea îºi imagineazã o figurãmiticã masculinã de referinþã: Sir Gala-had... Este un personaj care apare ca oviziune un pic spectralã, de mare înþe-lepciune, învãluitã în mister, pentru cãpoezia este mister ºi provine din spaþiicare se opresc în profunzimi scufunda-te... Aceste poezii par într-adevãr locu-rile în care acest cavaler antic a cãlãto-rit ºi a poposit. Sentimentele se prezin-tã prin elemente naturale, peisaje radi-oase sau melancolice dupã ploaie. Omicã picãturã poate cuprinde lumea.”

dulceaþa amarãa mãrilor necunoscute

Nu e totul pierdutCeva a ajunsSemnul a ars

Am zãrit urcuºul inaccesibilal unei gheþi stelarerãvãºite ºi înfrânteA fost o scânteie albastrãplãpândãca un copil

Liniºtea

Eºti o serie infinitãde clipede vocide feþede mâini

Eºti o moviolãdepãºitãdin vremuri trecuteîn care viaþapãrea normalã

Fiecare moare...ªi fiecare moare singurcu gândurile sale de dinainteºi de dupãnecomunicabileînchise într-o cutieînchisã de ospe care timpul din principiucontinuã sã o erodeze

Lumina falsãSoarele apuneprintre cuteleunui nor înnebunit

Dupã colþun copil moarecu mâna

întinsãspre un felinar.

AutoportretNu mã urmãriîn aºteptarea unor rãspunsuri închise:adevãrularde ca rãnilepresãrate cu sare

Nu am sã-þi ofer floricare sã nu fie plãtitecu sângele unei pedepseimplacabile precum lama

Trãiesc în grãdini de liniºtedeschise cãtre vânturile din Nordcare îngheaþã ºi timida albãstreaînmuguritã în aºteptarea soarelui

Cred în floarea delicatãa unui cuvânt de dragosteLa fel ca toþiînec tresãrirea inimiiîn oceanulangoaselor cotidiene

Mã apasã aceastã liniºte infinitãîmprãºtiatã peste orizonturi verziroºii de sânge

Tu, dacã vrei,spune-mi poveºti vechi ºi eternedespre oameni ca noipoate într-o ziaceastã zãpadã va înceta sã cadã

Cãtre omul dintotdeauna

Ai acumulat certitudiniîn adâncul fântânilorîn vârful colinelorai construit oraºeºi naþiuniai umplut secolelede istorieai proslãvit lanþurileºi pedepsit rebeliiera pãcatul tãu cel mai mareºi nu l-ai vãzutîn adâncul ochilorfratelui crucificat

Certitudinea este dintotdeaunapãcatul credinþei

Umilinþa þi-a cãzut din mânãmângâind visul stelelor

Aceastã liniºteAceastã liniºteeste autostrada gândiriicare se declanºeazã ºi dã nãvalãdistrugând totul

Speranþa este ca o patã vechepe asfaltse dizolvã

În aerulinfectat de gazelecare ucid inexorabile ºi lenteultimul surâseºti o pauzãdintr-o cãlãtorie la fel ca altaa vieþii

Un bãrbat ºi o femeieOdatãpe pãmântul care e un astru

în universexistau un bãrbat ºi o femeie

Femeia voia sã zboarePeste deºerturi roºii ºi fierbinþidar bãrbatul nu avea încãlþãri pentruinimã

Bãrbatul ºtia sã mãrºãluiascã pe munþide cactusavea simþurile atentealunga pãianjenii ºi muscoiiînsã femeia se târanu-ºi mai simþea sângele în vene

Bãrbatul continua sã mãrºãluiascãFemeia se încãpãþâna sã zboarePicãturile de sângecãzând printre spiniau fãcut un ºiragpentru ºarpele în aºteptare

ªarpele a bãut, femeia a murit

Prezentare ºi traducere dinlimba italianã: Elena PîrvuJacques Hérold - The game the night - 1940


ConcursÎntr-o încãpere ca toate celelalteAmenajatã cu plafon zdravãnNe întrecem la sãrituri înînãlþime.

ªtim precisCã nu poate sãri nimeniMai sus decît tavanul,Sã fie ºi Dumnezeu,Asta din cauza gravitaþieiCare ne trage mereu în jos,Încã din cele mai vechi timpuri.

Dar continuãmCu o îndîrjire diavoleascã,Pentru cã nu putem sta altfelCînd avem în noi geniulînãlþimii,Ca peºtii zburãtoriDorul aripilor adevãrate.Zi ºi noapte continuãmÎn plafonul nostru scund.

Cel mai sprinten,Care are muºchii cei mai oþeliþi,mai dresaþiªi stãpîneºte cel mai bineLegile avîntuluiIa ºi cele mai multe pocnituri încap.

Boala rîsuluiS-a nãscut dintr-un hohot derîs.

Cînd pãrinþii au trebuit sã-iarate lumeaEl a început sã rîdã în faþafiecãrui lucru,Pînã la soareªi a fiecãrui cuvîntPînã la infinit.

La ºapte ani încã nu se oprisedin rîs,ªi doctorii l-au trimis la ºcoalã.Profesorii i-au arãtat cartea defizicã,Dar el rîdea þinîndu-se cumîinile de burtã.La istorie, ajunsese cu mîinile lagenunchi.La geografie, la tãlpi.

Atunci doctorii i-au recomandattrei femeiDemne de acest nume,De care sã se îndrãgosteascã,Dragostea intrînd în profilaxialiniºtii.Cum sã vã spun?Pe prima a iubit-o-n hohote,Pe a doua a zîmbit-o,Cu a treia s-a-necat de rîs.

Atunci doctorii i-au prescrismoartea,S-o ia o datã în viaþã,ªi dupã aceea cîte-o linguriþãDin trei în trei veºnicii.

Dar ºi în mormîntEl tot mai continuã, ºi azi, sãrîdã.

Pînã acum a fost mutat în vreoªapte cimitireLa cererile repetateAle rãposaþilor.

ContestIn an ordinary roomFitted with a sturdy ceilingWe compete in a high-jumpingcontest.

Prima ediþie a fost organizatã în 2008, când s-au desfãºu-rat probe pentru limbile englezã ºi francezã.În 2011, dupã o pauzã de doi ani, concursul a fost reluat,

cu o secþiune de limba englezã. Ediþia a treia (2012) s-a adresatstudenþilor Departamentului de studii anglo-americane ºi germa-ne, cuprinzând probe pentru limbile englezã ºi germanã.

Anul acesta, între 21-22 mai 2013, ediþia a IV-a, a fost organiza-tã pentru studenþii tuturor secþiilor care existã la Facultatea deLitere din Craiova (probe pentru englezã, francezã, germanã, ita-lianã ºi spaniolã). Au fost 54 de participanþi, dintre care zece ladouã sau trei limbi. Membrii juriilor au fost Aloisia ªorop, MihaiCoºoveanu, Anda Rãdulescu, Valentina Rãdulescu, AndreeaGhiþã, Cosmin Dragoste, Elena Pîrvu, George Popescu, LaviniaSimilaru, Geo Constantinescu. Premiile (cãrþi, dicþionare ºi ma-nual de pregãtire în limbile menþionate) au fost achiziþionate saudonate de lectoratele englez, francez, italian ºi spaniol.

Poeziile alese anul acesta au fost: Concurs (secþiunile englezã,francezã, italianã, spaniolã), Boala râsului (secþiunea germanã).

concursul de traducere„Marin Sorescu”

We know for sureThat no one, no matter howGodlike,Can jumpHigher than to the ceilingBecause of gravityPulling us downSince the dawn of time.

Yet we continue to tryOut of devilish stubbornness,For we carry the spark of theheavensThat drives us restless,As it drives flying fishTo long for real wings.Day and night we continueWithin the confinement of ournarrow ceiling.

He who is most agileHas the strongest, best-trainedmusclesAnd is best-skilledIn applying the laws ofmomentumAlso bashes his head the most.

Radu Grigoroiu,englezã-germanã, anul II,Premiul I – limba englezã

ConcoursDans une pièce comme toutesles autresAménagée avec un plafondsolideOn rivalise aux sauts enhauteur.

On sait exactementQue personne ne peut sauterPlus haut que le plafond,Qu’il soit même Dieu,Cela à cause de la gravitation.Qui nous tire toujours en bas,Dès les temps les plus anciens.

Mais on continueAvec un acharnementdiabolique,Parce qu’on ne peut pasdemeurer autrementLorsqu’on a dedans le génie dela hauteur,Comme les poissons volantsLa nostalgie de vraies ailes.On continue jour et nuitDans notre bas plafond.

Le plus agile,Celui qui a les muscles d’acier,Plus formésEt qui maîtrise le plusLes lois de l’essorEt à la fois celui qui reçoitPlus de coups dans la tête.

Alina Maria Solniþã,francezã-englezã, anul I,

Premiul I – limba francezã

Die LachenssuchtEr ist aus einem unbändigenGelächter geboren.

Als ihn die Eltern in die Welteinführen musstenBegann er sich über alles zubelustigen,Bis hin zur SonneUnd über jedes WortBis hin zum Leere.

Mit sieben hörte er mit demLachen nicht auf,Und die Ärzte verschrieben ihmdie Schule.Die Lehrer haben ihm dasPhysikbuch vorgeführt,Aber er hielt sich den Bauchvor Lachen.Bei der Geschichte, hielt er sichdie Knien.Bei der Geographie, die Sohlen.

Dann haben ihm die Ärzte dreiDamenDieses Namens würdigverschrieben,Um sich zu verlieben,Liebe steht unter den Flügel derRuheWie Soll ichs erklären?Die erste hat er in Gelächtergeliebt,Die zweite gelächelt,Die dritte ist ihm im Hals vorLachen geblieben.

Dann haben ihm die Ärzte denTod verschrieben,Einmal im Leben zu Schlucken,Dann je ein LöffelchenAlle drei Ewigkeiten.

Aber auch im GrabenLacht er noch.

Bisher wurde er in siebenFriedhöfeAuf wiederholte VerlangenDer Verstorbenen versetzt.

Roxana Ilie,englezã – germanã, anul III,Premiul I – limba germanã

Die Krankheitdes Lachens

Er wurde aus einemschallenden Lachen geboren.

Als seine Eltern ihm die Weltzeigen sollten,Begann er zu lachen, bei jedemDingBis zur Sonne,Und bei jedem WortBis ins Unendliche.

Mit sieben lachte er noch

immer,Und die Ärzte schickten ihn zurSchule.Die Lehrer zeigten ihm dasPhysikbuch,Aber er hielt sich den Bauchvor lauter Lachen.In Geschichte hielt er sichschon die Knie,In Geographie die Sohlen.

Da verschrieben ihm die Ärztedrei FrauenDieser Bezeichnung würdig,In die er sich verlieben sollte.Denn Liebe beugt der Ruhe vor.Wie soll ich euch das erklären?Die erste liebte er schallendlachend,Die zweite lächelte er,Mit der dritten verschluckte ersich vor Lachen.

Da verschrieben ihm die Ärzteden TodEin Mal einzunehmen im Leben,Und danach je ein LöffelchenAlle drei Ewigkeiten.

Aber auch im GrabLacht er auch heute noch,weiter.

Bis jetzt wurde er schon verlegtAuf etwa sieben FriedhöfeAuf wiederholtes AnsuchenDer Verstorbenen.

Anca ªerban,englezã–germanã, anul III,

Premiul II – limba germanã

ConcorsoIn una stanza come tutte lealtreMunita da un grande soffittoConcorriamo tra di noi in

elevati salti.

Sappiamo di precisoche nessuno ha la capacità disaltarepiù in alto di quel soffitto,che ci sia pure Dio,la causa è la gravitazioneche sempre ci attira in basso,fin dai tempi più antichi.

Ma noi continuiamocon una rabbia quasidiavolescaperché diversamente nonpossiamo farequando dentro di noi risiede ilgenio dell’altitudine,come i volanti pesci,il desiderio di possedere vereali.giorno e notte continuiamosotto il nostro basso soffitto.

Il più celere,colui che ha la forza piùtemperata, più controllatae che meglio conoscele leggi dell’aria,prende maggiormente piùcolpi in testa.

Andreea Neaþã,englezã-italianã, anul I,

Premiul I – limba italianã

ConcursoEn una habitación como todaslas demásArreglada con techo recioCompetimos en saltos dealtura.

Sabemos de sobraQue nadie puede saltarMás allá del techo,Aunque sea Dios mismo,A causa de la gravitaciónQue siempre nos arrastra haciaabajo,Desde los tiempos másremotos.

Mas seguimos con unaobstinación diabólica,Porque no nos podemosconformar de otra maneraMientras llevemos dentro elgenio de la altura,Como los peces voladoresEl anhelo de las alasverdaderas.Día y noche permanecemosEn nuestro techo bajo.

El más ágil,El que tiene los músculos másendurecidos, más domados,El que domina mejor las leyesdel ímpetuSe lleva la mayoría de losgolpes en la cabeza.

Adi Daniel Pîrvulescu,englezã-spaniolã, anul III,

Premiul I – limba spaniolãJacques Hérold - La femmoiselle -1945


rte

Pe 21 februarie 2013, laMuzeul Pompidou dinParis a avut loc premie-

ra filmului Jacques Hérold, legrain de phosphore au doigt.Documentarul este realizat deFabrice Maze, celebru producã-tor de filme francez care începândcu 1999 s-a dedicat scrisului ºifilmelor documentare, ce vizeazãtrei domenii: istoria automobilu-lui, spiritualitate ºi istoria artei (înspecial istoria suprarealismului),ultimele apãrând pe piaþã subegida Seven Doc.

Colecþia „Phares” de la SevenDoc este dedicatã artiºtilor su-prarealiºti ºi cuprinde în prezenttreisprezece filme documentareconsacrate lui Yves Tanguy,André Breton, Yves Elléouët,Jacqueline Lamba, Marcel Du-champ, Robert Desnos, AlanGlass, Wifredo Lam, LeonoraCarrington, Max Ernst, AndréMasson, Alice Rahon ºi Jacqu-es Hérold. Fiecare dintre DVD-uri este însoþit de o carte deaproape 100 de pagini, cu infor-maþii, imagini ºi reproduceri ine-dite despre viaþa ºi opera autori-lor menþionaþi anterior. De ase-menea, casa de producþie SevenDoc are în pregãtire pentru viito-rul apropiat DVD-uri dedicate luiVictor Brauner, Claude Cahun sauToyen. „La cererea CentruluiPompidou (în calitate de co-pro-ducãtor), am realizat, în 2003, undocumentar despre colecþia tatã-lui meu André Breton, pe rueFontaine. Cu puþin înainte de atermina ultimele retuºuri la acestfilm, am adãugat o plachetã cudocumente biografice ºi icono-grafice”, a explicat Aube Breton-Elléouët (fiica lui Breton ºi a Jac-

suprarealismul lui Jacques Héroldquelinei Lamba) ce coordoneazãcolecþia „Phares” împreunã cuSéverine Gauci de la Seven Doc.Aºadar, scopul declarat al aces-tei colecþii de DVD-uri a fost ace-la de a face cunoscutã viaþa ºiopera suprarealiºtilor francezi ºide pretutindeni: unii dintre eisunt celebri, alþii sunt mai puþincunoscuþi, important este cã ar-tiºtii consacraþi îi pun în luminãpe cei mai puþin cunoscuþi mare-lui public.

Din aceastã a doua categorieface parte Jacques Hérold (1910-1987), care a fost – începând cuanul 1934, când a intrat în grupa-rea condusã de André Breton ºipânã în 1951, când a avut loc ex-cluderea sa –, dupã cum s-a de-monstrat în ultimii zeci de ani, ofigurã reprezentativã a grupuluisuprarealist francez. De origineromânã, Jacques Hérold a bene-ficiat la Bucureºti de o pregãtireacademicã în domeniul artelorplastice, dupã care s-a autoexilatla Paris în 1930, unde s-a împrie-tenit cu artiºti ca Yves Tanguy,Victor Brauner, Marcel Duchampsau Oscar Dominguez, ori cupoeþi ca Benjamin Fondane, Ila-rie Voronca, Robert Rius, JulienGracq sau Michel Butor.

Aflându-se în Franþa în tim-pul ocupaþiei naziste, el va lucrala cooperativa Croque - Fruits (alui Sylvain Itkine) din Marsilia ºiapoi se va alãtura grupãrii supra-realiste din jurul publicaþiei „LaMain à plume” (1941-1944).Dupã eliberare, el va participa lafresca suprarealistã colectivã dinsala de gardã a spitalului Sainte-Anne din Paris, iar apoi va debu-ta în forþã la „Cahiers d’art” cu oexpoziþie personalã organizatã de

André Breton. De altfel, liderulmiºcãrii suprarealiste îi va face unportret memorabil pictorului nãs-cut la Paitra-Neamþ: „JacquesHérold, bobul de fosfor cu dege-te din pãdurea lui de radiolarite.Jacques Hérold, tãietorul de lem-ne în fiecare picãturã de rouã.”De asemenea, Hérold a luat partela expoziþia internaþionalã „Supra-realismul în 1947” deschisã deBreton ºi Duchamp la Galeria

Maeght. Începând cu anii ’50 ar-tistul de origine românã se vadedica în exclusivitate avangar-dei ºi abstracþionismului liric,reuºind sã creeze o operã plasti-cã în care, fãrã sã se abatã de laprincipiile suprarealismului, vaurmãri sã deschidã noi orizonturiartistice. Reprezentative, în acestsens, pentru opera sa rãmân eta-pa „siluetelor” („La rencontre”,„L’Abreuvoir” sau „Crystal

În numãrul 75/ 2013 al pu-blicaþiei „Revista Brasilei-ra”, editatã de Academia

Brasileira de Letras, a apãrut –sub titlul „O avangardã cente-narã” – un interviu cu italienistulcraiovean George Popescu, ceare în centru starea actualã a lite-raturii române, pe de o parte, ºirolul avangardei româneºti în ca-drul miºcãrii omonime europene,pe de altã parte. Dialogul porneº-te de la starea de confuzie dedupã evenimentele din decembrie1989, context în care recâºtiga-rea libertãþii de expresie a permisapariþia pe piaþã a unor autori cefuseserã victime ale cenzurii co-muniste (Paul Goma, NicolaeSteinhardt sau Ion D. Sîrbu) saua acelor autori care au ales caleaexilului, devenind nume de refe-rinþã la nivelul culturii europene:Eliade, Ionesco, Cioran etc. Încontinuare, este evocatã opera luiLucian Blaga ca un posibil repervaloric reprezentativ pentru gân-direa româneascã în cadrul mari-lor figuri filosofice europene, fã-cându-se trimitere la studiul Lu-cian Blaga ºi paradigma gân-dirii universale (Editura Aius,2012), publicat recent de GeorgePopescu într-o ediþie revizuitã.Redãm în continuare douã extra-se din interviul publicat în revis-ta condusã de Marco Lucchesi(poetul brazilian care a fost anultrecut oaspetele revistei „Mozai-cul” cu ocazia lansãrii antologiei

bilingve Surâsul haosului):Revista Brasileira: În ce mã-

surã avangarda româneascã sereactiveazã, ca o trimitere la oconstantã sãnãtate creativã?Raporturile dv. cu avangardapânã la ce punct merg ºi cum seconstruiesc…

George Popescu: Încã necu-noscutã în substanþa ºi în deta-liile sale, avangarda româneascã,cea «istoricã», ascunde surprize,surse ºi resurse de bogãþie de lacare literatura universalã ar aveaîncã de învãþat. ªi nu mã refer atâtla numele faimoase, cu gloria lorconsacratã (Tzara, Fondane, Ce-

lan, dar sã nu-l uitãm pe Brân-cuºi, nu doar genial artist, dar ºiun model de viaþã simplã, dotatcu un mod de a gândi ºi a repre-zenta lumea ºi viaþa asemeneaunui þãran român, cel al loculuisãu de baºtinã, nu departe deoraºul meu), ci la atâþia alþii, rã-maºi aici, în România ºi care aufãcut din actul lor literar o adevã-ratã sfidare a convenþiilor lamodã. Un caz ar fi cel al aceluiUrmuz, un funcþionar juridic, maidegrabã umil ºi cu o viaþã anoni-mã, care scrisese, în primii ani aisecolului XX puþine, dar densepagini de prozã de un absurd to-

talmente ionescian ºi beckettian.Îmi place mult o puternicã întoar-cere a tinerilor literaþi, mulþi dinCraiova, la experienþele avangar-diste româneºti, ei descoperã, cumare surprizã, abia acum revolu-þia împlinitã cu o sutã de ani înurmã. ªi sper – ºi sunt sigur deasta – cã prin aceastã întoarcerea lor se reia o nouã ºi meritatãºansã pentru literatura de mâinedin þara mea, ºi cred înainte detoate ca la o soluþie sãnãtoasã înfaþa crizei de care se vorbeºtemult ºi se ºtie puþin.”

Revista Brasileira: Date fiindlatinitãþile noastre atât de apro-piate ºi de îndepãrtate, ce per-spective ne pot apropia într-unmod mai activ ºi mai substanþi-al?

George Popescu: Eu am reluat

avangarda româneascã în „Revista Brasileira”o formulã a lui Eliade, cea de „cen-tralitatea marginii”; în acest caz,„a marginilor”; Eliade folosea for-mula spre a sublinia cã, în diver-sele religii, ceea ce se prezintã laun moment dat ca fiind margine(ºi marginal) cautã sã devinã – ºichiar devine cu timpul – centru.Pe urmã, Claudio Magris explicãºi el, în faimoasa sa carte despreimperiul habsburgic, cã, în timpce la Viena libertinismul tocmaiera pe cale sã ruineze gloria im-periului, în margini, în România,în Bucovina lui Celan ºi nu nu-mai, poate chiar ºi la Trieste al luiSvevo, ceea ce putea trece caadevãratã ºi validã substanþã atradiþiei habsburgice se conser-va încã bine.

Iatã de ce, în ce priveºte cul-turile noastre, brazilianã ºi româ-nã, ca extreme/ margini ale latini-tãþii, esenþa celei din urmã con-servã cele mai bune ºanse de ailustra ºi de a restitui ceea ce-afost de substanþã în marea ºi ne-uitata tradiþie a culturii clasicevirgiliano-horaþiene. Sigur cã de-pãrtarea geograficã nu ne ajutã,dar suntem chemaþi la întreprin-deri mai curajoase, prin eforturide interconexiune, cel puþin lanivel cultural, care sã ne ducã laun dialog mai viu, mai atent, des-chis aventurilor noastre cultura-le ºi spirituale, ce nu sunt delocmai puþin promiþãtoare ºi mai pu-þin importante decât atâtea alte-le. (D.M.)

amoureux”), cea a „cristalizãri-lor” („Personnages Surrealistes”,„Cristallisation de la forêt” sau„Personnage Ancient”) ºi etapa„albã” („Le sorcier noir”, „Le piè-ge”). În februarie 1957, el publicãMaltraité de peinture la ÉditionsFalaize condusã de Georges Fall,tipãritã ºi la noi sub titlul Mal-tratat de picturã, studiu intro-ductiv, traducere ºi note de PetreRãileanu, Editura Institutuluipentru Cercetarea AvangardeiRomâneºti ºi Europene, Bucu-reºti, 2001. Volumul cuprinde atâtdesene ale lui Jacques Hérold, câtºi reflecþii sau confesiuni legatede experienþele lui artistice supra-realiste ori de tensiunile sale exis-tenþiale.

Michel Butor, autorul mono-grafiei Hérold (Collection Muse-ìe de Poche, Éditions GeorgesFall, Paris, 1964), îi face un portretremarcabil pictorului în care sur-prinde rãdãcinile româneºti aleimaginarului artistic: „S-a nãscutpe uliþele cu focuri de vreascuri;zburda printre cãþeluºi ºi prinpetalele viilor scuturate de vân-tul Mãrii Negre, ce umezea miro-surile câmpiei, izurile fetide, du-horile, cu obrajii murdari de pra-ful caldarâmului ºi de fân. Se tra-ge din ramificaþiile unei delte, dinnesfârºitele hoinãreli în jurul co-nacelor ºi mãnãstirilor, din taifa-sul þesãtoarelor ºi cofetarilor cuprilejul marilor târguri în timp cecontele Dracula se plimba gândi-tor printre morminte sub cerul cuLunã furtunoasã.” Ca fiecare din-tre DVD-urile colecþiei „Phares”de la Seven Doc ºi acesta esteînsoþit de o plachetã color de 88de pagini despre viaþa ºi operalui Jacques Hérold.

nnnnn Petriºor Militaru

George Popescu, Marco Lucchesi ºi Emil Boroghinã

REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · about Romanian avantgarde,...

Documents

Transcript of REVISTÃ DE CUL TURÃ FONDA TÃ LA CRAIOV A, ÎN 1838, DE ... · about Romanian avantgarde,...