Aparatul reproducator

8
APARATUL REPRODUCATOR Reproducerea Este una din funcţiile esenţiale ale organismului animal şi vegetal .Constă în capacitatea părinţilor de a da naştere la urmaşi asemănători cu ei ,datorită eredităţii ,când ajung la maturitate . Reproducerea sexuală presupune : participarea a două organisme de sex opus : posibilitatea gonadelor de a forma gameţi masculini (spermatozoizi ) şi feminini (ovule); fecundarea încheiată cu formarea celulei ou ; segmentarea celulei ou şi formarea embrionului uni sexual şi ulterior, a fătului. Pentru a înţelege mecanismul transmiterii sexelor la om trebuie să cunoaştem ; numărul de cromozomi din celulele somatice (2n= 46 ); gameţi formaţi prin diviziune meiotică vor avea jumătate din acest număr de cromozomi ,deci n = 23; tipul de cromozomi din gameţi(autozomi sau cromozomii somatici şi heterozomii , sau cromozomi ai sexului ) Spermatozoizii sunt heterogamici (diferă de cromozomul sexual ): uni au configuraţia n = 22 autozomi + X iar alţii , n = 22 autozomi + Y ; ovarul este în totdeauna homogametic , n = 22 autozomi + X

Transcript of Aparatul reproducator

Page 1: Aparatul reproducator

APARATUL REPRODUCATOR

Reproducerea

Este una din funcţiile esenţiale ale organismului animal şi vegetal .Constă în capacitatea părinţilor de a da naştere la urmaşi asemănători cu ei ,datorită eredităţii ,când ajung la maturitate .

Reproducerea sexuală presupune : participarea a două organisme de sex opus : posibilitatea gonadelor de a forma gameţi masculini (spermatozoizi ) şi feminini (ovule); fecundarea încheiată cu formarea celulei ou ; segmentarea celulei ou şi formarea embrionului uni sexual şi ulterior, a fătului.

Pentru a înţelege mecanismul transmiterii sexelor la om trebuie să cunoaştem ; numărul de cromozomi din celulele somatice (2n= 46 ); gameţi formaţi prin diviziune meiotică vor avea jumătate din acest număr de cromozomi ,deci n = 23; tipul de cromozomi din gameţi(autozomi sau cromozomii somatici şi heterozomii , sau cromozomi ai sexului )

Spermatozoizii sunt heterogamici (diferă de cromozomul sexual ): uni au configuraţia n = 22 autozomi + X iar alţii , n = 22 autozomi + Y ; ovarul este în totdeauna homogametic , n = 22 autozomi + X

Aparatul reproducător masculin

Este constituit din :testicule, căi spermatice care conduc lichidul spermal , ce conţine

spermatozoizi , de la locul de producere spre cel de eliminare ; glandele-anexe , reprezentată prin prostată şi vezicule seminale ; organul genital extern , penisul .

Date anatomo - funcfionale

Page 2: Aparatul reproducator

Testiculul. Conadă masculină –pereche , testiculul se dezvoltă la început în regiunea lombară a cavităţii abdominale în scrot cu 1-2 luni înainte de naştere

forma ovală greutate de 10 –40 g acopetit cu o membrană inextensibilă alcătuită din fibre de colagen ,

numită albuginee .Căile spermatice în funcţie de teritoriul pe care străbătut se divid în : Introtesticule ( seminiferi drepti , deferent , ejaculator , uretra ).

Glande anexe sunt prezente de prostata ( cea mai importanta glanda anexa, si de vezicule semale (glande acesorii) . Prostata este o glanda anexa exocrina nepereche , situata sub vezica urinara.

Organul genital extern este reprezentat de penis . El indeplineste doua funcţii : genitală , de acuplare si ejaculare , şi de eliminare a urinei prin uretră peniană ce il străbate.

Functile testiculului Testiculul indeplineste doua funcţii , si anume : spermatogeneză şi

secretie de hormoni androgeni. Spermatogeneza consta in multiplicarea spermatogonilor şi

trnsformarea lor succesiva în spermocite şi somatide , care fara diviziune , se transformă în spermatozoizi – gameţi masculuni mobili.

APARATUL REPRODUCATOR FEMININ

Aparatul reproducator feminin constituit din ovar sau gonadafeminina şi din alte organe genitale interne (trompa uterina uterul si vaginul ) .Precum şi din organe genitale externe (vulva ) cele doua glande mamale sunt glande importante pentru aparatul reproducator feminin , prin funcţia indeplinita -- lactaţia .

Date anatomo funcţionale

Ovarul. Glanda feminina este un organ pereche situat , de o parte si de alta a uterului . are forma ovoid- tutită marimea si aspectul unei piersici, la persoanele adulte, greutatea de 4-8 g , fiind legata prin doua ligamente de organele din jur ( uterul şi trompele uterine ) şi de peretele posterior al bazinului. Parenchinul ovarian este format din doua zone: una centrala, care se afla in zona lilului, numită zonă medulară şi periferica sau zona cortică. Zona medulară conţine stromă conjunctivă, formată din: ţesut conjunctiv lax , bogat în caplilare sanguine ; Vase limfatice si fibre nervoase vegetative ( parasimpatice si simpatice , desprinse din plexul ovarian )zona corticală contine stromă conjunctivă şi folicule ovariene in diferite stadii de

Page 3: Aparatul reproducator

dezvoltare ( primordial , primar , secundar , cavitar şi matur) ,corpul galben si corpul albicios .

La exterior ovarul prezintă o membrană conjunctivă – albugineea - acoperită cu un epiteliu germinativ care generează foliculi ovarieni .

Foliculii primordiali sunt formaşiuni mici sferice .Fiecare are în centru ovociclul de ordinul –I iar în jurul , un rînd de celule foliculare înalte .

Foliculiisecundari se formează dupa pubertate , prin transformarea foliculilor primari . Ei sunt foliculi plini mai mari deciît cei primari . În structura lor apar cele două teci : internă , bogată în secreţie de hormoni extrageni şi externă formată din fibre conjunctive şi puţine celule .

Foliculi cavitari ( poartă aceasta denumire deoarece intre celulele foliculare apare o cavitate foliculară sau antru cu dimensiuni variate , plină cu lichid folicular . Ovocitul de ordinul –I este inconjurat de celule foliculare ce formează corona variată . O parte din celulele folculare ce formează discul proliger .

Foliculul matur prezintă : -în centru , ovocitul de ordinul I , inconjurat de o carcasă de celule

radiare ;-spre exterior , stratul granulos , alcatuit din din mai multe rânduri de

celule teci interne a foliculului ;-celulele teci interne a foliculului secretă hormoni extrogeni ; -cavitatea faciculară se afla intre coroana radială si celulele stratului

granulos , fiind plin cu lichid folicular secretat de celulele foliculare .

Trompa uterină este o cale genitală pereche , situată intre uter şi ovar lunga de 10 –12 cm . Fiecare trompă uterină are patru porţiuni ; Infundibilul situat spre ovar lungă de 10-12 cm Fiecare trompă uterină are patru porţiuni ; înfundibilul situat spre ovar( în formă de pilnie ) se continuie cu o porţiune mai dilatată (ampula) , care se prelungeşte cu o porţiune mai îngustă ( istmul) terminîndu-secu o parte intrauterină , ce se deschide printr-un orificiu , în peretele lateral al cavităţii uterine .

Mucoasa cutată care captuşeşte trompa uterină ( epiteliu cilindric, simplu, ciliat, germite captarea ovicidului de ordin II.

Uterul este un organ genital cavitar nepereche situat în pelvis , între vezică urinară şi (anterior)şi rect (posterior ) . Această amplasare explică frecvenţa crescută a micţiuni şi defecaţiei - reflexe vegetativo-somatice – în timpul sarcini . Uterul are formă de pară cu vîrful în jos spre vagin şi este alcătuit din trei portiuni : fundul , capul şi colul( plasat inferior , spre vagin) ; intre corp şi cal se află o porţiune îngustă numit ism . Colul se continuă în partea inferioară cu vaginul .

Vaginul este un organ genital nepereche , de formă cilindrică ; în partea superioară el se continuă cu colul uterin iar în cea inferioară se continuă până la vulvă . Vaginul este format din două porţiuni : canalul vaginal ( spre colul uterin) şi canalul vaginal (îngustat de himen) . Himenul

Page 4: Aparatul reproducator

separă asemenea unei diafragme , cele două canale ale vaginului la fetiţele virgine. Grosimea si forma himenului diferă , facînd uneori dificilă deflorarea ( ruperea himenului ) care poate fi însoţit şi de o mică singerare. Deflorarea începe la primul contact sexual şi se definitivează la naşterea primului copil .

Organele genitale externe Cunoscute sub denumirea de vulvă , aceasta cuprinde formaţiunile

labiale şi organul erectil al vulvei – clitorisul- de dimensiuni mici . Formaţiunile labiale sunt două perechi de cute tegumentare ( labiile mari şi mici ) dce delimitează canalul vestibular al vaginului .

Funcţia ovarului : ovarul îndeplineşte două funcţii principale : endocrină şi ovogenetică independente şi controlate de axul

hipotalomo- hipofiză gomatic .1.Funcţia ovogeneză a ovarului constă în formarea , maturizare şi

expulzarea ovocitului de ordin II ( în ovulaţie , care se va forma în trompa uterină gametul feminin denumit ovul .

Aceste două funcţii se desfaşoată în ritmuri diferite în raport cu vârsta organismului .

Ovagoniile , celulele nediferenţiate iau naţtere în viaţa intrauterină , din celulele germinate primare la embrionul de 4 saptămâni ; ele parcurg un proces de multiplicare prin diviziune mitotică .

Cind embrionul atinge vîrsta de 3 luni prin diviziunea ovagoniei , rezultă ovocitul de ordin I

Ovocitul de ordin I situat în interiorul foliculului primar intră în prima diviyiune maturaţie ( meiotică – etapa reducţională)) şi parcurge doar profaza I . Această celulă ramâne blocată în profaza diviziunii meiotice până la pupertate .Cu ocazia fiecărui ciclu menstrual , în interiorul foliculului matur , ovocitul de ordin I îşi reia meioza din stadiul in care se află încă din perioada fetală . În rma diviziunii se formează ovocitul de ordinul II ( celulă mare , hoploidă ) şi primul globul polar ( celulă mai mică ce regresează ulterior )

La jumătatea ciclului menstrual ( a 14 –a zi a ciclului ) , foliculul matur vine în contact cu albugineea , se apropie de suprafaţa ovarului , epiteliu se bombează şi se declanşează ovulaţia . Aceasta constă în ruperea foliculului matur şi expulzarea lichidului folicular şi a ovocitului de ordin II , captat de trompa uterină . Ovocitul de ordin II intră în a doua diviziunede maturaţie (meiotică – eatapa ecvoţională , asemănătoare mitozei ) cînd spermia patrunde în interiorul lui , în vederea fecundaţiei . Din ovocitul de ordin II , rezultă preovulul ( celulă hoploidă ) şi al doilea globul polar ( ambii globuli polari degenerează) .

Din peovul se formează , fără diviziune , ovulul gamet feminin şi imobil , cu formula cromozomială 22 autozomi + heterozomul X .

Ovulul ajunce in treimea superioară a trompei uterine şi poate fecundat de catre un singur spermatozoid proces finalizat cu formarea celulei –ou (zigotului ) . În lipsa fecundaţiei ovulul este eliminat de uter în

Page 5: Aparatul reproducator

mediu extern , prin caile genitale . Procesul de evoluţie şi de formare a corpului galben este situat de hormonul luteinizat (L H) . Faza luteală constituie o altă componentă a ciclului ovarian , ce constă în formarea corpului galben din foliculul ovarian matur , după evoluţie .

Funcţia endocrină a ovarului Această funcţie începe în perioada prepuberală dar este foarte

redusă După pubertate , la femei , funcţia endocrină şi ovageneză ovariană sunt corelate cu procese biologice complexe ce au loc în special la nivelul uterului , glandelor mamare şi care înpreună constituie ciclul menstrual . F uncţia endocrină constă în secreţia de hormoni sexuali feminini – extrageni şi proguteran –de catre foliculul ovarian matur şi corpul galben rezultat din această după ovulaţie .

Boli ale aparatului reproducator

Acun 30 ani aduceam in discutie doar două boli cu transmisie sexuală : sifilisul şi goroneea. Acestea erau descrise cu ca boli cu risc potenţial destul de ridicat , dar care , dacă erau tratate la timp , puteau uşor fi vindecate cu penicilină .” terenul de joacă “sexual al anilor 60 şi 70 s-a transformat acum într-o junglă in care mişună tot felul de infecţii exotice, periculoase şi adesea incurabile .

Goroneea a devenit mai incisivă , mai periculoasă şi mai rezistentă la penicilină. La femei , această boală poate produce infecţii pelviene superficiale dar şi grave , cauzînd probleme care variază de la vatamarea trompelor uterine pînă la distrugerea completă a organelor de reproducere .

Sifilisul mai raspunde incă la penicilină , dar continuă să se răspîndească printre adulţi si adoleşcenţi activi sexual . Netratat el poate afecta , printre alte organe creierul şi inima, sau chiar cauza moartea .

Chlamzdia infectează sau reinfectează aproximativ trei milioane de oameni în fiecare an , fară să aibă vreun sintom evident .La femei ,Chlamzdia distruge trompele uterine cauzînd dureroasa problemă a infertilităţii. Vătămarea trompelor uterine poate duce şi la o sarcină extar uterină , situaţie gravă care necesită operaţie urgentă .

Pe lingă infecţiile enumerate , există încă un grup de boli cu transmisie sexuală : afecţiunile cauzate de viruşi .

Herpesul Simplex a infectat una din cinci persoane de peste 12 ani din SUA . Herpesul poate produce atât o uşoară iritare cât şi o vătămare gravă a pielii, aparînd şi dispărînd ani la rînd . Doi din trei noi nascuţicare se molipsesc de herpes la nastere mor, iar majoritatea celorlalţi rămîn cu handicapuri grave .

Page 6: Aparatul reproducator

Virusul papilomatos uman sau HPV-ul este probabil cel mai răspîndit virus cu transmitere sexuală in Statele Unite . El produce vegetaţii veneriene. HPV-ul este asociat cu cancerul genital la ambele sexe.

Hepatita B o grava infecţie a ficatului , poate fi transmisă sexual . Infecţia se poate auto – limita sau poate persista ani de zile , cauzînd complicaţii neplăcute sau chiar fatale inclusiv cancer sau ciroză .

Virusul uman imunodeficitar ( HIV) este raspîndit la peste noua sute de mii de americani .Progresia de la o infecţie HIV la SIDA , şi în cele din urmă la moarte este inevitabilă , în ciuda progreselor tartamentului madicamentos. În 1998 peste 375.000 de americani au murit de SIDA, alaturi de milioane de oameni din intreaga lume .