Apararea lui Socrate

Apararea lui Socrate. Socrate e vinovat, el iscodeste peste masura cele de sub pamant si cele din cer, face sa invinga judecata stramba si ii invata si pe altii aceste lucruri. Socrate incearca sa le arate ce anume e ceea ce i-a adus raul nume si invinuirea. El s-a ales cu un astfel de numele numai din pricina unui fel de intelepciune (omeneasca). Despre intelepciunea mea, va voi aduce ca martor pe Zeul de la Delfi. Odata, bunul sau prieten, Chairephon a mers la Delfi, a indraznit sa intrebe oracolul daca e cineva mai intelept decat Socrate, iar Pita i-a raspuns ca nu e nimeni mai intelept. Auzind Socrate acestea, si cum stiind ca nu e intelept, a dorit sa dezminta oracolul si apoi sa-i arate Zeului: omul acesta e mai intelept ca mine. Astfel a inceput calatoria lui de a gasii pe cei mai intelepti oameni, dar spre surprinderea lui niciunul nu era mai intelept decat el. El atragand apoi dusmania acestora. Socrate spune ca Zeul, prin cuvintele oracolului, a vrut sa spuna ca intelepciunea omeneasca valoreaza putin sau chiar nimic, folosindu-se de numele sau sa faca din el o pilda. Tinerii care-l urmeaza sunt incantati de felul in care iscodea Socrate oamenii si se apucau sa i-a la intrebari pe altii. Asa se intampla ca oamenii iscoditi de ei sa se manie pe mine iar nu pe ei insusi, spunand ca Socrate e un ticalos si-i strica pe tineri. Dar cand ii intreaza cineva ce anume face si ce-i invata ca sa strice; ei n-au ce spune, doar ca nu stiu nimic; ca sa nu vada insa ca sunt descumpaniti, spun ce se spune de obicei despre un filosof, ca cerceteaza cele din cer si de sub pamant, ca nu crede in zei, ca face ca sa invinga judecata stramba.// A doua acuzatie suna asa: Socrate calca legea stricandu-i pe tineri si necrezand in zeii in care crede cetatea, ci in alte divinitati, noi. Urm apoi argumentarea prin intrebari: *Cine ii face mai buni pe tineri, cei multi sau cei putini? *Oare e mai bine sa traiesti printre cetateni de treaba, sau printre ticalosi? Afirmi ca eu nu crede delocin zei si-i invatz asa si pe ceilalti?. Socrate, fiind intelept, nu se temea de moarte caci despre ceva care nu stia nimica nu se poate teme. El spune ca martora e saracia lui ca nu a luat nici un ban; iar daca s-ar fi apucat de treburi politice destinul i-ar fi fost mult mai scurt. El nu doreste sa impresioneze juriul cu lacrimi si spune ca judecatorul tb sa imparta dreptatea nu dupa bunul lui plac, ci sa judece. Desi se voteaza impotriva sa (dif de 30) el nu e suparat; pe el l-a prins moartea, dar nu ticalasenia care alearga mai repede si care i-a prins pe acuzatorii sai. Nici darul profetic al daimonului, in tot timpul de dianinte, nu i s-a aratat. Iar explicatia e ca daca ar fi fost pe cale sa faca un lucru rau semnul obsnuit s-ar fi impotrivit. Ultima dorinta a sa e ca sa-i trateze fiii necajundu-i la fel cum ii necajea si el pe cetateni. Inceierea cuprinde o noua intrebare: e timpul ca Socrate sa moara, iar ei sa traiasca; Care dintre ei se indreapta spre un bine mai mare?