Anulu VIII. — Nr. 69. Pesta, domineca in 9|21 septemvre 1873. it Aóue ori in septemana : Jo l -a si •uteo'a; éra candu va pretinde im-uti'a materielora, va esi de trei aéu " de patru ori in septemana.

atiulu de prenumeratiune, pentra Austria:

Blintrogu .- 8 fl. v. a Eţmetate de ana 4 fl. v. a. ptrarin 2 fl. v. a jBitra România al străine täte: j» intregu 12 îl. v. ».

«State de anu 6 îl. v. a.

ALBINA Prenumoratiuni se facu la toti dd.'oara* puudinti ai noştri, si de a dreptulu la Re* dactiune S t a t i o n s g a s s e N r . 1, unde sunt a se adresa si coreepundintiele, ce pri-vascu Itedactiunea, adminiatratiunea teu sjsertitur'a ; câte vor li i>afrancato,nu se vor primi, ('-ra colo anonime nu Be vor publica

Pantni a a u n o i e ai alte oorounioatiuni de interesu privatu — se respunde câte 7 cr. pe linia ;, repetările se facu ou pretiu sca­diutu. l'rotiulu timbrului câte 80 or. pan-

' tru una data ae antecipa.

Pesta, in 20 sept. n. întărirea pro nalta din partea Dom-íiuloi, a nou-alesului archiepiscopu si opolii^Troo piu, a urmatu dejá 17 a. 1. c. si présantí'a sa fiindu chia-

..i naintea tronului pentru de a de­lii juramentulu de fidelitate, prescrisu ige, ieri la médi a plecatu do la Ju spre Viena, unde luni va fi pri-B Ia Maiestatea sa in audiintia spe-

Noi, dupa statutulu org. ne astep-sn la acestu actu mai tardiu; ér acum îptamu instalarea in scaunu prin con-ra, cu atâtu mai vertosu, câci pre l scimu noi, metropolitulu nostru dejá ippu a depusu o data juramentulu de ßtate,—de cumva nóu'a sistema duali-I nu va fi inventat u si vr'o nóua fi­late! E dreptu, câ mai alalta-ieri noulu

liepiscopu Szamasza dela Agria, ase-ea fu citatu si depuse unu nou jura­ta, insa intr'un'a si ca consiliariu in-t alu MSale. Nu cumva asemenea te va fi asteptandu si pre noulu.me-lolitu alu nostru? Ori cum sé fie, pentru acestu inci-

ibagatelu nici a minte nu ni-ar fi în a ne certa cu'guverniulu magiaru íSale, déca n'ar fi, câ prin acést'a resulu so prolungesce cu inca 6 — 7 éeea-ce ér ni costa câte-va mii de Í, p r e candu cassele ni sunt gole jhthr-ptrpom nu M ^ ^ a ? e i - 4 e - « B d *

Noi precalculaseramu câintruduce-in scaunu — sicuru se va intemplá eseu poimane; dupa atins'a dispu­te a înaltului guvernu asia credemu, - abiá de astadi ori de mane in 8 iva avé locu. Avisâmu deci pre dd. «taţi congresuali, ca pre acelu timpu Se in nru recerutu la loculu loru Sibíiu, fiindu câ altmintre ér ar poté «me intardiare, si spesele ar deveni nai grele.

Evenimentulu mare de dia este so­si petr« cerea regelui Italiei in Ca­

lfa Austriei. Mercuri-a trecuta, sér'a !óre, MSa Victoru Emanuelu fu in-finatu si primitu la curtea drumului feru de MSa imperatulu Austriei cu ieverata cordialitate, éra poporulu Viena manifesta tocmai unu entu-nra demonstrativu, precum cetimu in vienese.

Scopulu acestei vediuto a Regelui ! Italiei este — precum mai de multe ori ' am amintitu, inehoiarea unei aliantie ' trij)le, — intre Italia, Germania si An j stria, — precum se dâ cu socotél'a, in ! contra eventualei agresiuni francese in­tru restaurarea poterii lumesci a Papei de Roma, a unei poteri ce involve denu­mirea Italiei si descapitalisarea Romei, ca centru naturale si politicu alu Italiei. Atare agresiune insa din partea Franciéi s'ar face numai de catra Monarchi'a drep­tului divinu, nici odată insa de catra Francia republicana. Acest'a o sciu bine diplomaţii si potentaţii Europei, si asia alianti'a tripla este provocata — nu sen-guru de Republica — precum afirma hi-perguvernamental'a si reactiunrri'a„Pres-sa u din Bucuresci, ci din contra, de Mo­narchia. Ar fi insa o naivitate copilaré-sca a crede, câ alianti'a ar fi provocata senguru numai de eventualea agresiune a Monarch iei dreptului divinu pentru re­stabilirea poterii lumesci a bisericii ca­tolice ; câci intr'adeveru ea este fetulu lui Bismarck diplomatulu celui ce se teme de resbunarea poporului francesu asupra Germaniei, fia elu monarchicu seu republicanu; pentru câ elu nu pote uita nedreptatirile si jaturile nemtiului invingatoriu, si nu póté sé uite Alsatia si Lotaringia, aceşti duoi margaritari ai frumóaei Francié.

Deci, mobilulu principale alu alian-tiei_djri_ceştiune_cşte asecurarea, Qejma-^ niei invingetérie contra Franciéi devinse, insa — repetimu, a Franciéi ca tiéra, nu ca monarchia séu Republica Ori ce dis-cusiune mai departe in acosta privintia, este numai voia si pofta d'a se cer ta — de lana caprina, precum face „Pressa si „Romanulu."

Din fostulu confiniu militare, Sep'emvre in 1.8, 1873.

Stimabili domni de la „Albina .'" Alar-matu prin cele publicate de dvóstre in nrii precedinti ai fóíei nóstre, dar sl mai multu prin unele epistole private, de Ia romani si de la şerbi, —- de si in cea mai mare lipsa de timpu, totuşi pentru d'a,casciga informatiunî secure despre cele ce se petrecu specialminte in pârtile Bisericoi-albe dinBanatu, ieri sér'a me decisei a calatori in persona in cóci si astfeliu a sacrifica si acestei afaceri dóue dile si dóue nopţi — din viőtia'-ini. )

N'äin prevenitu chiar prenimo do veni - ' rea mea, si asia o conferintia, cc mai mulţi

bărbat} şerbi de inima improvisasera astadi in scól'a iserbésca din Biserica alba — din in-demnuln pedeceloru escate in contra adunâ­rei convocate pre poimane in caus'a alegerei de deputata pentru Diet'a ungurósca, nu pu­cinu iii suprinsa candu pe la H óre de odată apărui in mediloculu ei ; do asemenea nu pu­cinu fusera suprinsi bravii noştri conducetori natiunali de acileasi.

• Trei p m t e erau cari me nelinisceau : mi se scrisese din unele parti, câ buna 'ntiele-gerea intre romani si şerbi ar fi turburata ; — alt'a, câ adunarea convocata pe poimane, — la care se pregatiau se mérga foştii noştri gră­niceri, romani si şerbi — cu sutele, seu chiar cu miile, s'ar fi oprita prin cei de la potere;— a trei'a, câ persón'a mea, pre câtu de ne'nsem-nata, pre atâtu de străina in causa, s'ar fi aducendu in combinatiune cu ambele eveni-minte precedinti \

In tote trele privintie am sé dau des-Iuciri positivej si precise, dupa cele mai se­cure date ce am câscigatu si pentru cari unu momentu nu pregetu a luá tóta responsabi­litatea.

Apelúlu din nrulu ante-ultimu alu Albi­nei, subscrisu de parintele parochu romanu Miulescu, prin carele se convoca pe poimane o adunare a alegeto riloru, seu mai dreptu vor­bindu, a barbatiloru de încredere ai acelor'a — din fostulu regimentu serbu-banaticu, — cârui asemenea s'a publicatu unulu pentru serbi/in fói'a serbésca „Qraniceriulu't din Pan-ciova,— acestu apelu, séu adecă idei'a si inten-tiuíiea iui, a implutu de frica si ingrigire pe domnii de la potere, de diosu — pana susu la Miniştrii! Toti se aşteptau la o mişcare natiu­nale grandiósa si credeau, câ acést'a are de scopu fortiarea alegerei unuia dintre acei lup­tători natiunali, pre cari domnii magiari si magiaroni o data cu capulu n'ar dori se-ii mai véda vr'o data in diet'a loru, cerendu-li séma de portarea loru — ucidiatória de dreptu, de frăţietate si de patria.

De astfeliu de friguri ale consciintiei loru cuprinşi domni, pre candu organele loru iute si cu bucile pline vestiră in lume, câ o adunare de nemţi si — mai scie DJieu de ce feliu|de omeni, a prochiamatu do candidatu alu cercului acestuiapra contele Bissingen de la Iamn, totu atunci domnii, sub celu mai miserabilu pretestu din lume, adecă — pen­tru că ar poté provoca frecări si turburări na­tiunali, opriră förmalminte adunarea convoca­ta pe sâmbăta!

Insa acestu aprigu afrontu legei, acosta mesura despotica — n i c i nu este totulu; ci domnii de susu,ipr'm primariulu Bisericei-albe

mai departe pr in \pró sa B ti'a sa episcopul Popasu, si in fino chiar prin tribunalulu regiu de aci se puseră a intimida siterorisá — mai vertosu pre conducetorii romani, pre cari ii credu mai slabi de angeru, mai fricoşi si asia-dara usioru desp'irtibili de catra şerbi, atien-tindu astfeliu a isola si paralisá mişcareaBer-bésca.

Omului si patriotului de omenia i se re­volta sufletulu in peptu, candu vede aceste mi­siei ii !

En bagati séma. Teritoriulu fostului re -gimentu serbu-banaticu, carele intregu for-média unu cercu si are sé aléga numai w»« deputatu la Dieta, are o poporatiune de apró­pe una suta de mii de suflete, din care cam 85 procente sunt romanii si serbii, restulu nem . ti si alte mestecature. Acum — minoritatea cea ne'nsemnata de nemţi se aduna si pro­chiama de candidatu alu cercului pe contele Biss ingen; ér domnii pretindu cu o obrasni-cia inpertinente, ca acestasi magnatu, carele nici cunósce, nici iubesce poporulu serbu si romanu, nici nu i s'a aretatu vr'o data amicu, ci pururiá contrariu, — elu sé fia recunos­cuta si primitu orbisiu de candidatu sl alu serbiloru sl romaniloru.

Audi lume, audi tiéra: 80,000 de şerbi si romani din fost'a granitia sé-si incrédia sórtea, onórea, interesele politice, natiunali, confesiunali si culturali unui conte strainu, uuui magiaronu incarnata, unui contrariu probatu alu loru !

Astfeliu de insinuatiune numai sub le­gea, constitutiunea, libertatea magiara pote se aiba locu; in tote cele lalte tiere din lu­me astfeliu de insinuatiune ar fi unu scau-dalu publicu si insinuatorii s'ar tacsâ de tur­burători publici sl s'ar dá pe man'a politiei. La noi — este din co ntra!

Destulu câ — bietiloru grăniceri, dieci-loru de mii, maioritâtii absolutissime a ter i ­toriului — nu i se ierta nici a se aduna si a se consulta, câ — óre se primésca pre diu con­te de la lamu, pe cunoscutulu loru contrariu, séu se-ai puna altu candidatu ? — N u ; nici a se'consultâ nu i se permite, ci se pretinde cu dibăcia diavolésca, ca — asiá se fia; Bissin-gen sé fia deputatu — o data cu capulu!

Eaa-o inca o data in tóta golatatea si splendóréa ei faimos'a libertate magiara; ea dice poporului: désa vrei se alegi pre ortaculu celoru ce stepanescu si storcii tiér'a, apoi — bine; acestu dreptu 'lu ai, si atunci — cs-iî mai trebue se te aduni, si svatuesci, căci s'au adunatu si svatuitu alţii pentru tine! Dar — déca tu totuşi vrei se te aduni, atunci est« chiar, că tu te socotesci a alege pre altulu; pre altulu

F O I S I Ó R A .

Horia fu celu d'antaiu redosceptafcore Üeiei nationale intre Romani si primulu

jurtiru. Adeveratu-i nume ora M i c 1 e a 18 u, dar' e mai cunoscuta sub numele de U seu Oria, datu de poporulu romanu si «re fii proclamata „rege alu Daciei.a

Nascutu la Nagi-Araniu in Transilva-i, ea supusu intr'o feuda a comitiloru din fleanu, iu crescutu in castelulu acestor'a ca Bata de servitiu" împreuna cu fiiulu co-Itlui, pentru care si in faci'a căruia tre-u lé primésca tote pedepsele ce i-se impu-

;; insa fiindu câ acesta fiiu alu comitelui mi dororea ce trebuia se suferă pentru trolu tovarasiulu seu, se grăbi sé evite ori-

•) Acesta biografia este opulu confratelui no-I ie la Roma, a italianului CANT ANI. Desi in (manca, totuşi o reproducemu tradusa dupa „Ro-i-lu", ei o recomandâmu atenţiunii cetitoriloru ţi R e d .

ce pedópsa, portandu-se mai bine. Cu modulu acest'a tenerulu Nículau Ürsu dobandi o ere­séére cum in acelu timpu n'avea nici unu fiiu alu apesatului poporu romanu, care erá tie-nutu in sclavia si absoluta ignorantia de pa­tronii sei unguri ai foudoloru: astfelu avii o-casiune sé studieze legile împreuna cu fiiulu comitelui, si — dotatu c'o adeverata avidita­te d'a sei si cu o rara curiositato, caro mai tar­diu 'lu facil sé cunósca glori'a stramosiloru sei, — olu se ocupa cu istori'a tierei salo si a Romaniloru. Si oroii vechiei Dacic aprin­seră fantasi'a tenorului romanu. S a r m i s,

i care cadiiiluptandu-so in contra lui Alosandru-celu-maro ; D r o m i c h e t c , care opune o resistintia atâtu de falnica luiLisimac «,mostc-nitorele lui Alesaudru in Tracia ; Orole, alia-tulu lui Porscu in contra Romaniloru; Boro-viste,care se aparâ in contra lui Iuliu Cacsare ; Cosotine, ale cărui fapte rcsbelice sunt cantato de insusi Ora tiu, si in fine Decobalu, caro con­struise pe Domitianu sé-i platésca tributu, dar care cadiű sub isbirilo lui Traianu: éca numele, cu cari se legară ovenimintele istori­

ce mai importante din Dacia, din care Tran silvania faciá parte in acei timpi.

P e d'alta parte istóri'a Romei, cu eter nele-i glorie, mari superbi'a ambiţiosului Ho­ria : si Romanii sunt descendenţi din Ro­mani, si afinitatea limboi romane de adi cu cea latina, ca si multe obiceiuri si costume ale tieraniloru romani atesta pana astadi, câ in amcsteculu |do rase, operatu in cursulu secliloru, elementulu romanu a remasu pre-dominarite. Dar déca acele studia istorice aprinseră in inim'a sa viu'a flacăra a iubirii do patria, apoi redesceptara in mandrulu si fan-tasticu-i spiritu acea schinteia de ura in con­tra apesatoriloru tierii sale,|caro mai tardiu, inbarbatata de furi'a poporala, avea sé dee nascero incendiului revolutiunii.

Eca fii anticiloru Daci si Romani, dis-pretiuiti, tienuti in ignorantia, l ipsiţ i de cele mai sacre drepturi ale omului, supuşi sclaviei in adoveratulu intielesu alu cuventului, si in tote ocasiunile, cu cea mai mare nejustitia si barbaria, maltrataţi arbitrarîu de urmaşii sel-bateciloru Huni, îngâmfaţii Magiari, cari ve ­

niră străini in Dacia ca usurpatori si cuceri­tori, lipsiră pe Romani de ori-ce proprietate, impartira intre densii tiér'a, si acum, posie-diendu tote feudele, ca comiţi si baroni, con­sidera pe romanu ca pe o vita . . . Si Ro­manulu ce erâdonsulu in fortiat'a-i ne educa-tiune, déca nu-i mai remasese conscinti 'a de­spre nedreptâtilo, cu care se dedase ne'nce-tatu ?

Horia, teneru, ageru, ambitiosu, essal-tatu, cu multa talentu natura!e,c'o educatiune solida, egale cu a unui comite magiaru, ce trebuia sé faca densulu, cu atâtea cunoscintie folositórie, pentru popoprulu seu? Erâ natu­rale se concépa idei'aresbunârii si a libertăţii, dara, tacendu, uu-si dele pe facia mărimea im-presiuniloru co făcuse asupra-i positiune» ro­maniloru. Juno maturu, olu începu do t im-puríu sé sc faca poporalu.

In stagiunea de véra absintá adesea de la castelulu Betleanu, spre a petrece dile si nopţi ín pădurile Torofléca si in satele de prin prejuru, si cuventu- i facile si afabile si mesele ca dá sermauiloru (sei compatrioţi a-

' ma a a".ege nv ette permisu; asia dara nici a te. advná si consulta.

Cine se indoiesce despre acésta, iee a minte urmatóri'a depesia a părintelui eppu Ioane Popasu, data din Caransebesiu, astadi deminétia la 9 óre, catra preotulu romanu din Biserica-alba si carea suna :

„Dupa o teleorama a dlui ministru Sza-pâry, adunarea convocata de parinti'a ta este caliücata ca un'a provocatória de turburări, si oa nelegala se va opri. Retrage-te cu credinti-osii, evitandu tristele urmări.* —

Se 'ntielege, câ conducetorii şerbi si ro­mani ai niiscárei electorale libere, legali, au protestatu contra oprelei nelegale; se 'ntie­lege si aceea, câ aceias' cenducetori candu au convocatu adunarea, totu dc o data au insciintiatu despre convocare inscrisu pe autoritatea politica din Biserica-alba, si asia formele si remediele prescrise de lege nu s'au perdutu din vedere : ou tote acestea insa, si — macaru câ o mare parte din intieliginti'a nóstra nepatita, totu a remasu nutrindu spe-rantia cumca apelatiunea loru la guvernu nu va fi fora succesu, eu sum pro convinsu, câ aci tóté medilócele legili si tote bunele cre-dintie nu vor folosi nemic'a.

Candu o data o stepanire séu partita politica constitutiunale, merge pana a tacsá din capulu locului de nelegala si provocatória de turburări o adunare pacifica si lega.'minte convocata, si candu acea stepanire 'si-ie rera-giulü la neleialile \cki prin capii bisericesci, cari — dupa lege n'au d'a face cu politic'a, si prin tribfmale, cari fora fapte positive crimi­nali, n'au funcţiune competinte, —atunci acea stepanire, fie ea omagita de agenţii ei, seu alarmata de denunciatiuni secrete marsiave, seu fie ea, dupa natur'a ei preocupata incon-tra dreptului poporului, raru si pré anevoia se abate de la calea retacirei!

In casulu presinte cu atâtu mai pucinu se pote spera dreptate si imparţialitate de la domnii stepanitori, câci ei prin tote mesurele loru, pre cum se vede — sistematicaminte si oblu au atientitu a despoiá poporulu de libe-rulu seu dreptu de alegere, séu a-i face nepo-sibile esseroiarea lui. Numai asia se pote pri­cepe, d. e. dispüsetiunea luata cu abatere de la lege, ca conscrierea alegatoriloru pentru intregu teritoriulu se se faca in centru, in

Biserica-alba, si alegatorii alu câroru numeru dupa dreptu s'ar urcá la 8—9000 , sé vina 5—10 mile departe, dóra de dóue si de trei ori, pentru de a-si aretá dreptulu si de a se inscrie, apoi inca o data pentru de a vota ! Unde póté sé fia acést'a cu potintia ?! Cum o unica c o m i 8 i u n e in centru pote fi in stare d'a essaminá documintele de indreptatire si d'a j inscrie in 14 dile unu numeru de 8—9000 de alegatori ? ! — Este o pretensiune si presu­punere chiar absurda acést'a ; si cu tote ea este o fapta. Ce deci alt'a póté sé fia intentiu-nea, decâtu a conscria pre cele vr'o 1500 de alegetori nemţi din locu si din vecinătate, éra pre romani si pre şerbi a-ii şicana pana sé tréca terminulu de inseriere, apoi a i i res­pinge, si asia prin minoritatea nemtiésca a alege pre eandidatulu guvernementalu si a triumfa pe cont'a maioritâtii romane si serbe, bucinandu dupa aceea in lume, câ - Roma-

ti si Serbii sunt fericiţi de tote câte facu dom­

nii magiari, ne-ávendu nici o plan sőre s nici o dorintia !

Din tóté mi se impare evidinte, ci dom­nii stepanitori, chiar sl numai pentru dafor-tiâ alegerea unui omu alu seu de deputatu, si d'a impedeeâ posibil'a alegerea a unii ro­manu séu serbu, adeveratu repr eseu taute alu poporului, nu pregeta a calea legea si drep­tatea si a vetem â "de mórte o poporatiune numerósa si strictu leiala si patriotica!

Apoi acést 'a sé nu bata la ochi, se nu intristedie si amarésc t si instraine spiritele serbii oru si romaniloru de catra acestu re­gimu, acésta sistema si constitutiune ma­giara ? !

Si apoi domnii vor a face pe lume sé créda câ, unii agitatori natiunali ->unt caus'a nemultiumiriloru generali a l e popóraloru ne­magiare. Nu, domniloru, nu unii agitatori sunt cari vi strica, ci portarea si faptele dvó­stre sunt cari rescóla tote spiritele bune in-contra-vi! —

De candidatu seu candidaţi anumiţi, la şerbi si romani nici vorb 'a nu e inca ; deci cu atâtu mai pucinu este temere de scisiune, pre candu nici cea mai mica divergintia de opi-niuni nu essiste intre bărbaţii de ambele na-tiunalitâti. Apoi si de aci veti pricepe, câ ce ne'ntemeiata este temerea domniloru de la potere — inca acuma, candu beţii grăniceri abia vor a face primulu pasu pe terenulu constitutiunei. Cele ce se 'suna despre un 'a sóu alta persona, sunt numai vorbe private, câroru nu e de a se atribui importantia ofi-ciósa. -

In fine insa — ori cum sé fia, tienut'a romaniloru si a serbiloru are sé remana fra-tiésca, armonica si solida) ia; basati pururiá pre lege, romanii si serbii, mana 'n mana au sé-si reclame dreptulu, dreptulu d'a se aduna? d 'a se consulta despre aceea câ — cum sé-si afirme mai bine si mai cu folosu votulu ce li dá legea la alegerea de deputatu. Dar de­spre acést'a — alta data mai pe largu.

V e salutu, domniloru de la „Albina." V . 3 3 .

Magîarisarea armatei. Un'a dintre dorerile cele mai mari] ale

natiunalitâtiloru este si impartirea armatei. Némtiulu austriacu 'si cunósce regimentulu seu, magiarulu scie sé spună, câ acest'a séu cel'a e régimen tu magiaru scl. Fie-eare na­ţiune se falesce cu glori'a militaria a regi-menteloru salo, este mandra de sacrificiale ce le aducu pentru patria si pentru tronu. Dar nóa romaniloru, cari asisderia portâmu in mesura? egala tote sarcinele ostasiesci, im-partirea armatei nu ni permite se gustâmu si glori'a acestoru sarcine si sacrificia patrio­tice, câci regimentele nóstre nu porta numele nostru, ci numele de regimente unguresci.

Câta dorere pentru o inima romanésca, si ce sentiemente i se cere ca sé le nadusiós-ca, pentru a poté luptá spre glorificarea unei flamure, carea n u este flamur'a natiunei sale, ci a aceleia, care ne egemonisédia de ne ustura in tote ramurile vieţii nóstre politice si so­ciali !

Dorinti'a nóstra ferbinte de a dovedi tronului si patriei, de câte sacrificia este

u apace romanulu pentru densele in dile de

trasera in curendu iubirea romaniloru, éra positiunea-i de intimu alu tenerului comite, crescerea, portu-i senioriale si micele favoruri ce adesea dobandiá de la famili'a Betleanu pentru supuşii romani , protegiandu-ii in contra asupririloru unguresci , asecurara o mare stima, veneraţiune si 'ncredere, cum de la Decebalu incóci nici unu romanu nu potü sé dobandésca de la tiér'a sa. „Salve Ho-ria, salutare, strălucite /" i diceau entusias-mati romanii ori unde 'lu intelniau, si unu energicu betranu, esaltatu, dar plinu de sin­cera si robusta încredere in virginea fortia a oprimatului seu poporu, sciu sé insufletiősca si mai multu dejá aprins'a fantasia a teneru­lui Horia.

Acestu betranu erá Georgiu Cloşca, ca re fu fericitu câ tipetu-i de dorere, de rasbu-nare si de libertate găsise o inima dejá pre­gătita pentru cea mai estrema incercare.

Si conjuratiunea erá facutá, éra Cloşca din parte-i pregăti mereu si din ce in ce mai multu pe romani.

Sen c i comiţii de Betleanu observaseră I

câ Horia erá pré iubitu si stimatu de romani, supuşii loru, séu câ voiseră numai sé se sca­pe de densulu, dupa ce educatiunea fiiului de comite se terminase si intimitatea-i c'unu romanu incetâ d'a fi cuviintiósa, betranulu comite otari sé tramita pe Horia in caletoria, împreuna cu fiiulu seu si cu profesorele loru, ordinandu celui din urma sé gasésca pentru Horia vr'unu locu pe langa vr'unu óre care se-niore din Viena séu din Paris, pentru ca sé nu se mai póta intórce in patria.

Dara la Viena Horia isbutl sé dobandé­sca de la imperatulu lossfu II. pentru satulu Nagi-Araniu, permisiunea d'a face tergu pu­blicu de dóue ori pe anu.

Candu aflá câ se facu negotiâri spre a i-se dá vr'o funcţiune si a fi opri tu la Viena pe langa unu marchisu francesu, elu pleca far'asi lua diu'a buna de la cine-va, se imbarcâ p'unu bastimentu poştale de pe Dunăre, si se 'ntórse 'n mediloculu romaniloru sei, ca ror'a,fiindu adunaţi in campiele satului Bradu, districtulu Abins, le spuse, la 1 noembre 1784. câ are mandatu de la imneratore sé

periclu, rem ane o dorintia nerealisabila; câci romanulu nare unde sé dovedósca acést'a, de óra co in regimentulu seu nu e consideratu de romanu, ci de unguru.

Daca nu li se dau natiunalitâtiloru re­gimente natiunali pentru a satisface dorintie-loru ce deDsele nutrescu, apoi totu ar trebui se li se dee pentru motive militari, anume pentru a dâ inatructiunei militarie unu aventu mai securu si mai rapede, si desciinitu pentru, a procura cambatentiloru unu stimulu pote-ricu in momentelelde lupta.

G-inerariulu bunu intrebuintiédia tote midilócele pentru a insufleti pre ostaşii se i ; apoi in epóc'a nóstra a natiunalitâtiloru, candu s â n t a amóre natiunala e straportata si prin colibele celoru mai seracuti: unde óre s a r gasi acum Unu stimulu mai potericu de­câtu acel'a d'a spune ostasiului in bătălia, câ flamur'a ce e tiene, este flamur'a natiunala, de carea s'a lega tu onórea natiunei sale ?

Pan'acuma mai erá cum erâ cu oficerii nem" tiesci.Densii nu aveau de a casa preocupatiuni natiunali tonira romaniloru, si némtiulu este dela natura unu omu mai asiediatu. Dar a-cuma vedemu câ magiarii incepu a miscá tote petrile pentru magiarisarea armatei.

In privind a acést'a scimu cum guver nu!u imparte gratis diaria magiare milita-resci mai tuturoru companieloru din regi­mente. Acele diaria, pre langa cestiunile mi­litari, tratédia istori'a magiarismului, biogra­fii magiare si alte de acestea menite scopului magiarisárii. — Apoi suboficerii magiari se îngâmf édia din ce in ce mai tare, si au o tratare totu mai necuviinciósa si mai nein-frenata pentru gregarii romani.

Numai infiintiarea de regimente natiu­nali pote curma mulţimea releloru in sinulu armatei tierii, — singura infiintiarea pote face ca romanulu sé nu fia despretiuitu chiar si atunci, candu se duce a pune pe altariulu patriei tributulu celu mai mare: tributulu de sânge.

O nóua „Utopia." *) „II est facile et commode

de traiter d'utopie toute proposition d'amalioration. Eh bien I j'aime Ies utopie» comme Opposition á la sé-cheresse du coeur, á la pa-resse de l'esprit, cea deux fleaux de l'humaaité, ces pestes de la societé."

de Pradt. „Este usioru si CU modu

a tracta de utopia ori o« pro-pusetiune de eamelioratiu-ne. Ei bine! eu iube-scu-utopiele ca opusetiune sterilităţii inimei si trân­dăviei spiritului , aceste duóue plage ale omenimei,

1 aceste duóue ciume ale so­cietăţii." de Pradt.

In unulu din numerii recenţi ai sti­mabilei gazete ce redigeti, apărură, dom­nule Redactorii, o seria de juste „Con-sideratiuni asupra culturei poporului ro­manu din Transilvania," — considera-tiuni cari, io speru, câ nu vor fi lipsiţii

*) Cu plăcere publicâmu acestu articlu tramisu din mam'a Roma, de inflacaratulu nostru june confrate A. B. Elu contiene mari, desi doreróse adeveruri pentru poporulu ro­manu, si desciinitu pentru „intieleginti'a" lui; 'lu recomandâmu deci deosebitei atenţiuni a cetitoriloru noştri.

libereze pe romani de sunt jugulu magiaru. Si, spre ai face sé se 'neroda si mai mul tu in cuvintele sale, le aretâ o mare medalia cu efigi'a 'mperatului, o cruce aurita ater-nata d'unu lantiu asemenea auritu, si in fiine pergamentulu cu sigilulu guvernului, care se referiâ numai la tergulu cedatu satu­lui Nagi-Araniu, dara pe care nici unulu din ignoranţii Romani nu-lu sciâ citi. Elu le pro­mise sé-i conducă la fortaréti'a de Carlsburg, de unde vor primi arme bune, munitiuni si bani in abundantia.

Romanii i jurară deplina credintia si 500 de tierani ardinti 'lu urmară, óra pe ori -unde treceau prin vr'unu satu^ numerulu crescu ast-felu, in câtu numai de câtu se fa­cura 5000.

Horia fú proclamatu „rege alu Roma-manilorua si o corona improvisata deveni simbolulu noului regatu alu Daciei.

Absolut'a lipsa de arme si de bani, BÍ imposibilitatea d'a tiené 'n disciplina pe 'nfu-riatii romani, cari erau avidi d'a-si resbuná in contra nobililoru străini, oari de secuii ii

a atrage atenţiunea bine meritata i i turoru Romaniloru, cari au fericirea I bunulu gustu de a ceti „Albina." Acórfl io o speru ; incâtu inse pentru persona mea. Ve potu asecurá, cumca importa»» ti'a titlului m'a atrasu neresistibilüÉl si m'a obligatu a ceti consideratitiDüB amintite cu o estrema curiositate, iM fora impaciemi.a. Domnulu autoru all consideratiuníloru, renunciandu a şesul! scrie, pune in evidenţia modesti'a doifl niei sale: nu potu, prin urmare, crefl câ inodestulu autoru sé fia atâtu de prl sumtiosu, ca sé créda a fi resolvatu i i ficil'a problema, ce constitue cultur'a p i porului romanu. Deci, in dupla C O D . «

tiune, câ spaciulu unei foisióre null inutilrninte sacrificatu „consideratiunl loru," si câ consideratiunile din cestinl nu au facutu ori-ce alta discusiune aiul portantului subiectu superflua, in acégl dupla convicţiune, repetu, am deterşsl natu scrierea acestei „nuóe utopie," M reia credu câ veti binevoi, domnule fl dactoru, a-i acorda egalminte unu loci in pretiuitulu Dvó.->tre diariu. Si fiinducl asi dori a stabili o anumita coerintiael „considerathmile asupra culturei po]M rului romanu din Transilvania,íí — M erintia, care de nu apare necesaria, op o l tuna este ceruta, — mai ceru respfl tuosaminte o gentiletia domnului E l dactoru, pe care sum securu, câ mifl va acorda fora dificultate : este urgefl ti'a. (Cu desclinita piacere. Red.J I

Cultur'a, ce semnifica acestu tm ventu ? multu: semnifica scopulu fiutfl a tuturoru tendintieloru si staruintyl loru umane. Cultur'a poporului romaiam ,,unu cuventu,'' vor dice scepticul „unu cuventu" da, — dar unu cuvenll care merita- mai multa stima, mai mulţi respectu decâtu multe din faptele va stre, domniloru realişti. M

„De unde atâta nepăsare ? de iiafl atâtu indiferentismu facia cu literata» nóstra?" se mira autorulu „consideM tiuniloru. Pe mine, lo spunu dreptu, jfl me suprinde nepăsarea si indiferenţa mulu; dar me suprinde multu mirării domnului autoru a „consideratiunilofirl cum? domni'a vóstra, patrioţii patriei• servite, nu ati descoperitu in isvorril funestului indiferentismu, care a inunditM domeniulu literaturei romane? decani este destulu de chiaru,ca indiferentismull Romaniloru provine din servitutea lorfl atunci io nu mai sciu, la ce servea™ chiaritatea!

Pote prospera materialminte d poporu aservitu? nici decum: |concüí torulu, stepanulu seu, nu l'a redusuii

Cunósce-te pre tine insuti, dice intielep tiunea popóraloru. Cunósce-ti, omule, nuia mai vertutile„cl slpecatelesi te indrépta,pe» tru ca se fi fericitu, dice Evangelium li Cristu. Cunósce-ti sl tu. poporule romani pecatele si afla câ nu asupritorii tei sjngm sunt eaus'a miseriei tale, ci si tu insuti; ut la-te din somnulu letargiei, si-ti freca ochi ca se vedi bine in juru de tine, si indreptt] du-te te vei scăpa din miseri'a ta morale Í materiale — este doctrina acestui articlu.•

Red.

împilaseră, si cari se întruniseră tocmai pai tru acestu scopu, esplica asalturile ce dedert oasteleloru comitiloru si baroniloru magiari nu inse si crudimilo comise asupra persona-loru loru.

însuşi Horia — séu că nu voi se iu altu-felu din consideraţi uni politice, seul nu putea t iené in freu pe sclavii ce-si rod cau lantiurile — insusi elu radicâ bratHÜI spre a-si resbuná.

Toti magiarii si secuii — descendinti huniloru — fugiră si s'ascunsera de 'nfuriatii revoltaţi si se înfundară prin fortaretiestil cetâtile mai mari. Dara sl in aceste locuri m erau adesea securi de densii, căci dejá unei» turnuri mai mici cadiusera 'n manele Romani loru, cari avură ardórea d'a le dáasaltui dóue ori, de sl fora resultatu, pana si fort* rotiei Deva.

Se facura diferite ciocniri cu pârti djB trupele imperiale si Horia invinse de mit multe ori, ba vediu chiar că óstea sa creiwi pana la numerulu de 1 ,000. 1

In decembre 1784. Horia se facu st» I

tarvitute, pentru a-lu înavuţi — elu l'a asérvitu pentru a-lu esploatá in avanta-pulu propriu ! Unu poporu opresu, póté

progresa moralminte ? nici decum: opresorele 'lu oprime pentru a-lu de-g»dá, pentru a-lu transforma in calu de malcadu. Unu poporu servu,póte elu avé ieritiemente nobile? nici odată: sclava-giulu eschide ori-ce vertute, stepanulu Iu invétia a servi, nu a starul. Unu po-p u de sclavi, póté elu fi c u 11 u ? iiici de cum: négr'a ignorantia este pri­mit esigentia, este alimentulu celu mai jjídespensabilu a sclavagiului. In fine. unu pöporu in lantiuri, pote elu aspira la glo­ria? pote forte bine; dar primulu actu 'oriosu este necesariamente frângerea

batiuriloru : neimplinindu pe acést'a, liuc'a gloria a lui este - trist'a resig-Hiune!

Libertatea este fecunda: poporulu, «are o posiede,prosperódia materialmente, ttandu pentru sine, lucra neincetatu

iiconsciinti'a, câ fructulu sudoriloru sa-' nu are de a-lu imparti cu nime; elu

caută gloria pe terenulu moralu, securu fiindu câ glori'a sa nu devine suspectata i persecutata de nime; elu are unu vastu

izontu naintea sa, pentru-câ nime nu «la restringe; elu caută lauri pe cam-

. literaturei, artei, si a sciintieloru, i ntru câ acestea sunt compensate de miraţi une, de onóre; elu se interes-'ia de tóté, elu devine diferentu, pen-cá in patri'a sa totulu este proprieta-sa, totulu produce unu avantagiu unu detrimentu nationalu. Sclavagiulu nu este mai pucinu fe-

"du: elu produce umilintia, seryilismu, ^ferentismUjindolentia, miseria morala "materiala, letargia, e tutti frutti compă­rui cu admosfer'a lui. Pentru ce? pen-

unu simplu si logicu motivu; stepa-''au inflesibila vointia a culege ceea ce semenatu; aservindu-si asta-di unu

L, caută a-lu conserva sclavu si e acestu scopu nu-i desehidu o cari-ue filosofu, pici-o perspectiva de mi-~riu. Éca misteriulu — descoperitu. ebe, cine nu este persnasu pentru ce

merciantii de sclavi nu tramitu vieţi­le loru la scóla; stăpânii ii vor respunde suridiendu pentru naivitatea interoga-rialui— cinicamente: „pentru câ sciin-

"aface din sclavi — rebeli."

Dupa părerea mea, acestea sunt mo-'fole,cari aru pote justifica deplorabil'a

ligentia a cúlturei poporului romanu :a la o certa epoca, pana la 1848, ntru esemplu. Incependu cu acea re-

olutiune, poporulu romanu devine com­icele miseriei proprie; nu mai aj unge

tiunea lui subordinata unui altu po­fom, spre a respunde de miserabil'a si-înatiune, in care se afla, nu: de o mare

te a demoralisatiunei lui este popo-u romanu insusi culpabilu, si insusi i a respunde ca atare de abandonulu minalu, in care s'a aruncatu.Numai este ptea absolutismului, este iérn'a iner-"i care esplica sterilitatea câmpiei lite-

; numai este opresiunea străina* este 'ndavi'a nóstra propria caus'a necompa­

rabilei paupertăţi sciintifice. Dicu „necom­parabila" — si nu intielegu a paragoná starea literaturei romane, cu ceea a unui poporu liberu, ci comparata cu literatu­r'a popóraloru aservite si egale in numeru poporului romanu. Sunt circurnstantie atenuante pentru acestu delictu nationa­lu: sub dominatiunea unoru popóra brute, barbare, miserabile, — circumdati de popóra si mai ignorante si mai próste, - isolati de occidente, unde in opositiu-

ne cu astrologi'a, resari sórele civilisatiu-nei. — in commerciu perpetuu cu ginţi antipatice dentiementului nationalu, tote aceste accidente escusa mescinitatea pro­gresului facutu de Romani; dar sunt departe de a-i procura — aceste circurn­stantie accidentali — unuverdictu dewe-culpabilitate.

Este timpu perdutu aprondirea in cercetarea c a u s e i c a u s a r u m . Rema-ne necon8testabila acus'a: poporulu ro­manu este complice miseriei proprie. Ceea ce este mai utilu a căuta, si ceea ce se impune meditatiunii fie-carui sin­cerii patriotu romanu, este unu remediu pentru reulu ce cu toţii deplorâmu dela geniulu strabuniloru noştri. Cum s'ar poté remedia reulu? Cum s'ar poté deschide literaturei nationale unu campu fructi-feru ? Cum s'ar pote funda o republica literaria , chiar si in senulu dependentiei politice ?

Intr'unu altu numeru, cu consentie-mentulu domnului Redactoru, voiu emite modestele mele opiniuni a supra ace­storu cestiuni.

Roma, 10 sept. n. Alessandru Bujoru.

Bánata, în 15 sept. n. (Studinti rătăciţi si părinţi imvgiti.) De

mulţi ani in cóci am facutu observarea, cä o parte mare a tenerimei nóstre stúdiósé frecuentédia gimnasiele din Kecskemét si din Crisiulu Mare. La inceputu credeamu câ locurile numite sunt atragatórie nu­mai pentru invetiarea lim bei magiare, câci altu scopu nici se potea presupune, fiindu alte gimnasie mai de frunte si mai îndemâna pen­tru ei.

Dara m'am insielatu tare, in câtu nu potu sé nu scotu din peptu-mi câteva oftâri triste. Si cum ariá ? Dóra din caus'a câ in in­stitutele acestea nu potu deveni densii stu­dinti buni, tocmai ca si diu altele mai de frunte ? Nu, ci pentru câ tenerii aceia abu-sédia de lib eralismulu — si ei insisi li atribue acésta frumósa insusire —profesoriloru d'acolo. Éta cum stâ tréb'a!

In Bgopole se afla de comunu in totu anulu celu putienu 50 de gimnasisti romani; din aceştia nu ambla regulatu mai nici unulu, mai toti sunt privatisti,cu acelu privilegiu câ li este i«r-tatu a siedó tóta diu'a in cafenea, la biliardu, la joculu cârtiloru si a se petrece in locuri necu-viintióse. Nu essagerediu, Dnule redactoru, le-am vediutu tote cu ochii. — Mai toti tenerii aceştia sunt inscrisi, séu mai bine dicendu, prenum eraţi pre câte dóue clase ; aci trebue se stai pre gânduri si se judeci: ori cum? Preste totu anulu in sburdatiuni — onóre esceptiu-

niloru — pre cont'a părinţi loru seraci, si to-

tu8Ídóue clase pre a n u ? ! E ogacitura,si mis-teridsa e deslegarea ei . . . .

Adeveru este câ viitoriulu unei naţiuni se ladiema pre tenerimea aceleia; dara ce radiemu pote fi o toneriine ca acést'a, ce lu­mina potu dâ teneri ca aceştia poporului,caudu ei insisi n'au studiatu cu destula seriositate. Aceştia sunt, cari devinu in barbati'a loru slugi servile ale guvernului, fie acest'a ori de ce panura, dandu-li-se oficie din gratia, nea-vendu calificatiunea receruta, si sé uita apoi câ sunt romani.

Cunoscu părinţi seraci, cari 'si dau tóta trud'a pentru a tramite fiii la invetiamentu, si fiii nemultiamitori sé desmérda câtu e anulu neinvetiandu nemiea si rostogolindu-se din eróre in eróre si cerendu catra finea anului dela părinţi cu sutele de fiorini menite preparară pentru essamenu ! . . .

Cugetaţi si judecaţi bine voi, parintiloru seraci, cari cu sudórea fetiei vóstre vi tieneti fiii la scóle cu scopu se invetie spre bucuri'a vóstra si spre folosulu natiunei! Ve intrebu câ : n'ar fi óre de mii de ori mai bine, déca ati face din fiii voştri economi buni, cuinpe-randu-le pamentu pre miile, ce le lapedati in­diadaru, de câtu a face din trensii omeni mai luminaţi cu numele numai, in adeveru insa

' omeni mai întunecaţi de câtu cari nu au am-blam nici odată la scóla ?!

Nu ve indestuliti cu aceea, câ vi potu aretâ fiii voştri la finea anului testimoniulu despre clasea respeptiva, testimoniulu despre depunerea maturităţii, ci cugetaţi-ve bine si ve intrebati, cum 'si le au castigatu densii a-celea, óre merita-le seu ba ? óre nu e numai masca ? si veti aflá spre machnirea vóstra, câ masc'a vi-a costatu cu sutele, ce le tramite ti la capetulu anului fiiloru voştri. Toi sunteţi amăgiţi, fiii voştri ră tăci ţ i !

Éra voi, părinţi avuţi, intre cari intie­legu si nisce preoţi invetiati, si cari sciţi câ unu 8tudinte, ce trebué se devină, temeti-ve de blastemulu mamei naţiuni, câ i dati pre fiii voştri in locuri de unde lipsesce paz'a r i-gurósa.

Lasati-ve de datin'a blastemata a face cum li place fiiloru. Ar fi recomandabilu, in­tru interesulu vostru si intru interesulu na­ţiunii, ca sé tramiteti fiii voştri la alte insti­tute, câci la cele cestiunate pré tare au in-vetiatu a cunósce dat ine si cuiburi rele . . . . si pré multu abusédia de liberalismului?!) celu mare alu domniloru profesori. Pecatu aveţi, cari nu grigiti de fiii voştri si ve in­destuliti cu testimoniale numai, cascigate . . . voi veti fi sciindu cum . . . U.

Oravitia, 14 septemvre 1873. (Aplicatiunea legii de natiunalitate in

Ungaria ! Îngâmfarea fiscului reg. de la Tribunalulu de aicia facia cu romanii in ge­neralu, si cu limb'a romana in specialu.) „Unu spectatoru" din nru 68 alu pretiuitei Albine, — aretandu cetitoriloru, cum s'a portatu diu fiscu regescu facia cu veteranulu si bravulu invetiatoriu din Maidanu, Danila Linba, si cum acestu fiscu cu o ignorantia si arogantia i respins^ cuitele, scrise in limb'a romana, : -a retacutu onorabilulu nume, si n'a spusu câ cine si ce feliu este acestu strasinicu domnu fiscu de la Tribunalulu reg. de aicia.

Ca sé-lu cunósca nu numai romanimea,

ci si alti ómeni de omenia pre aueátudnu ma" giaru, nu potu intrelasá sé nu intregescu des­coperirile din susu at insa corespondintia, si ca martore ocularu la ocasiunea acea am se-ti spunu, bunule cecitoriu, câ acestu fiscu este vestitulu de odinióra advocatu Hlutky, carele se făcea mâcia uda si colinda pre la usiele ju-diloru cercuali si notariloru comunali i n c u B -crindu-se si impretinindu-se cu dinaii, nu­mai ca sé-i procure câtu de mulţi clienţi, fire-resce hebauci, romani de prin prejurulu Ora­vitiei, pe carii apoi mi-ti-ii incalcea siinnodâ in procese câtu de bine si dupa aceea mi-ti-ii tundea si beliá cum se cade, magi ar e sc e si adeveratu fiscalesee.

Stepanitorii romaniloru de pre aicia sunt mai totu astfeliu de venetici; ei de locu ce se asiedia aicia numai, cu caputulu r u p t u pe spate,—se inavutiescu si imbuiba, 'si cum-pera ca se si realităţi — firesce numai din be-liturile bietului poporu.

Si cum nu; câci ei ca advocaţi magiari stau in legătura de cuscria cu omnipoten­ţii domni judi neromani; ér pe diregă tor ii romani iute sciu sé-ii cumpere si câştige de unelte orbe ale loru.

Astfeliu este si diu fiscalu reg. Hlatky, carele numai pentru servitiale de cortesia la alegerea d e ablegatu dietale a ajunsu la acestu postu insemnatu.

Eram si eu — din intemplare — i n ambitulu salei Tribunalului reg. candu vete­ranulu nostru invetiatoriu 'si tramise cuitele despre nisce competintie de diurne ce avea sé le primésca ca martore intr'unu procesu criminale ; servitoriulu intrandu cu cuitele in sala, iute esi éra si spuse, câ Mari'a Sa, d. fiscalu r e g . nu da banii precuite in limb'a romanesce, ci sé se faca altele in cea magia­ra. Bietulu omu i reflecta servitoriului: c â e lu e romanu si nu scie scrie magiaresce, dar ce se vedi! D'odata se deschise usi'a si Mari'a Sa d. fiscalu, ca o infuriata hiena se nasco cori spre bietulu omu si sberandu ca leulu, — in presinti'a multimei de omeni dise: „Ce, nu vrei se faci cuitantia ungurétca ? /"

Omulu nostru i respunse: „Nu Die ! că eu sum romanu si nu sciu nici vorbi nici scrie ungureşte!11 Astu resolutu respunsu i-a mai trebuitu magiaronului, ca sé-si manifeste asiatioitatea si intipuit'a omnipotintia de fis­calu regescu.

Sclipindu ou ochii, sucindu-si miiste-tiele, urlandu si racnindu rupse cuitele si le tipa omului, esprimandu-se: „Na, daca Tu nu scii unguresce, nici bani nu capeţi, nz ebadta !" Mai adause apoi: câ elu are instrucţiuni de susu, ca numai documinte in limb'a magiara sé primésca de la párti litigante. (Sic!)

Mai trebue óre comentariu la acésta efrontaria si órba cutesare a domniloru ma­giari, si specialu a unui fiscu reg. care, dupa sublim'a sa chiamare, ar trebui sé respecteze si apere legoa, dar nu singuru sé-o calce in picióra !

Dar vai si amaru de legea naţionali­tăţii cu domnii magiaroni in nefericitulu ace­stu de constitutiunalismu traficante ! Vai si amaru de poporulu nostru datu préda acestoru pasié mangolesci, sustienuti din sudórea si spinarea bietului romanu alungatu de vi trég'a sörte!

Pana candu totu asia Domne ! Unu altu spectalorv.

a pe Zecea din Kolosvár si constrinse pe .piegati sé bata moneta de galbeni de auru Inscriptiunea: „Hurin Daciae Rex.*

i; Guvernulu din Viena se spaimantâ, Wiiendu câ insurectiunea ia proportiuni aiâtu ",; neasceptate si intielese, ci» trebue sé

Ipnita poteri militare mai mari in contra lajesantiei lui Horia. Prin urmare trupele ţţţriaoe fura concentrate in Transilvania si htfu II. promise o amnestia generale si de­juna tuturoru acelor'a, cari se vor retrage,

t numai de siefii Horia si Cloşca, pe ca-fljjo caror'a puse pretiulu de 3000 galbeni Şitriaci.

Aceste mesuri, si mai cu séma i üde ta­lurile staruitórie ale popilo ru greci, cari n'a-Teau nici o aspiratiune pentru o Dacia na-

le, facura pe cei mai mulţi se plece p'a eaaa. Lui Horia inse i remase o buna céta de pwtiaani, ce totu mai sustienura cu onóre di­ferite lupte cu trupele austriaco si cu insisi aafiilii. Aflau du că nobilii magiari se aduna-»rain consiliu de resbelu la cetatea Deva, Seria se otari sé o atace si intr'adeveru isbu-

tl la celu d'antaiu asaltu sé cuprindă acésta cetate deschisa, situata la pólele stancei for­tificate ou acelaşi nume, in care trupele si no­bilii fuseseră nevoiţi a se retrage.

Deva fű incendiata, si la fla.carile cetă­ţii ardiende, Romanii oonsumau marile pro-visiuni de mâncări si mai cu séma de vinu, pe cari le găsiseră.

Candu de o data se deschiseră porţile fortaretii Deva, si trupe si nobili, conduşi de Sigismundu Batori, se aruncară asupra ame-titiloru românişi facura teribile măceluri.

Horia sciü cu multa abilitate sé se re -tragă in munte cu parte din ai sei Dar riindu câ de la inceputu insisi romanii devasta­seră campiele nobililoru si incendiasera gra-nele, in curendu incepura sé simtia lips'a de alimente, si contrinsi din ce in ce mai multu de trupele ce ii împresurau in numeru cres-cendu, 'si părăsiră capitanulu si se respan-dira.

Cu pucini tovarăşi, Horia si Cloşca, se retraseră in pürtile cele mai profunde ale mariloru păduri, dar' — mai nainte d'a fi

potutu ajunge la. fruntarie — cadiura prin trădare in manile Austriaciloru, cari in 28 februariu 1785 ii ucisera pe róta la Carls-burg!

Astu-felu se termina in scurtu timpu insurectiunea romana si trecetoriu fu rega-tulu Daciei. Dar' idei'a nationale, pentru ca­re Horia chiamâ la arme pe poporulu seu, nu mori cu densulu. Consciinti'a despre pro­pr ia potere natiunale si propriele drepturi re -mase in romani, si adi vedemu pe romanii din Moldova si din Muntenia, dejá uniti sub unu singuru principe, redicandu-si cu mân­dria capulu, si mai multu seu mai pucinu arun-candu ultimele resturi ale jugului turcescu. Astadi vedemu organisata o seriósa si com­pacta opositiune natiunale intre romanii lo­cuitori in Transilvania si 'n Banatulu ungaru, cu scopu d'a si asecurâ drepturi egale si d'a se libera de supremaţia si egemoni'a ma­giara. Vedemu in patri'a lui Horia impri-mandu-se diare romane, cari disputa guver­nului austriacu si dietei magiare iutrebuiniia-

rea oficiale a limbei romane in actele legale si politice, privitórie la Romani.

In adeveru, rescularea Iui Horia se prefăcuse intr'unu resbelu de resbunare si de ura de rasa, dara nu se pote negă, câ 'n fondu erá inspirata de nobiPa ideia a naţionalităţii si a independintiei, care, déca nu erá clara pentru ignorant'a mulţime a luptători loru, celu pucinu conducea acţiunile lui Horia si Cloşca si distinse forte multu p'acesti duoi omeni de vulgarii siefi de brigandi, cu carii Austria vrea sé identifice pe cei d'antaiu mar­tiri ai libertăţii romane

Noi Italianii dorimu acestui popo u — invuditu cu noi prin originea limbei, facendu parte, ca si noi, din marea familia a popó-roloiu latine — se progresedie pe calea civili-satiunii si sé-si iee postulu seu intre naţiunile culte din Europa.

Tnrda, .16 sept. n. 1873. (Respunsu pretinsu.) La „Epistól'a

deschisa* ddto 16/28 augustu a. c , publicata in „Albina," nr. 65, si in „Telegrafulu Ro­manu," nr. 67, si adresata domnci E m i l i a R a t i u, vicepresiedint'a societâtii dc lectura a dameloru romane din T u r d a , in carea cine-va, cu subsemnatur'a anonima „O mem­bra," cere desluciri despre starea societâtii, a cassei si a bibliotocei sale, subscrisele mem­bre ale societâtii din cestiune se sentu inde-torate a respunde, câ societatea nóstra, con-statória din optu membre, essiste si in pre-sentu, si prosperéza intr'atât'a, in câtu i per­mite cerculu seu restrinsu si modicitatea me-rliloceloru salo.

Fapt'a, câ de la 1866 nu sau tienutu siedintie, se justifica atâtu prin caracterulu localu alu societâtii, prin numerulu micu alu membreloru, câtu si prin stramutârile dese ale unoru oficiali si intieleginti romani din locu, provenite in urm'a nóuoloru organisa-tiuni politice si judeciali; dara mai vertosu se justifica prin aceea, câ societatea nóstra nu a fostu si nu este inca o sorciefate formale provediuta cu statute, cari sé detormine deto-rintiele oficialiloru sei, timpulu si modulu tienerei siedintieloru, ci in fapta a fost nu­mai unu concursu spontanu alu nostru, cu simplulu scopu de a ne face mai accesibile li teratur'a nóstra. Daca inse, inscriindu-se mai multe membre, se va vedó in viitoriu nece­sitatea, infiintiârei unei societăţi formali de lectura, cu oficiali ordinari si cu siedintie re­gulate : noi vomu fi gat'a a r.o dá totu posi-bilulu nostru spriginu spro acé3t'a.

Câtu pentru bibliotec'a si cass'a socie­tâtii nóstre, pucine avemu de disu. Bibliote­c'a coristatória din 72 volume, a fostu si este la dispositiunea nu numai a membreloru so­cietâtii, ci afie-carui intieleginte romanu dm Turda si din juru; ba am senti cea mai viua bucuria, daca am avo cunosointia. cumca in-tieligintii noştri din locu si din apropiare se iervescu câtu rmai desu de bibliotec'a socie­tâtii nóstre, in carea se afla unele opuri din­tre cele mai pretióse de la autorii noştri cla­sici vechi si nuoi; si cumca dómn'a E m i l i a R a t i u, căreia i-am incredintiatu ingrigirea bí păstrarea bibliotecei, ar fi refusatu cuiva vre-o carte din biblioteca societâtii, acést'a nu o credemu.

Cass'a si socótele societâtii se afla aşiş­derea iu ordine; venitulu s'a intrebuintiatu totu dó un'a numai conformu scopului si de­cisiunei soeietâtii. Despre tóte acestea se pote convinge ori cine din actele societâtii. Cumca v reuna dintre dómnele comembre sé fia cerutu si intetitu candu va — fora succesu —aretarea socóteloru de la dómn'a cassierésa, nu scimu. —

Acosta este starea adeverata a societâ­tii nóstre de lectura, despre carea domn'a „O membra" afirma, câ se vede a-si dormi somnulu de morte.

Ce se alinge de una organisatiune nóua si formale a societâtii, binevoiésca dómn'a „O membra" a ni face cunoscute ideiele dom­niei sale sí a ni propune unu proiectu do sta­tute, si intru câtu acestea vor promite unu resultatu mai fericitu, — ceea co sperâmu,— le vom adopta cu promtitudine.

Câtu pentru alte espresiuni neobiective, in cari „Epistol'a deschisa" din cestiune es-celédia mai pre susu de tóte, onoratulu pu­blicu impar tialu lo va reduce la ade ver at 'a loru valóre.

De altmintrea, domn'a „O membra" nu póto sé aiba nici una causa pentru a se as­cunde la spatele onorabilei Redactiuni; deci binevoiésca a avé curagiulu d'a esi pre facia cu opiniunilc salo, si a nu so teme de „pote­rea dictatorica" — precum se esprime dsa — a dómnei vicepresiodinta.

Carolina Muresianv, m. p. Catalina Ratiu, m. p.

Beba vechia, (in Banatu,) augustu 1873. P r é Onorate die Redactoru ! Prin pre-

sintele- mi litere am onóre a veni cu o scire imbucuratória pontru ori caro romanu, a că­rui inima sento romanesce si dorosce inain-tarea causei nóstro nationale Comun'a nóstra Beba, in cerculu B. Comlosiului, comit. To-rontalului, cam marisióra, insa seraca. Ea

mai pana ieri alaltăieri erá, sl cu totu drep­tulu, socotita de totu înapoiata, atâtu in afa­cerile ei bisericesci, câtu sl in cele şcolare. Astfelu Biseric'a nóstra pana deunadi a fostu

1 intr'o férte trista stare, astadi insa ni e spre • mândria, si sentimu o adeverata mangaere ce î sufleta in laintrulu ei, provediuta fiindu cu " scaune si strane nóue. — j Facerea acestor'a s'a esoperatu din câs-; tigulu si venitulu bisericii nóstre ; si totu cu ; banii bisericei nóstre s'au cumparatu sl unu î ornamentu preotiescu, cu töte cele ce se tienu ' do densulu. I In biseric'a nóstra; prin oferte benevole f din partea unoru bravi săteni, seraci in cele l materiale, dar avuţi si nobili in cele sufletesci í '

său mai facutu si altele. Dintre aceşti bravi J săteni am onóre a aminti d. e. pro bravulu ' Nicolae Stoi, carele pre spesele sale a facutu ' si zugravitu unu ehivotu pe prestolu'in Stulu Í altariu. Alţii precum: NicoZae Floii Petru Mun-I toanu, Filimonu Craciunu scl. armai facutu ! ripizi luminări, cruce.

Asia si vedu'a Sofia Munteanu, inspira­ta de semtiulu sacru alu religiositâtii, sprigi-nesce biseric'a nóstra cu multa căldura. Domni'a ei din spesele sale a facutu si zugra-vitujmormentulu Dlui nostru Isusu Cristosu si a donatu sântei nóstre biserici si unu orna­mentu preotiescu; éra acuma a lasatu sé faca dóue usie la santulu altariu.

Bebeni noştri, ca sé aducă sl scól'a in asemene stare cu biseric'a, au luatu in preli-minariulu comunei o suma anumita pentru fecerea scauneloru si in scóla, precum si pen­tru procurarea obiectoloru de invetiamentu necesarie. Dee Ddieu s'audimu din tóte părţi le totu despre înaintare intru tóte.

Vasiliu Radu, docinte.

Varietăţi . (Avisu.) Pentru a preveni multeloru în­

trebări, si dreptu respunsu domniloru ce ni se adresară in diferite cause, facemu cu­noscutu, că diu Babesiu n'a retornatu inca din caletoria. Acesta spre orientare celoru interesaţi.

Î5 (O mama tirana — dorere — ro • mana.} Ori câtu de inapoiatu e poporulu no­stru materialminte si spiritualminte facia cu alte popóra, un'a vertute nu i-o potu negá nici veneticii dusimani: moralitatea cresti-nésca si priceperea sanatósa naturala. Cine cetesce foile nemtiesci si magiare, anume ru-bric'a „varietâtiloru," acel'a va sei ce rea im-presiune facu asupra sufletului noutăţile: „ucidere de sine," „drama de amoru" etc. de cari in tóta di'a se potu ceti in numitele foi. Omorurile de sine, tiraniile si vandallele se comitu totu la străini, dreptu dovéda de­spre stricatiuuea loru morala. Am cetitu de multe ori despre „părinţi crudeli," „ma­me tirane" si alte barbarii, insa tóte comise de catra străini. Acuma insa éta ce ni sa scrie din Oravitia : „Dilele trecute, spre cea mai mare uimire a nóstra, ni se impartesl urma-tóri'a infioratória tirania a unei mame roma­ne din comun'a C a c o v a. Acésta osen-dita fia a Evei si tirana mama, este Maria Opreanu, căsătorita Popescu, o veduva cu avere frumósa, insa cuprinsa de mavni'a ava-ritiei si stepanita preste mesura de iubirea de argintu, a deveni tu asia de scumpa si sgarcita, incâtu nu dedea de mâncare copii-loru sei cu dilele, si asia copiii eei mai mari-siori au fostu siliţi sé fuga do la ea si sé;iee lu­mea 'n capu. Celu mai mica copilu insa fiindu inca slabu, n'a potutu sé urme fratiloru sei, ci remase la mam'a sa. Dar bietulu, de câte ori cerea ceva de mâncare, totudeuna capetá bătaia, nu ca de la o mama ingrigita pentru sanetatea iubitului seu fiiu, oi ca de la o fu­ria infricosiata. Batutu, maltratatu si lesi-natu de fóme, sermanulu copilu a trebuitu sé fure, ca sé nu péra de fóme. In 15 sept. n. a. c. olu de venia viptima ei furi de mame, daca noroculu seu la desperat'a lui plângere nu aducea iotr'aj utoriu-i pro supraveghia-toriulu de finantie care totu in aceasi casa locuesce. Diavol'a dejmama trantindu copilulu la pamentu, cu o mana|l'ajprinsu prejdupa gru-madi, cu cealaltă pre dupa încheiaturi, éra cu dinţii sei de tigra tienea manele bel

ciugu legate, ca sé-lu póta ucide; si ea 'lu ucidea, daca, cum disei, la vaerâri sfasiatória de inima ale copilului, nu venia numitulu in-dividu. — Acesta fapta selbatica a inveraiu-natu totu jurulu si cu nerăbdare asteptâmu judecarea si pedepsirea aspra a „mamei ti­rane" de catra tribunalulu criminale. Micu.

% (Spresiunea de dorere a unui tieranu.) Din Tolvadia unu agricultore ni tramite si ne róga sé publicâmu ieremiadele ce densulu le-a compusu in valea plângerii pentru asu­pririle Btepanitoriloru si nenorocirile, cu cari Ddieu a cercatu economii estu timpu. Estra-gemu urmatóriele constructiuni caracteristi­ce : „Mare schimbare si slrambatate au fa­cutu domnii in lume si in tiéra. O Domne, mare si poternicu esti si multu poti rabdá. Cum insa poti rabdâ si suferi nedreptatea si blastematiele celoru mai mari si mai lari asupra celoru mai mici sl mai slabi. Ba nu, Domne, Tu nu poti ierta nedreptatea, esti numai indelungu-rabdatoriu, desl pré — pré indelungu-rabdatoriu; odată inaa vei plaţi si resplati tuturor'a, si nimenuia detoriu nu re-mani. Bato si urgisesco dara, Domne, mai antaiu pro asupritorii noştri străini, apoi pre ai natiunei romane fii ogrisiti si indevoliti, pre cei ce ne au vindutu onórea si vódi'a nó­stra, si s'au facutu vendietori de nati'a romané­sca tienendu cu ungurii si mai vertosu cu stă­pânirea de astadi, atâtu de pecatósa si asupri-tória nóa. Osendesce-ii sipedepsesce-ii pentru lacomi'a si blastemati'a loru si ajuta poporu­lui Teu celu asupritu! Audi-ne Tu Dom­ne !" etc.

<Q ( L a a n u l u D o m n u l u i 1873.) In comun'a Nagy Pál , satu magiaru langa Cinci-Biserici se aprinsesa, o ca Sătenii suspi-ciunau câ a aprins'o unu conlocuitoriu de alu loru, carele fusese ulanu in armata. Mersera deci la elu, 'lu redisara cu poterea din patu si-lu duseră de-lu aruncară in focu. Esi odată din focu, l'aruncara a dóu'a óra, candu de a trei-a óra bietulu nu mai potü esf. Arse de totu, in câtu numai ósale ae mai cunosceau de elu. Asia spune diarfulu magiariu „M. U." —O voi, cari batjocuriti pre romani de massa eruda, sunteţi voi civilisati? Sunt acestea fapte de ale civilisatiunei séu do ale „barba­riei moderne" ?

f (Necrologu.) Nicolau Vulcanu, protopopu gr. cat. romanu deLetamare, Josifu Vulcanu, redactorulu diuariulu „Familia" din Pesta, — cu soei'a sa .Au­relia n. Popoviciu, Lilla Irinyi, maritata Gozinanu, loanu Irinyi, Antonia Irinyi, maritata Derecskey, Elena Kopócsy ved. Péczely, Irma Kopócsy, maritata Jánosy, Andreiu Kopócsy, Alessiu Popoviciu si soei'a sa Liuba, anuncia cu anima sfâşi­ata de durere încetarea din viétia a ne­uitatei socie, mame, socre, surori, matu-sie si cuscre Victoria Vulcanii n. Ir inyi , intemplatu in alu 60. anu alu vietiei sale si in alu 43. alu căsătoriei fericite, la Leta-Mare in 1Q sept. a. c. sér'a la 10 óre, dupa o boia îndelunga­ta. Remasitiele-i trupeşei se vor inmor-mentá l a i 9 1. c. demanéti'a la 10 óre. L e t a - M a r e , 16 sept. 1873

In eternu amintirea ei\

B) Relativu obligate: Limb'a latina si eventualminfe cet

romana. C) Neobligate:

Limb'a francosa. — Limb'a propunetória pentru aceste obi'

iepte de invetiamentu e cea unguresc* li nemtiésca.

La insinuâri prealabili se va deschide in óre separate sl unu cursu privatu pentru stenografia, statistica, comptura si corespou-dintia, economia si technológia.

In cursulu acest'a limb'a instructive e nemtiésca.

In clas'a prima a scolei civile se pri-mescu invetiacei trecuţi de 9 ani, cari potu" produce testimoniu despre absolvirea cu bun»' sporiu a celoru 3 clase poporali, séu ae su­pună unui esamenu de receptiune.

In clas'a a dóu'a se admitu invetiaceii, cari producu unu testimoniu de clas'a prima, despre absolvirea cursului antaiu dela scól'a ei vile reale ori gimoasiale, seu se supună esamenului de receptiune, din obieptelo de invetiamentu pentru clas'a prima a scolei civili reali seu gimnasiali.

înscrierile se facu din 29 sepţemvre pa­na la 10 octobre a. c. in cas'a Dlui diriginte los. Vrabec, si invetiacelulu are a plaţi 1 fr. 50 cr. tass'a de receptiuno precum si unu di-dactru anuale de 10 fl. in rate semestrali an­ticipative de 5 fl.

Oravitia, in 13 sept. 1873. Direcţiunea si comisimtt

scolasteca.

Publicatiuni tacsabili.

Concursu. Pentru deplinirea ambeloru parocbie

gr. or. devenite vacante in Ohaba-forgaei*, cottulu Temisiului, protopopiatulu Belintiu-lui, ae descide concursu pana la 23 sepţemvre a. c. st. v. in care di se va tiené ai alegerea

La fiacare parochia aunt urmatóriele emoluminte: un'a sessiune de pamentu; io tipu de biru, câte un'a mesura de cucurudlo despoiatu, dela 180 de caso; si stol'a indati nata.

Tóte acestea — in primulu anu—ae ini partu in doua, la un'a parochia cu veduv'a,ţe la cealaltă, cu dóue orfane minorene rem dupa reposatii acolo preoţi.

La ambele parochie mai apartiene li câte unu fondu intravilanu fara supraedi-ficia.

Doritorii de a ocupa pre un'a din acei' tea parochii sunt avisati recursele loru, in-struite conformu §-lui 13 din statutului or ganicu si adresate respectivului sinodu paro chiala, a le substerne la ofioiulu protopresvite-ralu gr. or. in B e 1 i n t i u.

Comitetulu parochialu, In contielegere cu protterulu tractualu

Georgiu Cratiunescu,

Progam'adeinveti amentu la scól'a civile din Oravitia.

La Bcól'a comunale civile de 6 clase din Oravitia montana, carea este aprobata din partea înaltului ministeriu reg. ung. ;de cultusi istructiune cu resolutiunea de datulu 30 dec. 1872. Nr. 30.056, in anulu succe-dinte scolariul87% se va deschide acum, [pe langa clas'a prima sl a dóu'a.

Conformu dispusetiuniloru mai înalte cele 4 clase prime de la ecól'a nóstra civile se vor organisá pro deplinu adecuate cu acele ale unui gimnasiu; dreptu aceea se pote in-templá trecerea din oricare clase a scólei ace­steia in cea mai de aprópe gimnasiale, respec­tive dupa absolvirea aloru 4 clase in scól'a reale superióra séu in gimnasiulu superioru, fara nici o pedeca.

In cele dóue clase prime ale scólei ci­vile se propunu următorielo obiepto de inve­tiamentu :

A) Obligate: Limb'a germana si magiara, aritmetie'a

si gcometri'a, istori'a naturale, desemnulu, ca-ligrafi'a, cantulu si gimnastic'a.

Concursu Pentru deplinirea postului invetiatO'

resen, la ssol'â gr. or. romana din Oradea mare, devenitu in vacantia, se escrie con­cursu pre langa urmatóriele emolumente:

a) Cortelu liberu; b) Salariu anuale 400 fl. v. a. ce se va solvi in rate trilunarie

c) 4 orgii, (stangini,) de lemne, din cari arai se incaldi sl — scol'a; d) Yenituri eantorsli.

Doritorii de a ocupa acsstu postu sunt avisati a produce: testimoniu despre abaol virea sciintieloru pedagogice, testimoniu di calificatiune pentru posturile invetiatoreiei de clas'a prima si documentu despre condoi' t'a ai portarea morala. — Petitiunile astfelia instruite si adresate Comitetului subscrigu, sunt a se tramite la inspeclorulu cercualu Rdis. Simeone Bica in Oradea-mare, pana ia 16/28 soptemvre a. c. in carea diua seu tienó alegeroa. — E do insemnatu c\ intn individă dc egale calificatiune, teologii abso­luţi vor avé preferintia. —

In fine competintii sunt poftiţi ca pani la alegere in o dominocaséu S e r b a t o r a sé M presonte in sant'a biserica gr. or. din loca pentru ca sé-si dovedósca deprinderea si ver-sarea in cantârile bisericesci si tipicu. —

Oradea-mare, 19/31 augustu 1873. -2—3 Comitetulu parochialu. In contielegere cu Simeonu Bica, protoprea,

Orâdii-mari ca inspectoru districtuala.

R E D A C T O B U R E S P U N D I E T O B I Ü ?ÍBC6nttll Bafcft||l.