ORADEA-MARE (N. VÁRAD) 25 iun ie st . v

6 i u l i e s t . n.

I Ese i n fiecare d u m i n e c ă

Redacţiunea : \ Strada principală 37s a.

Nr. 26. ANUL XXXI. 1895.

Preţul pe u n a n 10 fl. Pe '/» de a n 5 fl.

Pe «/, de a n 2 fl. 70 cr. P e n t r u R o m â n i a pe a n 25 l e i

V. A. Urechiă.

| ă rbalu l al cărui portret ilustreză pagina acesta, este iunul din fruntaşii cei mai bine cunoscuţi ai némului

^ românesc . Decăa r fl să-i presintăm cu de-amënuntu l • totă activitatea, nu ne-ar ajunge paginele unu i numër

L întreg al revistei nóstre, căci îl vedem lucrând de odată » pe mai mul te terenuri , cu un zel ce-şi reclamă stima şi

admiraţ iunea tuturora. Activitatea sa de pretu­tindeni inse se intru-neşce int r 'un singur scop, care este deşteplarea, res-pândirea şi afirmarea cul­turel nationale ; din acest punct de vedere avem să să redactăm şi noi schi­ţele de mai la vale.

Nu inteia-oră facem a-césta. Au trecut trei-dcci de ani , era încă la înce­putul esistenţei „Fami-iei", când i-am publicat

portretul şi biografia. De atunci na ţ iunea română a innaintat mul t ; luptă­torii ei din vre mile acele au muri t ori a u imbëtrâ-nit. Urechiă n ' a imbëtrâ-nit, përul — ce-i dreptul — i-a devenit sur, dai spiritul seu a remas tot plin de energie şi neobo­sit, în tocmai ca şi a tun -cia, astfel şi as tădi îl in-téinim pretot indene, stă­ru ind cu aceeaş rîvnă şi lucrând de o potr ivă cu tinerii, ca bărba t de litere, ca profesor şi ca om po­litic. Numai fisicul i s'a schimbat ; schimbarea a-césta se infăţoşeză prin no­ul portret de pe pag. acesta.

V. A. Urechiă s'a năs ­cut in Moldova la Peatra lin 1834. R e m a s orfan de

m

V . A. URECHIĂ.

tată, in etate de 6 ani, ş-a făcut studiile elementare şi gimnasiele in Iaşi ; cele universitare la Madrid, in-cheiându-le la Paris , unde a luat şi licenţiatul in litere.

întors in patr ie, a fost numit profesor de istoria şi l i teratura română la facultatea de litere din Iaşi ; de unde, la 1865, trecu in aceeaş calitate la universitatea

din Bucureşci. încă din vremile acele a inceput să se ocupe şi de litera­tură, publicând mai cu séma scrieri beletristice prin revistele şi diarele de atuncia. Tot încă de pe atunci a stăruit să se în­fiinţeze câteva societăţi culturale şi a n u m e : Ate­neul Român din Iaşi care a produs apoi pe cel din Bucureşci, Societatea pen ­tru inveţătura poporului român, Societatea T r a n ­silvania pentru ajutorarea studenţilor de dincóce de Garpaţi, Societatea m a -cedo-română, in cari a ocupat funcţiuni innalte ; ba a avut o mare par te şi la intemeiarea Societă­ţii Academice române, fiind pe t impul acela lângă ministrul de culte Stefan Golescu director general al acelui minis­ten'u.

Activitatea sa literară se imparte in şciintifică şi literară. In şciinţă cul­tivă istoria, cu graiul ca profesor la universi tatea din Bucureşci, cu conde­iul ca au tor al multor publicaţiuni. A scormonit ani îndelungi prin a r -chivele mănăstiri lor din ţeră şi pr in altele din

2 6

302 F A M I L I A Anu l XXXI.

străinetate şi a scos la lumină o mulţ ime de docu­mente de însemnătate mare pentru istoriografia ro­mână. Lucrările sale cele mai importante pe terenul acesta sunt : Vieţa şi Operile lui Miron Gostin, Istoria şcolelor române şi Istoria Românilor care se publică încă.

Pe terenul literar a debutat cu o serie de confe-renţe literare, cu novele şi mai cu séma cu piese tea­trale, dintre cari unele au avut u n succes mare. Locul prim coropete dramei in 5 acte „Vornicul Bucioc", care s'a represintat pent ru pr imă-oră la Bucureşci in 1867, sub direcţiunea lui C. Dimitriadi, cu un succes forte mare ; atât infăţoşarea figurelor istorice, cât in deosebi l imba chronicarilor au cucerit tot auditorul. Un succes póté şi mai mare a avut comedia „Odă la Elisa" in t r 'un act, jucată la 1869 şi publicată atunci şi in colonele „Familiei" ; in acesta autorul a intrat in vieţa socială, de unde a scos câteva scene forte drăgălaşe. Piesa a fost t radusă şi in limba italiană. Din celelalte piese a m i n t i m : „Curtea lui Neagoe vodă" d r amă in 4 acte, jucată la 1875 ; „Porcarul şi Măria Sa vodă", piesa „Marţial", comediile: Balul mortului, Alecsandri la Mirceşci (publicată intêiu in „Familia") şi altele.

Operele sale complete s'au pub l i ca ţ i a 1882 ; acele inse cuprind numai lucrările literare. O culegere intregă a tuturor scrierilor sale ar avé o întindere de cel puţ in cinci-deci de volume.

Acest spor mare, fireşce că numai prin o muncă neobosită s'a pu tu t dobândi . Şi când îl mai vedi luând par te activă la tote mişcările culturale-naţionale, t rebue să te miri cum are t impul flsic să potă publica din an in an atâte volume ? !

La Academie, din care face parte de la inceput, mult t imp a ţ inut postul de secretar general, mai de mul te ori a fost vice-preşedinte al Academiei şi preşedinte al secţiunii istorice, membru in felurite comisiuni şi nimeni n 'a făcut atâte conferinţe şi comunicări ca densul.

La universitate, vechiu profesor de istorie, îşi in-deplineşce cu mare succes misiunea ; e unul din frun­taşii Ateneului Român, unde are titlul de vicepreşedinte şi ţ ine in fiecare an cel puţ in o conferinţă ; Societatea Geografică r o m â n i asemenea îl are intre membrii şi conferenţiarii sei, iar Teatrul Naţional in comitetul e i ; ţ ine discursuri la Societatea macedo-română ; e preşe­dinte forte sêrguincios al Ligei culturale, intreţ inend pent ru scopurile ei corespondenţă aprópe cu toţi băr­baţii de frunte ai străinetăţii şi represintă România la mul te congrese de şciinţe, p recum şi la congresele de pace.

In politică tot astfel ocupă un loc de frunte. Fost ministru, secretar general, senator şi deputat , to tdauna m e m b r u influent al par lamentului , a ţ inut multe dis­cursuri bine apreţ iate.

Ori de câte ori şi ori unde se iveşce la ordinea dilei vr 'o idee naţ ională séu culturală, in ţeră séu in ţerile vecine locuite de români : numai decât apare şi figura simpatică a lui Urechiă să-i dea spriginul cu totă căldura inimei sale, cu condeiul şi cu graiul, făcendu-i p ropagandă intre ai noştri şi in străinetate, s tăruind cu zel neobosit pen t ru dobândirea învingerii dorite.

Trudi t de munca dilei, îl vedi séra cu dómna soţie, la representaţiile Teatrului Naţional, incuragiând pe tinerii noştri autori dramatici şi actori, felicitând pe toţi şi bucurându-se de progresul primei scene române.

De-o estremă amabili tate, a re inima pururea des­chisă pentru ori ce idee românescă şi o caldă strîngere de m â n ă pent ru toţi cei ce vin a-i cere sucursul in causa naţ ională .

I. V.

Elenei din Ardeal. Decă me gândesc la tine, Blândă 'n visele-mi senine, , *

Gânditôre hni apari; Oum pe-o liră sfărlmată Plângi vieţa-ţi «buciumată,

Tu femee cu ochi mari!

Pentr'a tale visuri sfinte Rend pe rend le sapi morminte,

Rend pe rend le 'ngropi plângênd; Şi ca Sapho lângă mare, Versand lacrime amare,

Lângă ele stai cântând!

Şciu durerea ta cumplită, Căci durerea e ursită

Pentru-un suflet de poet ; Tu deplângi o lume 'ntregă, Dar de-a lumei jalei, dragă,

Nu vedi cum te stingi incet ? !

Prea eşti inse simţitore ! Decă adi din pept îţi móré

Un vis drag, iubit şi sfânt : Altul fă ea să-ţi apară, Şi in suflet să-ţi resară,

Pentru ce să stai plângênd?

Decă primăvera-o flore Se usucă 'ncet şi m&re,

Că e tomna, poţi să credi? Decă vre-o speranţă-ţi sboră Şi 'n mormênt ţi se cobora,

Altid n'ai să mai sperexi? !

Lasă dar a ta durere, Ce e vis, tu şeii că piere,

Lumea merge 'n calea ei . . . Şi-i pecat ca să suspine Chiar un suflet ca şi tine

Pentru omenii mişei! EMILIU SABO.

C u g e t ă r i . Bucuria cea ma i mare, încântarea cea ma i a m e ­

ţită de plăcere, beţia cea mai însufleţită, nes t imata cea mai strălucitore, comóra mai bogată, vecînicia fără m a r ­gini este totuş numai şi numai s ingură iubirea.

Montegax,xa. *

Cea mai mare dintre minun i este dragos tea! Hoffmann de Fallersleben.

* Omul a re aci pe păment numa i doue clipite şi

jumëta te : una să zimbescă — alta să ofteze — şi n u ­mai o jumeta te ca să iubescă ; căci la mijlocul acestei clipite móré el. Jean Faid.

* O operă de ar tă vre să fie considerată ca o fe­

meie iubită. Cu cât o privim mai mult, cu a tâ t ni se pare mai frumosă. J. Ontario.

Anul XXXI. F A M I L I A 303

Mama lui cea frumosă. N o v e l ă or ig ina lă .

n aripa de-a stânga, de cătră gradină, a unui pa-p p l l a t grandios, intr 'o chilie mobilată cu lues, târdiu,

la orele 12 din nópte , ardea încă lumină. Gemurile a doue ferestri erau deschise, şi prin

ele intra un parfum imbetător de flori, care me-• reu se respândia peste intregă odaie.

Pe mésa de scris, in stil renaisense, ardea o lampă, a cărei lumină incungiurată de un glob albastru, dă­dea intregei chilii aerul magic al unui palat fermecat. Radele argintii de lună, cari mereu se strecorau prin ferestri, un indu-se cu lumina albastră, şi mai tare in-tăriau acesta ilusie.

In t r 'un fotoliu, lângă mesă, şedea perdut in cu­gete un tiner. Rădemat cu capul pe mâna dreptă, in stânga ţinea o serisóre deschisă, ale cărei litere fine t rădau m â n ă femeiescă.

Lumina lampei se reversa de sub glob asupra scrisorii, iar faţa lui aplecată eră mai mult in umbră şi numai profilul stâng se lumina incâtva de radele frânte prin albastrul globului.

Prin ferésta deschisă intrà un fluture de nópte rătăcit şi se aşeda pe margimea scrisorii. Póté că l'a atras parfumul fin, ce eşia din aceea, făcendu-1 să credă că vre-o flore îl chemă prin mirosul ei.

Contele Egmond stătea nemişcat, nu observa n i ­mic. Impregiurimea magică par ' că şi-a estins şi asupra lui farmecul. Şi cum stătea aşa nemişcat, ca impetrit, ai fi cugetat că este o figură din castelul farniecat ce se află sub influinţa somnului de 100 ani.

Pe cât de liniştit şi fără vieţă părea esteriorul, pe atât de viu şi vehement ardea in internul inimei sale. Ca figurile unui caleidoscop, aşa de iute veniau treceau şi in continuu se schimbau naintea ochilor lui sufle-teşci nişte chipuri de mult t recute şi uitate, dulci şi iubite, din düele copilăriei sale.

Deodată caleidoscopul se opri. Icóna ce i se arăta eră atât de cunoscută şi atât

de adânc imprimată in inima lui Egmond, incât la ivi­rea ei îşi simţia inima deschidêndu-se . . . uita presin-tele şi t răind in trecut, totă scena o petrecu iarăş, toc­mai aşa ca şi atunci. N'a uitat nimic, tóté le vedea, tóté le petrecea şi simţia tocmai ca intâia oră, până 'n amënunte le cele mai mici.

In acest moment cilindrul lampei pocni şi cădii hârburi pe mesă. In Italia se susţine, că la asemenea intemplări se rumpe o sermană inimă. Italianca super-stiţiosă atuncî îşi face cruce, şi se rogă cu evlavie pen­tru „la povar ina" .

Contele tresări din visurile sale. Oftà, apoi scu-lându-se, se apropia de ferestă. Afară tocmai apărea pr ima radă a aurorei.

Egmond arunca o privire distrasă asupra tablou­lui ce i se infăţoşia, dar in acest moment erá nesimţi­tor faţă de frumseţile naturei .

Ridica serisórea la buze, şi să ru tându-o ferbinte, ceti cu jum etate voce, acuma a pat ra oră in acesta nópte :

„Iubitul meu fiu ! „Voinţa mea a fost, să nu ţi se inmanueze acesta

hârt ie până adi . Când vei primi-o, eu de mult am in­cetat a mai fi intre cei v i i ; dar memoria mea, iubirea ce ai păs t ra t -o in to tdauna pentru mine, me indreptă-ţeşce a crede, că vei asculta cu a tenţ iune aceste din

urmă cuvinte ale mele, şi vei îndeplini ultima mea dorinţă !

„Fiul meu ! Spiritul maniei tale, care atât te-a iubit, se adreseză din mormènt cătră tine !

„Sunt despărţită de voi cu corpul pentru eterni­t a t e ; dar iubirea mea va fi in veci cu voi.

„Nu face Egmond, că mâna mea iubitóre cândva să fie silită a se trage de la tine. Mântueşce pe tatăl teu sërmanul, mântueşce pe sora ta fragedă şi streină de luptele şi de suferinţele vieţii, mântueşce numele nostru, numele vechiu şi onorat al Wildischilor de abi­sul plin de suferinţe şi dispreţ, ce-i aşteptă!

„In faţa morţii crude, tote amintirile dulci refe-ritóre la tine, şi tote cele intunecóse privitóre la viito­rul ameninţă tor se deşteptă in mine.

„Un an lung ţi-am dat, să-ţi probezi inima şi no­rocul. Nici prin cel mai mic semn sóu amintire n ' am voit să me apropiu in acest t imp de tine, ca să-ţi aduc aminte rugămintele mele, datoriele tale !

„Acuma inse a trecut anul ! „Ochii mei stinşi vöd, inima mea rece simte şi

şcie, că ce ai căutat, n'ai reuşit să afli. „Norocul, iubirea, nici odată nu le afli când le

cauţi ; ele stau ascunse şi atunci iţi ies in cale, când de mult ai incetat a mai crede in esistenţa lor.

„De nou me intorc deci acum cătră tine ! „Liniştea, onórea dilelor ultime a tatălui teu bë-

trân, viitorul, norocul favoritei mele le depun in ma­nile tale, şi le voi cere in séma de la tine când ne vom intêlni, sus . . . ."

Aci Egmond întrerupse cetitul. Obosit se rădima pe lemnul ferestrii.

Familia Wildisch erá una dintre cele mai vechi şi mai nobile in Germania/

Orecând Wildischii d ispuneau de avere imensă, şi cu tote că in cursul timpului moştenitorii au perdut forte mult prin jocul pasionat de cărţi, care zăcea ca o bolă moştenită in acesta familie, totuş mai dispuneau de atâta avere, cu care înaintea lumei erau crezuţi tot aceiaşi milioneri ca in vechime.

Acesta bolă familiară erupse inse cu totă furia in contele Erich, tata lui Egmond, pe care tot mai tare îl cuprindea cu braţele-i de polyp, până când îl făcu nesimţitor, apathie, faţă de ori ce se intêmplâ ori ve­dea in giurul seu, afară de cărţi. Vieţa cu tote grigile şi cu tote farmecile, ensaşi fericirea, pentru contele Erich aveau numai un inţeles şi numai un n u m e : cărţile.

Dar sortea neindurată puse piciorul şi pe pragul vechiu al castelului Wildisch. Stéua norocosă începuse a căde. Nu lipsiá mult, ca să se perdă de tot.

Unica speranţă ce o mai susţinea plutind d 'asu-pra abisului, erá Egmmond.

El, unicul din familia sa, din norocire n'a moşte­nit na tura tătâ-ne-seu, precum nici esteriorul aceluia.

Contele Erich avea statură mijlocie, care nu pose-dea nimic deosebit. Ceea ce erá mai frapant in totă fiinţa lui, erau ochii.

Totă faţa lui, fugitiv privită, avea espresiune ba­nală, şi totuş in acelaş moment reoglindá un ceva ca­racteristic, despre ce nu şciai de loc : ce e şi de unde vine.

Numai după întâlniri mai dese putea străinul să afle trăsetura remarcabilă, ce de la început i-a atras atenţiunea, fără să fie in stare a da de izvorul ei. Ochii ! Ei erau acel izvor misterios, cari presentau o

304 F A M I L I A Anul XXXI.

enigmă neesplicabilä, care involuntar deştepta până la gradu l cel mai mare interesul privitorului, de a pë -t runde şi a scruta internul lor mistic. Oglinda lor clară reflecta fidel simţemintele interne aşa precum ele se deşteptau şi iarăş dispăreau. Dar pe fundul izvorului in veci se vedea o umbră a unui simţement, ce diferiá de ori care altul.

Decă privitorul psicholog şi-ar fi concentrat totă a tenţ iunea numai asupra acelui unic punct , reflectat de cătră oglinda ochilor contelui, ar fi vëdut acolo un dor ardëtor, un dor învăpăiat , fără ca să semene câtuş de puţ in nici cu un dor ideal, dar nici cu văpaia dorului sensual . . . Şi afară de consângenii familiei Wildisch şi a cunoscuţilor intimi, nici n ' a r fi fost in stare nime a descifra acest sphinx de simţement. Erá dorul cărţilor de joc, de roulette, séu cum îl numiau Wildischii intre sine : demonul familiei lor.

Acest demon făcu, ca contele Erich să-şi aducă familia până la marginea ruinării .

Egmond, cum am $is, a remas scutit de acest blăs-tëm familiar. In vênile lui curgea sângele mamei sale, şi cu acesta împreună primi in sine spiritul curat , clar şi neat ins de nici o pat imă al familiei Hessburg, care erá familia mamei sale.

Petrecendu-şi contele Erich aprópe intréga vieţă la mésa de joc hasard , educaţ iunea copiilor — a lui Egmond şi o soră mai mică — o conducea m a m a lor, de sine se înţelege, in spiritul familiei sale proprie .

Contesa Wildisch îşi iubiá asemenea copiii, dar construcţia fină, aprópe t ransparen tă a fiicei sale, îi asigura aceleia to tuş locul pr im in inima ingrigiată a contesei, şi acesta ingrigire de m a m ă o făcea, ca faţă de mica contesă să păstreze o deosebită delicateţă, ceea ce pret indea de la totă impregiur imea favoritei sale. Astfel aceea deveni favorita desmerdată atât a mamei , cât şi a tu turor celor din casă.

Aşa trecură anii copilăriei. Egmond intrase in al 22-le an, soru-sa in al 17-lea.

El se desvoltase frumos ca un brad ; măreţ , nobil şi ta re atât fisiceşce cât şi in caracter, erá un t ip de bărba t frumos.

Soru-sa remăsese t^t ca mai nainte, o fiinţă gin­gaşă. Pr imăvara a 17-a erá pr imăvara cea mai frumosă in vieţa contesei Hulda , căci deodată cu primele flori începu a se deştepta şi inima ei

Iubiá intêia-orà şi erá iubită. Nici o piedecă n u se p u n e a in calea amorului şi fericirei sale ; dar con-tesa -mamă, care şciea ce periclu îi ameninţă , numa i s u b aceea condiţ iune se învoi la acesta legătură, ca să aş tepte cu cununia mai un an , aducênd ca pretecst etatea t ineră şi mai ales construcţia gingaşă a logod­nicei. In realitate inse ea spera la căsătoria lui Eg­mond cu o verişoră avută , ca astfel să potă ambilor fii asigura vieţa şi comfortul de mai nainte şi un traiu fără grigi şi liniştit.

In cartea sorţii inse altfel erá scris. In ima iubitóre de m a m ă incetà a mai bate. Ân-

gerul nemilos al morţi i a stins vieţa fiinţei celei mai bune .

Lovitura acésta suprindétóre şi înfricoşată produse in familia intregă desperarea cea mai nemărginită.

(Va urnaá.)

AURELIA PÂCĂŢAN-RUBENESCU.

După măr imea regretelor pe cari le lasă in u r -mă-şi se mesoră valórea unu i om.

Cântă doică! . . . C â n t ă d o i c ă ! . . . Despărţ i tă D e c o p i l u l teu iubit , Storce- ţ i a l t u i a v i e ţa , S c u m p u l teu amor , plăt i t .

Şi pe c â n d l ips i t de s î n u l Şi d e c e h i i te i b laj in i , S c u m p u l t e u odor s e s t i n g e , More s i n g u r pr in s t ră in i ,

F i u l de b o g a t , c o p i l u l P e n t r u c a r e te-ai jertf i i , L e g ă n a t d e d o u e m a m e D ó r m e d u s şi feric i t .

RADU D . ROSETTI.

Respuns la cele ce spun duşmanii femeilor.

VI

Decă luăm inse starea nostră din trecut şi până astădi , va trebui să ne convingem că in pătur i le u n d e iubirea a fost condusă de na tu ră şi neinfluenţată decât de b u n u l simţ şi înţelepciunea inăscută a unui popor, in acele păr ţ i a fost cea mai m a r e fericire, omenii cei mai normali şi deştepţi şi moral i ta tea cea mai mare ; eşind tote cu bine ; in acele inse in care alţi factori au intrat , iubirea a fost cu totul sfărmată şi a lunga tă , corupţ ia cea mai mare a intrat, iar sufletele au deve­nit adevărate iadur i şi orgii, — omenii de pe aici nu - i vedem decât inch inându-se cu metani i din cer p â n ă 'n pământ la Ddeu şi plăt ind cu bani pëcatele lor. F ie ­care din aceştia o eriá in sine o ot ravă şi un factor de corupţie a societăţii ; neavênd n imic sfânt d in sim­ţ ire, neinţelegend iubirea, ne resp .c t ând nimic şi sevêr-şind până şi crime pent ru a-şi pu t é face gu tul ; iar la u r m ă vieţa de călugărie şi averile lăsate pe la m ă ­năstiri , afară de mul te care din adevăra ta piositate sunt date , pot să ne dee cea mai bună séma de moral i ta tea ce erá. Par tea corupătore, erá in to tdauna bărba tu l , femeia fiind victima sa. P e densa n ' o întreba n imene de are voinţă, erá un lucru care fără cea mai mică conşeiinţă, iarăş in inchisórea ei se a runca . In s ta rea acésta de sensualism a boeriei şi burghesiei învechi te in dile rele, de sigur că nu se putea iubi , fiinţa lor in­tregă erá o degradare omenescă — de unde mai putea şi femeia să fie fericită, ea uneltă de despreţ, cui pu tea împărtăşi curata iubire a ei — u n d e mai putea învăţa iubirea ! ?

Iubirea e in acelea t impuri ca o flore r a ră care abiá pu tea găsi pămen t să crescă in locurile cele mai lă turaşe şi mai curate . In sus, in jos, erau scări pe care puteai găsi iubirea séu nu ; băteai la o casă, o p u ­teai găsi, băteai la dece, nici nu şcieau ce insemneză ea, — póté tocmai copilita cea mai fragedă decă a r fi fost întrebată, ar fi şciut a-ţi s p u n e ; da r şi aceea e r a , dusă la mănăst i re séu mări ta tă d u p ă voia părinţi lor, şi ' astfel in mijlocul datorielor ce i se impuneau , a casei şi a copiilor, uitá ce a fost dragostea şi de care altă dată m u r i á ; nebăgând in séma şi omorlnd in alţii, in copiii ei aceleaşi frumóse s imţ i r i ; care nu erau privi te decât cu despreţ , ca lucruri prós te séu diavoleşci.

306 F A M I L I A Anu l X X X I .

Esistâ inse un fel de dragoste bëtrânésca, patr iarchală, intre căsătoriţii burgheji, cari neavênd atâţia bani ca boerii ca să-şi caute de suflet şi póté nici acele prin­cipii, petreceau vieţa d u p ă lege in adevërate virtuţi, póté tot aşa să fi fost şi in t impul boeriei celei vechi româneşci — iar ca espresie acelei dragosti bărbatul îi dicea femeii „soră" iar femeia „frate" bărbatului ei, di-cendu-şi in to tdauna „dta".

Femeile, afară de unele aristocrate care-şi duceau vieţa mai uşoră, unele fanariote — se istoriseşce cum un tiner orte f rumos: Iancu Stolnicu, a fost furat de o cuconă in Iaşi şi dus la moşia sa unde l'a ţ inut inchis trei ani ; îl iubiâ şi-1 ţ inea ca pe un copil, dar lui nu-i erá dragă de şi era frumosă, el plângea de multe ori cerênd să-1 lese şi ea nu şciea ce să-i facă de supërare ; p â n ă ce intr 'o nópte a scăpat ş-a fugit, dar nici odată n ' a putut să şcie nici numele ei, nici moşia cum se chema ; — iată ce-şi puteau încuviinţa pe atuncea şi femeile cele mai mari , in modul cel mai prost natural — afară de acestea aristocrate cum die, femeia română inse, femeia burghesă retrasă si inchisă in casă cu fetele ei, era tot ce putea fi mai vi r 'uos şi curat. Un domn, fiu de burghes din Sucéva, îşi aduce aminte din copilărie pe când erau încă românii in flore, la o nun tă , de ce indignare erau cuprinşi părinţii , că au jucat nişte militari cu fetele lo r : au p u s mâna pe fetele lor ! Din acestea şi din mul le altele şcim cum in incinta familiei femeia păstra virtutea cea mai mare ca la anticii romani .

La romani in t impul de demult puţ ine vom şei de ale iubirei ; statul erá întocmai ca şi un s tup al că­rui popor n u trăia a tâ ta pen t ru instinctele sale, ci munciá pent ru susţinerea speciei, neamului seu — de aceea nici cântece in popor, nici o mitologie fermecă-tóre, omenescă, spirituală ca la greci ; religia, legea to­tul, erá pentru a se hrăni , înmulţi , a se susţ ine şi a se lupta să nu pieră ; totul e strict calculat pen t ru pu­terea de vieţă vegetativă ; sufletul se intăreşce ensuşi numai pe acesta de a o aperá ; tocmai pe u r m ă din temelia acésta se desvoltà spiritul trebuitor.

Se póté dice că romanii la inceput erá un stat de ordinea cea mai de jos, decă n ' am vedé in scopul vieţii lor : tactul şi instinctul trăit conform calculului ce­lui mai genial. Virtutea şi numai virtutea erá tot ce se cerea : vir tutea de cetăţean, virtutea de luptător, vir tu­tea femeiesoă ; erá punctul de a-i conduce prin vieţă la femee ca şi la bărbat . Ia r ceea ce-i forma astfel, erá că conducerea statului la inceput erâ ensaşi religia — statul in tot t impul era ocupat a-şi severşi ocupaţ iu-nile lui religiöse ce representau fel de fel de cerinţi in vieţă, întocmai precum şi la noi in administraţ ia terii aceeaş rênduiéla s'a păstrat ; pităriele, spetăriele, păhăr -niciele şi alte investigaţiuni, şi numai in t impul de res-boi erá mai abă tu t ă de la aces ta ; iar ca şi bărbaţii , femeile de altă par te , tot in t ru prosperarea statului şi a familiei îşi severşiau oficiele religióse ale lor, altele avêndu- le comune cu bărbaţi i , luau par te la sacrificii şi serbări ca şi ei. Investite cu aşa a t r ibuţ iuni demne şi serióse, iniţiate in tote ale vieţii, nici nu se putea ca temelia vieţii lor să le fie de altfel. Relaţ iunile lor cu bărbaţi i erau cele mai s t r ic te ; in templul bonei Dea nu avea voe să intre nici un bărbat , p recum nici in acel al lui Hercules nu aveau voe să intre femei, de ciudă se spunea, ce avea deul p e femei : că venind el însetat la R o m a şi vrênd să bé din izvorul deei lor, ele l 'au alungat. Nu erá nici pe depar te asemënare cu cele ce e rau la greci.

Se póté închipui statul lor mic, cum erá la ince­put , cu un roi perfect ce merge să-şi facă l umea lui in alt s tup — compus din omeni ma tu r i şi cuminţ i — în­tocmai ca şi nişte însurăţei ce n u se insoră din omeni prea tineri, dar copţi şi cu principii solide luate de a-casă, astfel că ei prin înţelepciune, pe u r m ă uşor vin a-şi iscodi c^le ce le t rebue pen t ru a-şi în temeia cu siguranţă fericirea pe viitor ; întocmai p recum N u m a şcie cu atâta fineţă a face poporul seu aşa de ascul tă­tor şi virtuos pr in religia şi superstiţ iele pe care el a şciut aşa de bine a se profita ; se póté dice că geniu­lui acestui om este a se a t r ibui cuhnea de măr i re a poporului roman.

Iubirea la ei e religiosă, e un instinct al na ture i de a se înmulţ i , ca şi la popórele vechi orientale din care au eşit, făcend par te din religiune. La ei n u d o m -neşce Cupido séu Eros ca la Greci, ce s t răpunge ini-mele ómenilor cu săgeta şi face când vré din omeni orbi, proşti şi nenorociţ i ; ci domneşce cultul lui Ve­n u s cea veche séu mai apoi a Venerei, — o iubire cu totul de altfel ; iar decă vei cău ta bine, la or ce dei -ta te mai m a r e a lor, găseşci acest a t r ibut de fructifi­care şi amor — cultul deităţei greceşci când vine, al Venerei liciliane n u are nimic nici acesta de ideal, ci e basât pe acelaş sensualism ca şi la celelalte popóre antice din orient.

Din cultul acesta al Venerei la roman i au ajuns forte mul te remăşi ţe până la noi , in cântece şi altele : a t r ibute de paseri, flori, p recum şi înţelesuri de cuvinte in cântece, obiceiuri cari vorbesc o l imbă forte inţelesă acelui aprofundat in specialitatea aces ta ; tot pe aice t rebue s'o căutăm şi pe „frunda" nostră „verde" înce­putul cântecelor n ó s t r e : „frundă verde şi iar verde" , „frundă verde verde" amint i rea acelui cult al mirtei — tot verde şi verde, care a juca t aşa rol in serbările lui Venus cea vechea şi nouă, care représenta n u n u m a i iubirea fecselor dar şi iubirea intre cetăţeni ; mir ta ser­vind ca simbol al iubirei şi concordiei ; in t emplu l a-cestei V e n u s ; prin mijlocul mirtelor s'a făcut împăca­rea intre resboitorii Romani şi Sabini , sub Tarqu in iu . Aice şi in laurii verdi a lui Jupi ter ce a fost s tr îns le­gate prin totă vieţa statului de religia lor, p recum şi al te p lante sacre, este loc a se căuta destule frunde verdi ale nóstre cântate de preoţi la pa rade şi remase ca amintire până adi in popor .

De şi povestea mergea că romanii se t rag din Venerea şi Enea de la Troia, da r abiá Cesar îi face aceştia veneri, templul cel dintêi , considerându-se ca scoboritor direct al acelei familii din Albalonga, s t ră­nepot al lui Enea. Dar şi cultul acesta străin inse aduce deproralisaţie precum şi celelalte culturi impor ­ta te cu cel dionisic in cap — cădend la cel mai m a r e sensualism in ceremoniele religióse care se întrevede clar şi la noi in pă tur i de ale poporului , păstrate in a m i n ­tirea lui. Se vorbeşce inse in t radi ţ iuni de aceea iu ­bire dulce şi credinciosă dintre unii soţi, care-1 făcea pe unul , decă îl pierdea pe celalalt să-i umble ră tăc ind pe urme, ca tur tur ica şi să n u a ibă linişte pân ' la mór ­tea sa — intre acestea e legenda lui Picus, care a ajuns şi la noi. Tocmai mai pe u r m ă la clasa inaltă a r o ­mani lor pr in cultul aceleiaş veneri şi prin l i teratura gre -cescă vine amoru l adus de poeţi , dar care şi acesta ajunge la degradare şi se in templă căderea lor, iar un poet ca Ovidiu pen t ru a n u mai otrăvi publ icul este exilat la Constanţa, in România de adi. Despre acestea, la noi nu póté fi nici o şcire, pă tu ra rustică din care suntem născuţi n u ne-a t ransmis decât vi r tutea cea

Anul XXXI. F A M I L I A 307

mai veche, incarnată in ei, in ţerile nóstre, alături cu aceea ce aveau de religios.

Bărbatul la romani a fost inse totdauna stăpân şi femeia l'a iubit şi i-a fost credinciosă din deprin­derea cea veche, care face şi astădi încă virtutea le-meilor nóstre românce, iar in Macedonia s'a păstrat ea dintêi, in totă originalitatea sn. Să se observe spiri­tul in cântecile Macedoniene, se va găsi ceva cu totul deosebit de al nostru ; poesia lui e mai mult morală, seriosă, inţeleptă, decât poetică şi amorosă, e stator­nică şi vieţa cura tă a lor ; nu găseşci bucurie şi espan-siuni) dar cugetări minunate , — priviri clare şi pre­cise de vieţă, t ransmitere directă a poporului roman. Cu cine vine poporul nostru de dincóce in atingere că pierde sensualismul amorului religios care in unele töri de ale nóstre aşa de tare se cunoşce — şi devine aşa de poetic şi ideal in iubire, acésta eşte a se cerceta.

Cu tote acestea şi aici in popor, unde femeia este aşa de uitată şi de cântată, sclavajul, înjosirea incepe îndată ce se va mări ta . Femeia nu are voe să-i dică bărbatului tu, — nici pe nume, ci îl tituleză ca pe un patron dicêndu-i bădica séu bădiţă ; femeia t rebue să tragă bărbatului ciobotele in semn de supunere , in nóptea nunţi i , (acésta e ceva slav) şi el se face a-i da cu beţul, ca semn că atâta va fi bătută (e ceva roman.) Nu găseşci delicateţa de iubire a germanului , care îşi vede femeia asemenea lui, ba şi mai pre sus, de care atât de frumos spune in Nibelungen-Hagen e un apë-râtor al femeei, cavaler — germanul , curţile franceze hultuite cu Goţi şi Franci, cavalerii formaţi prin aceş­tia, au inceput apărarea ei. A d i c e » l u " ' a germani , este a legá iubirea intre doi, a-i face deopotrivă şi egali ; germanul şi mamei sale îi dice tu, prin iubirea comună ce-i legă, pe când amorul , din respect cătră părinţi , la noi ne instrăineză de ei — tot astfel va tre­bui să fie şi cu amorul din respect al femeei cătră băr­bat — séu in caşul cel mai bun , o adoraţ iune din par­tea ei, când el o merită şi care-i dă deplină putere să facă ce va vre — dar pe câtă vreme el nu-şi va ţine frumosul rol, nu va puté fi decât temutul stăpân. Ace­lea ce se spun in balade, ca „Păunaşul" , despre fe­meia ce ş-a luat pe altul, sunt de puţ ină importanţă in cercetările acestea, pent ru cine le înţelege, o baladă ca acésta şi altele, avendu-şi punctul de plecare in mi­tologii şi nu in vieţa de tote cjilele la român.

ELENA VORONCA.

il Poesii poporale.

'a m â n a t m a m a la v i e , D u p ' u n fir de t e m e l i e , T e m e l i e n u d'aflai, N u m ' u n fir de busu ioc , Şi-1 p u s e i la b a d e a 'n c lop . S u r a t u năsă lu ica , Me s p u s e cătră m a i c a , M a i c a s p u s e la surori , S u r o r i l e cătră fraţi; Fraţ i i m e luară 'n braţ' Şi m e băgară 'ntr'o ladă, P e ladă or pus lăcată, P e lăcat ' u n s t a n de petră. Io c o t a i pe-sub ratez, V e d u i sóre răsărind, F e t e 'n trii l ocur i j u c â n d ,

Totă fata-i cu vo in ic . Num' al meu c supérat , Cu c lopu pe ochi lăsat, Cu c i s m e negre 'ncălţat, Cumpërate d in r e l a i e , Cu trii z loţ i ţ i jumătate .

Din Vălam\ Atiijítü de la Saveta S/erle,

— Bade. pentru ocIiii le i . M'or urli părinţii me i , La fânlânâ nu ine mână. La pirlaz nu-mi dau răgaz, Cola bade să te las. — Lasă-me mândruţă deu, Că ţie ţi-a paré reu, Ca-i şede c u ijiua 'n prag. Cu firuţu tras in ac , Şi nu- i cosă , nici mânca, Ci- i p lânge şi-i susp ina , După m i n e ti-i uita , Dór' mi- i v e d é u n d e v a .

— Frundă verde de juară, R e a v e s t e - o vinit in ţeră, Să mergă feciori i iară — Ş i - a m u n bade t inerel , Şi 111 oi aflá fär' de el, Face - l ' a ş călugăraş , La mănăst ire la Blaş , Face -mi - l ' a ş mér gu l íu , Să mi-1 pun la capëtê iu . R e u m e t em că mi l'oi perde, Că l'am mai perdut odată , Şi l'am c o t a t l u m e a Iotă, L'am găs i t la bolda scrisă, Und' erá d r a g o s t e a 'nchisă, Me rugai bo ldaşu lu i , Să-mi d e i e che i ţe le , Ca să-mi s c o t dragos t i l e .

— D'astă seră pe 'nsêrat, Bade m i - t e - a m aşteptat , Cu c ină şi c u lumină , Şi cu patu spre hod ină ; Dec' a m vëdut că nu v i i , P u s e i d o r u 'n cápétei , Când e r á Ia médá-nópte , A m v i s a t u n v i s de morte : Că năframa ta c e a nouă , A m v i s a t - o ruptă 'n d o u e .

— Mândră, mândru l i ţa m e a , Minţeşc i c i nu-i ruptă 'n d o u e , Ci- i ruptă i n i m a t a ; T e temi , că nu te-oi lua , Dar i o - a l u n c e a te-oi luâ, Când m i e mi- i n u m e r a : Érba după d o u e lunc i , Cóma de la doi cai murgi , Përu de la doi v i n i c i ; Dar a t u n c i şi nic i a t u n c i , Când a face plopul nuc i . Şi răchita mure dulc i .

Culese de: A L B

Acés ta p o é s i e mi s'a spus aşa, precum s e c â n t a i n vre m i l e mai bêtrâne , i n a i n t e cu v i e - o 20 de a n i ; mi s'a dis i n s e că t ineri i o cântă a c u m intr'o altă var iantă . V a r i a n t a a c é s t a încă n u o -am audit . P o e s i a e c u l e s ă tot d i n Vălani , — d e per s o u ă n u - m i mai a d u c a m i n t e .

308 F A M I L I A Anul XXXI.

S A L O N . Ä

Pe calea ferată. Obosit de muncă , a m primit cu plăcere invita-

ţ iunea unui prieten să me duc a petrece Ia el câteva dile.

El sta la ţeră , aprópe de oraş ; căletoria pân ' acolo erá uşoră şi plăcută, căci se putea face pe calea ferată.

îmi place căletoria, mai cu séma cea scurtă, fără bagage multe, când n'ai nici un lucru şi mergi numai a-ţi face nişte ore bune .

Me aşteptam d a r şi acuma la nişte momente plă­cute şi-mi închipuiam câte şi mai câte glume aveam să născocim.

Prietenul meu e insorat şi are o nevestă forte drăguţă, veselă şi priimitóre de ospeţi.

In mijlocul unei grădini umbróse, casa lor se as­cunde ca un cuib al fericirii, care nu se resfaţă in ochii lumei, da r incăldeşce cu dragostea sa pe toţi cei ce se apropie .

Se 'nţelege da r că to tdauna me duceam acolo cu plăcere şi aduceam amintiri forte plăcute.

Urcând in cupeu , găsii acolo o d a m ă t ineră cu doi copii, un băiat cam de 6—7 ani şi o fetiţă de vr 'o 5—6. Dama era frumosă şi copiii curăţei . Din vorbele acestora aflai, că se duceau la bunica.

La bunica ! Cu ce bucurie rostiau ei vorbele a-ceste ! Părea că fericire mai mare nu este 'n l u m e T de cât a se duce la bunica. Neastêmpëi ul îi făcea zglobii şi săriau resfăţaţi pr in cupru .

Gâte-odată se apropiau de m a m ă şi o tot înt re­bau , că departe-i încă bunica ? Iar ea le respundea cu un suris de fericire, să fie pe pace, că au să sosescă in curênd şi decă s'or pur ta bine, bunica le-a da zahăr şi tur tă dulce.

Câteva minute se molcomiră, dar apoi nerăbdarea incepù de nou şi mai tare.

Vëdênd că biéta m a m ă nu mai e 'n stare să-i stăpânescă, scosei din bonbónele ce-aveam la mine şi le dădui câteva.

De n 'aş fi făcut ! De aici s'a urzit păţania mea.

Bonbónele le-au făcut nespusă bucurie, incât au inceput să jóce, să sară şi să fugă.

Nu le-a mai păsat , decă m e lovesc, me calcă, ori îmi murdăresc hainele ; fugiau in t r 'una , până ce-au mâncat tóté bonbónele.

Atunci s'a apropia t intêiu băiatul şi m 'a intrebat, decă cunosc pe bunica ? Apoi cerù să le mai dau bon­boné. Şi fără să aş tepte respunsul meu, îmi apuca bas ­tonul de abanos, îl sui călăreşce şi incepù să fugă prin cupeu ; dar Ia intórcere, locul fiind strimt, bastonul se rupse 'n doue. Mama se ruşina grozav şi sărind la bă­iatul incremenit , acesta mânca o bătaie straşnică, ceea ce stârni un plânset ce-mi asurdiá urechile, incât in cele din u r m ă a trebuit să vin eu a-1 molcomi cu o nouă serie de bonboné şi să asigurez m a m a că bas to­nul , pe care-1 cumpërasem cu 5 fl., n 'a costat mai nimica.

Fetiţa, de sigur voind să repareze ce-a stricat frate-seu, veni fricosă la mine şi me privi cu ochi r u ­

gători. 0 luai in braţe . Incuragiată, ea îmi t rase din cap păleria nouă-nou ţă să se uite 'n ea, dar o scăpă din m â n ă şi vrênd s'o ridice, sări iute jos şi — h o p ! — cădu pe ca, tur t indu-o chiar in mijloc.

Catastrofa acesta avu drept résultat, că băiatul incetă cu bocitul şi apuca a rî le de-i curgeau lacre-mile. Rîdeam şi eu, ca să resfir încurcătura mamei , care nu mai şciea ce să facă cu copiii.

Şi ca s'o încredinţez şi mai mul t , că nu sunt su-përat , chiemai băiatul la mine. Acela nici u n a nici doue , îmi sări iute pe genunchi , de-acolo la gât şi în­cepu a me săruta .

Mamă-sa, gena tă afară din cale, i striga să se dea numai decât jos , că n u se cade ce face ; dar acela nici că se mişca şi ine ţinea strîns.

Soru-sa, vëdênd cât de bine stă acolo frate-seu, se urca şi ea, acă ţându-mi-se de vestminte, şi lăsând pretot indene urmele degetuţelor sale unse de choco-ladă. Şi ca să nu arate nici- ea mai puţ ină dragoste decât frate-seu, me săruta 'n faţă des, des, incât e r am curat văpsit.

In situaţia acesta comică, me apucà un rîs, de n u mai pu team. Copiii r îdeau împreună cu mine, u r m â n d a ine săruta şi a-ini lăsa pe faţă semnele dragostei lor. Mama lor inse se mânia foc şi e mai suferind pur ta rea copiilor, mi-i smulse cu sila de la gât, ceea ce produse spiotecarea cravatei de care ei se ţ ineau morţiş .

In momentul acela locoraotivul tlueră şi n u peste mult sosirăm la staţia până unde căletoriain.

Ca cel ce scapă d in t r 'un naufragiu, me dresei c u m putu i , apoi îmi luai renias bun de la dómna şi copiii sei. Ea îmi cerù scuse pent ru pur t a rea necuviinciosă a copiilor ; dar acesteia strigau că şi ei se cobora, că iată bunica colo.

Ajutai dóinnei, dar copiii nici decât nu voiau să se dea jos, decă nu-i ieu in braţe . Ce aveam de făcut ? îi luai şi me coboríi astfel.

Pr ietenul care me aştepta la gară, vëdêndu-me aducènd doi copii, sta înlemnit şi se uitá mirat acuş la mine, acuş la dómna pe care o insoţiam.

Am avut ce povesti şi ce rîde la mesă.

De atuncia, decă a m să căletoresc undeva pe calea ferată, mai intêiu me uit decă sunt ori ba — copii in cupeu ?

IOSIF VULCAN.

Proverbe . Când iei făină din sac, gândeşce- te c'o să dai şi

de fundul sacului. (Slovac.) *

îi e drag ori cui un lucru pe care a munci t ca să-1 facă. (Francez.)

* Cine onoreză pe părintele seu, pe sine se onoră .

(German.) *

Venalul e mai ieftin in piaţă decât in pădu re . *

Din calomnia cea mai absurdă remâne in tot­d a u n a ceva. (Francez.)

Anul XXXI. F A M I L I A 309

Apel literar.* In decursul t impului, de când me ocup cu adu­

narea literaturei poporane române, mi-a succes a aduna mai multe poesii poporane şi despre Aeram Iancu, şi aş voi acuma să le public pe tote intr 'o broşură se­parată .

e óre ce inse numerul poesiilor adunate de mine nu e până int ru atâta de mare ca să formeze o bro­şură destul de considerabilă, pe de altă parte şciind prea bine că 'n sinul poporului nostru se vor mai fi aflând încă forte multe poesii despre Iancu şi consoţii sei, cari nu -mi sunt cunoscute : de-aceea m'adresez. prin şirele de faţă, cătră toţi românii şi româncele din Tran­silvania şi Ungaria, cari cunosc astfel de cântece, t u rugămintea să binevoiescă a mi le trimite mie până la 1 septembre an . c. ca să le dsu şi pe acelea publici­tăţii cu celea ce le-am adunat eu.

Totodată rog pe toţi domnii şi dómnele, cari vor binevoi a-mi trimite asemenea cântece, să noteze nu ­mele persónelor de la cine le-au audit, precum şi a co­munei şi comitatului, in cari locuesc persónele res­pective.

Afară de-acésia. fiecare trimiţetor e rugat să es-plice cu de-amânuntu l tote cuvintele, cari i s'or pâre că nu sunt tu turor Românilor cunoscute, precum e bună oră cuvântul ţ/oră din versurile :

N u m a i c a m lancu lu i Ş e d e 'n c u l m e a d e a l u l u i . N ic i nu sue , n i c i cobora, Ci şede pe loc de gară.

Sucâva (Bucovina) 28 iunie 1895 st. n.

SIM. FL. MARIAN.

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare. Dl Ioan Twcu, protonotar al co­

mitatului Făgăraş, va publica intr 'un volum descrierea escursiunilor sale pe munţi i Ţârii Bârsei şi a Făgă­raşului. — Dl Valeriu Ursianu a scos la lumină in Bucureşci un volum de poesii. sub titlul „Amin­tiri". — Dl C. K. Toneanu a tipărit asemenea la Bucureşci „Tratatul de drept comercial" partea III, vo­lumul Í. — Dl I. D. Aronovici, major din geniu in armata României , a publicat o broşură intitulată : „Ino-tarea şi esplicaţiunile ei". — Dl I. T. Ghiea a publi­cat la Bucureşci o broşură intitulată „24 ianuarie 1859" conferinţă ţ inută in sera de 4 februarie 1895 la Paris.

Premiile Academiei Române. In sesiunea gene­rală din 1898 se vor decerne următorele premi i : Pre­miul statului Rliade-Eădulescu, de 5000 lei, celei mai bune lucrări scrisă in limba română asupra următorului subiect : „Consideraţiuni istorice şi geografice asupra Basarabiei inainte de 1812. cu deosebită privire asupra Hotinului, regiunii centrale şi Bugiagului. Pr ima orga­n i s a i a Basarabiei după anecsare şi urmărirea orga-nisărilor succesive până astădi- Familiile boereşci ro­mâne remase in Basarabia şi istoricul lor de atunci in-eoce. Etnografia şi introducerea coloniilor străine şi desvoltarea lor. Biserica şi elementul românesc şi străin in cler. Instrucţiunea publică. Statistica. Mişcarea lite-

* Tote d i a r e l e r o m â n e d in Austro-Ungar ia sunt rugate a reproduce A p e l u l a c e s t a i n c o l o n e l e lor .

rară românâscă şi neromânescă, precum şi desvoltarea artei. Topografia actuală a Basarabiei, cu lista tuturor satelor, rîurilor etc. Industria, comerciul şi mijlócele de comunicaţiune. Folklórul la românii din Basarabia. Monumente istorice şi resturi archeologice. Modificările in graiul românesc de la anecsare incóce. Termenul presintării manuscriptelor la concurs va fi până la 1 septempre 1897. — Premiul G. San-Marin, in suma de 2000 lei, d impreună cu procentele acestui fond până la acordarea premiului, celei mai bune lucrări scrisă in limba română asupra următorului subiect : „Consi­deraţiuni asupra comerciului României cu ţârile străine atât la Orient, cât şi la Occident, începând cu secolul XVI până la anul 1S60. Terminul presintării manuscrip­telor. 1 septembre 1897. — Premiul princesa Alina Ştirbei, pentru cea mai bună carte de lectură pentru şcolile secundare. Acesta carte va cuprinde in întâia parte descripţiuni ale naturei şi ale puterilor naturei şi in a doua parte naraţiuni despre evenimentele istorice însemnate şi despre viaţa bărbaţilor celor mari ai na ­ţiunii române şi ai altor popóre. Descripţiunile seu na­raţiunile vor fi séu bucăţi originale seu traducţiuni bine făcute. In tot caşul alegerea se va face din tot ce lite­ratura românâscă seu străină posedă mai clasic şi va ave in vedere desvoltarea iubirii naturei şi a simţemin-telor patriotice şi virtuose. Premiul este de 8.500 lei, in care sumă se cuprinde premiul autorului şi cheltu-elile t iparului. Terminul presintării, 1 septembre 1897.

Chimia dmlui I. C Istrati in franţuseşce. Intr 'o recensiune a dlui Ştef. Mihăilescu asupra cursu­lui elementar din chimie al dlui dr. Istrati, dsa. repro­ducând părerile unei reviste franceze care la sfârşit es-primá dorinţa de a vedé t radus in limba franceză acest manual , a dis că autorul póté fi sigur de succesul lu­crării sale, indată ce va fi izbutit a străbate peste ho­tar şi că ediţiunea franceză va resbuná pe cea originală română. Acésta s'a şi reálisat şi in tomna trecută ma­nualul de chimie românesc a şi apărut revâdut şi în­mulţi t in limba franceză, formând astfel o carte didac­tică de primul rang. Acesta carte a fost aprobată nu numai de omenii de şciinţă din Franţa, dar vedem că şi literatura germană îi dă o deosebită atenţiune. Ast­fel unul din cele mai importante jurnale speciale din Germania. „Chemiker Zeitung", se ocupă intr 'o recen­siune detaliată cu chimia domnului dr. Istrati.

Săpaturi noue la Adam-Klissi. Făcându-se noue săpături la Adam-Klissi, s'a găsit, la o adâncime de doui metri, un capac de mormânt , compus din patru părţi , de petră şlefuită. Piétra s'a păstrat bine şi e sculptată in mod artistic cu diferite flori. Pe o parte a capacului se citeşce, in litere gravate, următorea in­scripţie in la t ineşce: „Peilor nemuri tori . Luciu Emiliu Verus din legiunea XIII gemina. a trăit 9 ani şi 8 luni cu Elia Marchina. nevésta sa. Modestus Emilius Verus, in timpul proconsulului Emilius Verus, fiului din par­tea tatălui. A bine meritat de la tatăl !" Capacul acesta de mormânt dateză prin urmare de pe timpul lui Ves-pasian, in secolul al 3-lea după Christos.

Statul român pentru pictori. Cetim in "Timpul" , că in urma angajamentului făcut cu direcţia regiei mo­nopolurilor Statului pentru decorarea vapórelor cumpă­rate de regie, dl pictor C. Artachino va face castelul Peleş şi mănăst irea Curtea de Argeş, iar dl Stefan Luchian mănăst irea Tismana şi biserica Trei-Erarchi din Iaşi. Dilele acestea dnii Artachino şi Luchian vor pleca in localităţile respective. Ceialalţi pictori au ca angajamente să facă diferite peisage şi vederi din ţeră.

2 6

310 F A M I L I A Anul XXXI.

Cine a inventat tiparul? Pan ' acuma se cre­dea, că inventatorul tiparului a fost Gutenberg; numai italianii reclamau acesta invenţiune in favorul conna-ţionalului lor Pamfilio Gastaldi. Acum primim o notiţă scosă din „Fóia Dieeesană" delà Caransebeş, care sus­ţine că dl architeet Adrian Diacon a găsit in ruinele fostei colonii r omane Bersovia lângă Bocşa nu departe de Timisóra nişte probe necontestabile, că Romani i şi in deosebi cei din legiunea IV Flavia Felix deja in se­colul al II-lea după Cristos au cunoscut tipariul cu li­tere mutabile şi că in castrul stativ din Bersovia s'au şi servit de el. Acesta descoperire epocală, spune n o ­tiţa, a fost esaminată de doi membrii ai Academiei Române , cari au aprobat-o ; nu ni se indică inse şi numele acelor academiciani.

O broşură. A eşit de sub tipar la Braşov in t i ­pografia A. Mureşianu : Cuvêntare cătră locuitorii din comuna Foventea in comitatul Sibiiului, ţ inută de Da­niel R. Cordescu. Testamentul şi Amentorul .

TEATRU şi MUSICĂ. Şciri musicale. Reuniunea română de musicădin

Sibtiu a dat in dumineca t recută un concert la Selişte, in sala cea mare a şcolei capitale. — Tinerimea stúdiósa română din Lugoş va arangiá la 10 iulie n. concert in grădina otelului „Concordia" ; după concert va u r m á dans .

Societatea pentru fond de teatru român, p re ­cum am anunţa t , va ţine anul acesta adunarea sa ge­nerală la Braşov. Românii de acolo, întruniţi in o con­ferinţă, au salutat cu caa mai viuă bucurie dorinţa Societăţii d'a merge de asta-dată la Braşov ; s'a şi ales un comitet pentru organisarea festivităţilor. Comitetul acesta s'a constituit alegêndu-se preşedinte dl Virgil Oniţiu, secretar dl dr. Iosif Blaga ; apoi a adresat co­mitetului Societăţii dorinţa ca adunarea să se ţ ină la sferşitul lui septembre ori la începutul lui octombre, fiind atuncia t impul cel mai potrivit . Comitetul central respectând motivele locale, va dispune dar ca adunarea să se intrunescă la tomna, Ia terminul pe care-1 va tícsá comitetul arangiator din Braşov.

Despre mustea nostră poporală. Diarele bucu-reşcene scriind cu entusiasm despre debutul corului sibian la Bucureşci, dl A. D. Xenopol respunde in „Evenimentul" din Iaş i ; că „decă (bucureşcenii) au audi t pe corul sibiân cântând arii româneşci, acesta se datoreşce faptului că corul din Iaşi, făcend escursiuni in Transilvania, a deşteptat la românii de acolo gustul musicei naţionale, care inainte de anul 1890 era cu totui negligiat acolo". Dl D. Xenopol rătăceşce şi esa-gereză ; căci corurile nóstre mai bine de 25 de ani cântă melodii poporale româneşci, pr intre cari in t im­pul din u rmă au primit şi câteva armonisări de ale dlui Musicescu, cântate de corul dsale p e când cu con­certele sale prin unele oraşe din Transilvania şi Bănat .

Corurile române din Fabric şi Maere a u luat par te la serbarea ţ inută pen t ru sfinţirea stogului reu­niunii „Typographia" a culegătorilor de litere din Ti -mişora la 29 şi 30 iunie. Ambele coruri au cântat câteva piese, care a u fost mul t aplaudate din par tea lumei imense ce s'a adunat .

Actori români pe scena maghiară. In comita­tele din Bănat esistă o însoţire pentru spriginirea t ru ­pelor teatrale ambulan te maghiare . Spriginul acesta se

dă din bugetul oraşelor, prin u rmare oraşele aleg t rupa . Anul acesta e vorba să se dea trupei lui Pe t ru Deac, care — după afirmaţiunea diarelor maghiare — de or i ­gine e r o m â n ; p r imadonna in t rupă , dşora Gizela Vlad, ne spun aceleaşi d 'are, asemenea e română .

Un nou cor vocal. Aflăm din „Dreptatea", că la Ciuchiciu in Băna t s'a înfiinţat u n nou cor vocal in popor, sub conducerea inveţătorului I. Belea. Noul cor a cântat inteia-oră la serbătorea Rusalii lor.

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Şciri bisericeşci şi şcolare. In. Pr. SSa epis­

copul Mihail Pavel, la concursul ţ i nu t in joia t recută , a dăruit şi de as ta-dată 6000 fi. pen t ru ajutorarea a 60 de preoţi diecesani, cari a u dotaţ iuni mai slabe. — Românii gr. e. din Bistriţa au cumpëra t mănăst i rea minoriţilor şi a u schimbat-o in biserică gr. c. română . Sfinţirea se va face in august de cătră mitropolitul dr. Victor Mihali. — De-putatid br. George Vasilco din Bucovina a ţ inu t in se­natul imperial o cuvêntare pen t ru înfiinţarea unui gimnasiu românesc séu classe parale le in Cernăuţ i , apërând totodată şi pe studenţii români de acolo in contra persecuţiunilor ce li se fac. — Dl Vasile Pahone din Borgo-Rus , comitatul Bistr i ţa-Năseud, a fost p r o ­movat la universitatea din Budapes ta la gradul de doc­tor in şciinţele juridice.

Diecesa Orădii-mari. Concursul. Joi la 4 iulie n . s'a ţ inut concursul pen t ru pr imirea alumnilor in teo­logie, in seminarnl de băeţi din Oradea-mare şi in in­ternatul Pavelian din Beinş. S'au pr imi t in teologie 12. tineri, dintre cari 1 va merge la Budapesta , 2 la Str i -goniu, 5 la Oradea-mare , 2 la Să tmar şi 2 la Ungvar . In seminariul de băeţi din Oradea-mare s'au pr imit gratui t şi cu jumëta te de plată 44. In internatul P a v e ­lian din Beinş s'au primit gratuit 18, cu jumë ta t e de plată 16 băeţi .

Gimnastul din Beinş. Esamenele de maturitate s'au ţ inut in filele din u r m ă a lunei lui iunie ; r epré ­sentant al diecesei a fost canonicul Pau l Vela, comisar ministerial profesorul Henric Finály din Cluş şi p ro-directorul Cornel Nátafalusy. Numeru l maturisanţ i lor a fost 24 ; din aceştia au căcjut 6 enşi.

Gimnastul din Năseud. Esamenele de m a t u r i ­tate s 'au ţ inut in sëptëmâna trecută. S'au pres inta t 30 de studenţi ; dintre aceştia la esamenul scripturist ic s'au respins 5 ; din cei 25, la esamenul oral, 1 s'a d e ­clarat ma tu r cu eminenţă , 2 matur i cu bun , 8 matur i cu indestulire, iar 13 s 'au respins şi a n u m e 10 la repe ta ­rea esamenului din câte un obiect la 3 luni şi restul de 3 pe un an .

Gimnastul din Blaş. închiderea anului şcolar s'a făcut la 26 1. c. cu mare solenitate, la care a luat pa r t e şi Esc. Sá mitropolitul. Intêiu s'a ţ inu t l i turghie, apoi t inerimea şi corpul profesoral s 'au în t runi t in sala g im-sială. Mitropolitul a adresat t inerimei o cuvêntare, apoi s'a inceput cetirea clasificărilor şi împăr ţ i rea premii lor . La sferşitul anului şcolar au fost la gimnasiu 509 s tu ­den ţ i ; clasele I, II şi III a u fost paralele .

Şcola de fete a Associaţiunii. Esamenele in şcola civilă de fete a Associaţiunii t ransi lvane s 'au ţ i ­nut la 26 şi 27 iunie n . Succesul a mul ţumi t pe toţi şi s 'au adus complimente bine meri ta te corpului p r o ­fesoral. După sferşirea tu turora , păr intele Z. Boiu, ca delegat al comitetului Associaţiunii, a rostit o cnvên-

Anul XXXI. F A M I L I A 311

tare, la care a respuns directorul şcolei dl dr. V. Bo-loga. La 28 iunie n. s'a ţinut incheiarea solemnă a anului şcolar. Pr imim şi programul şcolei pe anul şcolar 1894|5, din care vedem, că in anul trecut nu ­mera l elevelor a fost 79 şi a n u m e : in clasa pr imă 13, in a doua 2 1 , in a treia 25 şi in a patra 20. In cursul completar 11 eleve. In internat 64, dintre care unele au studiat in şcola elementară a Reuniunii femeilor române de acolo.

Gimnastul gr. or. român din Braşov. Esame-nele de maturitate s'au ţ inut la 1, 2 şi 3 iulie n. Con-sistoriul archidiecesan a fost represir tat prin dl dr. Ilarion Puşcariu, ministeriul de culte prin dl Téglás Gábor, director la şcola reală din Deva. Din 26 de matu-risanţii, 3 s'au retras din causa de bo lă ; au eşit ma­turi cu forte bine 3, maturi cu bine 9, maturi cu su­ficient 7, iar 4 a u fost respinşi până la septemvre.

Dl Motan la Bucureşci. Dl D. A. Laurian, se­cretarul general al ministeriului instrueţiunei publice, a visitât, scrie „Timpul" atelierele de lucru manual de pe lângă şcolele normele de institutori din capitală şi a remas încântat de progresele ce s'au făcut in scurtul t imp de doi ani de când esistă atelierele acestea con­duse de dl G. Moianu, directorul acestor cursuri . Se şcie că cursurile acestea, create prima dată in Suedia, a u de scop să dea intêiu elevilor şcolelor nor­male noţiunile teoretice privitóre la lucrul manual , a-cestă industrie casnică atât de necesară poporaţiunei rurale, apoi să perfecţioneze pe aceşti viitori institutori cu practica lucrului manual , pentru a puté aplică, la rêndul lor, cele inveţate şi şcolarilor lor. Dl Moianu s'a ocupat cu atâta pasiune de cursurile acestea, că elevii dsale au căpetat o dragoste nespusa pentru lucrările manuale şi dovéda cea mai bună pentru acesta, dl Lau­rian a găsit-o in esposiţia acestor obiecte esecutate de elevi.

Internatul Reuniunii femeilor române din Braşov. Esamenul practic cu elevele internatului Reu­niunii femeilor române din Braşov s'a deschis de pro-topresbiterul V. Voina. Elevele, scrie „Gaz. Trans . " , au fost esaminate mai intêiu din croit şi din cusut la ma­şină ; apoi elevele s'au esaminat din higiena practică a casei ; a urmat esaminarea teoretică şi practică a bu-bucătăriei. Intr 'o odaie laterală erau espuse lucrurile de mână lucrate de elevele internatului in cursul anului . Resultatul tu turora a mulţumit pe toţij Dşora Carolina Teclu, directórea, care a propus croitul, cusutul şi hi­giena pract ică; precum şi dşora Maria Bogdan, care predă diferite studii, au fost felicitate.

Studente române de drept. Am scris şi noi astă-iernă, că la academia de drept din Kecskemét doue fete române studieză dreptul. Acum putem s'adaugem, că amêndoue au şi terminat cursul prim. Aceste stu­dente sunt dşorele Hermina şi Valeria Gurtuţ, fiicele advocatului Moise Gurtuţ din Arad.

Asilul Elena Damna din Bucureşci. Esamenele s'au încheiat şi elevele lăsate in internat au fost duse in sëptëmâna t recută la mănăstirea Brebu, din judeţul Prahova . Anul acesta cursurile şcolilor din Asii vor incepe numai pe la începutul lui novembre, din causa reparaţiunilor radicale care se fac.

Şcola comerciala română din Braşov. Esame­nele de maturi ta te s'au ţ inut la 26 şi 27 iunie n., fiind de faţă ca comisar de la ministeriul de instrucţiune dl Carol Kakujai, de la ministeriul de comerciu Francise Koos şi din par tea consistoriului mitropolitan din Si-biiu dl Nicolae Strëvoiu, preşedintele eforiei. Dintre 27

elevi, scrie „Gazeta Tr ." , 3 au eădut la esanienul de clasă, 2 au cădut la scripturistică, iar 1 s'a retras. Deci la esamenul oral de maturitate s'au presentat 21 ; din­tre aceştia s'au declarat forte bine maturi 3, maturi cu bine 8, maturi cu suficient 8, iar 2 enşi s'au respins din câte un obiect până la tomna.

Asilul de copii românesc din Braşov. Esame­nul cu micii elevi ai asilului de copii românesc din Braşov s'a ţinut in sâmbăta trecută. Numeral elevilor a fost 70, cari după mórtea regretatei Augusta Glodariu au fost instruiţi de dşora Maria Bogdan. Elevii, scrie „Gazeta Trans ." intrară doi câte doi, cântând un fru­mos cântec pentru marş şi ţ inend in mâni câte un buchet de flori. Apoi s'au cântat in marş câteva poe-sii, au format un cerc şi au rostit o rugăciune şi au încheiat prin nişte jocuri libere mai uşore. Ga ocupa-ţiune mai seriosă li s'a dat să formeze diferite figuri cu bóbe de linte şi cu nişte beţişore. In sfârşit Ii s'au imparti t bonboné şi bucuria a fost generală.

învăţătorii români gr. or. din protopresbite-ratul Tinea in Biharia au ţinut adunarea generală a reuniunii lor in comuna Ianoşda la 8,20 iunie, sub pre-sidiul adm. prot. Nestor Porumb, fiind de faţă aprópe toţi învăţătorii. S'a constatat, că fondul reuniunii se urcă la 104 îl., bibliotecă n 'are de loc, dar s'a decis să se cumpere cărţi. Au ţinut prelegeri practice inveţăto-rii M. Haşaş, T. Roşu, V. Străut ; au citit lucrări I. Costa, M. Haşaş şi T. Roşu.

Gimnastul din Şimleu al minoriţilor va obţine in curênd dreptul de publicitate. Motivul acordării este că numitul gimnasiu are o misiune culturală printre românii din Selagiu.

H ' ^ l » ' ţi-*-** .•^«-»•Vj-i-t».»Hi.»>««^. <-». _»..-»_ .•.•^•••«-•.^IŞ íí*:>jf:í>; ± , ' + : ' . , . " : ' * r > _ £ - * • " • .ÍV" O.'- .:•:>«•;*•/. . . . . . . .V;*^

C E E N O U ? Hymen. Dl George Albii, absolvent de teologie

din archidiecesa Sibiiului, s'a logodit cu dşora Aurelia Cado, fiica preotului Nicolae Gado din Pâclişa.

Şciri personale. Dl Alesandru Odobescu, distinsul nostru archeolog şi m e m b r a al Academiei Române , precum aflăm, are să vină a petrece câteva sëptëmàni la Stâna-de-Vale, de a cărei frumuseţi a audit vorbin-du-se mult. — Dl V. A. Urerhiă a obţinut de la re gele Carol titlul de ofiţer al ordinului „Stéua Românie i" . — Dl Grigore V. Martin, advocat in Bucureşci, fiul dlui Vas. Maniu, membru al Academiei Române , a fost numi t judecător-sindic la Ilfov.

Associaţiunea transilvană. Comitetul central a ţ inut şedinţă la 13 iunie n. sub presidiul dlui I. M. Moldovan, carele a presintat o hâr t ie a primarului oră-şănesc din Sibiiu, prin care se notifică un ordin al mi­nisterului de interne, care pre t inde să se modifice pa -ragrafii 5 şi 21 din statutele Associaţiunii, pentru cu­vântul că nu mai corespund. Acesta modificare avea să se facă in doue luni, dar considerând că modifica­rea statutelor e un drept al adunări i generale, care se va ţine numai la sferşitul lui august , comitetul a cerut prelungirea terminului şi a ales in comisiunea care să facă proectul de modificare, pe dnii dr. II. Puşcariu, I. V. Russu şi P . Cosma.

Domnişorele române din Sibiiu: Eugenia Si-monescu, Alesandrina Cunţan, Letiţia Roşea, Elena Cunţan şi Leontina Simonescu, sunt acusate de „trans­gresiune contra s ta tului" , din causa că au pur ta t t r i ­colorul naţional. Causa intêiu s'a pertractat la judecă-

312 F A M I L I A Anul XXXI.

toria r. din Sibiiu, apoi s'a t ranspus la oficiul de po ­liţie de acolo. Apărătorul dşorelor, e dl advocat dr. Arnos Frâncu.

Petreceri de veră. Teologii din diecesa Orădii-mari vor arangiá la 22 iulie o petrecere de vérà in Moftinul-nou. in folosul studenţilor săraci de la Beinş. — Tinerii argăsitori români din Lugoş vor arangiá du­minecă la 14 iulie n. o petrecere cu dans in grădina otelului Concordia. Venitul cura t e destinat pent ru cum­părarea lampiónelor de serenadă pe séma Reuniuni i române de cântări şi musică de acolo. — La V. Sântiona inteliginţa română din comuna V. Sântionă va arangiá la 14 iulie n. o petrecere de veră in folosul bisericei gr. c. de acolo. Comitetul arangiator s'a compus astfel : preşe­dinte Auxentiu Mureşan, cassar Ioan Godolean, secre­tar Nie. Kabdebo, controlor Nie. Tincu. — Şcolile gr. or. din Fabric au arangiat la 1 iulie o petrecere de veră in pădure , la care au luat par te mai mul te fa­milii române ; băeţii conduşi de dl învăţător Trăian Lungu au declamat poesii naţ ionale.

Institute noue de bani. La Sasca-Montană in Bănat se infiinţeză o cassă de păstrare pe acţii. care a ţ inut adunarea sa generală consti tuantă la 1 iulie n. In capul întreprinderii s t a u : A. Alecsandrovici, Nicolae Mircea, Simeon Viţan, Ion Murgu, Costa Rădici, Ale-sandru Valuţan, Filip Baieş, lene Trandafir, Nistor Trandafir, Vasilie Iorga, Maxim Jucu. Gavril Popovici, George Nada.şhiu, Pet ru Bugariu, Pavel Viţan. — In Bucovina asemenea s'a înfiinţat o bancă românescă. la Cernăuţ i in u rma stăruinţei dlui Modest cav. de Gri-gorcea.

Un român milionar. George Pomuţ , un român din Giula, comitatul Bichiş, cont imporan al lui Gozsdu, a emigrat de mult in America, unde ş-a făcut stare şi a muri t , lăsând vr 'o trei milióne. Câteva familii ro­mâne din Giula, rude a reposatului. după mul te stă­ruinţe au reuşit să fie recunoscute ca moştenitore. Re -presentanţii şi advocatul lor, au să plece in curênd in America, spre a primi moştenirea.

„Timişana". Institutul de credit şi economii „Ti-mişana" scrie „Dreptatea", a ţ inut la 29 iunie adu­nare generală estraordinară şi a hotărît urcarea capita­lului de acţii la 300.000 fl. împărţi t in 3000 de acţii de câte 100 fl. ; pr in emisiunea pr imă sunt acoperiţi 100.000 fl., acum la emisiunea a doua s 'au subscris in 1800 de acţii 180.000 fl. ; şi adunarea a autorisât di­recţ iunea a emite şi restul de 200 de acţii şi prin a-césta va fi completată suma de 200.000 fl. In sensul acesta s 'au modificat şi s tatutele şi operaţiunile insti­tu tului s'a pus pe un teren cu mult mai vast decât cel de până acuma .

Bal la Betlean. Inteliginţa română din Betlean, comitatul Solnoc-Dobâca, va arangiá cu concursul mai mul tor tineri de la şcolile inalte, o petrecere de veră, la 11 iulie n. in sala casinei din Betlean Venitul curat se va întrebuinţa pent ru un scop filantropic.

Cronică mică. In capela română din Plerna s'a oficiat joi la 27 iunie n . u n parastas pen t ru odihna sufletului soldaţilor români căduţ i in resbelul de la 1877—78. Au asistat pe lângă dl general I. Lahovari şi ofiţerii cari l 'au însoţit, toţi ofiţerii bulgari in garni-sonă la Plevna, cu soţiile lor, precum şi autorităţile oraşului . - Regele Oscar al Svediei şi Norvegiei a vi­sitai sâmbătă bast imentul român „Elisabeta", cu care ocasiune a decorat cinci ofiţeri de pe bordul bast imen­

tului. — Bismarck e bolnav, fiul seu Herbert s'a d u s a-1 vedé ; şcirile mai noue asigura că bolnavul e mai bine. — Camera franceză a votat supr imarea tu tu ro r taxelor asupra beuturilor higieniee şi a adoptat un amandamen t care le inlocueşce pr in t r 'o supra-taxă asu­pra alcoolului şi monopolului de rectificare a alcoolu­lui. — Din Bulgaria a mers la Petersburg o depu ta -ţiune, care a dus o cunună pe mormêntul lui Alesan-dru I I I ; scopul deputaţiunii este să înduplece pe ţarul ca să recunoscă pe principele Ferdinand. — Imperă-tésa Germaniei s'a bolnăvit la Kiel, incât a trebuit să mai remână acolo câteva di le. — Dl O. Duca, direc­torul general al căilor ferate române, care représenta România la congresul din Londra al căilor ferate, a fost ales raportor al congresului şi a ţinut un discurs care a avut un forte mare succes.

Necrológe. Vasiliu Parei, preot gr. c. român in Ocna-Şăgatag in Maramureş, a incetat din vieţâ la 28 iunie, in etate de 38 ani. Repăusatu l a fost nepot de frate al In. Pr . SSale părintelui episcop Michail Pavel de Oradea-mare ; îl mai geleşce soţia n. Lucreţia Vul­tur cu doi copii, vërul Michail Pavel jr. posesor in Slatina şi afinul Vasiliu loody paroc şi protopop in Vad. — Alesandru Augur, paroc gr. c. in Téca şi vice-protopopul tractului Fărăgău, a muri t la 21 iunie in etate de 35 ani. — Teodor Roman, paroc gr. c. in Cicarlâu, comitatul Sătmar , a repausat la 39 iunie in etate de 58 ani.

Călindarul sëptëmânei. D u m i n e c a a 4-a după R u s a l i i . Ev. d e l à M a t e i u . c. 8, gl . 4 , a i n v . 5 . D i u a sept. D u m i n e c ă L u n i Marţi Mercuri Joi V i n e r i Sâmbătă

Căl indarul v e c h i u

26} 26, 27 28 29 ;30!

UHU

Cuv. F e v r o n i a Cuv. D a v i d Cv.v. S a m s o n S S . Ciri l s i Ioan (f) Petru si Pavel f S u b . S S . A p o s t o l i C o s m a s i D a m i a n

Căl ind, n o u W i l l i b a l d Chi l ian Cir i lns Amal ia A m e l b e r g Henr ic Margareta

"Sórele. 3 3318 6 13 34 8 6 3 35 8 4 3 36 3 37 3 38 3 3 9

8 4 8 4 8 2 8 1

Acesta e numerul din urmă in semestrul prim

ianuarie-iunie. Rugăm dar pe toţi cei ce primesc fóia nós-tră, să binevoiéscà a ne respunde abonamentul .

In mijlocul indiferentismului general faţă de lite­ratură , cu mari greutăţi susţinem „Familia". Greutăţi le inse nu ni se fac prin lipsa de abonanţ i , ci pr in obi­ceiul devenit aprópe general d'a nu plăti regulat costul foii.

Decă numai omenii săraci ar fi de aşa, n ' am avé nimic de dis ; da r când vedem că mulţi de stare b u n ă şi de posiţie mai distinsă. încă remân datori : suntem siliţi a face apel la sentimentul de corectitate al t u t u ­rora, rugându-i să trimită regulat abonamentul , p recum primesc şi foia regulat, căci decă numai puţ ini îşi îm­plinesc datoria la vreme, cu ce sà suportăm noi chel-tuelile edi ţ iuni i?!

La începutul fie-cărui trei luniu, noi a n u n ţ ă m , că cei ce nu mai vor să aibă fóia nostră, să ne innapo-ieze numerul prim séu al doile; deci cei ce pr imesc fóia şi mai departe , t rebue să şcie că au o datorie de împlinit, fără să mai aştepte al te avisuri, — căci a primi o fóie, dar a n u plăti abonamentul , n u este nici jus t , nici - corect. Editura «Familiei».

Proprietar , redactor r espundă to r şi ed i tor : I O S 1 F V U L C A N .

Cu T I P A R U L L U I I O S I F LÁNG I N O R A D K A - M A R K .