FEREASTRARevistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil

Anul IXNr. 7 (71)

SEPTEMBRIE 20125 lei

In MemoriamIn Memoriam

DESPĂRŢIREA DECONSTANŢA BUZEA

Cea mai mare poetă a literaturiiromâne dintotdeaunaNu credeam să ajung a scrie vreodată

un necrolog despre divina noastră colegă şiprietenă, Constanţa Buzea. Acum, la definiti-va despărţire de una dintre cele mai talentateDoamne a poeziei româneşti, mă cutremură su-te de amintiri începând cu anii noştri de stu-denţie (1963-1968).

În amfiteatrul Odobescu, la cursuri, stă-team între EI – Constanţa şi Adrian Păunescu.Absorbiţi în cu totul alte ceruri decât noi –Adrian scria versuri nesfârşite cu litere maricât greierii, iar, în stânga, Constanţa scria mă-runt-mărunţel cu litere de furnică.

Deseori mergeam la ei acasă, în Dru-mul Găzarului, unde jucam nebuneşte fotbalcu Cezar Baltag şi Grigore Hagiu, iar pestenoapte mă găzduiau în casa bunei mame a Con-stanţei. Dormeam cu toţii în aceeaşi cameră:doamnele în pat, iar eu cu Adrian pe lutul pes-te care aşterneam o plapumă groasă şi recitampână la ziuă versuri de Eminescu, Labiş, Ese-nin şi Maiakovski.

În una din zile, era aniversarea Con-stanţei, 29 martie 1964 şi i-am dăruit, dincolode buchetul cu garoafe, discurile cu cele douăRapsodii ale lui Enescu, abia apărute la Elec-trecord,şi orele s-au revărsat din poezie în mu-zică până la răsăritul soarelui.

Vreme de peste 40 de ani aveam orelenoastre nocturne de convorbiri telefonice. Eumă adresam cu numele „Constanţia” în sensulcredinţei mele în nelimitatele ei virtuţi fiinţialeşi ale existenţei sale poeticeşti care vor supra-vieţui în ciuda unor cataclisme care au tortu-rat-o cu voie şi fără de voie (dispariţia lui Adrianşi a imnicei lor fiice Ioana).

Constanţa a deschis poarta poeziei Depe pămant (1963), a trecut prin Norii, Coline,Agonice, a trecut prin Sala nervilor, prin Ră-sad de spini, prin Limanul orei, prin Ploi depiatră, prin Cheia închisă, printre Pietre săl-batice, Ultima Thule, şi a ajuns în Creştetulgheţarului, Netrăitele şi Roua plural. Operaei cuprinde peste 20 de volume de versuri şimemorialistică. A moşit, totodată, naşterea apeste 200 de nume de poeţi.

Constanţia scria cu litere de zăpadăeternă. Cu un condei de cristal. Poezia ei com-porta un de fel de romantism conceptual, ro-bust, transcris pe o verticală inflexibilă. În faţaoperei sale chiar şi criticii mari s-au bâlbâit ne-reuşind să descifreze enigmatica ei genialitate.

În nocturnia convorbirilor noastre tele-fonice, împreună am zămislit, traversând

imense variante, titlurile ultimelor sale volu-me: Netrăitele şi Roua plural (o mărturiseşteşi în scris), unele dintre cele mai originale de-numiri ale poeziei noastre dintotdeauna.

Mi-a dăruit absolut întreaga ei operăautografată mai mult decât măgulitor în toatădesfăşurarea sa, inclusiv cea închinată copii-lor.

Negreşit, Constanţa Buzea este Syl-via Plath a literaturii române prin adâncimea şitragismul, paralele, ale genialităţii sale.

Gheorghe ISTRATE2 septembrie 2012

P.S.Ani de-a rândul am corespondat prin

poezii transcrise pe frunze palmate de stejar,pe care şi acum le păstrez într-un mic hierbarpersonal, nefriabil, precum alte peste 50 de ta-blete olografe ale Sfintei Constanţia.

SĂ NINGĂ...

Definiţia nedreptăţii se scrie în foartemulte feluri! Cel mai crunt este atunci când apa-rent nu sunt vinovaţi şi efectele ei, ale nedrep-tăţii, sunt ireversibile şi sfredelesc puterea noas-tră de înţelegere!

Constanţa Buzea face parte din operade desăvârşire a frumosului prin bun simţ, mo-destie, sensibilitate, adevăr!

Constanţa Buzea este acum tăcereadin liniştea zbuciumată a toamnelor celor cei-au atins, măcar odată, privirea sufletului săubun!

Constanţa Buzea face parte din noi şiva rămâne în fiecare din noi în starea de veghecu care, din când în când, reuşim să simţimdespre viaţa cea adevărată!

Vom aştepta în fiecare an să ningă săo putem vedea cu nimbul înobilat de lacrimi şilumină!

Emil Proşcan

CATEDRALA MEMORIEIO catedrală a memoriei cu zâmbete amare zugrăvite pe icoanele de sticlă aleamurgului, cu vitralii viscolitede culorile amintirilor lui Dumnezeu...

Despre Dumneavoastră, Doamnă, se spunea că nu ştiaţi decât departele şi că, pe treptele de piatră ale cerului,vă dăruiaţi sufletul celor mai săraci dintre noi, oamenii înlănţuiţi cu aripi, flămânzii îngenunchiaţi în noriaşteptând cu mâna întinsă mărunţişul lacrimei.

Acum e târziu, acum zăpezilepoartă numele Ioanei şi un fluture orbîşi îmbălsămează zborul în cuvintele (LM)

TOT MAI SĂRACI...

În ziua de 18 septembrie 2012, a ple-cat dintre noi, lăsându-ne, mai săraci decâtam fost vreodată, inegalabilul truditor al cu-vintelor - Romulus Vulpescu - cel ce a dăruitlumii una din capodoperele ei lirice inestima-bile.

Emil Proşcan

ÎN FIECARE ZI

În fiecare zi, ne batem joc De păsări, de iubire şi de mare,Şi nu băgăm de seamă că, în loc, Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis Pe care-l anulăm cu-o şovăire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac, Însinguraţi în doi, din laşitate, Minţindu-ne cu guri care prefacÎn zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă: Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu, Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc De păsări, de iubire şi de mare,Şi nu băgăm de seamă că, în loc, Rămîne un deşert de disperare.

DESTIN

Noi ne iubim în paturi de-mprumut: Pe-o canapea îngustă, fără pernă, Crezînd că aventura de-un minut Devine lesne "dragoste eternă".

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor: Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesăEu par un ceas truver rătăcitor, Tu eşti o oră magica prinţesă.

Sperăm cu disperare amîndoiCă ni-e deajuns o-mbrăţişare-n fugăŞi că statutul nostru de eroiNu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visîndu-ne-n secret Perechea pasionată şi celebră Trăind în moarte, fără de regret, Un scurt şi iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim... dar cuplu consacrat, Culcat calm, în culcuş fără alarme, Am deveni doar într-un simplu pat În care-am învăţa cum se şi doarme.

Romulus VULPESCU

REMEMBERConstanţa BUZEA Romulus VULPESCU

De fapt toate bisericile, toate cultele, sunt manifestări ale credinţei oamenilor într-un Dumnezeu.Fiecare îşi închipuie altfel Dumnezeul lui, dar El este unic. (Ileana VULPESCU)

Pagina 2 FEREASTRA, septembrie 2012

Un testimoniu

Una din fotografiile lui Caragiale esteaceea care-l imortalizează, în costum de ar-năut/ arvanit/ idriot, în biblioteca lui de laBerlin. Are un aer interesant, parcă jucat. To-muri impozante, probabil enciclopedii(„cio-clopedii”), dau un puternic gir poziţiunii salevisător-meditabundă. Suspicionam, fără preamare elan, că maestrul farselor ar fi putut să fibăgat ceva butaforie, adică infoliile să nu fietocmai natur. Nu, am aflat, mai apoi, cu uşu-rare,: sunt testimonii că n-a umblat cu trucajede platou. Că decorul era natur o probează şi oveche mărturie a unui jurist şi „ficţionar”,Cincinat Pavelescu.

Scriitorul (1872—1934) a debutatchiar mai precoce decât mentorul său, Al. Ma-cedonski, la numai şaptesprezece „roze”, cuvolumul de versuri şi nuvele De la Mil-cov(1889).

Lui Caragiale, vajnic persiflator alşcolii simboliste, şi a altor scriitori „con-timpurani” ( Mihai Zamfir nota că s-a purtatcu toţi discutabil. Pe unii i-a defăimat în po-lemici nedrepte (Titu Maiorescu) de alţii şi-abătut joc după ce le declarase prietenie eternă(Vlahuţă, Delavrancea), pe alţii i-a ridiculizatsângeros numai pentru că nu le înţelegea, purşi simplu, poezia (Macedonski). În orice cazşi-a tratat contemporanii literaţi cu dispreţabia ascuns. (…) Din parodiile şi din comen-tariile caragialiene asupra literaturii românese poate alcătui o antologie a deriziunii abso-lute, dar fiind că scriitorul Caragiale s-a con-siderat superior tururor autorilor care scri-seseră ceva până atunci în limba română1) vafi remarcat gongorica prezentare pe carepoetul „Nopţilor” o făcea cu magnanimitatejunelui emul, numindul şeful şcolii simboliste,cel mai mare poet al secolului, după VictorHugo2.

Tânărul fiu al muze-lor, ce poartă numele clasicde Cincinat Pavelescu – cumsemnala Caragiale – areonoarea de a fi parodiat de di-rectorul „Moftului român”(nr. 27, 3 mai 1893), la rubri-ca „Parnasul român”, cu ma-cabra „Moartă. Baladă fan-tastică”. Textul derapa cla-moros către lirica sentimentaloidă şi relativatee a lui Theodor Şerbănescu (În durerea meapăgână,/ De-aş putea o clipă eu/ Aş lua pă-mântu-n mână/ Şi-aş zvârli în Dumnezeu); ba-lada se derulează gradual, de la o deznădăjdu-ită invocaţie (O! te-ndură. Doamne sfinte!/…Poate-n lume să trăiască/ Un vermuş clocitde iască…/Şi ea nu? Crude părinte?/ O,! te-ndură Doamne sfinte!), până la o deznădejde„nihilistă” (Stinsă-i scumpa ei viaţă/ Şi nimic

n-o mai învie…/ Unde-i Dumnezeu?…Să vie/Să-l stupesc eu drept în faţă,/ Stinsă-i scumpaei viaţă!), pentru ca finalul, nici el creştinesc,gândit poate parodic la vesurile macedonski-ene grupate în poezia „Înmormântarea cu toatesunetele ei”, să apoteotizeze culminanta dure-re: Danga- langa/ El îşi vâră-n pieptu-i şpanga.

Parodia era încă în garanţie, în 1902,când era reiterată în „Calendarul Moftului ro-mân”. Din recuzita parodiei, un element vatrece în romanul lui C. Stere, „În preajmarevoluţiei”, într-o scenă bufă, prilejuită de lec-tura lui N. Iorga (Arghir), la un cenaclu/salonliterar unde era prezent şi autorul „Momen-telor”, alias Osmanli:

Arghir, cu o voce stridentă vesti: Po-em filozofic. Omul!

În fraze grandilocvente, bipedul ome-nesc era coborât în faţa grandoarei creaţiuniişi comparat cu viermele, care râvneşte la sla-va soarelui…

Aici Osmanli îl opri cu o familiaritatebrutală:

- Frate Arghire! Scoate viermele!…Scoate, dragă, viermele că-mi vine să leşin!

Autorul protestă.- Nu se poate domnule Osmanli. Nu

se poate! Vei fi dumneata poet. dar nu eşti filo-zof!

Osmanli se apucase cu mâinile depântece3.

Corozivitatea scriitorului, puţin gentilcu „tinerii promiţători”, este mărturisită de în-suşi Iorga; la încercările sale poetice, Cara-giale se oprea numai ca (…) să observe că„lacrimi” nu rimează complet cu „patimi” şirecomandându-mi hazliul „pacrimi” ca să nupierd duioasele „ lacrimi”4.

În pofida acestor puţin favorabile pre-mize ale unei amiciţii, Cincinat Pavelescu vadeveni, în timp, unul dintre admiratorii de-claraţi ai lui Caragiale.

În 1901, când prietenii lui Ion Luca îisărbătorea 25 dec ani de „carieră” scriitori-cească, poetul magistrat va sesiza, în „L’Inde-pendence Roumaine”, modul în care acestaera vlăguit de ziarul „Universul”, şapte ore pezi, pentru un salariu de numai 400 de lei pe lu-nă; compătimirea era cam tardivă, Caragialeîşi încetase colaborarea la numitul cotidian,mutându-se cu arme şi bagaje la „Adevărul”.

În acelaşi an, tot în „Moftul român”(27 mai), sub semnătura Falstaff, directorulpublica articolul „Clavir şi stigleţi”, un fel dedare de seamă asupra unei seri eline de poezieacompaniată muzical şi natural, desfăşurată laAteneul român de Al. Macedonski; se sugeraexistenţa unor „stigleţi” excelsiorizaţi în capulpoetului. Un interviu de mai târziu îi va pri-lejui lui Cincinat confesiunea că a uimit cena-clul macedonskian cu o epigramă adresată „pon-tifului”: Maestru nostru are-o boală;:/ Îi placstigleţii; dar în dulap/ Văd colivia – şade goa-lă./ Poate stigleţi îi are-n cap; nu se ştie în cesuccesiune s-au derulat cele două „momente”,oricum, din partea discipolului gestul nu eraprea fair.

Mai databilă pare o epigramă, în co-laborare cu el (Caragiale, n.m.), când era be-rar: Iancu Luca Caragiale/ Îţi dă bere cu mă-sură,/ Face şi literatură…/ Însă nu faceparale!5.

În semna că şi el consimţise la „căftă-

nirea” berăriei ca spaţiu cultural, în calitate depreşedinte al comitetului provizoriu al So-cietăţii Scriitorilor Români, într-o scrisoarecirculară, Pavelescu va convoca pe scriitori săse întâlnească în ziua de 28 aprilie (1908,n.m.) luni la orele opt seara precis, la berăriaWilhem din str. Edgar Quinet6. Abia peste maibine de un an, la 4 septembrie 1909, are loc, înfine, constituirea S.S.R., în a cărei conducerese aflau C. Stere, M. Sadoveanu, Panait Cerna,Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu şiIlarie Chendi. Propunându-i-se să devină soci-etar, Caragiale ar fi replicat cu spirit că e preamică onoarea „când demult e preşedinte al So-cietăţii chelnerilor”7.

Aceasta era deja istorie, la 1 ianuarie1894, pe când încă, în copărtăşie cu Mihalceaţinea berărie în strada Gabroveni, îi adresaunui cunoscut comersant bucureştean, G.Grideanu, proprietar en titre cu firma La Cco-naşul tricolor, o respectuoasă felicitare, anun-ţând parcă „externarea” berlineză de după ze-ce ani:

Cremvirştul internaţional salută cu res-pect cârnatul român.

Berea cosmopolită felicită cu stimăpelinul naţional.

Berarul Caragiale salută şi felicită cudragoste pe confratele său d. G. Grindeanu, su-pranumit Cconaşul român.

La mulţi ani cu fericire şi cu toate ce-le dorite.

I.L. CaragialeMembru român al Societăţii Internaţionale

a chelnerilor din tânărul regat al României8.La 1909, când îşi refuza onoarea se

prenumăra în breasla scriitorilor (daco-ro-mâni?), măgulindu-se cu o demnitate fante-zistă, în care ar fi avut considerabilă vechime,se ştia că, după repetate falimente, fusese ex-clus din această onorabilă (faţă de aceea po-litică, care a avut mai multe reîntrupări, nu-merotate cu cifre romane) „internaţională”,datorită neachitării cotizaţiei.

O altă memorabilă întâlnire, la careCincinat şi-a avut porţia de aplauze, a avut locla Arad, unde Iorga organizase o şezătoare li-terară, la care mai participau Goga, Gârleanu,D. Nanu, Corneliu Moldovanu şi Al. Th. Sta-matiad; acolo, spiritualul trubadur a comis uncatren cu dedicaţie: O explicaţie: adorabilulmaestru declarase într-un cerc că el este cro-nometru de lux, pe care trebuie să îl ungi se-rios ca să nu rămâie în urmă. Maestrului Ca-ragiale: Eşti un cronometru fin/ Dar la„Românul” ce cauţi oare?/ Au ei nevoie deceasornic/ Sau tu nevoie de unsoare?9.

Când ziarul „Opinia” din Iaşi îl oma-giază pe sexagenarul Caragiale, alături de cu-vintele de preţuire adresate de Mihail Dra-gomirescu, îşi aduc obolul admiraţiei şi maitinerii Cincinat Paveolescu, Sadoveanu şi G.Topârceanu. În aceeaşi lună aniversară, Tea-trul Comedia, din Bucureşti, organizează unfestival dedicat scriitorului; între cei care asig-urau, prin lecturi, partea literară se află, alăturide Victor Eftimiu, A. de Herz, I. Manolescu,Radu Rosetti, şi cel care purta numele clasicde Cincinat. L-a condus şi pe ultimul drum, laBellu.

Poetul va insista a fi colecţionarulunei întâmplări intime din viaţa şi familia ma-

(Continuare în pag. 3)

2012 - Anul CaragialeBerarul, bibliofilul şi colecţionarul Caragiale

Emil NICULESCU

(Urmare din pag. 2)

ANUL CARAGIALE

relui Caragiale, care aruncă o lumină pito-rească asupra acestui om atât de capricios şigenial. Magistratul avea o mătuşă, soră a ma-mei sale, coborâtoare din spătarul Bucşan, de-capitat de turci în veacul al XVI-lea, care lo-cuia, având o culă, şi la moşia Parepa /azi, co-muna Albeşti, jud. Prahova). Soţia lui Cara-giale i-ar fi fost „castelanei” nepoată; despreconsortul acesteia, bătrâna proprietăreasă au-zie a fi un scriitor care avea reputaţia că în-târzie prin berării şi face piese de teatru pecare le şi joacă, adică, comprimând, un omcare trăieşte prin culise şi prin berării.

Debarcat împreună cu Alexandrina(Didina, în familie) în gara Albeşti, se în-dreaptă spre cula de la Parepa, care se încă-păţâna să nu se ivească, drept care auto-didactul scriitor, comod şi nu prea amator dedrumeţii prăfoase, comite un joc de cuvinte înluimba lui Moliere: Parepa? Oui, mais cela neparait pas!

Ajunşi la nobila rezidenţă, realizeazăcă bătrâna doamnă nu se trezise încă. Cara-giale urcă pe o scară în podul plin de mobilevechi, portrete de familie fără rame şi cărţi ro-mâneşti imprimate cu litere chirilice şi altecărţi greceşti şi franţuzeşti din sec. al XVIII-lea. Prins cu activitatea de explorator, Ion Lu-ca uită de ora mesei şi, pe la ora 12, se apleacăpe gura podului şi strigă unui argat: „Ei,creştine, aduceţi-mi mămăligă, brânză, douăcepe şi un clondir de vin, că eu nu mai coborla masă. Am treabă aici în pod. Spuneţicucoanelor să nu mă aştepte. Masa, atât de„neaoşă”, la botul calului şi al elzevirelor, mo-dul sans façon în care a comandat-o, ar reco-manada mai degrabă pe modestul CalistratHogaş, în călătoriile prin Munţii Neamţului.

Scriitorul va coborâ, patru ceasurimai târziu, încărcat de elzeviruri, de ediţii prin-ceps cu gravuri, de pergamente înflorite cupajură domnească şi de alte preţioase bibe-louri şi istorice vechituri. Cu înnăscutul săusimţ scenic, îşi dă seama că a produs o impre-sie nu tocmai bună gazdei, cucoana Smaran-da, drept care va drege, la un mod briliant, bu-suiocul; seara trimite castelanei flori şi o scri-soare în franţuzeşte, îşi arborează smochingulşi ghetele de lac şi adoptă impecabile manierehigh life: I-a luat braţul bătrânei castelane,ceremonios ca un lord, ca s-o conducă în su-fragerie şi când i-a făcut o reverenţă ca lacurtea domnească (…) strălucea ca un seniorde la curtea lui Ludovc al XIV-lea. Uimită demanierele soţului nepoatei, perfect om de lu-me, galant musafir, Smaranda îşi va fi făcutoarecari imputaţiuni de a-l fi taxat drept un bo-em. Motiv pentru a răscumpăra, la un preţ carei se părea foarte modic, devine culantă plu-sând la articolele de anticariat: maestrul a ri-dicat ce-a vrut din pod şi din cămară, undemai găsise cărţi rare şi mobile străvechi.

Obişnuit să vadă din prima „suceala”oamenilor şi să speculeze, uneori nu numai li-terar, sâmburele lor de vanitate, scriitorul a

observat că descendenta spătarului decapitatera stingherită (umilită, notează Cincinat) defaptul că soţul ei, frate cu generalul Semeşes-cu şi fost prefect de Prahova sub domnia luiCuza, murise numai cu gradul de maior; Ca-ragiale se arăta revoltat de fatalitatea acesteidiminuări şi, în consecinţă, într-o perfect deaparentă logică, îi va propune, luînd în vederecă prefectul fiind om de elită ar fi putut săajungă lesne general, următoarea reparaţie:Eu sunt de părere, tanti, să-l avansăm noi.Gradul postum pe care i-l dăm sunt convins căl-ar ratifica şi bunul Cuza, şi stăpânirea actu-ală! Astfel pentru a îndrepta o injustiţie ce pă-rea a izvorâ dintr-un ghinion (soţul castelaneimurise mai devreme decât s-ar fi cuvenit, frus-trat fiind, întru aceasta, de onorurile meritate),fără forme, Caragiale îi trimise de la Mützner,litograful Curţii regale, cărţi de vizită libelateîn felul următor: „D-na Smaranda ColonelM., născută Bucşan”.

Emoţionează modul în care scriitorulştia să nu rămână dator, plătindu-şi, senioral,elzevirurile ş.c.l., prin acele imprimate cu to-tul speciale, sfidând orice condici cazone şichiar, in extremis şi la vârful cel mai înalt alnenorocirii, curtea marţială. Povestea are şi ocodda, nu mai puţin interesantă, denunţândgenerozitatea, uneori tardivă, a manieratuluioaspete de la Parepa: Şi a purtat buna caste-lană gradul acesta vreo 12 ani de zile. AtunciCaragiale se pregătea să-l avanseze pe mortla gradul de general. Din nefericire acestgând delicat nu s-a putut îndeplini. Între timpcaste-lana, foarte înaintată în vârstă, a închisochii şi s-a dus să-i spuie colonelului să numai tragă nădejde de avansare.10

Este veridic (şi) acest portret al luiCaragiale schiţat de Cincinat Pavelescu, aredatele de identificare ale scriitorului?

O evocare a poetului şi epigramis-tului magistrat, realizată de E. Lovinescu, vinesă cam relativizeze mărturia acestuia. Nimeni,dealtfel, - notează „scepticul mântuit” – nu aafirmat mai energic decât dânsul dreptul in-venţiei fără scop, după cum o dovedeşte urmă-toarea întâmplare de acum vreo douăzeci deani (cam 1910, n.m.). Sosind la cafeneaua„Imperial” târziu, spre ora trei, Cincinat găsinimerit să se scuze, spunând că a fost la dejunla Costică Arion, tocmai în clipa în care unvecin de masă citea într-un ziar că „aseară d.ministru Arion a plecat la Buzău şi se va în-toarce mâine”. Prins într-o astfel de situaţie,oricine ar fi rămas încurcat, pe când, lovindcu pumnul în masă, el exclamă:

- Domnule, în ţara asta nu-ţi mai estepermis nici să minţi! – cu o sinceritate ţipatădin adânca nevoie a omului de a trăi prin in-venţie şi fantezie şi cu reclamaţia imperativă adreptului poetului de a-şi prelungi creaţia îndomeniul faptelor materiale ce n-o admit însocietatea noastră11

Poate, în cazul acesta, Cincinat esteasimilabil unui personaj al lui Caragiale dingaleria „moftangiilor”, victimă a maniei repre-zentativităţii, „Amicul X...”, tip eminamentesimpatic, care pretindea că este în cei mai in-timi termeni cu personalităţile politice ale mo-mentullui (1900, n.m.): Take (Ionescu), Petre(Carp), Barbu (Delavrancea), Nicu (Filipes-cu), Costică (Arion), Alexandru (Marghilo-man), Costică (ălălalt, Ollănescu) şi toate cu-lisele distribuţiei ministerelor (cine ce ia: dacăX e „la instrucţie”, automat, Y va fi „la răz-boi”). Cât despre indignarea de la „Imperial”,este şi ea de oarecare factură caragialiană;într-o altă înprejurare, cu o altă miză, scriitorulîntreba contrariat şi plebeian: Asta e ţară, mă?!

În notele ediţiei Piru a marii „Istorii”

călinesciene se însemnează despre memoria-list: Mama sa, Paulina Bucşan, se consideradescendenta unui „spătar Bucşan”, iarmătuşa sa dinspre mamă, Smaranda Bucşancăs. Col. Mateescu, era bogată, cu moşie laParepa.12

O situaţiune pricinoasă ar fi şi aceea adescendenţei dint-un spătar oltean; ucis deturci; la 1898, genealogistul Octav-GeorgeLecca, arăta, la 1898 „după izvoare autentice”,că acesta ar fi fost Barcea, după alte hrisoaveşi o cronică anonimă, Bărcani de la Boxiani,stolnicul (…) renumit prin revoluţia ce încear-că a o face cu boierii împotriva lui Radu Mih-nea în 1611-12, complotiştii fiind tăiaţi de vo-dă. Lecca, pe care Mateiu Caragiale l-a ad-notat şi completat – de unde şi umbra unei ideică, dacă ar fi ştiut că nobila familie se înru-deşte cu mama sa vitregă, Alexandrina (Bu-relly, înainte de căsătorie), ar fi consemnat-ofără doar şi poate, înlăturând eroarea finală:Nu credem că azi să mai existe urmaşi direcţiai acestui neam, deşi nu putem afirma lucrulîn mod sigur.

Uneori, (în secolul din urmă) şi-ai zisşi „Bucşăneşti”.13

Dacă soţul Smarandei (maiorul?) Ma-teescu era frate cu generalul Semeşescu, cumde nu purtau acelaşi nume; o ştire despre ma-iorul (la vremea aceea) Istrate Semeşescu esteaceea că a fost, după generalul Grigore Găr-descu, al doilea şef al Statului Major General,în perioada 29 ianuarie – 30 mai 186014. Ce vasă zică că. Col. Mateescu?; a fantazet Cin-cinat?, a prins „falsul” autorului „Scrisoriipierdute”? Şerban Cioculescu observa că, înanumite situaţii (falsa ştire despre capitulareaPlevnei, anunţată de Caragiale în „Naţiunearomână”), realul a fost, încă din 1878, anec-dotizat de scriitor şi l-a repetat în aceastăvariantă, până i s-a fixat în minte cu putereaadevărului: caz de mitomanie frecvent la„şuietari”.15

Valoarea cartelor de vizită de la lito-graful Curţii regale trebuie să fi avut, la vre-mea comandării, o valoare poate nu egală cupublicarea în „Monitorul oficial”, dar con-siderabilă. Într-o scrisoare către prietenul săuN.A.Boicescu (Berlin, 4 decembrie 1904),Mateiu Caragiale, heraldistul precoce, îi des-crie echipajele şi blazoanele văzute, regretândcă, la Bucureşti, sunt puţine asfel de fineţuri:Magazinele, ca al lui Mützner, sunt pline deblazoane şi de carte de invitaţie la vânătoareunde spune câte sute de fazani sau iepuri auîmpuşcat invitaţii.16 Mai mult chiar, furnizorulCurţii regale era un artist în toată puterea cu-vântului, un propagator al artei moderne de laînceputul secolui XX, dacă luăm în calcul ceiîntre care a fost aşezat de cercetătorii epocii:Constantin Brâncuşi, C. Cruţescu-Storck, Iser,C. Ressu, Mützner şi întrucâtva Teodorescu-Sion17. În iunie 2002, la Râmnicu Sărat, la Ca-sa de cultură „Florica Cristoforeanu”, a avutloc lansarea volumului „Caragiale recidivus”de Ştefan Cazimir; într-una din încăperile dela etaj era o reproducere după pictura „Fata cumaci” de Samuel Mützner (1884-1959); fur-mizorul Curţii regale a prins centenarul scri-itorului sărbătorit, în 1952, de organele deresort ale R.P.R., ca înverşunat antidinast şiacerb critic al societăţii burghezo-moşiereşti.

Despre colecţionarul de artă Caragi-ale se cunosc mai puţine, corespondenţa scri-itorului, editată de Barbu Cioculescu, însu-mând o laconică cerere către ministrul cultelorşi instrucţiei, Take Ionescu, înregistrată la 4noiembrie 1893: Domnule ministru, Cu res-pect vă ofer tabloul de Andreescu „Un câmp

(Continuare în pag. 4)

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 3

Pagina 4 FEREASTRA, septembrie 2012

(Urmare din pag. 3)

de maci” pentru colecţia Pinacotecii cu preţulde 500 lei.

Binevoiţi a primi, domnule ministru,asigurarea respectului meu, I.L. Caragiale”18

Rezoluţia a fost favorabilă. Reţetaera, totuşi, considerabilă, raportată la contrac-tul pentru reeditarea operei, cu fraţii Şaragadin Iaşi (la 22 ianuarie 1893), care i-au plătitpentru „Teatru” suma de 300 lei, şi pentru ce-lelalte scrieri, 500.19

Nu ştim de unde îşi va fi procuratscriitorul pânza lui Ion Andreescu, fost pro-fesor de caligrafie şi desen la Liceul „TudorVladimirescu” (astăzi Colegiul „B.P.Hasdeu”)şi seminarul Episcopiei Buzăului, între anii1873-1878, întrucât va lua în antrepriză res-taurantul gării Buzău în noiembrie 1894 şi vaîncheia, păgubos, afacerea un an mai târziu.

Cu titlul de inventar, s-ar putea avan-sa câteva supoziţii privind provenienţa tablo-ului; o filieră ar putea fi aceea a fraţilor Alexan-dru (1843-1897), propietar şi prefect de Bu-zău, şi Iancu Demetriade (1845-1907), pro-curor, primar al oraşului (1888-1889), deputatşi senator conservator, care l-a sprijinit în ve-derea plecării la specializare, în Franţa, cum-părându-i câteva tablouri. O altă prezumţiel-ar viza pe inginerul M. Iarca (1834, Nişcov-1917, Buzău)(ca şi Demetriazii, grec de des-cendenţă – Herculeşti, câteodată grafiaţi Jar-ka), care, la expoziţia dedicată lui Andeescu,în 1927, la Ateneul Român, va expune şaptelucrări ale pictorului20. Oricum, Andreescu eramult prea recent şi modern spre a se afla înpodul culei din Parepa.

Pe acelaşi tărâm al artei, de aceastădată publice, monumentale, s-ar putea între-zări şi existenţa ploieşteană a castelanei pare-piene. Unul dintre oaspeţii lui C. Dobrogeanu-Gherea, restaurator în gara Ploieşti, nihilistulşi bolşevicul Lev Troţki, strategul de mai târ-ziu al Armatei Roşii şi deviaţionistul lichidatde Stalin, descrie, la 1912, amsamblul scul-ptural şi utilizările lui: La Ploieşti, într-unscuar, un Atlas de fontă susţine cupa unei fân-tâni arteziene. În cele două laturi ale scua-rului se află cluburile partidelor conservatorşi liberal. Atlas este făcut în aşa fel încât seroteşte în jurul axei sale şi, în funcţie de cinese află la putere, se întoarce când spre clubulconservator, când spre cel liberal…

Până şi o fântână de fontă este silităsă se adapteze la schimbarea regimului departid! E greu de imaginat o luptă între par-tide mai îndârjită decât aceea ce are drept are-nă România21.

Faptul că statuia era manevrată-/abu-zată politic, devenind, vorba lui Caragiale „ar-tă cu tendenţă”, rea potenţat de faptul că, aşacum observa C. Stere în romanul său „cu che-ie”, sculptorul avusese reaua inspiraţie să-lfacă pe Atlante fără pantaloni şi cu o ana-tomie prea sugestivă.

Monumentul era un fel de busolă po-litică, indicând, cu dosul, partidul aflat în opo-ziţie după cum constata şi de Miron Osmanli:Mergând pe Bulevardul Unirii am văzut afişe:Tălhari!…Bandiţi…Apoi…în grădiniţă…. Atlan-tele învârtit…pentru alegeri!

Apare în ecuaţie şi Nea Nae Galibar-dianul (liberal rabiat, va să zică), care intervi-ne, la un moment dat, în orientarea statuii, du-pă cum o cerea situaţia guvernamentală defapt. În consecinţă directiva „dosului” luiAtlante a fost schimbată. Însă îndată a începutscandalul o venerabilă matroană a cetăţii,coana Siţa Mateescu: „Cum? – se plângea ea– eu femeie vădană, cu fete mari în casă, să neuităm toată ziua în …Ptiu!”

Nu cumva era însăşi mătuşa lui Cinci-nat Pavelescu? Aristocrată, deci conservatoa-re. Văduvă. Smaranda, adică, familial, Smă-răndiţa, Siţa. Certamente, „nu pot pentru ca săştiu”.

Note:

1. Mihai Zamfir, Moliere versus Flaubert,în. „România literară”, nr. 18, 2012, p. XIV.2. Marin Bucur, Opera vieţii. O biografie alui I.L. Caragiale, Vol.1, Editura „Cartearomânească”, 1989, p. 367.3. C. Stere, În preajma revoluţiei, Vol.3,Editura „Cartea românească”, 1994, p. 102.4. N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost,Editura „Minerva”, 1984, p. 125.5. F. Aderca, Constelaţii critice, Vol. 1, Edi-tura „Minerva”, 1983, p. 150.6. G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent, Editura „Miner-va”, 1988, p. 1013.7. Marin Bucur, Opera vieţii. O biografie alui I.L. Caragiale, Vol.2, Editura „Cartearomânească”, 1994, p. 390.8. Ion Luca Caragiale, Opere, ediţie îngrijităde Barbu Cioculescu, Editura pentru Lite-ratura Naţională, 2004, p.1013.9. Marin Bucur, Op. cit., Vol.2, p. 442.10. Amintiri despre Caragiale, antologie şiprefaţă de Ştefan Cazimir, Editura „Miner-va”, 1972, p. 141-144.11. E. Lovinescu, Aqua forte, Editura „Mi-nerva”, 1998, p. 115.12. G. Călinescu, Op. cit., p. 1013.13. Octavian-George Lecca, Familii boie-reşti române. Istorie şi genealogie (dupăizvoare autentice), cu adnotări, completări şidesene de Mateiu Caragiale, ediţie de Alexan-dru Condeescu, Editura „Libra” şi Muzeul Li-teraturii Româna, (f.a.), p. 154-155.14. Şefii Statului Major General Român1859-2000, Editura „Europa Nova”, 2001, p.1.15. Şerban Cioculescu, Viaţa lui Caragiale.Caragialiana, Editura „Eminescu”,1977, p. 64.16. Mateiu I. Caragiale, Opere, Editura Fun-daţiei Culturale Române, 1994, p. 373.17. Amelia Pavel, Idei estetice în Europa şiarta românească la răscruce de veac, Editu-ra „Dacia”, 1972, p. 43.18. Ion Luca Caragiale, Opere, ediţie îngri-jită de Barbu Cioculescu, Editura pentruLiteratura Naţională, 2004, p.1013.19. Şerban Cioculescu, Op. cit., p.203; 284.20. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu,Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri. Oa-meni de azi, Vol.1, Buzău, Editura „AlphaMDN”, 1999, p.230-231; 71.21. Lev Troţki, România şi războiul bal-canic, Editura „Polirom”, 1998, p.39.22. C. Stere, În preajma revoluţiei, Vol 3,Editura „Cartea românească”, 1993, p. 45-47.

ANUL CARAGIALE

Concursul „Fereastra”

DEBUTDEBUT

Bardan IulianClaudiu

elev în clasa a IV-a D - Şcoala cu cl. I-

VIII ,,Miron Costin”Suceava

Al treilea răsărit venit cu balsamulÎnvierii

Stau lângă un piersic tăiat şi putredCu viaţa şifonată,Cu piroane xeroxateÎnfipte cu putere.Parcă-aş călca pe uleiuri încinseŞi-aş desena o pictură cu un omFără gene.Simt că ceva din mine îşi este propria cheieCufundată într-o gaură neagrăCe stă în picioare la fiecare trei zile...N-aş mai respira păcat,Ci doar bunătate.Mi-ar rămâne în gândO imagine fotografiatăCu cel mai bun aparat foto,

sufletul.

Noapte cu tălpile bătucite

Mă uit la cer,Văd un nor fără minte.Noaptea gândeşte pentru el,Şi nici nu are emoţii,Ca un copil ce vrea bucurie,Şi o are, dar încă o mai cere.Nu-şi metamorfozează trupul,Îşi face emoţii din ceară.Noaptea stă pe trestia timpului,Iar dimineaţa e noroi de argint.Fulgii joacă scena doi,Îndopându-i pe oameniCu greaţă pentru primăvară.Luna tocilară vrea să pună o cratimăÎntre noapte şi zifără să o pună pe vreun caietci o scrie pe faţa unui copil pistruiat.

Strop de echivoc, undă de emoţii,ocean de criză de identitate

Văd undiţe ce prind peşti cu gust vânăt,Plec din mine cu vise,Îmi dau jos ochelarii 3DŞi mă cutremură undele soareluiCe devorează atmosfera.Mă simt ca în deşert,Pe un parchet cu modele nisipoase,Şi cu o lună obezăCărată de un tavan mut.

Mă uit într-un CD,Şi-mi văd paralelaCu un ochi de curcubeuŞi o viaţă în formă de cub.

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 5

În octombrie 2004, 26 de elevi „cu-rajoşi”, sprijiniţi de primarul oraşului şi pr-ofesorii Geta Stanciu şi Laurenţiu Bădicioiu,puneau bazele Cenaclului literar „AgathaGrigorescu Bacovia”. În afară celor men-ţionaţi, de-a lungul anilor la mişcarea cena-clului au aderat: prof. Luminiţa Burlacu, Lu-cian Mănăilescu, liceenii: Andreea Aprodu,Alexandra Comşa, Ruxandra Dobre, AncaElisei, Alice Gugu, Carmen Zafiu etc.

A urmat înfiinţarea revistei „Fe-reastra”, iniţial ca publicaţie a cenaclului,impunându-se ulterior în Mizil, apoi în judeţulPrahova şi, treptat, în toată ţara, ajungând azi,după 9 ani, la 71 de numere, cu apariţie lunară.

În 2007, am editat prima antologiea cenaclului şi, în octombrie – acelaşi an - amorganizat prima ediţie a Concursului Naţio-nal de Literatură „Agatha GrigorescuBacovia”. Atunci, bolnavă fiind, Doamna po-eziei româneşti, Constanţa Buzea, regreta cănu poate veni la concursul nostru, în calitatede invitată de onoare, scriind: „Până atunci(era vorba despre o întâlnire cu Domnia Sa laMizil – n.n.) rămână nădejdea că lucrurile sevor îndrepta în folosul tuturor. Toate cele buneşi reuşită deplină în 5 octombrie şi întot-deauna”.

Juriul (preşedinte Valeria Manta Tăi-cuţu) a hotărât să decerneze Maele Premiuelevei din Suceava, Aida Hancer, care vadeveni o speranţă confirmată a poeziei tinereromâneşti.

Anul 2008juriul coordonat deMarius Chelaru aacordat Marele Premiuelevei în clasa a XI-a laLiceul „Vlad Ţepeş”din Timişoara, AdelinaGeorgeta Dozescu.

O a s p e ţ i imanifestării au fost:Gri-gore Vieru („Iubiţi fraţi. Sunt pentru atreia oară la Mizil şi am îndrăgit acest oraş şiaceastă lume (...) Este păcat însă să uitaţilucrurile care se întâmplă acolo (în Moldovade peste Prut – n.n.) unde am pătimit şi pă-timesc şi astăzi... Dar, parcă şi de Unire mi-eteamă, când văd că unii îl batjocoresc pe Emi-nescu în ţara lui. I-am spus aseară lui FănuşNeagu: «Noi avem cuvântul şi ne retragem încuvânt, dar oamenii simpli, cei care suferă, ceau ?»”)

Adrian Păunescu şi Tatiana Stepa ne-au oferit o surpriză extraordinară: „Pe drumulnostru încoace, datorită complicaţiilor şosele-lor, am avut timp să scriem şi v-am adus două

cântece noi, două premiere. N-ar fi exclus cade aici, de la Mizil, în această zi de octombrie,să înceapă cariera a două cântece excep-ţionale ale Tatianei Stepa”,

Iată scurte fragmente din poeziile luiA. Păunescu, transformate de vocea marei in-terprete în foşnet de iubire peste negura în-tuneca, necruţătoare, a destinul: „Foaie verdeşi uscată/ Într-un mod paradoxal/ Nu se ştieniciodată/ Cât mai e pân la final// Foaie dulceşi amară/ Viaţa-i totuşi un prinos/ poa-te-i ceadin urmă oară/ Când putem trăi frumos...”;„Mor actorii părăsiţi de public/ Teatrul însuşieste o fantomă/ Şi la catafalc le stau de gardă/Rolurile care intră-n comă.// Ne-au făcut săplângem şi să râdem/ În mo-mente bune saumizere/ Astăzi cu privirea zăvorâtă/ Ei îşijoacă ultima tăcere// Ce ciudat, acum cândmor actorii/ Tragedia ce-am jucat-o moare./Pentru a afla că fără dânşii/ Tragedia noastră

e mai mare”.Fănuş Neagu, aflat pe patul de sufe-

rinţă, a intrat în „dialog” cu spectatorii printelefon, cuvintele sale vibrând, amplificate nudoar de echipamentele electronice ci şi de tă-cerea unei săli transformată în catedrală:„Când mă apuc să scriu pe patul de spital, pecare-l ocup de mai bine de un an, trăiesc dinplin senzaţia de irealitate. De pe tristele pra-guri de fum ale tuturor drumurilor nu mairămâne decât întrebarea: «A fi sau a nu fi?»”

Dintre invitaţii acestei ediţii îi maiamintim pe: Calistrat Costin – preşedinteleFilialei USR Bacău, Gheorghe Neagu –redactor-şef al revistei Oglinda literară,Nicolae Pogonaru şi Tudor Cicu (scriitoribuzoieni).

La sfârşitul anului a apărut şi pri-ma ediţie a „Almanahului cultural” al Mi-zilului, publicaţie ce şi-a continuat apariţiapână azi.

Ediţia a III-a a Concursului a fostprezidată de Riad Awwad, despre care criticulieşean Marius Chelaru spunea: „Riad Awwadse adaugă, iată, galeriei de poeţi din lumeaarabă care au scris pe meleagurile noastre(...) aducându-ne, în felul lui, câte ceva dinmuzica atât de specială a Orientului”.

Spuneam atunci, la deschiderea săr-bătorii noastre de suflet: „Împreună, aici, spersă reuşim materializarea momentelor de sufletpe care ni le dorim cu toţii, momente care săpună în lumina scenei valenţele ConcursuluiNaţional de Literatură Agatha Grigorescu Ba-covia, ajuns la ediţia a treia”

Invitatul de onoare a fost, din nou, A.Păunescu, care spunea, cu tristeţe: „Anultrecut eram mai mulţi, mai ales prin valorile

care erau lângă noi, şi nu realizam că suntlângă noi. Aşa e făcută fiinţa noastră, să în-ţeleagă evenimentele abia după ce nu e maipot repeta.

Este incredibil, totuşi, că anul trecuterau aici Grigore Vieru şi Tatiana Stepa, iar înianuarie a trebuit să-l lăsăm pământului peGrigore. Ce să mai zic de moartea, la 46 deani, a Tatianei...

Dar viaţa valorilor este infinită. Şipoate asta ar fi una din definiţiile culturii:puterea de a semăna azi şi de a aştepta recoltacine ştie când.”

Într-un mesaj adresat spectatorilor, dl.Academician Eugen Simion, menţiona: „Le-gat de cultura românească actuală ce pot săvă spun, decât faptul că e cam uitată de oa-menii politici. Bugetele îi sunt şi ele defa-vorabile, în sensul că dacă e ceva de tăiat, setaie de la cultură (care nu ţipă!)”

Încă două opinii: „La Mizil am câş-tigat nu numai Marele Premiu, în urmă cu doiani, ci şi o mulţime de prieteni” (Aida Hancer– membră a juriului); „Mizilul este, culturalvorbind, un oraş de talie. Pentru că are,anual, două festivaluri naţionale de literatură,pe când oraşul din care vin eu – Slobozia – nuare, spre ruşinea lui, niciunul.” (LoredanaDalian).

Premiile au revenit mai ales scri-itorilor din generaţia tânără, care s-au impusprin prospeţime şi talent: George Chiriac(Marele Premiu), Andreea Bănică, LilianaSime, Florentina Loredana Dalian (proză),Adrian Diniş, Bargan Ecaterina, Vlad IonuţSibechi (poezie).

A fost prima dată când, pe scenadin Mizil a răsunat, din eternitate, vocea Ta-tianei Stepa, „deschizând” prima ediţie aFestivalului Naţional de muzică folk ce-i vapurta numele: „Vă las toate ce-au fost bune, /Dar şi cele ce n-au fost, / Vă las tot ce nu potspune, / Nu mai are niciun rost. // Vă las dra-gostea pierdută / Şi tot chinul de apoi, / Guramea nu mai sărută, / Vă las dorul meu de voi.// Vă las drumul către lună / Şi copacii meistingheri, / Vă las lupta mea nebună / Pentruviaţă până ieri. // Vă las lacrima cu care / Amdormit la căpătâi, / Vă las nopţile amare/ şi

(Continuare în pag. 6)

Emil Proşcan

FERESTRE SPRE LUME - EDIŢIA A VI-A ACONCURSULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ

AGATHA GRIGORESCU BACOVIA

Pagina 6 FEREASTRA, septembrie 2012

(Urmare din pag. 5)

FERESTRE SPRE LUME

lumina mea dintâi. // Vă las gândul de pe ur-mă, / Să vă apere mereu, / Vă las iarba, cerul,marea, / Vă las tot ce am fost eu. // Vă las su-fletul în palme, / Azvârliţi-l printre fragi / Şiiertaţi-mi voi povara, / Toţi cei care mi-aţi fostdragi. // Dar vă las şi bucuria / Şi tot cerul meude stele, / Vă las singura-mi avere, / Vă las...cântecele mele.”

Valoarea deosebită a textelor pre-zentate în concursul de literatură ne-a deter-minat, în anul 2010, să edităm o antologie aediţiei a treia a concursului, în care au apărut31 de poeţi şi 34 de prozatori

Iată câteva din gândurile mele, măr-turisite atunci, la spectacolul de premiere alediţiei a IV-a a Concursului: „Prin tot ce se vaîntâmpla pe scena Concursului Naţional de li-teratură Agatha Grigorescu Bacovia, avemşansa normalităţii. Astăzi, aici, putem tran-scede tot ce e nociv şi se interpune între noi şiviaţa noastră. Va fi dovada cea mai elocventăcă, orice s-ar întâmpla, n-o să reuşească ni-meni, niciodată, să ne pervertească sufletele” Juriul, prezidat de actorul Dan Puric, a acor-dat Marele Premiu tinerei prof. dr. în filologieCarmen Dominte. Premiile pentru poezie aurevenit scriitorilor: Liviu Ofileanu, VictoriaMilescu, Virgil Diaconu, cele pentru proză fi-ind „adjudecate” de: Mihaelei Perciun, Mo-nica Rădulescu şi Teodor Emilian Barbu.Iată câteva „reacţii” ale oaspeţilor noştri:

Actorul Dan Puric

„Faptul că am primit azi, la Mizil, în-tr-un colţ de pământ al acestei ţări, o diplomăde onoare, pentru mine este o bucurie sufle-tească, în sensul că nu ne-am pierdut reflexul

de a ne asuma valorile. (...)Am o mirare fundamentală atunci

când văd un primar care este implicat în res-piraţia culturală a localităţii pe care o con-duce, în destinul cultural al zonei. Dacă văuitaţi în jur, toată lumea este preocupată deeficienţa economică şi nu există nici un interespentru dăinuirea prin cultură.

Daţi-mi voie să mă înclin în faţa aces-tui fel de a fi, care nu are de-a face cu funcţiarespectivă, ci cu calitatea omului. (...)

Luaţi-mă drept idealist, pentru ce văspun acum, dar o să vedeţi: Mizilul despre ca-re vorbea Geo Bogza în 1938 era altul. Nu văuitaţi la blocurile astea nefericite ale soci-alismului, unde stăm ca în temniţă? Nu vedeţi

că ele au mutilat casa de provincie, grădina,proprietatea fiecăruia? Vreţi „acolo”, la apăcaldă, la culoarele alea murdare, ghetoizante?Filogeneza ta se schimbă, domnule! Ştii ce în-seamnă aerul curat, o curte, o grădină?”

Fănuş Neagu (prin telefonul conectat la staţiade amplificare)

„Bună ziua şi mi-e dor de dumnea-vstră, mai ales că se culeg viile! Altădată, lavremea asta eram prea vinovat de adoles-cenţă şi de poezie. Scriam cu condei de tran-dafir, condei de viţă, domnule Proşcan. Dar...s-a dus. Îmi amintesc că pe vremea când oluam la ureche cu zulufi de călţunică şi cândulcelele se învârteau, coapsă la coapsă, prindreptul ochilor mei eram mai stăpân pe vorbă.Acum sunt mai exaltat; bătrâneţea dă o exal-tare imbecilă. (...)

Mie acum ştiţi de ce mie dor, ca ori-cărui nebun? Mi-e dor şi aş pleca – spre undecredeţi? – într-un oraş din Turcia, Erzurum,oraş al trandafirilor, unde mi-aş cumpăra uncal alb, vreo sută de râşniţe de cafea, şi-aş tre-ce în Rusia ca să schimb râşniţele pe vodcă,iar pe urmă m-aş duce pe la Rostov pe Don casă dau de urma lui Şolohov, unul dintre ceimai mari scriitori ai lumii; pe urmă aş coborîîn Crimeea, să-mi adăp calul la fântâna dinBahcesaray. Ca să vedeţi ce sămânţă de tătarzace într-un brăilean...”

Regizorul Dan Piţa (telefonic)

„Regret că n-am putut veni la sărbă-toarea dumneavoastră, dar fiinţez un film cutitlul Ceva bun de la viaţă– după un scenariude Răzvan Popescu şi Alex Moliko...

Să sperăm că, „ceva bun de la viaţă”vom avea cu toţii, chiar şi în momentele asteaîncâlcite prin care trecem. Nici eroii mei n-onimeresc mai bine, dar intenţia lor îi aşeazăpe o poziţie optimistă.Sper din tot sufletul să reuşesc să ajung anulviitor!”

Virgil Diaconu (redactor-şef la revisteiCafeneaua literară)

„Un concurs de li-teratură la Mizil mi-a sunatmai întâi straniu, ca dovadăcă încă nu am scăpat de ide-ile preconcepute. Dar cali-tatea evenimentului cultu-ral de la Mizil avea să măspele de îndoieli şi să-mi spu-nă că în orice loc din ţara asta se pot întâm-pla lucruri memorabile. La urma-urmei, niciPăltinişul nu a fost, înainte de Noica, decât o

staţiune de odihnă.În fine, Concursul Naţional de Litera-

tură „Agatha Grigorescu Bacovia”, organizatexcelent de Primăria oraşului Mizil, revistaFereastra şi Asociaţia culturală ce poartănumele soţiei lui Bacovia, în ziua de 1 oc-tombrie, a fost, fără îndoială, un „evenimentreuşit”

Gheorghe Neagu (redactor-şef le revistaOglinda literară)

„Mă bucur că sunt, din nou, la Mizil.Anul trecut am lipsit, dar acum doi ani am statpe această scenă lângă Grigore Vieru, AdrianPăunescu şi regretata interpretă folck TatianaStepa, pe care o iubeam şi o iubesc în con-

tinuare, la fel ca şi dumneavoastră. Vă felicitpentru ideea de a organiza un festival caresă-i poarte numele, a cărui a doua ediţie se vadesfăşura în această seară.

Simt că, deja, Mizilul a început să re-prezinte, pentru lumea creatorilor, un centrude referinţă, unde venim cu plăcere – a fi pre-zent aici însemnând, deja, o onoare.”

Florentiun Popescu (redactor şef la revistaBucureştiul literar şi artistic)

„Azi, în România aşa-zis post-decem-bristă, cultura nu se mai face la Bucureşti, saunu se face numai acolo. Se face prin acestefundaţii şi asociaţii culturale, animate de nişteinimoşi şi se face, mai ales, prin reviste. (...)Este un lucru admirabil şi, cred personal, cămăcar prin cultură vom rezista (...)

E adevărat că se şi scrie foarte mult.Dacă Eliade ar învia – precum într-o anecdotă– probabil nu ar mai spune: „Scrieţi băieţi...!”ci, „Mai şi citiţi, băieţi!” Spun asta pentru mul-ţimea de grafomani care a năpădit viaţa li-terară. Este, şi acesta, un adevăr, pe care nutrebuie să-l ignorăm.

Salut manifestarea dumneavoastră deastăzi, de la Mizil, îi felicit pe câştigătorii con-cursului şi mă rog, domnule primar, să vă ţinăDumnezeu obiceiurile!”

Ediţia a V-a a stat sub înaltul patro-naj al domnului Academician Eugen Simion,care spunea în cuvântul de deschidere alDominiei Sale:

„ Ascultându-l pe domnul primar, ca-re mă lăuda atât de tare, mi-am amintit de cespunea cândva Caragiale şi, ori de câte orisunt într-o situaţie dificilă, îmi place să spunaceste vorbe... Caragiale era în exil, să spu-nem aşa, la Berlin cum ştiţi, şi în 1909 i-a apă-rut o carte în România - Momente şi schiţe -despre care a scris un critic din epocă, MihailDragomirescu, zis şi Mihalache, cum îi spu-

(Continuare în pag. 7)

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 7

(Urmare din pag. 6)

FERESTRE SPRE LUME

neau în derizoriu publiciştii vremii; de altfelera un om foarte învăţat, a scris şi o carte des-pre ştiinţa literaturii, care este şi azi citată deteoreticienii literaturii europene, mai puţin lanoi...

Ei, bine, Mihalache Dragomirescu ascris o cronică foarte laudativă şi atunci Ca-ragiale i-a trimis o telegramă, care suna camaşa: «Dragă Mihalache, nu ţi se pare că m-ailăudat prea mult, căci mie... nu mi se pare!»

Doamnelor şi domnilor, în primulrând vă mulţumesc că m-aţi invitat! În al doi-lea rând, când vorbim despre Mizil ne gândim,invariabil, la Caragiale, la Bogza, la un scri-itor din generaţia mea, care şi el a scris un re-portaj formidabil, pe urma celor scrise de Ca-ragiale. Este vorba de Ştefan Bănulescu, carevenea de undeva de mai departe, din lumeaBărăganului... Mizilul este un oraş care a in-trat în literatură, nu totdeauna sub o laturăsublimă, dar cel puţin sub una simpatică.

Aşadar, când am văzut că Mizilul areca primar un scriitor şi că acest scriitor scoateo revistă, şi când am văzut că revista respec-tivă nu-i deloc rea şi deloc mai prejos decât

alte publicaţii ce apar în oraşele româneşti, si-gur că n-am ezitat şi am acceptat această in-vitaţie. (...)

Domnilor şi doamnelor, sunt bucuroscă sunt la Mizil, unde trăiesc, ca peste tot, oa-meni curioşi şi tineri, ce aşteaptă să-şi «facă»destinul lor. Domnul primar m-a întrebat dacăam vreo idee despre viitorul acestora.... Nu amnici o idee, domnule primar, pentru că n-amcum, nu ştiu ce să le ofer nici măcar foştilormei studenţi, actuali doctoranzi. Sigur că îi sfă-tuiesc să meargă să-şi termine sau să îşi per-fecţioneze studiile în străinătate. M-ar bucurasă se întoarcă...

Am auzit oameni politici lucizi carespun că s-ar putea să trăim, din nou, momen-tul 1848, când acei tineri superbi s-au întors şiau construit România modernă. Nu ştiu dacălucrurile se vor mai repeta, nu ştiu dacă bon-juriştii de astăzi vor fi tot atât de generoşi şi depatrioţi. Mă îngrijorează că ideea de patri-otism pare desuetă, că se discută prea uşor,aproape frivol în presa noastră şi chiar în li-teratură despre spiritul naţional. Este un mo-ment în care, dimpotrivă, ar trebui să dis-cutăm foarte serios despre valorile noastreculturale şi despre limba română în procesulglobalizării.”

Premiile au fost obţinute de: AdrianSuciu (Marele Premiu), Carmen Măcelaru,Andreea Teliban, Leonard Ancuţa (poezie),Agafiţei Florinel, Monica Rădulescu, IonRoşioru (proză).

Înainte de a vorbi despre ediţia a V-aa concursului nostru (o von face în numărulviitor al revistei, dedicat integral manifestării)va trebui să adăugăm, la lista celor ce ne-ausprijinit în demersurile noastre culturale şi altenume (cu scuzele de rigoare pentru cei omişi,involuntar, din „catastiful” memorie:

Scriitorii Adrian Păunescu. NicolaeVieru, Fănuş Neagu, Ioan Nicolescu, Con-stanţa Buzea, Ileana Vulpescu, Magda Ur-sache, Passionaria Stoicescu, Ion Gheorghe,Adrian Dinu Rachieru, Calistrat Costin, IonRoşioru, Nicolae Băciuţ, Nicolae Silade,Aurel Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Rodian Dră-goi, Mariana Ionescu, Malania Cuc, MariaPostu, Vavila Popovici, Cristi Dumitrache,Lucian Hetco, Nicolae Mihai, Valeria MantaTăicuţu, Nicolae Tăicuţu, Marin Ifrim, Ni-colae Pogonaru, Emil Niculescu etc.

Acestora li se adaugă actorii MirceaDiaconu şi Dan Puric, regizorul Lucian Pin-tilie precum şi cantautorii: Tatiana Stepa, Ni-cu Alifantis, Raul Cristea, Maria Gheorghiu,Mircea Vintilă, Magda Puşkaş, Emeric Imre...

În ceea ce-i priveşte pe participanţii laconcurs, mulţi dintre ei ar fi meritat cu priso-sinţă un premiu, dar valorile apropiate şi lipsabanilor ne-au împiedicat să-i răsplătim aşacum ar fi meritat. Dar, suntem convinşi, veţimai auzi: Aida Hancer, Alecsandar Stoicovici,Deniz Otay; Silvia Goteanschi, Sorin Lucaci,Adela Naghiu, Silvia Bitere, Andrei Velea, Bi-anca Dan, Monica Rădulescu, Florina Isache,Sorin Turburea etc.

Premiile ediţiei a VI-a a Concursului Naţional de Literatură “Agatha Grigorescu Bacovia”MARELE PREMIU - Adela NAGHIU ( Baia MARE )

PPOOEEZZIIEE(138 participanţi)

Premiul I. – Andrei Velea (Galaţi – 9,82)Premiul II. Rodian Drăgoi ( Bucureşti – 9,56)Premiul III. Neagu Raluca Leontina (Călăraşi – 9,31)

PREMIILE REVISTEI FEREASTRA

Florina Isache ( Roşiorii de Vede – 8,81)Silvia Bitere (Constanţa – 8,68 )

PREMIUL DE DEBUT

Baraban Iulian Claudiu (Udeşti – Suceava; elev cls. a IV-a, 10ani - – 8,68)

MENŢIUNI

Grosu Daniela Marilena (Comişani - Dâmboviţa)Bianca Dan (Hunedoara – 9,12)Ioana (Janette) Carp (Assen - Olanda – 9,12)Victoria Mărginean (Chişinău – 9, 06)Nuţă Ana Mihaela (Chişinău – 9)Marilena Apostu (Galaţi – 9)

CLASAMENT

Gheorghe Paşa ( Puchenii Mari - Prahova – 8,75 )Geo Galetaru ( Dudeştii noi - Timiş – 8,75)Linca Kucsinschi (Blaj – 8,62)Lidia Grindeanu (Cicago - SUA – 8,31)Maria Postu (Bucureşti – 8,25)* Clasamentele vor fi republicate (până la media 6), în numărul viitor

PPRROOZZĂĂ(93 participanţi)

Premiul I. – Chiş Mihaela Simona (Botoşani - 9,43)Premiul II. – Maria Postu (Bucureşti – 9,31) Premiul III. – Ottilia Ardeleanu (Năvodari – 9,25)

PREMIUL REVISTEI FEREASTRA

Adelina Cristina Bălan (Focşani– 9,12)

MENŢIUNI

Luminiţa Petru (Bruxelles – 9,06)Niculescu Tania (Tulcea– 9,06) Mihaela Becali (Bucureşti – 9,06) Monica Rădulescu (Bucureşti – 9,06)

CLASAMENT

Laza Neculai (Cernavodă – 8,75)Nina Elena Plopeanu (Focşani– 8,75) Maria Doina Leunte (Suceava– 8,68) Loredana Dalian (Slobozia– 8,37) Irinela Vişan (Satu Mare– 8,37)

Observaţii:

Premiile suplimentare şi menţiunile constau în abo-namente pentru un an de zile la revista Fereastra

Lucrările care au mai fost publicate au fost depunc-tate. De asemmenea au fost depunctaţi concurenţii care nuau respectat prevederile din regulamentul concursului (daram făcut-o cu oarecare... milă!).

Adela NAGHIU aşa mor poeţii

fără să spună din vremela ei semnele de moartese văd întotdeauna mult mai târziuşi nu pe partea cu oameniiEi scriu, scriupână nu se mai poate face nimicşi toată lumea încearcăsă-i aducă pe calea cea bunădar ei îşi cultivă nebuniaîn tiraj tot mai mictrăind mai mult în întâmplările

altoraîntorcându-se în viaţa lornumai pe străzi lăturalnicemutându-şi sărăciade pe-un picior pe celălaltşi sufletulpână în locul de undeîncepe să se vadă Dumnezeu

sufletul meu reîncărcabil

cum te târăsc după mineca pe-un animal bolnavcum te mut în fiecare noaptedintr-un trup în altulcum îmi apăs pe tine carneasingura care-mi poartă de grijăşi de sângeşi de limfăşi de toate umorile firii celei zidite de tinepe o reţea de tuburi şi valvedupă chipul şi asemănarea tacrezând că astfel voi accepta

moarteadin plictiseală şi viaţa de fricăşi viaţa veşnică de gura satului

numai sufletului meu i-a intrat în cap că e nemuritorşi acum mă pune şi pe minesă mă comport frumossă-i spăl cu părul meu picioarele să-i cânt din lăută să-i tai viţelul cel gras să cred în cevasă mă prefac când carneaîmi întunecă minţile-lasă-ţi lumea ta uitatăşi uitarea mai ţineînsă foarte puţin

Stau lângă gura de aerisire a fricii

În somnul în care-am dormitnu mai e nimeni toţi au plecatlăsând vorbă să nu fie deranjaţicâtă vreme vor lipsi

Trag de viaţa meaşi nu se deschide poate

am greşit-o poate nu sunt eucel care cautăpoate că dincolo nu e

decât moarteaşi devin dintr-odată prea

îndemânaticnumai că după moartetrebuie să-nveţi din nou să vorbeştişi pe morţii tinerinimeni nu-i înţelege

vreo câţiva anişi când încep în sfârşitsă lege cevali se pune în mână condeiuldar scrisule cum ai plânge pe propriul umărşi numai cei foarte bătrânipot plânge şi cu ochii închişi

ritualuri de trecere

la naştere femeia iese şi ea dintr-un trup între viaţă şi moartese trece-ntotdeauna prin carneşi cineva se uită repede la ceasşi cineva e spălat

de toate drumurileşi coborât cu grijăpână în vârful oaselor

femeia când naştenaşte totulşi strigătul şi-l naşte-nspăimântatădecupând cu pietregoluri de aerunde respiraţia poate să-nceapă

bărbatul rămâne în urmăşi inelele lui se-nmulţescpe trupul femeiiea strânge din dinţişi rămâne frumoasăca o inimă oprităla jumătatea bătăii

complicitate

absenţa ta e singura mea viaţăurmătoare

şi popa săracu’nu ştie cum să mă mai ducăde nas să mă ademeneascăsă nu trăiesc nimic până la capătsă-mi fac mai bine planuri

de viitorpentru atunci când nu voi mai avea nici trecutnumai să-mi zic des rugăciunile– în special pe cele lungi – să postesc să întorc şi celălalt obraz să nu preacurvescsă nu vorbesc în biserică–în fond toate astea

nu-ţi iau prea mult timpşi-ţi fac mai plăcută aşteptareanumai că nu pot să mă rogdecât atunci când mi-e foarte frică– spionii trimişipe linia frontuluiaveau ascunsă-n cariilemăselei de minteo pastilă de stricnină

ce se găsea întreagămulţi ani după sfârşitul

războaielor

îmi cultiv nebunia

la adăpostul septic al rutineica pe vremuri viermii de mătaseNiciunul nu ajungea la lumină pentru asta zilnicîi palpam pe spatevârându-le aripile la locdar oricât amânamîntr-o noapte pielea lor subţirese făcea ferfeniţăşi a doua zi găseam alţii

în locul lor

Aşa am ajunsdupă câţiva ani de scârbă şi de observaţii minuţioasecomandantă de unitate–mătasea naturală era pe atuncio rochie chinezească din dulapul

mameicare pe an ce trecea se făcea tot mai frumoasăşi-ntr-o zi a dispărutşi-n locul mamei sunt acum eutot pândind noaptealocul acela infectde unde se zboară prima oarămurind fără să te doară nimic

am ajuns să-mpletesc cosiţă albă

până să-mi iau şi eu chitarădar toţi foştii mei iubiţi cântau aceeaşi piesăşi-mi îndepărtau în somncâte o parte din sufletasta până când dintr-odatăceva nu mai suna bineşi a doua zi ascultam o altă chitarăpe care nu ştiam cum s-o acordezşi după ce-mi zdreleam degetelede nu mai puteam scrie nimicşi toată lumea, mustrător –

ai să-mpleteşti cosiţă albă şi tot n-ai să scoţivreun volum şi ce-ţi trebuie ţie învăţământ ai să corectezilucrări de control pân’ la pensieşi tot nu se mai învaţă ca

pe vremea noastrăşi ce-o să mai găseşti tu de scriscând şi cărţile copiilor copiilor tăise vor fi aşezat stivă

împrejurul mesei tale–şi aşa, fără degete

şi fără speranţătot împleteam cosiţe de culori

diferiteşi mă rugam să nu albească de totmi-am luat şi vopselede păr şi de ochi numai să nu vădcum încep să albeascădar cu gândul tot la chitarădeşi schimbasem dejamai multe rânduri de mâininu-i nimic şi acestea atât de uzatemi-or prinde binemăcar acordurile de bază

Acum nu mai am nici un iubitdar am o chitară grozavăpe care o mângâi noapte de noapte

se stinge focul în vatra satului

moaşele au devenit o raritate în satnu se mai naşte nici măcar veşniciape cale naturală – baciu’ Todordumnezăreşte comuniştiică i-au băgat pământulşi vitele în ceapeu şi pe ell-au înfundat la ocnă

de nu-şi mai poatemişca un picior şi democraţiade după objnouă – aiştia-ar trebui

puşcaţi tăţişi adus regele – şi poştăşiţa planturoasă cum n-a dat pensiileluna asta şi hornul de la sobă–spune nevasta amărâtă – e

ca la ţiganişi tu stai şi vorbeşti singur

şi nu faci ca omu’ceva prin casă şi mâni-alalt-o

să te pui să morişi nici n-am plătit popiişi n-ai făcut cărare către cimitirsă poată oamenii sui mai lesne dealul– dealul cel aproape de Steaua Polarăunde lumea se vede răsturnatăapoi nu se mai vede deloc

feng shui

copilul meu nu ştiecă eu scriue ca şi cum aş alăpta pe furişun prunc străinca şi cum aş avea

o boală ruşinoasă(una care nu se vedeîn tabloul de familie)Ar trebui să am mai multă grijăsă nu-l otrăvesc şi pe el cu minee prea devremesă-nceap-a gânguricu litere de mânăşi prea târziusă mai avem aceeaşi umbrăScriu poemul acesta pe o bucatăuscată de memorieo supradoză de rămânere în viaţăşi-apoi aştept să-mi dispară

toxinelesă-mi crească din noumâinile cele caldepe care pielea are gustmai mult de lapte decât de sânge

unul din noi rămâne mereu celălalt

unul din noica o ţară văzută din trennumai searacând nu mai avem ce facecu întâmplărileşi orele toate se ridică deasupraca nişte peşti morţi ne căutămcum ne-ar lipsio parte frumoasă a trupuluişi de emoţiene scapă din mâini cuvinteleşi când vine vremea să cădem

pe gânduri

încep ştiriledin ţară şi străinătate-viaţa în zilele ei bunee un şir nesfârşit de camere goaleprin care târâm diverse instrumente de trăit

Pagina 8 FEREASTRA, septembrie 2012

Marele Premiu al Concursului Naţional de Poezie “Agatha Grigorescu Bacovia”, ediţia a VI-a, Mizil 2012

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 9

Mihaela - Simona CHIŞDouă anotimpuri

Nu sunt eu în fotografia aceasta. Eusunt tânăr. Eu sunt frumos. Eu scriu pe ritmurilatine care se împrăştie dinspre noul meu pla-yer. Braţele femeilor mă învăluie la fel ca mu-zica. Trebuie să fac eforturi să mă deprind.

Nu, categoric nu pot fi eu. Ieri arun-cam confetti şi număram cu voce tare secun-dele până la miezul nopţii dintre ani. Luminilejucau până te orbeau şi când ne-am sărutat atrebuit să-ţi găsesc chipul în semiîntuneric maimult pipăind cu mâinile... dar chipul tău veneaîn întâmpinarea buzelor mele şi braţele talemă înlănţuiau în ploaia de confetti care nu semai oprea – am şi acum o pungă pe rafturi – şinici n-aş fi vrut să se oprească vreodată. Suntîndrăgostit de aceste buline mărunte în toateculorile, mici simboluri ale perfecţiunii, m-aşfi lăsat îngropat de ele până la genunchi, pânăla brâu, până la piept. Ne-am fi smuls cu greuşi ne-am fi trântit peste ele încă o dată, fără săobosim, ca la o bătaie cu pernele. Mirosul dehârtie ar fi plutit cu fumul de petarde şi arti-ficii, cu miros curat de amintiri vegetale şi devopsea tipografică ...

Nici nu mai ştiu dacă noul an a venit,pentru că am închis ochii peste imaginea ace-ea, aşa cum opreşti filmul de pe caseta video.Trebuie să fi venit, pentru că zgomotul maşi-nilor de la primărie, care aruncau nisip pe şo-seaua îngheţată, trezindu-mă în fiecare dimi-neaţă, a încetat.

Doctorul meu spune că stau prea multtimp în faţa televizorului. Spune că. dacă nufac zilnic o plimbare de cel puţin o oră, tind săpierd contactul cu realitatea. Probabil are drep-tate. El spune că, dacă aş purta ochelarii, lu-mea nu mi s-ar mai părea ceţoasă şi fără cu-loare. Ce ştie el? Ochii mei nu mai suportăcontururile ţepene, agresive, de ani de zile,decât în dreptunghiul televizorului. Elev fiind,priveam din banca mea un plop ale cărui frun-ze se zbăteau în dreptul geamului de la etajultrei. Frunzele verzi, mişcate de vânt, se con-topeau unele într-altele, legănătoare, difuze.Când mi-am pus ochelarii, frunzele s-au se--parat net, într-o viermuială obositoare. Amînţeles că teoriile acelea care pun pe seamaunor mari peisagişti defecte de vedere, s-arputea să nu fie chiar atât de aberante precumle credeam.

Pe un alt perete aveam un peisaj deiarnă. Un mic izvor zăgăzuit de gheaţă şi nă-meţi. Valoarea lui de fotografie era mai multpsihică - mă relaxa. Imaginea iernii mă urmă-reşte în forma ei idilică, a copilăriei, a roma-nelor ruseşti. În facultate, pe când făceam prac-tică la o şcoală mărginaşă, directorul ne pri-mea într-o încăpere modestă, plin de materialdidactic. Ne lăsa acolo să aşteptăm până setermina ora. Pe un dulap erau lipite, de sus pâ-nă jos, desene în acuarelă ale elevilor, pentru

ora de desen, cum se văd în toate şcolile, înexpoziţii amenajate pe holuri la ocazii diverse.Unul mi-a reţinut atenţia: reprezenta o curte laţară, cu două clăi de fân, şi o cărare bătătoritămurdar în zăpada albă. Atât.

Haina pe care ai dezbrăcat-o are par-fumul tău. Materialul moale se lipeşte de pal-me şi un curent de aer venind dinspre fereastrăînfioară gulerul de blană. Dă-mi-o. Ţi-o dau.O ţin până te îmbraci. Mâneca stângă, mânecadreaptă. E timpul să plecăm.

Colega mea avea o haină la fel. Darpe ea n-o ajutam niciodată să se îmbrace. Pă-rea să nu aibă nevoie. De ce n-am iubit-o? Era,săraca, atât de neatrăgătoare! Urâtă ? Nu, nuurâtă. Ştearsă. Modestă. Insignifiantă. Ieri, sauacum două zile, am întâlnit-o din nou. S-a îm-plinit, a spus N. Arăţi grozav, a spus V. Nuarăta nicicum. Era ea. Zâmbetul ei rezervat,ochii liniaţi cu dermatograful, mâna care ţinestiloul într-un mod caraghios pentru că învă-ţătorul nu i-a dat suficientă atenţie. Ce maifaci? Ce să fac? Are doi copii care îi dau marebătaie de cap. Are un soţ care o bate. Nu, nu obate - vorbeşte lumea. Are o casă. Casa e pusădrept garanţie la bancă. În pauza de masă ie-şim împreună. Coborâm scările, străbatem ho-lurile, trecem prin uşi. Cu o mişcare uniformămâna ta poartă cuţitul şi furculiţa, tăind în bu-căţi mici felia de pizza. Eu mănânc un chees-burger şi cartofi pai stropiţi cu maioneză.Aceeaşi mâncare rece care mă însoţeşte dinanii de facultate, când în faţa mea la aceeaşimasă de pe terasa bufetului se afla, cu figuralui tânără şi plăcută, prietenul meu cel maibun. Câte jumătăţi de pâine am împărţit cu el!Şi câte desertur! Câte pachete de biscuiţi şi câ-te mere! La ce te gândeşti? La nimic. Tu la cete gândeşti?

Ieşim afară, în aerul rece. S-a făcutcald, zice. Mergem numai până la copacul ace-la şi ne întoarcem, zice. A apărut şi la noi mo-da americană de Crăciun, a coroniţelor debrad. Chiar acum trece o bătrână cu o coroniţăsub braţ. Îşi ţine privirea în jos şi suflă greu,din cauza grabei. Mie nu-mi plac aceste coro-niţe. Ştiu că multora nu le plac. La noi coroanede brad se fac numai la mort. Cum să pui co-roane pe uşa casei? Doamne fereşte, parcă aichema moartea. Şi totuşi se vând. Sunt ieftine.Dar n-ai să le vezi pe uşă. Nu-nu. La noi oa-menii le pun pe masă, în locul bradului, lângăo farfurie cu mere şi împodobite cu globuri.Trece un bărbat cu un brad. Molid. Şi iar o fe-meie cu nişte crengi mari, cum a fost curăţatbradul pe poale.

Trag adânc aerul în piept. Caut mi-rosul proaspăt de cetină, dar s-a risipit. Uite,zice, schiţând cu mâna un gest în aer. Ce sepoate vedea pe marginea drumului, iarna?Exact! Câte o vrabie mai ciuguleşte, confun-dându-se la culoare cu pământul. Nu a nins decurând, dar mai cade chiciură. Dacă seara e cea-ţă - şi de cele mai multe ori nu-ţi poţi vedea

nici vârful degetelor, dimineaţa totul e alb.Gerul cristalizează vaporii de apă pe crengilecopacilor, pe sârmele de tensiune, pe fiecarepietricică mai proeminentă, pe acoperişe, pefirele de păr din botul calului. Ca fenomen,ceaţa are măreţia ei. Îi ţine pe astmatici şi peşoferi în casă. Vremea fantomelor, spui. Lu-crurile apar şi dispar. Mamei îi place chiciuramai mult. Stă la geam ore în şir şi priveşteafară. Eu ies şi scutur copacii. Pe jos se facealb, mama râde. Capătul fularului atârnă pejos. Un fular frumos, împletit, cu multe dungicolorate. Îl ridic şi îl înfăşor iar în jurul gâtu-lui. Mama râde. Stă în fereastră şi îmi face cumâna, abia se zăreşte prin geamul îngheţat încare a decupat mici cerculeţe aburoase. Acumgeamul e gol. S-a stârnit o furtună de zăpadădin cer până-n pământ. În învârtejeala mâni-oasă a fulgilor se ridică un balaur negru carespulberă tot în cale. Împinge cu putere în pere-tele blocului. Îl saltă. Fulgii sunt mari, nepri-etenoşi, ca nişte aşchii de porţelan, ca nişteschije de gheaţă. În paltonul lui cafeniu, unbărbat a scos câinele la plimbare. Mama îl ur-măreşte cu inima strânsă. Încearcă să-i facăsemn. Silueta apare, înaintând încet, ca să dis-pară iarăşi în vârtejul alb. Apare şi dispare.Câinele aleargă, împins de vânt. La ce te gân-deşti, spui. La ce te gândeşti? Mie îmi place şiceaţa. Maşina rulează foarte lent, într-o miş-care vătuită de norul gros. Nimic înainte, ni-mic în urmă. Suntem singuri. Îmi pare rău da-că vă grăbiţi. Nu mă grăbesc. Printre geneleîntredeschise privesc pânzele albe pe care lepoartă vântul şi care se dau la o parte numai casă facă loc altora. Poate în faţa noastră o altămaşină rulează la fel de încet, ca un submer-sibil într-un mare ocean. Sau poate aceste cor-tine groase nu ascund nimic decât neantul. Şidacă ar fi aşa? Nici o diferenţă, atâta timp câtmaşina continuă mişcarea ei legănătoare, caren-are nimic comun cu somnul, deşi stai cât sepoate de comod şi nimeni nu rosteşte nici uncuvânt.

E timpul să plecăm. Fiecare din noiscoate banii şi îi pune pe masă. Îi împingemlaolaltă şi îi adunăm. Chelneriţa vine cu notade plată. Îi numără fără să ne privească şi îivâră în borseta legată la brâu. Mergem până lacopac? Se uită la ceas şi aprobă din cap. Tre-cem pe lângă un copac, doi, trei, patru, mulţicopaci. Până la copacul nostru. Se distinge cuuşurinţă prin statura lui masivă, deşi uşor co-cârjată, obosită de atâtea crengi, de atâteafrunze, de atâtea cuiburi câte duce. Scoarţa luie umedă, neagră, aspră. De ce te-ai oprit? zice,de pe trotuar, la doi paşi, cu o expresie de mi-rare. Nu vrei să mai mergem? Unde să mer-gem? Schiţează cu mâna un gest vag către şi-rul monoton dinaintea noastră. Expresia de pefaţa ei se topeşte brusc într-un desen cu liniimoi şi dulci, ascuns parţial de şuviţele pe carevântul i le aruncă peste obraz. Nu ne cunoaş-tem chiar atât de bine ca să-ţi împărtăşesc se-cretul meu, deşi uneori această tăcere a ta măîncurajează: nici neatentă, nici placidă, subli-niată de un surâs ambiguu. Ţi-am dezvăluit to-tuşi una din durerile mele: m-ai întrebat de cenu-i scriu prietenului meu. Ţi-am spus. N-aizis nimic. Ai tăcut exact cât să se retragă apeleacestui gând. M-am simţit pe jumătate absol-vit de povară..

Acelaşi vânt rece bate totdeauna iar-na prin părţile astea. Vine dinspre răsărit, din-spre stepă. Sau dinspre vest, dinspre munte.

(Continuare în pag. 10)

PREMIUL I PROZĂ

(Urmare din pag. 9)

Două anotimpuriSau dinspre cele două râuri. Zonă joasă, deluncă. Mi-aş fi dorit să văd marea pe timp deiarnă. Trebuie să fie tulbure, înspumată, iarvântul umed, pătrunzător. Aceiaşi pini cu acelelor lungi să poarte fulgii de zăpadă aşezaţi unulpeste altul fără oprire, ca într-o poiană demunte. Aşa cum vara pe crengile lor stăteauîntinse în soare micile costume de baie, co-lorate ca nişte fluturi, în timp ce nisipul şi sa-rea se scurgeau în chiuvetă cu ultimele dâre desăpun.

De pe cearşaful meu multe lucruri amvăzut. Un copil a îngropat în nisip săndăluţafratelui său pe când mama citea o revistă. Unbăiat privea peste spatele prietenei lui la o fatăcăreia i se desfăcea mereu sutienul de la cos-tumul de baie. Prosopul cu care se ştergea o fe-tiţă era la fel cu al colegei mele, pe care i l-aluat vântul din balcon. Iar profesorul din Vran-cea, care însoţea grupul din care făceam acumparte şi eu, pentru că vreo trei băieţi fuseserămtrimişi să completăm camera, se îndrăgostisede o colegă din fostul meu grup. Ca orice iubi-re, nu era lipsită de suferinţă. Bietul profesor,această întâlnire îl găsise complet nepregătit,însă eu ştiam la ce să mă aştept, de când o vă-zusem deschizând pe furiş penarul unei colegede cameră şi rupând vârful creioanelor colo-rate, ca să nu mai deseneze caricaturi din celemai grozave pentru distracţia prietenelor ei.

Aşa cum fusesem trimis la altă came-ră, la fel şi profesorul din Vrancea venise, fărăsă se fi aşteptat, în a doua sau a treia zi de ta-bără, de la grupul lui, pentru că doamnele careînsoţeau noul meu grup făceau faţă cu greuunor băieţi zburdalnici, lipsite fiind de un spri-jin bărbătesc. Toate schimbările acestea nu s-aufăcut prea greu, fiind găzduite de acelaşi palieral unei vile de vacanţă cu două etaje. Cum s-anăscut apropierea dintre ei, n-aş putea să spun,dar de la un timp îi vedem tot mai des alături.În apă, el, care era un bun înotător, îi prindeacolacul luat de val şi o ajuta să şi-l treacă pestemijloc, apoi o împingea uşor spre mal. Doam-nele se speriau din nimic şi se panicau, iar eltrebuia să le ajute, privind în acelaşi timp pestecapetele lor. Când ieşeau din apă, se aşeza săse odihnească lângă cearşaful ei, direct pe ni-sip, fără chiar s-o privească sau să schimbevreun cuvânt. Când se forma coloana de ple-care, dacă el rămânea în urmă, rămânea şi ea.Dacă ea mergea în partea stângă, el flanca gru-pul fără greş tot pe stânga. La masă, în cantină,el se ridica să-şi salute colegii care intrau înso-ţind alt grup, apoi trecea pe la mese întrebândcum e mâncarea, oprindu-se de fiecare dată şila masa ei, care îl aştepta, pentru că nu arătaniciodată surprinsă, de parcă aşa trebuia să fie.Ghiceam în ochii ei emoţia de fiecare datăcând el apărea. Era un tânăr de statură medie,slăbuţ, foarte oarecare în cămaşa albă de vară,dar fără îndoială cu o plăcută expresie de fermi-tate pe chip.

Ce-o fi găsit la fetiţa de unsprezeceani, când erau atâtea alte fete mai frumoase,mai bine făcute, îndrăzneţe, deşi eu însumi îieram recunoscător în sinea mea pentru gestulei de a rupe creioanele, pentru că şi pe minemă luaseră de câteva ori la ochi domnişoareleîncrezute, desenându-mă în fel şi chip.

Aproape mi-a părut rău când s-au des-părţit, cred că nici nu şi-au spus la revedere,pentru că în ultima zi grupurile au avut pro-gram separat, fiind o zi rece, în care nu seputea face baie în mare, şi am mers să vizităm

acvariul şi magazinele de suveniruri. Le-amluat părinţilor o scoică destinată a servi dreptscrumieră, deşi nici unul din ei nu fuma, darau folosit-o musafirii, iar mai apoi chiar eu.

Apa caldă îmi şiroieşte pe trup ca omângâiere plăcută. Închid ochii. Aburul densîmi dă ameţeală. De căldura soarelui mi-a scă-zut tensiunea. Cumpăr o ciocolată fierbinte, obeau mergând fără grabă şi arunc paharul înprimul coş. Înainte de a urca în cameră, măopresc la scrânciobul de fier vopsit verde dinmarginea aleii. Mă leagănă agale într-o miş-care pe care o întreţin împingând uşor în pă-mânt cu piciorul. Dintre căsuţe apare fata cupantalonii în carouri. Vine direct spre mine şio las să se aşeze. Mişcarea continuă, mai gre-oaie. Vecina mea vorbeşte fără încetare şi în-cearcă să-mi bage mâna în păr. Mă împotri-vesc, dar insistă, ne luptăm în balansul dezor-donat, corpul ei subţire e în braţele mele. Fu-rios, fumez în balcon o ţigară şi imediat încăuna, ca să alung atingerea rece a degetelor ei.

De îndată ce închid robinetul mă pă-trunde o senzaţie de frig pe care o alung princâteva tremurături. Dar, ieşind la soare, pielease înfierbântă din nou şi poate ar trebui să re-nunţ la ţigara pe care mi-o aprind aşezându-mă înscrânciobul vopsit verde din capătul aleii. În-chid ochii şi construiesc, în stare de trezie, fru-moasa virtuală care să înlăture monştrii ri-dicaţi din subsolurile visului. Cum era teoriata? Că dacă i-aş lăsa să se apropie, să-i privescmăcar o clipă, i-aş putea târî după mine în lu-mina tare a zilei... Dar ce s-ar întâmpla dacăn-aş deschide ochii la timp şi, apropiindu-seprea tare, m-ar târî ei în beznele fără fund? Ei?Mai bine mă întorc la frumoasa virtuală, carestă şi mănâncă o îngheţată de ciocolată la cor-net, şi de căldură îngheţata a început să se to-pească şi să se prelingă din napolitană în stropicafenii.

Cafeaua a curs din ibric mai bine dejumătate. Flacăra aragazului aproape s-a stins. Mamei îi stă bine cu părul prins aşa, în coc, cubărbia rezemată în palmă, dar trebuie să fiefoarte supărată dacă n-a observat. Florilor nule pria zaţul, nu ştiu cine a venit cu ideea, mu-cegăia tot împrejur. Noroc că n-am pierdut flo-rile astea albastre-mov, care cresc toată iarnadintre frunzele rotunde, pline de puf. Cealaltă,înaltă, s-a dus. Era un copăcel cu flori roz. Ci-neva zicea că e leandru, şi că e otrăvitor. Binemăcar că a rămas asta albastră, cu frunzele pu--foase, care înfloreşte toată iarna şi la care ma-ma obişnuia să arunce zaţul când bea cafeauaîn sufragerie cu musafirii, după ce plecau aceş-tia şi ea se pregătea să spele ceştile şi farfuriilecare se adunau, până a observat că pământuldin ghiveci mucegăia şi plantelor nu le priadeloc.

Perioada sărbătorilor s-a încheiat deceva timp. Nopţile sunt acum mult mai liniş-tite. E miezul nopţii şi nici o mişcare pe stradă,orăşelul pare pustiu. Ninge de mai bine de ooră, un strat alb a unit şoseaua cu trotuarele,delimitând clar un pătrat între blocul meu şicele două de vizavi, care fac un unghi drept.Prin micul scuar a trecut, cu botul în pământ,un câine. Urmele abia imprimate s-au şters cao declaraţie pe nisip. Felinarele desenează ro-togoale de lumină cu marginile difuze. Subfelinar ninge des, învârtejit, dar ninge şi maiîncolo, în semiîntuneric. Albul acesta neîntre-rupt dă o stare de beţie, mă ţine într-o hipnozădin care nu mă pot desprinde ca să mă culc.Albul a unit şi apropiat blocurile într-o intimi-tate deplină; şoseaua care le despărţea arătânddouă direcţii de plecare a dispărut.

Sub lumina felinarului nu se întâmplănimic, decât legănarea unei umbre, o formă

purtată de vânt pe sfoara ei de deasupra stră-zii. Precedată de fasciculul de lumină verzuiea farurilor, răsare neauzită o ambulanţă înain-tând cu o precauţie grăbită, stârnind mici no-rişori, lăsând pe mijlocul şoselei urme es-tompate. O altă maşină iese dintre blocuri, nu-mai ca să facă un ocol larg şi să se întoarcă.Două-trei becuri aprinse indică nişte magazinecu lacătul pe uşi. În dreptul geamului, un tei curamurile zgârcite de ger. Mai are, încă, nescu-turate, câteva roade ale verii trecute. Formaunei maşini aproape îngropată într-un mormande zăpadă se distinge în marginea rotocoluluide lumină, unde începe întunericul. Ai credecă motorul ei nici n-a pornit vreodată. Strat pes-te strat s-a adunat pe capota ei, zăpada proas-pătă acoperind zăpada veche.

Ninsoarea vălureşte ca valurile uneimări. Albă. Întunecată. Tulbure. Mă înfăşoarăstrâns, strâns, încălzindu-mă. Respiraţia ei eproaspătă. Căldura ei mă înăbuşă, dar degeteleei reci bat tamburina pe obrajii mei, pe frunteşi pe pleoape. Aş putea să stau gol în ninsoare,atât mă simt de uşor. Respiraţia iernii treceprin mine, scurgându-se în pământ. O durerenevăzută îmi săgeată palmele, lăsând vântul sătreacă prin răni. Sângele bate cadenţat în tim-pane, ca soldaţii la manevră. Fac bulgări dezăpadă şi îi clădesc să-mi fie la îndemână. Îiarunc unul după altul. Fac o altă piramidă dinbulgări de zăpadă. Îi arunc unul după altul. Nuam nimerit nimic, i-a înghiţit ninsoarea. Iatăiarna aceasta, cu mersul ei cunoscut, cu miro-sul ei cunoscut, cu fulgii de zăpadă agăţaţi delungile lor fire, iat-o răsărind din valurile deninsoare, dintre franjurii de zahăr pe care îiating cu limba, plină de sevă e savoarea lordulce, de zahăr …

Pagina 10 FEREASTRA, septembrie 2012

Ingrid STOLERU

(Elevă, Colegiul Naţional Iaşi)

muncel. istorie canină

în tabără şi câinii latră poezia unii au lătratul de oraşde parcă versurile lătratear fi din var nestins acoperitede cămăşi unsuroase de rocă acoperite

şi apoi descoperite

alţii latră scurt mestecă verscu vers iau pulsul versurilorrând pe rândcaută chipul celui care scriemereu trist mereu cu mânape armă

câinele lui stătescuare inel la picior nu latrădecât în podul palmei lasă

câte un vers în fiecarecutie de scrisori muşcă tare de fiecare osde fiecare cuvânt

când plec din tabără poezia lui ion mureşanturbează

ziua în care poezia nu a salvat lumea*

poezia nu a însemnat niciodată mare lucru

în afară de o duzină de legi scrise în versuri,nişte doamne cuceriteşi o mână de regi distraţi copios,poezia nu a contat

altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare lucru,

ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse,iar poeţii ar fi avutcase impunătoareşi demnităţi înalte în stat

însă de undeva (nimeni şi nimic nu putea explica),

ceva imposibil de descrisvenea, călca, făcea să tremure, descărna,dezintegra, desţelenea, sfâşia,cuprindea pe dinăuntru şi măcina,exploda, şuiera, zbiera,

de-aşa natură încât toţi au realizatcă numai poeţii, cu fantezia lor,

ar fi putut înţelegeşi salva lumea cu un poem, ceva

însă niciunul dintre ei nu era de găsit:

adunaţi undeva la o margine îndepărtată de pădure,

poeţii desenau rime alambicatepe trupurile frunzelorcare cădeau timid

au auzit un strigăt disperat, îndepărtat,însă au crezut că e doar soarele care apune

sufletul românului*

sufletul românului e ca pâinea caldă,plină de e-uri şi ambalată în pungi de plastic,e ca pâinea rotundă precum o minge de fotbalcare creşte dimineaţă de dimineață pe cer,

în locul soareluişi apoi e comercializată pe o piaţăcu evaziune fiscală de peste şaptezeci la sută.

sufletul românului este eminesculdincolo de care nimeni nu a mai scrisşi nu va mai scrieniciodatănimic.pixul a fost ascuns, hârtia destrămată.blaga a fost o lebădă mută,iar arghezi s-a hotărât prea târziu.

sufletul românului e un maidanezcare hămăie la miez de noaptemuşcând, înfometat, din lună.apoi pompează antirabicecu seringi lungi, de cristal.

sufletul românului construieşte o biserică lângă fiecare birt,o biserică lângă fiecare şcoală,o biserică lângă fiecare instituţie a statului;sufletul românului compensează laicitateafiecărei pietre de pe stradăcu o cărămidă la temelia unui locaş sfânt.

închei:

străinule rătăcit în ceaţă,adulmecat de bestii din infern,purtat de vântul sorţii prin negre genuni,nu uitacă sufletul românului te primeşte

cu braţele deschise,cu pâine şi cu sare,

însă, repet:ai doar trei şanse din zece,rusească ruletă!,să nu fie la negru

atunci când cerul e ursuleţul mişa*

când gheorghe trece pe sub acoperişul complexului ţiglina,

toate becurile se-aprind deodată

gheorghe se-mbracă-n culori extravagante,poartă trei perechi de haine pe el vara,ochelari de soare ziua şi noaptea,umbrelă multicolorăşi barbă de filozof

la el găseşti orice:o insignă ruginită cu ursuleţul mişa,o carte de-a lui knut hamsun,un aparat vechi de fotografiat sau un tranzistor

îmi zice unul odată:„bă, ăsta o fost om deştept, inginer,dar l-a părăsit nevastă-sa, l-a lăsat pe drumurişi de atunci a luat-o razna”

gheorghe mănâncă cerul printre câini,citeşte printre câinişi vorbeşte, deopotrivă, cu oamenii şi câinii

când îl întâlnesc la o masă-n „carmen”,îi dau o bere să-mi spună ce crede

despre americani, petrol sau egipt

când îl întâlnesc în „taxodos”,îi dau o bere să-mi spună cum ar scoate

românia din criză

când gheorghe pleacă din bodegă,la intrare îl aşteaptă zece maidanezicare nu l-ar părăsi niciodată

cu aparatul de stat în îngrijire personală*

nu ştiu ce-a fost în mintea mea în acea dimineaţă -

probabil credeam că la uşă sună chiar dumnezeu,

să-mi demonstreze personal că există,ori inspiraţia pentru cel mai frumos poem

scris vreodată

când am deschis, m-am trezit faţă în faţă cu întreg aparatul de stat,

venit val-vârtej să-l iau în îngrijire personală

preşedintele a ocupat cel mai comod loc - canapeaua,

parlamentarii s-au cazat printre plantele şi peştii din acvariu,

miniştrii printre oalele din bucătărie,iar secretarii de stat pe balcon,

alături de scrumieră;consilierii toţi au populat şifonierul

şi cele două noptiere(în bibliotecă nu mai era loc şi nici nu aş fi fost

dispus să scot vreo carte!)

când a venit soţia de la serviciu, şi-a pus mâinile-n cap -

era o debandadă mai mare decât într-o minte rătăcită

băbuţele vecine au văzut totul prin gaura cheii,aşa că au început să-mi aducă o cană de ulei,un pumn de orez şi câte o pâine -„vai, maică, nu ştiu cum o să vă mai descurcaţi

acum”,însă imediat au reclamat la administraţiecum că în apartamentul meu locuiesccâteva mii de persoane;soţia deja se gândea să facem un credit

mai mareşi să nu ne mai mutăm de la două

la patru camere,ci direct în casa poporului!

dar, vai, sunt poetşi nu pot ascunde nimic niciodată...aşa că am ieşit cu aparatul de stat la plimbare,în supermarket la cumpărături,pe băncuţele din parc la joacă,de îmi făceam vânt cu un evantai

de îngheţate şi acadele

când am declarat la fisc că am aparatul de statîn îngrijire personală,am fost refuzat pe motiv că am scris în versuri;când am revenit, fără metafore, adăugând la fiecare zece cuvinte câte un „la propriu”,am fost refuzat sec pe motiv că

„aşa ceva e imposibil,nu s-a mai pomenit în anale”

şi uite-aşa am rămas cu aparatul de stat în îngrijire personală,

cu o anarhie mioritică în ţară,cu o soţie tot mai nemulțumită de spaţiu,iar eu tot mai nemulţumit de timp -nu mai am când să scriu un poem

sau o povestioară...mai bine nu-mi făceam iluzii

şi nu deschideam,mai bine aveam un zid rece şi nu o uşă,mai bine mă făcea mama inginer, economist

sau zidar prin italiaşi nu poet cu suflet exagerat de mare

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 11

Andrei VELEAPREMIUL I POEZIE

Andrei Velea s-a născut la 3 februarie 1980, Galaţi. A absolvit Facultatea de Studii Economice Galaţi. Adebutat cu poeme în revista „Şcoala gălăţeană” (2001), iar cu proză în revista „Caligraf” (Alexandria, 2011).

Cărţi de poezie publicate: „Gimnastul fără plămâni” (Ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2010)şi „Hotel în Atlantida” (Ed. Fundaţiei culturale Antares, Galaţi, 2011). A primit mai multe premii (Premiul UniuniiScriitorilor Filiala Sud-Est, pentru debut, 2011) etc.

Se simţea extrem de stânjenită de ine-dita postură în care se afla şi ar fi vrut să lepoată spune celor din jur că nu-i frumos săvorbeşti despre cineva care te poate auzi, fiecă spui lucruri bune sau rele, tot bârfă secheamă. Era ca atunci în copilărie când abiaîmplinise 5 ani dar se tot întreba cum vin co-piii pe lume, teoria berzei nedovedită de spec-tacolul oferit de familiile de berze care popo-seau primăvara la marginea satului fără să ţinăbebeluşi în cioc cum i se spunea, nefiind în mă-sură s-o convingă de veridicitatea afirmaţieiadulţilor, iar tu tocmai ai surprins o discuţieaprinsă despre sex, asculţi foarte atentă pre-făcându-te că te joci iar adulţilor nici măcar nule trece prin cap că ştii, că ai înţeles adevărullor.

Îmi place să am casa plină.Tocmai afost miercuri Mina pe aici, miercuri e ziua eide curăţenie şi casa luceşte. Mă simt liniştitădin punctul acesta de vedere. Nu-mi placeniciodată să fiu luată pe nepregătite. Mina s-aîntrecut pe sine de parcă ar fi intuit că vomavea vizite numeroase şi neprevăzute ( nu ştiude ce, dar întotdeauna am bănuit-o pe Mina deînzestrări oculte, multe din temerile sau previ-ziunile ei devenind de-a lungul timpului rea-le): a aspirat, a spălat geamurile, a frecat căzi-le, în fine, totul străluceşte. Dar uite-o şi peMina, stă într-un colţ şi nu vorbeşte cu nimeni,e clar, persoanele din această cameră nu suntpe lista ei de menaj Şi chiar dacă ar fi, n-ar tra-ta-o pe Mina ca pe o prietenă sau ca pe cinevaapropiat ci ca pe o slugă. Mereu i-am demon-strat Minei că pentru mine ea nu este doar ofemeie care îmi cunoaşte culoarea şi mirosuldesuurilor, îmi calcă lenjeriile, ştie unde îmirătăcesc cele mai ciudate obiecte, nu se speriede dezordinea din debaralele mele, ci mă ajutăca pe o prietenă. Mă jenam de asta, de aceeapleca mereu de la mine cu dublul sumei pe ca-re o lua din alte case. Plus cadouri. Da! Câtecadouri i-am oferit de parcă aş fi primit vizitaunei ducese. E aşa supărată, draga de Mina! Nuare de ce, de acum încolo tot ea va avea grijade casă. Nu vor chema pe altcineva. Mai aproa-pe de mine, pe fotoliul meu preferat unde amsavurat atâtea cafele cu aşa-zisele mele prie-tene , stă Veronica. Ca întotdeauna e îmbrăcatăîn negru, culoare care, după cum i-am spus denenumărate ori, atrage nenorocirile şi neferi-cirea în jurul tău. Aşa s-a întâmplat şi în cazulei: mai întâi Grig, bărbatul ei a plecat în An-glia şi dus a fost vreme de 5 ani, sub pretextulcă dacă ar veni în ţară în perioada asta, ar pier-de nu ştiu ce în procesul de obţinere a cetă-ţeniei. Nu te-am iertat niciodată, dragă Vero-nica pentru că mi-ai ascuns plecarea lui Grigdin ţară, de parcă ar fi fost mai ştiu-eu-ce mi-siune diplomatică de care nimeni nu trebuia săafle. Eu îţi spuneam tot, Veronica, de la detaliiale vieţii intime până la zerourile din contu-rile soţului meu. Tu n-ai catadicsit măcar sămă informezi că soţul tău cu care oricum nucomunicai de fel, a plecat la lucru, orice ar fifost bun pentru domnul mare specialist in ITdar la acel început de deceniu noua, chiar şi un

specialist ca el era prost plătit în ţară. Numaică domnul nu s-a mulţumit acolo cu orice, îmipovesteai tu crâmpeie din aventura lui londo-neza de parca ţi-ar fi fost teama că ţi-aş puteacândva transforma viaţa într-un roman de suc-ces si tu nu voiai şi nu vrei nici acum să ieşidin anonimatul protector şi călduţ, nu, ţi-e multprea teamă de ce s-ar putea ascunde dincolode acest anonimat din care totuşi visai ca oricemamă responsabil să-ţi scoţi copilul, Valentin,prietenul fiilor mei, nu atât de prieten încât săîmpartă cu ei alte secrete decât cele legate deiubirile adolescentine sau de revistele şi fil-mele interzise (da, în adolescenţa copiilor noştri,Veronica, mai erau încă luşi eu, nimic nu mai etabu). Aşa că , dragă Veronică îţi poţi reproşa însfârşit că ţi-ai îndepărtat şi soţul şi fiul. Da acumam acces la gândurile tale interioare, ca şi cummi-ai fi comunicat parola de acces spre minteata, că te recunoşti vinovată şi de plecarea luiGrig şi de plecarea lui Valentin în 2006, tot înLondra de unde avea să fie atras de alt miraj, caşi tatăl său, de data asta şi mai îndepărtat, alAmericii, şi iarăşi cifra 5 fatidică, 5 ani sunt decând nu l-ai văzut nici pe fiu nici pe tată şi da,negrul te prinde, te acaparează Veronica, un omplecat ce refuză să-ţi vorbească, să-ţi scrie, să-ţirăspundă la telefoane, care-şi schimbă adresa demail, nu-ţi comunică adresa unde locuieşte, da,e un motiv de doliu. Îţi înţeleg durerea şi de aiciunde tu nu mă urmezi încă aşteptând să-ţireîntâlneşti fiul rătăcitor, mă întreb, deşi te credvinovată, dacă meriţi o pedeapsă atât de mare,dragă Veronica.

Lângă fereastră, pe canapeaua dublă pecare am achiziţionat-o de curând deoarece mo-delul îi plăcea foarte mult fiului meu cel mare,Tudor, stau chiar ei, cei doi aştri ai vieţii mele,Tudor şi fratele lui mai mic, Virgil. Nu le con-vine, simt asta, să stea laolaltă cu atâţia adulţicvasi necunoscuţi şi să suporte întrebări de ge-nul: „Şi ce faci după master? Te mai întorci aici?Evenimentul de azi ţi-a afectat planurile de vii-tor?” Da, eu am devenit un eveniment care, pre-supun binevoitorii oaspeţi ai casei mele, ar puteacu bună ştiinţă să afecteze viitorul copiilor mei.Le ghicesc neliniştea, confuzia, spaima în faţaîntâlnirii cu necunoscutul. Cel mic se apropie defotografia mea cea mai reuşită, cu cei doi fii ală-turi şi-şi plimbă degetele pe sticla ce o prote-jează. Ce bine că nu-mi poate vedea lacrimile şinu poate şti ce gândesc! Plănuisem să ne vedemabia de Crăciun, sunt 3 luni până atunci, doamnece mult mi se părea…Copiii îşi luaseră deja bi-lete de avion spre Bucureşti şi eu trăiam deja,deşi nici nu începusem serviciul, în atmosferamagică a sărbătorilor de iarnă când familia se re-unea şi se părea că nimic nu umbrea fericirea şiarmonia tuturor. Până şi tatăl lor era împăcat,mulţumit că şi-a sacrificat fericirea personală casă stea cu noi. Desigur, nu îi era uşor. În ultimii

ani trebuise să se împartă între noi şi cealaltă. Laînceput îi nega existenţa, acuzând sarcinile deserviciu, apoi a urmat scuza deplasărilor tot mainumeroase şi în locuri tot mai exotice plătite dinbanii firmei care, surprinzător, aducea beneficiitot mai mici. A trebuit să-l rog pe Filip, prietenullui şi apoi al meu din primii ani de căsătorie săefectueze pe cont propriu o mică anchetă discre-tă şi confidenţială condimentată cu fotografii şifilmuleţe edificatoare ca să am dovada infideli-tăţii lui Cosmin. Vă imaginaţi că l-am pus faţă înfaţă cu dovezile infidelităţii sale ca o mahala-gioaică de cartier? Sau că l-am pârât bătrânuluisău tată sau surorilor sale rugându-le să-l rea-ducă pe calea cea dreaptă? Ei bine, se vede că numă cunoaşteţi şi că habar nu aveţi de adevăratapsihologie a unei femei înşelate. M-am prefăcutcă-l cred. I-am acceptat scuzele, l-am acoperit cudiplomaţie în faţa copiilor, a surorilor, a rudelor,a prietenilor, a subalternilor care de multe oriaveau nevoie de el şi pentru că nu le răspundeala telefoane şi emailuri, mă căutau pe mine. Dacăpână să am certitudinea că mă înşeală mă sur-prindeam uneori acuzându-l, de acum încolo în-să, devenisem extrem de abilă în a mima perfec-ta încredere în el, reîntorcându-mă la o blândeţeşi tandreţe pe care o manifestasem faţă de el înprimii ani ai căsniciei noastre de peste 20 de anicând orice ar fi spus sau ar fi făcut îl acceptam şiîl credeam. Era surprins de schimbarea mea deatitudine. Cum, nu mai trebuia să mintă? Numai trebuia să-şi pună prietenii să-l sune la miezde noapte pretextând un joc de cărţi sau o şe-dinţă nocturnă neaşteptată? Nu mai trebuia sămimeze oboseala şi dureri fizice de tot felul cândvenea acasă spre a evita să facem dragoste? De-venisem atât de înţelegătoare, atât de …maternăfaţă de el, atât de lipsită de curiozitate, naivăchiar acceptând, prefăcându-mă că accept oricescuză puerilă pe care mi-o servea cu nonşalanţădin ce în ce mai des. Era derutat, simţeam astadar nu avea timp să-şi pună prea multe întrebări.Filip nu avea să mă trădeze niciodată, îi plătisemgras discreţia chiar cu bani din conturile soţuluimeu. Era un alt fel de trădare, mult mai savu-roasă, mai voluptuoasă decât a lui şi ce îi sporeaintensitatea, era faptul că el nu ştia şi nu avea săştie niciodată că eu ştiu. Ştiu dar mă prefac că nuştiu. Voiam să-i sporesc dependenţa faţă de ea şiura faţă de mine. Cu cât eram mai drăguţă, cu câtmă implicam mai mult în treburile familiei, alefirmei, preluându-i o mulţime de sarcini de peumeri, cu cât eram mai puţin curioasă să nu în-treb unde dispar unele sume de bani sau undedispărea el când erau cele mai multe problemede rezolvat la firmă, cu atât creştea şi ura lui faţăde mine. La început şi-o ascundea. Apoi a în-ceput să izbucnească discret în faţa mea. Eramcalmă, îi explicam cu un ton cald că totul e înregulă. Se enerva şi mai mult şi s-a întâmplat ce-ea ce doream să se întâmple. A început să măatace în faţa celorlalţi asociaţi ai firmei care erautotal nepregătiţi pentru a asista la certuri de fami-lie în cadrul oficial al biroului. Da, eram o vic-timă, pozam cu talent într-o victimă. Asociaţii săiştiau şi mă compătimeau că nu ştiu. El continuasă mă atace, că-mi neglijez casa, că stau aici labirou unde se ştie, de mulţi ani e locul său, căsunt geloasă. Eu, geloasă? Râdeam in hoho-te…Pe tine dragul meu soţ, care mi-ai oferit oviaţă de prinţesă, care mi-ai arătat lumea, mi-ai

(Continuare în pag. 13)

Pagina 12 FEREASTRA, septembrie 2012

Maria POSTU (PREMIUL II - PROZĂ)

Adevărata psihologie a unei femei înşelate

REVISTĂ DE CULTURĂ        Pagina 13

(Urmare din pag. 12)

ADEVĂRATA PSIHOLOGIE...mi-ai dăruit doi fii minunaţi, cine nu ar dori ofamilie ca a noastra. Eu, geloasă. Crezi că măiau după vorbele colegilor tăi, dar ei, dragulmeu, sunt geloşi pe noi, pe fericirea noastră,pe echilibrul nostru, pe situaţia noastră mate-rială, sunt invidioşi că eu arăt atât de bine, cătu eşti un tată şi un soţ uimitor, că orişiundemergem atragem atenţia asupra noastră. De ceaş fi geloasă?

Încet, încet răzbunarea mea prindeacontur dar adevărata ei dimensiune încă nu sevede. Da, aici în această noapte, alături de cei-lalţi oaspeţi este şi soţul meu. Şi-a luat un cos-tum nou, pe care nu i l-am văzut niciodată, îivine foarte bine. Ochii lui albaştri sunt trişti,are cearcăne, se simte oare vinovat faţă de mi-ne, faţă de fiii noştri? Se plimbă de la unul laaltul, stă câteva minute şi apoi trece pe lângămine fără să mă privească de parcă s-ar temede mine. I-aş săruta ochii şi i-aş cere să mă ier-te. El pe mine? E ciudat, nu? Suferinţa mea s-aterminat, a lui abia începe. Cosmin, te-am fă-cut să mă trădezi, să mă minţi. Îmi asum aceas-tă vină. Te-am făcut să mă urăşti din zi în zimai mult. Şi pentru asta sunt vinovată. Te-amfăcut din zi în zi, prin atitudinea mea falsinocentă şi lipsită de orice urmă de acuzaţie laadresa ta, să devii dependent de amanta ta şi săma urăşti şi mai mult. Dar cea mai mare vinăa mea este că am pătruns atât de subtil în min-tea ta, în subconştientul tău încât te-am făcut,

iubitul şi dragul meu Cosmin, să-mi doreştimoartea. Întâlnirile tale clandestine au începutsă ţi se pară searbăde. Te săturaseşi să te as-cunzi. Era atât de simplu să o aduci pe ea înlocul meu…Dar cum? Eram soţia perfectă.Toată lumea vedea asta. Cum puteai explicadivorţul copiilor, tatălui tău, rudelor, prieteni-lor, care vedeau în mine o victimă inocentă ca-re refuză să vadă adevărul şi care la un even-tual divorţ, ar fi fost favorizată de lege. Cerculse strângea în jurul tău iar eu, inocenta, com-pătimită de toţi, naiva, înşelata, trădata, mamaşi soţia uimitoare, strângeam acest cerc în ju-rul tău. De unde crezi că ţi-a venit ideea salva-toare, care să ne elibereze pe toţi din acest cercaprins din care nu mai puteam ieşi? Crezi că eideea ta. Foarte bine. şi aşa vei crede de acumîncolo cât timp vei mai trăi dar în libertate, nuvei mai trăi niciodată, dragul meu Cosmin,chiar dacă nimeni nu-ţi va putea dovedi vino-văţia. Libertatea ta s-a încheiat odată cu moar-tea mea. Te poţi recăsători, nu vei mai da ni-ciodată scuze, explicaţii nimănui. Nu vei mai pu-tea minţi, nu va mai fi nevoie să minţi. Pentrufiii tăi, tu ştii că eu am avut grijă să nu-ţi pătezimaginea. Tu eşti, ai fost şi vei rămâne cel maibun tată, soţ, om de afaceri, prieten, ruda carete ajuta oricând aveai nevoie şi nu-ţi cerea îna-poi nici o datorie oricât de veche. Poţi fi însfârşit fericit. Cum nu ai fost cu mine. Nu aifost? Dar luna noastră de miere în cabana ace-ea săracă, din munţi, fără apă curentă şi cana-lizare? Ce a fost acolo? Dacă ce am trăit acolonu a fost fericire, atunci, Cosmin, nu există fe-

ricire pe lume şi eu trăind nu am demonstratnimic, nimănui, decât mie însămi că am fostegoistă şi ipocrită. Ai transformat-o într-o vilăde 4 stele, prea mare pentru noi 4 pe care apoiai spus că vrei sa o închiriezi şi să construieştialta…Cu fiecare casă construită, pentru noi,pentru alţii, se micşora şi iubirea noastră pânăcând nu a mai rămas nimic din ea. Te las să fiiliber şi fericit. Eu am ales asta. Dar nu vei fi.Poţi să te debarasezi de Mina. Ea ştie maimulte decât crezi deşi nu i–am spus niciodatănimic şi mai ales într-o bună zi, dacă i-aş cere,ar putea vorbi. Ea mă aude şi mă înţelege. Opoţi scoate şi pe Veronica din viaţa ta. O biatăfemeie nefericită…Ce rău ţi-ar putea face?

Dacă eu aş dori, ea şi-ar putea face.Dar poate, Cosmin, mărturia lor te-ar elibera,te-ar face în sfârşit, liber. Dar de ce mi-aş dorieu să fii tu liber?! Claustrarea ta e mult mai readecât aceea dintr-un penitenciar. Tu, singurulvinovat de moartea mea…

În fiecare noapte visez unţăran tânăr

care vine spre mine ca olumină desculţă

Tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc

în fiecare noapte visez un ţărantânăr

care vine spre mine ca o luminădesculţă

nici acum n-am aflat cine e

de fiecare dată mă trezesc înainte ca el să ajungă la mine

Realitate năpădită de ierburi

Încep să-nţeleg trupul meu nu îşi mai aminteştede mine mama mă ceartă că am îndrăznitsă-mbătrânesc copilul meu încă nu s-a născut şi îmi trimite sfaturi pentruoblojirea tristeţii

încep să-nţeleg se înserează în cuvintele mele nu ştiu pe unde rătăceşte

numele tău dar eşti mai tânără cu o sută de ani decât dragosteamea pentru tine

încep să-nţeleg anul trecut nu-mi mai vorbeşte

de anul ce vine amurgul mă bate prieteneşte pe

umăr şi îmi arată realitatea năpădită

de ierburi

cineva deschide o fereastră spre mine

şi se aude dialogul dintre tăcereşi muguri

Pe gheaţa din faţa blocului

Pe Gabriela am cunoscut-oastă-vară

în Piaţa Suduluichiar când se oprise să-şicumpereo îngheţată

de atunci aproapezilnic s-a ostenit să-mi colorezesingurătateaşi mereu surâzând şi-a tocitbuzele ei tinerecu numele meu

în seara de Crăciuna alunecat pe gheaţa din faţabloculuişi s-a lovit puternic la cap

moartea a fost mai iuteca maşina Salvării

Tata, Minodora şi trandafirul

Când era foarte supărattata cobora în pivniţăse aşeza lângă butoiul cu vinşi se certa cu întunericul de acolopână se răcorea

când am cunoscut-oMinodora era încă vieşi târâia după ealegat cu o sforicicăun bloc de patru etaje

când voi murivă voi lăsaacest trandafircare vă va povestiviaţa mea

niciodată înmiresmată

Prin lumină de mireasă

Mă-ntorceam târziu acasăprin lumină de mireasătoată noaptea mă-ntorceamtoată noaptea n-ajungeam

când eram când nu eramprins în hamuri tot trăgeam

carul greu de lacrimi plinştii că vin şi când nu vin

am ajuns n-aş fi ajunspatul podidit de plânsşi tu îngropată-n ierimirosea a nicăieri

m-am culcat n-am adormiturla-n ceruri un cuţit

Lăsaţi-mă să termin poemulacesta

Mi-ar trebui încă o viaţăsă pot scrie totuldespre frumuseţea acestei vieţi

în spatele meumoartea râde în hohote

pentru că nu semănamcu nici unul dintre eim-au prins şi m-au bătutdin toate puterile

te vom ucidemi-au zis

faceţi cum vreţidar rogu-vă

lăsaţi-mă să terminpoemul acesta

Rodian DRĂGOI - PREMIUL II POEZIERodian DRĂGOI - PREMIUL II POEZIE

Ottilia ARDELEANU

toamna o altă femeie ce simte

că trec avioanele şi se dărâmă ca unuldintre turnuri şi oamenii din el se sperie, maiîntâi se îngălbenesc ca o pudră de frunze stri-vite soldăţeşte, ţipă ca păsările în roată deasu-pra stârvului, unii în picaj îşi dau drumul înlibertate, întorcându-se în pământ seminţiile,alţii îşi sună rudele, fac poze de groază cu ce-lularul, spun ultimul te iubesc, unul în faţa ce-luilalt, celălalt în faţa altuia, altul în faţa unuia,spun te iubesc în faţa telefoanelor, în faţa ca-merelor de supraveghere, în faţa oglinzilor şilumea se transformă într-un ecou te iubesc şiîntr-o undă te iubesc, toţi spun te iubesc în locde orice rugă, acum ei îşi dau seama că iubesccu adevărat, că nu mai e timp să o spună, cătrebuie să urgenteze să o spună şi, din dis-perare, urlă te iubesc iar unii chiar se aruncă îngol cu aceste cuvinte, un şir lung care se deşirăpână la ultima consoană, de fiecare om în că-dere liberă flutură un flag te iubesc şi fiecarevocală şi fiecare consoană scrijeleşte pe zi-duri, însă alţii, poate uşor optimişti, se îmbră-ţişează, se sărută, se privesc şi se resemnează.dar femeia aceea sunt eu şi oamenii aceia dinmine nu-şi mai găsesc astâmpăr, mă dor şi mătulbură, mă iubesc şi îi iubesc şi mă prăbuşesccu ei cu tot într-o emoţie cu care doar toamnaaceasta mă terorizează, mă străpunge cu fuse-lajul, cu aripile, cu profundorul...

apoi mă obligă să fiu tandră

stau singură în colţul meu. rece. aici,oamenii sunt mici şi îi aşez cum vreau. numişcă. dacă strig la ei, nu mişcă pentru că ştiucă îi ciupesc cu lumânarea aprinsă ori le taicâte-o şuviţă pe care o ard în faţa lor. uneori,prind câte-o pasăre şi îi smulg penele, de vie,în faţa lor o pârlesc, de vie, şi nu mă impresi-onează că se zbate, sângerează şi ţipă în loc săcânte. în timpul ăsta, îi privesc pe toţi, nu scapniciun gest, mă uit în ochii lor şi mă luminezcând văd puzderie de cristale lichide. se strângunii în ceilalţi pe măsură ce mă apropii cu olupă să le examinez sentimentele. dar ele suntaşa de speriate că se ascund într-un colţ multmai rece decât al meu. aşa că nu pot să le ardşi pe ele. mă mulţumesc doar cu pasărea dincare continuu să scot sufletul. şi cu oameniimărunţi, nedefiniţi, estompaţi, care tremură.acuma ştiu de unde vine frigul. cum suie dincălcâie până în creier. toţi oamenii aceia urcăprin mine treptele unei scări de os şi mi se lo-vesc de pereţii cărnii care se mulează pe tru-purile lor atât de reci încât nu mai simt nimic.pentru nimeni. mă zguduie paşii lor, mă doroasele de apăsarea mâinilor, iar mersul mă în-ţeapă în inimă. continuă să urce până îmi iesdin ochi şi îi pierd, nu mai ştiu nimic de ei, ră-mân doar cu suferinţa, cu durerea lor, cu suspi-nele. ei pleacă, dar eu rămân.

şi umbra aceea se apropie de mine şimă trage de braţe să mi le smulgă şi îmi stingeţigara în podul palmei, pictează pereţii cu sân-gele meu, intră în carnea mea şi din mine se

aude un ţipăt. virgin.

cod unic

la început vor vrea să ştie cum o duci,în ce condiţii trăieşti, câţi copii ai, ce şcoli aifăcut, meseria şi unde lucrezi. nivelul de fe-ricire. identitatea ta contează pentru ei. ţi separe bizar. te simţi incomod să te expui. şi to-tuşi, identitatea ta se află în spatele atâtor con-turi, facturi, contracte. semnate cu bună ştiin-ţă. uneori, cu un sentiment de împlinire. gân-deai pe termen scurt şi erai apărat de încre-dere.

mai apoi, vor vrea să ştie la ce oră ieimasa, cu cine, când te culci, cu cine, ce vor-beşti, cu cine, ce munceşti, cu cine şi te vorsupraveghea îndeaproape. asta se cheamă grijăpermanentă şi ar trebui să fii recunoscător.

mai târziu, vor elimina alimentele. so-lide, lichide, le vor înlocui cu pilule care vorsimula saţietatea. şi ar trebui să mulţumeşti pen-tru că vei da jos toate acele kilograme careţi-au stat pe şolduri, pe fese, pe coapse, în gât,ani de zile. şi te-ai urât. de câte ori te-ai privitîntr-o oglindă te-ai urât şi ai spart zeci deoglinzi pentru că niciuna nu te arăta aşa cumdoreai.

într-o zi, vor desena ce să încalţi vara,ce să încalţi iarna, te vor izola termic, fonic şivizual. iar soarele va fi doar gaura dintr-o fe-reastră opacă. se vor apropia şi mai mult de ti-ne, chiar dacă suferi de claustrofobie. iar tu vatrebui să te simţi dator.

va urma un impact şi mai mare, acelacând ţi se va implanta un cip prin care vei pri-mi, în sfârşit, recunoaşterea pe care ţi-ai do-rit-o dintotdeauna. îţi vor urmări fiecare miş-care prin satelit. ar trebui să le arăţi gratitudinepentru că, oriunde te-ai afla, cineva care nu vreasă divulge sinele, din motive de onestitate, teva însoţi mereu şi nu vei mai cunoaşte singu-rătatea. amprenta paşilor tăi va fi citită de apa-rate.

iar dacă la bătrâneţe, care nu va mai fibătrâneţe, vei uita cum te cheamă şi vei stamult pe gânduri până să-ţi aduci aminte, dacăîţi vei mai aminti, cineva care nu vrea să se de-conspire va şti cine eşti. te va striga cod unic.da, cineva te va priva de toate grijile pe care ţile-ai fi făcut dacă ai fi fost ca pescăruşul de pecerul liber văzut printr-o fisură prin care techiorăşti.

contondentăai zice că în lumea asta nimeni nu

mişcă. uşile sunt grele şi scârţâie îngrozitor. setrântesc sictirite. cu o faţă întunecată de resen-timente. cu cealaltă, fadă. şi dacă încerci să in-tri, e riscul tău. unii îi spun fatalitate. sunt mulţicei care penetrează cu forţa. găsesc oameni cuzâmbet de parcă ar fi bine îmbrăcaţi şi oamenicare se încruntă ca şi cum ar fi goi. nimeni nuse dă la o parte când îţi faci apariţia. în loc săîţi întindă o mână, proptesc un picior. cazi înacelaşi întuneric de antracit. cu un ţipăt lungcât un tren comunist. ţi se pare că la un capătcineva flutură un fanion. de o culoare, oricare.una care dă impresia de neastâmpăr. şi toţiaceia, ciorchini înlăuntru, pe scări, deasupra,pretutindeni, mergând spre nicăieri, îşi agităpalmele.

deodată, mii de ochi de antracit, de tru-puri de antracit, de şepci de antracit, de cuvin-te de antracit mă văd, sar, se aruncă spre mine,se zbiară, mă şuieră, mă îmbrâncesc, mă lo-vesc, mă calcă în picioare, mă sparg ca pe ovitrină, mă violează ca pe o conservă şi sân-gele antracit curge din mine aşa cum ar trebuisă curgă iubirea. lumea este de antracit. stră-zile, copacii, maşinile, oamenii, aerul şi tot ce

mai poate avea contur.am inima de antracit. nu simt nimic.

doar scârţâitul uşilor masive. şi o tăcere vio-lentă. desfigurată.

despre natura situaţiei

vreme cu fumuri. O creastă retează li-nia ferată pe care vine alene, ca şi când s-arinteresa de vreo istorie de-o parte şi de cealaltăa lumii, o locomotivă atât de veche. Pufnind lafiecare sută de traverse pe când mestecă flă-cări de fachir pentru care vâlvătaia pe limba-ipiere. Oho, uite-o cum intră prin olanele roşiica prin asfinţit. Şi mă tem şi închid ochii şiaştept să mă zguduie un zgomot, mă stropşescîn suflet cum ai crăpa un bulgăre şi mă ia cufrig. Botul ei adulmecă şinele ieşind din aco-perişul care sângerează uşor pe obrazul orizon-tului. Dintrodată, câteva căuşuri de nori îm-prăştie cristale mărunte ca de sare. Aerul ge-me, se sforţează de durere, începe să se miştede pe o parte pe cealaltă, devine nervos. Pringlobul de sticlă în care este închisă lumeaaceasta cât un ochi aruncat în treacăt, acvi-lonul suflă, şterge apoi cu mânecile să mă va-dă bine, dar eu m-am pus la adăpost sub pro-priul omăt.

Şi cerul ăsta plin de coşuri ca un ado-lescent cu haina descheiată şi mâinile în bu-zunare mă priveşte de parcă aş fi eu de vină căsuntem în criză. Dar eu n-am mişcat un deget,am urmărit totul de după perdele şi am câr-cotit, recunosc, atunci când era musai, cu nişteaşa-zişi care mi-au stâlcit zilele tot transmi-ţând ştiri de felul acesta de sub un nuc rămaspe drumuri de când mă ştiu eu locatar al vieţiimele, acum la numărul 30. Şi am zis jos ăia,afară ăilalţi, dar cine să-i fi bătut pe umăr, cinesă-i fi tras la răspundere, la noi în cartier e plindoar de înjurături şi de gunoaie. Oamenii, câţiau mai rămas, au ieşit şi nu s-au mai întorsde-o graniţă bună.

Ceva s-a schimbat de-a binelea. Pestrăzi, fulgii manifestează, s-au adunat cu mi-ile, se vânzolesc, strigă printre dinţi, s-au în-mulţit în faţa gardurilor de protecţie. Se dez-lănţuie, în rafale trag în stânga, apoi în dreaptaşi la centru, în toţi. Se năpustesc pe mansarde,de-acolo îşi trâmbiţează disperarea, nemulţu-mirile, dispreţul. Au devastat vitrine, bănci,monumente, s-au încolonat şi mărşăluiesc. Numai vor să fie călcaţi în picioare. Nu!

Azi, aproape inspiraţi, au învârtit ho-ra unirii!

în acea noapte

ştiu că ningea, aproape că nasul meufăcea parte din sticla înrămată cât pentru un co-pil plăpând, fulgii săpau să ajungă la mine, eueram o floare de aburi, mă deschideam dintr-odată spre curtea dispărută în alb cu toate ace-le urme de oameni, continuam să aştept, din-lăuntru neliniştea striga mamă mamă şi eu oîngânam scriind cu buzele pe sticlă mamă ma-mă şi mă priveam în lacrimile ei, acei fraţiacele surori venind spre mine cu nişte chipurilichide cu braţe moi între care se închidea copi-lăria şi toate acele lucruri neclare înlăuntru segăseau, iar eu vedeam umbre umbre şi în fie-care câte o mamă iubitoare, îi şopteam anima-tă mamă mamă dar erau numai fulgii care mur-murau mamă mamă şi pentru o clipă sufletulmeu se legăna la un sân plin şi cald şi închi-puit, mă lipeam şi mai tare de geamul înfloritcu suflarea mea.

am tresărit când o voce îngheţată aspus: mâine vei avea o mamă. au trecut atâţiade mâine şi nimeni nu a venit. doar gerul m-aatins, într-un fel, pe obraz.

Pagina 14 FEREASTRA, septembrie 2012

PREMIUL III PROZĂ

REVISTĂ DE CULTURĂ   Pagina 15

Copilul de la capătul lumii

cum e să fii cel abandonat la capătul şoseleicare se îndepărtează ca un şarpe sâsâindtriumfătorcum e când ai doar o minge şi oricât ai vrea să-i vorbeşti se agităcând prea jos să te audă când prea sus să te asculte

cum e când ai doar mingea aia pe post de sprijin între tine şi asfaltul receca podeaua unei temniţe

uneori o umbră fuge de tine de parcă ai fi un lepros şi se-ndepărtează pe bicicleta ei cu roţiajutătoarepe care tu de la nivelul asfaltului le veziaripi

şi poţi merge cu ochii închişiai învăţat pe de rost numele tuturormagazinelortuturor cafenelelor strălucitoare în amurg

îţi ştii locul de la marginea oraşuluipătratul în care te strângi şi aştepţi aşaca un „cineva” să opreascăsă-şi scoată pălăria şi să te ascundă

vei fi un iepure în joben surpriza magicianului

totuşi noaptea se lasă peste oraş cu toatăgreutateatotuşi azi arată la fel ca ierinumai tu copilul de la capătul lumiite schimbi şi creşticu singurătatea transformată în prieten invizibil.

Din jurnalul unui naufragiu

să spunem că mă găseşti la capătulpământului aşteptând cu dorul în braţe să spunem că o să vii pentru că în sfârşitmi-ai auzit cantecul de sirenăsau că brusc în inima ta s-a aprins un bec

ce o să faci tu singurul care se încăpăţânează să tacătare ca un tunet?

noaptea îţi vei permite orice nu-i aşa?

noaptea nu judecă pe nimeni

poate mi-ai îmbrăţişa genunchii poate ai avea curaj să-ţi lipeşti sufletul de al meu şi poate în sinceritatea trupurilor vei şti cine esti

sau timpul o să mă acopere o să arunce hârtiile pe care nu ţi-am scris o să mă îngroape până la piept şi pescăruşii vor ciuguli lacrimile mele

pe corabie mă legăn când spre iadcând spre iad şi cântşi cântşi uneori visez.

Peştera

un câine este rostogolit din cer corpul lui formează un covor cenuşiu pe care călcăm cândultimul înger se întrupează în animalcâinele devine minge şi creşteca un bulgăre de zăpadă adulmecă tragedii se acoperă cu zile tot mai cuprinzătorpare că din el se nasc anotimpurile şi ploile şi noaptea

în burta câinelui răsar floricurg noripăsările ies din ouătimpul ticăie dezacordat

dinţii lui devin gratii temători îl mângâiem pe creştet îi aruncăm ocoajă de pâinese deşiră gura lui prinde zările de la un capăt la celălaltdin întuneric îi zâmbim unii spun că e Dumnezeu

cu toţii aşteptăm primul licurici înghiţitsă îl transformăm în soare.

Cât de mult îi ia unui om să respire?

hai să vorbim vreau să tapetăm cu nimicuri golul dintreun perete şi celălaltdintre un trup şi celălaltsuntem bucăţi de carne aşezate frumos în căsuţe de păpuşimăcar să pretindem că trăimdincolo de noapte

viaţa mea se compune din foi cu pătrăţele pe care calculez stângaciurmătoarea mişcarecum e normalnu îmi iese întotdeauna

de-asta vreau să îmi îmbrac urechilecu vocea ta ca într-un spital în care

eşti atât de nebun încât doar sunetul mării când devii cobaiface diferenţa între viaţă şi moarte.

Vrăjitorii ne(r)-ozi

nu avem curaj să strângem adevărul în braţesă-i spunem: prieten drag, te-am aşteptatca pe-o cană cu apă.hai să ne tragem de şireturi cu noapteauite calea spre nicăieris-o călcăm ţanţoş doar avem pantofide firmă şi minţi de firmă să ne controlezepaşiispre localul plin de suflete vândute la pahar.

(facem cinste prietenilorluaţi şi beţi acesta este sângele visului meu)

acasă e târziu şi golcineva mută oamenii ca pe-o mobilă

dacă ne concentrăm putem să-l urâm şi să călcăm mai departe în pantofii noştri roşii de Dorotheiecătre un rai tot mai îndepărtat.

Nu întreba nimic te rog

uite cum fug lacrimile în pernă şi morlasă-le sa moarăvreau să ajung spre nicăieri pe drum şerpuitsă erupă toţi norii să ardă oraşul ca unşoarece

mintea-i golită de tot acvariu din care scoţi peştii cu burţile-n susşi eu vin pentru că vreau să arunc pasăreaasta din piept la uşa taca pe-un prunc pe care nu-l mai vrea nimenivin pentru că nu am o casa

în care să mă-ngropla fereastra căreia să îţi scoţi pălăria şi săplângi

tu doar porţi misterul ăla cât un elefant şi ascunzi din tine în fiecare ziapoi strigihai găseşte-mă prin noapte caută-mă cumâinile la spatecu ochii bolnavi de ploaie

am ajuns acum îţi las cadoul pe prag mă furişez să nu trezesc dragostea pejumătate adormită lângă tinete salut din oraşul încă flambat am părul roşcat şi o mutră de om fericitîn nefericirea lui

nu mai întreba pune pasărea să-ţi cânte toate răspunsurile.

PREMIUL III POEZIE Raluca - Leontina NEAGUDespre Raluca - Leontina Neagu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Barbu Ştirbei, din

Călăraşi, poetul Ştefan Alexandru scria pe blogul său că poeta este: „de pe altă planetă”. Şi mi-e teamă că aredreptate, că din viforul de cenuşă ce ne înconjoară s-a născut minunata pasăre Pheonix, pe care orbirea noastrănu poate să o vadă,decât după ce va dispărea în profunzimea orizontului unei lacrimi pe care, prea ocupaţi cubanalităţile existenţei noastre, uităm mereu să o plângem.

L.M.

Pagina 16 FEREASTRA, septembrie 2012

AdelinaCristinaBĂLAN

(Elevă cls. a VIII-a,Şcoala „DuiliuZamfirescu” -FOCŞANI)

Vals în amurg

Roţile trenului scâncesc pentru ultimadată, adunându-şi neputinţa printre şinele în-guste, prea înguste pentru atâtea iubiri des-pletite. Locomotiva răsună scurt. Prin aburiice se succed îşi exprimă toate strigătele de du-rere. Mama-gară e prea departe, vagoanelesunt despărţite de casă, iar peroanele golite dezâmbete le aşteaptă eternităţi de-a rândul. Con-ductorul anunţă grăbit ceva despre probleme şiblocaj cauzate de zăpadă. Pasagerii prezintătot felul de nemulţumiri şi indignări de-un falsparfum contemporan. Tăcerea de deunăzi esterepede sugrumată de nebunia iraţională a celoraflaţi, şi ei, departe de casă.

Pe locul numărul nouăsprezece, ală-turi de un scaun rănit în amorul propriu din ca-uză că nu are stăpân nici azi, domnişoara curochie dantelată ascultă toate replicile clişeice,mult prea zgomotoase pentru standardele sale.Cu delicateţe, privirea căpruie, contopită cuatâtea slove îmbrăţişate între paginile vechi alecărţii, se ridică brusc. Lasă volumul pe supra-faţa lucioasă a măsuţei pe care şi-a tot educatdegetele în diferite valsuri pe tot parcursul că-lătoriei. Îşi strânge uşor şalul albastru, care aco-peră nestingherit broderia minuţios croşetată arochiei negre. Priveşte apoi pe fereastra uitatăîn păcatele neştiute ale singurătăţii, zărind câm-pul răvăşit printre iluzii. Îşi caută, într-o iarnăneînţeleasă, propriul soare. Acum, doar pânzede apus se înşiră când şi când pe şesul vast, do-minat de singurătate şi de doruri mute. Cân-dva, amurgul nu era decât renaşterea redefinităa noilor începuturi. Scenariul prezentului l-atransformat, însă, într-un permanent sfârşit.

Tânăra se ridică uşor, detaşată de toa-te înjurăturile false şi nestingherite din jurul ei.Cu paşi mărunţi, se îndreaptă spre uşa vago-nului, oftând a dispreţ pentru toată mascaradaasta.

– Domnişoară, nu vă sfătuiesc să ie-şiţi în frigul de-afară! intervine un tânăr cu pri-virea marină.

– Te rog să nu-ţi faci griji pentru mi-ne, îi răspunde, analizându-i arcuirile subtileale genelor.

Anelisse refuză să respecte toate nor-mele impuse de o societate în care oricum nuse regăseşte nici măcar cu vibraţia sângelui.Tot respectul mimat e doar pentru cei care setem de cuvinte.

Afară, în apropierea câmpului ocrotitde amurg, fulgi haotici o izbesc violent. Trupulfirav, îmbrăcat în atâtea sentimente răvăşite, ebiciuit de viscol. Rochia albă, dantelată cu per-fecţiune, nu izbuteşte să încălzească un sufletrătăcit printre atâtea cuvinte, doruri, singură-tăţi şi visuri cioplite.

„Iarna asta e mai falsă ca oricând. N-ofi obositor să aştepţi atât îmbrăţişările unui apusce pare alungat de cer?” se întreabă, aruncân-du-şi privirea înspre vastitatea monocromă din

jur.Ninge a neputinţă. Iubirea nu mai ştie

paşii unui vals predestinat contopirii.Pe întinderea pustie, doar doi copaci

aşteaptă, şi ei, viitorul răsărit. Îngâimă atâteasentimente, încât n-au loc în aerul îmbâcsit, şimor pe rând, îngropate de raze ninse.

Anelisse, înfrigurată, cu ochii înroşiţi,se apropie de despletiţii care-şi adună ramurileîntr-o suavă îmbrăţişare. Obosite de atâtea alb,îşi împleticesc florile de zăpadă, unele pe cren-gile celuilalt, purificându-şi poate ultima îm-brăţişare a acestui apus. Doar hoinarul fărădestinaţie îndrăzneşte să le tulbure tăcerea iu-birii, făcându-şi culcuş printre trunchiurile lor.

Continuă să ningă peste iubirea rămu-roasă. Ninge a doruri adunate de timp.

Tânăra franţuzoaică se apropie tot maimult de trupurile ale căror stăpâni îşi măr-turisesc în vals de iarnă iubirea. Atinge uşor,cu degetele învelite de mănuşile de catifea,trunchiurile iubiţilor. Amurgul se despleteştepe şesul luminat. Fulgii cad cu ultimele razepredestinate unei întregiri pâmântene.

Ninge. Iubirea şi-a găsit perechiledestrămate. Aripi de îngeri mângâie cerul.

– Toţi pasagerii la locurile lor!Anelisse îşi lasă şalul albastru la tul-

pina celor ce-şi venerează împlinirea, apoi segrăbeşte spre trenul care-o va duce, în sfârşit,acasă. Până acum, destinaţia a fost o incertitu-dine.

Urcă scările, cu un ritm schimbat alpaşilor. Tânărul cu ochi de mare o întreabă cu-rios:

– Domnişoară, nu v-a fost frig? Şaluldumneavoastră…

– Este ofranda unei iubiri acum. Spu-ne-mi: nu ţi se pare că iarna şi valsul iubirii facun duet perfect?

– Nu ştiu, domnişoară; nu sunt poet.– Nu pretind lirism. Visător e oricine.Uşa se închide în urma ei, locomotiva

strigă de fericire gândindu-se că o să ajungă lamama-gară… Şi ninge.

Ninge cu valsuri, amurg şi iubire.

Florina ISACHEÎn aşteptarea unei nopţi

Salariaţii URBIS împingeau străzile spre est.Tot mai mult spre est şi strada Lt. Dogeanu tre-cea prin balcon, traversa dormitorul, simţeammirosul pungilor de prenandez şi răsuflareacaldă a câinilor comunitari. Zgomotul camioanelor care transportau ani-male pentru tăiere, îmi pătrundea în creier,ţipător ca petrolul luat de la pompă. Tu îmipopulai sângele cu expresii frumoase, treceaipe alei, îmbrăcat în haine de flori presate şi par-fumul se împrăştia până în cel mai îndepărtatcolţ al fiinţei. Şi îmi spuneam că trebuie să vi-nă şi noaptea aceea când vom face dragoste lân-gă un şemineu, întinşi pe o cruce...

Poem viu

Răsăritul nopţii e semn bun, zice mama.Tata ţine pe genunchi piciorul îndoit al Steluţei.Curăţă cu briceagul plaga din copită, scoate dinbuzunar o sticlă de rachiu, toarnă peste rană,

ca să dezinfecteze, zice. Apoi duce sticla la gu-ră şi înghite (tot ca să dezinfecteze.)Zâmbeşte. Ştie că mama nu încurcă niciodatăsemnele.

*Noi ne prindeam în hora ameţitoare a fluturilorde noapte, în jurul becului. Diodor aducea apăde la râu, cu găleata. Camera se umplea deapă, lucrurile pluteau deasupra şi nimeni nu în-drăznea să întrerupă jocul. Până când Diodorrupea o scândură şi apa se scurgea în beci, pes-te rochia de mireasă a bunicii.Mirosea a tămâie.Nu ne vom mai întâlni cu apele acestea, a zis.

*Steluţa plecă înainte ca tata să ridice vocea.Mama se aşezase pe locul mortului.Şi căruţa porni în noapte...

Drumul strălucea ca un ochi de câine...*

La casele morţilor, erau luminile aprinse.

Bunicul se întorcea de la o comemorare, duceao sticlă de vin, sub braţ. Frigul trecea prin oa-se, ca un curent electric. Îşi ascundea mâinileîn buzunare şi acolo întâlnea mâinile unei moar-te frumoase. Iubea frigul.

Bunica îl aştepta în poartă, lipită de el.

A fost de trei ori mireasa aceluiaşi bărbat.*Bunicul îşi construise casă în pământ viu, cuboltă de care atârna vinul roşu, rotindu-se.Cultiva flori nemuritoare, privea prin asfalt...*Şi ploaia curgea din toate punctele cardinale.Se spărsese cerul. Mama a înfipt cuţitul în ţă-rânâ şi furia naturii a încetat... a ieşit luna ro-tundă, plină de iarbă şi iarba creştea şi se întin-dea pe pământ.Tata a ridicat coasa şi a tăiat-o şi iarba a cres-cut la loc.Las-o ! a zis mama. Nu o mai tăia. Poate numai vedem drumul spre casă.Aştept să treacă mortul acesta închis în mine

Priveam prin fereastră cum cădeau toţi fluturii din stomac.Un gol rămânea, apoi alte goluri creşteau pe tot corpul.

Cineva drag murea în mijlocul străziişi nu-l puteam ajuta cu nimic.

Durerea săpa în carne.

Golurile se umpleau cu oamenişi oamenii se ridicau şi priveau în noi,ca în nişte oglinzi retrovizoare.Nu vedeau nimic printre rânduri.

Praful se aşază peste tot ceea ce nu moarede moarte bună.

Morţii sunt o pată în memorie.Femiea care îi conducea avea părul lung,

cât un acoperişsub care trăiau cu toţii: morţi şi vii.

Noi eram mulţi copii acolo, priveam prin fereastră

şi nu ştiam unde este cabina de probăsau care viaţă ni s-ar potrivi mai bine...

Adevărat îţi spun

Trupurile noastre s-au cunoscut(Continuare în pag. 17)

PREMIILE REVISTEI „FEREASTRA”PROZĂ

POEZIE

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 17

(Urmare din pag. 16)

Adevărat îţi spun

înainte de a se naşte.Altfel....cum s-ar fi închis ermetic de la prima întâlnireîntr-o limpezime albastră ne reflectă chipurile înainte de a face dragoste...şi după.

Rămâne neclintită apa prin care trecem.

Dacă mă dezbraci de mine - rămai tuca un câmp deschis îmbrăţişăriisemnelor de aer şi foc.

Adevărat îţi spun:

Nu mă sperie singurătatea, ci absenţa ei.Atunci te-as pierde.

Silvia BITERE

o pasăre, nimic mai mult

până mâine o să adunăm toate cârtiţele din oraş

nu mai plânge ca o proastă muşuroiulaminteşte-ţieşti o pasăre din rasa oamenilor înaripaţidacă nu sparge un pepene cu pumnul până-i dă sângele din coajăapoi mergi la bisericăaminteşte-ţieşti o pasăre eliberată din oameni pe cauţiune

revolta lui coraline

ca nişte păpuşi voodoo poate că suntemcoraline

e multă vreme de când nu s-a mai spus mare lucru despre noi

mă refer când ţi s-a zis ultima dată că ai mâini frumoase

numai bune de închinatei află că de sus se vede ca dintr-o scorburăcum ni se răsucesc andrelele-n coastăde unde ştii tu m-a certat coralinepentru că trăim şi speculăm uneori facem schimb de noi trişăm devenim ridicoli ne hazardămne spargem capul nu e nimic nobil aicitrecem pe lângă lucruri fără să ne oprimcând ai văzut tu ultima dată pe omul care s-a oprit să privească mareasau pe omul care s-a oprit să atingă un fir de iarbă şi să fie fericit că poate

să-l vadăl-am văzut eu într-o seară îţi spunde la etajul doi spre stradă cum te uiţiîşi arunca soţia de la balconşi am închis ochii dar imaginea

a rămas înţelegia rămas pe retină aşa cum zbura într-o rochie

de varănu era zborul nostru şi tu ştii astate întreb atunci e multă vreme de când nu s-a mai spus mare lucru despre noi?pe bună dreptate mi-a răspuns coraline

cu ochii în lacrimica un copil strângea din pumnii ei micinoi nu suntem păpuşi!

de aici încolo nu voi purta niciun război

din lumea de unde vin azi, vă spun şi vouă: sunt

un pion în carouri negru cu alb. ieri, când amdeschis poarta, când am crezut că văd un tunelprin care zburau fluturi care încotro, am ştiutcă nu erau fluturi de fapt, ci păsări migratoare.apoi, ca dintr-un salt de braţ, mi s-au luminatochii şi vulturii veneau spre mine să mi-i cea-ră. de ce tot mai sus, tot mai sus, de ce, mamă?de ce tocmai azi, vrei tu, să-mi iei văzduhul ăs-ta ca un paradis smuls din jnepeni? să intrevulturii am strigat atunci! în genunchi mi-amcăutat echilibrul, din genunchi am înţeles căpot merge ca un soldat rănit. priveşte-ţi raniţa!eşti în război, nu la circ. dincolo, ai pistolul înbandulieră. restul e simplu. se decupează omcu om, frunză cu frunză, umbră cu umbră. ştii,mi-e aşa un dor de tedi... la noapte am auzit căvom fi zidiţi. mai bine taci. eu îmi doream săfiu statuie. mama şi tedi prieteni dar nu a fostaşa. am început eu să alerg pe un câmp minatşi n-am reuşit să mor. i-am spus asta şi lui tedi.când m-am învelit cu vulturi, le-am simţit ae-rul rece de munte, pe umeri. tedi a devenitmoale, pufos, aşa cum îl ştiam eu în copilărie,şi nu s-a plâns de frig. lângă pernă, un cowboydin seria soldaţilor cu arme, îmi ducea raniţa şicânta: aux armes citoyens,/formez vos batail-lons/marchons!/marchons!/qu'un sang impur/abreuve nos sillons…

Monica RĂDULESCU

Monica RădulescuJocul

Nu mai ştiau cine îl adusese. Un ompoate, bărbat sau femeie, al cărui chip nu semai putea desluşi în amintirile lor. Era mare şiavuseseră nevoie de toată masa din bucătărieca să-l desfacă. Nu fusese uşor. Înfăşurat strânsîn hârtie roşie, pachetul se luptase şi se zbă-tuse, reuşind să-l rănească pe unul dintre ei cufoarfeca. Cei mai mici au scăpat un strigăt demirare când au văzut cutia desenată cu per-sonaje fantastice în culori tari. Au mângâiat-ocu teamă, au studiat figură cu figură şi în celedin urmă şi-au făcut curaj să o deschidă. Cutias-a opus. A fost nevoie s-o apuce toţi de mar-gine şi s-o scuture bine, până când capacul aalunecat greoi, mugind, cu un zgomot de ca-vernă. Înăuntru erau aliniate cărţi de joc, figu-rine de plastic, jetoane colorate, un carton ma-re cu o hartă complicată, nişte zaruri şi multealte mărunţişuri care mai de care mai atră-gătoare. Dar nu au reuşit să găsească manualulde instrucţiuni. Degeaba au scotocit ei toatăcutia, au desfăcut şi numărat fiecare piesă, auscuturat capacul, nu era nicăieri şi pace.

Au stat multă vreme pe gânduri, stu-diind harta fără noimă, chinuindu-se să înţe-leagă rostul fiecărui personaj. Aveau multeteorii şi până la urmă au început să se certe şisă se organizeze în tabere, apoi iar s-au certatşi grupurile s-au mărunţit. Au ţinut-o aşa pânăcând fiecare a ajuns propriul lui grup cu pro-pria lui interpretare. Atunci, ca la un semn,s-au repezit toţi şi au smuls câte o bucată de

hartă, au îndesat în buzunare câte jetoane auputut lua şi au rupt personajele în bucăţi. Fe-riciţi cu prada lor, au plecat în lume căutândsă-şi împlinească rostul şi să dezlege misteruljocului. Din timp în timp, se întâlnesc cu altulcare are o bucată de hartă potrivită ca formăsau culoare şi speră că vor rămâne alături ca săreîntregească harta. Dar cum fiecare are buca-ta lui de personaj şi jetoanele ascunse, e greuca acest lucru să se mai întâmple.

De când au primit jocul, oamenii numai au linişte. Nu ştiu dacă e un joc de hazardsau de logică şi au împrăştiat piesele prea multca să se mai poată lămuri acum. Nu mai auharta întreagă şi reguli oricum n-au avut ni-ciodată, aşa că le este aproape imposibil să sepună de acord asupra scopului şi mijloaceloracestuia. Ştiu doar că pe cutie, printre perso-naje şi frânturi de scene, scria cu litere mici:dragoste.

Tania NICOLESCU

Frunza  

Totul în jur, părea a alcătui doar unuriaş pendul oprit din mersul său peste care,nepăsătoare, continuau să se rostogolească cli-pele. Lumina era limpede, soarele de amiazăîncingea aerul la fel ca într-o brutărie şi dacăn-ar fi fost frunzele arse al căror zbor neliniştitconcura tot mai des cu al fluturilor, căzând pes-te iarba pălită de arşiţă, încă ai fi putut credecă luna lui cuptor e departe de a se sfârşi. Depe lângă uşa larg deschisă a patiseriei din pia-ţă, o pală de vânt a răsucit deodată, cu îndemâ-nare, într-un mic vârtej, pulberea de făină şiprivirea i-a tresărit urmărindu-l.

Pentru o clipă i se păruse că vede ză-pada spulberată iarna de crivăţ. Şi cu ochii ră-maşi aţintiţi pe vălătucul alb, gândurile i se în-dreptară cu strângere de inimă la iarna ce urmasă vină curând; ce mai însemnau câteva luniîntr-o viaţă de om. Urma însă o iarnă în caremai mult ca sigur nu va mai putea să hoină-rească ceasuri întregi pe străzile oraşului, totmai pustii odată cu lăsarea întunericului, pen-tru că ştia; inima nu mai putea să ţină pasul cuceea ce-şi dorea. Şi nimic nu-i plăcea mai multdecât să se simtă o fiinţă liberă, aşa cum poatedoar şoimul se poate simţi. Îi plăcea să meargămult pe jos, ca într-un joc, fără o ţintă precisă,căutând cu privirile frumosul din jur. Însă mer-sul repezit care o caracteriza, pe măsură ce tre-cea timpul, începea să se asemene tot mai multcu mersul şchiopătat al unui cal împiedicat lapăscut sau cu zbaterea haotică a unui fluturece se izbeşte de geamul nevăzut ivit în cale. Iaralteori, paşii grăbiţi îi erau opriţi de o bruscăsenzaţie de lovitură de copită în stern, sau de ogheară, care îi prindea o cunună de spini în ju-rul inimii. Un zâmbet amar încercă din interiorsă iasă la suprafaţă, sfidându-i tristeţea ce seaşternea ca umbra unui hultan deasupra iepu-relui pierdut în hăul câmpiei.

Ziua îi părea ca una dintre ultimele fi-le ale unui calendar spre care mâna, întinzân-du-se să o rupă, parcă devenea tot mai grea, caapăsată de o părere de rău. Unde era bucuriadin vremea când, copil fiind, abia aştepta să ru-pă şi ultima lui filă, pentru că mâine, negreşitmâine, avea să vină acel altceva, acel altfel?Unde era răbdarea cu care, în momentele difi-cile, lăsa să se cearnă zilele una după alta, fără

(Urmare în pag. 18)

MENŢIUNI PROZĂ

(Urmare din pag. 17)

Frunza

număr, ca dintr-un corn al abundenţei, ştiindcă el, timpul, până la urmă le vindecă pe toate?Se surprindea tot mai des, în timp ce privea lacaruselul culorilor timpului, cum de undeva,din adâncul fiinţei sale, ca dintr-o temniţă bineferecată, răzbătea ecoul spaimei. Cât? Câteierni avea să mai vadă? Poate primăveri? Pu-tea fi sigură că mâine, sau poate poimâine, nuse va desprinde aşa, ca o frunză din copac, plu-tind în veşnicie? Nu avea niciun răspuns. Ştiacă toate sunt trecătoare, atât de trecătoare…înafară doar de această veşnicie devoratoare,lacomă şi fluidă ca o apă pe care nimeni nu oputea zăgăzui…

Prin faţa ochilor i se legăna deodată,ca o filă desprinsă din calendar, un instanta-neu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacăşi înotat, se apleacă deasupra valurilor domoa-le ce unduiesc spre ţărm, atrasă de irizările lu-minii soarelui în apa mării. Adună apa în pal-mele făcute căuş şi le ridică uşor la suprafaţă,încercând să-i vadă mai de aproape licăririle şiiată, apa i se scurge repede printre degete şibate înciudată cu palmele apa care sare înstropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, cese scurge apoi în dâre argintii peste pielea tu-ciurie. Râde mijindu-şi ochii, ferindu-i de apasărată şi dintr-o dată, timpul pare că se dilată şiîncremeneşte aşa, cu soarele în crucea cerului,cu lumina ce se cerne fără de sfârşit, difuzândîn apă, în auriul nisipului, peste piele, în pie-le… Cu capul pe spate, priveşte zborul pescă-ruşului ce trece pe deasupra cu un ţipăt cât totînaltul cerului şi simte, ştie că lumina şi apa şinisipul, ea şi clipa… sunt una.

De atunci, timpul a tot făcut, trecând,cărări bătătorite. Şi surâzătoarele clipe şi-autot schimbat locul cu altele, neprielnice, moro-cănoase sau chiar hâde, într-un interminabilmenuet, repetat ca de un patefon defect, încâtdeseori şi-ar fi dorit să poată porunci precumeroii din poveşti: „clipă, vino, opreşte-te, plea-că!”. Uitând că ea însăşi e clipa, uitând să semai piardă ca un foton în lumină… blânda lu-mină din care venim şi în care ne întoarcem.

Respiră adânc. Din plopul ce atingeacerul, încă o frunză, irizând lumina aurie, ple-ca în zbor.

MihaelaBECALI

Culoare de timp(file dintr-unpseudo-jurnal)

Mă cufund în trecutul meu, intru înlabirintul lui. Culoare întretăiate, unghere detaină pe care le redescopăr cu greu, dar caresunt acolo, îndărătul meu, fac parte din mine.Urmând firul Ariadnei, cel al memoriei, dez-grop imagini, chipuri, întâmplări, mă întorc întainiţele trecutului, intrând în fiecare „că-

măruţă”, pentru a afla miezul, centrul. Cămarade taină.

Labirintul este în mine. O ramificaţieuriaşă în care trebuie să mă regăsesc. Pe mine,eul meu nepieritor. Stropul meu de absolut. Tre-cutul e îngropat în mine. Un puzzle multicolor.Clipe trăite, clipe visate, clipe imaginate. Unamalgam de clipe. Amintiri, frânturi din ex-perienţe trecute, ce se opresc una câte una peecranul nevăzut al conştiinţei. O înşiruire desfere mici, purtând în ele chipuri, privelişti,fragmente de viaţă. Clipe dintr-un trecut ce pa-re atât de îndepărtat, atât de inactual, se aşeazăfrumos la coadă, aşteaptându-şi rândul. Flash-back-uri: un moment, o amintire vagă sau in-tensă, un chip, un gest. Reverberaţie.

…Mă uit înapoi şi încerc să măsordistanţa uriaşă ce mă separă de fiinţa aceeacare am fost. Eram tot eu? Mai sunt încă eu?Oare nu am visat totul?! Ce este existenţa dacănu un vis continuu, amestecat cu alte vise, ra-mificat la infinit? O succesiune de vise, alenoastre, ale altora, un bouillon de vise, intrândunele în altele, desfăcându-se în coridoare în-tretăiate. Unde începe visul meu? Şi unde ecapătul lui? Eu sunt, poate, visul părinţilor meicare, la rândul lor, sunt visul părinţilor lor... Şicine ne visează pe toţi? Oare nu suntem toţi vi-sul Lui?

Cine sunt eu de fapt? Fiinţa aceastasupusă tuturor tribulaţiilor, degradării fizice,un chip mereu în schimbare, mereu mai tras,cu linii tot mai ascuţite, cu privirea tot mai în-toarsă către înlăuntru, sau cealaltă, sâmburelemeu de nemurire? Dacă mă uit în urmă – câtdin ceea ce am trăit mă reprezintă? Să-mi asumtoate ,,păcatele tinereţilor”?

Eul actual – o suită, o succesiune deeu-ri, pe care, unele dintre ele, nu le mai re-cunosc. Au dispărut din mine şi totuşi, para-doxal, sunt acolo, îndărătul meu. Cât din ceam trăit mai face parte din fiinţa mea actuală?Cine sunt de fapt? Călător prin lumea aceasta,căutând scânteia de nemurire din mine. Cinevacare a poposit pentru o clipă în noaptea acesteilumi, dar năzuind mereu către Lumină. Mira-jul acesta, trupul acesta de fum, îmbrăcat în car-ne, dar cu auzul încordat, căutând un dincoloîndepărtat uneori, alteori apropiat. Mă uit lamine parcă din afara mea, dar şi din lăuntrulmeu. Uneori stau de vorbă cu mine, şi voceamea vine parcă din afara fiinţei mele.

Mă înalţ mereu către cer, dar mă re-găsesc mereu, cu aripile frânte, pe pământ.Cine sunt? Taina aceasta pe care numai Cel deSus o cunoaşte. Trupul acesta fragil, atât de fra-gil, ,,trestia aceasta gânditoare”. Cât de aproa-pe şi cât de departe îmi sunt. Un şir infinit deeuri ca nişte păpuşi ruseşti îmbricate unele înaltele. Eul meu, cel de azi, cel de ieri, cel demâine. Eu, fiinţa aceasta trecătoare prin lume,prin viaţă, prin univers, înaintând către un Ca-păt aflat undeva departe – aproape. Regăsescîn fiecare din aceste euri, chiar dacă ele sunttrecătoare, dorinţa de înălţare, de transgresarea fizicului. Dar, cu fiecare salt spre cer, o nouăcădere. Pământul care mă aşteaptă jos, la capă-tul scării. O scară imensă care este în mine şipe care trebuie să o urc.

Ce caut în lumea aceasta? De ce m-amivit din neant tocmai acum, aici? Uneori strigcătre Cer. Atâtea taine… Chipuri, locuri, pri-velişti, imagini se rotesc în jurul meu într-uncarusel legănat.

Tot ce mă înconjoară este în exterio-rul meu, dar şi în mine. Totul este de fapt înmine. Timpul… Totul este în mine. Ei toţi suntîn mine, îi simt în mine pe toţi, se ascund înmine, în volutele minţii mele. Sunt parcă o su-

mă a existenţelor celorlalţi. Eu sunt de faptceilalţi, cei din jurul meu, tot ceea ce intră înmine prin porţile simţurilor.

Cercul, rotirea, meandrele, spirala. Cli-pele ce alunecă, una îndărătul celeilalte – pică-turi translucide ce închid în ele fărâme de via-ţă, fărâme de existenţă.

Secunda aceasta fugace. De ce e atâtde efemer totul? De ce totul se scurge, se to-peşte, se volatilizează? De ce nu mai rămânenimic din noi? De ce ,,toate trec”, lăsând doarfragile urme? Şi dacă rămân totuşi depozitateundeva? Sau pier odată cu noi...

Luminiţa PETRU - (Bruxelles)

FRONTIERA (fragment)O revăzu pe femeia la care strigase.

Ce avea ea a face cu trecutul Robertei? Dim-potrivă, dacă ea ar fi reacţionat altfel, dacă arfi chemat poliţia, această întâmplare nu ar fifost doar un eveniment supus interpretărilor.Îşi aminti de francezul care glumise cu grăni-cerul american spunându-i că are o bombă învaliză. Fusese arestat, condamnat. În fond, Ro-berta putea fi liniştită. Faptele erau în mâinileoamenilor simpli. Şi orice s-ar zice, ea făceaparte din acest popor. Reacţiile ei erau în ar-monie cu ale lor, ei o înţelegeau.

Femeia avea ochii adânciţi în orbite şiobrajii supţi. În timp ce trecea în jurul ei apa-ratul, Roberta încercă să deceleze o urmă desupărare, de dispreţ. Nu era decât oboseală.Poate că gestul ei i se păruse un capriciu. I-arfi cerut iertare, dar desigur că şi asta i-ar fi pă-rut femeii excesiv, nepotrivit. Ea sau poate totşirul de responsabili rezolvaseră cum nu sepoate mai bine ceea ce ar fi putut degenera în-tr-un conflict.

Dar ce ironie! Trebuise să aibă cetăţe-nie străină pentru a putea trece fără dificultategraniţa, pentru a putea intra şi ieşi, cum vroia,în ţara ei. În fond, nu paşaportul îi dăduse li-bertatea, anulase barierele, ci curajul ei de a ce-re ce i se părea necesar.

În minte îi reveni dimineaţa de iar-năcând Ioan o dăduse afară din casa lui. Probabilcă el decisese ce avea de făcut imediat dupăşedinţă sau chiar în timpul ei. Nu putea să-şilege destinul de al ei. Era o piatră prea grea depurtat. «Eu sunt un om foarte norocos», spu-nea el. Şi : «să faci ce-ţi spun eu, eu sunt foartedeştept » Cu mintea lui brici ajunsese imediatla hotărârea cea bună. Bună pentru viaţa, pen-tru profesia lui. O prăpastie se săpase între ei.Ca de obicei el nu critica, nu căuta cauza. Iatãde ce înjura Ioan, de ce spunea bancuri plinede cuvinte urâte. Îşi vărsa astfel revolta, ne-mulţumirea. Pe ea exprimarea explicită a ne-mulţumirii o costase ani de muncă la săpatşanţuri, la vieţuit în locuinţe comune pentrumuncitori. Legea lui Ioan era să nu vorbeascădespre ce e nedrept. Ca şi cum l-ar fi făcut sădispară negându-l. Dar nu era asta şi concluziaRobertei, atitudinea de la sfârşitul vieţii? Deo-sebirea era că Ioan te alunga, te scotea din via-ţa lui. Era ca şi cum te-ar fi omorât. Ea nu-i pă-răsea nici pe morţi. Ioan fãcuse o carieră stră-lucitoare. Ei îi fusese poate mai greu, mai ştiiînsă, fiecare cunoaşte greul lui, dar îşi împli-nise şi ea angajamentul. Stia să fie fericită. Îşiaminti de seara în care se despărţise de părinţiiei. Îi văzu obosiţi, abia mişcându-se, înaintândcu ultimele lor puteri pentru a trece o graniţădintre bine şi rău. Ce iluzii avuseseră şi ei! Nuexista nici o frontieră. Răul şi binele erauamestecate şi nu se aflau în afarã ci în inimaomului.

Pagina 18 FEREASTRA, septembrie 2012

Delia Marilena GROSU

***Motto: ,,În mine se mai vorbeşte şi astăzidespre tine’’ (Lucian Blaga)

Unii din voi au acceptat sfâr;itul cu inimile împăcate ca un tată care scrie ultima scrisoare ultimului fiu

Când te uiţi în jur şi vezi că nimic nu mai e al tău

totul se transformă într-o bilă pe care o arunci dintr-un perete în celălalt fără să ai

vreo remuşcare că golul se clătina şi s-ar putea rupe

uşile se închid în urma noastră.

tata mă strânge de mână şi îmi mângâie părul cu gesturile unui om care înţelege totul care înţelege că aici e sfârşitul trecător pentru că lumina apare când nu te aştepţi şi de unde nu te aştepţi

se opreşte o maşină lângă noi farurile se sting tata mă strânge de umeri şi îmi străpunge carnea cu unghiile unui omcare nu moare niciodată felinarele de pe stradă se sting unul câte unul

pe partea stânga a străzii e un om care moarelângă un zid

zidul îl înghite de parcă ar fi al lui eu n-am văzut niciodată un om murind am auzit că în trenuri mor oameni destul

de des

eu şi tata închidem ochii în acelaşi timp şi totuşi ne privim de parcă ar fi prima şi

ultima data când ne vedem

tata scoate din buzunar o bilă pe care o strângefără milă

din maşină coboară un bărbat care poartă o femeie pe umeri

femeia nu îl lasă să respire / tata mă strânge de mână

şi îşi ţine privirea în pământ e prea întuneric pentru ca noi să putem respira

farurile se aprind / tata traversează şi se aşeazălângă zid.

pierde-te

de ceva timp am mereu cu mine un ghem de aţă pe care îl întind din când în când până acasă

dacă mă uit în oglindă văd fiecare om de care mi-a fost dor vreodată aş putea sta aşa dezbrăcată în faţa oglinzii fără să simt vreo adiere vreo picătură de apă poate chiar fără să îmi fie dor de cineva

oamenii înalţi simt altfel cerul

zicea mama când eram mică iar tata mă puneape umerii lui

şi mă simţeam înaltă şi cerul părea aproape şi lumina îmi inunda fiecare celulă a pielii celulele se măreau pe zi ce trecea până când într-o zi în fiecare celulă

mi-a apărut o cutie în care puteam să pun toţi oamenii pe care am vrut vreodată să-i păstrez în mine ca pe nişte vânătăi pe care le faci când dormi şi te trezeşti cu ele fără să ai

măcar vreo idee de unde sunt şi ce e cu ele

Bianca DANînainte de toate

şi iubirea e tot o formă de sinucidereunii mor mai greu alţii mai uşorunii rămân până târziu şi mor la marginea veriicu buzunarele pline de inimi şi pâinemai sunt aceia care se trezesc

dimineaţa devremeşi rămân netrăiţi până la apusatunci apar ultimii eliberaţice au învăţat că e imposibil să iubeşti cadavreşi zeii sunt reci în primele ore ale eternităţii.

nu te-am iubit a fost o chestie neconvenţionalăde care ne-am agăţat şi n-ai spus niciodată nuoricât de târziu îţi treceam prin minte puţin

deghizatăîţi defrişam gândurile cu indulgenţărăsturnând stejarii rămaşi să-ţi păzească

sfârşitulam stins lumina în nopţile când voiai să morişi n-am lăsat nici o stea să te atingăte-am ucis dinainte să te naşti

cu mâinile goale.

Lumina din fiecare

am ezitat când stelele s-au izbit de pămantspălam morţii şi îi aşezam în vitrine, mai ţii minte cum li se potriveau haineleapoi deschideau ochii şi ne fixau cu milăca pe nişte eunuci bătrâni într-o eră

de matriarhatpână şi copiii se jucau de-a sicriele, îngropau păpuşi de la brâu în josscotocind în nisip după gâze şi alte chestii

lumeştipe care alţii le pun la păstrat în borcaneşi mai erau acele scări peste care

treceau licuriciişi nu mai vedeam decât şerpi încolăcindu-se

de lunăcopaci negri dansând deasupra ferestrelorca şi cum ar vrea să înghită lumina din fiecare

e cineva care să alunge întunericul din noifără să-l doară palmele de atâtea stele?

Ioana (Jannet) B. Carp(Assen – Olanda)

Ai muncit,Scarlett

Ai muncit, fată,nu ca o negresă,ca un ocnaş.Ţi-s palmele numaigrunjuri şi sânge.Printre degetele taleraze albeconduc la salină.Alb orbitorfiinţa ta.

Mărturisirea Miresei din Polonia

text inspirat de filmul Mireasa din Polonia(1998) al regizorului algerian-olandez KarimTraïdia

(e chemată la judecata lui; înaintează uşor;mărunţică; ochi mari; mâini mari şi mobile;

îşi face semnul crucii la modul catolic )– Îl recunoşti?– Da, Doamne.Când mi-a fost tată, la beţie,ne făcea curve pe sora mea şi pe mine. Sora mea avea şapte ani, eu cinci.Pe urmă mi-a fost profesor de matematici.Eu învăţam bine.Dar când a-nceput să mă scoată vara la tablă ca să se uite la picioarele mele prin sarafanam început şi eu să fug de la orele lui.Dar în zadar fugeam.Că-ntr-o zi am dat tot de elîn uniformă de miliţian.Mi-a spus să mă duc înapoi la şcoală,să nu umblu prin parcuri haimana,apoi iar s-a uitat la picioarele mele

prin sarafanul negruşi-a-ncercat şi să pună mâna pe mine.Pe urmă nu mai ştiu, Doamne…

(oftează adânc)După ce m-a dus în Olanda... Am fost curva lui? El, proxenet?Am fost nevasta lui, concubina lui,gospodină cu copii mulţi?L-am întreţinut eu spalând duşumele şi budeşi el fuma iarbă?Nu mai ştiu, Doamne…Ştiu numai că mă învineţea toată,îmi izbea nasul şi gura cu pumnii

de-mi dădea sângeleşi-apoi îmi striga că sunt curvă

din lagărul socialist.– Îl ierţi?– Eu?– Tu. Îl ierţi?– Eu... Eu îţi multumesc Ţie şi Maicii Sfintec-am apucat ziua-nduratăsă vin la judecata luisă mă vadă la faţă.De iertat, să se ierte singur. Cum o să fac eu asta-n locul lui?

( Pauză. Apoi, ochii mari privesc tot cerul.Mâinile mari fac din nou semnul crucii

la modul catolic. )

REVISTĂ DE CULTURĂ    Pagina 19

MENŢIUNI POEZIE

Victoria MĂRGINEANUbaloanele se sparg

Mihai voia ca oamenii să râdăîl pictam în fiecare

dimineaţă şi el cântamingile curgeau din

mâinile lui şi se loveau de pereţii

odăii înguste

de când organizăm programe de circMihai n-a reuşit să se ridicese joacă într-un scaun înţepenitşi colorează bulinele unor papioane de hârtie

undeva lumea lui va trece mai departe de-un geamde-o femeie îmbrăcată-n albde-o foie neagră pe care se văd două oase

undevamedicul i-a promis că va deveni clovn

doar că n-o să iasă în arenăniciodată

lumea ninge

am întâlnit oameni de gheaţăi-am îmbrăţişat şi unii din ei se topeaumi-au spus că au o ţară de gheaţăşi că ei ning de câte ori vorla dejun, la prânz, la moarte...

apoi mi-am amintit că şi eu am oameni de gheaţă

dar nu i-am observat niciodatăoamnii mei ning întotdeauna peste mineşi eu credeam că focul meuva transforma lumea în flăcări

dar lumea ninge mai des, mai desşi mai rece

briza

uneori aştept un om care să-mi deschidăfrigiderul

şi să toarne cuburile de gheaţă în minecând intru în lume e mai bine să fiu receşi să trăiesc într-un ocean

omul pe care-l aştept mă ţine de mânăspunându-misingurătatea e un aisbergcare nu poate înota după delfini dimineaţa

să ne decupăm

a venit timpul să ieşim din toate ca printr-un fermoar

să ne descheiem nasturiişi să desfacem manşetelea venit timpul să ne dezbrăcăm de lume

iar lumea nu e decât un buzunarîn care mă ascund de mine însumica într-o ţară

unire

rod iubirea de toţi pereţiis-o îmbrac în luminăuşile sună oricând ca nişte pulsurica şi cum ai bate cu pumnii înlăuntru în piept

câmpul ăsta e mai limpedevoi sădi o pezie cu multe odăi

dar fără nici o posibilitate să mă leg de tavanaşa voi auzi cuvintele scurgându-se în tineşi piela va transpira cu ţipeteprintre care străzile noastre îşi vor sărutagurile flămândedezbrăcându-se de fraze lungica de nişte haine transparente

ne roadem toţi ceilalţisă fim subţiri, să-ncăpem cât mai mulţila marşul de mâine

poate doar strigând vom muri mai puţin...

Ana Mihaela NUŢACrisalida

Un sistem de oglinziînfăşoară legătura dintre noica o cale feratăse întinde amintindu-ne încotro ne-ndreptămîncurcîndu-ne pînă la un nodneîmplinit din care se prelungesccîteva cuvintese izbesc de oglinzişi se întorc în noiaproape de coardele vocalesuprimîndu-sepînă la o aglomerarede bătăi ritmicepriveştedevenim fluturi

respirînd copilării

să ne ţinem de mînă atîta timp cît se mai zbat fluturii îainte să zboare

să epuizăm cuvintele într-un conjunctiv utilizat de prea multe oriprecum felinarele o facstorcîndu-şi toată energia pentru a rămîne în umbrăcînd răsare soarele

licuricii au vînat destule nopti pentru a se rufugia în basmenouă ne rămîn zileleşi cîteva rostogolirile de vise izbite de clepsidră pentru a ne găsi identitatea

e timpul să fim copii

ţine-mă de mînăcum ţine lumina tavanul sus iar eu voi încerca să-mi arunc toate cămăşile de noapteîntr-o strîngere de mînă

MarilenaAPOSTUNumai nopţi nedormite

Aici între aceste ziduriam fost fericiţi

zidurile sunt tot aici tu eşti foarte departe

ziua a murit de mult în zarzărul din dreptul ferestrei

mă ghemuiesc în pat şi mă tot gândesc la tineaerul din încăpere crapă de dorşi în jurul meu risipite pe josnumai nopţi nedormite

dimineaţa deschid larg fereastrarespiraţia mi se umple de frezii

chipul tău mă dezleagăde albele nopţi

ca să pot trăi ai apropiat soarele

Stau pe marginea unei lacrimi

O altă noapte prinde rădăcini în palmele bătrânului plecat din fotografia aceasta

pe străzi neştiuteun poem cu plâns de copil mă tot caută

singurătatea alăptează frica din mine

stau pe marginea unei lacrimi şi ascultcum lanţurile strigă o femeie frumoasă pe nume

chiar acum tu intri în casăţinând o iarnă albă în braţe

fericitămă furişez sub pleoapa ta stângăşi plâng

Doar amintirea aripilor

Pe stradă doar nevăzuţi trecătorişi doar amintirea aripilor în umerii mei

luna îşi sparge singurătatea-n fereastră

nerăbdătoare aştept trenulcu clipe de halte uitate

şi mă visezculoare răsfăţatăîn secundele privirilor tale

Frica mea desenează zăvoare

Plouăîn toată casa doar euşi această lacrimă răsfoită de umbre

aş vrea să fii aicisă vezi şi tu cum întunericul aţipeşteîn pletele mele povestite de fluturi

pe stradănu e nimeni cu grabă sub tălpi

tac şi ascult cum cineva încearcă să deschidă trecutul uitat sub praguri

frica mea desenează zăvoare

Şoapte uitate de un crin înflorit

Deschid larg fereastracântecul greierilor năvăleşte în casă

pe masă doar câteva şoapte uitate de un crin înfloritşi poemul scris de tineîntr-o lacrimă necunoscută

eşti iar aici lângă minete respir cu lumină cu tot

în zori cămaşa ta miroasea somn proaspăt strivit

zarzărul nostrue doldora de cuvinte de dragoste

Pagina 20 FEREASTRA, septembrie 2012

MENŢIUNI POEZIE

REVISTĂ DE CULTURĂ  Pagina 21

Nicolae Silade ştie, maibine decât convivii mul-tor interviuri literare pecare le-am realizat, maiales să tacă. Iar atuncicând tace, Domnia Sa,directorul fabuloasei

reviste din LugojActualitatea literară,spune foarte multe...

Lucian Mănăilescu: După proiecteledin presă – sunteţi, printre altele, fondatorul şidirectorul ziarului „Actualitatea” (1997) – în2010 aţi devenit fondatorul şi directorul re-vistei Actualitatea literară, o publicaţie cul-turală de elită, îndrăznesc să spun cu multpeste valoarea unor „reviste-fanion” înghesu-ite în rutina grupurilor de „eterni consa-craţi”. Este o revanşă a poetului în faţa mass-mediei mioritice şi a bolilor ei... lumeşti?

Nicolae Silade: Am fost „prins” înpresă încă din 1990 şi văd că nu mă mai potdesprinde nici acum. Proiectul „Actualitatealiterară” este o încercare de evadare din sferasocial-politică. Am început în 2009 cu o versi-une online, pe care o consideram de viitor, însăcând am văzut că tocmai tinerii se interesaudacă avem şi o versiune print am hotărât să-idăm şi bun de tipar. Vă mulţumim pentru apre-cieri, dar vreau să ştiţi că nu ne-am dorit o re-vistă în plus, ci o revistă bună şi că încercăm,de la număr la număr, să o facem mai bună, ooglindă cât mai fidelă a literaturii actuale.

L.M.: Valorile şi tradiţiile culturaleale Lugojului justifică o „Galaxie Gutenber”,ce gravitează departe de „soarele” unui cen-tru imaginar. Mi se pare mie, sau, „interpre-tându-l” pe Pascal, am putea spune că univer-sul cultural românesc este: „un cerc cu centrulpeste tot (în provincie) şi circumferinţa nică-ieri (adică în Bucureşti)”?

N.S.: Aveţi dreptate! Însă nu m-aşhazarda să spun prea multe în această privinţă.Lucrurile sunt cum le vede fiecare. Pentru bu-cureşteni, cei mai buni sunt, evident, bucu-reştenii. Pentru cei din provincie, valoareaeste, bineînţeles, în provincie. Nu avem, dinpăcate, un arbitru literar care să ne spună ade-vărul. O va face, însă, timpul. Dar ceea ce con-sider eu mai important este faptul că tonul înliteratură nu se mai dă la Bucureşti.

L.M.: Rememorând începuturiledumneavoastră lirice aminteaţi o secvenţă...cazonă. Vă rog să „developaţi” şi pentru citi-torii Ferestrei fotografia de epocă a „sol-datului” şi a „păsării vorbitoare”.

N.S.: Era prin 1977, la vreo două lunidupă cutremur. Ei bine, eram „poetul, ca şisoldatul”, sau „soldatul, ca şi poetul”, furier lao companie de la IFA Măgurele. Îmi propu-sesem, ca şi Ezra Pound, să scriu un sonet înfiecare zi. Închis într-un birou din cazarmă,normal că vedeam totul în negru, ca Bacovia,dacă nu mai rău. Umplusem cu versuri douăcaiete cu două sute de file, cum erau pe atunci.Şi, într-o zi, când toată suflarea militară eraprezentă la lecţia politică, a venit în control uncolonel de la batalion şi m-a surprins chiar înmomentul facerii unui sonet. Când a văzut cănu sunt unde era toată lumea şi că nu fac ceeace trebuia să fac, a luat unul dintre caiete şi, caun veritabil critic literar, s-a apucat să citeascăşi chiar să comenteze. „Ia te uită, zicea, ia teuită ce scrie soldatul român: numai de moarte,numai de întuneric, numai de singurătate! La-

să că o să te mutăm noi în altă unitate şi acolon-o să mai stai în întuneric şi în singurătate caaici, o să te trimitem la muncă, în câmp, cuceilalţi soldaţi ai patriei, ca să vezi soarele şi săscrii despre lumină şi solidaritate”. Mai aveamdoar două săptămâni până la liberare, vă daţiseama, iar gândul mutării mă îngrozea de-adreptul. Însă maiorul, comandantul companiei,a fost salvarea mea. A pus mai multe vorbe bu-ne despre mine şi am scăpat. Din păcate, nu aputut să îmi salveze şi caietele. Colonelul mile confiscase. Nu am de unde să ştiu acum da-că versurile acelea aveau sau nu vreo valoareliterară, dar parcă simt şi acum că îmi lipsesc,că îmi lipseşte o parte din suflet. Poate că le-aşfi ars eu însumi, cum am făcut cu nenumăratecaiete mai apoi, dar acel jaf literar se pare căm-a îndârjit mai tare, deşi o bună vreme dupăaceea nu am mai scris.

L.M.: Visul în lucru este titlul pri-mului volum pe care l-aţi publicat, în 1979, laEditura Litera (editură în care tipărirea sefăcea în „regie personală”, totul – în afară decenzură – fiind plătit de autor). Au urmat:volumul colectiv Cartea poeţilor (Editura Lu-gojpress, 1994); Mergere înainte (EdituraLugojpress, 1997) şi Eternelia (Editura Mari-neasa, Timişoara, 2006)... Extrem de puţin, to-tuşi, pentru un poet care îşi adaugă, în fiecareclipă, un vers pe suflet. De unde această ezi-tare de a accepta cuprinderea între coperţi?

N.S.: Nu e vorba de nicio ezitare. Purşi simplu nu mă gândesc deloc la publicarea înreviste sau la editarea vreunei cărţi. Întot-deauna m-au împins alţii de la spate către re-dacţii sau edituri. Mă simt atât de bine atuncicând scriu, încât după ce termin nu mă maigândesc la nimic altceva. Chiar şi acum, dupăce un coleg a contactat în numele meu o edi-tură, eu nu mă grăbesc spre tipar cu volumulpe care l-am finalizat încă de anul trecut. Poatepentru că nu îmi doresc să îmbogăţesc piaţaliterară cu o carte, ci să pot aduce o bucurie însufletul cititorilor.

L.M.: „Vreau să întorc poezia sprelume şi lumea spre poezie!” este o profesiunede credinţă a poetului: „pe care l-a născutpoezia”. Cât de greu e să îţi trăieşti viaţa înirealitate?

N.S.: Da, vreau să întorc poezia sprelume şi lumea spre poezie! Pentru că lumea aluat-o razna, iar poezia de azi şi mai şi. Binespunea Elitis: „Nu-mi pasă de poeţii care aurămas fără public, îmi pare rău de publicul ca-re a rămas fără poeţi”. Eu, deocamdată, aşagândesc! Mâine, vor gândi şi alţii ca mine.Pentru că altă cale nu există. Am făcut chiarexperimente în această privinţă. Am citit unuipublic cu suflet poeme diferite, din autori di-feriţi, de ieri şi de azi, şi am constatat că poe-zia de azi nu prea are priză. Nu intră în sufletulomului, iar dacă nu-i intră în suflet nici în min-te nu-i rămâne.

L.M.: Să ne întoarcem la Actualita-tea literară. În viscolirea către alţii sunt oa-meni admirabili – dintre care cu certitudinefaceţi parte – ce îşi sacrifică timpul, banii,nervii, propria operă în ultimă instanţă, pen-tru a construi punţi peste abisurile sociale şi aoferi celorlalţi (despre care Sartre spunea căsunt... infernul) şansa unui destin literar. Cumse vede, în această postură, directorul de re-vistă Nicolae Silade?

N.S.:Ştiţi, probabil, mai bine ca minecum stau lucrurile în această privinţă. Este da-toria noastră, ca editori, să căutăm ce este bunîn literatura română şi să promovăm valorile

literare. Este, însă, şi o mare responsabilitate,în acelaşi timp. Măcar noi, cei din presa lite-rară scrisă, să alegem grâul de neghină, pentrucă în lumea literară virtuală e haos.

L.M.: Se vorbeşte tot mai mult (şi seface tot mai puţin în acest sens, excepţiile fiindmai mult particulare sau individuale) despreintegrarea literaturii române în concernul va-lorilor culturale europene. Există aici, credeu. şi o „inocenţă” nătângă, pentru că nu scri-itorii ne-au lipsit pentru a „cuceri” Nobelulliterar (Arghezi, Blaga, Nichita, Sorescu, Pe-tre Stoica, mai nou Ion Mureşan sau MateiVişniec etc.) ci, mai curând, responsabilitateade a-i face cunoscuţi. Ţine asta de „fatalis-mul” nostru mioritic?

N.S.: Nu, nicidecum! Vine şi Nobe-lul! Dar nu când îl vrem noi. E ca şi când ţi-aidori o femeie frumoasă care umblă cu alţii, nu-mai cu tine nu. Nici s-o plăteşti, nu vine. E ce-ea ce face ICR-ul Aruncă banii pe fereastră.(între timp a fost aruncat şi copilul odată cuapa din copaie!... -n.n.). Trebuie să avem răb-dare, trebuie să ne vedem de ale noastre şi, maiales, trebuie să ne unim! Pentru că lumea noas-tră literară e atât de dezbinată, încât numaiDumnezeu ştie ce i-ar putea uni pe scriitori.

L.M.: Generaţia tânără, aşezată la co-zile unde se dau raţii de celebritate, în spateleoportuniştilor, are valori remarcabile. Ce şan-se daţi, în acest moment, salvării de la irosirea tinerilor scriitori? Există şi altă cale pentruei în afară de emigrare?

N.S.: Am mare încredere în generaţiatânără, cea care este acum pe băncile şcolilor,nu oportuniştii, douămiiştii, douămiizeciştiisau mai ştiu eu ce grupuri, grupări sau curente.Şi nu cred că e cazul să mai vorbim azi despreemigrare. A trecut vremea afirmării la Paris, laLondra sau la New York. Tinerii noştri au fost,de mici, pe afară, au văzut că lumea e la fel şiacolo, iar acum nu le rămâne decât să o înţe-leagă. Un scriitor se poate afirma acum oriun-de. Oportunişti au fost şi vor mai fi. Nu trebuiesă se împiedice nimeni de ei. Valoarea răzbateîntotdeauna!

L.M.: Mă întreb şi vă întreb: „Cu cese ocupă Ministerul Culturii şi celelalteinstituţii responsabile (vorba vine!) de loculspiritualităţii româneşti în „satul” mondial?

N.S.: Ministerul Culturii a devenit„Misterul Culturii”, iar asta din vina scriito-rilor, nu din vina statului. În ultima vremeînsă, parcă, parcă începe să se mişte ceva şipe acolo. Să sperăm că lucrurile vor intra înnormalitate cât mai curând. În ceea ce pri-veşte responsabilitatea unor instituţii, cred cătot scriitorii trebuie să şi-o asume.

L.M.:Ce speranţe şi ce proiecte arescriitorul Nicolae Silade?

N.S.: Speranţe, multe. Proiecte? Săpot continua şi să le pot îmbunătăţi pe celeîncepute!

Aş vrea să adaug, pentru cei care vorsă mă citească, adresa blogului meu:

http://nicolaesilade.blogspot.ro/, iarpentru cei care vor să publice în Actualitatealiterară adresa:

http://www.ziarulactualitatea.ro/actualitatea-literara/

L.M.:Vă mulţumesc!

Cu Nicolae Silade, despre „MISTERUL” CULTURII

Pagina 22 FEREASTRA, septembrie 2012

Însemnări de lectură

Ochi de copil şi zbor de frunză

În prefaţa cărţiiCeciliei Moldovan, edi-tată anul trecut (Îngerdin oficiu, Editura „Prin-ceps edit” 2011), DanielCorbu nota: „Aceastăcarte legiferează un poetstăpân pe mijloaceleconstrucţiei poemului,aflat într-o continuă că-utare a identităţii şi arostului în lume. O lume

fără doar şi poate agresivă, ostilă sensibi-lităţii, o lume în care condamnatul la cuvânt,cronicarul liric e de multe ori în derută. Deapreciat această carte construită cu acribie,unde poemele dau impresia de pietre aşezatecu grijă întru gloria unui templu, sinceritateadiscursului liric, dorinţa de epitetizare a lumii”

Răsfoind tomul invocat ne-a încântatşi pe noi această „rătăcire” în realitatea me-tafizică, nu lipsită de luciditate („mereu treazla răscrucea/ dintre minte şi inimă”), mai alescă „plata” poetului, se face în arginţi de lacri-mi: „Chiar de împart iubire în jur/ mie mi s-austrepezit dinţii/ de agurida primită la schimb”(înger păzitor din oficiu).

Lumina creaţiei alunecă în oglinzilecurgătoare ale timpului, risipindu-se în umbrece ne lasă să ne alegem chipul, asuns în spa-tele „unui zid cât zece porunci” (Libertatealibertăţilor).

E greu, cu alte cuvinte, să fii înger,pentru că trebuie să împrumuţi ochi de copil şizbor de frunză pentru a „survola” miracolelealbastre şi uneori triste ale trecutului: „În casăacvariul cu peşti visează/ o mare însorită”, iarfantasme „vor să fie atinse cu privirea numaidin oglinda/ în care atunci şi-au coborât pri-virea (...)/ şi nu mai sunt demult credincioase/ochiului nostru” (Plată în nesomn).

Am pornit, aşadar, la lectura recentu-lui volum al Ceciliei Moldovan (mersul pecant – Editura „Semne” – 2012) în căutarea„reveriilor” ce au dus la drama uitări de sine,în zbor, a lui Icar, chiar dacă, pe coperta a IV-a, autoarea avertizează asupra unei posibile„lupte” cu... îngerul: „Doamne, ştii bine/ căavem/ o afacere/ în doi:/ dă-ne răgazul/ săînflorim/ sămânţa/ pe care ai pus-o/ în fiecaredin noi” (Contract pe viaţă).

Prima poezie din volum nu face decâtsă confirme cele de mai sus: „am scăpat dedata asta/ (de hachiţele bătrânului Nostra-damus)/ să ne punem pe treabă/ şi să trăim/ caşi cum ar fi ultimul mileniu/ al înghiţitorilorde gogoşi şi „junk food”,/ (...) / dinspre tem-plele maiaşe până la catedralele/ care stră-pung cerul străbat imnele slavei,/ mulţimeainundă străzile ca la revoluţie:/ «Deşteaptă-teomule din somnul cel de nemoarte! »”...(debut de mileniu).

Apar ipostaze noi, un „peisaj social”ce stârneşte nu resemnare contemplativă ci,mai curând, revolta singurătăţi comunitare:„pădurea şi-ar răvăşi cronometrul/ fără cân-tecul cucului/ cine mai strigă azi în oraşul/cotropit de bâlciuri de import?” (ţara poeţilorfără ţară). Marelui Anonim, cel ce, în pofidatăcerii sale, ne lăsa speranţa, i se substituie oclonare în cioburi deformante a roboţilor ce netrăiesc viaţa, în „oglinda oglinzii ochiului”

(portret cu ramă de cuvinte): „Ne-am trezitcu casa în altă curte,/ să ne amanetăm şigândurile am fost îndemnaţi,/ şi stăm acum cuchirie în ograda lor/ În numele armonieiimperiale, nu-i vorbă,/ ni s-au fabricat pestetoate şi acte în regulă/ dar mai ales pentruacele consecinţe sever atrofiante” (de dragulstrămuării).

Desigur, schimbarea de „registru” es-te mai mult tematică, poeta continuând să şle-fuiască, până ce obţine „drept sentiment uncristal” (Odysseus Elitis) în roca auriferă a cu-vintelor: „Întorc fânul cosit pe toate părţile,/o dată, de două ori.../ încep clădirea căpiţei/aşez strat cu strat iarba uscată,/ mă trezesc cupicioarele zidite dedesubt” (Imnele dimine-ţii); sau: „Ieri am făcut bucuria juma-juma cunostalgicii/ din Parcul trandafirilor/ cadenţazarurilor dinspre pavilionul fanfarei/ trezeamuzica vechilor alămuri ademenind-o pe Za-raza/ şi pe cei frumos aşezaţi în fotografii cusuflet” (copiii trebuie să meargă înainte).

Este un mers „pe sârmă”, de acolo, desus, evadarea spre copilărie redevenind po-sibilă ca perspectivă, ca echilibru precar şi înegală măsură fascinant: „În mintea de copilnemaivăzutul îşi avea cuibul/ în coroanabogată a copacilor/ acum îl caut necontenitmai pe aproape,/ pe drumul cel mai scurtdintre două idei/ pe trotuarul pornit din faţacasei/ dar ca întotdeauna merg pe bordură/(...) nu privesc în jos,/ cel care-mi viseazădescumpănirile/ sălăşluieşte în mine” (mersulpe cant).

„Cearta cu cerul” (Blaga) rămâne ast-fel o interogaţie, nu o asumare: „Cândoamenii au vrut să ajungă la Tine/ le-ai zădăr-nicit planurile făcându-i să vorbească/ în idi-omuri diferite” (pod cu benzi lingvistice)

Partea a doua a plachetei, intitulatăDEMISIONEZ conturează şi mai evidentnostalgia risipiri între Dumnezeu şi copilărie,pe continentul abia descoperit al realităţii:„am fost dintotdeauna nostalgică/ după ziuatrecută/ care a lăsat desenul în culori sepia/ alclipelor care nu mai ştiu drumul înapoi /(deaceea îmi permit să vă vorbesc/ despre minela timpul imperfect/ ca într-un „trecut contin-uu”)... // sufletul are memorie mai bună decâtcreierul/ e o hartă cu multe amprente/niciodată lovită de altzheimer/ cum aş puteasă schimb matricea/ unui puzzle în care mi-ammutat/ restanţele...” (şi sufletul poate fi ohartă).

În concluzie, se poate afirma că „mer-sul pe cant” înseamnă un drum tot mai îndrăz-neţ al autoarei către limpezirea lirismului său,promiţător şi autentic.

Dintre sute de reviste

Poem Caffé, nr. 2, vara lui 2012, Brăila

Revista de poezie „Poem Caffé” (co-ordonată de Luminiţa Dascălu şi susţinută fi-nanciar de Vera Maxim, manager Poem Caffé

– Brăila), care apare sub egida Filialei Braşova Uniunii Scriitorilor (!?), cu toate că a ajunsabia la numărul 2 (primul număr lansat la 1martie 2012) impune prin selecţia echilibrată,valoarea textelor şi eleganţă grafică (tehno-redactare Luminiţa Dascălu, grafică IonAndrei Puican, foto – Ana-Maria Hur-muzache şi Ion Andrei Puican).

Acest număr este „deschis” de IlarieVoronca (1903 – 1946), cel despre care GeoBogza scria că este: „...poet, pescar, astronom,vânător, diamant, cometă, pădurar, novator,stâncă, fulger, înger, tren, ploaie (...)” El: „tră-ieşte, visează, moare, închide cerul, dezbracăgramatica, îşi sună vocea, îşi sună bucuria, îşisună tristeţea, îşi sună prietenii, îşi sună po-emul” (revista unu/ 21.01.1930). Sunt re-produse două poeme ale poetului avangardist,citatul de mai jos făcând parte din „Sfârşitulsezonului mort”, o evocare, murmurată de va-luri, a Brăilei interbelice: „A fost o aventurăfrumoasă/ Patru anotimpuri pe mare/ (...)Prova despica buchete imense de margarete,/Şi ca un ulei strălucitor la suprafaţă/ Fru-moşii nuferi./ Toate astea le-au văzut ochiinoştri/ Puţin ne păsa de gustul sărat al furtu-nii,/ Noi ne gândeam la întoarcere într-o searăîn oraş,/ Clopoţelul vesel al tramvaiului./ Cetecântând se risipeau în mahalale/ Şi deodatăpe mici pieţe/ Fructe făcând semne îndră-gostite/ Aroma merelor, subtilă, pătrunză-toarer,/ Venea în întâmpinarea noastră ca oovaţie. (...) Puţin ne păsa de vântul care nebiciuia pleoapele/ Pământul era în fundulochilor noştri/ Ca perle în fundul unei scoici.”

Nu pot să nu invidiez, măcar puţin,măcar cu admiraţie, „portretul” interviurealizat de Luminiţa Dascălu cu marele poetromân Ion Mureşanu, laureat al premiuluiNobel în inima multora dintre cititorii săi. „Văaduc la cunoştinţă – mărturiseşte autorulCărţii Alcool” - că în Brăila există un semnde circulaţie pe care nu l-am mai întâlnit, celpuţin eu, nicăieri în România şi în Europa (...)pe o tăbliţă rutieră scrie „Toate direcţiile”.Un astfel de semn de circulaţie s-ar putea săexiste doar înfipt în buricul Polului Nord saual Polului Sud. Nu am fost acolo...” Cât desprepoezie cităm un „poem nou”, intitulatRotterdam, până acesta se pierde în nori lă-sându-ne singuri - ca să-l parafrazăm pe Blaga- cu plânsul, cu noi, şi cu toamna:„Vine dirija-bilul! Vine zeppelinul!”-/ strigau pe străzicopii şi birjarii./ Şi ne-am îmbrăcat cu toţii înhaine de sărbătoare/ şi cu toţii am alergat lamalul mării/ să-l întîmpinăm./ Şi eram pre-gătiţi încă de acasă cu sentimente de respect./Încă de acasă eram pregătiţi să ne mirăm/./Dar zeppelinul venise noaptea, pe întuneric,/iar în zori era ca un nor de furtună oprit dea-supra valurilor,/ / un nor din care se auzea ofemeie cîntând cu voce subţire,/ o dună surăde nisip din care se auzea cîntând o femeie./Gărzile noastre militare au dat onorul şi/ fan-farele noastre militare au cîntat./ Dar nimeninu a ieşit din zeppelin să ne salute/ şi să pri-mească florile noastre şi să ne facă măcar unsemn/ cu batista./ Vă spun adevărul-ade-vărat:/ Din burta zeppelinului coborau în ma-re/ o mie de frînghii, o mie de funii./ Iar cînds-a înălţat soarele au bătut tobele iar cânteculfemeii/ a încetat şi/ zepelinul a început să urcela cer./ Vă spun adevărul-adevărat/ la capătulfiecărei frînghii atârna o broască ţestoasă,/deasupra ei, frînghia trecea printr-un peşte,/deasupra peştelui frînghia trecea printr-o co-rabie,/ deasupra corabiei frînghia treceaprintr-un vapor,/ deasupra vaporului era prinsun tramvai peste care/ era prinsă o trăsură,/

(Continuare în pag. 23)

REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 23

(Urmare din pag. 22)

Însemnări de lecturăapoi frînghia trecea printr-un cal peste careera/ un magazin mic în care negustori vindeaulucruri mărunte,/ iar deasupra magazinuluimic era un poliţist/ şi peste fiecare poliţist erao bicicletă/ pe care stătea cîte o doamnă în ro-chie lungă,/ care avea deasupra o umbrelă ro-şie,/ iar pe umbrelă era prins un domn,/ uncetăţean onorabil şi/ chiar sub burta zeppeli-nului/ frînghia trecea printr-o pălărie./ Şi toa-te acestea de o mie de ori,/ ca o mie de şira-guri de mărgele./ Vă jur, asta am văzut cuochii mei!/ Iar acum am venit să vă atragatenţia:/ că profitînd de faptul că oricine poa-te intra în/ fotografiile vechi/ şi oricine poateieşii cînd vrea din fotografiile vechi,/ şi pro-fitând de faptul că noi stăm aici şi vorbim/despre poezie/ şi nu privim pe fereastră,/ toţicei care au fost răpiţi în burta zeppelinului,/chiar acum coboară în stradă pe o mie de frîn-ghii/ şi chiar acum întemeiază/ oraşul dină-untru nostru.”

Aşadar, în ciuda dezminţirilor, IonMureşan a fost la Polul său Nord, pentru căaltminteri nu se explică cum poemul ăsta duceîn toate direcţiile: la Marc Chagal, în piaţaJacques Prévert, prin continentul Shakespeareşi nicăieri sau cine ştie mai unde.

Lucian MĂNĂILESCU

George ŢĂRNEA – MENESTREL AL EROSULUI

E îndeobşte ştiutcă poezia lui George Ţăr-nea e una cantabilă, poe-tul fiind un veritabil me-nestrel al erosului. De alt-fel, volumul Exerciţii deiubire, apărut postum, laEditura Contrast, Bucu-reşti, 2003, este elocventîn acest sens. Volumul –

în format „livre de poche” – cuprinde douăsecţiuni mai importante: balade şi reflexe, şiunele şi celelalte oferind cititorului posi-bilitatea de a urmări fluxurile şi refluxurileunui suflet de om ce s-a-nchinat unicei zeităţi– Eros.

Balada ultimei iubiri este o confesi-une gravă a celui „Pregătit de la prag pentrualtă plecare” şi care la bătaia altor clopote re-cunoaşte că dacă nu mai are nimic din stră-vechea fire („Nestatornică, rea şi pierdută-npoveşti”), tânjeşte totuşi după prima iubire –una renăscută „din cea care eşti”. Aflat la cea-sul despărţirii de fiinţa iubită, eroul liric (dinBalada uşilor închise) îi cere acesteia să aibărăbdare „Încă o noapte şi-nc-un răsărit”. Şipentru că acest răstimp doare, solicită să nu fieîntrebat nici măcar „pe unde/ Îmi voi purtaaceste mângâieri”. Motivaţia refuzului e de osinceritate dezarmantă: mângâierile din carefiinţa iubită ia consumat „Ca dintr-un fructexotic şi cărnos” au devenit habitudini pentruaceasta. Eroul liric din Balada umilinţei e unsuflet ardent, nestatornic şi nerăbdător de amai avea parte de o iubire mistuitoare, înainteaplecării pe drumul de apoi : „Prea nestatornicsunt de-o viaţă-ntreagă,/ Să pot răbda supli-ciul vreunui prag;/ Numai distanţa rod în mineleagă/ Şi numai drumul mi-este cel mai drag.//(…) Prea sunt nerăbdător să se întâmple/ Oultimă iubire, ca un foc,/ Mistuitor şi prăvălitsub tâmple…/ Cât să-mi aşeze sufletul la loc.”

Iubirea ce înlănţuie partenerii cuplu-

lui erotic are putere de transfigurare a tha-natosului, căci declară poetul „Mă ţii înlănţuitaşa cum ţine/ Doar soarele, în noi, luminasa…/ Şi, de va fi să vină de la tine,/ Nici de-n-noptarea mea nu-mi va păsa.” – s.n. (Baladaînlănţuirii).

O altă ipostază a iubirii înlănţuiteapare în Balada vârtejului năucitor: „Darîmpotrivă mie, te iubesc,/ Şi, împotrivă ţie, nu-mi dai drumul”, motivaţia gesticii având încentrul ei ideea suferinţei în dragoste: „…a-ceeaşi rană suntem împreună”. În alt loc –Balada paşilor pierduţi – aceeaşi idee a su-ferinţei în iubire se întemeiază pe un paradox:„Visăm iubirea separat,/ Trăim durereanoastră împreună”. Balada resemnării are fi-nalul sub forma unei imprecaţii. Eroul liricafirmă că-şi reţine iubita „Atât de-aproapenopţilor puţine/ Şi nebuniei mele bătrâneşti”,nu cu braţul, ci cu gândul, şi e gata s-o elibe-reze pe „captivă”, „Iar după-aceea să se alea-gă scrumul/ Din visul meu cel tânăr şi curat.”

Balada boţului de humă poate ficonsiderată un fel de CV, unde găsim infor-maţii preţioase despre felul de a fi al îndrăgos-titului, folosindu-se afirmaţiile prin negaţii:„Nu am nici bani, nici lauri, nici castele,/ Nicigroapă-n care trupul să-mi cobor.// (…) Nu ţinla titluri, nici măcar în glumă,/ Nu ţin cuproştii, nici măcar de frig…” Să remarcămironia înţelegătoare faţă de cei de care se di-sociază de cel ce se consideră a fi „doar unbiet romantic boţ de humă/ Care visează zei,făcut covrig”.

Iubirea spirituală, aşa cum o înţelegepoetul, spre deosebire de cea carnală a altorînamoraţi, transpare din Baladă fără concu-renţă: „Să te-mbrace alţii-n aur,/ Eu te-mbracîn poezie…// (…) Să-ţi aducă alţii daruri,/ Euţi-aduc numai sonete…// care sunt chiar formapură/ A iubirii ideale/ (…) Să-ţi păstreze alţiitrupul, / Eu păstrez din tine cerul,// Peste-acărui tâmplă nouă,/ Să tot scriu balade-n care/Totul se transformă-n rouă/ Numai dragosteaîn soare.” Amânarea „intrării lucide/ În ulti-ma, poate, iubire nebună” (aşa cum e înţeleasăîn Balada castelelor de nisip) îl face pe eroulliric să emită supoziţii despre felul cum femeiaiubită o receptează: „Pe buzele tale sunt urmede sânge/ Sau urme de lacrimi sau urme desare…” Balada sfârşitului de vară aşeazăcuplul erotic sub zodia unui timp supus finitu-dinii. De aceea, erosul se cere consumat/ trăit:„Copilă bătrână şi tânără doamnă,/ O singurănoapte mai e până-n toamnă,/ Deci, vino, să-iţinem povestea în palmă,/ Robiţi împreună, iu-birilor calme.”

Faţă de atracţia femeii pentru un altbărbat, eroul liric adoptă o pedagogie a sacri-ficiului (în Balada căilor strâmbe), de careaceasta ar trebui să fie conştientă: „Pune-mi,iubito, carnea pe jar, / Sufletu-n lanţuri, um-bra sub talpă/ Şi fă ce-ţi place cu viaţa-mi,dar/ Nu strânge-n braţe iubire calpă!// Şi nu teduce spre alt bărbat”.

Prezenţa iubitei are darul de a produ-ce metamorfozarea bărbatului, făcând să dis-pară spaima somnului veşnic, aşa cum se în-tâmplă în Balada uimirii: „E prea bătrânăbiata mea făptură,/ Cu palmele nevolnice şireci,/ Ca un ciulin strivit sub arătură,/ Dar,rogu-te, iubito, să nu pleci…// Tocmai acum,când iată, mi se pare/ Că-ntineresc, cu tine laun loc,/ Şi toată spaima somnului dispare/ Şitoată carnea-i gata să ia foc…” Baladaimposibilei reclădiri propune – la modul ipo-tetic – ipostaza unui Meşter Manole modern:„Dac-aş putea cu slabele-mi puteri,/ Dar şidin multul dor care mă ţine,/ Te-aş despărţi, înprimul rând de tine,/ Să nu-mi mai poţi fugi pe

nicăieri// Şi te-aş clădi, din nou, la mine-ngând”. Într-un moment de luciditate, eroul li-ric va conştientiza imposibilitatea concretiză-rii acestei porniri: „Dar, ce spun eu, nu-i chipsă poarte har,/ Din pricini vechi şi noi care-mpreună,/ N-o lasă niciodată pe cea bună/Să-i treacă celei rele vreun pahar”. Baladasemnelor are vădite ecouri stănesciene şi emi-nesciene, ilustrând atracţia contrariilor: „Tuerai nespus de albă/ Şi nespus de negru eu,/Purtătoarea mea de salbă/ Dintr-un tragic mi-nereu.// Cine poate să mai ştie/ Ce s-a în-tâmplat în port?/ Tu păreai mortal de vie,/ Eupăream vital de mort.”

*Aflat la senectute, poetul recunoaşte

că şi-a hrănit sufletul cu nectarul cuvintelorpersoanei iubite: „Bătrân şi singur şi aproapeorb,/ Nu încetez cuvintele să-ţi sorb,/ Cum aşsorbi nectar din dediţei…/ Ce clinchet cris-talin de clopoţei,/ În glasul tău…” (Reflex 6).Iubirea târzie conferă veşnicului îndrăgostitputeri demiurgice: „Răsare soare, când te vădşi pot/ Din frigul aşteptării să te scot/ Şi să te-aştern încet, fără să ştii,/ Iubirii mele oarbe şitârzii, / Până ajungi să arzi, precum în cer/ Ostea închisă între chingile de ger.” Însă de-părtarea de „trupul crud” e resimţită cu tris-teţe, ca preambul al unei lungi nopţi : „Dar,când departe sunt şi-abia aud/ Ecoul trist altrupului tău crud,/ Reverberat ca o durere-nplus,/ Mi-e soarele-n cădere spre apus/ Şi cunimic nu-mi vindec, mai apoi,/ Această lungănoapte dintre noi.” (Reflex 7).

Reflex 32 este o creaţie construită peantiteza cer - pământ, neprihănire - păcat.Dacă palmele sunt mai aproape de cer, căciridicate ele sunt semn al implorării, tălpile neţin aproape de condiţia adamică de păcătoşi:„Sunt mai aproape palmele de cer/ Şe-aceea-nlocul nostru cer/ Şi pâine şi iubire şi iertări,/Apropiind cu grijă depărtări,/ Pe câtă vremetălpile primesc,/ De la-nceput blestemul pă-mântesc.”

Reflex 86 foloseşte pluralul colectivi-tăţii, spre a evidenţia faptul că toţi suntemtrăitori sub zodia finitudinii, fiecare având vi-se şi ambiţii, dar puţini sunt cei care con-ştientizează „groaza nopţii”, care ne pândeştedupă un colţ mereu neştiut: „Se înserează preade timpuriu/ Prin visul nostru sterp, dar încăviu/ Şi ni se face frică de cărări,/ Din pricinagrăbitei înserări…/ Îşi ţine fiecare paşii-ngând/ Nemaidorind s-ajungă peste rând/ Lagândul celuilalt, cu năluciri,/ Din pricina preaslabei străluciri/ Pe care visul o mai poartă-nel/ Şi toate-ncep să tremure la fel/ De groazanopţii, care nu credeam/ Să fi ajuns cu paşiilângă geam.” Reflex 88 oferă o interpretareinedită a conceptului de iubire: noi, oamenii,am fost constrânşi s-o îndurăm; de aceea nusuntem prea fericiţi, însă continuăm să visăm,visul fiind o modalitate de uitare a gânduluimorţii (idee ce am sesizat-o şi în poezia cevamai sus adusă în discuţie): „Prea fericiţi nusuntem, dar plutim…/ Aceasta-i tot ce suntemşi ce ştim/ Despre ciudata stare care-a fost/Lăsată nouă, spre a-i da de rost…/ (…) Şi iată-ne constrânşi la îndurat/ Iubirea, ca pe-un faptadevărat,/ (…) Nemaiavând ce urme să lă-săm,/ Prea fericiţi nu suntem… dar visăm.”

De reţinut că acest tip de poezie re-flexivă, folosind pluralul colectivităţii, prinurmare fiind vorba şi de implicarea eu-luipoetic cugetător, ascunde o ironie înţele-gătoare faţă de condiţia umană.

Prof. dr. Constantin MIU

Scrisoare de limpezit privirea

draga mea,îţi scriu din nou de pe ţărmurile albe

şi pustii. aici, împreună cu primul meu gră-mătic Alesandros îmi petrec ultimele zile alevieţii mele. a trecut destulă vreme de cînd ci-neva a venit la mine – nu, nu era plăsmuireaievea era, aşa cum ţi-am spus - şi a zis: eu sîntpartea de vorbire care se cuvine să stea înain-tea ta pentru a da sens mişcării. ştii că de atuncisingura cămaşă pe care am îmbrăcat-o ai fosttu. îţi aminteşti visul meu care se repeta de fie-care dată cînd puneam capul pe hîrtie ca pe opernă? o cunună perlată cu amintiri pusă pecreştetul morţii! îl mai am încă dar azi nu mămai cred aşa de tînăr şi frumos văzut de sus.

am slăbit draga mea. îmi place să îţispun aşa simplu, draga mea şi poate o voi maispune în această scrisoare. să mă ierţi. e dumi-catul meu de fiecare zi, singurul! pînă şi rosti-rea numelui tău m-ar istovi. tot mai des lu-crurile simple mă îngenunchează. de pildăaseară. Alesandros tocmai pregătea peniţelepentru lecţiile de caligrafie cînd dintr-o dată amsimţit o povară care m-a frînt aşa cum sefrînge un lăstar cînd cerul se aşază prea jos. eralumina candelei din perete care mă apăsa peumeri.

Alesandros e înţelept şi delicat cu mă-sură. dimineaţa mă ajută să cobor pe plajă. etoiagul meu, stiu, deşi el se fereşte să-mi arateasta. uneori chiar am părerea că e doar un toiagşi atunci mă încearcă rîvna să arunc cu el înmare pentru a despica apele pînă la tine.

aici nisipul e alb alb cum nu ai maivăzut. poate cîndva Dumnezeu a trecut pe aicicu toţi sacii de făină din lume. mai ştii? ai fă-găduit că o să coci pîini pentru mine şi o să puipristolnicul pe fiecare dintre ele. altfel, află căe un nisip bun pentru împărtăşire. Alesandrosspune că are vîrtoşie, păstrează formele şi ne ede folos în vrednicia noastră spre a împlini artagrafiei. e drept că încă nu am ajuns la acea ex-primare care îngemănează zicerea poetică şipe cea artistică într-o reprezentare unică a eter-nităţii clipei. dar tu simţi ritmul respiraţiei me-le. de altfel şi Alesandros te ocroteşte cu toatădragostea lui.

Alesandros mi-a încropit un umbrarde sub care la amiază privesc marea. e vremeacînd simt o pieire de tot de parcă sînt un fierînflorit de rugină. e o mare liniştită draga mea.rareori se zbate. atunci zici că e o fecioară carepune prea mult sîrg în împlinirea trupului. va-lurile se ridică aşa cum te ridicai tu să îmi şop-teşti ceva la ureche. niciun val nu a ajuns încăla înălţimea capului meu. poate dacă aş înain-ta în larg dar vezi tu, nu mai am putere iar peAlesandros nu îl pot ruga să mă însoţească.parcă aş tăia degetul cu care Toedosie smeritularată în sus.

am uitat să-ţi povestesc despre dra-gonii care umblă pe plajă. sînt blînzi şi de unalbastru minunat. s-au învăţat cu noi. ţi-ar plă-cea să vezi strădania cu care încearcă să imitegrafia mea şi a lui Alesandros. dau semne că şine înţeleg. le-am împărtăşit prima noastră că-lătorie. atunci ai vorbit tot drumul. doamne cîtai vorbit! despre ploaie şi o casă veche în caretu îmi vei călca toate cămăşile mele desprestropitoarea de alamă şi despre cum vom îm-pături împreună, la dungă, aşternuturile dinbumbac doar aşa ca să avem ce răvăşi cu răsu-flarea gurilor noastre. apoi ai spus – strînge-

mă de glezne! ştii domnule şi dragul meu eusînt îndrăgostita din ceaşca de ceai. să mă beiîn fiecare dimineaţă, auzi!?

draga mea,serile deschid cele două capace ale

ceasului primit de la tine. înlăuntru îngerii pe-dalează cu osîrdie pe roţile de diamant şi atuncimi se limpezeşte privirea. lumina de la candelăcurge cu stropi grei pe lanţul care altădată tre-mura cu eleganţă peste buzunarul de la vestă.aerul se învolbureză sub peniţele de alabastru.e linişte şi e bine. plîngi? mereu mi-a plăcutcum spuneai – plîng şi o să mă fac urîtă.

odată ai promis că mă înveţi menuet.ai putea acum - hai domnule dragul meu - îna-inte de căderea ultimului picur de lumină?

anul schimbării la faţă, ziua 18O privire grabnică

asupra trupului meu

Sînt aşa de subţire şi de uşor, încît ul-tima fecioară dată în pîrg mă încearcă voal demireasă pe cap; prins cu agrafe colorate înpăru-i, mă flutură peste lume, aerul împins însus de creşşterea sînilor ei.

Cîndva se va face femeie şi o să fiuuitat în sertarul cel mai de jos. Doar un degetmă va despărţi atunci de pamînt şi opt sertarede cer.

Da, m-am slăbit de tot! Ah, femeieţi-am spus să nu sufli peste mine în postul ma-re, m-ai aprins prea tare şi ai speriat magii.Acum îţi rămîne doar să mă citeşti şi să ador-mi timp de zece pagini; aceasta nu e decît co-perta cărţii de citire, vor spune toţi, privind uşaîmbrăcată în hîrtie albastră. Dincolo de ea, pevremuri, doi oameni s-au dat unul altuia, pre-cum două silabe aceluiaşi cuvînt, şi ei pe ei,frunze grase de dud, s-au dat viermilor de mă-tase, care au ţesut la ferestre perdele cu motivede Nazca.

Vezi? Parcă am rămas doar gură şiochi; gura mea cu buze cărnoase şi mereu ume-de, ca o iarbă peste care au trecut melcii; ceîntîmplare aceste cuvinte cu vorba-n spinare!Ce întîmplare, om fiind, să cad din sînul luiAvraam şi tu, pe cerul gurii mele, să rămîi mu-tă, fară să îţi pui o dorinţă!

Da, şi ochii mei, frunze de nuc abiacernite de umbră. Roagă-te la intrarea în Ieri-hon, cu faţa înspre Iordan, îţi spun; dacă te uiţila mine de aproape, o să rămîi grea şi îmi veiface lăstari.

Ieri, de cinstirea trupului cu privirea,mi-ai spus că umărul meu stîng s-a lăsat preamult. Vecinii nostri nu sînt aşa de aplecaţi, deşiurcă aceleaşi trepte ca şi tine, ai mai zis. Tu nuo să ai loc în lumea celor drepţi!

Nu te amăgi femeie, ei cară doar unbidon cu apă plată, eu duc cu mine peste tot, ofîntînă.

Seara, înainte de culcare, te las să beidin mine ca dintr-o ciutură; tu îmi spui o po-veste, în care se făcea că eu furam mere dom-neşti din curtea bisericii şi sfinţii de pe pereţiarătau cu degetul în sus; te întreb - şi iar nu ştiisă-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnulsau îmi arătau vîrful pomului, înalţă-te Si-mioane şi ia mărul cel mai rotund?

Într-un tîrziu, botez fiecare colţ alcamerei mele cu numele tău. Pe tine nu o să tefure nimeni, dimineaţă cînd o să mă trezesc, tevoi găsi, indiferent de colţul în care mă voiuita.

Pagina 24 FEREASTRA, septembrie 2012

Vlad TURBUREAPOEME ÎN PROZĂ

Melania CUC

CălugăriţaSe numea Maria, acasă, şi Marta, la

Mănăstirea de la Blaj, de unde, după trecereaBisericii Greco-Catolice la cea Ortodoxă, fu-sese expediată în civilie fără să i se arate pece cărări să apuce. Ea şi-a ţinut viaţa tot în as-ceză. Avea grijă şi de mine, când ai mei ple-cau la muncă, la târg, la vreo nuntă sau la ba-lul strugurilor. Ea, cred, m-a învăţat toate ru-găciunile şi datele sărbătorilor creştine, nu-mele îngerilor şi de ce şi de unde vine bună-tatea la oameni, sau că lenea e perina diavo-lului.Tot călugăriţa i-a dat numele de Cecilia,nume de sfântă, păpuşii mele din cârpe, bai-a şi cusut cu mâinile ei palide ochi şi gurăcu ibrişin vopsit în coji de ceapă uscată.

Când a deschis ochii spre lume, eracălugăriţă gata sfinţită, nu mai avea cum săse mărite.

Ne-a dăruit nouă viaţa ei, ne-a iubitşi ne-a crescut pe noi, un roi de nepoţi caremai de care mai obraznici, mai bolnăvicioşi,nebunatici – cu probleme de comportamentcum ar susţine un psiholog modern.

Pe mătuşa mi-o amintesc dângălind,călcând rufele, adică, fără fier de călcat, doarcu un rulou uriaş din lemn de gorun. Le nete-zea, le mângâia – feţe de pernă şi cearceafuride cânepă – le aşeza apoi pe colţul mesei pecare o împărţea cu fratele ei, un ţăran cuşapte clase primare, dar care ne construise, fărăschi-ţe savante, primul aparat de radio dinsat.

Noaptea târziu, adormeam cu ebo-nita căştilor apăsându-mi urechea în pernă.Aşa am aflat că a murit Petre Groza, fără săfi ştiut pe atunci cine era domnul acela.

Am plecat din sat, nici nu mai ştiucând şi cum… poate într-o caleaşă de do-vleac fermecat, rostogolită pe drum.

Ne-am văzut de atunci din ce în cemai rar, mai puţin. Ea îmi scria scrisori învers şchiop şi nu uita să-mi pună în plic frun-ză de pelargonim, care… ca tot ce e organicşi perisabil, se veştejea trecând Carpaţii, maiapoi, aşteptând în tolba poştaşului. Îi scriamşi eu, dar întotdeauna un pic cam grăbită şifericită că aveam un destinatar care nu şi-ar fischimbat pentru nimic în lume adresa nici nuşi-ar fi călcat în picioare promisiunea.Uneori,în amintirea anilor copilăriei, îi împachetamşi câteva pungi de bomboane, lichiorul de ci-reşe amare la o sticlă de un sfert şi un săpunroz cu camelie albă desenată pe hârtia cerată.Îmi răspundea de îndată la dar, deşi să-mi fimulţumit nu-mi amintesc să se fi întâmplatvreodată. De ce ar fi făcut-o? Eu o iubeam, eamă iubea şi cuvintele dintre noi două ar fi se-

(Continuare îm pag, 25)

REVISTĂ DE CULTURĂ  Pagina 25

(Urmare din pag. 24)

Călugăriţamănat cu umbrelele sparte de soare, purtatecând ninge, când plouă .

Scrisorile ei se răriseră imediat dupăPaşti, plicul de hârtie albastră cu foi de muş-cată a fost înlocuit cu o banală carte poştală.La sfârşitul verii, nici chiar cartea poştală numai sosi la mine cu vestea întreagă. Slova ei,cu creion chimic umezit pe buze, era clătinată,confuză...

Am luat trenul de noapte, autobuzulde dimineaţă, căruţa de-o viaţă…

Era toamnă târzie în Transilvania şibrumă să o aduni cu grebla pe uliţa noastră.Am deschis timidă portiţa, apoi, ceva mai cu-rajoasă, uşa de la odaia din faţă, gata să cad înmaldărul de şifonuri albe şi reci, pregătite pen-tru marea-i plecare.

Am deschis alte uşi de casă pustie,una-n alta, ca păpuşile alea obeze din piaţa deruşi. Am ajuns şi-n cămară, printre borcane cujumări şi cârnaţi în unsoare, printre cartofi şiceapă, leguma care trebuia să scoată casa ace-ea din foame şi din iarnă la soare.

Am găsit-o în patul foarte îngust dinbucătăria de vară, unul de schivinic, într-o că-măruţă improvizată din scânduri şi în care fri-gul se înstăpânise incurabil ca-n boală.

Era numai în cămaşă subţiată de vre-me şi cu cosiţa căruntă pe spate. Desupra ca-pului ei, bătut direct în scândură negeluită, stacalm Iisus al ei, cel cu inima mare şi decojităde coaste ca floarea de hibiscus smulsă cu un-ghia chiar din sepale. Era o litografie scoasădin şpalturile Mitropoliei, de lângă Câmpia Li-bertăţii, cu Iisus în cămaşă vineţie şi vigurosca un arhanghel. Icoana am recunoscut-o în-dată, deşi afumată, era cea din petrecuta-micopilărie.

Acela era Iisus la care călugăriţa serugase, îi jurase castitate şi apoi Îl iertase că opărăsise pentru a se ocupa de femeile care năş-teau sau mureu, aşa, de capul lor, în mater-nitate.

Bucătăria era simplă şi mică, radioul,unul nou, de fabricaţie chinezească, dat la ma-ximum. Cred că era într-o zi de dumincă pen-tru că se transmitea slujba de la Mitropolie...

O vecină împuţinată şi la trup şi laminte, venită la călugăriţa pe moarte ca lasfintele moaşte, bătea mătănii pe faţa podeleigâfâind şi surâzând imaginilor, în mintea eirăsturnate. Se închina cu ochii închişi, cu ure-chile astupate.

Mie îmi îngheţaseră degetele încleş-tate unele în altele, ca atunci când nu ai, numai ai nevoie de ele pe post de unelte.

Se lăsa burniţă şi era din ce în ce maifrig afară şi-n cutia aia de scânduri negeluiteprinse din senin să-mi miroase a tămâie sfin-ţită. Nu era, nu vedeam nicăieri făraşul cu ja-rul, cu răşina încinsă, vasul pe care-l purtasem,copil fiind, prin toată ograda; ba, ca să nu ne iastrigoii laptele Joianei; ba, ca să nu mănâncevrăbiile macul din grădină; ba, ca să prindă să-mânţă scroafa ai’ tânără, ori… să moară mâţavecinilor, care se dedase la puii de curcă de nesperiau şoarecii.

Mătuşa tuşea sec. De-o viaţă-şi duceaCrucea şi bacilul Koch cu încăpăţânare de fia-ră neîmblânzită de reguli sociale sau boală.

Cum eu veneam dintr-un oraş taremare şi unde se zvonea că se vor redeschidemănăstirile Blajului, că Regele Mihai însuşi îşiva lua în primire averile… m-am simţit da-toare să-i spun cum văd eu, deşteapta pă-mân-tului, lucrurile simple pentru unii dintre oa-meni.

M-a privit cu milă mare, ca atuncicând copilul drag spune prostii doar pentru căare fierbinţeală. Apoi, a râs chinuit, învin-gându-şi junghiul care nu o lăsa să respire pesăturate.

– Nu ştii nimic, tu copilă! mi-a zis cuun glas sugrumat de râs sau de plâns, şi şi-aascuns îndată obrazul în perna năclăită de su-doare şi câteva pete minuscule de sânge fărăculoare.

M-am simţit datoare s-o mint, s-o încu-rajez, vorbindu-i de Mirele ei ales, de Iisus

Domnul care vede totul. Ba, chiar am îndrăznitşi I l-am arătat cu vârful degetelor, acolo, pestecapul ei cu cosiţă încărunţită, dată pe spate, cafetele-mari.

Dar, din rama aia de bronz scorojit şirevopsit an de an, nu venea nici un semn clar.

– Bucură-te, te vei duce la El, te aş-teaptă, asta ţi-ai dorit toată viaţa! i-am zis.

Bătrâna călugăriţă a slobozit alt hohotde râs, unul ca de om sănătos. M-a privit nu cuochi de femeie postind ci de lehuză-n travaliude o zi; neclintită-n chin fertil şi-n ispită.

M-am tras către ea, spre pat. I-amatins fruntea cu buzele, am sărutat-o doar pen-tru că aşa se cădea. Şi ea m-a sărutat pe unobraz, pe celălalt, apoi… a şters cu mâna ace-ea, care nu a văzut ,,ojă” niciodată, obrazulmeu, pe care se scurgea lacrima şi dâra de ri-mel Hellen Rubinstein.

Eu ardeam incandescent, nu ca un jarnormal. Trupul ei neatins nicicând de bărbat erarece ca marmura. I-am tras cerga veche pestecoşul pieptului, peste sânii sterpi.Aş fi vrut,dar nu am cutezat, să o adun lângă mine, să ostrâng la piept.

Atunci am văzut lumina-lumii, pul-berea luminii venea lin ca o cenuşă aurită, sedepunea peste corpul acela ascetic. Se plia du-pă cutele pielii zbârcite, se liniştea şi se as-cundea în porii cărnii în care încercase za-darnic să se furişeze tot miezul zloatei de no-iembrie.

Am lăsat din mâinile mele cu unghiivopsite chimic să cadă peste bolnavă capătulaşternutului aspru.

Nu mai era de mine acolo! Rândulmeu de-a face un bine trecuse.

PROZĂ ULTRASCURTĂ

Maria Doina LEONTE FAŢĂ ÎN FAŢĂ

M-am aşezat pe scaunul din faţa lui. Pentruprima dată nu am avut vreo reţinere în a privi o fiinţăomenească drept în faţă. Ochii au fost primii în care am călătorit ca peo mare fără adâncuri. Am sfidat orice neputinţă şi am căutat cuvintepotrivite pentru fiecare grimasă, pentru fiecare tresărire. Întrebări ne-rostite mă făceau să roşesc, dar nu-mi păsa... Părea că-s singură. Aveamacea libertate ca în întunericul nopţii. Am avut imprudenţa să oftez şisă răspund întrebării venite din spatele meu. Un zâmbet discret fu ur-mat de o aducere aminte:

– Ai spus că îmi trimiţi pe e-mail o listă de cărţi!– Ah! Mi-ai recunoscut vocea, aşa-i? Din nou un zâmbet, dar

nu pe faţa mea, ci pe a lui. I-am privit ochii tăcuţi. Se uitau în altă parte,imprecis. Mă căuta cu auzul, sau poate cu inima...

N-am avut curajul să îl întreb cum iubeşte un orb...

Augustina ŞIMAN SUMERAER

Stau în mijlocul mulţimii şi se adunănori grei şi cenuşii deasupra capului meu... Semişcă cu toţii împrejur şi sunetul paşilor lormă înebuneşte.... E amplificat de sute de ori încapul meu şi am impresia că imi zguduie creie-rul... Doar eu stau nemişcată cu mâinile strân-

se la urechi....Dar nimeni se pare că nu dă o iotă şi nu are de gînd să seoprească....Sunt sadici?...Nu...Pur şi simplu orbi...

Devine tot mai puţin aer... Am impresia că mi-l fură fiecare omchiar de lângă gura mea... Îl ispiră atât de zgârcit şi răutăcios... Unicamuritoare născută fără dreptul de a-l avea în piept... De a-l simţi răco-ros cum îi stinge agonia, flăcările,iadul!

Începe să tune şi muşuroiul de oameni devine tot mai gră-bit...Îmi sparge timpanele fir-al naibii!Se mişcă pe atât de repede încât îmitaie ochii şi încep să sângereze... Se scurg câteva picături pe bluza demătase gri formînd buline roşii... Şi din mulţime se opreşte o blondăzâmbăreaţă şi dulce zicându-mi „Vai ce bluză frumoasă ai.De unde ailuat-o?” Fir-al naibii de blondă! Nu vede în ce stare îmi sunt ochii...Vede doar bucata aia de mătase pătată cu roşu... N-are nimeni treabă cusufletul, ci doar cu ambalajul tău... De parcă asta ar fi în secolul 21 su-flet... Dar mă rog... Bine că a plecat văzând că nu-i răspund... Dacă maistătea aş fi plesnit-o.

M-am aşezat pe nişte trepte reci şi am închis strâns pleoa-pele.... Ferice e cel ce e orb şi surd! Dar oricum rămâne tot mai puţinaer şi agoniei din piept i se mai adună şi sufocarea lentă... Cu ochii în-chişi visez la o noapte de atlas... Liniştită şi enigmatică undeva sub unnuc cu miros de primăvară... În schimb stau pe beton încercând să-mistăpînesc durerea...

Simt cum mi se ridică febra... Încercând să ascund semneleunui boom apocaliptic interior, zîmbesc celor din jur... Începe să plo-uă... Cu stropi mari şi reci ca gheaţa.... Uhh.... Ce uşurare! Dar ploaianu vine singură... Prin zgomotul picăturilor care se izbesc de asfalt şi apaşilor enervanţi se mai aud paşi liniştiţi şi lenţi... Nu se apropie de mi-ne.... Dar cred că i-aş fi distins şi la un kilometru distanţă... Sunt diferiţidin păcate... „Nu....te rog....” am spus abia şoptind şi epuizată... Apoim-am sufocat... Mulţimea mi-a luat tot aerul... „E mai bine aşa...”m-am gândit eu... „Acum o să-i rămână lui mai mult...” .

Pagina 26 FEREASTRA - august 2012

Eram studentă în anul trei la Facul-tatea de Drept, aveam douăzeci de ani şi o miede visuri. Cortina a căzut, peste cele mai multedin ele, rând pe rând. Pe unele le-am văzutîmplinite, de multe ori când aproape le uita-sem. Nu doar o dată am avut sentimentul căsunt în contratimp cu propria-mi viaţă. Existăşi un contratimp al ratării. Uneori, trecusem pelângă ratări spectaculoase aşa cum, alteori, vi-sul îmi fusese „suflat” de sub nas când tocmaicredeam că l-am ajuns din urmă. Aşa mi-amalergat visele toată viaţa: ca un câine legat decăruţă cu un lanţ prea scurt. Lanţul acela carenu te dezleagă, rupându-se, nici nu te lasă săiei prea multă distanţă, dar nici să le ajungi dinurmă vreodată. Căruţa mea cu vise a alergatîntotdeauna mai repede ca mine. Vizitiul n-amfost eu. Vizitiul căruţei mele cu vise era aproa-pe invizibil. Eu am fost doar câinele legat înurma ei, cu un lanţ prea scurt.

Eram într-o iarnă zgribulită, dar sân-gele alerga în noi cu vigoarea specifică tine-reţii. Aveam douăzeci de ani şi o mie de flu-turi. Fluturi în cap, fluturi în stomac, fluturi lapălărie. Peste tot numai fluturi. Care semănaucu fluturii copilăriei mele, din satul bunicilor,cei atât de frumos coloraţi, pe care nu m-am în-durat să-i prind cu bolduri în insectar. Doam-ne! Cum să tragi frumuseţea în ţeapă?! Nuexistă crimă mai teribilă decât să ucizi fru-museţea. Bunicul îmi făcuse o plasă, îi spu-sesem că voi avea nevoie de ea în vacanţă,pentru insectarul din clasa a VI-a. Ce multm-am bucurat când mi-a dat-o! Dar bucuria aţinut până a doua zi. Când am văzut primulfluture mare, cu aripi albastre pe care, parcă,un pictor îşi scuturase penelul de galben, amamuţit. Am zis: „Să-l las pe ăsta!” Apoi i-amvăzut pe cei mici, lilá, atât de fragili, apoi pecei mari şi blânzi, care ţi se aşezau pe umeri,cu aripi negre cu roşu şi portocaliu, pe ceialbi... Am plâns toată ziua, trăgând de plasainutilă, ca de o greutate prea mare. Am plâns,până când am înţeles. Atunci am descoperit li-bertatea ca şi condiţie interioară. Libertatea dealegere. Când am avut revelaţia, am fost celmai fericit copil de pe Pământ. Am început săalerg, să mă joc cu fluturii, aruncând plasa câtcolo. Descoperisem! Descoperisem, aşadar, cănimeni nu te poate obliga să ucizi frumuseţea,că a prinde fluturii şi a-i ţintui în insectar saunu - e o problemă de alegere interioară. Ni-meni nu te poate obliga să faci nimic. Desigur,trebuie să fii pregătit să plăteşti preţul. Amumplut insectarul cu gândaci „puturoşi” pecare-i găseam morţi pe la noi prin curte, pestradă sau prin curţile vecinilor. În vara aceea,toată strada a adunat gândaci morţi. Dădeam la

schimb o turtă dulce sau un cub de zahăr pen-tru trei gândaci. În anul acela, probabil că pro-ducţia de zahăr şi turtă dulce a ţării a crescutsimţitor, în timp ce fauna patriei sărăcise înspecia „gândaci puturoşi”. La începutul de anşcolar, când m-am prezentat mândră de recol-ta mea, profesoara m-a privit indignată, repro-şându-mi că n-am niciun pic de simţ al este-ticului. Bine că-l avea ea! I-am dat un răspunspe care sper să nu-l fi uitat nici acum: „A iubifrumosul nu înseamnă să-l ucizi!” Nici eu nuştiu de unde mi-a venit. Şi, mai ales, nu ştiu deunde curajul. Eram un copil blând, cu bun simţşi aproape timid. M-a privit mai stupefiată de-cât atunci când îi băgasem gândacii striviţi subnas, şi mi-a trântit un şapte. Până şi abonaţii lacorigenţie luaseră zece pe insectar. Dar ce con-tează? Consideram că plătisem chiar ieftinpreţul libertăţii mele. Şi aveam dreptate. Preţulaltor libertăţi pe care mi le-am permis de-alungul vieţii a fost mult mai scump. Şi, uneori,dureros. Dar sunt convinsă că, dac-aş mai datimpul înapoi, aş face aceleaşi alegeri. Aşa că,în faţa mea, nimeni nu are scuză atunci cândomoară frumuseţea unui fluture sau a unui vis.

Aveam douăzeci de ani. Eram de-ovârstă toţi trei. Şi aproape nedespărţiţi. Cla-udiu mă iubea pe mine, eu îl iubeam pe David,iar David Îl iubea pe Dumnezeu. Dar despre astane-am dat seama abia mai târziu. Atunci, nuaveam timp de introspecţii; atunci alergam înplutonul cu fluturi. Chiar dacă aripile ne maifuseseră, pe alocuri, frânte. Puterea de regene-rare a tinereţii e incredibilă.

Renunţarea la balet fusese dureroasă.Ideea îi aparţinuse tatălui meu care considerabaletul un moft, nu o profesie. Un moft pe carepoţi să ţi-l împlineşti în copilărie, dar gata!Mama, care înţelesese această pasiune ce măardea pe dinăuntru şi care făcuse tot posibilulsă mă susţină, de data aceea, nu avusese niciuncuvânt de spus. Astfel că învăţasem, deşi cuscârbă, şi ajunsesem la „Drept”. În primul an,plângeam în fiecare zi. Din al doilea, m-amscuturat şi mi-am zis că un lucru început tre-buie făcut temeinic şi dus până la capăt. Cutimpul, a-nceput să-mi placă. Dar n-am uitatniciodată pasiunea pentru balet, niciodatădorul de a dansa nu m-a părăsit. Umblam ca întransă pe la Opera Română, ori de câte oriaveam ocazia să văd Corpul de balet, mergeamla Ateneu, la Sala Radio şi îi târam şi pe băieţidupă mine. De câte ori nu m-am visat inter-pretând Lebăda albă! Aplecarea mea către artămă determinase să îmi aleg prietenii tot dintreartişti. Era singura mea răzbunare, acea liber-tate de alegere pe care nu mi-o putea lua ni-meni. Claudiu era student la Institutul de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu”, iar David – laConservatorul „Ciprian Porumbescu”. Făcuseun an la Teologie, dar fusese azvârlit de cătrecei care hotărau destine pe-atunci, pentru cărefuzase să colaboreze cu Securitatea. La in-sistenţele unchiului său, dăduse admiterea laConservator, singurul loc în care ar fi scăpatde hărţuire, datorită poziţiei unchiului careocupa funcţia de Rector şi a prestigiului aces-tuia de somitate muzicală cu recunoaştere in-ternaţională, de care nici măcar „băieţii răi” nuîndrăzneau să se atingă. Deşi era protejat, subumbrela unchiului, de micile sau marile mi-zerii, deşi era un student eminent al secţiei deCanto şi îi plăcea foarte mult ceea ce făcea, nuse putea împăca deloc cu gândul că nu şi-a ur-

mat chemarea către preoţie, pe care o simţisedemult, nu mai ştia nici el când prima dată şicare îl ardea mai tare decât mă ardea pe minedansul. Singurul dintre noi care părea să fie pecalea spre împlinirea destinului era Claudiu.Toţi trei, uniţi de dragostea pentru frumos, netâram aripile mai mult sau mai puţin frânteprin expoziţii de artă plastică, prin săli de con-cert şi prin biserici. Un pas de trois prin in-stituţiile de artă şi culte ale Bucureştiului gri alstudenţiei noastre. Cunoscuţii noştri comunicare ne ştiau cât de cât istoriile ne porecliserăpictorul, balerina şi popa. Mie îmi mai spu-neau şi Vera Zorina, numele celebrei şi fru-moasei balerine care-mi fusese model pe vre-mea când făceam balet. Pe atunci, mă încântacoincidenţa numelor noastre şi chiar asemă-narea fizică destul de izbitoare, astfel că acestafusese un motiv în plus să cred că viaţa mea arfi trebuit să se confunde cu baletul. După ceam fost despărţită de balet, când eram apelatăVera Zorina, o mie de cuţite se răsuceau îninimă.

Claudiu Teodorini şi cu minetreceam, drept un cuplu, deşi nu eram, în ade-văratul sens al cuvântului. Însă Claudiu îm-pânzise lumea cu declaraţiile lui de iubirecătre mine şi cu faptul c-o să mă ia de nevastă.Claudiu era un băiat adulat de multe fete, une-le chiar dădeau năvală în camera lui de stu-dent. Pe cele mai frumuşele sau cu chipuriinteresante le păcălea că vrea mai întâi să lepicteze. Ele, gâsculiţe, dispuse chiar să-l lasesă facă şi studiu anatomic, precum Michelan-gelo pe cadavre, acceptau. După ce se serveade ele ca model, invoca o sfârşeală artistică dezile mari, expediindu-le cu „Mai vorbim noialtă dată!”. Cele mai rele dintre aceste deza-măgite scorniseră tot soiul de poveşti pe seamalui. Când le afla, el se amuza şi ameninţa râ-zând, însoţindu-şi ameninţarea cu gesturiconcludente: „Nu vă doresc s-aveţi parte deimpotenţa mea!”

Aşadar, eu nu reacţionam la impresiagenerală care se formase pe seama noastră,aceea că am fi un cuplu, în ciuda faptului căideea nu-mi plăcea. Aveam impresia că amtoată viaţa inainte să găsesc un moment pentrua lămuri lucrurile cu Claudiu, să-i spun să în-ceteze, asigurându-l totodată de dragostea meafrăţească. Eram meschină. Şi alimentam, dinorgoliu, o iluzie. David tăcea. Probabil îşi ima-gina că şi eu îl iubesc pe Claudiu. Altfel, credcă m-ar fi tras de mânecă, poate mi-ar fi trasşi-o palmă. Adevărul e că eu mă simţeam multmai atrasă de David şi, uneori, aveam impresiacă simt şi din partea lui o căldură ce depăşeagraniţele prieteniei. Dar niciodată n-am fostsigură. Şi asta, incertitudinea, îmi dădea coş-maruri, stări febrile, ameţeli. Acum aveam im-presia că David mă iubeşte, că nu se poate săsimt degeaba ceea ce am simţit, în clipa urmă-toare îmi spuneam că gestul sau cuvântul acela(pe care-l întorceam pe toate părţile, aproapegolindu-l de sens) ori privirea aceea nu poatefi decât o dovadă de prietenie. Uneori graniţae atât de fragilă! Dar el avea grijă să n-o treacăniciodată. Îmi era atât de ciudă! Eu nu puteamface primul pas, îl aşteptam pe el. Niciodată n-am agreat ideea ca femeia să facă primul pas,cu atât mai puţin la tinereţe! Şi David tăcea.Eu tăceam. Un pas de deux al tăcerii. Claudiuvorbea şi picta. Noi toţi alergam după căruţacu vise. Fiecare, după căruţa lui.

Florentina Loredana DALIACăruţa cu vise

REVISTĂ DE CULTURĂ    Pagina 27

Revista FereastraPublicaţie editată de: Asociaţia Culturală “Agatha Grigorescu Bacovia” - MIZIL

Cod fiscal: 230324460; Cod IBAN:RO60RZBR0000060010080523, deschis la “Raiffeeizen Bank” - filiala Mizil

Redacţia

Director: Emil Proşcan, Redactor şef: Lucian MănăilescuAutorii materialelor publicate răspund în mod direct de conţinutul acestora. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază

Str. Agatha Grigorescu Bacovia”, nr. 13ATelefoane: 0244251144; 0722653808 - director; 0769210763 - redactor şef;

E-mail: lmanailescu@yahoo.ro; leonidacondeescu@yahoo.com

Abonamentele pot fi făcute pe adresa redacţiei. Costul unui abonament este de 5 lei pe număr ( minimum 3 numere),inclzând şi cheltuielile de expediere. Contravaloarea abonamentului va fi achitată fie prin mandat poştal (pe adresa redacţiei), fie

prin virament, în contul nostru, reprodus mai sus. În cazul în care aţi făcut abonament anunţaţi, prin e-mail, redacţia.

Geo Galetaru***

ai trecut pe lângă ea fărăsă-i dai importanţă. o întâmplarealbastră din şirul acela dement.pielea văzduhului învelind miciexcrescenţe benigne: aici e rost de ghicit în cuvântul abandonat pe mese strălucitoare.dar limba pe care o vorbeşti nu maiexistă. nici avântul tentacular de lacapătul firului. doar lamentaţiiasurzitoare. vociferări impudice. o totalălipsă de respect pentru mâinile roşii alecelor ce nu iartă. dar tuai trecut pe lângă ea fărăsă-i dai importanţă. fără să ştiicodul acela tăcut care-ţi însufleţeştedisperarea. numărând din doi în doiîngerii căzuţi de-a lungul canalului.

Marian Dragomirfrunza

să vezi adevărfrunzele se izbesc de trotuar într-o veselienu ai habar azi am scos mitralieraşi am jefuit un copacdoi saci de frunze iar ţie îţi va fi dor de foşnetul lor

îmi place noapteasă sorb sevă din palma tam-ai întrebat cum e viaţa sub coroana copacilore ca acoloverde crud sau gălbenuş de ouomidă ce târăşti un corp

nu mi-e gândul la tineîn orice mod visele au trecutreducere la mitralieră nu se mai face

spune de când nu ne-am văzutmai ai verde de frunză în gânduri

Gheorghe PaşaCaii tăi verzi zburători

Caii tăi verzi suportă cu stoicismsingurătatea albă a pereţilor – chingile strâng mult mai tare în aşteptări.Şi-ţi trebuie un diamant foarte durpentru o fereastră în necunoscut,de acolo să pătrundăun aer purificat de iluzii,nişte ochi asemenea unor perle albastresă te privească mai curat, mai adânc,neumbriţi de mirajul întrebărilor.Cu antenele-n mirare spre orizont,ieşi din cochilia sinelui – caii tăi verzi par acum peşti zburătorispre singurătatea pereţilor albi ai luminii.

Mirela BălanSicilia inocentă

Pescarul sicilian îşi strigă ultima ofertă de peşteîn sâmbăta Paştelui.

În zare Etna doarme liniştit.

Se aşteaptă venireacu moarte pre moarte călcând.

Ştefan Ciobanuimense

vor veni caii pentru fiecare om câte unulşi ne vor împinge din aşternuturicu marile lor boturi umede ne vor scoate din case zvârlindu-ne pe scări ca pe nişte suluri de postav

ne vor împinge aşa printre blocuri pe străziprin oraşe vor ajunge cu noi pe câmpii

prin pădurini se vor lipi de pleoape frunze şi crenguţe

pe sub cea mai frumoasă paradă de norivor intra în ape şi ne vor rostogoli

pe fundurile oceanelorca pe nişte trunchiuri de copacicaii de lemn ai copilăriei cu boturile mari

Mihai AldeaSuprimare

Mi-am auzit numele strigat aş fi lăsat toate nimicurile înghesuite în geanta de pe umăr să pot grăbi pasul un cleşte intern îmi strângea stomacul,

iar gâtul... de gât mă ţineau cu mâinile aspre ca un fular legat prea tare nebunii ar ieşi cărând în spinare vâlva şi vina

aş plânge infinit cu inima stoarsă m-aş ghemui să respir, dar

pe strada asta nu se plânge cei ca mine şi-au pansat sufletul

şi-l ţin acasă eu merg mai departe.

Poraicu Simona-VasilicaÎn frustrare

Pentru eternitate, adormite în frustrare,Mâinile reci s-au împreunat din nou,Ochii s-au deschis mai bine în real,Dar nimic nu şterge urmele prezenţei.Da, visele au fost şi au fost şterseUitarea a stat mereu în luminăFrustrarea a stat mereu în uitare,Şi singura cale de a trece prin iadE întunericul plin de-amintiri.

Cei ce doresc să-şi procure vatianta tipărită a revistei o pot solicita pe e-mailul redacţiei. Prţul unui număr 5 lei (incluzândcontravaloarea cheltuielilor de expediere. Banii vor fi viraţi în contul Asociaţiei “Agata Grigorescu Bacovia”

Cele mai frumoase poeziiConcursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia a fost, valoric vorbind, cea mai valoroasă manifestare de acest

gen, organizată de noi. Chiar dacă nici Institutul „Cantacuzino” nu are atâţia viruşi în laboratoarele sale câţi am strâns eu într-uncalculator, căruia a trebuit să-i schimb placa de bază, programele, depanatorii şi, în plus, să stabilesc un record în materie de “tradus”fonturi ciudate, sau de reconstituit diacritice. Dar, toate acestea - şi multe altele - vor fi prezentate pe larg în numărul nostru viitor.

Vă mulţumimim pentru preţioasa dumneavoastră colaborare şi aşteptăm ca ea să continue în beneficiul celei mai stilatecerşetoare a României - CULTURA.

Pagina 28 FEREASTRA, septembrie 2012

Acolo unde cred că eşti

Acolo unde cred că eştiNici trenurile nu străbatAcolo ca de sticlă parPădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taciAdăugat la rest mereuŞi nu mai pot înaintaDecât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge, alb e orice drumŞi alb respiră-ntregul timpNici nu te-aş recunoaşte-acumDesperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintescDar nici să uit nu mă îndurCâtă părere-i în destinCâtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adunCa sub un şal înzăpezitSufletul nostru încă bunMişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opriŞi fi-vor brazii îngrădiţiAcolo unde cred că eştiPrintre barbari meteoriţi.

În fiecare an aşteptSă ningă, să te pot vedeaDacă priveşti, dacă asculţiDacă mai înţelegi ceva.

Zilele invincibile

Poate nu va fi prea târziu,Dramele sunt încă bine acoperite,Întunericul se poate uita la mine,Odaia mi-e luminată,Bucuros, norocos, praful trecând

prin fereastrăPoleit de lumină călători-va,În timp ce eu mă pregătescSă sufăr în piaţa rotundă.Roşul mă va părăsi ca un om,Roşul, ca propriul meu sânge.O alee cu brazi mirosind

a tămâie,Spiritul lor este verde.Îmi pare rău că din toate culorile

careAduc invincibile zilele pe pământ,

Roşul mă va părăsi.Rănindu-mă, sângele meu

nu apare,Albastră mi-e tâmpla, palid

obrazul,Negre tunele îmi cautăInima

În frunza mirosind a scrum

În marginea pădurii şezi,Unde piciorul se scufundăÎn muşchiul moale sub zăpezi,

În frunza mirosind a scrum,Vecin acum sălbăticiuniiFerindu-se de om, de drum,

Nu vei mai fi, nu vei mai fiSenina minte liniştităCare dă mere la copiiPăstrându-şi partea otrăvită.

Ştiind ce vrea şi ce-i urmează

Să-ţi fie dor de fiara fricii,S-o prinzi de vie-ntr-o capcană,Dar vorbele îţi ies din gurăÎn apărarea ei, şi morDe mila fiarei jupuiteDe mii de ori de sfânta-i blană,Frica surâde împrejurul făpturilorŞi-n sinea lor.

Să-ţi fie dor şi deznădejdeŞtiind ce vrea şi ce-i urmează,Când simţurile ei ca şerpiiAştern sub talpa ta fiori,Din când în când îi ţine-n razăMişcarea duhului, enormă,Delirul tău în căutare – Fragmente dintr-un cer cu nori.

Leac pentru îngeri

Sunt tristă, dar de tine niciodată.

Fug animalele speriate de minuniLa care nu mai ştim să ne

gândim,Miercuri şi marţi, vineri şi luni.

Săraci în zile, cine ştie, trecem Legaţi la gât de lungi copilării Ninşi de puterea sfintelor

petreceri A nu fi, a te naşte, a iubi. Ce-mi dai, să nu mor azi,

să mai rezist?Leac pentru îngeri, cântecul meu

trist.

Ioana

ce pură îmi apare gura tasupus stă roşul ca un palid vincum sub un strai de cristalin aveaun ghimpe planta fără de venin

cum somnul pentru vise e făcutsângele tău păstrează urme sfintedin gândurile mele din trecutde care nu-mi voi mai

aduce-aminte

Şi poezia

Şi poezia e un somnDin care nu te mai trezeşti

Cu ochii largi deschişi sub mări, Visînd la spasmele lumeşti,

Cu perle pleoapele plîngîndSărate buzele albeşti,

Nefericit, înspăimîntatPrintre comori piratereşti,

Păreri de rău că nu-nţelegiMişcarea gurilor de peşti,

În calmul monştrilor sorbit, Măcar astfel să te fereşti,

Fără să fii de tot primit, Nici înecat, nici viu nu eşti,

Să poţi trînti o poartă grea, Să tragi perdele la fereşti,

Şi poezia e un somnDin care nu te mai trezeşti.

Păcatul trufiei

Agită pomii păsări mariŞi via sângele divin.Pînă la mine este mult,

Pînă la moarte mai puţin.

Din toamnă-n tomnă mă ridic,Şi parcă nu mai ştiu să vin.Pînă la mine este mult,Pînă la moarte mai puţin.

Aceste vorbe de culesLe simt dorinţe, le spun chin,Iubirea mea se împliniAtît de dreaptă în destin.

De ce nu sunt, cum ar părea,Nefericită în declin!Pînă la mine este multPînă la moarte mai puţin.

Că umbră nu-i, sunt doarlumini şi ramuri

Pînă-n pămînt, tristeţea mea te-nhamuri

La frunze, la căderea lor de-ovară.

Trezite sunt de gîndul c-au sămoară,

Că umbră nu-i, sunt doar luminişi ramuri.

Pustii, frumoase învelesc o groapă.

Se-nchide ochiul meu şi le ignoră.Cenuşa leagă strîns ora de oră,Oprind migrarea turmelor de apă.

Cum toamna, torturîndu-milumea verde

Ca pe o minte-adînc neştiutoare,Ar căpăta şi tot atunci ar pierdeNaive taine, îngeri de răbdare,

Cu disperare sîngele-şi deschide,Şi frunza pare că se sinucide

Un plop

Să ai un plop în care să te sui,Un turn al păsărilor fără pui,Tăcut ori vesel, după cum amîiLumina frunzei care naşte-ntâi.

Un plop despărţitor de miazăzi,Şi daca-l ai, să-l ai definitiv,În umbra firii lui clădit să fii,Precum un dor în care stai captiv.

Precum un dor în care stai captiv,Să ai un plop, bătrân de-ar fi

să fie,Printre statui de calcar, viu naivCrescut în unghiul tău de nostalgie.

Să le petreci pe toate cîte sînt,Să le aştepţi pe cele care vin,Ca un veşmînt strălucitor de vînt,Ca un vecin al cerului senin,

Tîrziu, cînd nu-ţi mai pasă de culori,

Să ai un plop din care să cobori.

Ce-mi dai să nu mor azi, să mai rezist?