Anul XXXI. — N o . 31. 5 BANI ÏN TOATĂ TARA 5 Duminecă, 3 August 1914.

UNIVERSUL LIT U I 2 , 6 0 ANUAL Abonamentele se 'ac

numa pe un an.

C O L A B O R A T O R I I ACESTUI NUMĂR V- M e s l u ş e a n , S. Mihail, I. F o i , A. Mândru, Çorneliu Singur,

V. A n e s t i n , Albert , E. C. Pave le scu , e tc .

Л Л L Л C11 KI

Lima pe pagina 7 şi 8 — З д Ш 2 0 —

Armata g e r m a n ă în faţa oraşului Liège

2 . — No . 3 1 , u r U VERSUL LITERAR Duminecă, 3 August 1914.

Ecourile s ă p l ă m â n Marc păcat şi-a făcut Kaiserin

icslănţuind actualul războia, fără pe­reche bi grozăvii, în istoria omeni-•rei. Căci acum, s'a dovedit pe deplin că Austria, trimiţând faimoasa notă drastică Serbiei şi refuzând orice tratative de împăcare, nu asculta de cât da îndemnul împărulutui ger­man.

Acum, milioane de oameni, îiuif mult până în dinţi, înşiraţi dealun-gul fruntariilor lor, se masacrează reciproc, dând tunici îngrozite, spec­

tacolul fioros al celui rnai groaznic 'măcel. , E din cale afară dc dureros că bia­ta Belgie, a devenit câmpul de bătă­lie ul celor donl duşmani de moarte: Germania şi Franţa.

întreaga lume nepărtinitoare e scandalizată dc violarea neutralităţii regatului belgian, lată o ţară cun nu dorea de cât să trăiască în pace să se desvolle ín tihnă, şi care, fără voia el, e târâtă in războia, în contra unui duşman de. zeci dc orî maî pu­ternic de cât ea. De aceea, simpatiile, lurneî întregi însoţesc armatele belgiene urându-lc din toată inima isbândă în potriva puternicului co­tropitor.

Aşa dar, suntem în plin războia european. Se bat pe fruntarii ftanco-germană, germano-rusă, nuo-aut-triacă, se bat pe mare, sub mare, în atmosferă. Suntem în secolul cel mat sauget os al omenireî.

E indiscutabil că războiul e des-lănţuit pretutindeni. Ceeace nu prea se ştie e rezultatul acestor luple feroce ale căror ecou ajunge până la noî.

Fiecare stat se grăbeşte să-şî a-nunţe izbdnzile.

Ştirile telegrafice sosite se bat cap în cap. Germanii sunt tot atât de entuziasmaţi ca şi frmncezil, şi ruşii tot atât de entuziasmaţi ca austria-ciî. Chiar sârbii, după ştirile sosite dc la Kiş, .au pus la rezon armatele împăratului Frantz losef. Nici p-iuă azi nu se, ştie cu preciziune dacă Liegiul a fost sau nu ocupat de ger­mani.

Putem deci spune că adevărul a-devărat nu se cunoaşte până- acum. Adevărul se va cunoaşte alunei cdnd se va da lupta decisivă, luptă, ale cărei urmări vor fî atât de, mari, în cât nu se vor mai putea învălui cu mister.

Ceeace e îmltucură&er până in momentul de faţă, e ci Bulgaria şi Turcia aii avut prudenţa de a mi se avânta în învăhnăţeala. răzhoivlm dezlănţuit. Aceste două state dacă îşi vor păs Ira mai departe atitudi­nea de până acum, vor face TM mare serviciu, nu numai cavzei păcei dat-şi propirieî lor existenţe. Aceste sta­te, prin atitudinea lor paemică, vor înlesni şi Romáméi de a contribui la localizarea incendiului îshucitH pe o 'zonă atât de vasta. Ar fi o enormă greşeală din partea. Turdei de а se mişca, căcî imperiul etammn ar fi distrus de Anglia, si ar fi o greşeală şi m.ai m ave din partea Bvl&aricî care şi-ar înstreina pentru vecie prietenia liberatoarei ei: Rusia.

In ce priveşte ţara noastră, ea, graţie înţelepciuneA c&ndurătorii or ei, şi-a ales cea mai raţională din directive în aceste împrejurări tur­bure: ncutr aliinbea.

Asta nu înseamnă insă că dacă vreunul din vecinii noştri s'ar gân­di să ne cotropească teritorial, în interesul unor necesităţi strategice, acel vecin, orî care ar Ji el, n'ar găsi în eonlră-î un zid puternic, inexpug­nabil, format din piepturile tuturor fiilor r,omănicî.

• B I A N K A ИКВВААЪШ ш Е в Л І TZZ^ і і іявшя

Meetmgean 9±*

Ora ş a se d i m i n e a ţ a . . . î n t â i u l t ren t rece îa şase şi j u m ă t a t e ; n ' a m nici o c l ipă de p i e rdu t , căcî altfel m u a-mendcază . O a m e n d ă ca re m i a r în­ghi ţ i j u m ă t a t e din leafă!...

Azï e Duminecă , z iua t r enu r i l o r su­p l imen ta re . P l ăce r ea ce lor la l ţ i î m i dă de lucru. . . . Aşa e r egu l a .

Uite, soare le a a j u n s îna in tea m e a la post ; un soa re de foc ca re îm i fă-gădueş t e o zi de obosea lă şi ai su îe-r inţă . . . E I ! d a c ă nu e soare le ca re te a rde , e ploaia ca re te s t r ă p u n g e , e vân tu l ca re te îngh ia ţ ă , e z ă p a d a caro te orbeş te !

Avem noî oa re drep tu l să ne gân ­d im la b a r o m e t r u ? T o a t e zilele sun t p e n t r u noî egale în fa ţa c ruz imi lo r dator ie i .

Cc da tor ie ! T rebue să-fii şi f i inţă şi m a ş i n ă :

t r ebue să cuget i cu r e g u l a r i t a t e a ri­nul c ronomet ru , să lucrezi cu p u n c t u -alits'.tca u n u î a n g r e n a j . Nu t rebue să aî nicî pa s iun i , n i d d i s t r ac ţ i un l ,nicî negl i jenţe; n u t r ebue s ă te laş i în voia v i să r i i , nicî în ace ia a p ă r e r i i de r ău , a r e m u ş c ă r i î orî a speran ţe i . . . L u c r u r i l e de soiul a c e s t o r a te preo­c u p ă p r e a mul t , şi te pot face să gre ­şeşt i m a c a z u l !

D r u m u l de fer nu vrea decât fier: fier în a p a r a t e l e luî , fier pc cale-I, fier în in imi le celor ca r i ii servesc.

F o c h i s t u l e u n erou cu cinci l e i .pe zi; eu t r ebue să fiu un om de bronz cu optzeci de iei pe lună 1 .

P o a t e că . d a c ă a l în t r eba pe şeful care-ş î f onwază ţ i g a r a d u p ă m a s ă , ţ i - a r s p u n e c ă e p r e a m u l t . Nobil fi­l a n t r o p !

II

întâiul tren a trecut, apoi a l doi­lea, al treilea. Trec azï din douăzeci In douăzeci de minute . Ce bine trebue s ă fie acolo în pădurea deasă! Ce dulce trebue să fie să te odihneşti s u b frunzişurile întenecate!

Intr'unul din vagoane a m ekaervat în goana trcsului , o m a m ă c u ani copiL Micuţii băteaţi veseli din pal­me la fereastră; s e bucurau văzând cerul cel a l b a s t r e , gândindu-ae Ia că­lătoria neobişnuită, la perspectiva u-neî zile întregi de petrecere in haine de sărbătoare; s e bucurau că aa vor putea bucura.

M a m a lor îl privea. Suradea, era radioasă. Se duceau, desigur, Ut vre-o rudă onde îl aşteaptă săruturi bune 5- m e s e vesele. S e vor goni prin tu­fişuri, vor culege flori, s e vor îmbăta de parfum uri şi de pJăccrf—

Şi eű a m еоря, şi m a m a lor »a-I iubeşte maî puţin ca «ea din tren. Dar copiii m e î n'au haine de sărbă­toare, n i d m t n a 1er irare surâsul pe buzd. î i i c l o rurfă яп-ï aşteaptă. Zina de azi va fi c a şi cea de jerî, pentru n o t

Nevasta v a munci , copii i o w r a-juta. Deşi î s încă raiet, vor c«RTRIB>JF çi el eu ceva la muncă , si, deseară, v o m PANE de o pa~te tecă câţ iva go­logani- Noroc că. dupa a tâ ta oboseala avem cel puţin s igura «ţa unul codru de pâine.

O, de a-şî putea odaia, a şa din în­tâmplare, să-I trimet să călătorească de pi acere, pe m a m ă şi pe copil, m i s'ar părea atuneî oboseala m e a m a l puţin grea, ştiindu-I mulţumiţ i . Mi se pare că.~.

Ia s e a m a la semnal!... Uite un tren de marfă! ».

ПІ

Poftim!™ Gândindu-mă la cel de acasă, era să scap mişcarea. Da, a şa e. n 'a î p u t i n ţ a nicî m ă c a r să iubeş t i pe a l t ă i , în m e s e r i a a s i a n ă r o a d ă . Ar t r ebu i să nu fie n u m i t ! a c a r ! de

câ t ace ia ca r î vor a d u c e un cert i f icat că sun t copi l găs i ţ i şi ce l iba ta r i .

Da, ave ţ i d rep ta te , voi ceşt ia lal ţ l , ca r î cân ta ţ i . E cel m a l bun mijloc de a-ţî t r ă i v ia ţa , — când î ţ i e î ngădu i t s'o U'ăeşti astfel. . .

l i r a t t vreo zece pe culoaru l vago-cu lu î . V'aţ l b ă t u t joc de mine , a r á -t â n d u - m ă , r âzând , cu degetul , în g o a n a t r enu lu i .

Aşa e. Ce poa te fi m a î comic ca un biet nenoroci t pe ca re îl a ş t e a p t ă in-sola ţ ia şi în ţ epenea la dc-şelăreî pen­t r u p lăcerea a l t o r a ! Noroc ca ex is tă .şi de spăgub i r i . Ş i -au b ă t u t el joc de m i n e la plecare . L a în toarcere , o să îmi b a t şi eü joc de eî dacă îm i vor povest i în ce m o d s'au cot izat ca s ă t r a d u c ă verbul „ a petrece" .

N u scoate ţ i capul a f a r ă p r e a mul t , nenoroci ţ i lor ! Şcdcţ î l a locuri le voa­stre!. . .

IV

Trenul m i x t dela 12 şi un sfert! Că ldura creşte, nu m a l pot. Dac ' a ş î boa o î n g h i ţ i t u r ă din s t ic la pe c a r e a m adus-o?...

Nu, nu v r e a u vin c u r a t . Pe 0 vre­m e ca as ta , o să m ă ameţească . . . O p i c ă t u r ă doar... Nu! i nc 'oda tă , nu trebue. . . .

Oare nu r ă s p u n d de v i a ţ a a m i i da o a m e n i ? Oare ua s i n g u r ges t n ' a r fi de ajuae ca s ă fcigrămădească oo-l iur l , deaaădejdj, m o ş t e n i r i ? Nu, D U se poate vin earat!.. .

Cine era а о д ш а і ace la g r a s pe care l'am văzut î n c lasa î n t â i a ? Fi­g u r a lu i Imî redesteaptă amin t i r i . . . A! da!...

Domnul este un inspector. Am fost recomandat lui când a m voit s ä in­tru în serviciul act iv al că i lor ferate; m'a refuzat, sub pretextul că eram p r e a bine crescut c a s ă pot face pe bunul acar. Dia fericire, ua altul m 'a protejat

Prea bine crescut! Ce o m de trea­bă! A h ! dacă i s'ar cere ş i iul măcar a douăzecea parte din cafitâţile cari i sc cer unul bun acar, m ă indoesb că ar fi cspabil я& fie subordonatul ne care îl desprepaeste din înălţ imea leieî lui îngâmfate i .»

Soarele ăs ta e g rasavL . Nu-I m a l pot rezkla , mor de sete— Trei înghi­ţituri măcar. E bon vinul, ş i I întă­ritor—

S ă luăm seama la trenul 17!.» D e câte orî vad trecând une i din

şerpii ă ş t ia cu aburi, a u m ă pot o p n &S nu m ă gândesc l a tot ceia c e з îa eL

Planar i , interese, bucurii, derepţiî, i luzii , cr ime! Dxa toate câte c°**i

B e la ace la care a leargă ia e h e n a -rca une î prieten care vrea să-l vadă înainte de a mori , până la sărăci i t* pn care nepriceperea o dă. p e mâin i l e răpitoare a le unul Lov«4ace bergftex.

Ce a u se îngrămădeşte oare într un tren?

ţ inui călătoreşte peetra cer-erţe ! roi ş i face calambururi ж&АЗіегыИ; aîtu; călătoreşte fiindcă в-***е ce face , ş i cască pe drum ca ţ i la Bucureşti . Proprietarul cinstit care se duce s ä îşi vadă moş ia îşî dă coate cu .pun­gaşul prieepet care haerează numai in bwzuoarele aproapelui.

El ! e î ! _ Trenul e l u m e a prescur­t a t ă , şi maî a les îndesată! ET! еП era bun vinul!... Uite trenul reglementar! Să l uăm seama.™

VI

Da, era b u n v i » o l ' . . E r a bun de tot. Cc-ar fi dac ' aş î m a i bea o d a t ă ? Căldi r a e do vina. Е л ca re nu beau nic ioda tă , dar n ic îo la tă l .

Eî! eî!... Nu stitl df.r-îi e (lin p r i i i n a că .dure i . . . d a r m i se p a r c că mi s'a î n g r e u i a t c a p u l . . EI* t i ! . Uite m ş t i v ă t a t o r l colo p r in ba i i â .

Mă doa re r ă u capu l . Nvun s im ţ i t n i c ioda tă ceia ce s i m t a c u m ; des igur că ldura . . .

N u m a î v ă d bine m a c a z u r i l e , si m â n e r u l p â r g h i e i îm i t r e m u r ă în m â n ă . Haide , ce na iba , pu ţ in sânge-rece ! Trenu l 33 S3 ap rop ie . F l u e r ă desperat. . . . Cum?... Tot m a i f lueră?

D o a m n e ! M'am înşe la t ! L 'am făcut să a p u c e pe a l t ă 1 inie. Pe s t e câ teva clipe va veni şi t r enu l ce lă la l t din p a r t e a opusă. . . II a u d c h i a r . F l u e r ă şi el. Totul c p ierdut .

Vaï! ce zgomot!-.. S'au c iocni t ! . -

VI I

Aud c u m g e m m u r i b u n z i i şi ţ ipă răn i ţ i i , şi to tuş i r ă m â n ţ in tu i t pe loc de groază. . . . P i c ă t u r i de sudoare m i se lipesc pe f runte .

Cine vorbeşte cu mine? Ce-mi spu­neţ i? Ce vreţi'?... Eű nu vă aud . A! zi­ceţi că eti s imt de vină, că o să fiu condamnat . . . c u m a fost c a m a r a d u l me i i !

D a r nu 'nţelegcţî că soare le e <ie vină... Mi-a veni t ameţea lă . . . . De ce m ă lua ţ i cu voi... Unde m ă duceţ i? L a închisoare?

Domni lo r j u d e c a t e ti , a scu l t a ţ i - rna . S u n t nevinovat , deşi p a r vinovat . Spu -meţi-mî d a c ă e d rep t să se c e a r a u-no r nenoroci ţ i c r ia ce pu te r i l e ome­neşti. . . . căci a v e m a b i a c e m â n c a . O-b i şnu i ţ l cu l ipsur i le , ab i a d a c ă în­d r ă z n i m câ t eoda t ă un m i c , mic de tot exces- . Eu a m beut d o a r un pă ­h ă r u ţ de vin, şi, c u m e ra cald, nu ştiu ce a m m a l făcut !

Sun t p a t r u s p r e z e c e an i de când n ' a m da t nici un pri le j de m u s t r a r o şt t o t u ş i am. î n d u r a t m u l t e . Am ne­v a s t ă ş i сорИ, domni lo r j udecă to r i . To tuş i , d a c ă a i s ' a r p l ă t i m u n c a , c u m a r merita, aatfel de l u c r u r i nu s ' a r întâmpla.

Sunt şi eu o m c a cei lal ţ i , m ă obo­sesc, m ă răcesc, s lăbesc , a ş a în c â t vine o zi cunr maş ina s e s t r i că . O cl ipă e de ajuns.. . a m o m o r î t fără voia mea, sunt tată, n u mă. . .

Cum? Cinci a n i de închisoare! . . . Dar asta î n s e a m n ă m o a r t e a p e n i r u a l mei'-...

Domnilor jadecutorï 1..-

VIII Ciocnire?_. Judecători?- . î n c h i ­

soare?— Am visaţi Dormeam în p i ­cioare. Visul ăsta urât m*a deşteptat pe neaşteptate.

E r a ş i v r e m e a ; dacă m a l dormeam câteva minute, trenul expres deraia ş i v isul s e făcea realitate.

S e face n©*pte~ un vânt rec i lor adie. După căldura, frigul ; S» docto­rul care zice să m ă feresc de tusa pe care ви -а dat-o v i a ţ a a s t a *

Ca ş i cum aş i fi in s tare s ă m ă îngrijesc. Ш ! c u r a j , băete ! fie c e o fi. Deocamdată gâadeşfc-te eă peste trei c e a s u r i a l eă te duc i acasă ş i a l eă ţ i săruţi copil.

F ă - P datoria, ş i fie c*n> fi L

LUI EMINESCU Ismsul теж, Hymnus cununi pe frunte, Ctrmtm de *pt»1 ee-ţ't s â n g e r a r ă tina ; Itin mimă şi wifià ti-au smuls hadina Şi-au mcercat cn pravili să te 'nfi-upte.

Ci tu zâmbind ti-ai 'rravănzăt lumina Si ti-ai durat spre himi eterne pante; iar' spinű recï ţi-a* mßorit pe frunte Şi'n flogî nevolnicá-fí văzură vina.

Har azi smeriţi se 'nekină fariseii Şi se 'nfionră "n immile strimte. Căci astăzi ori-ce inimă te simte.~ Iar preoţii, in templele Ideii, Ţi-au rânduit gândirea ca o lege Căci astăzi ori-ce minte le 'nţelege.

S. Sli l isi i l

Damini ă 3 August 1914 . UNIVERSUL LITERAR No. 31. — 3 .

I M P J í I v S Í Í LI'l S H A Î Ï I : c l i n B e J g i a * ic 8. i-4tü'a

Zilele t r e c u t : s'a s ü n s lu P a r i s , in v â r s t ă ( e 11 an i , J u k s Lemaiu-e , 4Liţl din cele m a i s t r ă luc i t e sp i r i te ale. F r a n ţ r î cont imj ioraue.

Л a b o r d a t cu suc res m a i m u l t e g e n u r i l i t e ra :e . A serit, poezii, pa -o jde i ea t ru , poveşt i şi erhieu literară. D a r a r ă m a s m a e s t r u în aces t diu u r m ă gen.

De la el d a t e a z ă c r i t i ca l i t e r a r ă i m p r e s i o n i s t ă — ndică în a f a r ă de ope ra pe ca r e o cr i t ic i şi de a u t o r u l pe care îl studiezi să s a m e n l p ă r e r i pe r sona le , c u g e t a t ! răzleţe , Rculimen-te p ropr i i , î n t r ' un c u v â n t să faci t u însut i , ca cri t ic, operă l i t e r a r ă .

Nniucions:>le sale vo lume de critică, s u n t un a d e v ă r a t t e z a u r de f. t imuseţ î l i t e ra re . Găseş t i sub t i l i t a t e de sent i ­m e n t e , i ronie fină şi î r ţ ep f i t oa r c a lă ­t u r i de s iml ioale ingenioase şi pu­te rn ice — pe de o p a r i e sp i r i tu l p ro ­fund de obse, vaţie, pe ele a l t a in tu i ­ţ ia c r e a t o a r e a a r t i s t u l u i .

ş i în a c e a s t ă a tmosfe ră p u r ă , se­n ină şi c las ică nu-1 vezi depăş ind n ic ioda tă cadrele judecă ţ i i c u m p ă ­t a t e şi a p ă r e r i i celei m a l accep ta ­b l e . Ca un fir sub ţ i r e de a p ă cr is­t a l i n ă t rece pr in o p e r a luî scepticiz-m u ] s e m ă n a t cu a t â t a p rofunz ime de m a t e l e Anato le F r a n c e . N u e dog­m a t i c . Nu-I p lac p ă r e r i l e ex t reme . Admite totul , ca n a t u r a l i s t u l ca ro s tud iază . în l a b o r a t o r i u ] s ău . cu b u n ă v o i n ţ ă , a n i m a l e s a u p l a n t e de to t soiul , s i m p a t i c e sau an t ipa t i ce , în ace la ş sp i r i t de n e p ă r t i n i r e şi de je r t fă .

Nu- ţ l spune ca B rune t i è r e că Sha ­kespea re e un a u t o r de m e l o d r a m e nesufer i t . Totul la L e m a î t r e e în c u m p ă n ă . Ca o a lb ină ex t r age sucu l h r ă n i t o r din orice ca r te . Are idei m a r i ? I.e re levă; a r e sen t imente no-bi 'e şi f rumos e x p r i m a t e . Le relie­fează. Pes t e tot, a d o r a v i a ţ a intelec­t u a l ă şi suf le tească, în toa te formele eî; iubeş te a r t a ca şi n a t u r a l i s t u l v i a ţ a în n a t u r ă .

Dezbrăca t de orice p r e j u d e c ă ţ i şi p o r n i r i î rnpotr ive cuiva va, dec la ra . . sus şi t a r e " că d-î G. Oh net n ' a r c ce că ida in l i i c ' a t u r ă . Va dovedi-o a c e a s t a cu textul l u c r ă r i i în m â n ă . Nicî un sen t iment , n imic . Vorbeş te din in imă şi este a ş a de p e r s u a s i v ! Cal i tă ţ i le luî de a u t o r sun t : g r a ţ i a , g ingăş i a , nici o a r u n c ă t u r ă v igu-•guroasă de condei, nici o eş i re bru­t a l ă . To tu l e c u m p ă n i t . R \m sceptic i remediab i l L e m a î t r e . Şi scept icul n ' a r e voinţă , nu poa te s ă vrea. P r e a vede v ia ţa ca a m a t o r ca să fie şi u n comba t iv . El p a r e învins , crede că nici o c a u z ă nu este a ş a de s fân tă , n imic nu este aşa. de m ă r e ţ ca să te 'poată î n d e m n a la l up t ă . Aicî s t ă m a r e a s lăb ic iune a epoceî noas t r e , e-pocă do d e z a m ă g i ţ i şi de sceptici , epocă de sofişti - - a ş a de d e p ă r t a t ă de epoca eroică a p o p o a r e l o r !

Opera Iul L e m a î t r e este u n b u d o a r e l egan t de p r in ţesă . Este p a r f u m , e deliciu ai och iu lu i , e un p rodus al civi l izaţ iei n o a s t r e şi opera lui .

In u l t i m u l t i m p a. scr i s ,.Pe m a r ­ginea, că r ţ i lo r vech i " o ser ie de schi ţe şi de poves t i r i d r ă g ă l a ş e . Lui Lemaî -•tre îl p l ăcea foar te m u l t a n t i c h i ­t a t ea . Gustul Iul ra f ina t .şi s i g u r şi 1-a fo rma t la şcoa la a u t o r i l o r cla­sici. Din poveştile lor, din v i a t a lor mi to log ică a făur i t o nouă l u m e a-needotică. sp i r i tua lă , uşura t ică , scep­tică ca epncn în ca re t r ă i m . Nu vom găsi pu te rn ice sen t imente do lup tă , s for ţă r i s u p r a o m e n e ş t i , totul ne a-pa re іч s u p r a f a ţ ă , ca o s e r ă de p l a n t e exo ' ' . f . ' i imoase şi in te resante p r in pa r fumul î n d e p ă r t a t ce ni-l aduc .

E foar te g r e u să apreciezi ope ra unu l L e m a î t r e In câ teva r â n d u r i . A fost un sp i r i t e m i n a m e n t e f rancez şi galic. P ă t r u n d e a repede luc rur i l e , avea. in tu i ţ ia clară, şi p l a s t i că a a r ­t i s tu lu i şi poseda o f o r m ă impe­cabilă, î n v ă ţ a s e m u H , t r ă i s e m u l t ,

BRUXELLES: — Piaţa principală

dorise m u l t . I a t ă evo lu ţ i a lu i de o m m o d e r n .

S'a g r ă b i t să facă de toa te . Nu s 'a concen t ra t m u l t ă v r e m e a s u p r a i m u l punc t . A t r ecu t repede, în f rup-t â n d u - s e cu de toa te .

O n a t u r ă s ă l t ă r e a ţ ă , ne s t a to rn i că şi n e d o m i n a t ă de a v â n t u r i l e c rea to­r u l u i genial nu p u t e a reuş i de câ t în c r i t ică . P ă t r u n z â n d iu t e or i şi ce, în-d răgos t indu- t e iu te de ori şi ce ca un a m a t o r obişnui t , f i ind veşnic sub im­p re s i a i m e d i a t ă a m o m e n t u l u i , devii u n cri t ic d r a m a t i c , un cr i t ic l i t e r a r de s a m ă . Şi t oa t ca con lucra i ! să-1 facă m a r e : v a s t i t a t e a cunoş t in ţe lor sale, fineţea şi g ingăş i a s p i r i t u l u i s ă u , l i m b a m o d u l a r ă şi r i i m i c i a s a de poet şi n e a s t â m p ă r u l n a t u r i i sa le fericite de a fi m a l b u n ă şi m a l a-p r o a p e de adevă r .

Va r ă m â n e ca unul din cele m a l p u t e r n i c e ta len te ale F r a n ţ e i con t im . p o r a n e .

i i i •

S O N E T

Şi-a stat cuvânt: „In veci să nlal. ho-[dină!..u

Iar tu, de-atunA, Ţărână, ca si [marea

Ceşî răsvrăteşle 'n urlet sbveiu-[marcu

Spumând de-aluncî spre Tronul de Hu;mnă.

In van aştepţi, de veacuri іпічт sxea, In van MestemX când eşti â> daruri

îylină, Şi'n van scrâşneşti-'.• Ridieă-tc ?e"in<l: In muncăî toată binecuvântarea!

Iar când comori dën{elepciune mvUï Vel dobândi spre-a Domnulut mă-

\rire, Şi'ncununată'n nimb de strălucite

Те-aï înălţa până la Bl, asculţi Cum din adânc porneşte spre 'mpă-

\~care Isvor de tihnă 'n sânul tău: ШЬ^

[dare!...

A. Mândru

í* í •î* -

Poveste... Corne l ia litigiu*

S a n d u se a p r o p i e încet, în vâr fu l p ic ioar lor , şi p u s e mâ in i l e pe ochii bun icu lu i .

B ă t r â n u l p i p ă i mâ in i l e , ca r i îl a s t u p a s e vederea , ş i înce rcă să gh i ­cească cine e.

Bunicu le , te jocî de-a solda­ţi i ?

— S u n t b ă t r â n , d r agu l m o ş u l u i , şi b ă t r â n i l o r nu m a ï li e da t să se joace.

— D a r dece e.ştî b ă t r â n bunicule? — F i indcă a ş a o să fie toţ i oamen i i — Şi eu ? — Şi tu . S a n d u r ă m a s e gând i to r , p r iv ind în

ochii s t ic loşi a i b ă t r â n u l u i . — Şi ce-a făcut î m p ă r a t u l , bun i ­

cule ? — Care î m p ă r a t ? Nu mi -a l s p u s asea ră , c ă e r a o d a t ă

un î m p ă r a t , că a v e a o fată , că o iu­bea m u l t , c ă nicî u n o m nu e r a a ş a de b u n c a î m p ă r a t u l ? AI r ă m a s acolo u n d e clopotele b iser ice lor s u n a ü de războiu . Spune , bunicule , ce-a făcut î m p ă r a t u l ?

— î m p ă r a t u l ! ?... î m p ă r a t u l s 'a d u s şi el la l up t ă .

— Şi pe u r m ă ? — P e u r m ă s'a î n to r s î m p ă r a t u l bi­

r u i t o r şi plin de fală, d a r cu i n i m a în­t r i s t a t ă că-I p i e r i s e r ă feciorii în lup tă .

— De ce se face războ iu , bunicule? — Fi indcă oamen i i se i n r ăe sc şi

Dumnezeu îl pedepseşte . — Şi se duc ş i copiî la r ăzbo iu? — Copiii , nu . Şi nici femeile, nicî

b ă t r â n i i nu se duc . La l u p t ă m e r g n u m a i f lăcăii .

—Nici t u n ' a î fost la lup tă , bu­nicule?

— Nu. eu n ' am fost, că pe v r e m e a m e a n u se făcea războ iu .

— Şi e r ă u în războ iu , bunicule? — F i re ş t e că e rău. Războiu l este

v r a j b a în t r e o a m e n i , e p ie i r ea l u c r u ­r i lo r f r umoase , r ăzbo iu l e u n b les t em şi ferice de ţ a r a , ce v a s c ă p a de el.

— Şi ce-a făcut î m p ă r a t u l , bun i ­cule?

— D r a g u l bun icu lu i , de-a tuncl îm­p ă r a t u l a r ă m a s cu i n i m a î n d u r e r a ­t ă . L u m e a îl a m ă r a şi co roana ce-o p u r t a pe cap îl p ă r e a m a l g r e a ca r i c l o d a t ă . De aceea , ca să-şî a s c u n d ă

d u r e r e a , a p u s de s'a zidit un cas te i depar te -depar te , şi acolo s 'a dus c u fi ica luî s ă se gândească în l iniş te l a cel pe c a r i îî p ie rduse . Dar , d r a g u l m o ş u l u i , când u n om e sor t i t să aibăj p a r t e n u m a i de rele nu scapă , chiar* dac ' a r fi el î m p ă r a t . Şi i a t ă , că în­t r 'o d i m i n e a ţ ă o d a i a domni ţe i a fost g ă s i t ă goa lă . î m p ă r a t u l s'a c u t r e m u ­r a t de frică ş i nu-î venea s ă c r e a d ă ochilor. A porunc i t apo i s ă sa cerce­teze cas te lu l şi î m p r e j u r i m i l e ş i c h i a r m a l depar t e .

— Şi cine furase pe domni ţă , bu­nicule?

— T a c î din g u r ă că o sâ-ţî spun. P e când î m p ă r a t u l şedea t r is t , i-a fost în fă ţ i şa t un os taş , ce ab ia me rgea ş t care i-a spus , că în z a d a r îşi m a l c a u t ă fiica, fiindcă e a se af lă in ţ a r a î m p ă r a t u l u i Negru . In n o a p t e a ace­ea, i scodi tor i de-aï N e g r u l u i î m p ă r a t se f u r i ş a se r ă în castel şi l u a s e r ă cu el pe domni ţ ă . Ostaşi i , ce se împo t r i ­v iseră , fuseseră omor i ţ l . Acesta, c a r e venise s ă poves tească î m p ă r a t u l u i fusese n u m a i r ăn i t .

EI, d r a g u l m e u , oameni i d rep ţ i ş i cu frică de Cel s fânt s u n t m a l a d e s n ă p ă s t u i ţ i . î m p ă r a t u l N e g r u e r a p iază- rea şi n e g r u la suflet ca şi nu-, mele ce-î p u r t a .

— Şi de ce fu rase pe domni ţ ă , bu­nicule?

— Ca să se r ă s b u n e , f i indcă î m p ă ­r a t u l N e g r u fusese, b ă t u t în război»! de t a t ă l domni ţe i . Când a auz i t lu­c ru r i l e aces tea î m p ă r a t u l , a c h e m a t pe d a t ă în j u r u l lu i pe s îetnici l scau­n u l u i domnesc şi le-a poves t i t fap ta î m p ă r a t u l u i Negru . Sfetnicii a ă ce­r u t r ăzbo iu şi î m p ă r a t u l a p u s să sune t r â m b i ţ e de a l a r m ă în t o a t ă î m p ă r ă ţ i a , s ă se a d u n e oas te m u l t ă , m u l t ă şi să plece ca o u r g i e cerească în ţ a r a î m p ă r a t u l u i necinst i t .

De ruş ine şi de s u p ă r a r e m i n t e a , î m p ă r a t u l u i s'a t u r b u r a t şi î m p ă r a ­t u l n 'a m a l ş t iu t de sine. In miez d e ' noap te , s 'a scu la t , s 'a î m b r ă c a t în s t r ae s ă r ă c ă c i o a s e şi spr i j in i t î n t r ' u n to i ag s'a fu r i şa t din castel , ca un cer­şetor. Şi a m e r s , p â n ă ce s 'a ivit soa­re le la r ă s ă r i t . Atunci s'a opr i t , s 'a aşezat pe o b u t u r u g ă , şi şi-a ş t e r s cu m a r g i n e a haineî , fa ţa p l ina de su­doare . Apoî i a r a porni t . P e u n d e t recea , se j e lu ia codr i lor ta in ic i şi p ă s ă r i l o r din v ă z d u h şi t u t u r o r li se t ăcea m i l ă de s ă r m a n u l î m p ă r a t .

A m e r s a şa , zile şi nopţ i în t regi , î m b r ă c ă m i n t e a ab i a se m a l ţ inea de

4. - Ko- 31. UNIVERSUL LITERAB ßunmicü, Аида!

t r u p ; ia r p ic ioare le îï s ânge ra seră. din pr ic ina i e rbur i lo r ţ epoase şi pie­t re lor .

Şi, d r a g u l moşu lu i , î n t r ' un t i m p , pu te r i l e l'au p ă r ă s i t şi a t r ebu i t să s e op rească locului . E r a a ş a de p ră ­păd i t bietul î m p ă r a t şi a ş a de s lab ca cel m a l de pe u r m ă cerşetor . Şi pe când s ta el a şa , s'a auz i t î n t r ' un üe-

' s iş de p ă d u r e un g las de cucuvae. In m i n t e a luî , î m p ă r a t u l a a s e m u i t g la­sul cucuvae i cu col al domni te i şi l a c r i m i fierbinţi se p re l inse ră pe o-b ra j i î luî s lăbi ţ i .

Aï văzut , Sandel , când eş t i bolnav, c u m s tă m a m a la c a p ă t u l p a t u l u i , veghind, neobosi tă? T u n u poţi în­ţelege, însă , de ce Dumnezeu dă pu­te r i noi şi m a r i p ă r i n ţ i l o r necăj i ţ i . Şi ia tă , că î m p ă r a t u l u i i -au fost da te p u t e r i noi şi a to t m e r s f ă : ă zăbavă spre locul u n d e credea, că-1 c h i a m ă domni ţa . E r a o noap te f ă ră l ună . Spune poves tea , că e r a într 'acel loc o p r ă p a s t i e înf r icoşa tă pe d« -a sup ra c ă r e i a nici p ă s ă r i l e ce ru lu i n u în­d r ă z n e a u să se a v â n t e . î m p ă r a t u l a m e r s însă fă ră frică, neşt i ind ce-1 poa te aş tep ta , dornic să-şi v a d ă fa ta . D a r î m p ă r a t u l n u m a î e r a s t ă p â n pc m i n t e a lui , p r ă p a s t i a s 'a deschis m a î l a r g ă şi m a î a d â n c ă şi î m p ă r a ­tu l s'a p r ă v ă l i t f ă ră să se p o a t ă opr i , ia r p r ă p a s t i a a hoho t i t p r e lung şi v â n t u r i n ă p r a s n i c e aii doborâ t copa­cii, ce c reş teau de veacu r i pe m a r ­g i n e a el...

S a n d u se făcu g h e m l a p ieptu l bun icu lu i .

— Şi î m p ă r a t u l a m u r i t ? — Da. — Da ' pe domni ţ ă a găsi t-o? — Nu. — Şi dece n 'a m a l găsi t-o, bunicule? — Poves tea nu spună m a î depar te . — Da, nu spune ! T u eşt i un bun ic

r ă u şi a m să te spun m a m i ţ i î ! i Î<

In Hgdepark, din Londra, a făcut senzaţiune apariţiunea unei ame­ricane excentrice, pornită la plim­bare insolită dc un purcel alb, îm­podobit cu panalicuţe.

Cutând cu dragoste la animalul ei. americana zâmbea purcelul recunoscător guiţa si lumea exta­ziată aplauda.

* í *

L I N I Ş T E A _ M A R E I — D u p ă Goethe —

Pace adâncă peste apă. Marea n'are nicî un val. lngrijat, luntraşul vede. Linişiea-Î până la mal.-.

Nici un vânt din nicî ö parte. Moarte adâncă peste toi!... Şi'n nemărginita zare Însuşi valul parc morit...

Convorbiri ştiinţifice Cel pu ţ i n în m o m e n t u l când scrifl

aceste r â n d u r i , europeni i a u dovedit că ş i -au p i e r d u t d . e a p t a judeca tă . P e n t r u mot ive p r e a pu ţ in ser ioase , feate s ta te le m a r i din Eu ropa , ace­lea dc unde porneş te l u m i n a , se a f lă în s t a r e de război ü. Nu a r ă m a s însă s t a t eu ropean câ t de mi t i te l , s ă nu fie t â r â t şi el de cu ren tu l războin ic . P robab i l , r epub l i ca Andora, ea însăş i şi-a îndoi t efectivul, ridicânclu-l de la ii) so lda ţ i la 80. E un vân t de ne­bunie , c u m r a r e ori a b ă t u t pes te bă­t r â n a E u r o p ă .

P e n t r u ceî ca re aii î n c r e d e r e . n u m a î în ş t i i n ţ ă ' ş i p rogres , pu ţ in i m p o r t ă , dacă va învinge G e r m a n i a , s a ù F r a n ­ţa , Angl ia , s a ü Rus i a . Acestea s u n i ches t iun i de m i n i m ă î n s e m n ă t a t e . Ceia ce ne î n s p ă i m â n t ă pe toţî, e n e p ă s a r e a cu ca r e omen i r ea î n c e a r c ă s ă d i s t rugă , să n imicească , opera de civi l izaţ ie la c a r e a l u c r a t m i î o» an î . Au fost m e r e u războa ie , e drept , a u p ie r i t su te de m i î de o a m e n i , a suferi t p r o g r e s u l op r i r i pe loc, d a r nicî o d a t ă n u n e - a m g ă s i t în f a ţ a s p e c t r u l u i dezolant a l umi î m a s a c r u gene ra i ca cel p u s l a cale în p re ­zent, nici l a î nce rca rea de a s u g r u m a p . o g r e s u l şi c ivi l izaţ ia .

Des igur , i s tor ic i i v i i to ru lu i vo r descu rca toa te iţele, îşî vor p u t e a da s e a m ă de a d e v ă r a t e l e cauze ale aces­teî epi lepsi i de ca r e sufe ră î n t r e a g a E u r o p ă , noî nu p u t e m de câ t s ă re ­p e t ă m cronicele s a v a n t e pub l i ca t e p r i n ziare , de oamen î ca r e nu ştiu nici eî m a î m u l t de câ t noî.

Ceia ce ş t im noî a c u m , e eă fie­ca re eu ropean , a p u c a t de un adevă ­r a t acces de demenţă , vede în t r ' a l t eu ropean u n d u ş m a n de m o a r t e , care t rebu ie ex t e rmina t .

E x t e r m i n a r e a , d in nenoroc i re se va face tot cu a j u t o r u l ş t i inţei , c a r e îşi a r e în aces t caz cea m a î g r o z a v ă în t r ebu in ţ a r e . Un t ren cu d o u ă m i î de so ldaţ i s a r e în a e r în u r m a uneî explozii de d i n a m i t ă şi p ier t c ţ î sol­daţ i i . In a l te t i m p u r i , a cea s t a a r fi fost p r iv i t ca u n a d in t re cele m a t groaznice nenoroci r i ale veaculu i . In prezent i se consac ră t re î r â n d u r i . Şi nu p ie r in f i tmi l , nu m o r cel g â r ­bovi, ceî c a r e a ş t e a p t ă m o a r t e a ca o l iberare , ci p ier ceî t iner i şi plinî de v ia ţă . Şi cu toa t e aces tea n u ье poa te altfel. Aşa de p i ldă ţ a r a noas­t ră . Care din noî doreşte războiu l? Dar când nu m a i a ï s i g u r a n ţ a zileî de m â i n e ca s ta t , ce poţ i să fac"?

Ş t im bine; n a t u r a î n t r e a g ă e o l u p t ă cont inuă . P â n ă şi furnicele se o m o a r ă în t r e ele. Ind iv idul e d u ş m a ­nul individului . D a r o m u l a creiat, c ivi l izaţ ia , şi doa r aceas t a e m e n i r e a lui . Şi să o zdrobeşti ca pe un l u c r u ne t rebnic! Să dai înapoî cu zecî de an î de zile, când a junseş i la rezul­ta te a t â t de f rumoase .

Omul , s i n g u r a fiinţă, ca re poa te să-şî dea socotea lă de tot ce-1 încon­joa ră , de to t ce t r ăeş te , de tot. ce se mişcă , să r e n u n ţ e b rusc l a d r e a p t a j udeca t ă , a p u c a t de o nebunie fu­r i o a s ă !

Şi cu toate aces tea n u t r ebu ie th d i spe răm. S u n t poa te crize necesare . C u l t u r a nu va p ie r i ; sun t p r e a m u l t e iţele în ca re ne-a în fă şu ra t .

T i m p u r i l e de pace vor reveni , glo­r ioase ca nici odată , m ă r e ţ e în ne-t u r b u r a t a lor sen ină ta te , fecunde în descoper i r i şi invenţi i , şi despre ele, în ca r t ea omenire! , se v a vorbi m a î m u l t de câ t de o v io lentă cr iză ca cea din anu l aces ta .

Victor Anes t in

P e n t r u o r î - c e r e e l a m n ţ i u n î s a u s c h i m b î i r ï d e a d r e s e , d- î i i ï a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a s n a ţ i u -n e a s a u s e l n s s i b a r e a d e a-d r e s ă ш і v o r f i r e z o l v a t e .

• * i i

Regina Elisabeta a Belgiei — Ü Í .

' L A A R I Sergen tu l Moise Mar in , din bat . 3

v â n ă t o r i , ne scr ie c ă î a t i m p u l c a m ­pan ie i din a n u l t r ecu t „Un ive r su l " a p u b l i c a t i m n u l războin ic „La A r m e ! " ca r e a g ă s i t m a r e r ă s u n e t în sufletele os taş i lor r o m â n i şi ne r o a g ă s ă r e p r o d u c e m î n c ă o d a t ă acest i m n vitejesc c a r e a c u m v a g ă s i un r ă s u n e t şi m a l m a r e în in imele ace­lor carii, d a c ă v a fi nevoie, vor f o r m a din p iep tu r i l e lor un scu t p u t e r n i c p e n t r u a p ă r a r e a t e r i t o r iu lu i pa t r i e î .

Sa t i s f acem cu cea m a î m a r e p lă ­cere d o r i n ţ a b r a v u l u i se rgen t r e p r o ­d u c â n d i m n u l lu i St. O. Iosif, ca re . a c u m , e m a î de a c t u a l i t a t e ca or î şi când.

Să-1 cân te t inere tu l de la un c a p ă t la cel lal t a l ţ ă r e î să-şî îna l ţe sufletul şi s ă fie g a t a l a c h e m a r e a P a t r i e î .

Veniţi, viteji apărători al ţării! Veniţi, că sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălţării Drapelului âe gloanţe zdrenţuit! Veniţi din toate unghiurile zărit Să cucerim ce-a.vem de cucerit! La arme cel de-un sânge şi de-o lege! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când Patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţî copiiPei s'alerge, Să-l apere, să moară pentru cl!

Ce credeţi vot, noroa.de nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel-de-sus? N'am înfruntat noi năvăliri destule Din Miază-Noapte, Răsărit şi-Apus? Adună-Ţl, Rege, ostile şi du-le La biruinţă-aşa cum le-al. mal dusl La arme cel de-un sânge şi de-o lege! La arme pentru Neam şi pentru lieget Când Patria ne chiamă sub drapel', Datori sunt toţi copiii el s'alerge, Să-l apere, să moară pentru el!

Cu-al nostru sănge-am scris al noslru [nume

Di cartea gloriosului trecut: Şi mulţi duşmani ar vrea să ne,

[sugrume — Dar până când maî stau Carpaţiî scut, Acel ce ne va şterge de pe. lume. Să ştie toţi, că încă nuA născut! La arme cel de-un sânge şi de-o lege! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când Patria ne. chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ci s'alerge, Să-l apere, să moară pentru el!

Să ştie toţi că, un popor nu moare Când veacuri a luptat necontenit — Şi-l scris în cartea celor viitoare Că va să vină ceasul preamării Când mândru, slrălud-va 'ntre

[popoare^ Ca soarele, aici In Răsărit! La arme cel de-un sânge şi de-o lege! La arme pentru Neam şi pentru Rege! Când Patria ne chiamă sub drapel, Datori sunt toţi copiii ci s'alerge, Să-l apere, să moară pentru el!

Ei. O îosif

EX-LIBR1S „Le dernier rayon de la vie d'Ewk

nescou". Poeme dramaligue de iilciA traduit du roumain.

Un dialog în t re E m i n e s c u şi o fată e n t u s i a s m a t ă de versur i l e poe tu lu i . I n t en ţ i unea e foar te f rumoasă şi p ro ­babi l că ve r su r i l e r o m â n e ş t i sun t su­pe r ioa re celor t r aduse . S u n t n e n u m ă ­r a t e a luz iun i , b a c h i a r c i t ă r i din poe-s'iile lu î Eminescu , d a r to t l u c r u r i c l a re n u m a î p c n t i u R o m â n i , nu ;?t, pen t ru s t i ă i n î î care a r citi p o e m a a-ceasta , f ă r ă să fi auz i t p â n ă a t u n c i de Eminescu . In orice caz, e o l ăuda­bi lă încercare de a face să şt ie s t r ă i ­nii că a exis ta t un m a r e poet a l nea­m u l u i nos t ru , pe ca re îl s l ăv im.

„Eminescu tn faţa justiţiei" dc Oe-tav Minar. Au to ru l şi-a l u a t de l i ca ta s a r c i n ă de a i n t r a în cele m a î mic î a m ă n u n t e a le vieţeî lu î E m i n e s c u şi în v o l u m u l de faţă se ocupă de o p a g i n ă t r i s t ă a vieţeî m a r e l u î poet. E m i n e s c u fusese a c u z a t că a dosi t n i ş te sc r i e r i din bibl io teca unde el e r a bibl io tecar . De ac i proces , a le că­r u i ac te le r e p r o d u c e d. Mina r , b a d ă şi l i s ta c ă r ţ i l o r î m p r u m u t a t e . Cele m a i m u l t e c ă r ţ i e r a u greceş t i şi c u m E m i n e s c u nu ş t i a greceş te , nu p r e a e r a c l a r m o t i v u l pen t ru care le-ar fl lua t . P ă r e r e a n o a s t r ă e eă b r o ş u r a d-luî M i n a r n u a d u c e nici u n folos l i t e ra tu re î , nicî v i i tor i lor b iograf i a t luî E m i n e s c u .

O a semenea a c u z a r e nu m a î a r e ne-voe de d i scu lpă r i şi nicî pen t ru mon­s t r u o a s a cu r ios i t a t e pub l ică n u e i n t e r e s a n t ă braşujra d-luî Mina r .

„Într'o noapte pc Bărăgan'. de .V. Pora. Autoru l e u n cunoscu t şi fe­cund nuvel is t . Noul v o l u m nu cu­pr inde nuvele, ci o serie de schi ţe u-şoare , scrise în fuga condeiului , f ă ră îngr i j i re l i t e r a r ă , p robabi l pen t ru ne­voile s ă p t ă m â n a l e a le revis te lor ce t r ebue n e a p ă r a t să a p a r ă cu ceva a-s e m ă n ă t o r l i t e ra tu re î . Credem că fa­cem un a d e v ă r a t serviciu d-luî P o r a , a t r ă g â n d u - î a t en ţ iunea , că nu s'a îm­p ă c a t n i c ioda tă na iv i t a t ea cu povest i ­rile l u g u b r e .

Schi ţe le na ive ale d-sale sun t role m a î bune , e o a rmonic în t re g â n d u l d-sale şi subiectul t r a t a t , ca re sn : e-m a r c ă n u m a î decât şi-ţi p r o c u r a c h i a r plăcere .

Când însă încearcă să facă filoso-fia vieţeî, a t u n e î se s c h i m b ă luc ru ­rile şi c o n t r a s t u l d in t re cele ce au to ­rul v r e a să s p u n ă şi ceeace spune , e p r e a isbi tor , ca să nu-ţ l aducă pe bu­ze cel pu ţ in un s u r â s .

Amintirile unui. fost boierie. Din însemnările unul voluntar de. cam­panie. C. Gane . Vo lumul aces ta face p a r t e din l i t e r a t u r a cea i n t e r e san t ă a c a m p a n i e i din v a r a t r e c u t ă şi e su­per io r m u l t o r a din volumele s imi­lare . D-l Gane a r c un med pa r t i cu ­l a r de a povest i , m o d foarte n t r ă e n -tor, . .enjoué" c u m spune francezul , un u m o r nes i l i t şi c a e te face eă ci­teş t i acele î n s e m n ă r i cu m u l t ă plă­cere, ch io r a tune î r ând holera ş i - a r a t ă colţii el ceî ga lbeni .

Copilul. O invenţie ciudată. Co­medi i dc dr . E r a d i c Ster jan. P r i m a piesă a fost r eprezen ta tă la t e a t r u l Antoine din P a r i s .

E o p iesă în adevă r c iuda tă , a ş a că se explică feluri tele m o d u r i c u m a fost. ap rec ia t ă de p r e s a franceză. N o t a binevoi toare c dren t că d o ^ n ă în toa te aceste ap rec i e r i şi e-.j d r e p ­t a t e , de oarece n e t i v e a e destul de d r a m a t i c ă , persona je le nu p m t " im­pie păpuş i , ci t r ă i e sc . Ceia ce e exa­gera t , e rolul femeioî caro dnreş ' e co­rului cu orice p re ţ , e un m i r rol r'e t r aged ie , ca re nr.-şî o re locul fată de celelalte pe r sona j e ale pf?s?î. O in­venţie ciudată a r e m a î piitfn;1 im­p o r t a n ţ ă şi în toc de o piesă- a r fi fest de a j u n s o nuve lă . P a r nu poţ t să o ncuzl m u H , pe c â t ă v reme , m a ­j o r i t a t e a pios Mor ce re r " г т г г н і л în prezent la Pe.ris nu ar fi m e r i t a t

Dníniea 3 A:g;ist 1914. UNIVERSUL LITERAR No. 3 1 . — 5.

Eă fie scr ise , d a r să m a ï p r eocupe a t e n ţ i a c â t o r v a su te de spec ta to r i .

Cele d o u ă piese dovedesc însă că d-1 dr. S te r i an , cu t o a t ă p ro fes iunea d-sale a r pu tea să scrie p iese de

• t e a t r u ca re s ă a ibă un î n d r e p t ă ţ i t succes .

Albsrt

R I C I I А П Р L A E V G K R

mm MINUNATA . De m u l t , de m u l t , t r ă i a o d a t ă u n p r e a i scus i t f a b r i c a n t de orgî , ca re l u c r a s e m u l t e orgî şi u l t i m a e r a tot­d e a u n a m a î b u n ă de c â t cea prece­den t ă . L a u r m ă , făcu el o orgă, a ş a de m i n u n a t ă că începea s i n g u r ă să c â n t e c â n d p ă ş e a în biser ică vre-o pereche de n u n t a ş i . Când i sp r ăv i el a c e a s t ă o rgă , vizi tă fetele d i n ţ a r ă , îşî alese pe cea m a î f r u m o a s ă şi se p r e g ă t i de n u n t ă . ! C â n d î n s ă t recu p r a g u l biser iceî ş i c â n d pr ie ten i i şi rude le îl u r m a u i n cor teg iu i m p u n ă t o r , f iecare cu u n b u c h e t de florî în m â n ă şi cu betea­lă la bo ton ie ră , i n i m a sa e r a p l i n ă de t ruf ie şi de a m b i ţ i e . El n u se g â n ­dea nic î la logodnica sa, n ic î la D u m n e z e u , ci n u m a î la m a e s t r i a s a şi la u i m i r e a pub l i cu lu i , c â n d o r g a va începe s i n g u r ă s ă cân te . I n s ă or­g a n u cân t ă . F a b r i c a n t u l de o rg i se î n t r i s t a a t â t şi a t r i b u i a c e a s t a lo­godn ice i sa le , c a r e n u i-ar fi c redin­c ioasă . Nu m a l vorbi n ic i u n c u v â n t în acea zi cu ea. îş i făcu în secret l e g ă t u r a şi o p ă r ă s i . D u p ă ce m e r s e 100 de mi le . se s tabil i în t r ' o ţ a r ă în­d e p ă r t a t ă , u n d e n i m e n i nu-I cunoş­tea şi nu-I î n t r e b a de. u n d e vine. A-colo t r ă i el l in i ş t i t s i n g u r t i m p de zece a n i ; a t u n c i îl copr inse u n dor ne în ţe les de p a t r i a s a şi de logodni­ca p ă r ă s i t ă . D u p ă ce încercă în za­d a r să-şî î n v i n g ă a c e a s t ă po rn i r e , se h o t ă r î să se î n t o a r c ă şi să-I cea­r ă i e r t a re . Că lă to r i zi şi noap te , făcu r ă n i pe tă lp i le p ic ioa re lo r şi cu câ t se a p r o p i a m a l m u l t de p a t r i e , cu fifât îl e r a m a l m a r e n e r ă b d a r e a şi frica, d a c ă ea îl î a m a l fi b u n ă şi p r i e t enoasă , ca în t impu l c â n d lî era logodnică . I n s fârş i t zăr i l uc ind în s t a r e , t u r n u r i l e o r a ş u l u i său . A-iunc l începu să s t r ige câ t îl ţ i nea p u i a şi să p l â n g ă . î n c â t o a m e n i i ca r ; trecea fi pe l â n g ă el, c l ă t i n a u capetele şi ziceau c o m p ă t i m i n d u - 1 : „ S ă r m a n u l ! E nenun!" . C u m p ă ş i însă pe p o a r t a o r a ş u l u i î n t â l n i u n cor tegiu funebru. In u r m a d r i c u l u i m e r g e a u p l â n g â n d şi văi t .ându-se o m u l ţ i m e de o a m e n i .

,,Pe cine î n g r o p a ţ i aci , o a m e n i b u n i , de p l â n g e ţ i a ş a ? "

, ,Pe f r u m o a s a logodnică a fabr i ­c a n t u l u i de orgi . ca re om răfi a pă­răs i t -o . Ne-a făcut la to ţ î n u m a i bi­n e şi ne-a iubi t a ş a de m u l t , că v r e m s'o î n g r o p ă m în b iser ică" .

C â n d auzi acestea , n u r ă s p u n s e o v o r b ă şi cu c a p u l plecat , u r m ă şi el cosciugul . N i m e n i nu-1 cunoş t ea ; n ic i nu-1 . t u r b u r a r ă din susp ine le sa le .căci se gândea ţ i : „ P o a t e şi o m u l u i jacestuia , m o a r t e a i-a r ă p i t de cu­r â n d , vro-o r u d ă s c u m p ă " .

A?a sosi cortegiul l a b i ser ică şi c â n d cel ce p u r t a u cosciugul p ă ş i r ă p r a g u l b iser iceî , începu o rga să cân­te a ş a de m ă r e ţ , cum n u m a i auz ise n i m e n i . Aşeza ră cosciugul î na in ­t ea a l t a r u l u i , f a b r i c a n t u l de orgi se spr i j in i de un s t â l p şi a s c u l t ă sune­tele, caro r ă s u n a u m e r e u m a l pu te r ­nic, î ncâ t b i ser ica se c u t r e m u r a sub a c o r d u r i l e orgi i . Ochi i i se închise­ră , de obosea la d r u m u l u i . î n s ă în i n i m a sa e r a bucu ros , p e n t r u că D-zeii îî d ă d u s e g â n d u l de a se în­toa rce şi c â n d răs ,nnă u l t imul a c o r d a l orgi i , căzu m o r t la p ă m â n t . A-t u n c î r i d i c a r ă o a m e n i i , c a d a v r u l , şi c u m a f l a ră cine este. desch i se ră cos­c iugu l şi-1 a şeza ră l â n g ă logodn ica sa. Si c â n d înch i se r ă s icr iul , începu o r g a î n c ă o d a t ă s ă cân te .

Şi de a t u n c i n ' a m a î c â n t a t n ic i o d a t ă .

E m i l Cior ian-Pr .velescu

Regele Nichita al Muntenegruluï primeşte în stradă petiţia unei văduve

* * * •

Viaţa artistică şi literară In mi j locul pan ice l războinice ,

c a r e s 'a des t ins a s u p r a F r a n ţ e i , m o a ­re t imid şi l iniş t i t , în c o n t r a s t cu via ţa lu î de s b u c i u m şi de polemici , sc r i i toru l Jules Lemaître.

D a c ă L e m a î t r e m u r i a în t i m p u r i n o r m a l e , m o a r t e a lu î a r fi fost u n doliu na ţ iona l p e n t r u F r a n ţ a intelec­t u a l ă şi a r t i s t ică , fi indcă a c e a s t ă ţ a r ă ş t i e sííZ-sI a r a t e r e c u n o ş t i n ţ a p e n t r u spi r i te le de eli tă, care-I ono­r e a z ă n u m e l e şi-I c ins teş te g lor ia .

Dacă Lemaî t r e , a r fi sc r i s n u m a i .,En m a r g e s de v ieux l i v re s " n u m e l e lu i a r fi r ă m a s ca o i c o a n ă ' scân­te ie toare de m u n c ă rodn ică şi f ină şi p ă t r u n z ă t o a r e . D a r el a s c r i s ş i m u l t e r o m a n e , t o a t e i m p r e g n a t e cu o pecete d e suflet l a r g şi îndoelnic, to le ran t şi i ronic , — ca orice suflet, care p re ţueş t e orîce scl ipire de v ia ţ ă , d a r căre ia- I a c o r d ă n u m a î g r a ţ i a via­b i l i t a t e ! de r â n d .

* Cu aces t pr i le j ; r e p r o d u c e m p ă ­

rer i le l u ! Anatol F r a n c e despre m a ­re le d i s p ă r u t :

Ju les L e m a î t r e cupr inde în sufletul s ău , bogă ţ i i l e ţ ă r m u r i l o r Loire! , u n d e s 'a născu t . Spi r i tu l l u i e u n pe i sag iu cu râu le ţe , cu c r â n g u r i şi coline, cu sa t e şi castele, o în t indere verde ş i însuf le ţ i tă l u m i n o a s ă ş i fer ici tă . To t ceia ce face p a r t e din aces t ţ i n u t a l Loiret se r ă s f r â n g e în sufletul lu i cu o l u m i n ă t e m p e r a t ă şi i a culor i le une i zile p lo ioase şi dulci .

F i r e a s a face u n i t a t e a doct r ine i sale .

Sen t imen tu l da tor ie i profesionale , foar te p r o n u n ţ a t , a d a o g ă î n v ă ţ ă t u r i ­lor sale u n fel de exact i tudine a-p r e a p o d idac t ică . El e sceptic, ca toţ i scepticii , c a r ! l uc r ează - - ca niş te credincioşi în cursu l obişnui t a l vieţ i i — căci f iecare ac t iv i t a t e p r e s u ­pune pr inc ip i i şi c r ed in ţă î n t r ' o or­dine p a r t i c u l a r ă de va r i e t ă ţ i .

Ju les L e m a î t r e este u n scr i i to r cinsti t şi m o r a l . E l a r e g r i j a ord ine! şi v i r tu ţ i l o r şi în aces t sens, intel i­genţa luî e vie şi m l ă d i o a s ă , d a r u r m â n d pe rve r s i t a t ea .

In l i t e r a t u r ă a r e g u s t d is t ins , s im-ţul şi uzu l c u v â n t u l u i fin şi l impede , — ceia ce formează u n a din f rumoa-S3îe podoabe ale F r a n ţ e i .

L e m a î t r e e îngădui tor , n u u r ă ş t e , d a r iubeş te d rep ta tea .

* O ca r t e , c a r e con t r ibue l a î n t ă r i r e a

u n i t ă ţ i i suf leteşt i a Români lo r , cel de dincolo şi de d i n c o a d de C a r p a ţ î — este f ă ră îndoia lă „Arh:ingk(lii" lu i Ion Agârbiceanu.

Agârb î ceanu prez in tă în l u c r a r e a

sa , v i a ţ a p l i nă de s b u c i u m şi de fră­m â n t a r e a une ï m a s s e în t reg i de oa­men i , care în v remi de b o g ă ţ i a da r ­n i că a bă ie l „ A r h a n g h e l i i " s u n t fu­r a ţ i î n t r ' un vâ r t e j de v i a ţ ă b r u t a l ă şi g r ă b i t ă , s g o m o t o a s ă şi superf ic ia lă .

I a r d u p ă ce b a i a îşî s fârşeş te dă r ­nicia , a t u n c i ba i e „Arhanghe l i i " r ă ­m â n e pus t i e şi m u t ă , i a r oameni i , - -t ă l imăsen i î — i au d r u m u l pr ibegie i adesea leneşe şi s b u c i u m a t ă .

Ps iho log ia aces te i colect ivi tă ţ i des­c r ie rea — a p r o a p e p i c t u r a l ă a con­flictelor sufleteşt i , din v i a ţ a d e t oa te zilele, f r ă m â n t a t e de a s p i r a ţ i i s im­pl is te şi u şoa re , d ă l u c r ă r i i lu i A g â r ­b iceanu, un c a r a c t e r de r o m a n epic.

* O î m p e r e c h e r e c iuda tă , se zice că

ar fi t o v ă r ă ş i a î n t r u sc r ie rea u n e i piese, de c ă t r e ă-i Bră tescu-Voineş t I şi d-1 Herz .

D-1 Bră tescu-Voineş t I a fost desi­g u r a m ă g i t de i luzor ia direcţie de !a t e a t r u l Na ţ iona l şi — m a l m u l t încă — s'a l ă s a t d e z a m ă g i t d u p ă frecarea de la direcţ ie de c a r i e r a a u t o r u l u i d r a m a t i c . Ori , cine e r a cel m a ! în­d r e p t ă ţ i t să-1 fure pe povâ rn i şu l pie­selor de t e a t r u , — negreş i t nu din mo t ive nep revăzu te pe d r u m u l g lor ie i l i t e r a r e a d-luî Herz, — d a r a şa , din-t r ' o a tenţ ie , c u m poa t e să acorde un au to r , c a r e n u c rede in deb i l i t a tea m a l a d i c ă a pieselor lor, — d a c ă nu , t o c m a ! d-i Herz?

Şi din ce s 'a pub l ica t p â n ă a c u m , în „ V i a ţ a R o m â n e a s c ă " , p iesa sem­n a t ă şi de d-1 Herz , p r o d u c e i m p r e ­sia, că şi a ş a zisele sfori d r a m a t i c e to t a le d-luî Bră tescu-Voineş t I sun t ; — vezi, c ă d-1 Herz e cunoscu t a c u m p r e a de depa r t e şi nici în t o v ă r ă ş i i n u se poa t e a scunde e l egan ţa d-sale submedioc r i t a t e .

* Ce ţi-e cu o m u l p r e a sen t imenta l .

Oftează, p lânge , jeleşte şi... scrie. Câţ i n u l'au iubi t şi nu-1 iubesc pe

E m i n e s c u ; îl cunosc poeziile pe de ros t ; îl comen tează aşa pe îndelete în convorbi r i i n t i m e şi t r ăe sc m u l ţ u ­mi t ! , că pot să n u facă pol i t ică , s a ű s ă debiteze c a n c a n u r i .

Alţii î n să îş î r eac ţ ionează a d m i r a ­ţ i a lor i m p u l s i v ă p r i n scr is . Şi n u m a i ce vezi apă râ 'nd : „Eminescu plânge în poezia sa, Ttuina României".

Şi se înc ing a u t o r i i à la onorab i lu l M i n a r şi sc r iu şi se fac a g â n d i şi î n ş i r a la c iudă ţen i i — pardon , expli­ca ţ i i o r ig ina le şi noi — : „Cine este L u c e a f ă r u l Iu ! Eminescu? Cine este s ă r m a n u l Dionis? E m i n e s c u ş i Ban­ca N a ţ i o n a l ă ; E m i n e s c u şi Grecii de l a Timpul" . . .

Unu l d in t re aceş t i a u t o r i se nu­m e ş t e I. S. Ordeanu .

Mal sun t şi al ţ i ! . B . Cec-

Sacul cu glume T a c i t u r n u l Mate i , r e p u t a t ca prost

f i indcă vorbeş te p r e a pu ţ in , la u n b a n c h e t ocaz iona l , es te a şeza t î n t r e doi pr ie ten î , care-l i au pes te picior .

— Domni lo r , le zise Mate i pl ict is i t de t r ă n c ă n e a l a lor, v ă d eu bine că v'aţ- p u s de g â n d să pe t rece ţ l în so­cotea la m e a . D a r să vă spu i d rep t eu nu s u n t nici p ros t nici g u g u m a n p r e c u m m ă credeţi . A d e v ă r a t e însă — şi ta u i t ă î n t â i la u n u l şi apoi la cel 'a l t —, că m ă aflu în t re a m â n d o i .

* D e p u t a t u l social is t Zănăt icesci i . la

o a d u n a r e sgomotoasă din sala So-t ir , .ca s ă î m p a c e spi r i te le desbinate , le ţ inu u n d i scurs în ca r e le s p u s e :

— V ' a m jertf i t totul . Fidel credin­ţe lor noas t r e , m ' a m c ă s ă t o r i t n u m a i la p r i m ă r i e , i a r copiii nu m i - a m botezat Ia biserică... .

— Nu a junge a t â t a , u r l ă un tova­r ă ş m â n i o s . V r e m m a l în tâ i să-tl vedem şi î n m o r m â n t a r e a civilă...

* .. ; ' La banche tu l dat , Ia închiderea

congresu lu i f a rmac i ş t i l o r din a n u t t r ecu t , u n u l d in t r e as is tenţ i , r id icând p a h a r u l pl in, s t r i gă :

— Beau în s ă n ă t a t e a tu tu i or !.. M u r m u r e ş i * p r o t e s t ă r i se r id ică

de p re tu t inden i în saili. — - Mă rog, nu' mă înt rer t tpeţ î . con­

t i n u ă o ra to ru l . Beau în s ă n ă t a t e a tu-. t u lo r celor c a r e se află a ic i la ban­chet . • V ' '

— Aşa ! se аиг.і o e s c l ama ţ i e de u ş u r a r e eşind din p iep tu r i l e cor.gre-sişt i lor , care-ş î gol i ră a tunc i p a h a ­rele .

* La Cur t ea cu j u r a t ' , d u p ă o şedin­

ţ ă l u n g ă , vine la r â n d a l t ă cauză . L'i) avoca t se r i d i c ă şi cere a m â n a r e a pen t ru a d o u a zi. с Ѵ І e foar te o-b r s i t din c a u z a une i p l e d i a r i l s u s . ţ i n u t ă l a t r ibuna l .

Prez identu l a d m i t 1 ş; v rea să în­ceapă, ce rce ta rea cauzei i a r ă •rine du­pă aceea.

Atuncî un a l t avoca t se r id ică şi cere şi el a m â n a r e a .

— P e n t r u c c ? în t r ebă prez identu l î n c r u n t â n d sprftncenile.

— D o m n u l e preşedin te , sun t foar te obosit, căci a m a s c u l t a t p ledoar ia colegului m e u .

— Delà cine a r e I r m a p ă r u l ga l ­ben ?

— Delà u n c h i u s ău . — E r a b ă l a n ? — B a nu, d a r • a c h i m i s t ! . .

.ţ, * *

6. — No. 31 . UNIVERSUL LITERAR Duminică, 3 August 1914,

NOTE DE CĂLĂTORIE

— V. M E S T U G E A N -

XIV

Formalităţile pentru deschiderea uşeî bisericei

să dis-

Biserica Sf. Mormânt fiind în posesia grecilor, armenilor şi catolicilor, sunt regulamentate toate raporturile dintre acesle

rituri adesea învrăjbite. Fiecare rit îşi supraveghiază

cu îndârjire posesiunile ce le are în biserica Sf. Mormânt.

Daca s'ar întâmpla ca un preot grec să se atingă, de pildă, de un sfeşnic sau de o candelă ar­menească, sau, din potrivă, daca un preot armean ar îndrăzni să măture un covor aparţinând grecilor, se iscă cele maï mari conflicte.

Pe vremuri, aceste neînţele­geri aii dat loc chiar la lupte sângeroase între călugării dife­ritelor rituri, nu nurnaî în bise­rica Sf. Mormânt ci şi la Betle-em, ceeace a obligat guvernul turcesc să ia măsuri de ordine prin soldaţi musulmani.

Atât grecii cât şi armenii şi catolicii întreţin la Locurile Sfin­te congregaţii numeroase. Mem­brii acestor congregaţii, cari, în primul rând, au misiunea de a a-'păra un patrimoniu, sunt, în ge­neral, oameni robuştî porniţi mai mult pe bătaie şi gata, la ne­voie, să-şî verse sângele spre a-şi îndeplini misiunea.

De o vreme însă, moravurile s'au maï îndulcit, astfel în cât, nu se mai înregistrează atât de des ciocniri sângeroase între preoţit diferitelor rituri.

Ca să dăm cititorilor o idee despre regulile delà Sf. Mor­mânt, să arătăm în câteva cu­vinte formalităţile cari preced deschiderea bisericei.

După cum am spus în alt ca­pitol, cheile bisericei sunt păs­trate de musulmani. Sunt două familii arabe cari stăpânesc che­ile din tată în fiii.

Dna din aceste familii păstrea­ză cheia, iar représentante ce­leilalte are singur dreptul de a deschide uşa bisericei.

Ambii arabî trebuie să fie de faţă la deschiderea uşeî. Unul a-dtice cheia, iar cel l'ait i-o ia din mână, se urcă pe o scăricică cu cinci trepte, întoarce cheia în broască, se dă jos şi înapoiază cheia. Uşa se deschide pe dină­untru de către preotul ritului care a cerut deschiderea.

Numai superiorii preoţilor greci, armeni şi catolici aii drep­tul de a cere deschiderea biseri-

- URMARE -

ceî. Nimeni altul nu poate pună deschiderea uşeî.

Şi iată cum se procedează: Fiecare din cele trei rituri are

câte un représentant cu denumi­rea de al douilea interpret sau Secundul. Secundul ritului gre­cesc se maï numeşte şi Vestito­rul. Când, de pildă, armenii sau catolicii vor să deschidă biseri­ca, se adresează prin interpretul lor Vestitorului care, la rândul său, anunţă pe ceî doui portari arabî. Vestitorul trebue să fie totdeauna la slujbă şi să asiste la deschiderea uşeî. Pentru a-cest serviciu, atât el cât şi inter­pretul respectiv primesc o tan­tiemă din veniturile portarilor a-rabî

Deschiderea bisericei se mai anunţă şi prin tragerea clopote­lor.

Astfel, când biserica se des­chide din ordinul Superiorului cesc, apoi cel armenesc şi cato­lic; daca deschiderea a fost ce­

rută de Superiorul armean, a-tuncî în primul rând sună clopo­tul armenesc şi apoi cel grecesc şi aşa maï departe.

XV

Istoricul Bisericei Sf. Mormânt

Biserica Sf. Mormânt n'a fost totdeauna aşa cum se presintă azî, ci, în urma invaziilor, incen­diilor şi ailor calamităţi, a trecut prin diferite faze.

Să facem un scurt istoric al acestei biserici scumpă întregeî suflări creştineşti.

Se ştie că după învierea lui Chrîstos, apostolul lacob a fdst ales episcop al Ierusalimului.

După lacob, pe scaunul Ieru­salimului se urcă Simeon.

Acesta, aflând de invazia roma­nilor, comandaţi de Titus şi Vespasian, luă pe creştinii din Ierusalim şi trecu Iordanul adă-postindu-se în oraşul Bella.

Sf. Simeon a murit ristignit, iar sub Adrian, 13 episcopï h ii fost martirizaţi. împăratul roman a reconstruit oraşul dărâmat de Titus, dându-ï un carcter cu to­tul păgân >i Jeuumindu-1 Célina Capüolinu.

Spr~ a ?te;ge orice urmă a crestjnatateï, Adrian a transfor-

Planul Bisericei Sf. Mormânt

a) Pasagiul ca~e coboară la bise­rică. — b) Drumiil Muristan. — 1. in­cinta. — 2. Monăstirea lui Abraham.. — 3. Magazinele grecilor. — Capela armenească Sf. lacob. - 5. Capela copţilor. — Capela ahisincană. — 7. jos: Capela Măriei Epitene; etajul de sus: Capela celor şeapte dureri.— 8. Capela grecească Sf. lacob. — .9. Capela Sf. Tccla. — 10. Capela Ma­rini Magdalena. — 11. Capela ce loi 40 martiri. — Mormântul ha V. de Aubibvg. — Păzitorii muFvlmani. — ii. Piatra de ungere. — 15. Locul unde a leşinat Sf. Fecioară. — 1>i. Ca­pela îngerului. — 17. Capela Sf. Mormânt. — 18. Capela Copţilor. — 19. Capela Siriana. — 20. Odaie Imi­ta în stânei. — 21. Scara care con­duce la tribuna armeană. — 22. Am­vonul. — 23. Galeria cisternă. — ('ti).

25. Vestibulul capelei Apariţiei. — (-26). 27. Sacristia latină. — 28. Mă­năstirea latină. — 29. Catedrala greacă. — 30. Centrul lumeţ. — 31. Tronul Patriarhului. — 32. Corul. — 33. Partea laterală. a bisericei Cru­ciaţilor. —• 34. lnchisoarea~lul Christ. — 35. Capela Iul Longin. — Capela Impărţirel veştmintelor. — 37. Ca­pela incoronărel cu spini. — 38. Ca­pela Sf. Elena. — 39. Altarul bunu­lui tâlhar, care s'a convertit înainte de a muri. — 40. Altarul Sf. Elena.— 41. Capela unde s'a descoperit Cru-

•cea- — 42. Capela ridicărcl crucel. — 43. Capela î crucificărel. — 44 Drumul spre Bazar. — 45. Monăs­tirca abisineană. — 46. Intrarea monăstircl copiilor. — 47. Intrarea cisternei Sf. Elena. — 48- Ospiciul flrrec.

mat Temp'nl evreesc într'un templu al Itif Jupiter.

El mai ridică pe Golgota o sta­tuie a zeiţei Venus, iar pe locul Mormântului un alt templu con­sacrat tatălui zeilor.

Dar monumentele acestea ido­latre aii dat un rezultat cu toiul contrariu celui aşteptat de ro­mani, căci au rămas ca nişte semne neclintite pe Locurile Sfinte.

Când Sf. Elena dete ordin ca să se dărâme templele păgâne ridicate de Adrian, de desuptul lor răsăriră Golgota şi Mormân­tul Domnului

Constantin-cel-Mare aflând de la Sfânta lui mamă, Elena, despre aceste mari descoperiri, dete poruncă ca pe Locurile a-cele Sfinte să se construiască o biserciă care să întreacă in splendoare toate bisericele exis­tente pe acele vremuri.

Construcţia bisericei începu în anul 326 şi se termina în 335.

Biserica aceasta avea cinci in­cinte vaste cu arcade de o rară frumuseţe împodobite cu mosai-ctirî. Mormântul era cuprins în­tr'o capelă boltită şi ocupa pune-* tul central al edificiului. Golgota se afla într'una din bisericele din spre miază-zi. Capela unde a fost descoperită Crucea luî Christos era împodobită cu aur şi pietre preţioase. Din neferi­cire, cum am mai spus, nevoile architecturale au impus con­structorilor să modifice unele părţi ale terenului şi să astupe chiar prima escavaţiune ce se afla lângă Mormânt.

Târnosirea bisericei se făcu în présenta mulţimeî credincioşilor şi a preoţilor şi epjscopilor creş­tini.

Această biserică măreaţa a fost dărâmată în anul 604 de că­tre perşi cari ocupaseră Ierusa­limul.

In anul 629 abatele Modestu, maï târziu patriarh al Ierusali­mului, fiind lipsit de mijloace, construi în locul grandioasei bi­serici dărâmate, patru capele şi anume: Capela Invierei, care cuprindea Mormântul, Capela Golgoteï, Capela Crucei şi Ca­pela Sfintei Fecioreí. Abatele Modestu clădind capelele aces ­tea s'a servit în parte şi de ma­terialul vecheî biserici a lui Con­stantin-cel-Mare. Urmele aces­tui material, care datează de 17 secole, se pot vedea şi in actuala biserică, mai ales în incinta cu­prinsă sub cupola principală.

In anul 637, Ierusalimul fu o-cupat de arabi, conduşi de ma­rele calif Omar. Acesta nu se a-tinse nici de creştini, nici de in­stituţiile lor pioase.

in 800 Charlemagne a trimis la Ierusalim o însemnată sumă de bani pentru restaurarea bise­ricei şi clădirea unei monăstiri latine. Califul Harun-el-Raşid a

Duminica, ó August, 1914. UNIVERSUL LITERAR N o . 3 1 . — 7 .

acordat cele mai m a n înlesniri clerului catolic. Posesiunile cato­lice de la Si. Mormânt datează din acea epocă.

Cele patru capele despre cari am vorbit ajunseseră în anul 1010 în stare de ruină. Ele fură restaurate în anul 1047 de către împăratul Constantin al IX-lea.

In anul 1099 cruciată cuprin-seră cele patru capele subi bol­ţile unui edificiu uriaş şi introdu­seră în biserică mai multe mo­dificări, construind şi clopotniţa care există in parte şi azi.

In 1342 se făcură unele repara­ţii, iar in 1555 capela Sf. Mor­mânt fu reconstruită din temelie.

In anul 1S08 isbucni in biserică un incendiu violent, dărâmând cupola principală şi vătămând capelele. Stricăciunile pricinuite de incendiu fură reparate cu cheltuiala grecilor şi armenilor.

In fine, în 1868 cupola ame­ninţând să se năruie, fu reclă­dită pe spesele Rusiei şi ale Franţei cari oferiră în acest scop 200.000 lei.

Acesta este, pe scurt, istoricul bisericei Sf. Mormânt.

XVI /Autenticitatea Locurilor Sfinte

Până acum o jumătate de veac, nu se discuta de fel auten­ticitatea Locurilor Sfinte. De a-tuncî însă, unii archeologi afl căutat să sdruncine credinţa a-ceasta universală şi să pună sub îndoială autenticitatea Locuri­lor Sfinte.

Aceşti archeologi se întreabă. 1) daca tradiţia n'a fost alterată de la isus şi până la Constantin-ce!-Mare, sau, in cazul cel mai bun, de la Constantin-cel-Mar 1; încoace; 2) cum se poate ca să se ia drept loc al Mormântului punctul acesta situat între zidu­rile oraşului, când se ştie din E-vanghelie că Christos a fost ris­tignit afară din oraş în apropiere de una din porţile Ierusalimului? Ca atare, susţin archeologiî în chestie. Mormântul lui Isus tre­buia căutat mai departe.

Or, este oare admisibil ca în intervalul scurt de trei veacuri creşiir.iT, atât de evlavios! în a-cele timpuri mai ales, să fi uitat locurile unde a fost ristignit şi înmormântat Christos? Tradiţia a fost, de sigur, transmisă din tată în fiu. $i, deci, nu se poate admite nici o clipă ca în inter­valul scurs intre ristignirea Iul Isus şi venirea pe tron a Impà-ratului Constantin - cel - Mare, tradiţia să se fi şters din sufle­tele celor trei generaţii de creş­ti::!.

O altă dovadă a autenticităţei mormântului, este faptul că atât Crucea luî Isus cât şi cele-l'alte două cruci, ale tâlharilor, au fosr descoperite în apropierea a c h ­ter Ieruri,

In al treilea.rând, în sprijinul acestei afirmaţiuni, vine făptui că Adrian a ridicat monumente idolatre în aceste locuri, în uni­cul scop de a le acoperi, dân-du-le uităreî. Or, cum am arătat în capitolul precednet, aceste temple păgâne, au contribuit şi mai mult la fixarea în memoria creştinilor a locurilor unde a pă­timit Mântuitorul.

Dar, se va obiecta, în locul a-cela mai era şi un alt mormânt, aceia al Iui Arimatîa. De unde se poate şti care a fost mormântul Domnului?

Nici obiecţiunea aceasta nu poate rămâne în picioare, din cauză că mormântul lui Isus era nou. Evanghelistul Ion spune că în mormântul acesta, al lui losiî din Arimatia, nimeni n'a mai fost înmormântat înaintea . Mântui­torului şi că se găsea într'o gra­dină.

„Deci luară corpul lui Isus şi-l legară in fosă de pânza cu aro­mate, după cum ай оЫсеш Iudeii să înmormânteze. Si era grădină în locul unde fu ristignit şi în grădina an mormânt nou in care nimeni na fa pus vre-o dată".

Iar evanghelistul Matei spune; „Si losii laând corpul îl înfă­

şură in pânză curată Si-l 7>iise

în mormântul său nou pe care îl săpase in piatră".

Se vede deci clar că e vorba de un singur mormânt, deoarece încă nimeni nu fusese îngropat acolo; că mormântul era situat în apropiere de Golgota şi că era săpat în stâncă în mijlocul unei grădini.

Probabil că mormântul acesta fusese săpat, cavoul familiei lui Arimatia, om cu stare, fiind um­plut. Si, într 'adevăr, după cum arătăm in altă parte, cavoul a-cesta se alla în apropiere şi con­ţine mai multe despărţituri.

Tot atât de puţin admisibil e ca tradiţia să fi pierit de la Con-stantin-cel-Mare încoace. Nică-erî nu se menţionează cum că s'ar fi schimbai vreodată locul mormântului. Locul a fost tot­deauna aceiaş şi numai acolo s'aii închinat creştinii în toate vremurlie până în prezent, Aîara de aceasta, rămăşiţele bisericei clădite de Constantin-cel-Mare, cari se văd chiar şi acum, de­notă cu prisosinţă că actuala bi­serică se afla în aceiaş loc. îată, deci, încă o dovadă că tradiţia n'a putut fi alterată nici de la Constantin-cel-Mare încoace.

Cât priveşte obiecţiunea cum că locul unde a fost ristignit şi înmormântat Christos se afla în afară din oraş, iar nu iu interio­rul oraşului, se poate răspunde, pe temeiul constatărilor archeo-logice serioase, cum că pe vre­mea lui Christos zidurile Ierusa­limului erau altfel dispuse, iar cele două fragmente de ziduri descoperite în partea de răsărit

a Bisericei Sf. Mormânt, dove­desc topograficeşte şi în mod irefutabil autenticitatea Golgotei şi Sf. Mormânt, cari se aflau din­colo de zidul al douilea, în partea exterioară.

Prin urmare, atât rezultatul cercetărilor archeolgice cât şi e-videnţa lucrurilor arată că nu poate fi nici o îndoială în ce pri­veşte autenticitatea Golgotei şi Sf Mormânt.

XVII

In Noaptea Invîereî

In săptămâna mare, în ie­rusalim domneşte o animaţie nedescriptibilă. Stradele îngus­te şi arcate cari duc la Bise­rica Sf. Mormânt devin aproape impracticabile. Pelerini veniţi cu miile din toate unghiurile Iumeî creştine, umple bisericele asis­tând la procesiunile şi serviciile religioase ce se desfăşoară ca fast mare şi o solemnitate im­punătoare.

In noaptea Invierei Biserica Sf. Mormânt e arhiplină. îmbul­zeala e a şa de mare, în cât or­dinea e menţinută de trupe cu baioneta la armă. Cu toate aces­tea, accidentele şi furturile sunt destul de numeroase şi nu odată se întâmplă ca să fie scoasă pe braţe câte o femeie leşinată sau să fie arestat câte un pungaş de buzunare.

Şi nu numai vasta biserică e arhiplină, dar şi incinta exterioa­ră, şi terasa ce se întinde alături de clopotniţă, de unde se poate vedea interiorul bisericei prin te­restrele cupolei. E aşa de greu să obţii un loc bun de privit Ы noaptea Invierei, în cât turiştii cu dare de mână nu esită să-şî cumpere locurile plătind câte 20—30 franci de persoană.

In noaptea Invierei, la Sf. Mormânt slujesc prelaţi armeni şi greci. Asistă la slujba divina patriarhul grecesc şi cel arme­nesc, înconjuraţi de un cler nu­meros îmbrăcat în odăjdiile lor cele mai scumpe.

Bolţile întunecoase ale biseri­cei răsună de cântările preoţilor şi murmurile de rugăciuni ple­cate din buzele miilor de pele­rini.

Toată lumea aşteaptă lumina ce va pica din cer pe mormântul Mântuitorului.

Am arătat că în vestibulul ca­pelei mormântului sunt două deschizături cari comunică cu exteriorul unde aşteaptă credin­cioşii.

In momentul suprem, prelaţii oficianţi, aflători în interior, o-feră lumina prin acele deschiză­turi înguste, prin car i nu pot trece decât braţele prelaţilor respectivi.

Credincioşii cari se află mai a j roape îşi întind lumânările pri­

mind lumina cerească, pe car-_, imediat, o transmit vecinilor lor.

Inir'o clipă, vasta biserică şi împrejurimile până afară în stra­dă se transformă intr'o mare de lumină care se întinde şi cuprin­de întreg oraşul.

Atunci cântările devin mai vi­oaie, mai vesele şi din toate piepturile pleacă aceiaş strigăt de fericire care chintezizează în­treaga credinţă creştină: Chris­tes a înviat!

Toţi creştinii se duc ps la ca­sele lor cu lumânările aprinse. Pelerinii mai pioşi găsesc mijlo­cul de a duce acea lumină ema­nată delà Sf. Mormânt, în ţările lor depărtate, trecând cu marc grije lumina delà o lumânare h alta şi delà o candelă la alta. Ru­şii, mai ales, ţin mult la perpe­tuarea acestei lumini sacre, pc care o conservă, ca pe un tezaur al familiei în faţa icoanelor lor

A doua zi după înviere nu nu­mai pardoseala bisericei, dar şi incinta exterioară şi terasa se a-coperă de un strat alunecos de ceară provenită din picăturile scurse delà zecile de mii de lu­mânări purtate de credincioşi.

îndată de trece Pastele , mare parte din pelerini începe să ple­ce, aşa în cât, în aceî« câteva zile aglomeraţia în trenul Іегл-salim-ïaffa şi pe vapoare este enormă.

Totuşi şi după trecerea Sfin­telor sărbători maï sosesc nume­roşi pelerini. Aceştia o duc mai bine în toate privinţele ne mai domnind îmbulzeala din zilele de sărbători şi pot vizita mai in tihnă şi bisericile şi oraşul.

(Va urmai.

* + * Л А Л Л Л А Л А / * V S / V .

A n p Ă G ' i i l :

Cu prilejul aniversarei iQ a n a M. S. Regina E l i sabe ta ч м а Д -(lief

OK

Un e legan t volum cu comuna colo­r a t ă cuprinzând Întreaga viaţă a graţioasei noastre Suverane.

Un capitol special e c o n s a c r a t opo-rel literare a Carmen Sylveî.

Я6? pagini. 50 i lustraţii tn text, re­prezentând pe Regina la diferite epoci .

P R E Ţ U L 1 L E U La toate librăriile şi la Admin i s ­

t r a ţ i a i l aru lu i „Universul"

œOOOOOOtXXÎCCOOOOOOGtîOOGO A apărut

0 TRAGEDIE CEREASCA P O V E S T E A S T R O N O M I C A

D E VICTOR AlfMSTIN U n vo lum cu coper tă in t rei culor i ,

pre ţu l 1 leu. P e n t r u provincie se va a d a o g ă 30 b a n i . Cererile se vor a-d re sa d-luî T r ă i a n Dumi t r e scu , ca­s ieru l z i a ru lu i „Universu l " , str . Bre-zo ianu 11. QOO0KS0i3OOCCCOC23OOCSQCOCOO

8. — No. 31. ufll VERSUL LITERAR Duiu.iiiv.^, H A u y u a i ' j i * .

• S X L T J S T ' t ± î I — J R o m a n d e Alphonse Karr —

— L B M A B E — С Х Х І Х .

— Da, Magdaleno, zise el în­tr'o zi, a m suferit mult; toată tăria mea, toată puterea mea m i - a m sfârşit-o în lacrimi şi în nopţile fără de somn.

»AI fost către mine m a l crudă «le cât dacă m'ai fi omorât cu lovituri de cuţit.

„Nu înţelegeai dragostea, Mag­daleno; nu s imţiai că ea s ingură porunceşte; că legile cereşti şi o-meneştî , datorii, bunăstare, pa­trie, onoare, prieteni, rude, totul sade înaintea el.

,,AI fi fost a şa de fericită, Magdaleno! Niciodată zeiţă nu a fost iubită cum eu te iubeam! d-ta îmî erai rel igia mea; privi­rile d-tale însămânţau în sufle­tul m e u m a l mul t de cât soarele pământul .

„Oh! Magdaleno! dacă m'aî fi iubit!

„Pentru d-ta Îmi smulsesem <hn inimă toate dragostele, toate gândurile, şi, ca preţ pentru toa­te acestea, m'aî făcut să îndur juferinţe de nedescris. M'aî fă­cut să-mî pierd credinţa şi dra-gOStfrn

cxxx . într'o noapte ce urmase unei

^erî convorbite In felul acesta, Magdalena nu putu să doarmă; •armâna femeie, de m u l t t imp, «and dormea, avea un somn obo­sitor şi neliniştit; ea înţelegea dragostea şi o s imţea cu at&t m a î multă tărie cu cât ea o ve­dea de nerealizat şi cu cât ea nu • e putea apăra de sguduiturile *î, pentru că a c u m îşî înţelegea vinovăţia către Stefan.

„Oh! îşi zise ea, el are drepta­te, dragostea e m a l tare ca tot: ee sunt pe lângă ea zadarnicele cerinţî ale lumeî, această bogă­ţie căreia m'am sacrificat pe mi­ne şi pe el? Nenorocită! o înţeleg prea mul t acum, această fericire pe care el mi-o dădea şi pe care e u a m respins-o; şi el, nefericitul, ee de rău i-am făcut! ce dojana a m a r ă îmî este privirea-î tristă, obrajii slabi, fruntea luî brăz­dată de cute, şi lacrimile carî câte odată îî alunecă din ochi i să i !

„Oh! dacă aşi putea prin sa­crificiul vieţeî mele să şterg toate durerile acestea, cât a ş mur i de fericită, căcî eu 11 iu­besc, îl iubesc cu toată tăria su­fletului m e u ! El este aşa de m a ­re, a şa de nobil, spiritul şi su­fletul său îl sunt aşa de ridicate de asupra celorlalţi oameni! pri­virea-î conţine atâta foc şi a tâta dragoste! şi, m a l mul t de cât

toate acestea, el m ă iubeşte atât, încă m ă iubeşte!

„Da, da, a m o datorie de înde­plinit; el şi cu mine suferim, suferim îngrozitor; nu este leac la răul nostru căci sunt mări­tată.

„Dar putem să ne un im du­rerile, să le purtăm Împreună, vreau să-î spun că D iubesc, ca îl ador.

„Şi să îl implor mărinimia luî. „El nu se va folosi de in ima

mea; noî vom suferi împreună, v o m plânge împreună, şi el va fi m a l puţin nenorocit, el va cre­de încă în dragostea sa; el va avea un suflet înfrăţit cu al luî, un suflet care o să-1 înţeleagă.

Şi a doua zi când Ştefan veni, ea îi zise:

— Ţi-am făcut, m u l t rău, Şte­fane, şi Înţeleg tot ce al suferit; dar eştî răsbunat, căcî şi eü su­făr asemenea.

„Sunt măritată, sunt m a m ă ; „Şi te iubesc; da Ştefane te

iubesc şi nu voiu fi nicî odată a d-tale.

„Te iubesc, şi dragostea mea este o crimă, o crimă care m ă necinsteşte pe mine, pe bărbatul meu, şi pe copilul meu.

„Acum, prietene să ne un im durerile, şi s ă le purtăm îm­preună, să ne r idicăm prin curaj şi virtute de asupra soartel care ne-a lovit aşa de aspru.

— Curaj! virtute! zise Stefán­ia ce bun? unde-I răsplata? Oh! Magdaleno, m ă iubeşti; să nu vie încă prejudecăţile oamenilor să se aşeze între noî!

El o strânse l a pieptul luî, buzele lor li se atinseră, dar Magdalena se făcu rece de spai­mă . Ştefan băgă de seamă şi o părăsi .

CXXX1.

Snb tel

uuieva zile trecură astfel Mag­dalena era nefericită; sărutarea luî Ştefan îî ardea gura, şi fni-m a eî, ş i măruntaiele .

Ca soţie a lui Eduard, ea cu­noştea plăcerile simţurilor; dar ea nu ştia tot ce adaogă su­flatul.

Noaptea, ea nu m a l avea somn; dorinţele o consumau; ea se întorcea plângând în patul eî, opunând focului ce o mistuia, memoria tatălui său şi numele Atotputernicului 1

Ştefan, , care avusese amante mul t t imp, care nu-î insuflase ' dragoste, studiase femeile; aşa el observase că după oboseala şi paliditatea zilei, are loc noaptea disperarea şi neliniştea in t im­

pul nopţel. El întărâta această impresie prin mângăer l cari nu puteau nelinişti pe Magdalena, ne voind să risce nimic şi aştep­tând ca ea să se dea cu totul.

El îş i chinuia spiritul pentru a înţelege cum putea ea să-l ţie a ş a de departe; apoi, pricepu că lângă el ideia datoriilor ei ş i frica de a muri eraü destul de puternice pentru a-I umbri dra­gostea la moral ş i dorinţele-I la fizic, ş i că ele nu luase stăpâ­nire pe ea d e cât c â n d , singură, ea credea că poate să se aban­doneze gândurilor eî, f ă r ă de pri­mejdie.

într'o zi el rămase cu ea până înspre seara; el vorbi cu căldură, şi o strânse la in ima sa, săru-tându-I buzele.

— Oh! Ştefane, îl zise ea, te rog, lasă-mă, du-te, te rog!

Ştefan o ascultă. Şi atunci ea, începu să plân­

gă, murmurându-î numele şi, acoperind cu sărutări pomul pe care el pusese mâna, iarba pe care el umblase.

Oh! Ştefane, zicea ea, te iu­besc, te iubesc, te ador!

Şi ea căzu pe iarbă. Ştefan, care sărise zidul, era

lângă ea, o luă în braţe şi>f aco­peri de sărutări .

— O Ştefane! Îngerul meu, m i l ă ! mi lă ! aibî mi lă pentru o biată femee care nu m a l are tăria de a ţi se împotrivi.

„Oh! ar fi laş să te foloseşti de slăbiciunea mea! te aşî urâ, te-aşî dispreţui.. . Lasă-mă, lasă-mă, om rău! Te urăsc, te dispre­ţuiesc!...

„Nu, nu, aibî mi lă ! — Fi i a mea , zise Ştefan; In

mijlocul lumeî, s inguri amândoi , ce ne priveşte lumea?

Şi el ÎI dădea numirile cele m a l dulci.

Şi căldura vorbirii lui şi să­rutările luî învinseră pe Mag­dalena!

— A ta Ştefane, sunt a t a l , $ i Ştefan o luă în braţe, şi, «Ub aceiaşî tel, unde ea 11 pro­misese odinioară să fie a luî ea Işî ţ inu făgăduiala.

Ştefan îşi u i ta se atuncî pla-Bur i l e - î de răsbunare: el se per­dea în braţele Magdaleneî.

Dar eî, dintre buzele el, îl scă­pară odată cu sărutări cuvin­tele:

— Sufletul meü, viaţa m e a ! Ştefan îngheţă, el o respinse

cu furie dar ea era aproape le­ş inată şi nu observă.

Nenorocire!, aceste cuvinte e-raü aceleaşi pe care el le auzise prin despărţitură tn ziua nunţeî Magdaleneî. .

Şi sărmana, femee, când, reve-nindu-şî în simţiri, căută pieptul luî Ştefan pentru a-şî pleca p e el capul şi a-şî vărsa lacrimile ce o înăbuşeau, ea nu văzu de cât o faţă oribil contractată cu r â n j e ­tul acela drăcesc care o speriase deja atâta.

— Ştefane, strigă ea, ce al tuf Linişte-ţî această aiureală, mi-4 frică.

— Ah! a h ! zise Ştefan, femeie de două ori păcătoasă, căci tu erai logodnica mea ,al fost ne­bună de al crezut că vo iam un sărut de Ia tine din buzele-ţî mânj i te prin sărutările altuia; şi că vo iam să strâng în braţele mele un corp murdărit prin mângâer î murdare?

„Nu, nu! dragostea mea era prea curată şi prea cerească; ea nu era făcută pentru o femeie care s'a prostituat ruşinos, care: şi-a vândut corpul el şi mângăe-rile eî unul bărbat bogat.

,,E1 te-a cumpărat; tu ÎI apar-ţiî; eü nu c u m p ă r a m dragostea ta de cât prin dragoste şi sufe­rinţe de nespus, şi darul întregeî mele vieţî; tu m'aî respins ca pe un câine. Tu te-aï pus la me­zat; el te-a cumpărat cu banî, o trăsură, dantelurî, şi tu te-al vândut!

„Du-te, şi vezi-1 cum l'am fă­cut, stăpânul tău, proprietarul tău, el nu trădase de cât priete­nia, l'am omorât; dar tu, tu a î trădat dragostea, eu nu te voiu omora, tu vel suferi m a l m u l t ca el.

„Ah! a h ! tu ziseseşi: — „El este bun, m ă iubeşte,

pot să-I sfâşi î inima, va plânge, va fi nenorocit, şi iată totul.

„Dar era încă In mine tărie şi sunt răsbunat!

El fugî sub tel şi sări zidul. Magdalena căzuse jos leşinată.

С Х Х Х І І .

Magdalena Ini Ştefan

Te-al purtat ca un mârşav; nu aş i fi crezut-o; m'ai ucis mi­şeleşte, căcî atunci când, uitând pentru d-ta toate datoriile mele, eu m ă dădeam d-tale cu totul, cu corp şi suflet, presinte şi viitor, d-ta m'aî culcat în pi­cioare ca pe o viperă veninoasă. . Nenorocire ţie! această dra-

foste pentru care al tă dată îţi aduseşi viaţa, al perdut-o; ea

n u a fost înlocuită prin ură, a-ceasta ar fi fost încă dragoste, ci prin dispreţ.

Eu te-am crezut mare şi nobil, tu erai m i c şi rău; nu ţie ţi-am dat dragostea mea , ci aceluia care credeam că eşti.

AI crezut că mă striveşti, şi eu ridic capul: puterea ta asupră-m î nu venea de cât de la dragos­tea mea.

Dispreţul tău nu m ă poate murdări, căci tu te-al făcut de dispreţuit. N u trebue un curaj mare, o tărie subl imă pentru a se târî c ineva ca tigrul ce pân­deşte prada!

Şi când al fi reuşit să m ă veş-. tejeşti, ce bine al maî fi avut de a nu m a l avea nimic de iubit, nici de căit pe pământ.

(Va urma) — —