TENNESSEE WILLIAMSCamino realîn româneşte de DANA CRIVĂŢ

■

Personajele

GUTMANSUPRAVIEŢUITORULROSITAPRIMUL OFIŢERAL DOILEA OFIŢERJACQUES CASANOVALA MADRECITAFIUL EIKILROYPRIMUL GUNOIERAL DOILEA GUNOIERABDULLAHBEŢIVULA. RATTTÎNĂRULLOAN SHARKBARONUL DE CHARLUSLOBOPOLIŢISTULMĂSCĂRICIUL COCOŞATMARGUERITE GAUTIERLADY MULLIGANCHELNERULLORDUL BYRONAGENTULPILOTULLORDUL MULLIGANŢIGANCAFIICA EI, ESMERALDADOICAEVAINSTRUCTORUL MEDICALASISTENTUL LUIDON QUIJOTESANCHO PÂNZAPRUDENCE DUVERNOYOLYMPEVÎNZĂTORI AMBULANŢIPASAGERITRECĂTORI

La ridicarea cortinei scena este aproape în întuneric, vîjîitul puternic al vîntului se aude ca un cîntec, acompaniat de rever-beraţii repetate la intervale egale, asemenea zgomotului îndepărtat de valuri sau exploziei de obuze. De deasupra vechiului zid din fundul scenei şi de dincclo de munţii din spatele zidului, se zbat zorile ca o pasăre albă prinsă-ntr-o plasă, care-i zădărniceşte încercările de a se ridica în zbor, şi trimit raze albe de lumină.Pe încetul, decorul începe să se desluşească: piaţa unui port din zona tropicelor, în care domneşte învălmăşeala, nu lipsită de armonie, a unor oraşe ca Tanger, Havana, Vera Cruz, Casablanca, Shanghai, New Orleans, întinse fără oprelişte de-a lungul ccastei.

în stingă scenei se află partea luxoasă a străzii, cu faţada hotelului „Siete Mares" şi terasa lui joasă, cu scaune şi mese din fier vopsit în alb, cu tăblii de sticlă. în vitrina uriaşă de la parter, două manechine elegant îmbrăcate, cu zîmbet pictat pe chip, privesc spre piaţă; unul sade, celălalt stă în picioare. La etaj e un balcon, plasat în dreptul unei ferestre; prin fereastră se vede un perete pe care e expusă o pasăre fenix pictată pe mătase; pasărea e uşor luminată şi va rămîne în lumină tot timpul spectacolului, resurecţia fiind unul din sensurile majcre ale piesei.Vis-h-vis de hctel e strada Skid Row, cu tarabele împestriţate ale ţiganilor, prăvălia lui Lcan Sharh, cu cbiecte amanetate în vitrină, şi hctelul „Ritz Men Only" cu camere ieftine şi probabil pline de ploşniţe. Deasupra uşii de intrare de la parter, există o fereastră in care îşi face din cînd în cind apariţia un beţiv, amintind titlurile uncr cintece potrivite sau în contradicţie cu evenimentele din scenă.De la poalele vechiului zid se ridică pînă în vîrful lui o scară uriaşă, terminată printr-un arc pe sub care se trece spre aşa numita „Terra Incognito," — meleagul pustiu ce se întinde171dincolo de zidul cetăţii pînă la munţii îndepărtaţi cu crestele înzăpezite.In faţă, de o parte şi de cealaltă a scenei, două arcuri marchează accesul spre două străduţe înfundate.îndată după ridicarea cortinei, un reflector trimite o lumină albastră spre intervalul dintre scaune, pe care înaintează, venind din fundul sălii, Don Quijote de la Mancha, îmbrăcat ca un om care a călătorit multă vreme prin deşert. La intrarea în sală strigă „Hola I" cu voce spartă de bătrîn, dar încă puternică. Ii răspunde Sancho Pânza, din al cărui ton înţelegem că e ostenit şi ajuns la capătxd răbdării. împiedeeîndu-se din pricina oboselii, care însă i-a răpus doar trupul, bătrînul cavaler străbate sala, urmat la cîţiva paşi de Sancho Pânza, purtînd echipamentul seniorului, de la platoşa medievală pînă la ter-mosul cu băutură. Strigă din cînd în cînd unul spre celălalt.DON (declamă încereînd să acopere vîntul, cu vocea QUIJOTE aproape tot atît de bătrînă ca şi a vîntului) : Albastrul e culoarea depărtărilor.SANCHO (ostenit, din urmă-i): Da. Depărtările-s albastre.DON

QUIJOTE Tot albastrul e şi culoarea nobleţii.SANCHO Da, nobleţea e albastră.DON Albastrul e culoarea depărtărilor şi a nobleţii,QUIJOTE de aceea bătrînul cavaler va purta întotdeauna un capăt de panglică albastra ...Clătinindu-se de oboseală, loveşte din greşeală umărul unui spectator; îşi cere mormăind iertare.SANCHO Da, un capăt de panglică albastră.DON Un capăt de panglică albastră, pălită de vreme,QUIJOTE ascunsă sub armura-i învechită, sau legată în vîrful săbiei, în vîrful neînfricatei sale săbii. Slujeşte spre a aminti bătrînului cavaler de depărtările pe unde l-au dus paşii şi de cele pe unde-l vor duce de acum înainte.Sancho mormăie echivalentul spaniol al cuvîntului ,,rahat", în timp ce bucăţi de armură ruginită cad zdrăngănind în inter-valul dintre spectatori.Don Quijote a ajuns în dreptul treptelor ce urcă spre scenă. Se opreşte ca-n pragul unui vis ce s-a sfîrşit sau care abia începe. Sancho vine din urmă, cu armura zdrăngănind. Domnul Gutman — gras şi impunător, îmbrăcat într-un costum din pînză de in, purtînd pe cap un coif ţuguiat — apare in172GUTMAN

DON

QUIJOTE

SANCHO

DON

QUIJOTE

SANCHO

DON

QUIJOTE

SANCHO

DON

QUIJOTE

POLIŢISTUL

GUTMAN POLIŢISTUL

GUTMAN

LDON QUIJOTEbalconul hotelului „Siete Mares", abia luminat. Un papagal alb scoţînd sunete ascuţite sade cocoţat pe mina lui.Taci, Aurora.Spre a-i aminti bătrînului cavaler şi de meleagurile înverzite în care a trăit cînd era tînăr, înainte ca vorbele Adevăr... ! (gîfîind): Adevăr. Vitejie!Vitejie.(ridicînd sabia) : Datorie !Datorie ...... să-şi fi pierdut noima, prefăcîndu-se în mor-măieli' rostite de un bătrîn călugăr, în timp ce roade-o ciosvîrtă de oaie la cină.Gutman face semn celor dci poliţişti care se află în piaţă şi care, cu lanterne roşii în mină, aleargă unul în stînga, celălalt în dreapta avanscenei, lăsînd să cadă o barieră vopsită în dungi albe şi negre; avanscena devine astfel zonă de hotar. Unul dintre poliţişti, cu mîna pe patul puştii, se îndreaptă spre cei dci, opriţi lingă scări.Vien aqui.Sancho ezită, dar Don Quijcte păşeşte demn spre barieră. Poliţistul ridică lanterna, luminîndu-i faţa roşie, prelungă şi impresionant de gravă; îl pipăie căutîndu-l de arme, găseşte un cuţit vechi şi ruginit, pe care-l priveşte şi apei îl aruncă dispreţuitor.Sus papeles! Sus documentos.Don Quijote scoate cu mîini tremurînde nişte hîrtii vechi şi mototolite din căptuşeala pălăriei.(nerăbdător) : Cine e ?Un bătrîn pe nume Quijote care bîntuie pustiurile. A ! E aşteptat! Dă-i drumul.Poliţiştii ridică bariera, unul se aşază pe terasă şi fumează. Sancho nu vrea să înainteze. în timpul certei, Den Quijote şi Sancho se deplasează înapoi spre intervalul dintre spectatori.

înainte!173

SANCHO

DON QUIJOTE

SANCHO

DON QUIJOTE SANCHO

DON QUIJOTE SANCHO

DON QUIJOTE

SANCHO

DON

QUIJOTE SANCHO

DON QUIJOTE

Ba nu. Cunosc eu locul ăsta. (Scoate un pergament mototolit.) E trecut pe hartă. Ia te uită ce scrie aici: „Mergi pînă ce ajungi la o cetate în formă de pătrat, împrejmuită de zid: acolo ia sfîrşit Camino Real şi începe Câmino Real. Acolo să te opreşti, călătorule — aşa scrie — şi să faci cale întoarsă, căci în locul acela izvorul omeniei a secătuit şi..."(smulge harta şi citeşte cu glas tare mai departe): „... nici păsări nu vieţuiesc altele decît cele aflate în puterea omului şi închise în ... (apropie harta de nas) ... colivii!"'(rugă insistentă): Să ne întoarcem înapoi în La Mancha! înainte !

A sosit vremea întoarcerii!

Nicicînd nu va sosi vremea întoarcerii!Eu mă întorc în La Mancha. (Aruncă echipamentul de cavaler în fossă.) Fără mine?(din sală, venind spre scenă): Cu sau fără tine, stăpîn ostenit şi fără de astîmpăr! (implorînd): Saaaaan-choooooo!(din capul intervalului): Mă întorc în La Maaaan chaaaa ... (Dispare odată cu lumina albastră a re-flectorului orientat spre interval. Poliţistul aruncă ţigara şi iese din piaţă. Vîntul geme şi Gutman surîde, în vreme ce Bătrînul Cavaler, copleşit de amărăciune, îşi face intrarea în piaţă.) (privind în jur): Singur... (Spre uimirea lui, vorba e reluată şi şoptită ca un ecou de către nişte Personaje pînă acum nevăzute, ghemuite sub scară şi pe Ungă zidul cetăţii. Don Quijote se sprijină în lance şi comentează cu zîmbet amar:) Cînd, după cît se vede, sînt atîţia oameni singuri pe lume, ar fi de neiertat să fii atît de egoist încît să-ţi porţi singurătatea de unul singur.Scutură o pătură plină de praf. Braţe se întind spre el din umbră şi şoapte îl îmbie:VociDON

QUIJOTE

GUTMAN

DON

QUIJOTE

GUTMAN

Dormi. Dormi. Dormi.(aşternîndu-şi pătura): Da, voi dormi, voi dormişi voi visa lîngâ zidul acestui oraş.O mandolină sau o ghitară cîntă „Privighetoarea Franţei".Şi-n vis voi vedea desfăşurîndu-se o procesiune, un spectacol cu măşti ca-n vremuri de demult, şi-mi voi aminti vechi înţelesuri, sau poate voi descoperi altele noi; iar cînd mă voi trezi din somn şi va înceta acest vis răscolitor, voi alege una dintre umbrele lui şi-o voi lua să-mi ţie tovărăşie în locul lui Sancho ... (îşi suflă nasul cu degetele, pe care şi le şterge de poala hainei.) O tovărăşie nouă nu poate fi ca una veche, căci lipseşte obişnuinţa, dar totuşi... uneori noul tovarăş seamănă cu cel vechi, deosebindu-se, în bine sau în rău, la chip şi-nfăţişare doar; şi-ar fi dovadă de egoism din parte-mi să-mi port singurătatea de unul singur. (Coboară, împleti-cindu-se, pe trecerea înclinată de sub scară pe care stau ghemuiţi majoritatea oamenilor de pe stradă, adăpostiţi sub umbrelele tarabelor.)Papagalul alb secate un ţipăt strident.Taci, Aurora.Iar mîine, la acelaşi timp al zilei, pe care noi îl numim madrugada — cel mai frumos din toate cuvintele, în afară de cuvîntul alba, care tot zori înseamnă ... Da, mîine în zori, voi porni la drum, însoţit de un tovarăş nou, fără să mă despart de acest vechi capăt de panglică albastră, care să-mi amintească de depărtările străbătute şi de cele pe unde mă vor duce paşii de acum încolo, care să-mi amintească ...Papagalul ţipă iar.Don Quijote dă din cap, încuviinţînd parcă intervenţia păsăriişi invelindu-se în pătură, se aciuieşte stib scara cea mare.(mîngîind creasta papagalului) : Linişteşte-te, Aurora. Ştiu că-i dimineaţă.în lumina zilei, poarta devine argintie, apei pe încetul aurie. Vînzătorii s-au trezit şi se agită îndărătul tejghelelor cu acc-perămînt alb. Se deschide tejgheaua ţigăncii. Un bărbat înalt, cu siluetă elegantă, trecut de jlcarea vîrstei, (Jacques Casa-nova), traversează scena ieşind de la hotelul „Siete Mares"174

175

PRUDENCE JACQUES

PRUDENCE JACQUESPRUDENCE JACQUESPRUDENCE JACQUES

şi îndreptîndu-se spre prăvălia lui Loan Shark; în timp ce Gutman vorbeşte, el scoate din buzunar cutiuţa de argint în care-şi ţine tutunul de prizat. Poartă, ca mai tcate personajele legendare din piesă cu excepţia lui Den Quijcte, un costum modern cu cîteva elemente amintind perioada de care îi este legat numele. în cazul lui Casancva, bastonul, cutia de tulim şi poate o jiletcă de mătase sub haină sînt suficiente. în aproape tcate împrejurările, îşi ţine semeţ capul de şoim ; dar îşi menţine ţinuta cu preţul unei încordări creseînde.E dimineaţă şi dimineaţa a trecut. E după-amiază, ha, ha! Acum trebuie să cobor, ca să anunţ începutul visului acestui bătrîn hoinar.Dispare din balcon, în vreme ce Prudence Duvernoy, abia trezită din somnul de după-masă, iese cu paşi împiedicaţi din hctel. Coboară spre poartă în clinchetul mărgelelor şi-al brăţărilor; ţine deasupra capului o umbrelă de mătase verde deco-lorată, iar de sub pălăria hîdă, împodobită cu trandafiri de mătase care de mult şi-au pierdut prospeţimea, se preling şuviţe de păr vopsit în roşu ; îşi caută căţelul.Trique? Trique?Jacques iese din prăvălia lui Lcan Shark, băgînd supărat cutiuţa de tutun în buzunar.Mai bine-o dau unui cerşetor de pomană. Această piesă e un Boucheron veritabil, am cîştigat-o la un joc de faro la Ţarskoe Selo, la palat, în iarna anului...Vînzătorul trînteşte uşa prăvăliei. Jacques tresare, apei dă din umeri şi vrea să traverseze strada. Bătrîna Prudence stă plecată peste corcitura cenuşie şi murdaiă care trage să moară Ungă fîntina.Trique ! Vai, Trique !Abdullah, Jiul ţigăncii, o priveşte rîzînd.(dojenitor): E îngrozitor pentru o femeie bătrînăsă supravieţuiască cîinilor ei. (Se îndreaptă sprePrudence şi încearcă cu blîndeţe să-i ia dineledin braţe.) Doamnă, nu e Trique.Cînd m-am trezit, n-am mai găsit-o în coşul ei.Uneori dormim prea mult după-masă, şi cîndne trezim băgăm de seamă că multe s-au schimbatîmprejurul nostru, Signora.A ! sînteţi italian? ,,Din Veneţia, Signora.PRUDENCE Ah! Veneţia, oraşul perlelor! V-am văzut aseară pe terasă, luînd masa cu... Ah! tare sînt îngrijorată din pricina ei! îi sînt prietenă veche, poate v-a pomenit de mine: Prudence Duvernoy? Pe vremuri, la Paris, eram prietena ei cea mai bună, dar acum nu mai ţine minte nimic ... Sper s-aveţi oarecare influenţă asupra ei.Se aude un vals de pe vremea cînd Camille trăia la Paris.V-aş ruga să-i transmiteţi un mesaj din partea unui domn bătrîn şi bogat, pe care l-a întîlnit într-una din staţiunile balneare unde mergea să-şi îngrijească sănătatea. Semăna cu fiica lui, care-a murit de plămîni, şi de aceea o adora pe Camille, şi-ar fi fost în stare să-şi cheltuiască toată averea pentru ea. Da' ea, mă rog, ce credeţi că a făcut? S-a îndrăgostit de un tînăr care n-avea o leţcaie, că-l dezmoştenise tat-su din cauza ei. Aşa ceva nu se face, în orice caz nu se mai face acuma: pe Camino Real trebuie să ai simţul realităţii!Gutman a ieşit pe terasă; anunţă:GUTMAN Prima răspîntie pe Camino Real.176

PRUDENC

E

LA PRIMA RĂSPÎNTIEJACQUESPRUDENCE JACQUESPRUDENCEPRUDENCE(continuînd): Pe Camino Real trebuie să ai simţ practic. Vă rog, domnule, transmiteţi-i următorul mesaj: o roagă să se întoarcă la el, acceptînd orice condiţii! (Vorbeşte cu din ce în ce mai mult patos.) Serile va fi liberă. El nu-i cere decît dimineţile; pentru bărbaţii bătrîni, dimineţile sînt greu de suportat, pentru că inima le bate încet; el nu-i cere decît dimineţile. De fapt, aşa e şi firesc! O învoială cît se poate de înţeleaptă. Domnii bătrîni să se mulţumească cu timpul liber pe care li-l dăruie o femeie pînă la cină. Aşa i-am spus! Şi i-am mai spus ca biata Camille nu e sănătoasă! Trebuie îngrijită cu multă atenţie ! Are datorii, datornicii se îmbulzesc la uşa ei! „Ce datorii are?" m-a întrebat, şi Doamne! ce de-a socoteli am început să-i fac! Bijuterii puse amanet, perle, inele, coliere, brăţări, cercei cu diamante! Cai scoşi la vînzare prin licitaţie publică ...(speriat de torentul de vorbe): Signora, Signora, tot ce-mi spuneţi sînt ... Ce? Vise.Gutman rîde. De departe se aude o femeie cîntînd.(continuînd cu mai puţină convingere) : Nu sînteţi chiar atît de tînăr cît mi-am închipuit cînd v-am văzut aseară la lumina luminărilor, pe terasă ... Ah! dar... Ei, ei! cred c-a mai rămas în piaţa asta o fîntînă care n-a secat încă!// îmbrînceşte cu un gest obscen. El se dă înapci; Gutman rîde. Jacques se îndepărtează, dar ea îl apucă de braţ şi şuvciul de verbe continuă:Nu plecaţi, staţi şi ascultaţi-mă! Flacăra ei abia mai arde. Dar parcă poţi şti? Dacă moartea întîrzie şi-ajunge prin spitale? Mai bine să te culeagă gunoierii şi să te-arunce la crematoriu. Ah! De cîte ori nu i-am spus să nu mai viseze cu ochii deschişi. Viaţa nu e vis, visul trece178

JACQUESPRUDENCE GUTMANPRUDENCE GUTMANOLYMPEGUTMANca un ... Să nu vă lăsaţi păcălit de înfăţişarea ei distinsă. Fata asta s-a plimbat pe Camino Real în trăsuri elegante, dar i-a măsurat trotuarele şi cu piciorul! Cunoaşte fiecare piatră a caldarî-mului, cît ţine Camino Real. Aşa că, vă rog, spuneţi-i dumneavoastră, că pe mine nu m-ascultă. S-au schimbat timpurile, s-au schimbat şi oamenii, nu mai e ca pe vremea cînd eram noi prietene la Paris; acum ne alungăm amanţii tineri cu pielea de mătase şi ochii curaţi ca rugăciunea de copil, îi alungăm la fel de firesc cum dăm la o parte perechea albă de mănuşi bune de purtat doar vara, alegînd mănuşile negre de iarnă.Vecea care cîntă creşte, apoi descreşte.Iertaţi-mă, Doamnă. (Se smulge din strînsoarea ei, intrînd iute în hotelul „Siete Mares".) (uluită, către Gutman): Unde ne aflăm? La prima răspîntie. N-am auzit anunţul. (rece): îl auzi acuma.Olympe iese din hclul hotelului, cu o umbrelă de mătase portocalie ca o lună plină.A, aici, erai, te-am căutat peste tot, printre oameni şi gunoaie, mai ales printre gunoaie ...Pornesc amîndouă spre piaţa însorită, luate parcă de vînt, şi dispar în cele din urmă pe sub arcul maur din dreapta scenei. Cintecul amuţeşte.(aprinzîndu-şi o ţigaretă subţire): A doua răspîntie pe Camino Real.

ROSITA

CEA DE-A DOUA RĂSPÎNTIEDupă anunţul lui Gutman, se aude un ţipăt răguşit. Un om în zdrenţe, cu pielea înnegrită de soare, vine rostcgclindu-se pe cărarea în pantă ce duce spre piaţă. Cată în jurul lui de parcă ar fi orb, întrebînd în şcaptă: „A dcnde la fuente?" Se loveşte de bătrîna prostituată Rosita, care rînjeşte hîdă şi-% spune ceva, ridicîndu-şi fusta ruptă şi murdară. Apei, batjc-...,,cv.( coritoare, îi dă un brînci spre fîntina. Omul cade pe burtă şi-şi 1(. . ; ... i, înfige mîinile în jgheabul secat. încearcă să se ridice în picioare,sccţînd un ţipăt deznădăjduit.ŞgPţyţVIPŢUlTORUL La fuenta estâ secea!r"'! Rosita rîde ca scoasă din minţi, dar ceilalţi oameni de pe stradă"'•*■>' gem. Se aude zdrăngănind o tărtăcuţă uscată.

Fîntîna a secat, dar la „Siete Mares" găseşti băutură cîtă pofteşti!// împinge spre hotel. Proprietarul acestuia Gutman iese in prag, trăgînd dintr-o ţigară subţire de foi şi făcîndu-şi viiit cu o frunză de palmier. în timp ce Supravieţuitorul înaintează, Gutman fluieră. Pe terasa de jos apare un om îmbrăcat în uniformă militară.întoarce-te de unde-ai venit.Supravieţuitorul înaintează cu paşi nesiguri. Militarul trage şi-l nimereşte. Omul duce mîna la pîntece, se răsuceşte cu faţa pierdută, priveşte spre cer, se poticneşte păşind spre fîntînă, în timpul scenei care urmează, pînă la intrarea Madrecitei şi-a Fiului ei, Supravieţuitorul se Urăşte pe marginea betonată a fîntînii, nebăgat în seamă de ceilalţi, ca un ciine de pripas ce-şi dă duhul într-o ţară bîntuită de fcarnete. Jacques Casancva apare pe terasa hotelului „Siete Mares". Trece pe lingă pro-prietarul hotelului, care rămîne impasibil, cebeară o treaptă şi se opreşte în faţa lui Gutman, fără să-l privească.(cu infinită oboseală şi dezgust): Ce se întîmplâ?(senin): Am ajuns la cea de-a doua răspîntie din cele şaisprezece cîte sînt pe Camino Real. E ora cinci. Iar soarele^ acest bătrîn leu furios, a aruncat o ultimă privire în urmă-i, a mîrîit şi s-a îndreptat, răsucindu-şi coada, spre umbra180

MILITARUL

JACQUES GUTMAN

răcoroasă a Sierrei. Oaspeţii noştri tocmai se trezesc din somnul de după-masă ...Supravieţuitorul vine în avanscenă, nu ca un muribund, ci ca un orator timid care a uitat cuvintele cu care trebuia să înceapă. E doar puţin aplecat, acoperind cu mina pata roşie din dreptul pîntecelui. Doi, trei vînzăteri ambulanţi se plimbă strigînd: „Taccs, tacos, fritos ..." „Loteria, loteria". Rosita se-nvîrte prin piaţă strigînd: „Amcr? Amor?", trăgînd de decolteul bluzei murdare ca să-şi arate cit mai mult din sinii căzuţi. Supravieţuitorul ajunge în capul scării ce duce în fossa orchestrei şi se sprijină de ea, privind gînditor, ca un pasager peste parapetul unui vas care intră într-un port necunoscut şi ciudat.GUTMAN (continuînd): Sînt extrem de obosiţi, oaspeţii noştri de la „Siete Mares", toţi au puţină febră, întrebări circulă din gură în gură şi între ei s-a creat o complicitate vinovată, de parcă şi-ar trece pe sub mînă bani falşi, droguri, poze pornografice ... (Se apleacă înainte şi şuşoteşte:) „Ce-i aici? Unde sîntem? Care-i înţelesul... şşşt!" Ha ha ...SUPRAVIEŢUITORUL (CU glas scăzut, către public): Am avut odată un poney pe care îl chema Peeto. Adulmeca mirosul furtunii, înainte ca norii să fi trecut peste crestele Sierrei. VÎNZĂTORUL Tacos, tacos, fritos ... ROSITA Amor? Amor?LADY (către un chelner, pe terasă): Eşti sigur că nu MULLIGAN m-a căutat nimeni? Aşteptam pe cineva. GUTMAN (CU zîmbetul pe buze): Oaspeţii mei sînt buimaci şi obosiţi, dar la ceasul acesta al zilei îşi adună puterile şi coboară cu ascensorul, ameţiţi de gin, îndreptîndu-se cu paşi plutitori spre holurile hotelului unde schimbă între ei păreri şi informaţii despre croitori renumiţi, restaurante, vinuri scumpe, coafori, chirurgie estetică, fete şi bărbaţi tineri sensibili la oferte băneşti...Dinăuntru se aude zumzet de conversaţie şi rîsete.îi auziţi? Au şi început să converseze. JACQUES (lovind cu bastonul în cimentul terasei): Te-amîntrebat ce se petrece în piaţă! GUTMAN Ah! în piaţă — ha, ha ! Ce se petrece în piaţănu ne interesează.181

JACQUES Am auzit focuri de pistol.GUTMAN S-au tras ca să vă amintească ce noroc aveţi că staţi aici. Fîntîna publică a secat, după cum

ştii, iar „Siete Mares" a fost construit deasupra sin-' gurului izvor din Tierra Caliente, şi bineînţeles că acest privilegiu trebuie apărat chiar dacă uneori sînt nevoit să recurg la legea marţială.Ghitara îşi reia melodia.SUPRAVIEŢUITORUL Cînd poney-ul meu Peeto a văzut lumina zilei, numaidecît s-a ridicat în patru picioare şi a acceptat lumea. A fost mai înţelept ca mine. VÎNZĂTORUL Fritos, fritos, tacos!ROSITA Amor!SUPRAVIEŢUITORUL Cînd a împlinit anul, era mai înţelept ca Dumnezeu!Vlntul trece cîntînd peste piaţă; se aude zcrnăind o tărtăcuţă uscată.„Peeto, Peeto!" strigau după el copiii indieni, încercînd să-l oprească — încercînd să oprească vîntul!Supravieţuitorul Iasă să-i cadă capul pe piept. Se aşază încet, cu mişcări de cm bătrîn, pe o bancă. Jacques izbeşte iar cu bastonul în cimentul terasei şi porneşte spre Supravieţuitor. Poliţistul îl apucă de braţ.Ia mîna de pe mine!Stai pe loc.Vă rog, rămîneţi pe terasă, Signor Casanova. ](fioros): Un coniac.Chelnerul şopteşte ceva la urechea lui Gutman, Gutman rîde sarcastic.Oberul m-a informat că nu mai aveţi credit nici I la bar nici la restaurant. Spune că ar putea acoperi terasa cu notele de plată pe care nu le-aţi 1 onorat.Ce obrăznicie! I-am explicat doar că aştept să-mi sosească un plic, care întîrzie din pricina poştei. | Serviciul poştal în ţara asta e complet dezorganizat, şi dumneata o ştii prea bine. De asemeni j mai ştii că domnişoara Gautier va garanta pentru ( poliţele mele!Atunci, n-are decît să le achite pînă la cină, dacă vi se face foame.182JACQUESPOLIŢISTULGUTMANJACQUESGUTMANJACQUESGUTMANJACQUES GUTMANJACQUES GUTMAN

JACQUESGUTMAN

Nu sînt învăţat să fiu tratat astfel pe Camino Real!O să vă învăţaţi, o să vă învăţaţi după ce o să petreceţi o singură noapte la „Ritz Men Only". Acolo va trebui să vă mutaţi cartierul general dacă plicul cu cecuri nu soseşte pînă diseară. Te asigur că nu voi face aşa ceva. Niciodată! Luaţi seama, bătrîne şoim, că vă răscoleşte vîntul penele!Jacques cade tremurînd pe scaun.Daţi-i o înghiţitură de brandy pînă nu leşină. Furia este un lux pe care nu şi-l pot permite decît tinerii, căci vinele lor sînt elastice, pe cînd ale lui plesnesc uşor ...Iată-mă şezînd şi îndurînd ocări pentru un deget de brandy, în vreme ce chiar în faţa mea ...Cîntâreaţa, La Madrecita, apare în piaţă. E oarbă şi o călăuzeşte un tînăr în zdrenţe. Chelnerul îi aduce băutură lui Jacques.... un om trage să moară ca un cîine de pripas. Voi lua băutura. O voi bea. Inima mea e prea obosită pentru a se frînge, inima mea e prea obosită pentru ... a se ... frînge.La Madrecita cîntă cu glas scăzut. Ridică încet braţul, arătînd spre Supravieţuitorul prăvălit pe scările pieţei.(deodată): Daţi-mi telefonul. Vreau legătura cu Palatul. Trebuie să vorbesc cu Generalissimul, repede, repede, repede!Supravieţuitorul se ridică anevoie şi se tîrăşte foarte încet spre braţele întinse ale Micuţei Oarbe. $£Generalissimul? Aici Gutman. Să trăieşti, iubitule. S-a petrecut un mic incident în piaţă. Ţi-aminteşti de grupul de tineri exploratori care au vrut să străbată deşertul cu piciorul? Ei bine, unul dintre ei s-a întors. Era foarte însetat. A dat peste fîntîna secată. Atunci s-a îndreptat spre hotel. I s-a atras politicos

atenţia să nu înainteze. Dar n-a ţinut seama de avertisment. A trebuit să trecem la acţiune. Iar acum, acum ... o ştii pe femeia aia bătrînă căreia i se spune La Madrecita? Ei bine, a apărut în piaţă însoţită de tînărul pe care oamenii îl numesc Visătorul...183

SUPRAVIEŢUITORUL Donde? VISĂTORUL Aqui!GUTMAN (continuă): îţi aminteşti de ăştia doi? Ţi-a pomenit odată de ei. Iar tu ai spus: „Sînt'nişte visători inofensivi şi poporul îi iubeşte". „Ce — te-am întrebat — este inofensiv la un visate şi ce — te-am mai întrebat — este inofensiv în dragostea poporului? Revoluţia are nevoie d«| visători capabili, care să-şi amintească visele, dragostea poporului îţi aparţine în exclusivitat ţie, Generalissime!" Iată că acum oarba şi-a recăpătat vederea şi-i întinde braţele Supravie ţuitorului rănit, iar omul cu ghitara îl poart spre ea ...Interpreţii execută acţiunea descrisă.Aşteaptă o clipă! Există primejdia ca acel cuvînt interzis să fie rostit. Da! Cuvîntul interzis este pe cale de a fi rostit.Visătorul îşi petrece braţul pe după umerii Supravieţuitorului, orbit şi strigă :Hermano!Strigătul trece din gură în gură, se răspîndeşte ca un foc, mur murul mulţimii se înteţeţte. înaintează cu toţii întinzîndbra fele a rugă, ţipînd ca oamenii flămînzi la vederea pîinii. Do poliţişti purtînd uniformă militară îi mină îndărăt sub cele nadă, ameninţîndu-i cu bastoane şi pistoale. La MadreciU cîntă încet, cu ochii fără vedere ridicaţi spre cer. Unul dintr poliţişti se îndreaptă spre ea. Oamenii urlă: „Nu !"LA (cîntînd): „Rojo estâ el sol! Rojo estâ el sol MADRECITA sangre ! Blanca estâ la luna! Blanca estâ la lui de miedo!"Mulţimea face o mişcare spre ea.GUTMAN (către chelner): Legaţi frînghiile.Frînghii de catifea împrejmuiesc pe dată terasa hotelului „Siete Mares". Seamănă cu frînghiile de pe puntea unui vaf înfruntînd furtuna. Gutman urlă în receptor.Cuvîntul a fost rostit. Mulţimea e agitată. Răr pe fir!(Pune receptorul jos.) JACQUES (tulburat, cu vocea răguşită): A spus „Hermano". Cuvîntul înseamnă frate.GUTMAN

VISĂTORUL

(calm): întocmai. Cel mai primejdios cuvînt în toate limbile pămîntului este frate. însufleţeşte inimile. Nu cred că poate fi eliminat cu totul, dar trebuie menţinut pentru a fi folosit în cazuri strict personale şi numai la adăpostul unor ziduri insonorizate. Altfel tulbură minţile oamenilor. Poporul are nevoie de acest cuvînt. îi e sete de acest cuvînt.Dar cine, mă rog, sînt oamenii aceştia? Nişte cerşetori, cîteva prostituate, hoţi şi negustori obscuri, într-un bazar în care inima omenească e scoasă la vînzare, la rînd cu alte mărfuri. Au nevoie de acest cuvînt, iar cuvîntul este interzis.Cuvîntul trebuie rostit din amvon şi la mesele de consiliu, de unde efectul său inflamabil poate fi controlat. Ce devine însă pe buzele acestor nenorociţi? Imbold nesăbuit la revoltă, incitare lipsită de sens. Căci ce altceva înseamnă pentru ei frate, decît cineva pe care să-l tragă pe sfoară, să-l înşele, să-l mintă, să-l vîndă pe ascuns în piaţă. Frate, aşa-i spui bărbatului cu a cărui femeie te-ai culcat! Dar acum, vezi tu, cuvîntul a tulburat minţile oamenilor şi trebuie să recurgem la legea marţială.între timp, Visătorul l-a condus pe Supravieţuitor spre La Madrecita, care sade pe marginea de ciment a fîntînii. L-a cuprins în braţe pe muribund; atitudinea lor aminteşte da Pietă. Visătorul s-a ghemuit lingă ei, cîntînd încet din ghie tară. Sare deodată cu un strigăt strident.VISĂTORUL Muerto!De departe se aude fluieratul gunoierilor. Gutman ia din nou receptorul.GUTMAN (la telefon): Generalissime, Supravieţuitorul nu mai supravieţuieşte. Cred c-ar fi bine să organizăm pe loc o festivitate. Să vină ţiganca şi să anunţe Fiesta.MEGAFONUL (răspunde prompt cererii lui Gutman): Damas y Caballeros! Vocea pe care o veţi auzi este vocea Ţigăncii!ŢIGANCA (la megafon): Hoy ! Noche de Fiesta. în noaptea asta luna va reface virginitatea fiicei mele!JACQUES GUTMANJACQUES GUTMAN

184185GUTMAN

GUTMANABDULLAHGUTMAN-GUTMANAduceţi-o pe Esmeralda, fiica Ţigăncii. Arătata viitoarea fecioară.O duenă severă, Doica, o aduce pe Esmeralda dintre tarabele', ţiganilor pînâ în avanscenă. La încheietura mîinii, fata poarta o cătuşă care o leagă de bătrînă. Are un costum cu reminiscenţa levantine. Poliţiştii împing mulţimea înapci.Ha! ha ! Ho ho ho! Muzica!Izbucneşte o muzică veselă. Rosita începe să danseze.Abdullah ! E rîndul tău !Abdullah apare în piaţă, strigînd declamatoriu.în noaptea asta luna va reface virginitatea surorii mele Esmeralda! Dansează, băiete!Esmeralda este condusă înapoi de unde a venit. Aruncîndu-şi\ mantia cu glugă, Abdullah începe să danseze cu Rosita. îndă-l râtul lor, poliţiştii îi obligă pe La Madrecita şi pe Visători să se îndepărteze de j'întina, şi de trupul neînsufleţit al Supra-] vieţuitorului. Izbucneşte brusc tunetul alămurilor. In piaţă, apare Kilroy, un american vagabond în vîrstă de aproximativi douăzeci şi şapte de ani. Poartă blugi şi maiou; pantalonii uzaţi şi decoloraţi de prea mult spălat sînt turnaţi pe trup cai îmbrăcămintea sculpturilor. O pereche de mănuşi aurii de\ box îi atîrnă de umăr, şi duce un sac care constituie tot bagajul său. Pe cordon stă scris, în litere ce se văd de la o poştă, bătute in pietre roşii şi verzi, cuvîntul „CAMPION". Se opreşte în\ faţa unei ferestre pe care scrie cu creta „Vine Kilroy". Şterge{ cuvîntul „Vine", corectînd deasupra: „A venit".Ho, ho — iată şi un clown, nemuritorul Puici-j nella. Este exact ce trebuie în momente de criză. Cea de a treia răspîntie pe Camino Real.

LCEA DE-A TREIA RĂSPÎNTIEKILROY (voios, celor de faţă) : Ha, ha ! (Se îndreaptă spre Ofiţerul de lingă terasa hotelului „Siete Mares".) Buenos dias, sefîor.Ofiţerul nu-i răspunde, abia de-l priveşte.Habla Inglesia? Usted?OFIŢERUL Ce doreşti?KILROY Unde se află agenţia Western Union, sau Wells-Fargo? Trebuie să telegrafiez unui prieten din Statele Unite.

OFIŢERUL NO hay Western Union, no hay Wells-Fargo. KILROY Foarte ciudat. N-am întîlnit pînă acum oraş în care să nu fie una din două. Abia am coborît de pe corabie. Cea mai nenorocită covată în care am călătorit vreodată, un adevărat iad de la Rio pînă aici. Am fost şi bolnav. M-am pricopsit cu o maladie din astea tropicale. Nici gînd de doctor sau doctorii în covată aia, nici măcar o chinină, şi numai Dumnezeu ştie ce febră aveam, că ardeam ca focul. Pe ăia n-am putut să-i fac să înţeleagă că eram bolnav. Nici cu inima nu stau bine. Din pricina ei a trebuit, în plină ascensiune, să părăsesc ringul. Am fost campionul Coastei Vestice la categoria semigrea; mănuşile astea le-am cîştigat ca premiu, înainte să mi se şubrezească inima. Puneţi mîna aici, pe pieptul meu, hai, puneţi mîna să vedeţi cum bate. Am în piept o inimă cît un cap de copil. Ha ha! M-au pus în faţa unui ecran care te face transparent, şi asta au văzut înăuntrul meu, o inimă cît un cap de copil! Cu aşa ceva, nu mai e nevoie să-ţi ghicească ţiganca: „N-o mai duci mult, puiule, pregăteşte-te de lumea ailaltă, că acuşi îţi cresc aripile." Doctorii nu m-au mai lăsat să practic boxul. Mi-au spus să mă las de băut, de fumat şi de femei. Auzi, să renunţ la femei! Credeam că un bărbat nu poate trăi fără femei, da' uite că poate — dacă vrea. Nevastă-mea ar fi rămas cu mine, da' se dusese dracului orice plăcere,187

OFIŢERUL KILROY■

OFIŢERUL

KILROY

OFIŢERUL

KILROY

OFIŢERUL KILROY

MULŢIMEA KILROY

ROSITA KILROY ROSITA

speriată cum era — ca şi mine, dealtfel — că ] dintr-o sărutare mai focoasă mi se poate trage sfîrşitul. Aşa că într-o noapte, pe cînd dormea, i-am scris o scrisoare de adio... (Observă lipsa de interes a Ofiţerului şi rinjeşte.) No comprendo the lingo? Ce vrei?Iertată-mi fie ignoranţa, dar aş vrea să ştiu unde mă aflu? în ce ţară? Şi cum se numeşte oraşul acesta? Ştiu că-i ciudat să pun asemenea în- ■ trebări. Da eram aşa de fericit cînd am coborît de pe corabia aia nenorocită, că n-am mai întrebat nimic. Decît doar ce mi se cuvenea pentru munca mea — şi mi-au dat numai mărunţiş. Mă descurc i greu cu banii ăştia — pesos sau cum le-o fi zicînd. (Scoate şi-şi arată portofelul.) Ia uitaţi ce am aici. în Statele Unite, cu atîtea foiţe eşti un om făcut. Da' pun pariu că tot teancul abia dacă valorează cincizeci de dolari. Ha ha! Ha, ha. Ha, ha!(hohotind sinistru): Ha-ha-ha-ha. (întoarce spatele vrînd să intre în circiumă. Kilroy îl apucă de braţ.)Hey! 'Ce vrei?Cum se cheamă ţara şi oraşul ăsta?Ofiţerul îl izbeşte pe Kilroy cu cotul în stomac şi-şi smulge i braţul, înjurînd în spaniolă. Deschide cu piciorul uşa şi intră j în circiumă.Peste tot, ăi care-s la putere la fel se poartă, jîndată după plecarea Ofiţerului, oamenii din stradă se apropie j şi se înghesuie în jurul lui Kilroy, începînd iar să-şi strige j mărfurile.)Dulces, dulces! Loteria! Loteria! Pasteles, cafe I con leche!N-am nevoie, n-am nevoie!Prostituata se apropie de el şi rînjeşte.Amor? Amor? Ce-ai spus? Amor.188KILROY Regret, nu mă interesează. (Către public:) Sînt un idealist.Ţiganca apare pe acoperişul casei ei, trăgînd-o pe Esmeralda, pe care o leagă cu cătuşa de la mină de grilajul de fier.ŢIGANCA Stai aici pînă reglez sunetul. (înaintează cu microfonul în mină.) Facem proba: unu, doi, trei, patru ! DOICA (din afara scenei): Se aude.ŢIGANCA (la megafon) Aveţi cumva motive să fiţi îngrijoraţi? Vă simţiţi extenuaţi sau cuprinşi de angoase? V-a crescut temperatura?Kilroy priveşte în jur încercînd să descopere de unde vine vocea.Vi se pare că nu sînteţi pregătiţi sufleteşte pentru era atomică ? Nu credeţi ce scrie în ziare ? N-aveţi încredere în guvernele care conduc popoarele? Aţi ajuns cumva în acel punct de pe Camino Real în

care aveţi impresia că marginile drumului nu se împreună undeva departe, ci că zidurile care-şi fac faţă converg unul spre celălalt chiar sub nasul vostru, închizîndu-vă calea? Aveţi impresia că nu mai puteţi înainta? Vă temeţi de ceva? Vă temeţi de bătaia inimilor voastre? Sau de ochii străinilor? Vă temeţi să respiraţi? Vă temeţi să vă ţineţi răsuflarea? Sau nu cumva doriţi ca totul să fie iar simplu şi limpede, aşa cum era în copilăria voastră? V-ar plăcea să mergeţi iar la grădiniţă?în timp ce Kilroy ascultă, Rosita ajunge la el. Un Hoţ de buzunare fură portofelul americanului.KILROY (apucînd-o pe prostituată de încheietura mîinii): Ia mîna de pe mine, vrăjitoare împuţită. No caree putas. No loteria, no dulces, nada — aşa că lă-saţi-mă în pace ! La o parte ! Toţi! încetaţi să-mi daţi tîrcoale. (Bagă mîna în buzunar şi scoate un pumn de monede pe care le aruncă la vale în stradă. Mulţimea grotescă se năpusteşte după ele, scoţînd sunete inumane. Kilroy înaintează cîţiva paşi, apoi încremeneşte ducîndu-şi mîna la buzunarul din spate al pantalonului. Strigă uluit:) M-au jefuit! Doamne, Dumnezeule, mi-au furat banii!Mulţimea se retrage pe Ungă ziduri, rărindu-se. 189

OFIŢERUL

KILROY

OFIŢERUL

KILROY

Cine mi-a luat portofelul? Care dintre voi, nespăJ laţilor ? vŞşş — nu !Oamenii mormăie făcînd semne că nu pricep. Kilrcy se îndreaptă spre intrarea hotelului.Hei, Ofiţer ! Şefule ! — Generale !în cele din urmă, Ofiţerul apare în uşa hotelului şi-l priveşti pe Kilroy.Tiende? Unul din ăştia mi-a furat portofelul.] Mi l-a luat din buzunar în timp ce stricata aia, se dădea la mine. Chiar nu comprendo? Nimeni furat pe tine. Nici un pesos la tine. Ce?Tu visat ai bani. Niciodată tu ai bani. Nunca î Nada ! (Scuipă printre dinţi.) Loco ...Ofiţerul se îndreaptă spre fîntînă. Kilrcy rămîne cu cehii la el, apei izbucneşte:(către mulţime): Vedem noi ce-o sa spună cei de la ambasada americană. Mă duc drept lai consul. Oricine-o fi nemernicul care mi-a luat; portofelul, o să înfunde puşcăria. Sper c-am vorbit destul de limpede. Iar dacă nu m-aţil înţeles, o să mă înţelegeţi voi.Se aud cîteva rîsete prin mulţime. Kilroy se îndreaptă sprei fîntînă. Descoperă trupul neînsufleţit al SupravieţuitcriduiA îngenunchează lingă el, îl întoarce, sare ca ars în picioare ş»|strigă:Hei! Omul ăsta e mort!Se aude fluieratul gunoierilor. Apar de după o arcadă din faţA scenei, împingînd butoiul alb în care adună gunoiul. înfăţi-i sarea lor se schimbă pe măsură ce se desfăşoară acţiunea piesei.m La prima apariţie sînt întocmai ca orice gunoieri într-o ţară\ tropicală; jachetele lor sînt albe, mai murdare decît ale muzi-l canţilor, unele avînd pete roşii. Pe cap poartă căşti albe cu\ vizoare negre. îşi spun glume golăneşti şi chicotesc întruna-m Lordul Mulligan a ieşit pe terasă şi, cînd trec prin dreptul hti, j gunoierii se opresc o clipă, îl arată cu degetul şi rid. El se simte 1 stingherit de obrăznicia lor, îşi duce mina la inimă ca şi cîni\ ar avea palpitaţii şi intră înapoi în casă. Kilroy strigă gunoieri :190

MEGAFONUL

ABDULLAH

KILROY

Aici zace un mort!Gunoierii chicotesc şi-şi dau coate. Cu mişcări iuţi, ridică mortul şi-l bagă în butoiul pe care-l împing îndărăt; ies din scenă, uitîndu-se peste umăr la Kilrcy, rîzînd şi glumind. Dispar pe sub arcada din faţă, pe unde au intrat. Kilroy, uluit, cu vocea scăzută :Unde mă aflu? în ce balamuc am nimerit? De e careva pe Camino care are nelămuriri, să se adreseze Ţigăncii. Un poco dinero gîdi-lîndu-i palma. Ţiganca va avea viziuni şi-l va lămuri.

(întinzîndu-i lui Kilroy o carte de vizită): Dacă ai de pus o întrebare, adresează-te maică-mi, Ţiganca.Omule, cînd zăreşti pe-o stradă atîrnînd de un zid trei mingi de alamă, ştii că n-ai mult de umblat ca să dai de-o ţigancă. Ş-acum, un moment de gîndire. Am trei probleme. Unu: mi-e foame. Doi: sînt singur. Trei: mă aflu într-un ţinut necunoscut în care nu ştiu cum am ajuns! Mai întîi de orice, trebuie să fac rost de nişte bani. Ei, ia să vedem ...Gălăgia descreşte, în timp ce se aprind felinarele care luminează faţadele caselor de pe Skid Row. Printre ele se află du-gheana Ţigăncii, cu semne cabalistice desenate pe pereţi, alături de un craniu, despicat şi de o mînă cu palma spre trecător; trei mingi de alamă atîrnă deasupra intrării în prăvălia cimă-tarului Loan Shark, în vitrina căruia sint expuse spre vinzare felurite cbiecte amanetate şi nerăscumpărate la timp : trompete, banjouri, haine de blană, haine bărbăteşti, o rochie de mătase roşie, şiruri de perle şi de pietre semipreţicase. în spatele acestor obiecte se întrevede o tăblie cu becuri de neon în trei culori — roz, verde şi albastru—ce se sting şi se aprind formînd cuvintele : „Farmece Scamatorii Păcăleli". Mai departe, firma hotelului ,,Ritz Men Only", tot în lumină palidă de neon sau în vopsea ţipătoare; doar intrarea hotelului dă în stradă, camerele lui mizere sînt deasupra celor două dughene, a Ţigăncii şi a cămătarului. La una din ferestrele de la etaj apar din cînd în cînd diverse persoane, scoţînd capul ca pentru a respira, sau pentru a striga ori scuipa în stradă. Toată această parte a străzii trebuie să fie cit mai animată şi plină de culoare. Regia poate intercala momente de pantomimă sugerînd o luptă, o urmărire, vînzări ilicite de stupefiante, arestări etc.191KILROY (din avanscenă): Pe ce oare pot căpăta bani?| Pe mănuşile mele aurii? De ele nu mă desparţi nici mort, am zis şi repet: nu mă despart! Pel poza nevesti-mi, înrămată în ramă de argint?! Nici de ea nu mă despart, am zis şi repet: nu mă despart! Ce altceva mai am de care să mă pot ] lipsi şi pe care să capăt bani? A! cureaua meal pe care e bătut în smaralde şi rubine cuvîntull „CAMPION". (Şi-o smulge de la brîu.) N-aveam I nevoie de ea ca să-mi ţină pantalonii, dar mi-era 1 dragă fiindcă-mi amintea de vremurile bune dej altădată. Ce să-i faci! Uneori trebuie să-ţi ama-l netezi trecutul ca să faci faţă prezentului...Intră în prăvălia lui Lcan Shark. La fereastra de deasupra I intrării hotelului „Ritz Men Only", apare beţivul care strigă, I aplecîndu-se peste pervaz:BEŢIVUL Tîlharule, mi-ai golit buzunarele! Mi-ai luat tot | aurul şi argintii! (Trage storul ferestrei cu o smu- ] citură.)GUTMAN (de pe terasă): A patra răspîntie pe Cămin Real.

CEA DE-A PATRA RĂSPÎNTIEPe notele unei melodii de muzică uşoară, Baronul de Charlus — fante vîrstnic, cu vădită înclinaţie către voluptate, îmbrăcat într-un costum de culoare deschisă de mătase, cu garoafă la butonieră, traversează de la „Siete Mares" spre partea mizeră a străzii. Pe urmele lui vine un tînăr agitat, neobişnuit de frumos, pe nume Lobo. Charlus se ştie urmărit şi, în timp ce stă de vorbă cu A. Ratt, scoate din buzunar o oglindă şi, pre-făcîndu-se că-şi aranjează părul şi mustaţa, se uită la tînăr. Cînd baronul se apropie, hotelierul de la „Ritz Men Only" secate la vedere anunţul cu camere libere şi strigă:A. RATT Avem locuri libere! Ia pat la „Ritz Men Only"! O albă şi mică bărcuţă pentru a traversa marea plină de primejdii a nopţii...BARONUL A, bonsoir, domnule Ratt.A. RATT Ai pornit în croazieră?BARONUL NU, mă plimbam doar.A. RATT Pentru dumneata, nici nu e nevoie să te osteneşti mai mult.BARONUL Ai dreptate, uneori e de ajuns numai atît. Ai o cameră liberă?A. RATT Pentru dumneata?BARONUL Şi pentru un eventual musafir. îmi cunoşti exigenţele. Pat de fier, fără saltea, şi o funie lungă şi groasă cu noduri. Ba nu! Astă-seară vreau lanţuri, lanţuri grele de fier. N-am fost deloc cuminte în ultima vreme, am multe păcate de răscumpărat.A. RATT De ce nu organizezi aceste partide distractive la „Siete Mares"?BARONUL (urmărindu-l prin oglindă pe Lobo): Pentru că la „Siete Mares" nu-i Ingreso Libero. Ah! îmi displac profund staţiunile de agrement în plin sezon, alta staggione, dar în celelalte perioade ale anului rişti să fie ori prea cald, ori prea multă umezeală, ori locul ticsit de neciopliţi care-ţi bat în perete dacă cumva scîrţîie patul după miezul nopţii. Nu înţeleg de ce astfel de oameni nu rămîn la casele lor. Un aparat de fotografiat Kodak, sau Brownie, sau chiar Leika face poze

193A. RATT BARONUL A. RATT BARONUL

A. RATT

LOAN SHARK

KlLROYLOAN

SHARK

KILROY

LOAN

SHARK

KILROY

LOAN

SHARK

KILROY

LOAN

SHARK

KILROY

LOAN

SHARK

KILROY

BARONUL

KILROY

la fel de frumoase în Milwaukee sau Sioux City]ca în localităţile turistice pe care le viziteazăvara, şi, nu întoarce capul, dar am impresia!că sînt urmărit.Hait, ai dat lovitura.Arată bine?Depinde de rolul ce-i revine, taică.Ciao, caro! Aşteaptă-mă la zece. (Se îndreaptăcu eleganţă spre fîntînă.)Găsiţi pat liber la noi! Mică şi albă bărcuţă sătraversaţi marea primejdioasă a nopţii!Muzica se schimbă. Kilroy iese cu spatele din prăvălia lui Loan Shark, fără să-şi fi vîndut cureaua. Ceartă violentă cu j Loan Shark, care vrea mănuşile lui aurii. Charlus zăboveşte, intrigat ds scena surprinsă.Nu-mi trebuie cureaua. Vreau mănuşile! Opt 'cincizeci.Degeaba!Nouă, nouă cincizeci!Nu, nu, şi nu !Ba da, ba da, ba da.Am spus nu.Iar eu am spus da.Da' eu am ultimul cuvînt.Nu fi prost. La ce-ţi folosesc nişte mănuşi aurii?!Să-mi aducă aminte cit am luptat să le cîştig! j Să-mi aducă aminte că pe vremuri am fost ...CAMPION.Se aude de departe fanfara intonind ,,Marşul gladiatorilor", uratele unei mulţimi imaginare, etc.Şi chiar îţi aminteşti că ai fost campion?Da! Am fost ... CAMPION.A fost — la trecut; înseamnă că nu mai este.J Cu mine să nu vorbeşti aşa, domnule. Astea sînt mănuşile mele, sînt de aur, şi am boxaţi în multe meciuri ca să le cîştig. Niciodată n-am trişat, şi n-am dat o lovitură sub centură; n-am primit nici o admonestare din p ar tea vreunul arbitru şi nu m-am încăierat cu nici un parteneiB194LOAN Felicitări. îţi dau zece dolari, ultimul preţ. O SHARK foiţă verde cu poza lui Alexander Hamilton. Orio iei, ori te cari.KILROY Păstrează-ţi-o, şi pe Alexander Hamilton n-ai decît să-l împăiezi. Mai bine-mi dau sufletul, mai bine-mi vînd inima cu sînge cu tot, decît să-mi văd mănuşile mele de aur atîrnate în vi-

trina unui cămătar, între un trombon ruginit şi-o haină de sărăntoc roasă pînă la urzeală. LOAN Asta spui acum, da' lasă că ne mai vedem noi. SHARK BARONUL Numele acestui Camino nu este ireal!Beţivul scoate capul pe fereastră şi strigă:BEŢIVUL Pa dam, Pa dam, Pa dam !BARONUL (continuînd cîntecul beţivului): Inima în piep-tu-mi bate! Pa dam. Pa dam... Ei, bună ziua! (S-a apropiat de Kilroy şi-i întinde mîna.) KILROY (nesigur): Bună ziua, prietene. Ce plăcere să te-ntîlnesc.BARONUL Mulţumesc, da' de ce?KILROY Fiindcă e o plăcere să întîlneşti în sfîrşit un american, un om normal. îmbrăcat într-un costum alb, curat.BARONUL Costumul meu e galben deschis. Sînt de naţionalitate franceză, iar în privinţa comportamentului au existat oarecari dubii că n-aş fi tocmai normal. KILROY EU susţin totuşi că hainele dumitale sînt curate.BARONUL Mulţumesc. N-aş putea spune acelaşi lucru desprehainele dumneatale.KILROY NU trebuie să judeci cartea după coperţi. Aş da orice să fac un duş. Crezi c-aş putea găsi pe-aici unde să mă spăl? Ar fi o binefacere.BARONUL Prin părţile astea, binefaceri nu există. KILROY Asta-i şi impresia mea. Locul ăsta mă nedumereşte. Ca urmare a febrei, probabil. Nimic nu mi se pare real. Poţi să-mi dai nişte lămuriri?BARONUL Dacă ai de pus o întrebare serioasă, adresează-te Ţigăncii. Pe vremuri... Ehe, pe vremuri. Eram şi eu nedumerit. Acum mă plimb. Mă învîrt în jurul fîntînii cu speranţa să agăţ. Unii numesc asta corupţie, eu o numesc simplificare ...BEŢIVUL (foarte încet, de la fereastră): Mă întreb unde o fi Sally, gagica mea? (Lasă oblonul.)195KILROY în orice caz ... BARONUL în orice caz, ce?KILROY Cum staţi în privinţa localurilor de noapte? BARONUL Localuri de noapte? Ho, ho, cîte vrei! „Lebăda! trandafirie", „Pelicanul galben", „Stîrcul albastru", „Pasărea cîntătoare". I se şi spune,] dealtfel, „lanţul păsărilor". Da' mie nu-mi placi localurile astea. Toţi şed îndărătul barului, as-J cunşi pînă la gît, şi-şi privesc mutrele în oglindă,! indispuşi de ceea ce văd. Dacă intră cumva unj marinar, leşină întreaga asistenţă. Eu prefer] „Vadra de sînge" din subsolul hotelului „Ritz Men Only". Ai un chibrit?KILROY Unde ţi-e ţigara?BARONUL (suav şi politicos): Ah, nu fumez. Voiam doar să-ţi văd mai bine ochii.KILROY De ce?BARONUL Ochii sînt ferestrele sufletului şi ai dumitale sînt prea blînzi pentru un păcătos ca mine. j (Pleacă.) Au revoir ...KILROY Foarte ciudat personaj ...Casanova se află pe treptele scării ce urcă la arc şi priveşte i departe spre deşert. Se întoarce, coboară cîteva trepte, rîzind. j în rîsul său stăruie o notă de oboseală şi neîncredere. Kilroy 1 se îndreaptă spre el.Vai ce plăcere să întîlneşti în sfîrşit un american,! normal... îmbrăcat ...Dinspre arcada prin care a dispărut Baronul se aude un răc-i net.Iartă-mă o clipă.Se îndreaptă spre locul de unde s-a auzit răcnetul. Jacques I porneşte spre banca de lingă fîntînă. Sub arcadă izbucneşte* o ceartă. Jacques dă obosit din umeri, ca şi cînd n-ar fi decît I un radio pus prea tare. Kilroy face o săritură îndărăt şi nu 1 se opreşte pînă ajunge în dreptul lui Jacques.Am încercat să intervin, dar fără folos şi nu | înţeleg... JACQUES N-ai ce înţelege.Guncierii apar trecînd pe sub arc cu butciul lor în care e înght- \ suit Baronul. Se opresc şuşotind între ei, arătind chicotind spre Kilroy.196KILROY Spre cine arată? Spre mine, Kilroy?Beţivul rîde in fereastră. A. Ratt rîde în umbra uşii sale. Loan Shark rîde în pragul prăvăliei.Kilroy este aici dar n-are chef să fie aici! Dacă izbuteşte să se descurce... (Ia un pietroi şi-laruncă în gunoieri.)Rîsetele cresc şi în munţi răsună parcă ecoul Ier. Lumina se schimbă, piaţa e puţin mai întunecată.Lua-v-ar mama dracului, bestiilor! Nu vă mai holbaţi la mine. N-am de gînd să mă plimb în butoiul

vostru!Baremul, ai cărui eleganţi pantofi albi ies din butci, e transportat în sus pe stradă şi scos din scenă. Celelalte personaje îşi reiau expresia buimacă; unul sau doi oaspeţi se întorc pe terasa hotelului „Siete Mares" în timp ce :GUTMAN (anunţă): A cincea răspîntie pe Camino Real. (Dispare.)KlLROYJACQUESKlLROYJACQUES KILROY

JACQUES

CEA DE-A CINCEA RĂSPÎNTIE(către Jacques): Scurtă-i calea între două răsi pîntii.Da. Răspîntiile se succed la intervale mici. Mă numesc Kilroy. Şi mă aflu aici. Eu mă numesc Casanova. Şi mă aflu tot aici. Dar eşti de mai multă vreme aici şi poate mă lămureşti şi pe mine în anumite privinţe. De pildă, ce se întîmplă cu cadavrele care se culeg în oraşul ăsta?De pe terasă poliţistul îi priveşte cu suspiciune.Jacques fluieră „La Gclondrina" traversină scena. Kilroy îl!urmează.Am spus ceva ce nu se cade? (zîmbeşte contemplînd apusul soarelui): Schimbul de idei serioase, mai cu seamă între persoane din ; părţi opuse ale pieţii, nu este binevăzut. După cum observi, vorbesc ca şi cum m-ar durea gîtul. I Contemplez apusul. Dacă încep să fluier „Lai Golondrina", înseamnă că poliţistul de pe terasă] trage cu urechea la ceea ce vorbim. Vrei să ştii I ce se petrece cu un trup părăsit de suflet, găsit j pe Camino Real ? Soarta lui depinde de ceea ce j găsesc gunoierii în buzunare. Dacă sînt goale, I aşa cum erau ale nefericitului Baron, sau aşa cum I sînt ale mele în clipa de faţă, cadavrul esteB transportat direct în laborator. Acolo individul 1 devine parte integrantă şi nediferenţiată a unei I comunităţi colective. Este descompus în compo-l nenţi chimici, care sînt turnaţi în recipiente ce conţin componenţii corespunzători ai altor infl divizi fără de număr. Dacă vreunul din organele I lui vitale este unic, ca mărime sau structură,» atunci acesta este expus la muzeu într-o sticlă umplută cu o soluţie mirositoare numită form^ aldehidă. Pentru vizitarea acestui muzeu se per-cepe taxă, iar fondurile merg la întreţinerea poliţiei militare. (Fluieră „La Golondrina" pînă ct poliţistul le întoarce din nou spatele. Apoi vini în faţa scenei.)198KILROY (urmîndu-l): Am impresia că procedeul e logic ... JACQUES Da, dar nu romantic. Şi romantismul e necesar.Nu eşti de aceeaşi părere? KILROY Nimeni nu-i mai convins ca mine că romantismule necesar.JACQUES în afară poate de mine! KILROY Probabil că de aceea ne-a unit destinul. Sîntemdin acelaşi aluat! JACQUES Călători neobosiţi? KILROY Mereu în căutare de altceva. JACQUES Niciodată mulţumiţi. KILROY Plini de speranţă? JACQUES întotdeauna. OFIŢERUL Circulaţi.Se despart pînă dispare Ofiţerul.KILROY Cînd cineva se satură de harababura care domneşte pe Camino Real, pe unde o poate şterge? JACQUES Vezi dumneata scara aceea îngustă şi abruptă care trece pe sub ceea ce în broşurile turistice e descris drept „un mîndru arc de triumf"? Pe-acolo-i Ieşirea.KILROY Pe-acolo se iese? (Fără să stea pe gînduri, Kilroy se năpusteşte spre scară şi, dintr-un elan, ajunge sus pînă aproape de vîrf; acolo se opreşte cu un zgomot de frîne care scrîşnesc. Deodată se porneşte vîntul care vîjîie puternic.)JACQUES (strigînd cu mîinile pîlnie la gură): Ei, cum îţi place perspectiva, călătorule neobosit?KILROY (CU spaimă, răspunde strigînd) : E ceva necunoscut ce-mi îngheaţă sîngele. Doamne! n-am mai văzut aşa ceva decît o singură dată, cînd am privit prin telescopul de la Coney Island. „Daţi zece cenţi să vedeţi craterele şi cîmpiile de pe lună!" Şi-acum în faţa mea văd aceeaşi privelişte, în trei dimensiuni, fără să mă coste un ban!Vîntul deşertului cîntă sălbatic; Kilroy îl înfruntă.JACQUES Te simţi în stare să treci de partea ailaltă? KILROY Poate în tovărăşia cuiva, dar nu acum şi nicisingur. Dar dumneata? JACQUES EU nu sînt singur. KILROY Eşti cu un grup?JACQUES NU, dar port dulcea povară a răspunderii faţă de ... o doamnă ...199

KlLROY JACQUESKlLROYBEŢIVULGUTMANNu-i treabă pentru o femeie. Nu văd muuy, nimic, şi iar nimic. Mai departe zăresc nişte munţi. Nişte munţi acoperiţi cu zăpadă. Cred c-ar fi utili şoşonii. (Observă că Gutman se apropie din stînga. Fluieră „La Golondrina" pentru a-i atrage atenţia lui Kilroy şi arată cu bastonul spre Gutman ieşind din scenă.) (coboară treptele neconsolat): Ei, fir-ar ...Beţivul apare la fereastră. A. Ratt iese în prag. Gutman intră în scenă.în Sud, e ora care trage la somn. (înştiinţîndu-l pe Kilroy care trece pe lîngă el): A şasea din cele şaisprezece răspîntii cîte sînt pe Camino Real.KILROY

A. RATT

KILROY A. RATT

KILROY

A. RATT KILROY

A. RATT VOCE DE SUS

A. RATT

KILROY

CEA DE-A ŞASEA RĂSPÎNTIE(lingă scară): Ce n-aş da să am un pat. Mi-ar plăcea să-mi fac un culcuş răcoros pe acest camino, să mă culc şi să dorm şi să visez că sînt cu cineva, un suflet prieten... (Se îndreaptă spre hotelul „Ritz Men Only".)(şoptind somnoros): Loc liber la noi! Mai am un pat liber aici, la „Ritz Men Only", mică bărcuţă albă de traversat marea primejdioasă a nopţii.Kilroy vine la uşa hotelului.Ai un loc liber?Eu am loc liber în hotel, dacă la rîndu-ţi ai gologani în pungă.Ha ha ! Am fost prin ţări unde nu toate se plăteau în bani. Adică din punct de vedere legal, plata se făcea în bani, dar nu era convenabil.De sus se aude un geamăt puternic.Ai pe cineva care trage să moară sau e numai beat?Pe strada asta cine ştie sau cui îi pasă de aşa ceva, tăticule?Am auzit odată că omul nu poate muri cînd e beat. O fi adevărat sau e o invenţie? Pură invenţie!Un cadavru la camera şapte. Chemaţi Gunoierii!(fără să-şi schimbe vocea sau expresia): Camera şapte e liberă.Se aude fluieratul Gunoierilor. Beţivul dispare de la fereastră.Mulţumesc frumos, dar noaptea asta voi dormi sub cerul înstelat.A. Ratt face un gest care înseamnă „cum voieşti" şi iese. Rămas singur, Kilroy se îndreaptă spre fundul scenei. O descoperă pe La Madrecita ghemuită lîngă fîntina, întinzînd spre el o mină în care ascunde ceva. Apropiindu-se, îşi dă seama că este ceva de mîncare. Primeşte darul, mănîncă şi vrea să mul-201ţumească, dar femeia stă cu capul plecat, înfăşurat în şahi mexican; n-are cum îi mulţumi. îşi continuă drumul. Din şanţul lor, Oamenii Străzii îşi înalţă capetele, invitîndu-l lingi ei. Şoptesc încetişor „Dormi dormi..."GUTMAN (şezînd pe scaunul său de pe terasă) : Hei! Joe jOamenii Străzii ss ghemuiesc numaidecît.KILROY Pe cine strigi? Pe mine?GUTMAN Da, pe tine, Bombonelule. Eşti cumva disocu-pado?KILROY Adică fără ocupaţie, vrei să spui? (Vede ofiţerii venind din dreapta.)GUTMAN Fără slujbă. Pe liber. Tîrîie brîu.KILROY A nu, nu, nu, te rog! Nu încerca să mă acuzi de vagabondaj, că nu ţine. Am fost prădat chiar aici, în piaţa asta, şi am o mulţime de martori care să depună mărturie.GUTMAN (CU politeţe ironică): Zău? (Întreabă printr-un gest: „Unde sînt?")KILROY (avansează în proscenium, traversîndu-l de la stînga spre dreapta): Martori! Martori! Martori! (Venind către La Madrecita.) Ai fost martoră! (îşi dă seama că femeia e oarbă. Se opreşte o clipă în faţa balconului Ţigăncii.) Hei, unde-i fiica Ţigăncii? (Balconul e în întuneric. îşi continuă drumul spre şanţ. Auzindu-l, Oamenii Străzii se ghemuiesc.) Aţi fost martori!

Apare un Ofiţer, aducînd un costum de bufcn. îl întinde lui\ Gutman.GUTMAN Vino-ncoa; băiete! Ia-l!Gutman întinde costumul, i-l arată lui Kilrcy, apei îl aruncă j la picioarele acestuia. Pantalonii imenşi, cu o talpă de picior :

desenată în fund, sînt însoţiţi de o perucă roşie şi zbîrlită şi un nas mare, roşu, de care e prinsă o pereche de ochelari cu rame negre.)KILROY Ce-i cu costumul ăsta?GUTMAN E O uniformă de paiaţă.KILROY Ştiu eu bine ce-i o paiaţă — un măscărici care jface tumbe la circ — dar eu nu sînt paiaţă. GUTMAN Ridică-l.KILROY Să nu-mi dai mie ordine. Kilroy e un om liber ... GUTMAN (blînd): Iar paiaţa nu-i. Ridică-l şi îmbracă-lJBombonelule! Acuma eşti Paiaţa.KILROY Aşa spui, dar greşeşti.Patru ofiţeri se apropie de el, înghesuindzi-l.Şi nu-ţi mai asmuţi gealaţii la mine! Sînt străin de locurile astea, e drept, dar prin toate părţile pe unde am fost, am avut un cazier curat, nu mi se poate imputa nimic în afară de vagabondaj ; odată, cînd îmi era foame, am trecut pe lîngă o căruţă plină cu ananas şi nici nu m-am atins, pentru că am primit o educaţie temeinică ... (adaugă, făcînd o încercare patetică să se împrietenească cu Ofiţerul din dreapta lui) ... şi pentru că apăruse un poliţist de după colţ.OFIŢERUL Ponga selo!KILROY Ce-ai spus? (Către spectatori, disperat): Ce-a spus?OFIŢERUL Ponga selo! KILROY Ce-ai spus?Ofiţerul îl îmbrînceşte, cbligîndu-l să se aplece spre costumul de bufcn. Kilroy ridică pantalonii, îi scutură cu grijă ca şi cum s-ar pregăti să-i îmbrace, şi spune :Bineînţeles. Sînt îneîntat. Fericit că mi se-mpli-neşte visul. (Cu o mişcare bruscă, aruncă pantalonii în capul lui Gutman, apoi sare în sală.) GUTMAN Opriţi-l Arestaţi vagabondul! Nu-l lăsaţi săscape!MEGAFONUL Se caută o Paiaţă evadată. Paiaţa a evadat. Opriţi-l, opriţi Paiaţa!începe o geană nebună. Dci poliţişti pornesc prin dreapta şi prin stînga rîndurilor de scaune, vrînd să-l prindă pe Kilrcy în fundul sălii. Acesta o ia prin intervalul din mijloc, goneşte întreabă spectatorii, răsuflind cu greutate:KILROY Cum ies de aici? Pe un' s-o iau ca să ies? Unde-i staţia de autobuz? Spuneţi-mi cum ajung la gară? Pe unde-i ieşirea, există vreo ieşire? Trebuie să găsesc o ieşire. M-am săturat de locul ăsta, m-am săturat pînă peste cap de locul ăsta. Sînt un om liber. Liber şi egal în drepturi cu ceilalţi. Credeţi-mă, vă rog credeţi-mă. Kilroy este un om liber, egal în drepturi cu ceilalţi. Da, da, şi-acum ajutaţi-mă, să-mi dea careva o mînă de ajutor să găsesc o ieşire, trebuie să găsesc, nu-mi place aici! Nu-i de mine locul ăsta si nu vreau să rămîn aici! Ah! uite acolo! Scrie202^203IEŞIRE. Ce dulce sună cuvîntul ăsta, Doamne, ce vorbă minunată: IEŞIRE! Pentru Kilroy înseamnă intrarea în paradis. Ieşire, aşteaptă-mă, aşteaptă-mă!Oamenii Străzii s-au strîns în faţa scenei urmărind fuga. Esmeralda, în picioarele goale şi purtînd doar un slip, iese din casa Ţigăncii ca un animal scăpat din cuşcă şi se năpusteşte spre Oamenii Străzii, făcîndu-şi loc în faţă prin mulţimea care răcneşte, ca spectatorii în momentul culminant al unei corride. In urma ei apare Dcica, interpretată de un actor cu perucă şi îmbrăcată sever ca o duenă; strigă în amîndouă limbile.DOICA Esmeralda ! Esmeralda !ŢIGANCA Poliţia!DOICA întoarce-te, Esmeralda!ŢIGANCA Du-te după ea şi-o prinde, idioato!DOICA Unde-i păsărică mea, unde-i comoara mea?ŢIGANCA Idioato! Ţi-am spus să ţii uşa încuiată.DOICA A descuiat-o cu şperaclu'!Strigătele se pierd în gălăgia iscată de urmărire şi de Oamenii Străzii. Esmeralda e în faţa scenei şi îl încurajează în spaniolă pe fugărit. Abdullah o vede, o apucă de încheietura mîinii şi strigă:ABDULLAH E-aici! Am prins-o!Esmeralda se luptă cu disperare. E gata să scape, dar s-au apropiat de ea Dcica şi Ţiganca. O trag, învinsă, după ele. Ea continuă să se zbată, pînă dispare pe uşa pe care a fugit, în timp ce se desfăşoară fuga şi prinderea Esmeraldei, urmăritorii lui Kilroy trag cu puşca în aer. Kilroy aleargă de la o lojă la alta, strigînd fără coerenţă, hohotind, incercînd să-şi recapete suflarea, urlînd:

KILROY Sfîntă Fecioară, ajută un creştin! Ajută un creştin, Sfîntă Fecioară! ESMERALDA Yankeule, yankeule, sări!Ofiţerii îl încolţesc pe Kilroy Ungă loja cea mai apropiată de scenă. Lumina crudă a unui reflector e aţintită asupra lui. Kilroy ridică un scaun aurit, încercînd să se apere. Urmăritorii i-l smulg. El sare pe marginea lojii.Sări! Sări, yankeule.Ţiganca apucă fata de păr şi-o tîrăşte după ea.204KILROY Păzea! Geronimo!Face un salt aterizînd pe scenă şi-şi scrînteşte glezna. Esmeralda scoate un strigăt drăcesc, se smulge din strînsoarea maică-si şi aleargă spre el, luptîndu-se cu urmăritcrii care au sărit după el de pe marginea lojii. Abdullah, Dcica şi Ţiganca se năpustesc asupra ei, iar urmăritorii asupra lui Kilroy. Ofiţerii îl bat pînă îl îngenunchează. La fiecare lovitură, Esmeralda scoate un strigăt de parcă ea ar fi bătută. Pe măsură ce descresc ţipetele lui Kilroy, transformîndu-se în suspine, descresc şi ale ei; în cele din urmă, cînd Kilroy cedează neputincios, renunţă şi Esmeralda să se împotrivească şi se lasă tîrîtă spre casa Ţigăncii, strigînd spre el:ESMERALDA AU pus mîna pe tine! Au pus mina pe mine!Maică-sa o pălmuieşte sălbatic.Ne-au prins ! Sîntem prizonieri!E trasă înăuntru. Uşa se trînteşte peste strigătele ei. Un mcment nu se mai aud decît suspinele şi respiraţia întretăiată a lui Kilroy. Gutman a devenit stăpîn pe situaţie, îşi croieşte drum prin mulţime şi ajunge în faţa lui Kilrcy, ţintuit locului de doi poliţişti.GUTMAN (zîmbind senin): Ei, şi ce mai faci? Am impresia că eşti în căutarea unei slujbe. Avem nevoie de o Paiaţă şi, dacă ne rogi frumos, al tău e postul.KILROY NU. Accept. Slujba asta. Am fost. Adus cu forţa. (Kilroy îşi pune costumul de Paiaţă.)GUTMAN Ssst! Paiaţa nu vorbeşte. Doar nasul i se roşeşte. POLIŢISTUL Apasă butonul care se află la capătul firului.GUTMAN Exact! Apasă butonul care se află la capătul firului.Kilroy apasă, şi nasul i se aprinde. Toţi rîd.GUTMAN încă o dată! Ha ha! încă o dată! Ha ha! încă o dată.Nasul se aprinde şi se stinge ca un licurici, în timp ce luminadescreşte.Cade cortina. Urmează o scurtă pauză.

CEA DE-A ŞAPTEA RĂSPÎNTIEGUTAIAN

LA MAD RECITAGUTMANABDULLAH

GUTMANCASANOVA

GUTMANVisătorul cîntă la mandolină „Noche de Ronde". Oaspeţii murmură „răcoare — răcoare" ... Gutman stă pe o ridicâtură, ca un podium, construită în faţa scenei, in dreapta; fumează o ţigară de foi lungă şi subţire şi, din cînd în cînd, îşi pune semnătura pe un bon emis la bar sau la cafenea. Se află în lumina unui reflector galben. Restul scenei e învăluit într-o lumină albăstruie, de amurg. La un semnal, cîntecul se transformă în şoaptă, şi Gutman vorbeşte :A şaptea răspîntie pe Camino Real... îmi place ora asta. (Zîmbeşte sentimental publicului, ară-tîndu-şi dinţii de aur.) Focul zilei s-a stins, dar lumina lui dăinuie încă ... Fîntînile Romei scaldă în argint eroi întrupaţi în piatră, la Copenhaga s-au aprins felinarele în Tivoli, pe San Juan de Latrene se vînd bilete de loterie ...Visătorul înaintează puţin, cîntînd încet din mandolină.(arătînd mărgele de sticlă şi coliere din scoici): Recuerdos, recuerdos?E clipa cînd ne întoarcem privirile înlăuntrul nostru, întrebîndu-ne cu o uimire ce nu se stinge niciodată cu totul: „Oare asta-i totul? Să nu mai existe şi altceva? Doar pentru atît se învârtesc roţile sclipitoare ale cerurilor?" (Se pleacă înainte, ca şi cînd ar împărtăşi un secret.) întrebaţi Ţiganca. De-i gîdilă palma un poco dinero, numaidecît i se trezesc viziunile. Apare Abdullah cu o tavă de argint, şi strigă:

Scrisoare pentru Signor Casanova, scrisoare pentru Signor Casanova!facques sare în picioare, dar rărnîne nemişcat.Casanova, ai primit o scrisoare. Poate că e cea pe care o aşteptai, cu cecul!(răguşit, cu emoţie în glas): Da ! Scrisoarea! Cu cecul!Atunci, de ce n-o iei, să-ţi prelungeşti şederea la „Siete Mares", evitînd astfel atracţiile cam sumbre ale hotelului „Ritz Men Only"?206

JACQUES Mîna ...GUTMAN Ţi-a încremenit mîna? ... Din ce pricină? Eşti neliniştiţi Ţi-e teamă? ... Bagă scrisoarea în buzunarul lui Signor Casanova, ca s-o poată citi cînd îşi va recăpăta dexteritatea manuală. Apoi daţi-i o înghiţitură de brandy în contul casei, înainte de a cădea lat.facques a ccborît în piaţă. îl priveşte pe Kilrcy, ghemuit la pămînt în dreapta lui; nasul de clovn se aprinde şi se stinge necontenit.JACQUES înţeleg. Alfabetul Morse.Nasul lui Kilroy continuă să se aprindă şi să se stingă.îţi mulţumesc, frate. (Rosteşte cuvintele parcă ar confirma recepţionarea unui mesaj.) Fără să întreb Ţiganca, ştiam că aşa ai să păţeşti. în tine zace o seînteie de anarhie, şi anarhia nu e tolerată. Nimic nesăbuit sau cinstit nu e tolerat prin părţile astea. Trebuie stins sau folosit doar ca să-ţi aprinzi nasul, ca să se distreze domnul Gutman. (Jacques se învîrte în jurul lui Kilroy, fluierînd „La Golondrina". Continuă apoi, fericit că nu-l suspectează nimeni:) înainte de ultima răspîntie, vom găsi noi o ieşire. între timp, fii răbdător şi nu-ţi pierde curajul, frate! (Simţind că a stat prea mult în preajma lui Kilroy, Jacques se îndepărtează; înainte de a pleca, îl bate pe umăr îmbărbătindu-l şi-i spune:) Răbdare! Curaj! LADY (de la masa rezervată familiei Mulligan): DomnuleMULLIGAN Gutman! GUTMAN Lady Mulligan! Lord Mulligan, cum merge cusănătatea? LADY (întrerupînd mormăielile lordului): Nu se simteMULLIGAN deloc bine. Clima asta îl toropeşte.LORDUL Azi dimineaţă eram atît de slăbit, îneît n-amMULLIGAN putut înşuruba capacul la tubul de pastă dedinţi! LADY Raymond, spune-i domnului Gutman de cei doiMULLIGAN muncitori obraznici din piaţă ... Idioţii ăia doi care împingeau un butoi alb. Trag cu pocnitori de cîte ori ieşim din hotel!LORDUL MULLIGAN ... mă arată cu degetul şi se hlizesc!207LADY MULLIGANGUTMANLADY

MULLIGAN

LORDUL

MULLIGANGUTMANGUTMANNu pot fi daţi afară?Nu pot fi daţi afară, nici disciplinaţi, nici mituiţi.Singura soluţie este să-i ignoraţi.Nu pot mînca! ... Raymond, nu mai înfuleca!Taci din gură!(către public): Cînd se aud pe strada asta rosto-golindu-se zgomotos roţile cele mari, e ca şi cînd s-ar nărui o mare capitală, ar cădea Cartagina sau uriaşii cu ochi albi coborînd din Nord ar pustii Roma! Am asistat la înfrîngerea acestor cetăţi! Le-am văzut pierind! Am văzut aventurieri neînfricaţi înspăimîntîndu-se de-o încăpere întunecată! Cartofori înveteraţi încurcînd cărţile! Eroi, trădători, cavaleri cu panaş, muin-du-se ca pruncii la auzul fluierului gunoierilor! De cîte ori surprind asemenea schimbări, mă întreb în sinea mea: „Oare s-ar putea să mi se întîmple şi MIE?" Răspunsul este „DA". Şi simt cum mi se coagulează sîngele în vine, ca laptele din sticlele lăsate de lăptar în pragul unei case al cărei proprietar e plecat în vacanţă!Un Măscărici Cocoşat apare rostcgclindu-se prin cercul său cu clopoţei; sare în picioare, scuturînd în mină cercul în direcţia arcadei din faţă, care prinzînd reverberaţia razelor de lumină capătă luciri albăstrii de diamant; astfel e marcată intrarea în scenă a fiecărui personaj legendar. Urmează muzica, un vals la modă la Paris în vremea celebrei Camille.(în faţă, către public): A, se aude muzica unei alte legende, legendă de toţi cunoscută, legenda cocotei sentimentale, a tîrfei care a păcătuit prin iubire. Acum o veţi vedea apărînd în piaţă, nu cu înfăţişarea ei de pe vremea cînd dogoarea febrei ce-o mistuia arunca o lumină palidă asupra Parisului, ci mult schimbată, ofilită şi ştearsă, ca legendele din bătrîni şi felinarele nestinse ce se încăpăţînează să-nfrunte ziua. (Se întoarce şi porunceşte): Rosita, vinde-i o floare!Marguerite a intrat în piaţă. E o femeie frumoasă, fără vîrstă. Oamenii Străzii se adună în jurul ei strigînd şi arătîndu-i mărgele de sticlă, coliere de scoici, etc. Ea e năucită, pierdută, pe jumătate adormită. Văzînd-o Jacques sare în picioare, dar

208îşi face cu greu cale spre ea prin mulţimea de neguţători ambulanţi. Rosita a înşfăcat o tavă cu fieri şi strigă :ROSITA Ia camelii, ia camelii! Sîngerii sau albe, după cum gîndesc doamnele că se potrivesc cu zilele lunii!GUTMAN Acesta-i preţul biletului! MARGUERITE Da, aş vrea o camelie.ROSITA (într-o franceză stricată): Rouge ou blanc, cesoir ?MARGUERITE Acum port doar camelii albe... pe vremuri, însă; cinci seri pe lună purtam o camelie roz în locul celei albe, ca admiratorii mei să ştie că acele nopţi nu erau favorabile plăcerilor — de aceea îmi spuneau Camille ...JACQUES Mia cară! (Mîndru de a fi cu ea, dă autoritar oamenii în lături cu bastonul): La o parte, lăsa-ţi-mă să trec, făceţi-ne loc, vă rog! MARGUERITE Nu-i împinge cu bastonul.JACQUES Dacă se apropie prea mult, îţi vor fura punga.Marguerite secate un strigăt de uimire şi spaimă.Ce s-a întîmplat ? MARGUERITE Mi-a dispărut punga! N-o mai am! Şi-năuntruerau toate actele mele! JACQUES Şi paşaportul? MARGUERITE Şi paşaportul, şi el permiso de residencia! (Sesprijină vlăguită de arcadă în timpul scenei ceurmează.)Abdullah se pregăteşte să fugă. Jacques îl prinde.JACQUES (apucîndu-l pe Abdullah de încheietura mîinii):Unde ai întîlnit-o? ABDULLAH Aăă ... La micul Zoco.JACQUES în Suk, la bazar? ABDULLAH în Suk.JACQUES în ce cafenea? ABDULLAH La Ahmed, s-a dus ...JACQUES A fumat la Ahmed? ABDULLAH Două pipe cu marijuana.JACQUES Cine i-a luat punga? Nu cumva tu? Las' că vedem noi îndată!îi smulge pelerina arăbească: Abdullah se chirceşte pe vine, seîncind şi tremurînd de frig în slipul său jegos.MARGUERITE Jacques, lasă băiatul, n-a luat-o el!JACQUES N-are punga la el, da' ştie la cine se află!209ABDULLAH NU, nu-i adevărat, nu ştiu.JACQUES Mă neisprăvitule, mă fiu al Ţigăncii! Senta!... J Ştii cine sînt ? Sînt Jacques Casanova! Sînt cavaler al Ordinului Secret al Crucii Trandafirii! ... Dă fuga la Ahmed. Caută-l pe nemernicul care] a furat punga doamnei. Spune-i că n-are decît s-o păstreze, dar să înapoieze actele! Oferim recompensă mare. (Izbeşte cu bastonul în caldarîm, ca să rupă vraja sub care se află Abdullah. Băiahil o ia la goană. Jacques rîde şi se întoarce triumfător către Marguerite.)LADY Chelner! Nu-i permis ca aventurierul şi ţiitoareaMULLIGAN lui să fie aşezaţi lingă masa Lordului' Mulligan.JACQUES (destul de tare ca să fie auzit de Lady Mulligan) :Hotelul ăsta a devenit azil pentru escrocii dela bursa neagră şi femeile întreţinute de ei pebani grei.LADY Domnule Gutman! MULLIGAN

MARGUERITE Hai să mîncăm sus! CHELNERUL (arătîndu-le drumul spre o masă pe terasă): Peaici, M'sieur. JACQUES Vrem masa noastră obişnuită. (Arată spre omasă.)MARGUERITE Te rog! CHELNERUL (fără să ţină seama de rugămintea ei): Aceasteste rezervată pentru Lordul Byron! JACQUES (CU autoritate): Masa asta e masa noastră. MARGUERITE NU mi-e foame.JACQUES Trage scaunul doamnei, cretinule!GUTMAN (repezindu-se la scaunul Margueritei): Daţi-mi voie!In timp ce Marguerite se aşază, Jacques se înclină cu o pcli-teţe ironică în faţa Lady-ei Mulligan, apei ia lec la masă.LADY Ne mutăm la masa cealaltă! MULLIGAN

JACQUES Trebuie să înveţi cum să porţi steagul boemei] în tabăra adversă.In jurul lor e pus un ecran.MARGUERITE Boemii n-au steag. Nu-şi impun culorile, supravieţuiesc prin discreţie.

JACQUES îmi pare bine că apreciezi discreţia. Lista vinurilor! Discreţia să-ţi fi îndreptat' oare, în dupâ-MARGUERITE JACQUESMARGUERITE GUTMANJACQUES GUTMANJACQUES

MARGUERITE

JACQUES

MARGUERITE JACQUESMARGUERITE JACQUESMARGUERITEJACQUESMARGUERITE

JACQUES

-MARGUERITE

JACQUES210Prar i >r

-MAR

masa asta, paşii prin bazar, gătită cu safirul şi cerceii de diamante? Ai avut noroc că n-ai pierdut decît punga şi actele. Cere lista de vinuri. Vrei vin obişnuit sau spumos? Spumos.Pot să îndrăznesc să vă dau o sugestie, Signor Casanova ? Te rog.Un vin foarte rece şi sec, dintr-o regiune la numai zece metri mai jos de unde începe zăpada pe munte. Numele vinului este Quando! ceea ce înseamnă cînd! Ca de pildă: „Cînd sosesc odată cecurile?" „Cînd se onorează bonurile de plată?" Ha, ha, ha! Să i se aducă lui Signor Casanova o sticlă de Quando cu complimentele casei! îmi pare rău de cele întîmplate ... că ai fost de faţă ...N-are importanţă, dragul meu. Dar de ce nu-mi spui cînd eşti în pană de bani? Credeam că faptul e evident. Cel puţin pentru ceilalţi.Scrisoarea pe care-o aşteptai, tot n-a venit? (scoţînd-o din buzunar): Ba da, azi după-masă — iat-o.Dar n-ai deschis-o?Mi-a lipsit curajul! Am avut atîtea surprize neplăcute, îneît mi-am pierdut încrederea în noroc.Dă-mi scrisoarea. îngăduie-mi s-o deschid în locul tău.Mai tîrziu, puţin mai tîrziu, după ... ce aduce vinul.Şoim bătrîn, şoim bătrîn şi veşnic frămîntaU (îi ia mina ce se odihnea pe masă; el se pleacă spre ea; ea îşi sărută degetele şi le duce la gura lui.)Numeşti asta o sărutare?Stafia unei sărutări. De-acum trebuie să ne mulţumim cu atît. (Se sprijină iar de spătarul scaunului, ţinînd ochii cu pleoapele albastre, închişi.)Eşti obosită? Eşti obosită, Marguerite? Ştiai că azi după-masă ar fi trebuit să te odihneşti. Am privit argintul şi m-am odihnit.211JACQUES Ai privit argintul în cafeneaua lui Ahmed? MARGUERITE NU, m-am odihnit la Ahmed, bînd ceai de mentă.lVisătorul acompaniază replicile lor cu ghitara. Dialogul tre- Ş buie rostit în stilul unui poem construit pe contrapunct, repli-cile urmîndu-se fără pauză, intr-un tempo iute, şi cu precizie j în voci.Ai luat ceaiul jos? Nu, sus.Sus, unde se consumă marijuana? Sus, unde-i răcoare şi muzică şi zvonul bazaru-l lui pătrunde domol ca gunguritul porumbeilor. I Pare cu adevărat odihnitor. întinsă pe-un divan j printre perne de mătase, într-un alcov, închisă-n- I tre perdele parfumate, deasupra bazarului... Uitînd pentru o clipită unde mă aflu sau că nu ştiu unde mă aflu ...Uitînd de una singură sau în tovărăşia vreunui tînăr ce cîntă din flaut ori din lăută ori care-ţi i arată argint ca să-ţi desfeţi privirile. Da. Pare cu adevărat odihnitor. Şi totuşi arăţi obosită. 1 Arăt obosită din pricina solicitudinii tale jignitoare care mă oboseşte.E jignitor să poarte cineva grija siguranţei tale într-un asemenea loc ?Da, este. Mai cu seamă implicaţiile sînt jignitoare.

Care implicaţii?Ştii tu prea bine: c-aş fi una din acele femei nesăţioase, ajunsă în pragul bătrîneţii; o femeie care pe vremuri era plătită pentru a dărui plăcere şi care acuma trebuie ea să plătească! Jacques, nu admit să fiu urmărită, am mers mult prea departe ca să se mai ţină cineva de urmele mele. Ce e asta?Chelnerul a adus un plic pe tavă.CHELNERUL 0 scrisoare pentru doamna.MARGUERITE Ce ciudat să primesc scrisori cînd nimeni nu ştie că mă aflu aici! Fii bun şi deschide-o.Chelnerul se retrage. Jacques ia plicul şi-l deschide.Ei, ce e? JACQUES Nimic important. Prospectul unei staţiuni demunte. MARGUERITE Cum se numeşte?212JACQUES MARGUERITEJACQUES MARGUERITEJACQUESMARGUERITE JACQUESMARGUERITEJACQUESMARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

JACQUES Popas-de-o-Clipă.MARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

CHELNERUL JACQUES

CHELNERUL JACQUESLa masa Lordului Mulligan o flacără albăstruie ţîşneşte din farfuria în care se serveşte o mîncare flambată. Lady Mulligan bate din palme de bucurie şi secate exclamaţii afectate. Chelnerul şi Gutman rîd amuzaţi. Marguerite sare de pe scaun şi vine în faţa scenei. Jacques o urmează.Cunoşti localitatea? Da. Am stat odată acolo. E un loc înconjurat de păduri de pini înzăpezite şi clădirea are terase pe care se doarme. înăuntru, şiruri lungi de paturi de fier, albe şi înguste, aliniate ca pietrele de mormînt. Bolnavii îşi zîmbesc cînd se aud topoarele spărgînd liniştea văii. „Hola" răsună-n văi voci tinere. Şi vine poşta. Prietenul care-ţi scria scrisori de cîte zece pagini se mulţumeşte să-ţi expedieze o ilustrată cu „Grabnică însănătoşire."Jacques aruncă prospectul.Şi cînd se întîmplă ultima hemoragie — la timpul prevăzut, nici mai tîrziu nici mai devreme — eşti discret împins pe un pat cu roţi, sub un cort de tifon alb, şi cea din urmă amintire pe care ţi-o lasă lumea asta — pe care o cunoşti atît de puţin şi care ţi-e totuşi atît de cunoscută, — este un miros rece de frigider gol.Flacăra din farfurie s-a stins. Gutman ridică prospectul, îl înmînează Chelnerului, şoptindu-i ceva la ureche. N-ai să te mai întorci acolo.Chelnerul pune prospectul pe tavă şi se apropie de masa lor. NU mi-au dat drumul să plec. Am fugit fărăpermisiunea lor. Mi-au trimis prospectul ca să-miaducă aminte. (întinzînd tava): V-a căzut. L-am aruncat! Scuzaţi. De acum-nainte trebuie să ai mai multă grijă detine, Marguerite. Auzi ce-ţi spun? Te aud. Să renunţ aşadar la toate distracţiile?La întîlnirile din alcovul cu perdele parfumatede deasupra bazarului? La tinerii care, pudraţicu puţină pudră albă, în fumul unei ţigări aro-213mate, seamănă atît de bine cu cel pe care cuj atîta credinţă ţi-l aminteşti. JACQUES Da, Marguerite,

de-acum încolo... MARGUERITE „De-acum încolo" ce, bătrîne şoim?JACQUES Odihnă. Pace.MARGUERITE „Odihnească-se în pace" e ultimul sfat ce-l pri-J meşti, gravat pe piatra de mormînt, şi nu sînt încă pregătită să-l accept! Tu eşti ? Eşti pregătit să-l accepţi ? (Se întoarce la masă. El o urmează.) Ah, Jacques, cînd vom pleca de aici? Cum vom pleca de aici ? Trebuie să-mi spui! JACQUES Ţi-am spus tot ce ştiam. MARGUERITE Ai încetat să speriiJACQUES N-am încetat, nu-i adevărat!Gutman a adus papagalul alb la masa Lordului Mulligan ca să-l arate Lady-ei Mulligan.GUTMAN (acoperind vocile celorlalţi): Se numeşte AuroraLADY De ce i-aţi dat numele ăsta? MULLIGAN

GUTMAN Fiindcă strigă în zori.LADY Numai în zori? MULLIGAN

GUTMAN Da, numai în zori.Rîsul şi glasurile lor se estompează.MARGUERITE De cînd n-ai mai trecut pe la agenţiile de voiaj ? JACQUES Şi azi dimineaţă am făcut traseul obişnuit, înce-pînd cu Cooks , American Express şi terminînd cu Wagon-Lits Universal şi, ca de obicei, aceeaşi poveste. Nu e nici o plecare, se aşteaptă ordine de sus.MARGUERITE Nimic nou, nimic?JACQUES Circulă nişte zvonuri pe seama unei chestii căreia îi zic El Fugitivo, dar ...MARGUERITE Cum îi zic?JACQUES El Fugitivo. O chestie care survine fără să fie; programată, care ...MARGUERITE Cînd, cînd, cînd?JACQUES Ţi-am spus că n-a fost programată. Ne-progra-mat înseamnă că nu ştii cînd vine, nici cînd trece.MARGUERITE Isprăveşte cu definiţiile din dicţionar! Vreau să ştiu cum putem obţine informaţii? Ai încercat să-i mituieşti? Să le oferi bani? Nu. Bineînţeles că nu. Şi-ţi spun eu de ce. Pentru că nu vrei cuJACQUESMARGUERITEJACQUESMARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

LADY

MULLIGAN

GUTMAN

LADY MULLIGAN

GUTMAN214

adevărat să pleci de aici. Crezi că nu vrei să pleci pentru că eşti brav ca un bătrîn şoim. Adevărul este însă altul — adevărul real, nu cel regal: te înspăimîntă Terra Incognita care se-n-tinde dincolo de zid.Ai pus degetul pe rană. Mă înspăimîntă orice întindere necunoscută, dincolo sau dincoace de zidul ăsta, sau orice alt loc pe pămînt unde nu te-aş avea alături. Singurul ţinut, cunoscut sau necunoscut, unde pot respira şi vreau să trăiesc, este cel în care respirăm împreună, ca acuma la masa asta. Şi de unde ştiu că, puţin mai tîrziu, apropiindu-ne încă şi mai mult unul de altul, nu vom deveni singurii locuitori ai unei lumi micuţe, cuprinsă între marginile luminii pe care o aruncă lampa cu abajur roz în jurul ţinutului bine cunoscut al patului tău răcoros? Ţi-ajunge puţina alinare pe care ţi-o dă dragostea? E oare neînsemnată ?Păsările din colivie se acceptă reciproc, dar jinduiesc să zboare.Doresc să rămîn aici cu tine, să te iubesc şi să te apăr, pînă va veni vremea să putem părăsi locul acesta cu capul sus.„Cu capul sus"? Vocabularul ţi-e aproape tot atît de demodat ca şi capa şi bastonul tău. Cum poate părăsi cineva acest cîmp de bătaie cu capul sus — acest loc unde tot ce-i bun în noi se usucă şi se descompune, unde n-a mai rămas nimic decît disperarea cumplită care ia naştere abia după ce s-a mistuit, ostenită, pînă şi disperarea? ... De ce-au împrejmuit masa noastră cu panourile astea? (Sare în

picioare, lovind un panou care cade.)Poftim? Ai văzut? Nu înţeleg de ce lăsaţi asemenea oameni să intre?Pentru că plătesc biletul de intrare ca şi dumneavoastră. Care-i preţul?Disperarea ! Dacă au bani gheaţă, vin aici. (Indică hotelul „Siete Mares".) Dacă nu, dincolo! (Arată spre Skid Row.) Cea de a opta răspîntie pe Ca-mino Real.215

CEA DE-A OPTA RĂSPÎNTIESe aude vîntul bătînd puternic dinspre deşert şi un ţipăt de flamingo, urmat de o melodie dramatică. Sclipiri albăstrui ca de diamant luminează intrarea hotelului. Măscăriciul Cocoşat se strîmbă şi-şi scutură cercul cu clopoţei, anunţînd astfel apariţia unui nou erou legendar. Lordul Byron iese în prag, pregătit de plecare. Gutman ridică mina şi se face tăcere.GUTMAN Ne părăseşti, Lord Byron?BYRON Te părăsesc, domnule Gutman. GUTMAN Ce păcat! Dar acesta e un port unde oamenii vin şi pleacă. N-avem clientelă permanentă. Te simţi probabil puţin agitat?BYRON Confortul de aici mă moleşeşte. Ascuţişul metalic din vîrful peniţei mele s-a tocit, mi-a rămas doar pana. GUTMAN S-ar putea să fie adevărat. Dar care-i leacul?BYRON Plecarea! GUTMAN Fugind de tine? BYRON Fugind de mine cel de-acum, ca să mă întorcla mine cel care am fost!GUTMAN Iată cea mai lungă călătorie a unui om. Bănuiesc că te-ndrepţi spre Atena. A izbucnit un nou război acolo care, ca în cazul tuturor războaielor de la începutul lumii pînă azi; poate fi interpretat ca o luptă, o luptă pentru ce oare? BYRON Pentru libertate! Dumneata poţi rîde cît vrei;pentru mine unul cuvîntul încă are sens! GUTMAN Bineînţeles că are! Nu rîd deloc, sînt plin deadmiraţie. BYRON Mi-am îngăduit multe plăceri.GUTMAN într-adevăr! BYRON N-am uitat însă niciodată vechea mea credinţăîn... GUTMAN în ce, Lord Byron?Byron îşi trece nervos mina prin păr.Nu-ţi aminteşti în ce credeai pe vremuri?Pauză. Byron se îndreaptă şchiopătînd spre f întina.216BYRON Cînd a fost scos trupul lui Shelley din apă ...Gutman face semn Visătorului, care se apropie şi începe să cînte în timp ce Byron îşi aduce aminte.A fost ars pe plaja din Viareggio. Priveam spectacolul din trăsură, pentru că mirosul era insuportabil ... Apoi, fascinat, am coborît. M-am apropiat, ţinînd batista la nas! Am văzut ţeasta capului căscîndu-se în flăcări, iar înăuntru... (înaintează la rampă, urmat de Abdullah care ţine în mină o torţă sau o lanternă.) înăuntru creierul lui Shelley clocotea ca o tocană pe foc — clocotea, fierbea, fîsîia! — în oala — tuciurie — plesnită a ţestei sale !Marguerite se ridică brusc. Jacques o sprijină.Trelawney — prietenul lui, Trelawney — a aruncat în foc sare şi piper şi tămîie, şi în cele din urmă duhoarea ...Abdullah chicoteşte. Gutman îi trage o palmă.... s-a risipit şi arderea a devenit pură — aşa cum trebuie să fie arderea unui om ... Arderea omului trebuie să fie pură! — nu ca a mea — (^clătită flambată în alcooluri tari...) în cele din urmă, arderea lui Shelley a fost foarte pură! Dar trupul, cadavrul s-a desfăcut ca porcul pe jăratec!Din nou Abdullah nu-şi stăpîneşte rîsul. Gutman îl apucă de ceafă, iar băiatul ia poziţie de drepţi, devenind exagerat de solemn.Şi atunci Trelawney — în clipa în care s-au deschis coastele s-a aplecat asupra pieptului, ca brutarul asupra cuptorului cu pîine!Abdullah e iarăşi gata să pufnească.Şi a smuls dinăuntru — cu iuţeala cu care brutarul scoate chifla ce-i arde degetele — inima lui Shelley! A smuls inima lui Shelley din cadavrul care se mistuia în flăcări! Din flacăra albăstruie, purificatoare ...Marguerite se aşază; se aşază şi Jacques.Şi s-a terminat! —Mi-am spus atunci... (Seîntoarce încet de la public şi păşeşte spre fundul scenei. Se opreşte în faţa lui Marguerite şi a lui217Jacques.) Mi-am spus că este nepermis să smulgi inima unui om din trup! Ce poate face un om cu inima altuia ?

Jacques se ridică si loveşte cu bastonul în pămînt.JACQUES (pătimaş): Asta poate face cu ea! (înşfacă] pîinea rotunda care se afla pe masa lui şi coboară treptele terasei.) O poate răsuci, uite aşa! (Răsuceşte pîinea.) O poate rupe, uite aşa! (Rupe pîinea în două.) O poate călca în picioare! (Aruncai pîinea pe jos şi o calcă în picioare.) Şî-i poate da cu piciorul, uite-aşa! (Dă cu piciorul în bucăţile de pîine care se rostogolesc. Lordul Byron îi întoarce spatele şi vine iar la rampă, adresîndu-sm publicului:)BYRON Aşa e, Sefior. Numai că menirea poetului — menire care-a fost şi-a mea pe vremuri — este de a modela cu gingăşie inima, nu de a o marca cu brutalitatea cu care ai schimbat dumneata înfăţişarea acestei pîini. Mai întîi trebuie s-o purifice şi s-o înalţe. Căci ce e inima decît ... (Face un gest larg, dibuind aerul cu mina.) Un soi de... instrument! ... care transformă gălăgia în muzică, haosul în — ordine ...Abdullah se-ndoaie pînă aproape de pămînt, străduindu-sM să-şi stăpînească rîsul. Gutman tuşeşte ca să ascundă că se amuză.0 ordine miraculoasă! (Ridică glasul care umple scena.)Asta a fost menirea mea pe vremuri, pînă a fi întunecată de vulgare satisfacţii. încetul cu încetul am pierdut-o printre gondole şi palazzouri — baluri mascate, strălucitoare saloane, uriaşe curţi umbroase şi intrări somptuoase cu torţe aprinse! Printre faţade baroce; baldachine şi covoare, candelabre şi tacîmuri de aur, printre brocarturi albe, femei cu gîturi subţiri ca lujerii de floare, plecate asupra mea, îmbătîndu-mă cu respiraţia lor parfumată. Dezvelindu-şi sînii în faţa mea! Şoptind surîzătoare! Şi peste tot marmură, palpabila măreţie a marmurei, marmură roză şi marmură cenuşie, marmură cu nervuri, marmură de culoarea strigătoare a cărnii intrate în putrefacţie — asemeni desfătări m-au ade-menit şi-am părăsit înfricoşătoarea singurătate218a poetului. A, am scris multe canto-uri la Veneţia şi Constantinopole, la Ravenna şi Roma, prin toate meleagurile latine şi levantine pe unde m-a purtat piciorul ăsta strîmb al meu — dar am oarecare îndoieli asupra valorii lor, care-mi pare a creşte pe măsură ce vinul din sticlă scade ... Există pe lumea asta o adevărată patimă pentru declin.Mai tîrziu, în loc să ascult instrumentul cu o singură şi delicată coardă care este inima mea, m-am pomenit ascultînd, de după un şir de palmieri artificiali, muzicanţi care cîntau pe bani... Ei, şi-acum a venit timpul să plec de-aici! (Se întoarce în scenă.) Vine vremea plecării chiar şi atunci cînd nu ştii spre ce loc anume să te îndrepţi. Voi căuta unul. Voi porni spre Atena. Acolo, cel puţin, pot privi spre Acropole; şezînd la poalele dealului, îmi pot ridica ochii spre coloanele frînte din creştet şi, chiar dacă nu voi regăsi puritatea după care tînjesc, mă voi mulţumi cu amintirea ei.Voi şedea şi voi privi îndelung, în deplină tăcere şi, poate, da, e încă posibil ca ... Să aud iar muzica cea veche. Dar s-ar putea să n-aud decît zumzetul insectelor în iarbă ... Totuşi voi porni spre Atena. Faceţi cît mai multe călătorii! încercaţi! — nu există altă soluţie. MARGUERITE (CU însufleţire): Fii atent pe unde-o ia!Lordul Byrcn porneşte şchiopătînd, cu captil plecat, traversează piaţa, scuzîndu-se prin gesturi faţă de cerşetorii care-agaţă şi roiesc în jurul lui. Se aude muzică. Byrcn se îndreaptă spre calea abruptă din fund ce duce dincclo de zid. Scena urmă-toare se joacă cu intensitate calmă, reprezentind o repetare — la alt diapazon — a ultimei scene cu El Fugitivo.Fii atent, fii atent, vezi pe unde-o ia. Poate că a găsit o ieşire necunoscută nouă. JACQUES Sînt cu ochii pe el, cară.Lordul şi Lady Mulligan s-au ridicat şi-l urmăresc prin mo-ncclu şi lornicn.Doamne! O ia în sus pe alee! Da! Pe acolo a luat-o.^IARGUERITE

JACQUES

LORDUL şiLADY

MULLIGAN

Ah! Prostul, idiotul, trece pe sub arc!219MARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

BYRONGUTMANJacques, fugi după el, trebuie prevenit că di:

colo-i deşertul.Bănuiesc că ştie el ce are de făcut.Nu pot să mă uit!Se întoarce spre public, cu capiii dat pe spate şi cehii închişi. | Vîntul .dinspre deşert bate din ce în ce mai puternic pe măsură ce Lordul Byron urcă scările.(către hamalii care cară bagaje, mai cu seamă colivii cu păsări): PE AICI! (Iese din scenă.)Kilroy porneşte după el. Se opreşte în dreptul scărilor, privind umil spre Gutman. Acesta îi face semn să-şi continue drumul. Kilroy urcă repede scările. Ajuns sus, curajul îl părăseşte. Se aşază pe o treaptă; nasul i se aprinde şi i se stinge. Gutman rîde în timp ce anunţă:Cea de-a noua răspîntie pe Camino Real. (Intiîn hotel.)CEA DE-A NOUA RĂSPÎNTIEAbdullah se îndreaptă în goană spre hotel, fluturînd torţa în mină. Se aude un zumzet uşor şi îndepărtat. Marguerite deschide ochii miraţi. Caută spre cer. Odată cu zumzetul, se aude şi o bătaie de tobă, înfundată, ca bătaia unor inimi neliniştite.MARGUERITE Jacques ! Se aude ceva, sus pe cer!JACQUES Cred că ceea ce auzi tu ... MARGUERITE (CU emoţie creseîndă): Da' de unde, e un avion,un avion mare, uite, văd luminile! JACQUES Vreun foc de artificii, cară.MARGUERITE Taci! ASCULTĂ ! (Stinge luminarea, ca să vadămai bine cerul întunecat. Se ridică scrutînd bolta.)îl vădi Iată-l! Acolo! Se-nvîrte deasupra noastră!LADY Raymond, Raymond, şezi jos, te-ai congestionatMULLIGAN la faţă!CLIENŢII (replicile se suprapun): HOTELULUI

— Ce s-a-ntîmplat ?— El FUGITIVO!— EL FUGITIVO ! EL FUGITIVO!— Repede, adu-mi bijuteriile din seiful hotelului!— Schimbă un cec!— Pune cîteva lucruri într-un geamantan! Eu aştept aici!— Dă-le încolo de bagaje, avem la noi banii şi actele!— Unde-i acum?— Acolo, acolo!— Se îndreaptă spre pămînt!— Să plec aşa?— Da, aşa, oricum, pleacă oricum, pleacă!— Raymond, te rog !— Ah, iar s-a ridicat!— Ah, s-a - ŞŞŞT ! DOMNULE GUTMAN !Gutman apare în prag. Ridică mina ca pentru o comandă.GUTMAN Semnele apărute pe cer nu trebuiesc luate drept minuni.Vocile se potolesc numaidecît.221Doamnelor, şi domnilor, vă rog să luaţi loc.Toţi îşi reiau locurile la mese ; tacîmurile sint mînuite cu stîn-l găcie. Paharele sînt duse la gură, dar respiraţiile, amplificata de emoţie, se aud din ce în ce mai puternic, şi bătaia tcbei însu~\ mează bătăile inimilor speriate. Gutman ccbcară în piaţă,) strigînd furios către Ofiţer.De ce nu mi s-a spus că soseşte El Fugitivo?Toţi ca unul se năpustesc în hotel, reîntorcîndu-se imediat cu ce-au putut aduna în grabă. Marguerite se ridică, dar rămîne ca împietrită.Se aude avionul aterizînd zgcmctcs în uruit de frine, aruncînd fulgere de lumină multicoloră. Cîţiva pasageri abia sosiţi se apropie de scenă, venind din sală, precedaţi de hamali cu şepci] roşii care cară bagajele.PASAGERII ■— Ce voiaj încîntător !— Ce peisaj minunat!— Ce repede a trecut vremea!— Singurul mod de a voiaja! etc, etc.Un bărbat în uniformă — Filctul — intră în piaţă cu un megafon.PILOTUL (la megafon): Călătorii de pe Fugitivo! Rugăm călătorii de pe Fugitivo să se grăbească de îmbarcare ! Adunarea în colţul de nord-vest al pieţii! MARGUERITE Jacques, este El Fugitivo, lucrul

neprevăzut decare ai auzit azi după-masă! PILOTUL Pasagerii care se îmbarcă pe El Fugitivo sîntrugaţi să-şi prezinte biletele şi actele. MARGUERITE A spus: „pasagerii care se îmbarcă" !PILOTUL Pasagerii care se îmbarcă pe El Fugitivo sînt rugaţi să se prezinte imediat la controlul vamal. MARGUERITE (surîzînd forţat) : De ce stăm fără să facem nimic?] JACQUES (CU grandilocvenţă italienească): Che cosa possajfare ! MARGUERITE Mişcă-te, mişcă-te, fă ceva!JACQUES Ce? MARGUERITE Du-te acolo, întreabă, află!JACQUES Habar n-am ce înseamnă asta! MARGUERITE EU ştiu, îţi spun eu! E o şansă de a scăpa dinlocul ăsta îngrozitor. JACQUES Forse, forse, non so!MARGUERITE E O şansă de scăpare şi nu vreau s-o pierd! PILOTUL Ici la Douane! Controlul vamal, aici.222PILOTUL

MARGUERITE

PILOTUL

MARGUERITE

MARGUERITE Control vamal! Pentru bagaje! Dă fuga la mine în cameră! Uite cheile! Ia un geamantan şi bagă în el ce poţi, bijuteriile, blănurile, dar grăbeşte-te! Vite, vite, vite! Nu cred s-avem prea multă vreme ! Vezi, toţi se ...Pasagerii care vor să plece se înghesuie în jurul biroului şi al mesei.Toţi cer bilete! Locurile sînt desigur limitate. De ce nu faci ce-ţi spun? (Se repede spre un bărbat care are o ştampilă şi un teanc de bilete.) Monsieur ! Senor! Pardonnez-moi! Vreau să plec, să plec de-aici! Daţi-mi un bilet! (imperturbabil) : Numele, vă rog ! Mademoiselle ... Gautier ... eu însă ... Gautier? Gautier? N-avem Gautier pe listă. Nu sînt pe listă! Bine dar eu ... călătoresc sub alt nume.Prudence şi Olympe ţîşnesc din hctel, pe jumătate îmbrăcate, tîrindu-şi blănurile după ele. între timp Kilroy încearcă să facă rost de bani cărînd geamantane. Tumultul creşte, punctat din cînd în cînd de tunetul instrumentului de percuţie. Vameşii şi reprezentanţii autorităţilor locale sint interpretaţi de oameni purtînd măşti groteşti şi demonice. Geamantanele sînt azvîrlite încolo şi-ncoace, desfăcute, mărfurile de contrabandă ccnfis-cate, se fac arestări, călătorii protestează, ameninţă, mituiesc, stăruie, se roagă; scena permite improvizaţii.PRUDENCE Mulţumesc lui Dumnezeu că m-am trezit!OLYMPE Mulţumesc lui Dumnezeu că nu dormeam! PRUDENCE Ştiam că nu era programat, dar îmi închipuiamc-o s-avem timp să ne punem corsetul! OLYMPE Ia te uită cine încearcă să plece! Ştiu precis căn-au loc rezervat.PILOTUL (adresîndu-se Margueritei) : Sub ce nume sînteţi trecută, Mademoiselle? Vă rog nu faceţi lumea să aştepte! MARGUERITE M-am zăpăcit! Jacques! Sub ce nume ai rezervatlocul?OLYMPE N-a rezervat nici un loc. PRUDENCE EU mi-am rezervat!OLYMPE Şi eu mi-am rezervat loc ! PRUDENCE EU sînt la rînd!OLYMPE NU împinge, vrăjitoareo!223MARGUERITE

AGENTUL PILOTUL

AGENTUL

MARGUERITE

PILOTUL MARGUERITE

PILOTUL MARGUERITE

JACQUES

MARGUERITE

PILOTUL

LADY

MULLIGAN

PILOTUL

Eu sînt prima. Am fost aici înaintea celorlalţi. Jacques, repede! Scoate banii din seiful hotelului.Jacques iese.Respectaţi nndul!Se aude semnalul: un şuierat prelung.Au mai rămas cinci minute. Peste cinci minute El Fugitivo decolează. Cinci minute, mai sînt doar cinci minute!ha acest anunţ, tumultul ajunge la paroxism.Patru minute! El Fugitivo decolează peste patru minute!Prudence şi Olympe strigă la el în franţuzeşte. Se aude din nou şuieratul.Trei minute! El Fugitivo decolează în trei minute! (vocea ei se ridică deasupra gălăgiei) Monsieur! Vă rog Eu am venit prima, am fost aici înaintea celorlalţi! Poftim!Jacques revine cu banii.Am mii de franci! Vă dau cît vreţi ! Vi-i dau petoţi!Plata se face numai în lire sterline sau în dolari.Următorul vă rog!Nu acceptaţi franci ? La hotel se acceptă! Mi-auacceptat franci la „Siete Mares" !Doamnă, degeaba insistaţi, nu eu am făcutregulamentul!(lovinău-şi fruntea cu pumnul) : Ah, Jacques ! Iabanii şi du-te la casierie! (îi aruncă banii.) ISchimbă-i în dolari ori... Grăbeşte-te l Tout desuitei Simt că-mi vine să leşin...Dar, Marguerite ...Du-te ! Du-te ! Te rog!S-a terminat, închidem! El Fugitivo decoleazăpeste două minute!Lordul şi Lady Mulligan îşi croiesc grăbiţi drum.Faceţi loc să treacă Lordul Mulligan. (Margueritei): Staţi în calea oamenilor, doamnă.Olympe scoate un geamăt cînd vameşul îi scapă bijuteriile pe jos. Ea şi Prudence se lovesc cap în cap, repezindu-se să U culeagă: reîncepe lupta.224MARGUERITE PILOTUL

MARGUERITE

O VOCE

MARGUERITE

PILOTUL

MARGUERITE

LADY

MULLIGAN

LORDUL

MULLIGAN

GUTMAN

PILOTUL

MARGUERITE

LADY

MULLIGAN

PILOTUL

MARGUERITE

LORDUL

MULLIGAN

LADY

MULLIGAN

PILOTUL

LADY

MULLIGAN

MARGUERITE

PILOTUL

MARGUERITE

PILOTUL

(agăţîndu-se de Pilot): Vă rog, Monsieur. Regar-dez ţa! Diamantul meu, un solitar, are două carate. Luaţi-l ca garanţie! N-am ce face cu el. Cămătarul e peste drum.Un nou semnal. Prudence şi Olympe îşi înşfacă repede cutiile de pălării şi gonesc în direcţia de unde se aude şuieratul.(agăţîndu-se disperată de Pilot): Nu m-aţi înţeles! Sefior Casanova s-a dus să schimbe banii. Vine numaidecît. Şi voi plăti de cinci ori, de zece, de douăzeci de ori preţul unui... JACQUES! JACQUES! UNDE EŞTI? (în fundul sălii) : închidem poarta! Nu puteţi închide poarta! La o parte, Madame! Nu mă dau la o parte.V-am explicat, Lordul Mulligan este reprezentantul firmei producătoare de fier şi oţel din Cobh ! Raymond, se închide poarta ! Nu cred că o să reuşesc să trec!Ţineţi poarta deschisă pentru Lordul Mulligan. (Margueritei): Madame, daţi-vă la o parte sau voi fi nevoit să vă împing. Jacques! Jacques!Lăsaţi-ne să trecem. Sîntem cu toate formalităţile în regulă.Madame! Daţi-vă la o parte şi lăsaţi pasagerii să treacă.Nu! Nu ! Eu am fost prima! Eu sînt la rînd! Daţi-o la o parte din calea noastră! Femeia asta-i o tîrfă. Cum îndrăzneşti să stai în calea noastră?-Ofiţer ! Ia femeia asta ! Hai, Raymond!(opintindu-se în timp ce Ofiţerul vrea s-o urnească din loc): Jacques! Jacques! Jacques! (Vine Jacques cu banii schimbaţi.) Poftim ! Poftim banii! în regulă; actele dumneavoastră, vă rog. Actele? Aţi spus actele?Mai repede, mai repede. Paşaportul dumneavoastră !225MARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

JACQUES MARGUERITE

LADY

MUIXIGAN

LORDUL

MULLIGAN

LADY

MULLIGAN

LORDUL

MULLIGAN

LADY

MULLIGAN

LORDUL

MULLIGAN

LADY

MULLIGAN

LORDUL

MULLIGAN

LADY MULLIGAN

MARGUERITE

Jacques! Vrea actele mele! Dă-i actele mele, Jacques!Actele doamnei s-au pierdut! (urlînd sălbatec): Nu, nu, nu. NU-I ADEVĂRAT! NU VREA SĂ MĂ LASE SĂ PLEC! MINTE!Ai uitat că ţi s-au furat actele? Ţie ţi-am dat actele, ţi le-am dat ca să le păstrezi, sînt la tine.Ţipînd, Lady Mulligan îşi face drum şi ccbcară spre scări.Raymond! Grăbeşte-te!

(împiedicîndu-se în capul scărilor) : Mi-e rău ! Mi-e rău!Dintr-o parte a sălii, se îndreaptă grăbiţi spre scenă Gunoierii, deghizaţi în antreprencri de pompe funebre ai unei firme scumpe ; rămîn lingă scară, aşteptînd ca magnatul să se prăbuşească.Nu se poate să-ţi fie rău înainte de a ajungeîn avion.Trimiteţi corespondenţa la Guaranty Trust, laParis.Place de la Concorde.Mulţumesc! Iar cumpărăturile pe adresa firme Mulligan Iron & Steel, în Cobh, unde vor achitate la primire. Mulţumesc! Raymond! Raymond ! Cine-s oamenii ăştia ?îi cunosc! Le recunosc chipurile!Raymond! Sînt Gunoierii! (Scoate un ţipăt şi fuge ie-a lungul intervalului spre fundul sălii, oprindu-se la mijlocul drumului ca să mai arunce o privire în urma. Doi Gunoieri îl apucă pe Lordul Mulligan de braţ în clipa cînd acesta e gata să cadă.) împachetaţi trupul Lordului Mulligan în gheaţă. Expediaţi-l express prin avion la Cobh, pe adresa firmei Mulligan Iron & Steel din Cobh!lese în goană pe uşa din fundul sălii. Se aude semnalul de plecare şi o voce care strigă :Vin! Vin!Jacques ! Jacques ! Doamne Dumnezeule !226PILOTUL El Fugitivo decolează! Grăbiţi urcarea! (Se îndreaptă spre scări. Marguerite se agaţă de braţul lui.) Daţi-mi drumul! MARGUERITE NU puteţi pleca fără mine! PILOTUL Ofiţer, ia femeia asta! JACQUES Marguerite, dă-i drumul!Marguerite lasă braţul pilotului şi se întoarce ca turbată spre Jacques. îi desface haina, scoate din buzunarul interior un plic mare cu hîrtii şi fuge după Pilotul care a început să coboare scara de deasupra fosei, îndrepiîndu-se spre intervalul central, în timp ce ea ccbcară scara, se aud timpanele; Marguerite scoate un ţipăt.MARGUERITE lată-le ! Le-am găsit! Aşteaptă ! Am găsit actele ! Iată-le!Pilotul fuge, blestemînd, în vreme ce El Fugitivo dă scurte şi dese semnale de plecare; se aud iar timpane şi sunete dis-cordante de alămuri. Călătorii izbucnesc în cîntece isterice, rîsete şi-şi iau zgomotos rămas bun. Vocile lor parvin prin amplificatorul din fundul sălii.Plecăm ! Plecăm ! Plecăm !(încereînd, ca şi cînd ar fi pe jumătate paralizată, să coboare scara): NU SE POATE SĂ PLECAŢI FĂRĂ MINE! NU! NU! NU SE POATE!Lumina rece, orbitoare, a reflectorului cade pe silueta ei. Ea face gesturi disperate, r.eccntrdate, agăţîndu-se de bara scărilor ; i se aude respiraţia grea, răguşită, ca a unui muribund; îşi duce la gură batista, pe care apar pete de sînge. El Fugitivo decelează, şi zgomotul scade tyeptat, ca şi strigătele fericite ale pasagerilor; deasupra iccnei trece o lumină veselă şi de sus, de la înălţime cad ccnfetti. Se lasă liniştea zgomotul avionului prefăcîndii-*e in zumzet de insectă.GUTMAN (cu un ion oarecum compătimitor): A zecea răs-pîntie pe Camino Real.Voci DEDEPARTEMARGUERITE

CEA DE-A ZECEA RĂSPÎNTIEPustiul din piaţă aminteşte de atmosfera deprimantă dintr-un oraş care a fost bombardat. Ici-colo se aprinde cîte o lumină roşie, de parcă printre ruine ar izbucni incendii din care se I ridică nori de fum.LA (abia auzit): Donde ? MADRECITA

VISĂTORUL Aqui. Aqui, Madrecita.MARGUERITE Sînt pierdută, pierdută... (A rămas agăţată de grilajul scării. Jacques coboară pînă la ea aju-tînd-o să urce în scenă.)JACQUES Sprijină-te de mine, cară. Respiră uşor, hai. MARGUERITE Pierdută!JACQUES Respiră uşor, uşor, şi priveşte în sus. MARGUERITE Pierdută!JACQUES Nopţile tropicale sînt atît de senine. Uite, acolo-i Steaua Sudului. Vezi Steaua Sudului, Marguerite? (Arată spre proscenium. S-au aşezat amîndoi pe banca de Ungă fîntînă, ea se odihneşte în braţele lui.) Şi dincolo, vezi acolo, mai spre nord, e Orion, ca un peşte gras de aur scăldîndu-se în marea limpede şi adîncă, iar noi sîntem împreună, respirînd împreună, şezînd alături, liniştiţi, îm-j preună, pînă la urmă împreună, fără spaimă, liniştiţi, sîntem împreună, nu singuri, împreună pînă la capăt.Madrecita, adusă în piaţă de fiul ei, începe să cînte încetişor 1 luminile roşii dispar, ca şi fumul.Fiecare dintre noi are în inimă o pasăre care se zbate cu disperare, amintirea unei mame ... cu aripi...

MARGUERITE AŞ fi plecat... fără ... tine.JACQUES Ştiu, ştiu!MARGUERITE Atunci cum poţi — totuşi... JACQUES Să te ţin în braţe?Marguerite dă uşcr din cap.Pentru că tu m-ai învăţat că dragostea înseamnă şi tandreţe. înainte nu ştiam. Oh, iubite am avut multe! Săream dintr-un alcov într-altul, înfoiat228

ca un cocoş, de la o iubită la alta, cu iuţeala cu care se toarnă, cofă după cofă, apa peste foc; ca să-l stingă. Dar niciodată pînă acum n-am iubit cu tandreţe.MARGUERITE Ne-am obişnuit unul cu altul. De asta ţi se pare că mă iubeşti... Mai bine m-ai lăsa acum şi ai pleca, fiindcă bate un vînt rece dinspre munte, şi peste deşert, şi-n inima mea, şi dacă rămîi lîngă mine am să-ţi spun vorbe aspre, am să-ţi rănesc mîndria, am să-mi bat joc de bărbăţia ta în declin!JACQUES Oare de ce dezamăgirea seamănă duşmănie între oameni ?MARGUERITE Fiecare dintre noi trăieşte mai mult în singurătate. JACQUES Numai dacă nu avem încredere unul în celălalt!MARGUERITE N-avem voie să avem încredere unul în celălalt. Este unica noastră apărare împotriva trădării. JACQUES Cred că ne putem apăra prin dragoste.MARGUERITE Ah, Jacques, ne-am obişnuit unul cu altul, sîntem ca doi şoimi închişi în aceeaşi colivie şi am fost nevoiţi să ne învăţăm unul cu altul la capătul sumbru şi posomorit al acestui Camino Real. Obişnuinţa trece drept dragoste. Sîntem oare siguri de ceva? Nici măcar de existenţa noastră, drag prieten care vrea să mă consoleze. Şi cui putem adresa întrebările care ne chinuiesc? „Ce înseamnă locul acesta?" „Unde ne aflăm?" — putem pune aceste întrebări unui bărbat gras şi bătrîn, care răspunde în doi peri ca să ne sperie şi mai mult? Sau unei false Ţigănci, care se preface că ghiceşte în cărţi şi-n frunze de ceai? Ce altceva ne-a rămas? O interminabilă procesiune de întîmplări mărunte, care să ne dea sentimentul că noi şi străinii care ne înconjoară încă mai trăim? Unde? De ce? Iar bîrna pe care încercăm să ne menţinem echilibrul nici măcar nu-i bine înţepenită în pămînt. Sîntem mereu ameninţaţi cu expulzarea, căci acesta-i un port unde călătorii vin şi pleacă, nici unul nu se stabileşte pentru totdeauna. Şi unde vom merge dacă plecăm de aici? La Popasul-de-o-Clipă? La „Ritz Men Only"? Sau, trecînd pe sub arc, spre Terra Incognita? Sîntem singuri. Sîntem cuprinşi de spaimă. Peste tot ne urmă-229.JACQUESABDULLAHMARGUERITEJACQUES MARGUERITEABDULLAH MARGUERITEJACQUES MARGUERITEJACQUES MARGUERITEreşte fluierul Gunoierilor. Aşa că din cînd în cînd, deşi ne-am făcut de-atîtea ori rău unul altuia, întindem mîna, în întunericul din care nu putem scăpa, către celălalt, ne strîngem în braţe pentru a ne înşela singurătatea. Iată ce trece drept dragoste la capătul acestei căi care, pe vremuri, era regală. Ce sentiment avem de fapt unul faţă de celălalt? Cînd îmi sprijin trupul obosit de tine, sau cînd strîng la piept capul tău de şoim bătrîn chinuit de nelinişti, ce simt bietele noastre inimi sau ceea ce a mai rămas din ele? Un sim-ţămînt delicat, da, un simţămînt inefabil, ireal, lipsit de vlagă. Ca acele violete palide ce ar putea înflori pe lună sau în peşteri de munte, într-un sol îngrăşat cu găinaţul ciorilor. Sînt doar păsări cu care ne-am familiarizat. Umbrele lor sălăşluiesc în piaţă. Le-am auzit bătînd din aripi, ca babele care-şi bat cu coada măturii covoarele uzate. însă tandreţea — violetele crescute în peşterile munţilor — nu pot sfărîma stîncile ! Violetele din munţi pot sfărîma şi stînci, dacă crezi în ele şi le laşi să crească.Piaţa şi-a reluat înfăţişarea obişnuită. Abdullah intră prinlr-una din arcadele din faţă.Veniţi să vă luaţi pălăriile de carnaval şi pocnitoarele ! La noapte luna va reface virginitatea sorei mele!(Lui Jacques, atingîndu-i cu tandreţe faţa): Nu ştii că la noapte te voi înşela? De ce?

Pentru că am consumat toate rezervele de tandreţe ale inimii mele. Abdullah, vino încoa'! Vreau să faci un drum pentru mine. Du-te la cafeneaua lui Ahmed ...Acum lucrez pentru mama, să scot dolari americani! Luaţi o pălărie pentru carnaval şi o... Vino încoa , băiete! (îşi smulge un inel din deget şi-l întinde băiatului.) Safirul tău netăiat şi neted? Da. Safirul meu netăiat şi neted! Eşti nebună?Da, sînt nebună, sau aproape nebună! în noaptea asta, spectrul nebuniei s-a pornit pe urmele mele!Jacques îl alungă pe Abdullah cu bastonul.

Prinde-l, băiete! De cealaltă parte a fîntînii! Uite!O ghitară cîntă — „molto vivace". Marguerite aruncă inelul peste fîntina. Jacques încearcă să-l alunge pe Abdullah. Acesta se fereşte într-o parte şi în alta ca un căţel, rîzînd. Marguerite îl încurajează pe franţuzeşte. Cînd băiatul e nevoit să se înde-părteze de inel, ea îl ridică şi i-l aruncă iar, strigînd:Prinde-l băiete! Du-te la Ahmed! Spune-i acelui tînăr fermecător că astă-seară doamna din Franţa se plictiseşte alături de cavalerul ei obişnuit. Mai spune-i că doamna din Franţa a pierdut avionul şi că vrea să uite că nu s-a putut îmbarca pe El Fugitivo! Şi rezervă în numele meu o cameră cu balcon, ca s-o pot vedea pe sora ta apărînd pe acoperiş, atunci cînd luna răsărind îi va reface virginitatea!Abdullah se strecoară şi iese fugind. Jacques loveşte cu bastonul în pămînt. Marguerite îi spune fără să-l privească:MARGUERITE Timpul ne înşală pe amîndoi, şi noi ne înşelămunul pe altul.JACQUES Aşteaptă, Marguerite.MARGUERITE NU pot! Suflă vîntul dinspre deşert şi mă ia cu el.O rafală de vînt izbucneşte puternic şi o poartă spre terasă, despărţind-o de Jacques. Ea priveşte o dată sau de două ari în urmă, ca pentru a-şi lua rămas bun, el însă rămîne împietrit, cu cehii la ea, lovind pămîntul cu bastonul în ritm de marş funebru. Gutman îi urmăreşte surîzînd de pe terasă, se pleacă înaintea ei cînd Marguerite trece pe lingă el, înainte de a intra la hotel. Ritmul bătăilor de baston este preluat pe nesimţite de instrumentele de percuţie; măştile se adună în piaţă, tăcute la început, lunecînd ca păianjenii de-a lungul zidului. De sus, din centrul pieţei, coboară o fîşie de hirtie colorată în roşu şi galben, pe care stă scrisă o formulă criptică. Instrumentele de percuţie se aud din ce în ce mai tare. Jacques nu-şi dă scama ce se petrece în spatele lui, a rămas încremenit în faţa pieţei, cu cehii închişi.GUTMAN A unsprezecea răspîntie pe Camino Real.

230

CEA DE-A UNSPREZECEA RĂSPÎNTIEGUTMAN începe Fiesta. Primul număr: încoronarea Regelui încornoraţilor.Reflectoarele sînt brusc îndreptate spre Casancva, care se află în faţa scenei. El tresare, uimit şi orbit de lumină, îşi acoperă faţa, în timp ce mulţimea se adună în jurul lui. Fascicolele de lumină îl lovesc ca nişte palme puternice, şi el cade în genunchi.Măscăriciul cocoşat iese din dugheana Ţigăncii, ţinind in mină o pernă de catifea, pe care aduce o coroană cu coarne aurii. O pune pe capul lui Jacques. Cei care oficiază îl încen-jcară şi încep să cînte.JACQUES Ce-i asta? GUTMAN O cunună cu spini.MULŢIMEA Cornudo ! Cornudo ! Cornudo ! Cornudo ! Cornudo ! GUTMAN Ura! Strigaţi Ura! pentru Regele încornoraţilor de pe Camino Real!Jacques sare în picioare, lovind cu bastonul în dreapta şi în j stînga. Renunţă însă să se apere, îşi aruncă pelerina şi bastonul, scoate un răcnet, sfidindu-i pe ceilalţi şi batjeecrindu-se pe sine.JACQUES Si, si, sono cornudo! Cornudo! Cornudo! Casa-nova este Regele încornoraţilor de pe Camino Real. Să mă vadă întreaga lume cu cununa pe cap! Să afle toţi de onorurile cu care am fost distins. Să se ştie în lumea-ntreagă de onorurile cu care a fost distins Casanova, Cavaler de Sein-galt şi Cavaler al Pintenului de Aur conferit de Sfîntul Papă... Aventurier vestit! Escroc fără de seamăn! Cartofor! Negustor neîntrecut! Speculant! Codoş! Lichea! Şi — amant — celebru ...Mulţimea izbucneşte în aplauze şi rîsete zgemetcase; vocea lui care, din pricina încordării, se transformă în hohote, acoperă tumultul:Da, aşa cum am spus, AMANT CELEBRU! Cel mai celebru amant poartă cele mai lungi coarne de pe Camino! AMANT! CELEBRU!232GUTMAN Atenţiune! Linişte! Răsare luna! începe refacerea !Deasupra vechiului zid al oraşului, cerul luceşte alb. Munţii se luminează. Se aude muzică. Toţi pînă la unul, cu respiraţia tăiată, privesc spre zarea luminată. Kilroy se îndreaptă spre Jacques şi-i face semn să vină în spatele mulţimii. Cînd acesta se apropie de el, Kilroy îi smulge cununa de pe cap şi-i înapoiază pălăria. Ca răspuns la acest gest, Jacques îi scoate peruca şi nasul electric. Se îmbrăţişează ca fraţii. Urmează o scenă mimată în stil chaplinian: Kilroy arată cu degetul spre cele trei

mingi de alamă de deasupra intrării lui Loan Shark şi spre mănuşile lui aurii; apei, cu o strîmbătură groaznică, îşi scoate mănuşile de după gît, rîde către Jacques dindu-i să înţeleagă că ei doi vor trece dincolo de zid. Jacques clatină trist din cap, arătînd cu mîna mai întîi spre inimă, apei spre hotelul „Siete Mares". Kilrcy dă din cap, cu părere de rău, în semn de înţelegere a slăbiciunilor omeneşti. Un poliţist în papuci de dans s-a apropiat pe nesimţite. Jacques fluieră „La Gclcndrina". Kilroy ia o poză indiferentă. Poliţistul culege de jos peruca şi nasul şi le priveşte mirat. Apei, după ce aruncă o privire bănuitear spre cei dci, trece mai departe. Kilroy, fentînd ca un jucătot de baseball, se strecoară prin uşa prăvăliei lui Lcan Shark. Uşa se trînteşte. Poliţistul se pregăteşte s-o spargă, cînd bate gongul şi Gutman anunţă:GUTMAN LINIŞTE! ATENŢIE! ŢIGANCA!ŢIGANCA (apărînd pe acoperiş, în mină cu gongul): Luna a refăcut virginitatea fiicei mele Esmeralda!Bătaie de geng.MULŢIMEA Aaa! ŢIGANCA în plenitudinea ei, luna i-a refăcut virginitatea.Bătaie de gong.MULŢIMEA Aaa!ŢIGANCA Preamăriţi-o! Sărbătoriţi-o! Daţi-i onorurile ce i se cuvin!Bătaie de gong.MULŢIMEA Aaa! ŢIGANCA Chemaţi-o pe acoperiş. (Strigă:) ESMERALDA!Dansatorii îi strigă numele în cer.RĂSĂRI ODATĂ CU LUNA, FIICA MEA! ALEGE-ŢI EROUL!Esmeralda apare pe acoperiş, scăldată in lumină orbitoare. 233

ESMERALDA DANSATORII

KILROY

ESMERALDA KILROYESMERALDAKILROYESMERALDAGUTMANESMERALDAŢIGANCAKILROYPare înveşmîntati'ţtt"firuft}ttm}imttlţats. .ifâsj&lkă acoperit cu pietre lucitoare; gestul, f tnscfit de un ţipăt d < (f)i

de flamenco. .;■ ■..-,\_ ...';/.,,...-. r _ ', '.'■•:

OLE! S.JV.

OLE!

Detaliile carnavalului îl privesc pe regizcr şi pe coregraf-dar există în text indicaţii specificînd că Fiesta este inspirata din ritualul fertilităţii, ale cărui rădăcini se află in diverse culturi păgîne şi al cărui caracter este comic şi grotesc, dat totodată grav şi liric. Nu trebuie să dureze prea mult şi nici să fie prea complicat. Nu trebuie să treacă mai mult de trei minute de la apariţia Esmeraldei pe acoperiş pînă la ieşirea lui Kilroy din prăvălia lui Lcan Shark. Cind se întoarce în scenă, Kilrcy e deghizat, cu capul înfăşurat într-un turban, poartă ochelari, nas fals şi umbrelă de picau sau de soare. înfăţişarea lui e gretescă. (lui Jacques): La revedere, prietene! Aş fi vr« să plecăm împreună!Jacques îşi depune crucea în mîinile lui Kilroy. Yankeule! (către public): La revedere tuturor! Norocul să vă-ndrume paşii pe Camino Real. Mi-am amanetat mănuşile ca să finanţez această expediţie. Plec ! Hasta luega ! Plec ! M-am dus ! Yankeule!De abia a păşit Kilroy în piaţă, că femeile care iau partt la ritual i-au şi smuls masca şi hainele, lăsîndu-l în pantalonii de doc şi în maioul în care a apărut la începutul piesei. (femeilor): Daţi-mi drumul! Daţi-mi drumul! Nu-mi stricaţi echipamentul! Yankeule ! Yankeule !El se smulge din mîinile femeilor şi se năpusteşte spre scarm din vechiul zid. A ajuns la jumătatea ei, cînd Gutman strigă: Aprindeţi reflectorul şi urmăriţi-l pe zănatecul ăsta ! Luminaţi scara !Reflectorul îl descoperă pe Kilroy. în aceeaşi clipă strigă spre- el: Yankeule! Yankeule! Ce se petrece acolo ? (Coboară în piaţă.) Am pornit la drum.234KILROY

ESMERALDA KILROYESMERALDA KILROYESMERALDAŢIGANCAESMERALDAŢIGANCAESMERALDAKILROYESMERALDAKILROYESMERALDA KILROYESMERALDA KILROYESMERALDA KILROYKILROY ESMERALDA

Espere un momento !Ţiganca încearcă să cheme poliţia, dar n-o bagă nimeni în seamă în mulţime. NU mă ademeni, păpuşico. Mi-am amanetat mănuşile ca să finanţez această expediţie! Querido! Querido înseamnă iubitule; o vorbă căreia nu-i poţi rezista, dar eu trebuie să-i rezist. Campionule! Campion am fost pe vremuri, acum nici nu se mai vede. Fii iarăşi campion! Avîntă-te în luptă! Ia-te la întrecere! (strigînd): Nuu, nuu, ăsta nu-i erou! Te rooog! Dă-i o palmă. Doică, a luat-o razna.Dar Esmeralda o păhnuieşte ca pe Dcică. Eroule ! Campionule ! NU mai am condiţie fizică! Ai rămas Campion, neînvinsul Campion al mă-nuşilor de aur! Nimeni nu mi-a mai spus aşa de foarte multă vreme! Campionule! Simt curn mi se năruie rezistenţa! Campionule! S-a năruit! Eroule! GERONIMO! (îşi face vînt şi, dintr-o săritură, ajunge în mijlocul pieţei. JSe întoarce spre Esmeralda şi strigă) : PĂPUŞĂ !Kilroy, înconjurat de mulţimea exaltată, execută un dansexcentric, treeîndu-şi în revistă trecutul de boxer, călător şiamant.Cină sfîrşeşte dansul, muzica încetează, şi Kilrcy fandeazăca luptătorii de scrimă, ridică braţul spre Esmeralda şi strigă: Kilroy Campionul! KILROY Campionul! (Smulge buchetul de trandafiri roşii din mîna Doicii înmărmurite şi-l aruncă lui Kilroy.)235 J,MULŢIMEA (tare): OLE!Ţiganca trînteşte jos gongul, care răsună îndelung. se întoarce, se îndreaptă spre public şi » se adresează:KILROY Aţi văzut?Mulţimea îl înconjoară şi-l ia pe sus. Lumina descreşte J timp ce cortina cade.MULŢIMEA (CU aceeaşi intensitate): OLE!Cortina a cazat. Urmează o scurtă pauză.ESMERALDAŢIGANCAGUTMANDOICA ŢIGANCA

DOICA ŢIGANCA

ŢIGANCA KILROY

CEA DE-A RĂSPÎNTIEDOUĂSPREZECEAScena e in întuneric. Doar pe acoperişul Ţigăncii, lumina unui reflector cade pe Esmeralda.Mamă, ce s-a întîmplat? Mamă, s-au stins luminile ! Mamă, unde eşti ? Mi-e frică de întuneric! MAMĂ!Se aprind luminile ; piaţa e pustie. Ţiganca stă lingă o măsuţă în faţa dughenei.

Vino jos, păpuşă! Răul s-a săvîrşit! Ţi-ai ales eroul!(ie la balconul hotelului „Siete Mares"): Cea de-a douăsprezecea răspîntie pe Camino Real. (la fîntînă): Ţiganco, fîntîna a rămas secată! La ce te aşteptai? Nu vezi că nu mai e nimeni să continue vechile tradiţii? Creşti o fată. Şi ea se uită la televizor, ascultă muzică modernă, citeşte „Secretele culiselor". Vine ziua cînd se sărbătoreşte Fiesta cea Mare. Răsăritul lunii îi reface virginitatea — evenimentul cel mai senzaţional al săptămînii. Şi dumneaiei ce face? Ca ales al inimii, în loc să-şi găsească un Erou, ne pricopseşte cu o Paiaţă, un Fugitivo ! Acum invită-l în casă. Primeşte Bufonul şi pregăteşte fecioara! Mergem pînă la capăt?Ascultă, Doică! Eu aici am o funcţie. Trebuie să perfectez o legătură oficializată. Bufonul ăsta va fi tratat aşa cum ar fi fost tratat dac-ar fi fost în stare să spulbere cu arma lui întregul Camino Real. Hai, fată! Gresează-ţi mijloacele de locomoţie — şi la treabă !Doica intră în dugheana Ţigăncii. Ţiganca îşi freacă mîinile, apoi suflă în mingea de cristal, o scuipă şi o şterge de cîteva ori cu cîrpa de lustruit, mormăind : „Minge de cristal, minge de cristal, spune-mi tot, spune-mi tct" ... în timp ce Kilroy ţîşneşte din dugheană, năpustindu-se în piaţă cu un trandafir între dinţi.Siente se, por favor. No comprendo limba.237

ŢIGANCA DOICA

ŢIGANCA DOICA

ŢIGANCA

DOICA

ŢIGANCA

DOICA ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA KILROY

ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

Aşază-te !(din dugheană): Ei, Ţiganco ! .«Cînd vorbeşti cu mine, să-mi zici cucoană!*™ (intrînd în scenă): Cucoană! Zvîrluga a şters putina!Fir-ar a' dracului! El Fugitivo a „huit..."!La Elizabeth în New Jersey ... zece cincizeci şi şapte p.m. ... ora oficială după emisfera estică — tocmai cînd îţi aşezai tu fioncurile-n păr! Dealtfel, îmi revine în exclusivitate o a doua descoperire, şi anume faptul că sistemul solar se apropie de constelaţia lui Hercule: Şterge-o!Doica iese. In culise se aude tropăit de picioare.Linişte, întoarce-te îndărăt! Lua-te-ar dracu ! (din culise) : N-o pot stăpîni! Dă-i o doză dublă de bromură. (Lui Kilroy.9 Ei, cum te simţi în rolul de Erou Ales? Aş vrea să-ţi explic ceva.Nu-ţi irosi scuipatul. Ai să mai ai nevoie de eli Vreau să mă lămureşti într-o chestie. Poţi să mă lămureşti?Cine altul s-ar coborî pînă la tine să te lămurească, dacă nu Ţiganca? încă nu ştiu pentru ce e ales eroul.Din culise se aud răcnetele Esmeraldei şi ale Dcicii.Las' că afli tu la timp ... Ah, silă mi-e de scrip-tologie! DOICĂĂ!Vine Dci;a şi rămîne Ungă masă.Sistemul ăsta de înregistrare se mai schimbă deşase ori pînă duminica viitoare ... (Lui Kilroy/jflAm aprins afumătoarea. Na-ţi una de la mine.(îi întinde o ţigară.)Nu, mulţumesc.Hai, fă-ţi hatîrul. Că tot ai să pierzi şi ce n-aiH

pierdut încă.Dacă asta-i o părere profesională, n-o accept.Stai jos şi spune-mi numele întreg.Kilroy.Data naşterii şi locul unde s-a petrecut catastrofa.Ambele necunoscute. HAdresa ?ŢIGANCA 'KOY

ŢIGANCA KILROY

ŢIGANCA

ESJIERALDA ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

'KILROY ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

KILROY ŢIGANCA

238Călător.Părinţii?Anonimi.Cine te-a crescut?O mătuşă bătrînă cam nebună, din Dallas. Pelîngă ea am crescut şi-am descrescut.Ridică amîndouă mîinile şi jură că n-ai venitaici pentru a comite un act imoral.(din culise) : Hei! Chico !LINIŞTE! Ce boli ai avut în copilărie?Tuse măgărească, pojar şi amigdalitâ.Ce-ţi place şi ce nu-ţi place?îmi plac situaţiile din care pot ieşi. Nu-mi placcopoii şi...Prea abstract! Semnează aici! (îi întinde unformular.) Ce-i asta? Nu ştii că totdeauna e cîte ceva care trebuiesemnat ?Nu semnez pînă nu ştiu despre ce-i vorba! O mică formalitate, care dă o notă de seriozitate casei şi impresionează pe străinii cu care avem de a face. Ridică mîneca. De ce?Să-ţi fac o injecţie. Ce injecţie?N-are importanţă. O injecţie oarecare, şi ei injecţii de cîte ori au ocazia! Care „ei"?Americanii! (îi face o injecţie.) Nu-s cobai!Nu te amăgi singur. Toţi sîntem cobai în laboratorul lui Dumnezeu. Umanitatea este o lucrare în curs de evoluţie. Nu pricep.Parcă pricepe cineva? Camino Real este un jurnal plin de poante citit de-a-ndoaselea!Se aude un fluierat straniu. Kilrcy se feteşte în scaun. Ţiganca rînjeşte.Eşti obosit? Altitudinea îţi dă cumva o stare desomnolenţă ?O stare de nelinişte, mai degrabă.

Ia o înghiţitură de tequila. Te învăţ eu cums-o bei! Dilată capilarele! Pui întîi puţină sare239Nu-ţi facpe dosul palmei. Apoi o lingi cu limba. Şi abiaf după aceea dai băutura pe gît. (Face o demon, straţie.) Pe urmă muşti dintr-o lămîie. Numai-decît simţi efectul, şi ce efect! Te scoală din morţi. KILROY Nu mulţumesc, sînt la regim sec.ŢIGANCA E un vechi proverb chinezesc care zice: „Dacă tot frigi gîsca, unge-o din belşug." (Rîde.) Hai, băiete, ridică-te în picioare. Ia să te văd! Ştii că n-arăţi rău? Uneori nu-i chiar atît de penibil să lucrezi pentru dolari. Ia spune-mi tu mie, ai simţit vreodată slăbiciune pentru femei bă-trîne ? KILROY Cinstit de tot, nu.ŢIGANCA Ei, există un început în toate. KILROY E un subiect asupra căruia nu putem cădea dej acord.ŢIGANCA Mă consideri babă?Kilroy rîde stingherit. Ţiganca îi trage o palmă.Vrei să-ţi dau în cărţi sau să văd ce-ţi cade îi mingea de cristal? lKILROY Prea abstract. ŢIGANCA Atunci începem cu cărţile. (Amestecă şi întindecărţile.) întreabă-mă ceva.KILROY M-a părăsit norocul? ,ŢIGANCA Băiete, norocul te-a părăsit în ziua în care te-ainăscut. Altă întrebare. KILROY N-ar fi bine să părăsesc oraşul? ŢIGANCA NU mi s-arată c-ai putea face ce vrei... Tn o carte.Kilrcy trage o carte.ŢIGANCA AS?KILROY Da.ŢIGANCA Ce culoare?KILROY Negru.ŢIGANCA Atît ţi-a fost! Cît de mare e inima ta ?KILROY Cît capul unui prunc.ŢIGANCA E gata să plesnească.KILROY De asta mă tem şi eu.ŢIGANCA Gunoierii te-aşteaptă la uşă.KILROY Care uşă? Cea din faţă? Atunci o şterg pe ce din dos!240ŢIGANCA Hai să nu ne mai ascundem după deget: numărul tău s-a încheiat. Ştiai de mult că numele de Kilroy e pe lista Gunoierilor.KILROY Sigur că da. Dar nu ştiam că e în capul listei. ŢIGANCA Oricît ai fi de pregătit, tot prin surprindere te iau. Stai puţin! Să-ţi zic şi de bine. Dama de roşu — cade cu bucurie la aşternut. KILROY Şi ce înseamnă asta? ŢIGANCA Că-ţi cade dragoste, băiete! KILROY Dragoste ? ŢIGANCA Ca premiu de consolare ! Esmeralda !Se ridică şi loveşte într-un gcng. E adus un divan pe care stă întinsă, ca o odaliscă, Esmeralda. Un văl uşor îi acoperă faţa. E goală pînă la cingătcarea de care e prinsă o justă lungă şi diafană, despicată în faţă; doi şerpi sclipitori bătuţi în pietre verzi îi acoperă sinii. Kilroy îşi roteşte ameţit capul, înăuntrul căruia cîntă un canar.KILROY EA CU ... CU CE SE OCUPĂ? Citeşte în frunze de ceai?Ţiganca îi face semn cu degetul.ŢIGANCA Ştii ce-a părţit motanul din pricina curiozităţii! Doică, adă-mi peruca — aia care mă face irezistibilă — şi pistolul. Trebuie să ies. Dau o fugă pînă la Walgreen, ca să schimb. KILROY Ce să schimbi? ŢIGANCA Hîrtia de zece dolari pe care eşti gata să mi-odai.DOICA NU te împotrivi. Are o voinţă de fier. KILROY NU mă împotrivesc! (Scoate banii fără nici un fel de entuziasm.) Dar vreau să procedăm cinstit. Mi-am amanetat mănuşile mele de aur pentru gologanii ăştia! DOICA Toţi nespălaţii ăştia de americani vor să ia cevape nimic. KILROY Plătesc, dar vreau chitanţă.DOICA Ţiganca n-a tras niciodată pe nimeni pe sfoară! KILROY Grozav! Da' eu de unde să ştiu ? ŢIGANCA Aşa cade-n cărţi; şi-n mingea de cristal, şi-n frunzele de ceai! Ţiganca nu trage pe absolut nimeni pe sfoară. (înşfacă banii. Vîntul urlă.) Ce vreme schimbătoare! Am să-mi pun

blănurile de vară! Doică, scoate blănurile de vară! DOICA (uitîndu-se cruciş într-un chip grotesc): Blana de vizon sau cea de samur ?241ŢIGANCA Ha, ha, ce fată bună! Na ! Cronometrează-l!Doica îi întinde un cearşaf murdar, iar Ţiganca îi dă un ceas deşteptătcr. Ţiganca dă la o parte perdeaua din şiruri de mărgele din uşă, ca să treacă.

Adios! Ha, ha!De abia a dispărut în culise, că se şi aud dcuă imfu-'cc,titii. Kilrcy tresare(compătimitoare) : Mama are întotdeauna neplăceipe stradă.Vrei să spui că se leagă cineva de ea?Străinii.(către public): Aş fi pus mîna în foc că nu ceicare-o cunosc.Esmcralda se cuibăreşte pe divan. Kilrcy îşi linge buzele.Păreai cu totul altfel... azi după-masă. Azi după-masă?Da, în piaţă, cînd m-au fugărit gorilele şi cînd te-a tîrît rnaică-ta cu forţa în casă!Esmeralda îl priveşte fără să înţihoge.Nu-ţi aminteşti?Niciodată nu-mi amintesc ce se întîmplă înainteca luna să-mi refacă virginitatea.Şi cum e operaţia asta? Simţi aşa, ca un şoc?Da. Ca un şoc.(zîmbind): Şi ai ceea ce se numeşte o amnezietemporară!Yankeule ...Poftim?ESMERALDA

KILROY

ESMERALDA

KILROY

ESMERALDA KILROY

ESMERALDA

KILROY

ESMERALDA KILROY

ESMERALDA KILROY

ESMERALDAîmi pare bine că te-am ales. îmi pare bine că tu j eşti alesul. (Voce tărăgănată:) îmi pare bine. îmi pare foarte foarte bine ... DOICA Păpuşică! v ,.ESMERALDA Ce-i, Doică? , .>. .1" A .....iDOICA Cum merge treaba? ,:.,. „..;,-.;; ,-.■..; :'?* ESMERALDA încet... :.c,%r- '/•:..,. :;.,<ADcica intră mişcîndu-se grccaie. •'■"■*'- • •.-.•...;.

DOICA Vreau ceva amuzant de citit. • . ESMERALDA S-a aşezat pe „Secretele culiselor".KILROY (sare în sus): Vai de mine. Poftim. (îi întind® >• .. revista. Doica iese cum a intrat.) Eu — eu — eu sînt cam ... intimidat. (Deodată scoate din buzunarESMERALDA KILROYESMERALDA KILROY

ESMERALDA KILROYESMERALDAKILROYESMERALDAKILROY ESMERALDAKILROY ESMERALDA

KILROY ESMERALDAKILROY

o fotografie încadrată într-o ramă de argint.) îţi plac pozele? Ce fel de poze? Poze! Fotografii! Ale tale?Ale ... nevestei mele ... femeia vieţii mele. Avea părul blond natural, deschis la culoare ca al lui Jean Harlow. Ţi-aduci aminte de Jean Harlow? Nu, n-ai cum să-ţi aminteşti de ea. Dacă îţi aminteşti de Jean Harlow, e semn că începi să îmbătrîneşti. (Băgă fotografia la loc în buzunar.) Se spune că cenuşa lui Jean Harlow e păstrată într-o mică biserică din Forest Lawn ... N-ar fi minunat să poţi semăna cenuşa ca seminţele în pămînt, şi din fiecare fărîmă de cenuşă să crească o nouă Jean Harlow? Şi cînd vine primăvara să poţi ieşi în cîmp şi să le culegi?... Dar văd că nu vorbeşti prea mult. Vrei să vorbesc?Păi, aşa e obiceiul în Statele Unite. Puţin vin, o placă, două de patefon, puţină conversaţie şi apoi, dacă partenerii au predispoziţii romantice ... Romantismul ...Muzică ! (Se scoală şi toarnă dintr-o carafă subţire puţin vin în pahare, în timp ce se aude muzica.) Se spune că în toate ţările lumii sistemul monetar trebuie stabilizat.(luînd paharul): Mai spune o dată, te rog. Am impresia că Radarul meu n-a funcţionat cum trebuie.Am spus că se spune că ... ăăă, să trecem peste asta. Dar nouă prea puţin ne pasă, atîta vreme cît continuăm să primim dolari americani... plus taxe federale! Asta aşa-i.Ce părere ai despre lupta de clasă? Ţii cu vreuna dintre tabere ? Nu că eu aş ... Nici noi, din pricina dialecticii. Cine? Ce?Cred că-i o limbă străină cu un accent special. Dar mamei nu-i pasă atîta vreme cît nu-l aduc pe Papă aici, să-l instaleze la Casa Albă. Cine să facă aşa ceva?242243ESMERALDA

KlLROY ESMERALDAKlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYDOICA

ESMERALDA

DOICA

KILROYESMERALDA KlLROYESMERALDAKlLROYESMERALDAKlLROYESMERALDAKlLROYESMERALDA KlLROYA, bolşevicii, bătrînii ăia cu mustăţi şi favoriţiiFavoriţii înţeapă! Mustăţile în schimb gîdilă...(Chicoteşte.)Eu mă rad zilnic. -_Dar ce părere ai despre superstiţii? Crezi că s-azis cu Dumnezeu?Kilrcy se ridică, pierzîndu-şi răbdarea.Nu asta înţeleg eu prin conversaţie. Cu asta n-ajungi nicăieri. Nicăieri! Dar despre ce vrei să vorbim? Despre lucruri mai intime! Ca, de pildă... De unde ai făcut rost de ochii ăştia? Poftim?De unde ai făcut rost de ochii ăştia? I-am luat de la un peşte mort! (din culise, strigînd): Păpuşică !Kilroy sare în sus, izbind cu pumnul drept în palma stingă.Ce-i?Cincisprezece minute!Nu-s un automat. (Către public:) Pun pariu căstă cu ochii pe ceas, ca un cumva să depăşeascăun anumit timp .(dînd la o parte perdeaua de mărgele): Du-te la

culcare, Doică!(mîrîind în şoaptă): La culcare. Doică.Gălăgie în culise.Doica s-a culcat. (Se îndepărtează de perdeauade mărgele şi se întinde pe divan.)(i s-a luat un bolovan de pe suflet): Uuuuf!La ce te uiţi?La şerpii ăştia verzi care se încolăcesc pe pieptultău. Pentru ce-i porţi?Chipurile pentru protecţie, de fapt pentru că mă amuză.Kilroy se îndreaptă spre divan.Ce ai de gînd să faci?Vreau să-mi întocmesc un cap de pod pe divan.(Se aşază.) Ce-ar fi să-ţi ridici vălul?Nu pot.De ce?244EsMERALDA I-am promis mamei că nu-l ridic.KILROY N-aş fi bănuit că maică-ta are asemenea prejudecăţi.ESMERALDA O, nici n-are, dar ştii cum sînt mamele. Poţi să-l ridici tu, dacă spui „te rog frumos".KILROY AUU !ESMERALDA Hai, spune: „te rog frumos".KILROY NU !!ESMERALDA De ce nu?KILROY E stupid.ESMERALDA Atunci nu-l poţi ridica.KILROY Ei bine: „te rog frumos".ESMERALDA Mai zi o dată.KILROY Te rog frumos.ESMERALDA Şi-acum, mai zi o dată, dar gîndeşte-te la ce zici.El sare în sus.Ea îl apucă de mină.Nu pleca.KILROY îţi baţi joc de mine.ESMERALDA Te-am tachinat puţin. Pentru că eşti tare drăguţ. Aşază-te, hai, te rog, te rog frumos!El se aşază iarăşi pe divan.KILROY Miroase grozav parfumul tău! Cu ce te dai?ESMERALDA Ghici.KILROY Chanel cinci?ESMERALDA NU.KILROY Tabu?ESMERALDA NU.KILROY Mă dau bătut.ESMERALDA Se numeşte Noche en Acapulco! Mor să merg la Acapulco. Tare aş vrea să mă duci la Acapulco.El se ridică.Ce s-a întîmplat? KILROY Voi, fetele de ţigani, toate fără excepţie, vă aduceţiaminte de ceva fără de care nu puteţi trăi, exactîn clipa cînd totul pare că merge pe roate. ESMERALDA NU te porţi deloc drăguţ cu mine. Eu nu umbludupă bani. Sînt fete care visează vulpi argintii.Eu nu visez decît să mă duc la Acapulco. KILROY La hotelul Todd? ESMERALDA A, nu! La Mirador! Să stau şi să privesc latinerii care sar de pe Quebrada!245

lKlLEOYESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDAKlLROY ESMERALDA

KlLROY ESMERALDAKlLROY ESMERALDAKlLROY ESMERALDAKlLROY ESMERALDAKlLROY ESMERALDAKlLROY ESMERALDAUite ce-i, fetiţo. S-ar putea să ajungi să te veziîn filmele firmei Paramount sau bînd băuturiexotice prin baruri de noapte.Vrei să fii sarcastic?Defel. Doar realist. Voi, fetele de ţigani, aveţiinima de piatră, iar eu nu-s atît de prost încî'tsă nu-mi dau seama. Şi totuşi, iată că bărbatulcare-şi trăieşte ultima noapte îţi spune: „Te rogfrumos, dâ-mi voie să-ţi ridic vălul", în timp ceGunoierii îl aşteaptă la uşă! Pentru că o clipăde căldură înseamnă încă o clipă de viaţă. Cîtdespre dragoste ... O vorbă deşartă, ca cele scrisepe garduri de copii cînd chiulesc de la şcoală.Dar ce rost are să mă plîng? Voi, fetele deţigani, aveţi urechi care aleg sunetele şi capteazădoar pocnetul unei tabachere de aur sau cuvinteca „Te rog frumos, iubito — hai să mergem laAcapulco".Chiar mergem?Ai văzut? (Către public:) Ce v-am spus? (CătreEsmeralda:) Da! Mîine dimineaţa.Vaaai! Sînt nebună de fericire! Ascultă cum faceinimioara mea.Iar inima mea face bum, bum, bum! Acum îmidai voie să-ţi ridic vălul?Cu condiţia să fii delicat.N-aş lovi nici o muscă, decît dacă ar avea mănuşide box. (îi atinge vălul.)Auuu!...Ce-i?Auuuuuu!Ce-i? Ce s-a întîmplat?Nu eşti delicat.Ba sînt.Nu eşti delicat.Atunci cum sînt?Brutal!Nu sînt brutal.Ba da, eşti brutal. Şi trebuie să fii delicat cumine, pentru că eşti primul bărbat din viaţa mea.Glumeşti ?Nu.Dar cum e cu celelalte fieste la care ai luat parte ? Fiecare din ele a fost prima. Tocmai asta-i minunea cu fetele de ţigani.KILROY Mai spune o dată ca să te cred. ESMERALDA Nu-mi place cînd eşti aşa.KILROY Aşa, cum? ESMERALDA Cinic şi sarcastic.KILROY Sînt sincer. ESMERALDA Majoritatea băieţilor nu sînt sinceri.KILROY Ei n-or fi, dar eu sînt.ESMERALDA Fiecare spune că e sincer, dar nu-i fiecare sincer. Dacă fiecare care spune că e sincer ar fi

sincer, atunci n-ar fi nici pe jumătate atîţia oameni nesinceri pe lume şi ar fi cu mult, mult mai mulţi oameni sinceri.KILROY Cred că raţionamentul e destul de interesant. Dar în privinţa fetelor de ţigani, ce ai de spus?ESMERALDA Cum?KILROY Fac sută la sută parte din categoria celor realmente sinceri? ESMERALDA Păi, da, şi nu, mai mult nu decît da! Dar unelesînt — o clipă — dacă iubiţii lor sînt delicaţi. KILROY Mă crezi cînd îţi spun că sînt sincer şi delicat? ESMERALDA Cred că eşti încredinţat că eşti aşa ... O clipă. KILROY Nimic nu-i pentru eternitate, totu-i doar pentru o clipă. Din clipe sînt făcute visele, fetiţo ! Acum ? Acum? ESMERALDA Da, acum. Dar fii delicat! delicat...Kilroy ridică delicat un ccîţ al vălului. Ea secate un ţipăt nşcr. El mai ridică puţin vălul. Ea mai secate un ţipăt. încă puţin ... şi în cele din urmă ridică vălul cu tctul.KILROY Sînt sincer.ESMERALDA Sînt sinceră.KILROY Sînt sincer.ESMERALDA Sînt sinceră.KILROY Sînt sincer.ESMERALDA Sînt sinceră.KILROY Sînt sincer.ESMERALDA Sînt sinceră.Kilroy se lasă pe spate, luînd mUia de pe vălul ti. Ea deschide cehii.

Asta-i tot?KILROY Sînt obosit. ESMERALDA De pe-acum?El se ridică şi coboară treptele de lingă aleev.

KILROY Obosit şi păgubit.246247ESMERALDA KlLROYESMERALDA KlLROYESMERALDAKlLROY ESMERALDAKlLROYESMERALDA KlLROYŢIGANCAKILROY ŢIGANCAKILROY ŢIGANCAKILROY ŢIGANCAO!Nu prea a meritat să-mi dau mănuşile de aur.Ti-e milă de tine?întocmai, mi-e milă de mine şi de toţi cei careau de a face cu fete de ţigani. Mi-e milă delume şi de Dumnezeul care a făcut-o. (Se aşază.)Aşa se întîmplă întotdeauna după ce se ridicăvălul. Toţi se ruşinează peste poate că s-au înjositşi inima li se umple de căinţă, mai multă căinţădecît cuprinde o inimă.Chiar şi o inimă mare cît un cap de copil.Nici măcar n-ai băgat de seamă ce chip frumosam, nu-i aşa ?Eşti ca toate fetele de ţigani, nici mai frumoasănici mai urîtă. Dar satisfacţia meschină de a mergela Acapulco te înflăcărează.în viaţa mea nu m-a insultat cineva în halul ăsta!Ba da, fetiţo, te-au insultat şi alţii şi au să te insulte şi mai rău dacă rămîi în meseria asta. Ai să fii atît de insultată, încît nici n-ai să mai simţi insultele, se vor prelinge pe tine ca apa pe spatele raţei.Se aude uşa trîntindu-se. Şirurile de mărgele sînt date în lături şi apare Ţiganca. Esmeralda îşi trage repede vălul.

Kilroyse preface că n-a băgat de seamă că s-a întcrs Ţiganca.Aceasta ia un clopoţel şi i-l clatină la ureche.în regulă, Mamacita! Văd că te-ai întors. Ha — ha! S-a luat după mine un bărbat cu o mutră îngrozitoare şi m-a urmărit pînă la a treia stradă de aici.Şi acolo ai pus mîna pe el. Nu, a dispărut într-un pasaj subteran! Cincisprezece minute am aşteptat în faţă, la bărbaţi, dar n-a ieşit. Şi-atunci ai intrat?Nu! Mi-am ales un marinar! — Strada-i minunată!... Şi voi, copii, aţi fost cuminţi?Esmeralda scoate un scîncet răsfăţat.Cînd pisica nu-i acasă, joacă pisicuţa pe masă? Ştiu că ai umor, dar unde mi-e restul, Mamacita? Care rest?KILROY

ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

KILROY

ŢIGANCA

ESMERALDA

ŢIGANCA

KILROY

ESMERALDA ŢIGANCA

GUTMAN

Ţi-a zburat cineva minţile? Restul de la hîrtia de zece dolari pe care te-ai dus s-o schimbi la Walgreen. Aaaa! Ce aa?(numărînd pe degete): Cinci dolari consumaţia, un dolar taxă de lux, doi procentul casei, şi doi pentru le service! în total, zece! Nu ţi-am spus? Ce fel de afacere e asta? (scoţînd pistolul) : Proastă, băiete ! Mamă, nu fi rea!Scumpa mea, prietenii dumnealui îl aşteaptă la uşă şi nu-i frumos din partea noastră să-l reţinem ! Hai! Pleacă ! Ia-ţi tălpăşiţa ! Bine, Mamacita! Me voy! (Se îndreaptă spre perdeaua de mărgele: întoarce capul şi priveşte înapoi spre Ţigancă şi fiica ei. De afară se aude fluieratul Gunoierilor.) Sinceră? Bineînţeles! Asta-i minunea cu fetele de ţigani!Iese. Esmeralda îşi duce mirată un deget la ochi. Apei exclamă :Priveşte, Mamă ! Priveşte ! O lacrimă ! Te uiţi prea mult la televizor.Strînge cărţile şi stinge becul ce luminează mingea de cristal. Lumina scade, lâsînd în întuneric paradisul fals şi artificial al Ţigăncii.Cea de-a treisprezecea răspîntie pe Camino Real.(Iese.)248

CEA DE-A TREISPREZECEA RĂSPÎNTIEScena este in întuneric. Gunoierii aduc un butci şi-l plasează în centru, apoi îl ascund în şanţ.Kilroy intră prin dreapta, urmărit de lumina unui reflector. Vede butoiul, vede Gunoierii şi fuge spre uşa hotelului „Siete Mares". Sună. Nu răspunde nimeni: se dă cîţiva paşi îndărăt ca să privească în balcon şi strigă:KILROY Domnule Gutman! Nu-mi trebuie decît un pat de campanie pe culoar! Fac orice treabă! Fac iar pe Paiaţa! îmi aprind nasul de şaizeci de ori pe minut! Fac tumbe şi mă pun în patru labe să culeg fiecare bănuţ aruncat de trecători!... Ai inimă ! Ai puţintică inimă ! Te rog !Din balconul lui Gutman nici un răspuns. Intră Jacques Bate o dată cu bastonul în caldarîm.JACQUES Gutman! Deschide uşa GUTMAN ! GUTMAN!Eva, o femeie frumoasă, apare goală în balcon.GUTMAN (dinăuntru): Eva draga mea, te vede lumea.(Vine în balcon cu un geamantan.) JACQUES Ce faci cu geamantanul meu? GUTMAN N-ai venit după bagaje?JACQUES Bineînţeles că nu. N-am plecat încă de la hotel. GUTMAN Prea puţini pleacă de bună voie. Totuşi şederea

lor aici se isprăveşte. JACQUES Deschide uşa!GUTMAN Deschide mai întîi plicul cu cecul în el! JACQUES Mîine dimineaţă! GUTMAN Ba în noaptea asta! JACQUES SUS, la mine în cameră. GUTMAN Ba jos, în stradă! JACQUES NU mă las intimidat!GUTMAN (ridicînd geamantanul deasupra capului): Ce?! JACQUES Stai puţin! (Scoate plicul din buzunar.) Am nevoiede lumină.Kilroy aprinde un chibrit şi-l ţine peste umărul lui Jacques.Mulţumesc. Ce scrie aici? GUTMAN E vorba de expedierea banilor?250KILROY (citind peste umărul lui Jacâues): Expedierea fondurilor încetează...Gutman ridică iar geamantanul.JACQUES Fii atent, e plin cu ...Geamantanul cade cu zgomot de obiecte sparte. Auzind gălăgie. Beţivul apare la fereastră. A. Ratt iese in pragul hotelului său.amintiri fragile ...Se apropie de geamantan şi ingenmichează. Gutman rîde, apoi intră trîntind uşa după el. Jacques se întoarce spre Kilroy şi îi zimbeşte.„Aşadar, a venit în cele din urmă vestea prea înălţătoare!"A. Ratt vorbeşte, în timp ce Jacques îşi mîngîie geamantanul:A. RATT Ei, tăticule — am locuri libere! Ia un pat la „Ritz Men Only". Corăbioară albă de trecut oceanul primejdios al nopţii.JACQUES Dublu sau de o persoană?A. RATT N-avem decît de o persoană.JACQUES (lui Kilroy): Luăm unul pe din două ? KILROY Ce dracu, frăţioare, doar sîntem prieteni, ne acomodăm ca sardelele în cutie! Iar de n-om putea dormi, împingem spălătorul în dreptul uşii şi cîntăm cîntece populare din bătrîni pînă la ziuă!... „Iubita inimii mele, dragi mi-s aste cîntecele!" Se poate să zic nu?Jacques scoate o batistă din buzunar şi încearcă să ridice geamantanul.Am impresia c-ar fi mai bine să recurgi la serviciile unui hamal, şi eu n-o să-ţi cer scump ! (Apucă geamantanul şi porneşte spre „Ritz Men Only". Se opreşte în dreapta, mijloc.) îmi pare rău, frâ-ţioare. Nu pot! înălţimea acestei clădiri îmi face rău la inimă. Şi din depărtarea care nu-i prea îndepărtată, ci destul de apropiată, aud ... fluieratul Gunoierilor.Se aude fluieratul.JACQUES VINO cu MINE! (Ridică geamantanul şi porneşte înainte.)KILROY NU ! în noaptea! Asta! Prefer ! Să dorm! Sub ! Stele!251JACQUESKlLROYJACQUES

KILROY

BEŢIVUL

GUTMAN

(cu blîndeţe): Te înţeleg, frate! (către Jacques care se îndreaptă spre „Ritz Men Only") : Bon voyage ! Sper că vei trece oceanul primejdios al nopţii şi vei ajunge în portul însorit al dimineţii.(emoţionat) : îţi mulţumesc, frate ! Iartă-mi fenta ! Sînt sincer ! Arată-mi drumul spre casă!... (ieşind în balcon, cu papagalul alb): A paisprezecea răspîntie pe Camino Real.CEA DE-A PAISPREZECEA RĂSPÎNTIEBeţivul a rămas la fereastră.Fluieratul Gunoierilor se aude mai limpede. Kilroy se caţără, răsujlînd din greu, pînă în vîrful scărilor şi priveşte spre Terra Inccgnita. Marguerite intră în piaţă, venind pe drumul din dreapta. E întovărăşită de un Tînăr tăcut care poartă un domino.MARGUERITE Rămîi aici. Va trebui să trezesc portarul de noapte. îţi mulţumesc că m-ai condus.îi întinde mina. El i-o apucă şi o strînge cu atita putere, incit femeia se clatină.Auu!... Nici acum nu ştiu ce m-a atras mai mult la tine, tăcerea ta ameninţătoare, surîsul tău strălucitor, sau ...El priveşte punga ei.

Ce vrei? ... A!Ea vrea să -şi desfacă punga. El i-o înhaţă. Ea gîfîie, în timp ce el îi smulge haina şi îi trage colierul de perle de la gît. La fiecare gest al lui, ea se căzneşte să inspire şi se dă cu cîte un pas înapoi, fără să opună însă rezistenţă. Ţine cehii închişi. El continuă să surîdă. în cele din urmă îi rupe rochia şi îi pipăie trupul, ca să se convingă că nu mai are nimic de valoare asupra ei.Mai am oare ceva ce ai putea dori? TÎNĂRUL (cu dispreţ): Nu.Tînărul iese, cercetîndu-şi prada. Beţivul se apleacă peste fereastră, trage adine aer în piept şi spune:Singur.(pentru ea): Singură...(pe scară): Singur...Se aude fluieratul Gunoierilor.Marguerite fuge spre hotelul „Siete Mares" şi sună. Nu-i răspunde nimeni. Se îndreaptă spre terasă. între timp Kilrcy a coborît scările.

Jacques!Fluieratul se aude mai tare.KILROY Doamnă MARGUERITE Poftim?BEŢIVUL

MARGUERITE

KILROY

MARGUERITE253KlLROYMARGUERITEKlLROYMARGUERITE

KILROY

MARGUERITE

KILROY

MARGUERITE

KILROY MARGUERITE

KILROY

MARGUERITE

KILROY

MARGUERITE

KILROY

MARGUERITE KILROY

MARGUERITE KILROY

MARGUERITE KILROY

MARGUERITE KILROY

Eu — sînt — în siguranţă... Nu aşteptam muzica asta acum, noaptea; dumneata te aşteptai s-o auzi?Fluieratul.Ei sînt, Gunoierii.Ştiu. Fluieratul.

Mai bine intră înăuntru, doamnă.Nu.INTRĂ ÎNĂUNTRU!NU! Vreau să rămîn aici, afară, şi fac ce vreau!Kilroy se uită la ea pentru prima cară.Şezi lîngă mine. Te rog.După mine vin. Ţiganca mi-a spus că sînt în capul listei. Mulţumesc pentru. Că îmi ţii. Mîna. Se aude flueratul. Dumitale îţi mulţumesc c-o ţii pe a mea.Fluieratul.Te rog, fă ceva pentru mine. Am o fotografieîn buzunar, scoate-o. Degetele mi-au. înţepenit.Asta?Femeia. Vieţii. Mele.O fotografie în ramă de argint! Era chiar atît

de frumoasă?Mai frumoasă, cu mult mai frumoasă decît aieşit în poză.înseamnă că existai şi ai cunoscut această stradăpe vremea cînd era regală.Da ... pe vremea cînd era regală!Se aude fluieratul. Kilroy se ridică.Nu te ridica, nu mă părăsi.Vreau să fiu în picioare cînd vor veni Gunoieriidupă mine.Aşază-te şi vorbeşte-mi de iubita dumitale.Kilroy se aşază.Ştii ce-ţi lipseşte cel mai mult? Atunci cînd eşti despărţit. De cineva. Cu care ai trăit. Şi la care. Ai ţinut? Cînd te trezeşti noaptea. Şi nu simţi căldură alături. Da, şi nu simţi căldură alături. Te obişnuieşti cu. Lipsa de căldură. Da al dracului mai eşti de singur cînd te trezeşti noaptea şi nu simţi căldura alături. Mai cu seamă într-o

}lARGUERITEKILROY

MARGUERITE KILROY

cameră ieftină de hotel de pe Skid Row! N-ajută la nimic. Sticla cu apă caldă. Şi nici să-mparţi patul cu un străin. Ai nevoie de cineva cu care să fii învăţat. Şi de care să ştii. CĂ TE IUBEŞTE !Se aude fluieratul.îi vezi?Nu văd pe nimeni, în afară de dumneata. Am privit-o într-o noapte pe nevasta mea în timp ce dormea. Era chiar în noaptea zilei în care doctorii decretaseră că nu mai am voie să boxez... Nevastă-mea dormea şi zîmbea prin somn ca un copil. Am sărutat-o. Nu s-a trezit. Am luat hîrtie şi creion. Şi i-am scris: Adio! Ar fi fost noaptea în care te-ar fi iubit cel maimult!Da, în noaptea aceea, dar ce ar fi urmat după noaptea aceea? Ei, doamnă ... De ce să rămînă o fată frumoasă ca ea, toată viaţa, legată de un fost campion, care nu mai e bun de nimic ? Pămîn-tul să se învîrtească, şi ea să fie obligată să se învîrtească odată cu el, dar nu din întuneric către lumină, ci din lumină către întuneric. Nu, nu, nu nu ! Gata ! — s-a isprăvit!Fluieratul.... nu există cuvînt la care omul să nu cuteze să privească. în nici o limbă a pămîntului, nu există cuvînt la care omul să nu cuteze să privească ... sau pe care să nu cuteze să-l înţeleagă. Şi să-l accepte. La care să nu reacţioneze. Hai! (Se întoarce către Gunoierii care aşteaptă.) Veniţi! Mai aproape! MAI APROAPE, NEMERNICILOR! KILROY E AICI! VĂ AŞTEAPTĂ! E GATA!Sună gongul.Kilroy se repede la Gunoieri. Ei îl înconjoară dar rămîn la distanţă, ca el să nu reuşească să-i atingă. La fiecare mişcare a lor, Kilroy se răsuceşte, se învîrte din ce în ce mai iute; cade în genunchi, continuind să se agite. în cele din urmă, caie cu faţa la pămînt. Gunoierii se reped la el, dar La Madre-cita se aruncă peste trupul lui şi îl acoperă cu şalul. întuneric.MARGUERITE Jacques!GUTMAN (din balcon) A cincisprezecea răspîntie pe CaminoReal.

254255ISTRUCTORUL LA MADRECITAINSTRUCTORUL LA MADRECITAINSTRUCTORUL LA MADRECITA INSTRUCTORUL LA MADRECITA INSTRUCTORUL LA MADRECITA

INSTRUCTORUL LA MADRECITAINSTRUCTORULLA MADRECITAINSTRUCTORUL LA MADRECITAINSTRUCTORUL LA MADRECITACEA DE-A RĂSPÎNTIECINCISPREZECEALa Madrecita sade cu trupul lui Kilroy culcat pe genunchi, în mijlocul scenei, spre fund, se află o masă jcasă cu roate, pe care e întins un trup acoperit cu un cearşaf. Lingă masă, în picioare, stă Instructorul medical care vorbeşte studenţilor şi surorilor; poartă cu tcţii halate albe.Acesta este trupul unui vagabond neindentificat. Acesta a fost fiul tău, America — iar acum este al meu.A fost găsit la o răspîntie pe Camino Real.Amintiţi-vă cum era înainte de a-l fi părăsitnorocul. Amintiţi-vă cît de frumos era pe vremeacînd nu începuse încă să pălească şi nimic nu-lînfricoşa.Mai multă lumină, vă rog!Mai multă lumină!Vede bine toată lumea?Toată lumea trebuie să vadă bine!Aparent, cadavrul nu prezintă urme de boală.Avea ochi limpezi şi trup voinic ca un campionde box.Nu prezintă urme de violenţă.Avea glas blînd şi o pereche de mănuşi de box aurii.Moartea se datorează probabil unor cauze fireşti, jStudenţii fac comentarii. Au voci subţiri.Suflă vîntul în noaptea care se împrăştie! Avea j mii de admiratori!Din punct de vedere legal, nimeni n-are dreptul să ceară cadavrul.Se învîrteau în jurul lui ca stelele în jurul lunii, I era întruchiparea năzuinţelor lor, el, campionul ] invicibil, strălucind de tinereţe.Deoarece nu s-a prezentat nici o rudă sau prieten j să-l identifice ...Să-l fi văzut coborînd în arenă îmbrăcat în halat ' de mătase, cu monogramă ...INSTRUCTORUL LA MADRECITA INSTRUCTORUL

LA MADRECITA INSTRUCTORUL LA MADRECITA

INSTRUCTORUL

LA MADRECITA INSTRUCTORUL LA MADRECITA

VOCI KILROY

INSTRUCTORUL

KILROY INSTRUCTORUL

KILROYGUTMANINSTRUCTORUL

... după un anumit număr de zile, cadavrul devine >.proprietatea statului...Suflă, vîntule, în noaptea care se împrăştie,căci laurii se ofilesc...Iar acum ne-a fost cedat nouă pentru modestasumă de cinci dolari.Acesta a fost fiul tău, iar acum este al meu ...Să începem aşadar disecţia. Bisturiul, vă rog!Suflă vîntule!Din culise se aude un bocet.Suflă, vîntule, în noaptea care se împrăştie! Dă de ştire că i-a sunat ceasul şi cîntă-i prohodul!

Bocetul se aude mai tare.Bociţi-l, voi fiinţe schiloade, mutilate şi ciuntite,sufletul lui rătăcitor e-acum al vostru.Mai întîi vom deschide cavitatea toracică şi-ivom examina inima, să vedem dacă nu-i vorbade o ocluzie coronară.Avea o inimă de aur şi mare cît un cap de copil.Vom face o incizie verticală.Sculaţi-vă, spirite! Porneşte! Porneşte-n zbor,pasăre! „Omenirea nu poate suporta prea multărealitate."Cînd îl atinge cu florile, Kilroy se mişcă, apoi se ridică încet din poala ei. Se scoală în picioare, îşi freacă ochii şi priveşte în jur.(din culise): Ole ! Ole ! Ole !Ei! Nu-i nimeni pe aici? Unde mă aflu?Vede camera de disecţie şi se apropie.(scoţind o sferă lucitoare din interioul manechinului culcat 'pe masa) : Priviţi această inimă. E mare cît un cap de copil. Inima mea!Să fie spălată ca să putem vedea dacă are leziuni patologice.Da, domnule, e inima mea. A şaisprezecea răspîntie.Kilroy încremeneşte la limita spaţiului care reprezintă camera de disecţie, în timp ce un student ia inima şi o cufundă într-un lighean de Ungă masă. Deodată studentul scoate un ţipăt de uimire, ridicînd o sferă strălucitoare de aur.Priviţi! Inima aceasta e din aur curat!256157

CEA DE-A ŞAISPREZECEA RĂSPÎNTIEKILROY (repezindu-se înainte): E-a mea, nenorociţilor!Smulge sfera de aur din mina Instructorului medical. Autopsia continuă ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic, în timp ce reflectorul care luminează masa se stinge pe încetul. Kilroy este din nou hăituit şi, într-o atmosferă ireală, de vis parcă, se repetă goana de la „răspîntia a şasea". Gutman strigă de pe balcon :GUTMAN Prindeţi hoţul! Prindeţi cadavrul! Această inimă de aur este proprietatea statului. Prindeţi tîl-harul care-a furat inima de aur!Kilroy sare de pe scenă şi fuge printre rîndurile de spectatori din sală. Se aude vaetul unei sirene: gălăgia creşte, se disting strigăte şi fluierături, uruit de motoare, împuşcături, zgomot de paşi care răsună ca tunetul. întunericul din sală e străbătut de raze care-l caută pe fugar, dar urmăritorii nu se văd.KILROY (fugind printre rînduri) : Aceasta este inima mea ! Nu aparţine nici unui stat, nici chiar Statelor Unite! Unde-i ieşirea ? Unde-i staţia de autobuz? Nu îngădui nimănui să-mi ia inima, s-o bage-n borcan la muzeu şi să perceapă taxă la intrare în folosul poliţiei. Unde sînt? Pe unde ies? Pe unde vin? Hei, oameni buni, ajutaţi-mă să ies de aici! Pe unde, pe unde, pe unde să ies! să ies! să ies! (A ajuns în lojă.) M-am rătăcit! Nu ştiu unde mă aflu. Sînt ameţit, năucit, nu pricep — ce — s-a-ntîmplat, parcă-i un vis, e ca-ntr-un vis ... Sfîntă Fecioară! Ah, Sfîntă Fecioară! (E în loja din care a sărit în Actul I. Lumina unui reflector cade pe el. Priveşte în sus strigînd:) Sfîntă Fecioară, ajută un creştin! Ajută un creştin, Sfîntă Fecioară!... E ca-ntr-un vis!Esmeralda apare într-o cămăşuţă de noapte de copil, lingă patul ei cu baldachin de voaluri, pe acoperişul Ţigăncii. Apare şi maică-sa, aducînd un pahar cu o băutură sedativă.ŢIGANCA (gîngwind): Nani-nani, nani-nani, fata mamei. E ora de făcut nani, în Sud şi-n Nord, în Est şi-n Vest.KILROY (încet): Da, e ca-ntr-un... vis... (Se apleacă peste marginea lojei, gîfîind, ţinînd inima ca şi cum ar fi o minge de fotbal şi o priveşte pe Esmeralda.) ŢIGANCA înghite somniferul, ca să vină Moş Ene pe lagene, să-ţi aducă un sac cu vise ...ESMERALDA Vreau să-l visez pe Alesul inimii mele, mamă. ŢIGANCA Pe care din ei? Pe cel ce a fost, sau pe cel ce vafi?ESMERALDA NU este decît unul singur, Kilroy ! El era sincer. KILROY E-adevărat! Am fost, o vreme! ŢIGANCA De unde ştii că a fost sincer? ESMERALDA Aşa mi-a spus. KILROY E-adevărat; am fost. ŢIGANCA Cînd? ESMERALDA Cînd mi-a ridicat vălul.ŢIGANCA Fetiţo, toţi sînt sinceri cînd îţi ridică vălul; e

ca un gest reflex firesc, care nu înseamnă nimic.KILROY (aparte): Ce cinică e şi hîrca asta de Ţigancă.ŢIGANCA Ai să ai parte de nenumărate alte fieste, fetiţamamii, şi nenumăraţi alţi Aleşi ai inimii taleîţi vor ridica vălul, cînd Mamacita şi Doica vorieşi din odaie.ESMERALDA NU, mamă, niciodată, sînt sigură. KILROY Cred că e sigură. ŢIGANCA Ia somniferul şi spune: „Acum mă culc şi dorm."Esmeralda bea băutura şi-i înapoiază paharul.KILROY (CU emoţie în glas): Am plecat de lîngă femeia vieţii mele şi nu mă mai pot întoarce la ea; dar acum şi aici am găsit alta. (Sare din lojă pe scenă.)ESMERALDA (îngenunchind): Acum mă culc şi dorm, şi-l rog pe-al nostru Domn să poarte grija inimii mele, iar de nu, la El să mă cheme. ŢIGANCA Binecuvîntată fie mămica ta! ESMERALDA Şi mingea de cristal şi frunzele de ceai.KILROY Pssst! ESMERALDA Ce se aude?ŢIGANCA Se plimbă un motan prin piaţă. ESMERALDA Binecuvîntaţi fie şi motanii care se plimbă înnoaptea asta prin piaţă.KILROY Amin! (Cade în genunchi în piaţa pustie.) ESMERALDA Binecuvîntaţi fie toţi escrocii, scandalagiii şi parveniţii care-şi scot inima în stradă la mezat,258259şi toţi cei învăţaţi să piardă şi care nu se dau în lături să piardă iar, şi iar; şi tîrfa care-a păcătuit iubind, şi cel mai vestit dintre îndrăgostiţi cu coarnele cele mai lungi şi poetul care şi-a părăsit ţara mult iubită, spre care poate va găsi sau poate nu va mai găsi calea de întoarcere. Aruncă-ţi, Doamne, în noaptea asta privirile asupra ultimilor cavaleri, cu armura ruginită şi penele albe din vîrful coifului murdare; lasă-te înduioşat de ofilitele legende de altădată, care reînvie uneori sub ochii noştri în piaţa asta, ca apoi să se piardă iar, precum cîntecele pe jumătate uitate; arată-ţi înţelegerea şi fă astfel ca, undeva şi cîndva, ceva să dea din nou noimă cuvîntului onoare. DON (răguşit şi tare, mişcîndu-se încet printre zdrenţeleQUIJOTE murdare) : Amin ! KILROY Amin...ŢIGANCA (neliniştită): Gata; ţi-ajunge. ESMERALDA Şi Fă, Doamne, ca în noaptea asta să-l visez pe Eroul ales al inimii mele!ŢIGANCA Şi-acum dormi. Ia-ţi zborul pe covorul fermecat al viselor!Esmeralda se strecoară în pat. Ţiganca coboară de pe acoperiş.KILROY Esmeralda! Ţigăncuşa iubită a inimii mele! ESMERALDA (somnoroasă): Cîţ, motanule.Sub vălurile baldachinului se face întuneric.KILROY Nu-i nici un motan. Sînt eu, Kilroy, eroul fies-tei, alesul tău, campionul mănuşilor de aur, cuinima lui de aur smulsă din piept şi adusă înmînă ca să ţi-o dăruiască ţie!ESMERALDA Pleacă. Lasă-mă să-l visez pe Alesul inimii mele.KILROY Ce încurcătură! Să mă ia drept motan! Ce-aş putea face s-o conving că sînt adevărat?Cele trei mingi de alamă sclipesc în lumină.Am impresia că e cazul să fac o nouă tranzacţie! (Se îndreaptă grăbit spre prăvălia lui Loan Shark. Numaidecît uşa se luminează.) Inima mea e de aur. Ce-mi dai pe ea?Bijuterii, blănuri, rochii cu paiete etc, sînt aruncate la picioarele lui. Kilroy îi aruncă lui Loan Shark inima, ca pe o minge de baschet, adună repede lucrurile de pe jos şi se întoarce la ţigancă.Păpuşico! Priveşte ce ţi-am adus! Am dat în schimb inima mea de aur! ESMERALDA Cîţ, motanule...Adoarme. Kilroy îşi dă cu pumnul în cap, apei se repede la uşa Ţigăncii şi loveşte cu putere. Uşa se deschide şi cineva dinăuntru îi azvîrle în faţă o găleată de lături. El cade pe spate gîfîind, pleoşcăind în lături. Se dă înapoi, luînd o atitudine exagerată de disperare.KILROY M-au avut! Iată-mă-s pe Camino Real, ciopîr-ţit, pironit şi tatuat! Şi la urmă botezat cu o găleată de lături! A spus cineva cumva că soar-ta-i crudă? !Don Quijote se mişcă iar, Ungă un perete din Skid Row. îşi drege glasul, scuipă şi se ridică anevoie în picioare.Ei, bătrînul cavaler s-a trezit, visul lui a luat

sfîrşit.(lui Kilroy): Hei! Asta-i o fîntînă? Da, dar ...Mi-e gura plină de cîlţi...Se apropie de fîntînă, care se umple de apă. Kilroy e uluit. Bătrînul cavaler îşi clăteşte gura, bea, apoi îşi scoate haina ca să se spele. îi întinde haina lui Kilroy.Que pasa, mi amigo?Soarta e crudă. înţelegi ce vreau să spun?Cine mai bine ca mine să înţeleagă că soarta ecrudă? (Scoate o periuţă de dinţi şi-şi freacădinţii.) Primeşti un sfat?Frate, după atîta cale pe Camino, primesc oricemi se oferă!Nu! Te! Compătimi! (Scoate o oglindă şi-şiaranjează barba şi mustaţa.) Rănile suferite demîndria noastră, ofensele pe care le îndurămsălăşluiesc în trupurile şi în inimile noastre,supuse oboselii şi îmbătrînirii; sînt o povară maiuşoară dacă le acceptăm zîmbind îngăduitori —uite aşa ? Ai văzut ? (Un nnjet îi despică faţa.)GUTMAN Reflector pe faţa bătrînului cavaler.DON Altfel ajungi ca o doniţă cu lapte acru — lecheQUIJOTE mala — cum îi spunem noi — plăcut de nimeni.GUTMAN

DON QUIJOTE KILROY

DON QUIJOTE

DON

QUIJOTE

KILROY

DON

QUIJOTE

KILROY

DON QUIJOTE260261

KILROY

DON QUIJOTEK.ILROYDON

QUIJOTE

KILROY

DON

QUIJOTEGUTMANnici chiar de tine ! (îi trece pieptenul şi oglinjoaralui Kilroy.) Ai vreun plan?(nesigur şi deprimat): Aveam de gînd să plecde aici ...Foarte bine! Vino cu mine. (către public): Bătrîn nebun. (Apoi către cavaler:) Donde?(pornind spre scări): Quien sabe!Fîntîna susură veselă. Oamenii Străzii se îndreaptă spre ea minunîndu-se. Marguerite iese pe terasă.

Ei, uite ... Sşşt! Ascultă!Se opresc pe trepte.Gutman a cdborit pe terasă.Mademoiselle, îngăduie-mi să fiu mesagerul dumi-tale. Ar fi o lipsă de cuviinţă să nu iau şi eu parte la finalul spectacolului.

Traversează piaţa şi, cînd ajunge sub ferestrele hotelului „Ritz Men Only", strigă „Casanova !"între timp Kilroy şterge verbul „este" de pe inscripţia făcută în vechiul zid şi corectează: „a fost".Casanova! Marele îndrăgostit şi Rege al Încornoraţilor de pe Camino Real! Ultima dintre doamnele care ţi-au fost iubite ţi-a achitat nota de plată şi te aşteaptă la micul dejun pe terasă.Casanova priveşte mai întîi prin fereastra hotelului mizer, apoi apare în uşă, neras, descumpănit, cu hainele în dezordine, dar ţinîndu-se chiar mai ţanţoş ca de obicei. Clipeşte des privind furios în lumina dimineţii.Marguerite nu e în stare să-i susţină privirea şi-şi fereşte chipul pe care apare o expresie chinuită ; îi întinde mina cu un gest de împăcare. După o scurtă ezitare, el se apropie, bătînd cu bastonul în caldarîm, şi străbate piaţa, zîmbind spectatorilor în semn de recunoaştere a slăbiciunii sale, de care un bărbat mai vanitos decît este Casanova acum s-ar ruşina. Cînd ajunge Ungă Marguerite, aceasta îi caută mina şi o duce la buze, izbucnind în plins ; el o cuprinde în braţe şi îi priveşte de sus capul cu păr oxigenat, cu expresia senină şi ochii înceţoşaţiDON

QUIJOTE

GUTMANai omului bolnav de moarte, aflat sub efectul unui drog.Dm Quijote îşi ridică lancea cu gestul luptătorul^ p rosteşte, răguşit şi tare, din capul scărilor :Violetele din munţi au sfărîmat stînca.Don Quijote trece pe sub arc împreună cu Ktlroy.(către public): Ultima replica a fost rostita. (Spre culise:) Cortina!Salută, aplecindu-se cu graţia unui bărbat gras, în timp ce cortina cade.262