Antropogeografie2

8/3/2019 Antropogeografie2

1/29

Antropogeografie

Definitie. Domeniu. Termeni folositi pentru a desemna studiulgeografic al omului/societatii

Geografia este modul de a privi lumea prin lentilelelocului, spatiuluisi scarii.

Geografia umana/ antropogeografia studiaza colectivitatile umane,

activitatile si structurile sociale (economice, sociale, culturale si politice) incontext spatial, evidentiind in acelasi timp si modalitatile in care oameniiinteractioneaza cu mediul natural.Modul de raspandire al oamenilor poate fi mai bine inteles acordand atentie:- modului in care oamenii isi asigura cele necesare traiului si vietii in general(domeniul geografiei economice).- valorilor culturale si sociale, organizarii grupurilor (domeniul geografiei socialesi culturale)- concentrarilor in orase si arii metropolitane (geografia urbana)- organizarii politice (geografia politica)- starii de sanatate (geografia medicala)

- evolutiei distributiei spatiale (pattern-ului acestora) (geografia istorica).Datorita faptului ca si alte stiinte au ca obiect de studiu omul si societatea,

este nevoie de un termen care sa nu produca confuzii sau intepretari eronate Antropogeografia.- Antropogeografii, dupa ce au identificat fenomenele si obeictele geografice incauza, cauta sa inteleaga cum ? si de ce ? acestea s-au dezvoltat in anumitelocuri si nu in altele.Antropogeografia nu mai este de mult (in Occident) o oglinda ce reflectarealitatea socio-spatiala sau dupa expresia cinica a lui K.Marx o complicatieinutila. Aceasta viziune aspatiala l-a condus pe Marx si teoria luieconimica/politica spre o fundatura, din care cauta sa-l scoata David Harvey,geograf Marxist, promotorul materialismului geographic.Cea mai veche denumire a studiului asupra relatiilor societatii cu mediulinconjurator, este antropogeografia.

Termenul antropogeografie apare in literature germana intr-o enciclopedieeditata in 1842, in prezentarea articolului Erde (pamant). Autorul, LudwigFriedrich Kamtz, a fost sub influenta lucrarii Erdkunde a lui Carl Ritter. Astfel caunii cercetatori considera ca intemeietorul de facto al antropogeografiei esteC.Ritter si nu Fr. Ratzel. Acesta este insa doar un precedent lingvistic, meritulrevenindu-I lui Ratzel.Multi nu sunt de acord cu acest termen (datorita asocierii ideilor ratzelienedespre spatial vital cu practicile Germaniei naziste), trecandu-se prea usor pestefaptul ca termenul a fost folosit de parintele fondator al geografiei moderneromanesti S.Mehedinti si de V.Mihailescu.

Termenul antropogeografie propus de Fr. Ratzel este folosit in geografiagermana (concurat de sozialgeographie) precum si in literatura geograficaitaliana, spaniola si portugheza.Francezii ii zic geografie umana, un calificativ putin potrivit ca si cum ar puteafi si o geografie neumana, adica salbatica. Alaturi de antropologie, termenul deantropogeografieni se pare destul de potrivit S. Mehedinti.

1


2/29


3/29

mentalitati favorabile pastrarii si imbunatatirii calitatii mediului, in sporireaeficientei activitatilor, in imbunatatirea analizelor politice .a.

Ultimul aspect poate parea usor fortat ca fiind de domeniul geografiei;geografia sociala este de doua-trei decenii una din cele mai dinamice disciplinegeografice, care a reinstalat geografia in atentia autoritatilor, a practicienilorprecum si a publicului larg.

Inceputurile abordarii stiintifice ale realitatilor antropogeografice le aflamin Grecia antica. De atunci, lumea locuita (oicumena) s-a schimbat si de

asemenea, au evoluat si modalitatile de gandire, de abordare a geografieiumane.

Evolutia in timp a conceptiilor geografice/antropogeografice.Antichitatea elena si roman.

Geografia este unul din cele mai vechi domenii ale cunoasterii. Primulgeograf a fost acea persoana care a trecut un ru si/sau a urcat un deal, aobservat ceea ce era de cealalta parte, s-a intors acasa si a relatat despre celevazute (K.C.Davis-1993-Do you know much about..geography). AutorulOdyseei, Homer, este consideratparintele geografiei, calificativ ce i-a fostacordat de catre geografii antici.

Alt autor antic este Hesiod cu poemul Munci si zile, poem in careintalnim informatii cu tenta antropogeografica - munca in agricultura, un ompoate sa scape de mizerie prin munca (agricultura, navigatie), momente alevietii omului. Aminteste de un vant din nord, boreas, care traverseaza Traciatinutul unde cresc caii.

Cel mai vechi observator al relatiei om-mediu a fost Hipocrate parintelemedicilor cu lucrarea Despre aer, apa si locuri. Cand afirma ca locuitorii dinregiunile muntoase sunt de statura inalta, in timp ce acei din campiile calde suntmarunci si au parul negru si pielea in general mai bruna, atunci suntem in plinaantropogeografie El observa ca naturii locului ii corespund forma corpurilor(omenesti).

Aparitia geografiei in coloniile grecesti de pe tarmul Asiei Mici sedatoreaza apropierii de marile civilizatii din Mesopotamia, Persia, Fenicia,Egiptul.

Thales primul model materialist asupra lumii (element primordial inexplicarea lumii este apa)

Hecateu prima descriere a lumii cunoscute, insotita de o hartaGeografii din Milet au fost cei care au introdus notiunea de continent, precum sidenumirile de Europa siAsia. Mai tarziu s-a adaugat si numele pentru a treiamasa continentala a Lumii Vechi Africa, pe care grecii au numit-o Libya.

Herodot a fost un adevarat explorator al Lumii Vechi, care a facutcunoscuta grecilor intreaga lume accesibila cunoasterii lor, si aceasta atat princalatorii in cele mai indepartate regiuni, cat si prin inregistrarea celor auzite deel in calatoriile respective despre alte locuri, necalcate de el.Herodot a semnalat prezenta populatiei de pigmei in zona de izvoare a Nilului,fapt confirmat abia la mijlocul sec al 19lea, si a adus informatii despre oameniidin N Europei, care dorm sase luni pe an.

Herodot este cel mai de seama reprezentant al directiei geografieiregionale antice elene, oferind informatii despre clima, fauna, relief, cai decomunicatii, popare si orase. El consemneaza de asemenea, particularitatile

3


4/29

culturale si de viata ale populatiilor cu care a venit in contact sau despre care aaflat informatii(ex. cu educatia tinerilor persani care tinea de la 5 la 20 ani, timp in care erauinvatati trei lucruri: sa calareasca, sa traga cu arcul si sa spuna adevarul).Cele noua volume ale Historiilorsale (gr.istoria = ancheta) sunt extrem deinteresante in privinta informatiilor concrete cat si prin explicatiile pe care leaduce autorul diferitelor fenomene naturale si situatii antropogeografice. (ex dincarti pg 28-31)

Aristotel a formulat teoria sfericitatii pamantului si a introdus si conceptiadespre atmosfera ca invelis al Terrei si a dezvoltat ideea zonalitatii climatice.Spunea ca africanii au pielea neagra din cauza ca sunt arsi de soare.Un alt enunt aristotelian este acela ca trebuie sa fie un continent si la sud deecuator, asa cum este unul la nord de acesta. Cea mai geografica opera a luieste Meteorologica unde semnaleaza pt prima data de sfera aerului careinconjoara Pamantul asemeni unui invelis si vorbeste de 3 tipuri de clima (torida,temperata si rece). A emis si teorii inacceptabile acum: - prezenta unei fasiiterestre intre S Indiei si Africa ce bareaza Oc. Indian si faptul ca temp de langaEcuator fac viata imposibila in acea zona.

Cea mai importanta contributie a lui Aristotel priveste metoda inductiva,

metoda folosita si in zilele noastre in explicarea fenomenelor lumii reale. Pe caleinductiva, noi pornim de la cazuri particulare si ajungem la generalizari.

Separarea geografiei de stiintele naturii si dobandirea autonomieiacesteia s-a produs odata cu Erathostene, primul care a folosit notiunea/cuvantul GEOGRAFIE spre a desemna studiul/ descrierea Pamantului; tot el estecel care a calculat pe baze geometrice cu o eroare de doar 0,5% dimensiuneaPamantului.Toate rezultatele mai insemnate pentru stiinta noastra sunt consemnate in ceamai importanta lucrare a sa Geographica.

Duce mai departe un proiect de realizare a unei harti a lumii, proiectinceput de Dicaiarhos(Dicearh). Aceasta harta a oikumenei, folosea un sistemde coordinate(8 linii vertical si oriz) trasate la distante diferite una de alta.Erathostene a emis si mai multe idei valoroase intre care cea a oceanului unic,de unde si poibilitatea de a ajunge in India, pornind din Spania.

Hiparh este primul care a incercat sa foloseasca proiectiile in cartografie,tot el elaborand si notiunile de latitudine si longitudine geografica.

Poseidonios din Rhodos a calculate dimensiunile Pamantului ajungand lao val apropiata de cea data de Eratostene -25000 (correct 24860 mile).

Strabon este un alt mare geograf al atichitatii, care a facut numeroasecalatorii pe baza carora a redactat o impunatoare lucrare in 17 volume,intitulata Geographica. Datorita lui a ajuns la noi si fragmente din Geographia luiErathostene.Cu cele consemnate personal in lungile calatorii si cu cele compilate din altiautori, Strabon a realizat acea monumentala opera care il evidentiaza drept celmai de seama reprezentant al geografiei regionale antice.

Pentru antropogeografie, lucrarea lui Strabon este deosebit de importantaprin faptul ca evidentiaza si adaptarea activa a omului la mediu. El a observat caegiptenii, babilonienii sau atenienii au ajuns la civilizatii stralucite nu datoritamediului care le-a fost putin favorabil, ci muncii lor. Este pentru prima data candse pune problema reactiunii omului impotriva mediului.

4


5/29

Profesorul Simion Mehedinti arata ca preocuparea lui Strabon, ca de altfel atuturor anticilor, era omul, inaintea elementelor fizico-geografice.

El este primul care afirma ca pamantul este scena pe care se dezvoltaactivitatea omeneasca, imagine reluata si in timpurile moderne de uniiantropogegrafi. Apoi, el ne spune ca geograful studiaza intreaga lume locuita,iar geografia in intregimea ei este orientata spre practica guvernamentala.

Cel mai cunoscut dintre geografii acestei perioade de apogeu a antichitatiiromane, este Ptolemeu (90 168 d.Hr) in a carui opera s-a condensat intreaga

stiinta geografica a lumii antice grecesti din perioada de apogeu a ImperiuluiRoman. Ptolemeu a impartit stiinta geografica in doua parti: geografia sichorografia. In geografie el a inclus geografia matematica si cartografia,deoarece el considera ca geografia drept stiinta reprezentarii cartografice aPamantului. O scurta definitie data de el geografiei suna astfel: geografia estestiinta sublima care citeste in cer imaginea pamantului. Chorografia in schimb,descrie amanuntit diferitele tari si teritorii ( geografie regionala).

Principala lucrare a lui Ptolemeu este Geographia, scrisa in 8 carti/volume:primul volum include explicatiile privind principiile de calculare a dimensiunilorPamantului, a latitudinii si a longitudinii si prezentarea proiectiilor cartografice,iar ultimul volum cuprinde harti a 360 de situri exprimate in ore fata de

meridianul Alexandriei, aceste informatii fiind destinate astrologilor careintocmeau horoscopul in alte locuri decat Alexandria; celelalte 6 sunt pline detabele cu coordonatele matematice a cca 8000 locuri.Spatiul reprezentat in Geografia lui Ptolemeu se intinde pe 180 de gradelongitudine si 80 grade latitudine. Merid 0 este in dreptul Ins Fericite. Lumeacuprinsa pe hartile lui este suprinzator de mare, desi localizarile sunt inexacte,iar formele distorsionate. Printre ele sunt Sandinavia (Scandia), China (Sinae),dar mai suprinzator este prez zonei izvoarelor Nilului (lacurile din Mtii Lunii),,fapt cunoscut de europeni abia in sec XIX (eng Burton si Speke).De la Ptolemeu avem amplasarea Nordului in partea de sus a hartii si a Estului inpartea dreapta. Datorita unei erori (deformarea continentului Asiatic) l-ainfluentat pe Columb sa plece in calatoria sa alegand ruta Vestica.

Datorita descoperirilor arheologice din ultimele decenii, acum se cunoasteca au existat reprezentari cartografice cu mult mai vechi decat aceaprima hartaintocmita in Milet, de Anaximandru. Prima harta a lumii gravata pe o tablita delut din Babilon, avea in partea centrala Mesopotamia. Pe ea, uscatul erainconjurat de un fluviu mare si amar, dincolo de care sunt gravate animaleimaginare ce semnifica necunoscutul, simbolistica perpetuata pana in perioadaevului mediu.

Concluzii privind geografia (antropogeografia) antica

Anticii au cautat sa raspunda la cele trei intrebari fundamentale alegeografiei: unde, cum si de ce ?. Pentru aceasta, logografii (scriitori decuvinte) sau transformat (nu toti) in geografi (scriitori despre pamant),dezvoltandu-se astfel descrierea geografica. Aceasta avea in vedere in primulrand, prezentarea tinuturilor si populatiilor cu care ei veneau in contact pediferite cai. S

Anticii au impartit Pamantul in uscat si oceane. Uscatul l-au considerat osingura masa continentala inconjurata de oceanul universal, atentia

5


6/29

principala a lor fiind catre partea locuita a uscatului, asa numita oikumena.Primele harti, cele grecesti, situau in centrul lumii locuite, Marea Mediterana.

Au observat si au explicat diversitatea rasiala a omenirii

Au dezvoltat geografia regionala (chorographia) care a avut un real caracterutilitar.

Putem spune ca grecii antici ne-au dat atat stiinta cat si numele sau(geographia descrierea

pamantului), iar romanii, indiferent de originea lor etnica, au impus ca directieprioritara a geografiei, directia practica, utilitara, din care se va dezvolta treptatsi tot mai evident egografia umana.

Geografia umana/ antropogeografia in Evul Mediu

Evul Mediu este apreciat, poate nedrept, ca fiind o perioada neagra ptcunoasterea stiintifica europeana, in particular pt cea geografica. Ea se leaga deimpamantenirea crestinismului (latin) in acest spatiu al Lumii Vechi care afacut ca textile geografiei antice scrise in greaca sa fie inaccesibile pt putiniistiutori de carte. Chiar si pt cei care cunosteau lb greaca, scrierile geografilorantici erau adaptate ideologiei impuse de Biblie.

Dupa disparitia Imp. Roman de Apus (471 d.Hr), se remarca episcopulIsidor de Sevilla (560-636d.Hr) cu lucrarea Etimologiae (20 carti 448capitole), o adevarata enciclopedie a cunostintelor din acele vremuri. Prinaceasta compilatie din 154 autori greci si romani, cultura antichitatii s-atransmis Spaniei si apoi intregii Europe medieval occidentale. Lucrarea a fost,timp de 8 secole, cel mai citit text dupa cel al Bibliei. Ex de titluri de cartigeografice: Cartea XI Omul, XII-Lumea si partile sale, XIV Geografia, XVI Rocile si metalele.In editia din 1473 apare si o harta simbolica a lumii cunoscute->multi autori aucrezut ca in perioada medieval Pamantul a redevenit plat.A fost proclamat Sfantul patron al internetului

Harta lui Isidor de Sevilla a fost continuata, 2 sec mai tarziu, de Beato deLiebana (calugar din Cantabria) printr-o Mapa Mundi. Aceasta carte fiind inclusaintr-un text celebru dedicate Apocalipsei Sf. Ioan si are rolul de a ilustra aria decuprindere a operei pimilor apostolic ai reliegiei crestine (dvs stiti mai multe cal-ati vizitat..St Juliana din Santillana del Mar pelerinajul Camino del Norte).

Virgiliu de Salzburg (irlandez, sec VIII) a afirmat ca exista oameni caretraiesc dincolo de ocean

In E Europei se evidentiaza scriitori bizantini care continua traditiachorografica: Jordanes (sec VI) a compus doua lucrari in 551: Romana si Getica

(avea informatii despre spatial actual romanesc stapanit de goti).In nordul continentului, vikingii, oameni ai marilor, au influentat istoriaEuropei in ansamblul ei si au contribuit la largirea orizontului geografic. Ei audescoperit si colonizat Islanda si mai apoi Groenlanda si chiar au pus primiipiciorul pe continentul nord-american, in Canada de astazi. Dar aceste noipamanturi au fost considerate simple prelungiri ale uscatului European, asa cumapar ele in unele scrieri si harti daneze de la inceputul sec 15. Rasunetul lor inrestul Europei a fost practic nul, meritul descoperirii Americii revenindu-i luiCristofor Columb.

6


7/29

Lumea araba a avut un rol foarte important in perpetuarea geografiei castiinta. Geografii arabi au preluat mostenirea lui Ptolemeu (au tradus lucrareaacestuia Geographia sub numele deAlmagesta). Mai mult, ei au realizat oseama de harti si de lucrari care au aprofundat cercetarea geografica. Cei maiimportanti dintre acestia sunt: Al Massudi, Al Idrisi, Ibn Batutah (cel mai maregeograf si calator arab, strabatand 120.000 km in 25 ani).

Al Masudi a corectat eroarea intalnit in hartile lui Ptolemeu in prvinta Oc.Indian afirmand ca acesta nu este o mare inchisa ci are legaturi spre E, dovedite

de calatoriile negustorilorAl Muqadassi prezinta doar observatiile personale. Sunt mentionati

romanii (sub numele de vlahi in Cartea creatiei si a istoriei)Ibn Haukhal Cai si regate (977) informatii despre Africa Centrala,

India, China, JaponiaIbn Fadhlan arata ca sunt regiuni in N unde noapte nu dureaza mai mult

de o ora->arabii cunosteau tinuturile polare nordiceAl Idrisi (1099-1180) cel mai mare cartograf al timpului sau si al lumii

arabe. A fondat scoala de la Palermo. La sugestia regelui Roger II scrie in 1154prima descriere complete a continentului European. A fost mai mult un geografde cabinet. Principala realizare a sa a fost un mapamond cu peste 70 de harti

regionale (Recreatii geografice). A semnalat prezenta unor orase prospere, cuo agricultura infloritoare si un comert active.

Abulfeda lucarea Localizarea tarilor prezentare geografica a lumii dela incep sec XIV

Ibn Khaldun (1332-1406) ultimul mare geograf arab medieval, partintelegeografie istorice pt scrierile in care a analizat ascensiunea/decadereaimperiilor. A aratat ca nomazii razboinici au fondat mari state, dar,dupa un timp,au fost absorbiti de supusii sedentary. A trait prabasirea Damascului.- arabii nu au folosit reteaua de coordinate a lui Ptolemeu, avand harti mai putinexacte (N jos, V dreapta)

Arabii au adus informatii precise asupra Chinei, Sudanului, Arabiei siIranului, regiuni putin cunoscute de greci si romani. Sub raportul intinderiispatiului cartografiat, arabii au depasit cu mult pe antici; practic, intreaga LumeVeche a fost cunoscuta de catre arabi.

Imp Cheng Tsu dezvolta n program de exploatare maritime (317 nave,27000 persoane).

1405-1433 Cond expedietei Chen Ho realizeaza calatorii in Indochina,Java, ins Maldive, G. Persic.

Spatiul imens unificat politic mai intai de catre arabi si apoi de catremongoli, a creat si europenilor conditii pentru expansiunea cunoasteriigeografice, in ultima parte a Evului Mediu. Initial, cei care au calatorit si descrisspatiile extraeuropene, au fost misionarii, calugarii si negustorii, cei din urmaoriginari in special din Italia. Dintre misionari, un calugar belgian se faceremarcat prin calatoriile sale si aportul de informatii privitoare la Marea Caspicasi China, cu care a starnit interesul negustorilor venetieni si genovezi, dintrecare se va ridica Marco Polo, a carui experienta asiatica a fost consemnata incartea numita Il Milione. Se poate afirma ca insemnarile lui Marco Polo celmai renumit calator al tuturor timpurilor s-au constituit intr-un resortputernic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice.

Putem spune ca antropogeografia ramane in continuare dominantageografiei practicata de catre geografii medievali, europeni sau arabi.

7


8/29

REZUMATGeografia umana si economica (antropogeografia) este a doua ramura

majora a geografiei (cealalta fiind geografia fizica) dar isi revendica in raport cuaceasta o vechime mai mare si o importanta practica superioara.Exista mai multe opinii asupra termenului care sa desemnezecercetarea/prezentarea geografica a societatii umane (ca distributie spatiala sica actiunea asupra mediului inconjurator), dominante fiind geografia umana

(si economica) si antropogeografie, termen clasic, cu cea mai veche prezenta inlimbajul stiintific. Se argumenteaza nevoia de revenire la termenulantropogeografie, consacrat de Fr.Ratzel pe fondul pastrarii si folosirii in paralela celui de geografie umana (si economica).

Geografia umana (si economica)/ antropogeografia se dovedeste a fi ceamai veche dintre ramurile/ preocuparile geografice, caracterul ei utilitar cadomeniu al cunoasterii umane fiind evident inca din antichitatea elena is maiales romana. Largirea orizontului geografic al europenilor pana in pragulMarilor Descoperiri Geografice si contributiile deloc neglijabile ale arabilor secircumscriu spatiului Lumii Vechi.

Modificarile socia-economice si politice majore au avut un impact direct

asupra volumului de cunostinte antropogeografice, asupra perceptiei de catreeuropeni a celorlalte parti locuite ale Terrei. Geografia se dsprinde de filosofieodata cu Erathostene si ajunge la deplina ei consacrare in lumea antica prinStrabon si Ptolemeu. Modelele impuse de catre acestia vor fi urmate pana tarziu,in pragul epocii moderne.

Evul Mediu nu a fost in intregime o perioada de regres in geografiaumana; mai degraba avem de-a face cu o faza de continuitate pe altecoordonate spatiale si spirituale ce va conduce spre acel moment decisiv dinistoria omenirii si al stiintei noastre, cel al Marilor Descoperiri Gegorafice.

Raman drept castiguri ale geografiei umane abordarea regionala arealitatilor umane (etnice, spirituale, economice, politice, s.a.) si tentativele deexplicare a realitatilor si a deosebirilor dintre societati si oameni prin raportareala conditiile de mediu (si nu la divinitate).Prezentata mai tarziu ca un element negativ, aceasta raportare la mediulinconjurator reprezinta un element de progres pe calea lunga a desprinderiiexplicatiilor privind lumea reala de factorii religiosi.PARTEA A II-A

Marile descoperiri geografice

Sfarsitul Evului Mediu coincide cu Renasterea, iar pe plan geopolitic cudisparitia califatului arab (sub loviturile mongolilor) si a Imp. Bizantin (ocupat dearmatele otomane -1453).Izolarea autoimpusa de catre noua dinastie chineza a indreptat toata atentiaeuropenilor catre India si Asia de SE de unde soseau mirodeniile, aurul sidiamantele. Pentru a ajunge in India, europenii erau obligati sa evite mareleobstacol in calea drumului pe uscat, reprezentat de Imperiul Otoman. In plus,traseul greoi si cu multi intermediari pe care il urmau, ridica foarte mult pretulproduselor, un saculet de mirodenii ajungand sa valoreze cat unul de aur !

Indrazneala care a determinat pe Columb sa porneasca hotarat spreapus, pe Bartolomeo Diaz si Vasco da Gama spre Sud si pe John Cabot spre

8


9/29

nord, isi are in primul rand izvorul in vointa deplin constienta de telul ei: de adescoperi in cele din urma pentru lumea occidentala, o cale maritima spre India,o cale libera, fara piedici, fara vmi si sa infranga astfel rusinoasa dominatie aislamului. Indaratul eroilor din aceasta epoca de descoperiri, se aflaucomerciantii, ca puteri care pun in miscare o idee; si chiar si acest dintai impulseroic pentru cucerirea lumii s-a ivit din motive cat se poate de materiale.Motivatiei comerciale/ economice, trebuie sa-i alaturam o alta la fel deimportanta in contextul epocii; este vorba de raspandirea crestinismului (Spania,

Portugalia regate apostolice)In mod evident, mai sunt si alte cauze care au condus la Marile Descoperiri

Geografice. In primul rand,trebuie sa tinem seama de noua faza economico-sociala in care intrasera tarile din vestul continentului nostru; lipsa metalelorpretioase folosite in continuare ca principale mijloace de plata, apare ca unul dinmotivele cele mai puternice ale epopeei maritime cuceritoare de noi taramuri.

Portughezii au fost primii care s-au angrenat in aceasta epopee. Subcoordonarea regelui Henric I (supranumit Navigatorul, desi el nu a calatoritdecat in N Africii) au avansat in lungul tarmului occidental al continentuluinegru, depasind in 1434 prin Gil Eanes zona ce parea de netrecut din preajmacapului Bojador (unde era mar tenebroso, intalnirea pelor calde cu cele reci). Gil

a navigat spre V departandu-se de tarm. In 1469-1471, ajung in zona G. Guineii,iar in 20 mai 1498 prin Vasco da Gama in V Indiei, reusind sa elimine monopolularab al comertului din Oceanul Indian. In 1543, au ajuns in Japonia. In mai putinde un secol, au pus bazele unui imperiu colonial urias, din Brazilia pana in SChinei (Macao)

Spaniolii au ajuns primii, in sec 14, la Capul Bojador prin navigatoriimallorquini, apoi au cucerit ins. Canare in a 2a jum a sec XV. Cristofor Columbdebarca la 12 octombrie 1492 pe insula San Salvadordin arh Bahamas, primuluscat din Lumea Noua, incredintat fiind ca a ajuns in apropierea continentuluiasiatic. Navigand in continuare printre insule, debarca in 28 octombrie pe oinsula mai mare, insula Cuba, pe care o considera a fi Japonia din cartea luiMarco Polo. In Cuba, spaniolii fac cunostinta cu tutunul, porumbul, cartoful,plante de cultura raspandite azi in intreaga lume.1496 - Fratele lui, Bartolomeo, intemeiaza orasul Santo Domingo, prima asezarepermanenta a europenilor din Lumea Noua.A aparut o problema referitoare la punerea de accord a Biblie cu aceasta nouarealitate, prin urmare s-a stabilit ca Dumnezeu a hotarat ca acea parte aumanitatii sa ramana departe de restul lumii, pana cand Cristofor Column vadeschide portile acestei parti a omenirii. Columb s-ar converti astfel intr-unprofet trimis de Dumnezeu, avand numele predestinat Purtatorul lui Cristos.Populatia din noile teritorii era formata din barbaric e trebuiau sa fie civilizati,increstinati. Noile teritorii erau si destinatii pt cei certati cu legea, in a 3acalatorie Columb (1498-1500) a luat 226 barbati (din care 4 gitanos) si 30 defemei.Cristofor Columb a murit in 1506, convins ca a juns in Asia rasariteana (desi inanumite scrisori el denumea acest spatiu Nuevo mundo, un continent ce trebuiaevitat pt a ajunge in Asia). Se poate spune ca dupa Columb, lumea a aratat si aevoluat pe alte coordonate.Numele continentului American provine de la navigatorul florentin, AmerigoVespucci, care a participat la 3 calatorii in Lumea Noua, una a spaniolului Alonsode Hojeda (1499-1500) si 2 ale portughezului Gonzalo Coelho (1501-1502 si

9


10/29

1503-1504), la penultima in calitate de cosmograf si mathematician. El si-a datseama ca uscatul intalnit in calatoriile sale nu este Asia asa cum credea Columb,ci a 4a parte a lumii. Cartograful german Martin Waldseemuller (1507) a spusin introducerea la faimoasa Geografie a lui Ptolemeu, tiparita la manastirea SaintDie ca Acum cand aceste parti ale lumii au fost cercetate pe larg si a fostdescoperita o a patra parte de catre Americus Vesputius asa cum se va vedeadin cele ce urmeaza nu vad ratiunea pt ce n-am numi-o Americaadicapamantul lui Americus

La inceputul secolului al 16-lea are loc un alt eveniment de rasunet sianume expeditia spaniola sub comanda portughezului Fernando Magellan (1519 1522) care realizeaza prima calatorie in jurul lumii si implineste astfel visul luiCristofor Columb, acela de a ajunge in Est calatorind catre Vest.Andres de Urdaneta (a incheiat in 1528 a doua calatorie in jurul lumii, condusade Garcia de Loaisa si dusa la bun sfarsit de Juan Sebastian Elcano) a identificatprin calatoria intreprinsa in 1564-1565 ruta maritime transpacifica, intre ins.Filipine si Noua Spanie (Mexic) realizand unificarea comerciala a Planetei.

A 3a calatorie in jurul lumii a fost realizata de Francis Drake (1577-1580)debarcand in California de astazi.

In largirea orizontului geografic, gratie explorarilor, romanii n-au putut juca unrol important, caci ei sunt un popor continental si tara lor nu se deschide decatpe o mare inchisa, in coltul cel mai retras al Mediteranei si lipsita de o navigatieactiva Simion Mehedinti.

Gerhard Kremer (Mercator) Atlasul lumii (sec XVI)Sebastian Munster (1544) Cosmographia UniversalisFr Bacon a observant potrivirea dintre conturul Americii de Sud (tarmul de E) sipartea V a AfriciiBernhardus Varenius, autor al lucrarii Geographia Generalis (1650). Aceastalucrare apreciata si folosita de marele filozof (si geograf) I.Kant, este primalucrare de geografie generala moderna.

Immanuel Kant, prectician si teoretician al geografiei

In a doua jumatate a sec 18 se remarca figura impunatoare a luiImmanuel Kant, foarte cunoscut ca filozof dar in acelasi timp un remarcabilgeograf. Kant s-a nascut si a trait toata viata in Konigsberg, despre care Kant ascris intre altele: un oras mare, punctul central al unui regat, in care se aflasediul guvernarii.....un astfel de oras poate fi luat ca exemplu pertinent pentrucercetarea universului antropic si a celui natural, cercetare ce poate fi realizatasi fara a calatori.Aceasta opinie a lui Kant in privinta deplasarilor mai lungi (el nu a parasitniciodata Prusia Orientala), are mai multe cauze: unele sunt legate deactivitatea sa didactica, legata de prelucrarea enormului material informativgeografic (si nu numai), necesar cursurilor predate si argumentarii filosofiei sale.Oricum, apare ca interesanta considerarea tinutuli natal drept veritail poligon detestare a cunsotintelor despre naturasi societate privite sub raport spatial. Inacest fel, Kant a dat dovada aplicarii conceptiei sale asupra geografiei,considerata drept stiinta care analizeaza fenomenele si obiectele ce apartinaceluiasi spatiu.

10


11/29

El a predat geografia 40 ani la universitatea din Konigsberg, considerandca studiul geografiei este cel mai nimerit pentru a dezvolta judecata sanatoasaa omului.

- identifica: g. matematica (forma, marimea Terrei), g.morala (analizeazaobiceiuri/caractere ale oamenilor),g.politica, g.comerciala (mercantile), g.teologica (rolul factorilor g in conturarea princip teologice)- a canalizat geografia pe o noua paradigma, determinismul

Dintr-un prim eseu publicat in traducere engleza, afla opiniile lui Kant

asupra cutremurelor, opinii dezvoltate pe marginea cataclismului ce distrusesela 1 nov 1755 capitala lusitana. Aflam aici aplicarea metodei comparative si ceaa distributiei spatiale.

Principala contributie kantiana in domeniul geografiei ramane insa cea afundamentarii filozofice a stiintei noastre. Foloseste metoda comparative si adistributiei spatiale, dar si o nuanta dialectica in raporturile omului cu natura.- istoria este geografie in miscare (Herder, adaptare dupa curs)- tendinta de socializare a geografiei (g. comeciala, g. morala, g. politica)- introduce notiunea de orientare- promoveaza cosmopolitismul (compartament de cetatean al lumii)- principal contributie este cea a fundamentarii filosofice a geografiei. Clasifica

fenomenele din 2 pcte de vedere: primul in raport cu natural lor (abordarelogica) si al doilea in raport cu pozitia lor in timp si spatiu (abordare fizica)- geografia este o descriere rationala a tot ceea ce este vizibil la suprafataTerrei- a incercat separarea stiintelor, dar analizele sunt mult mai pertinente candstiintele interfereaza, Torsten Hagerstrand exemplul fetitei cu ursul, copacul sisoarecele.

Al. von Humboldt si C. Ritter, fondatorii geografiei moderne

Cu Al.von Humboldt si C.Ritter incepe o noua faza in dezvoltareageografiei, modelele de tratare a fenomenelor spatiale, geografice impuse de ceidoi fiind urmate in linii generale pana in zilele noastre.

Al.von Humboldt s-a nascut la Berlin (1769 1859) intr-o familie deburghezi. Pregatirea tanarului Humboldt a inclus cursuri de tehnologie,economie, istorie, filologie, chimie, fizica, arheologie...Al.von Humboldt ar fi devenit un foarte priceput functionar al curtii regaleprusace daca in viata lui nu s-ar fi intamplat doua evenimente, pe care le putemnumi cruciale.

Primul l-a reprezentat calatoria facuta in anul 1790 in Renania, Olanda,Franta si Anglia impreuna cu Georg Forster (german care participase la a douacalatorie a lui J.Cook in jurul lumii). Aceasta calatorie i-a stimulat ambitia de aintelege ceea ce vedea cu ochii sai, deplasarea sa tranformandu-se dintr-odeplasare turistica, intr-o adevarata calatorie stiintifica. Forster a contribuitfoarte mult la dezvoltarea geografica a tanarului Humboldt, fiind primul care l-aintrodus intr-un studiu geografic. Pe langa Forster, si Im.Kant a avut o influentaasupra lui, ideile sale fiind asimilate in cadrul pregatirii din adolescenta sitinerete.

Al doilea moment crucial a survenit atunci cand porneste impreuna cu unbotanist francez intr-o lunga calatorie in America spaniola tropicala, calatorie ce

11


12/29

se va sfarsi in anul 1804. Aceasta calatorie reprezinta prima expeditie cuadevarat stiintifica realizata in Lumea Noua, Humboldt fiind considerat decontemporani drept al doilea descoperitor al Americii. El a facut o serie dedescoperiri si observatii de rasunet pentru dezvoltarea geografiei ca stiinta,consemnate intr-o monumentala lucrare (30 volume) pentru care si-a sacrificattoata averea.In paralel cu acest jurnal de calatorie monumental, Alex.von Humboldt publicasi Taboluri din natura in care face de asemenea dovada extraordinarului sau

simt de observatie. A reevaluat notiunea de peisaj ->totalitatea caracteristicilorunei regiuni

In cadrul unei calatorii facute in Rusia, face numeroase masuratori detemperatura, observand ca temepratura variaza la aceeasi latitudine in functiede departarea fata de ocean si apoi pe baza datelor colectate (proprii si de lastatiile meteo), a realizat o harta cu izoterme la nivelul intregii planete.

Totusi, Humboldt nu a neglijat aspectele de geografie umana, economicasi politica. Se evidentiaza in randul lucrarilor cu un pronuntat caracterantropogeografic, monografiile regionale asupra Mexicului si Cubei, pe atuncicolonii spaniole. Cea mai imiportanta lucrare a sa ramane Kosmos, subintitulataschita de descifrare fizica a lumii, lucrare in 5 volume.

In contrast cu alti naturalisti ai vremii, el a fost mai putin interesat dedescoperirea a noi specii (desi adusese din America 6000 de specii de plante,din care peste 3000 necunoscute in Europa), el a fost dominat de ideeaintelegerii conexiunilor, a legaturilor de multe ori doar banuite sau pur si simpluascunse, neevidente la o analiza mai superficiala.Relatiile dintre lumea animala si cea vegetala, de asemenea ce dintre omenire siconditiile geografice erau in centrul preocuparilor lui.

Humboldt a transferat ideea lui Kant de impartire a domeniului stiintelornaturale in trei sectiuni:- descrierea naturii- istoria geologica a Terrei- physikalische GeographieEl nu a dorit sa se limiteze la unul din cele trei domenii.

Din cei peste 60 ani de munca stiintifica, explorarile sale au reprezentatdoar cinci ani, ani in care a cules un extraordinar de vast material informativ,prelucrat si interpretat apoi timp de zeci de ani.Vederile sale asupra geografiei erau cu totul extraordinare, urcandu-l peHumboldt pe piedestalul destinat creatorilor, fondatorilor stiintei noastre

a) El este primul care a privit natura intr-o perspectiva geografica, fara ascapa din vedere societatea omeneasca cu toate aspectele sale. Pamantula fost considerat un intreg organic inseparabil, ale carui parti erau reciprocinterdependente.

b) A crezut cu tarie in metodele stiintifice, punand accentul pe metodainductiva, in buna traditie aristoteliana

c) El a dorit sa arate modul in care numeroasele fenomene ale naturiiinteractioneaza unele cu altele in diferite locuri de pe Terra.

d) A pus accentul pe distributia fenomenelor in natura si nu pe clasificareasimpla a formelor intalnite.

e) Al.von Humboldt a pus bazele cercetarii geografice regionale.f) A fost primul care a atras atentia asupra rolului pe care il joaca omul si

influenta sa asupra naturii.

12


13/29

g) Prin studierea legaturii dintre clima si vegetatie, a descoperit legeazonalitatii si etajarii fitogeografice.

h) A acordat o mare atentie metodei cantitative in caracterizarea faptelorprin intermediul a diversi indici.

i) Humboldt mentiona ca nu este suficient sa constati faptele si fenomenele,ci important este sa scoti in evidenta insusirile cele mai caracteristice alefenomenelor.

j) A aratat stransa legatura intre geografia regionala/ descriptiva si cea

generala/ teoretica, ambele avand nevoie una de cealalta pentru aprogresa.

Desi este revendicat de mai multe discipline, Humboldt ramane in primulrand drept unul din fondatorii

geografiei moderne,primul care a conceput geografia ca o descriere rationala siexplicativa a peisajelor terestre considerate ca intreguri.

**************Al doilea parinte al geografiei moderne este considerat Carl Ritter,

contemporan cu Al.von Humboldt fata de care nutrea o adevarata prietenie sipretuire. Nascut in 1779 in Quedlinburg, a parcurs anii de scoala sub influentaunor percepte care stimulau cunoasterea lumii prin cunoasterea directa, prin

drumetii si calatorii mai lungi. Dupa cum afirma biografii sai, C.Ritter a avut caobiect favorit in scoala, geografia. Ulterior, in anii studentiei, geografiei i s-aalaturat istoria si teologia.

Intre anii 1804 1807, Riter publica o serie de studii de geografie asupraEuropei (Europa un tablou geograf-istoric si statistic pt prietenei, profesori degeo si tinerii interesati), intre acestea aflandu-se si un studiu asupracontinentului insotit de 6 harti primele harti tematice, mai bune decat cele alelui Humboldt.In lucrarile sale ulterioare, Ritter va folosi astfel de harti fara aexagera rolul si rostul acestora. El afirma in Erdkunde ca prin folosirea uneiculegeri de harti ca principala sursa pentru demonstrarea stiintei sale, amcomite, ca geografi, o mare greseala. Vorbind despre geografia anterioara lui,Ritter combate ideea potrivit careia a cunoaste harta este identic cu a stigeografie.

Consacrarea deplina in domeniul geografiei o capata in urma puhlicariiunei geografii a lumii pe regiuni, intitulata DieErdkunde. Dupa aceastaperformanta stiintifica, Ritter este apreciat drept reformatorul geografiei, celcare a transformat un domeniu de cercetare, de studiu, intr-o stiinta.

Avand o astfel de pozitie in lumea germanica, in 1820 i se creaza ocatedra speciala la universitatea din Berlin, C.Ritter fiind titularul primei catedrede geografie existente in vreo universitate din lume. In paralel, Ritter a fost siprofesor la Academia Militara din Berlin, unde l-a avut ca student ep viitorul regeal Romaniei, Carol I.

Pe plan stiintific, C.Ritter realizeaza a doua editie a lucrarii Erdkunde, multmai ampla, in 19 volume, lucrare ce a starnit un viu interes din partea publiculuisi i-a adus acestuia o medalie de aur. Sunt prezentate in Erdkunde, aspecte degeografie regionala ale Africii si Asiei, geografia celorlalte parti ale lumii fiindcuprinsa in alte lucrari de mai mica intindere.El atinge si latura geografiei umane, afirmand ca pamantul si locuitorii sai seafla in cele mai stranse relatii reciproce.... Istoria si geografia trebuie saramana pentru totdeauna inseparabile. Pamantul influenteaza pe locuitorii sai,iar locuitorii, la randul lor, produc modificari in ansamblul mediului natural.

13


14/29

Aceasta viziune implica privirea regiunilor individuale sau a continentelor,drept unitati care formeaza obiectul de studiu al geografului. Viziunea lui Ritterasupra stiintei izvora din credinta ferma in Dumnezeu, ca planificator,conducator al Universului. El privea Pamantul drept casa de educatie a omului,in care natura a fost creata de Dumenzeu cu un anumit scop, spre a-ia arataomului calea dezvoltarii sale, a devenirii sale. El nu privea forma continentelor(de exemplu) ca pe una accidentala, ci ca pe una determinata de Dumenzeu,special pentru a fi capabila sa joace un rol desemnat de Dumenzeu pentru

dezvoltarea omului.Viziunea ritteriana asupra relatiei om-mediu era in concordanta cu spiritul

timpului sau, cu filosofia lui Hegel, profesor si coleg cu Ritter la univeristatea dinBerlin, fapt care a intarit influenta lor asupra contemporanilor. Carl Ritter a creato adevarata scoala, din care s-a dezvoltat mai tarziu antropogeografia/geografia umana.Interesanta este viziunea lui Ritter asupra cercetarii geografice. El spuneaurmatoarele: sistemul meu este bazat pe fapte si nu pe argumente filosofice.Adunarea datelor nu este un scop in sine; sistematizarea si compararea datelor,regiune cu regiune ar trebui sa conduca la recunoasterea unitatii in aparenta eidiversitate. Regula fundamentala propusa de el pentru geografie, este

realizarea de observatii pas cu pas, adica de la un lucru concret la un alt lucruconcret, si nu pornirea de la vreo ipoteza.

In 1827, Alexander von Humboldt se stabileste la Berlin, moment din carerelatiile dintre cei doi mari oameni de cultura germani, geografi, devin tot maistranse. Humboldt spunea ca opera lui Ritter este o implinire a planlui luiVarenius.

Adept al observatiei directe si al cercetarii de teren, C.Ritter a fost deciprimul mare oponent a ceea ce s-ar putea numi geograf de teren. Fiindangrenat in sistemul unviversitar, calatoriile si deplasarile sale au fost mairestranse, fara a lipsi cu totul. Intre acestea, se numara si o calatorie prinEuropa sud-estica, cand a petrecut cateva saptamani si in Tara Romaneasca.

Contributia lui C.Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizata pecinci paliere: cel al unitatii in diversitate, cel al noii stiinte, cel al studiilorinductive, cel al regionalismului si cel al teleologiei.Contributii ritteriene:

1. A dezvoltat ideea unitatii in diversitate, recunoscand asemenea luiHumboldt, marea complexitate a naturii.

2. A militat pentru o noua geografie, prin care el intelegea interconexiunilesi interrelatiile existente la suprafata terestra.

3. El a considerat necesare cercetarile de teren, geografii trebuind sa facaobservatie dupa observatie pana cand legile generale devin evidentepentru cercetator.

4. Abordarea regionala este cea care l-a facut faimos pe C.Ritter, relatiile,interconexiunile dintre multimea fenomenelor fiind analizate la nivelulunor areale, clar delimitate.

5. Aspectul teleologic al geografiei lui C.Ritter, prin care, este privit ca uncontinuator al geografului Kant.

a) C.Ritter a considerat drept obiect al geografiei, studiul spatiilor de pesuprafata Terrei, impreuna cu populatia, economia si mediul natural. Toateacestea trebuie privitesi studiate prin folosirea metodei istorice.

14


15/29

b) C.Ritter introduce in geografie principiul integrarii care incearca sa expliceraporturile dintre fenomenele geografice pe baza comparatiei.

c) C.Ritter este fondatorul metodei comparative din geografia regionala. El adat stiintei noastre unitate si coerenta.

- El nu a fost un veritabil om de teren/ cercetator dupa criteriile actuale; inscrierile sale s-a bazat mai mult pe observatiile facute de altii.

- El a fost in principal un antopogeograf, fapt ce il deosebeste de

contemporanul si prietenul sau Humboldt. Ritter nu a ignorat geografiafizica, asa dupa cum Humboldt nu a ignorat geografia umana. Dar Ritter afolosit geografia fizica pentru a identifica habitatele umane sau pentru apreciza limitele regiunilor locuite.

- A a vut o puternica influenta in epoca, beneficiind de catedra de geografiepe care a slujit-o timp de aproape 40 ani. Intre audientii sai s-au numaratKarl Marxx, Arnold Guyot, Elisee Reclus.

Acesti doi titani ai stiintei noastre au marcat dezvoltarea geografiei. Existadesigur diferente considerabile intre C.Ritter si Alex.von Humbold, una fiind multclamata si anume punctul de vedere stiintific al lui Humboldt opus celui religios

al lui Ritter. In fapt, amandoi au acordat o mare atentie unitatii naturii, a lumiiinconjuratoar, apoi amandoi credeau ca scopul final al cercetarii era de aclarifica aceasta unitate.

Humboldt a fost puternic angajat in dezvoltarea treptata a stiintei naturii,cea mai mare contributie a sa fiind in domeniul geografiei fizice sistematice;multi il considera drept fondatorul biogegrafiei si al climatologiei.

In privinta lui Ritter, contributia sa cea mai importanta ramane in domeniulgeografiei regionale, modelul de tratare preconizat de el fiind si in prezentfolosit de geografii regionalisti din intreaga lume.

Dezvoltarea stiintei facea tot mai dificila cuprinderea de catre o singurapersoana a ansamblului unei intregi stiinte, astfel ca insusi C.Ritter s-a vazutobligat sa se concentreze asupra relatiei societate-madiu natural, contribuindesential la individualizarea antropogeografiei.

PARTEA A III-AImpactul conceptiilor lui darwin asupra evolutiei geografiei ( 4

elemente)Mersul geografiei a fost influentat de lucrarea lui Ch. Darwin Originea speciiloraparuta la 24 noiembrie 1859. Aceasta a avut urmari importante pe 4 directiimajore:1) conceptual schimbarii in timp este evidentiat prin exemplul modificarii ciclicea reliefului (ciclul eroziunii propus de W.M.Davis) care a transformatgeomorfologia intr-un studio al originilor formelor de relief. In domeniulgeografiei umane, influenta acestui concept este la fel de mare considerandspecificul scolii geografice francize fondate de Paul Vidal de la Blache de aaborda evolutia peisajelor umanizate in context regional. Peste oceanpreocupari in aceeasi directive se dezvolta scoala de geografie culturala de laBerkeley, intemeiata de Carl Sauer. Aceasta se distinge prin analizaevolutiei/involutiei asezarilor omenesti din SV Americii. Mult mai aprofundat este

15


16/29

surprinsa dimensiunea temorala in lucrarile geografilor suedezi din scoala de laLund (promotor Torsten Hagerstrand)2) ideea asocierii si organizarii a relatiilor reciproce dintre toate fiintele vii simediul lor inconjurator, dezvoltata intr-o noua disciplina stiintifica de catreErnest Haeckel (1869).In 1923, la congresul geografilor americani, presedintele acestora H.H.Barowsafirma ca geografia este stiinta ecologiei umane; geografia trebuie salamureasca relatiile dintre mediile naturale si distributia si activitatile omului,

pornind de la adaptarea activa la mediu si nu de la influentele mediului asupraomuluiAcest pdv nu s-a bucurat de prea mult sprijin, desi asa cum se vede acum,scoala de la Berkely a adoptat un demers ecologic in studerea umanizariiregiunii de SV a tarii. Ecologia umana, in varianta promovata de sociologii dinChicago (Ernest Burgess, Robert Park) s-a constituit intr-un punct de pornire algeografiei sociale. Analogia organicista a operat pe 3 paliere: cel al pamantului(luat ca intreg), al regiunilor sale si al statelor.Ideea unitatii organice a contribuit la consolidarea geografiei regionale.Regiunile au inceput sa fie privite drept organisme independente. Datoritaasemanarii unei regiuni geografice cu un organism uman, ne-am ales cu numele

actual al stiintei cel de geografie umana folosit pt I data de P.Vidal de laBlace in 1903.Regiunea este un instrument al geografului, folosit pt a imparti lumea insectiuni de lucru, pt descrierea explicativa a realitatii terestre. Aspectul cel maidelicat al analogiei regiune-organism s-a reliefat in geografia politica, in carefondatorul ei Friedrich Ratzel spunea ca statul este un organism atasat depamant, de teritoriu. Statul este un oganism datorita organizarii sale interne sia interdependentei dintre partile sale componente. Aceasta abordareorganicista s-a dovedit incomoda sub raport metodologic pt reprezinta oabordare idiografica (descriptiva) intr-o stiinta nomotetica (in cautarea unorprincipii proprii)3) Conceptul de lupta, selectie si adaptare isi gaseste expresie in cercetareaefectelor mediului asupra organismului uman si comunitatilor umane.S-au evidentiat in acest sens geografii E.Huntington si G.Taylor (dezbatereadeterministi posibilististi).Mult mai consitenta a fost implicarea conceptului de lupta in geografia politica.Friedrich Ratzel a dat semnalul intr-un stiu publicat in 1896, prezentand 7 legiale cresterii statelor, legi ce l-au condus la contestatul concept al spatiului vital(lebensraum). ..as precum lupta pt existenta in lumea plantelor si a animaleloreste centrata totdeauna pe problema teritoriului, tot asa conflictele dintre statesunt in cea mai mare parte lupta pt teritoriu. Compromisa de punerea sa inpractica de catre Germania nazista, viziunea oganicisita asupra statului (inclconceptul de spatiu vital) a fost eliminata in perioada imediat urmatoare a celuide al doilea razboi mondial, renascand totusi, intr-o noua haina in deceniile dinurma.4) In privinta ultimei directii, cea a rolului hazardului, nu s-a ajuns la o definireclara a realitatilor datorate intamplarii si a celor datorate evolutiei normale.Aceasta imprecizie isi are originea in gandirea darwinista care nu a descoperitmecanismul prin care prevaleaza variatiile favorabile (=cele nefavorabile) inevolutiile din lumea vie, in adaptarea formelor de viata la mediul inconjurator. Atrebuit sa treaca mai bine de un secol pt ca genetica sa ofere rasp

16


17/29

convingatoare, unele in contradictie cu ideile darwiniste. De altfel, C.D. aabandonat ulterior varianta evolutiei prin intamplare.Noua metodologie de abordare a fenomenelor naturii, cu deosebire prinevidentierea evolutiei in timp, s-a impus in geografie ca un principiu unificator incercetarea informatiilor extrem de diferite si aparent fara legatura intre ele.Oamenii de stiinta devin tot mai preocupati de descoperirea legilor naturii carepot explica realitatea observata. De la Darwin incoace, problemele credintei siale cunoasterii vor constitui 2 domenii total diferite ale gandirii umane, religiei

findu-i refuzate orice explicatii credibile privitoare la fen intalnite in lumea ce neinconjoara.Pt geografia umana, opera lui C.D. este una decisiva in sensul ca fixand loculomului in natura (eliminand ipoteza creationista) inclusiv in maniera ecologistadezvoltata de Haeckel, l-a facut pe om apt pt cercetarea stiintifica pozitivista.

ratzel- viata si opera geografica

Friedrich Ratzel fondatorul antropogeografiei moderne.Determinismul in geografia umana.

Cel care a implementat primul noi metode si a imprimat noi directii in

domeniul geografiei, a fost Fr.Ratzel(30.08.1844 9.08.1904). El are meritulincontestabil de a arata ca si fenomenele antropice aidoma celor naturale, pot fistudiate sistematic de catre geografie. Pana la Fr.Ratzel, geografia umana seintalnea ca elemente componente ale unor peisaje descrise in studiile degeografie regionala, studii care nu ofereau posibilitatea desprinderii unor legitatisi nici posibilitatea cercetarilor mai detaliate pe anumite directii.Directia trasata de Ritter, cea a geografiei comparate, era prea mult indatorataspiritului teleologic si problemelor de ordin istoric care faceau din geografie osora mai mica a istoriei, scoasa insa din aceasta pozitie, de marele geografgerman.

Nascut la Karlsruhe, mare iubitor al naturii, studiaza la Heidelberg, Jena si

Berlin, luandu-si doctoratul in zoologie. Calatoreste ca junralist prin Europa(inclusiv in spatiul romanesc), participa la razboiul franco-prusac, dupa care isireia meseria de reporter, calatorind in lumea noua (Cuba, Mexic, SUA). Culege inacest timp un bogat material pentru ceea ce va fi teza sa de docen, necesarapentru abilitarea ca profesor univeristar asociat de geografie la Munchen.Ramane la Munchen pana in 1886, an in care este chemat la universitatea dinLeipzig. In urmatorii ani, Fr.Ratzel creaza la Leipzig o adevarata scoalageografica, avand intre audienti doi tineri care vor fi la randul lor creatori descoala S.Mehedinti.

Conceptia sa in geografie este consemnata in celebra

Anthropogeographie (2 volume), completata de Politische Geographie(Geografia politica) si de Volkerkunde (3 volume), ultima lucrare contribuind lafondarea etnografiei ca stiinta. In aceste lucrari el a acordat o semnificatiemajora a conditiilor naturale ca facotir formatori ai vietii umane pe Terra, ideeacare va contura una din directiile fundamentale de dezvoltare ale geografieiumane, si anume directia determinista. Acest determinism apare mai evident inPolitische Geographie, unde, intre altele, el afirma ca dezvoltarea statelor esteaidoma celei a organismelor vii; statele apar, se dezvolta si dispar.Determinismul lui este mult mai temperat decat se crede, vol II din

17


18/29

Antropogeographie facand dovada unei nuantate intelegeri a relatiei societatiicu mediul inconjurator.

Pentru Ratzel, Statul este un organism legat de un anumit teritoriu. Acestraport organic permite sa vorbim de biogeografie. In aceasta perspectivabiogeografica, orice stat este o secventa de umanitate legata de un anumitteritoriu de unde isi trage existenta. Fara teritoriu nu ne putem gandi la om sideci nici la Stat. In acest context, Ratzel ofera si definitia poporului grupareumana sudata politic si constituita din grupe si indivizi care nu sunt in mod

necesar inruditi pe plan etnic si lingvistic, dar care traiesc pe un teritoriucomun. Astfel ca Spatiul formeaza poporul. Caracterele unui Stat provin dinconjugarea caracteristicilor poporului care il anima si cele ale teritoriului pe carese desfasoara. El mai spunea ca circulatia este conditia prealabila a cresteriiStatului.

In esenta, gandirea geopoliticaa lui Ratzel poate fi exprimata in sase ideimajore:

1) Statele sunt organisme vii, care se nasc, traiesc, imbatranesc si mor2) Cresterea statelor in calitate de organisme este determinata apriori.3) Peisajul istoric si geografic marcheaza oamenii, cetatenii unui stat4) Notiunea de spatiu-vital este centrala

5) Opozitia dintre puterile continentale si puterile maritime6) Geografia politica contine si o dimensiune subiectiva, pe care Ratzel

o numeste sensul spatiului si energie vitala.

Primul volum aparut in 1882, a avut un impact mai mare in lumea geografilor.Aceasta lucrare a sigurat de la inceput autorului un loc aparte in lumeastiintifica, deoarece ea s-a dovedit a fi o intregire a geografiei lui Humboldt siRitter.

paul vidal de la blache si scoala franceza de geografieumanaInca din 1907, la numai trei ani de la disparitia lui Ratzel, cel mai

proeminent opoznat al sau s-a doveid a fi Alfred Hettner, care afirma ca inprivinta influentei naturii asupra omului, avem de-a face cuposibilitati si nu cucertitudini (determinari). Opinia lui Hettner era ca in relatiile om-mediu, nuexista determinari ci numai posibilitati. Aceasta abordare antideterminista,numita de elposibilism, a fost popularizata si prin celebra si lapidara formulare alui Paul Vidal de la Blache: natura ofera, omul dispune.

Radacinile posibilismului nu se afla in Germania, ci in Franta, el fiindpropagat de P.V.de la Blache si de Jean Brunhes. Posibilistii francezi nu negaufaptul ca natura impune limite activitatilor antropice, dar aratau ca intr-oanumita actiune, optiunea umana este mai importanta decat limitele impuse denatura. Acum, la mai bine de 100 ani, putem aprecia caposibilismul era in fond,un determinism mai nunantat. Din aceasta viziune s-au dezvoltat noi directii ingeografia umana care au dus mai intai la conturarea geografiei culturale si maitarziu, a geografiei sociale.

Paul Vidal de la Blache, considerat al doilea intemeietor al geografieiumane, si-a inceput cariera universitara la Nancy, ca titular al disciplineloristorie si geografie.Ulterior se stabileste la Paris, unde va preda geografia, apoila Sorbona, punand totodata bazele scolii franceze de geografie umana.P.V.de la Blache se orienteaza spre geografia umana, cam in acelasi timp cuRatzel influentat de Humboldt si Ritter. A calatorit mult prin Europa si spatiul

18


19/29

mediteranean adiacent, a cules mult material informativ si a cautat sa obtinaconfirmarea principiilor sale antropogeografice.Problemele principale ale geografiei umane le-a dezvoltat intr-o serie de articolepublicate in Annales de Geographie, al carei fondator a fost. Contributiileteoretice au fost publicate postum de ginerele sau (Emm. De Martone), involumul Principes de Geographie Humaine.

Se poate spune ca Vidal la Blache prin lucrarile sale si prin discipolii sai, adat semnalul elaborarii monografiilor complexe regionale, modelul fiind insusit

de geografi din toata lumea. El se remarca si printr-o serie de lucrari, intre careamintim Franta de Est.

De la inceputul carierei sale s-a dovedit un adversar al determinismului, almanierei de a opune natura-omului. El spunea ca nu este normal sa trasezilimite intre fenomenele naturale si cele culturale (antropice), deoarece aceasteatrebuie privite ca unite si inseparabile.P.Vidal considera omul drept un agent natural care modeleaza suprafatapamantului, sarcina geografiei umane fiind de a cerceta actiunea acestuia sistigmatele pe care le-a imprimat pe fata acestuia.

P.V.de la Blache ne arata ca intr-o regiune populata, natura estemodificata in mod semnificativ, cu atat mai mult cu cat nivelul culturii materiale

al comunitatii traitoare acolo este mai inalt. A devenit practic imposibil, maipsunea la Blache, sa studiezi peisajul natural separat de cel antropizat.P.V.de la Blache se afla in consonanta cu Al.Hettner atunci cand considerageografia regionala drept nucleu al geografiei.

Partea cea mai redutabila a geografiei umane vidaliene o constituiecelebrele genres de vie, expresie aproape intraductibila, deoarece ea exprimamai mult decat simplul mod de viata/ gen de viata. Acest concept exprimacultura popoarelor si societatilor neafectate de industrializare. El are calitatea dea cuprinde intr-o singura expresie identitatea spatiala si cea sociala, desemnandgrupurile umane a caror identitate sociala, economica si spirituala se imprima inpeisaj.Cu aceasta semnificatie, genre de vie s-a transformat intr-o modalitatevidaliana de analiza spatiala si unul din conceptele cele mai larg utilizate inperioada clasica a geografiei franceze. Genurile de viata nu sunt doarputernicifactori geografici, ele sunt de asemenea si agenti formativi sociali.

O idee importanta a marelui geograf francez este ca desi fiecare regiuneda posibilitatea unui anumit gen de viata (genre de vie), cu timpul se formeazadomenii de civilizatie care absorb mediile locale, impunandu-se o tinutagenerala. Astfel, o forma de civilizatie devine un izvor de forte care actioneazaindependent de conditiile imediate ale mediului.

In introducerea la Principii de Geografie umana, P.Vidal la Blache dezvoltaconceputl de geografie umana, care privit mai indeaproape, este foarteapropiat de cel al antropogeografiei lui Fr.Ratzel, puntea dintre cele douaconstituind-o perceptia omului in context regional.

Operele de transformare sau de restaurare sunt acum in puterea omului.Avem in aceasta afirmatie, suficient de clara nuanta posibilista a gandiriiantropogeografice vidaliene. Omul are posibilitatea de a modifica parametriicadrului natural, in sens pozitiv sau negativ.

Daca Fr.Ratzel a creat notiunea de antropogeografie, iar Elisee Reclus pecea de geografie sociala, P.Vidal de la blache este cel care foloseste pentru

19


20/29

prima oara expresia geografie umana, intr-o lucrare ce deschide o colectieintitulata Tablouri ale FranteiUrmasi Jean Brunhes si Albert Demangeon

Determinism, posibilism si probabilism

O vizune mai elaborata asupra relatiilor dintre om/societate si mediu o aflam la2 geografi francezi A.Bailly si H.Beguin. Ei aduc in discutie afirmatia lui Peter

Haggett, unul din cei mai importanti geografi contemporani, conform caruiageografii se preocupa de interactiunile dintre 2 mari ansambluri de variabile:sistemele ecologice (care leaga omul de mediul inconjurator) si sistemelespatiale (care asociaza regiunile intre ele). In acest sens s-au identificat 3componente ce stau la baza studiului geografic: un obiect pamantul cupropriile sale procese, un subiect activ omul si un loc. Din analiza legaturilordintre aceste componente s-au nascut trei concepte geografice: determinismul,posibilitismul si probabilismul. Ele fac apelul la 3 notiuni importante: cauzalitate,hazard, informatie.

Determinismul. Geografia regionala traditionala acorda o atentie speciala

cercetarii cauzalitatilor directe intre fenomenele fizice si cele umane. Conceptiadeterminista a facut obiectul unei ample dezbateri in urma cu un secol, intrescoala sociologica a lui E.Durkheim si cea de geografie regionala (vidaliana).Prima, apeland la metoda pozitivismului, se opunea abordarii descriptivevidaliene si dorea sa aplice in domeniul stiintelor sociale metodele stiintelornaturale; a doua cauta intelegerea directa a legaturilor om-mediu prinintermediul studiilor ariilor regionale si a documentelor privitoare la acestesectoare. In aceasta din urma abordare aflam 2 idei principale evidentiind pe deo parte observatia directa, la teren, a rel dintre fenomene si pe de alta parteinfluenta mediului spre a intelege asocierile dintre activitatile umane si suportullor natural.Aflam in toate aceste studii o constanta indusa de influenta directa a unui factor(mediul) asupra actiunilor omenesti; ex. Influenta resurselor de apa asupralocalizarii satelor, a tipurilor de sol asupra structurilor agrare, a siturilor asupraimplanturilor urbane.In geografie, determinismul a fost adesea inteles ca fiind dependenta cauzalastricta a activitatilor umane in raport cu mediul natural. Dar aceasta viziune,simplista, nu a putut masca conceptul mai general dupa care determinismulpresupune acceptarea a 2 postulate:a) orice fapt geografic este explicabil prin cauze/conditiib) atunci cand cauzele/conditiile sunt reunite, faptul are loc, se produceCauzele pot fi extrem de numeroase, de ordine diverse (naturale si umane) sisarcina obligatorie a cercetarii consta in identificare si explicarea rolului lor. Oconditie este considerata necesara atunci cand evenimentul nu poate avea locfara ea (prezenta apei necesara culturii trestiei de zahar). O conditie estesuficienta daca realizarea ei antreneaza realizarea evenimentului (prezenta uneipop pe un teritoriu este suficienta pt a stabili o densitate pozitiva a populatiei)Putem admite sau respinge ce doua postulate. Cel care nu le ia in considerareconsidera cauzalitatea drept insuficienta pt explicarea situatiilor analizate. Elapeleaza atunci la intamplare/hazard ca modalitate de explicare a realitatii,ajungand la probabilism.

20


21/29

Posibilitismul a aparut in geografia clasica, in Franta, ca reactie la viziuneadeterminista ce privilegia influenta factorilor naturali asupra activitatilorumane. Ex: cultivatorul de manioc, plantatorul de cafea valorifica aceeasipadure ecuatoriala in modalitati foarte diferite. Scoala posibilista s-a impus rapidsi pt multi ani si a facut din geografie o disciplina deschisa spre multiplicitateaformelor de implantare umana.Omul utilizeaza posibilitatile oferite de mediul inconjurator si se transforma in

elemente. Ex: irigarea zonelor desertice pt a le trans in spatii agricole. CarlSauer, parintele geografiei culturale americane, se foloseste de conceptul decultura ce influenteaza comportamentul uman, iar unii geografi anglo-saxoni auapelat, in perioada interbelica la concepte economice in analiza localizarilor.Homo oeconomicus este acel individ ce cauta sa-si maximizeze avantajele si sa-si minimizeze dezavantajele; se ajunge la numita functie de utilitate careexprima castigul rezultat din agregarea avantajelor/dez. Aceasta viziunerationalista este apropiata paradigmelor traditionale deoarece analiza legaturilordintre evenimente ramane centrala in astfel de lucrari. Introducand omul cumotivatiile sale culturale si socio-economice,posibilismul a largit, foarte util,campul cautatorilor explicative a faptelor geografice observate. S-a destramat

contextul determinismului fizic, dar nu a fost respins determinismul in sens larg.A aparut clar un fapt si anume, ca nu se poate extinde la infinit lantul cauzal alexplicatiilor fara riscul de a nu mai putea generaliza.

Probabilismul a aparut in urma evidentierii a 2 tipuri de intrebari.Prima intrebare: daca X a generat pe Y in trecut, va fi la fel si in viitor?

Acest fapt nu este deloc sigur deoarece relatiile cauzale se pot modifica in timp.Dar daca toate cauzele se reproduc de aceeasi maniera, in acelasi mod,raspunsul va fi unul afirmativ. Daca X nu-l mai genereaza pe Y, aceasta seintampla deoarece a aparut un element nou: n-au fost luate in calcul toatecauzele. Cum nimeni nu poate garanta o informatie perfecta pt un evenimentviitor, o predictie nu va fi niciodata sigura, ci probabila in dif grade.

A 2a intrebare priveste posibilitatea identificarii tuturor cauzelorgeneratoare al unui fapt observat; in stiintele umane raspunsul este clar unulnegativ. Explicatia va fi mai mult sau mai putin completa si probabila. Ea va fi cuatat mai probabila cu cat cauzele sunt mai putin numeroase si cele principalesunt bine cunoscute: ex renta funciara (preturile terneurilor) se explica destul debine prin structurile spatiale urbane, prin distanta fata de centrul orasului si prinreteaua de circulatie. Probabilismul consta in faptul ca un eveniment nu poate fiexplicat sau prezis decat intr-o anumita masura, nu totdeauna cuantificabila. Elnu se opune determinismului sau cauzalitatii, deoarece se poate atribuiincertitudinea unei cunoasteri insuficiente a cauzelor. Probabilistul va spune caevenimentul Y depinde de X (cauzele identificabile) dar si de un alt lucru notat .

Y=f(X)+ Deterministul va spune ca repr ansamblul cauzelor necunoscute, non-deterministul va numi hazard. Pt primul, hazardul este in general un ansamblude cauze f numeroase variate si actionand in mod diferit divers (ex. Starea despirit a solicitantului/ofertantului in momentul fixarii rentei, un anumit falimentsurvenit in cartier etc). Pt al doilea hazardul poate exista fara a avea vreomotivatie. Rezultatul alegerii este acelasi: incidenta unei anume modalitati nueste o certitudine. In acest fel putem concluziona ca in cazul rentei urbane din

21


22/29

variata sa se explica prin distanta fata de centru, masa urbana, denssuprafetelor construite, dar ca restul de nu este explicabil/previzibil.

La nivelul indivizilor, rata predictiei este redusa. La nivelul maselor,probabilitatea este mai ridicata.

PARTEA A IV-A

Revolutia cantitativa in Geografia umana

Evolutia geografie in viziune filozofica (paradigmatica)Perioada de dezvoltare a geografiei in anii 50-60 ai secolului trecut este

numita etapa revolutiei cantitative, termen impresionant, inselator in anumiteprivinte. S-a vazut ca nu toate schimbarile intervenite in acea perioada au fostclar legate de implementarea metodelor matematice si a modelelor. Totusi,acest nume- revolutia cantitativa - s-a incetatenit si este folosit de multa lume atunci candeste vorba de geografia celor doua decenii amintite.

Pentru a intelege momentele prin care a trecut geografia in acele vremuri,este nevoie sa apelam la ideea dezvoltarii stiintei geografice prin algoritmul

paradigmelor/ paradigmatic.O paradigma reprezinta o multime de abordari general acceptate, un mod de aprivi si de analiza problemele, o multime de reguli despre ce fel de fenomenetrebuie cercetate si care sunt cele mai bune metode de al e cerceta. Paradigmareprezinta printr-o formula mai concisa un intreg set de credinte, valori sitehnici impartasite de membrii unei comunitati stiintifice.

In raport cu aceste considerente, in evolutia generala a geografiei s-auidentificat trei etape majore:

Etapa preparadigmatica: caracterizeaza geografia in general, sigeografia umana in particular, pana in pragul secolului 20. Este o perioada incare geografia capata un statut bine precizat in lumea academica, legat denecesitatea pregatirii cadrelor didactice necesare invatamanatului gimnazial sicel liceal.

Prima etapa paradigmatica mai este numita si etapa geografieiregionale. Cu radacini in antichitate, ea capata consistenta tot mai pronuntatain cursul sec 19, incepand cu Humboldt si Ritter si isi afla implinirea in lucrarilescolii geografice franceze, fondate de P.V.de la Blache. In aceasta faza,geografia regionala devine dominanta si se confunda chiar cu adevarata si unicageografie posibila. Apar teoreticieni severi ai gegorafiei regionale care considerageografia regionala singura modalitate de a pastra unitatea si identitateageografiei, in contextul general al cunoasterii stiintifice. A.Hettner nu vedeadeloc potrivita pentru stiinta noastra fragmentarea acesteia in tot mai multe simai inguste geografii.

Dupa 1950, cele mai multe dintre celelalte discipline academice, s-auorientat spre noi directii, noi abordari, noi metodologii, cu puternica incarcaturamatematica si/sau filozofica, astfel ca geografia incremenica aproape incoordonatele dominant regionaliste parea tot mai izolata. O criza se pregateasa acopere geografia, criza care a condus la o noua paradigma, cea aabordarilor cantitative s ia utilizarii modelelor.

22


23/29

A doua etapa paradigmatica are ca tenta dominanta abordarilecantitative si cele bazate pe modele. Noua paradigma va furniza, in general,solutii pentru problemele pe care precedenta paradigma cu greu le puteaaborda, dar ea nu va putea rezolva toate problemele, nu va oferi raspuns latoate intrebarile ridicate de noul context stiintific si practic. Pe un plan maigeneral, in trecerea de la o paradigma la alta, pot exista elemente ale modei,aspect subiectiv, care slabeste credinta in obiectivitatea stiintei.

Ce a fost revolutia cantitativa ? Doua sunt caracteristicile principaleale acestui nou demers care a schimbat din temelii abordarea de catre geografia realitatilor antropogeografice, si anume sustinerea si intelegereapozitivismului logic sipunerea in centrul noii metodologii a localizarii

Pozitivismul logic este acel demers filozofic ce identifica cunoasterea custiinta si care are in vedere studiul realitatii concrete si verificabilitatea ei.Metodologia rezultata, larg imprumutata din alte discipline, necesita folosireamodelelorsi a analizei statistice.

Localizarea se refera la pozitia fenomenelor in spatiu si la interactiuneadintre ele, de unde si numele de analiza locationala dat acestei noi orientari.

Putem spune astfel, in esenta, ca aceasta paradigma (cantitativa) are la

baza si propune geografilor modelarea spatiala, bazata pe o serioasa pregatirestatistico-matematica si insotita, in acelasi timp, de o deplasare la nivel teoreticcatre pozitivismul logic.

Modele clasice care au stat la baza noii geografii umanePrimul dintre ele, inclusiv cronologic, este un model dezvotlat si descris de

J.H.von Thunen, un proprietar funciar din N Germaniei. Acesta publica o lucrarein care aflam cum s-ar duspune cel mai bine in benzi concentrice diferitelecategorii de utilizare agroforestiera a terenurilor idn jurul unui oras important.Pentru a obitne o asemenea dispunere, a fost nevoie de anumite conditiiipotetice, precum: Existenta unui stat izolat de restul lumii Dominarea acestui stat de catre un singur mare oras care ofera si singura

piata urbana pentru valorificarea productiei agricole a statului respectiv

Situatia orasului intr-o campie intinsa cu acelasi tip de sol in intreaga arie

Existenta unei retele dense si convergente de cai de transport a produseloragricole spre piata singurului oras

Cautarea profitului maxim de catre toti fermierii agricoli.Toate aceste conditii ne apar azi drept conditii pentru elaborarea unuimodel, care simplifica realitatea in

scopul intelegerii unora dintre trasaturile acesteia.

Pe baza acestor conditii, Thunen a demonstrat ca valoarea terenuriloragricole scade pe masura departarii de oras si, de asemenea, ca productiaagricola se structureaza in functie de distanta de oras si specificul culturiipracticate. In linii generale, este vorba de urmatoare succesiune a zonelor: zonade cultura a legumelor, zarzavaturilor, zona de crestere intensiva a animalelorpentru lapte, zona forestiera, apoi zona agriculturii extensive in care alaturi decereale aflam si cresterea animalelor pe pasuni.

23


24/29

Ernest Burgess, sociolog american, a propus modelul dezvoltarii urbane,model ce evidentiaza extinderea spatiala a unui oras de o maniera radiala,ajungandu-se astfel la o structura zonala cu cinci inele concentrice:

a) centrulb) o zona a tranzitiei cu spatii rezidentiale invadate de activitati comerciale

si industriale din zona centrala.c) arealul rezidential al clasei muncitoare

d) zona rezidentiala a locuintelor unifamilialee) zona exterioara a arealelor suburbane si a oraselor satelit.

Mult mai cunoscut este modelul locului central propus de geografulgerman Walter Christaller. El cauta

sa raspunda la doua intrebari importante privitoare la distributia populatiei intr-un anumit teritoriu: exista o anumita ordine in aceasta distributie ? Si daca da,care sunt fortele care se afla in spatele ei ?Raspunsul sub forma modelului locului se afla intr-o teza de doctorat ceanalizeaza reteaua de asezari din S Germaniei.

Terminologia esentiala a modelului christallerian include locurile centrale,

regiunile complementare si centralizarea unei asezari (urbane).a) locurile centrale sunt identificat cu orasele-centre de servire a

comunitatilor rurale regionale, furnizandu-se acestora bunuri si servicii.b) regiunile complementare sunt arealele servite de locurile centrale.

Scolile ofera un bun exemplu de organizare a locurilor centrale. Educatia/invatamantul este doar unul din bunurile centrale si serviciile centrale careconcretizeaza o ierarhizare a centrelor populate existente intr-un anumitareal.

c) centralitatea a fost definita de Christaller ca raport intre serviciilefurnizate si cele necesare numai rezidentilor orasului in cauza. Orasele cuo centralitate ridicata ofera mai multe servicii pe locuitor, in comparatie cuorasele care au o centralitate mai scazuta.

Torsten Hagerstrand, propune folosirea in geografia umana a teorieidifuziei, conform careia un articol,

o idee, o boala sau unele bunuri, produse ale activitatii umane, se difuzeazaintr-un areal dat, intr-o anumita perioada de timp. El propune acest model inpatru etape/ faze, numite si valuri de raspandire:

- faza initiala, cand toate lucrurile merg pe fagasul vechi; nici o modificarenu este resimtita; aceasta faza se caracterizeaza prin contraste puternice.

- difuzia, cand se realizeaza reducerea contrastelor puternice specificeetapei initiale

- generalizararea, se caracterizeaza printr-o marire a numarului centrelorcare accepta sa puna in practica noile modalitati de lucru

- saturarea este marcata de moderarea si chiar oprirea procesuluidifuzional

Geografia umana in ultimele trei deceniiAbordarile actuale de geografie umana tind sa fie grupate in termenii a

trei directii filozofice:pozitivism, umanism, structuralism.

24


25/29

Pozitivismul se afla in spatele revolutiei cantitative (analiza locationala,modelarea statistica si alte forme de analiza spatiala).

Umanismul s-a ridicat impotriva dezumanizarii geografiei stiintifice,punand pe primul plan rolul subiectivitatii personale, al creativitatii individuale siscopul activitatii umane. Umanistii au explorat de secole natura umanitatii,pasiunile, puterile acesteia, in timp ce geografii au studiat Pamantul undeoamenii, intre alte forme de viata, faureau casa terestra.

Filosofic, geografia umanista este cel mai apropiata de fenomenologie si

existentialism. Geografii umanisti resping obiectivitatea pozitivismului si dorescsa o inlocuiasca cu subiectivitatea. Mia mult, ei resping si incercarile deidentificare a principiilor generale sau a legilor. Geografia umanista considerapersoanele ca indivizi interactionand permanent cumediul, cu efecte atat asupramediului cat si asupra lor.

Geografia umanista doreste sa arate ca important este sa intelegmoamenii, sa vedem modul in care ei sun conectati la peisajul inconjurator,modul cum ei se comporta in anumite locuri. De asemenea, ea urmareste sa aflemodul in care oamenii interpreteaza lumea si cum se integreaza in ea.

Important in geografia umanista este faptul ca intelegerea oamenlor inraportu cu mediul/ lumea in care traiesc este mai importanta decat explicarea

respectivei situatii spatiale (ex: Ferentari). Geografii umanisti cred ca acel spatiuinfluenteaza/ afecteaza modul in care oamenii se comporta in diferite situatiireale.

Mai mult decat atat, geograful insusi poate fi influentat in demersul sau,de ceea ce se numeste sensul/ semnificatia locului. Examinarea procesului desens al locului a reprezentat o buna perioada de timp, una din activitatileprincipale, centrale ale goegrafiei umaniste.Cel mai cunoscut dintre geografii promotori ai acestei directii umaniste este YiFu-Tuan, care are si un studiu intitulat chiar Geografia Umanist

Structuralismul s-a nascut odata cu miscarile de protest de acumaproape patru decenii, care a generat in geografie un curent radical tipicgeografiei sociale britanice (cel mai stralucit exponent, D.Harvey). Este unstructuralism de origine marxista, folosit de catre geografii aflati in cautareaunor explicatii mai adanci, profunde, ale schimbarilor istorice si geografice dintimpurile moderne si contemporane.Harvey cauta saimbunatateasca gandirea marxista, fiind promotorulmaterialismului geografic.

PARTEA A V-A

Inceputurile geografiei romanesti. Aspecte antropogeografice

Informatii geografice despre spatiul european conturat ca vatra a popruluiroman, intalnim mai intai la scriitorii antici, greci si latini, interesati sa descrieaceasta secventa spatio-temporala, inclusa partial inca dinsec 7 I.Hr in lumea civilizata a vremii, prin acele orase-colonii elene de pe tarmulPontului Euxin.

Incepand cu secolul 14, informatiilor scrise li se adauga si celecartografice, mai intai sub forma portulanelor in care aflam mentionate porturilede la Dunare si Marea Neagra, porturi care se aflau in legaturi stranse,

25


26/29

comergiale cu orasele italiene. Dintre informatiile scrise se evidentiaza celearabe (Al Idrisi, Ibn Battuta) apoi cele ale diplomatilor vest-europeni.

Mai aproape de spiritul geografic modern, sun lucrarile realizate la sfarsitulsecolului al 17-lea si inceputul celui urmator, de catre Nicolae Milescu spatarul siDimitrie Cantemir. Nicolae Milescu este autorul primei lucrari (pe plan mondial)cu caracter geografic si etnografic asupra Siberiei (Jurnal de calatorie in China),iar Dimitrie Cantemir elaboreaza celebra lucrare Descriptio Moldaviae. Aceastalucrare este insotita de o harta, fapt care ii aduce un plus de valoare geografica.

In Tara Romaneasca iese in evidenta tot in aceasta perioada, stolniculConstantin Cantacuzino, care tipareste la Padova Harta Tarii Romanesti, hartacare s-a raspandit repede in Europ, fiind folosita de numerosi invatati in lucrarilelor.

Cel mai important moment al ultimei parti a sec 19, a fost reprezentatpentru geografie, de infiintarea Societatii Romane de Geografie (1875), act lacare a contribuit si principele de atunci, rege mai tarziu, Carol I, fost student almarelui geograf german Carl Ritter.

Scoala geografica romaneasca

Intemeietorul scolii geografice moderne romanesti este SimionMehedinti, una din figurile ilustre ale culturii nationale, personalitate marcantain domeniile geografiei, etnografiei, pedagogiei. Simion Mehedinti detine, dacaputem spune asa, cateva superlative geografice romanesti:primul bursieralSocietatii Romane de Geografie trimis in strainatate,prima teza de doctoratingeografie,primul profesor universitar de geografie, primul geograf ales membrual Academiei Romane, primul geograf ajuns intr-o functie ministeriala, primasinteza teoretica de exceptionala valoare asupra geografiei ca stiinta (Terra,1931).Pentru noi, cel mai important lucru ramane intemeierea scolii geograficemoderne romanesti.

Format sub influenta unor mari personalitati ale geografiei mondiale (V.laBlache, Fr.Ratzel), Simion Mehedinti si-a dezvoltat un sistem propriu, original, degandire geografica, pe care si l-a facut cunoscut prin numeroase lucrari, intrecare magistrala sinteza unica la vremea ei Terra, introducere in geografie castiinta, in doua volume.

Viziunea antropogeografica a profesorului S.Mehedinti este insaconsemnata in numeroase alte lucrari, cu deosebire in cele in care evidentiazainteractiunea dintre factorii geografici si dezvoltarea istorica. De altfel,S.Mehedinti fundamenteaza teoretic si metodologic antropogegografiaromaneasca inca de la primele sale lucrari tiparite Stepa romaneasca dinpunct de vedere antropogeografic ca si prin orientarea Seminarului deGeografie unde se dovedeste preocupat in primul rand, de problemelegeografiei umane.

26


27/29

George Valsan, student si colaborator al lui Simion Mehedinti, cunoscutca geograf fizician (geomorfolog), are si contributii de mare valoare in domeniulantropogeografiei. Amintim in acest sens lucrarile privitoare lapopularea TariiRomanesti, mai precis a Baraganului...

George Valsan este considerat si unul din fauritorii etnografiei modernenationale, gratie lucrarilor sale cu caracter teoretico-metodologic, precum siactivitatii sale vizand orientarea cercetarii etnografice.G. Valsan a coordonat infiintarea Muzeului Etnografic al Translivaniei,primul

muzeu etnografi romanesc realizat dupa principii moderne, stiintifice.In 1920, la numai 35 ani, G.Valsan este ales membru al Academiei

Romane, o recunoastere a exceptionalelor sale calitati de om de stiinta siuniversitar.

Constantin Bratescu, de asemenea student si colaborator al lui SimionMehedinti, se evidentiaza prin studiile sale de geografie umana asupra spatiuluiponto-danubian; el este supranumit geograful Dobrogei, contribuind ca nimenialtul la cunoasterea stiintifica geografica a acestui spatiu romanesc.Profesor la Universitatea din Cernauti si urmasul prof.S.Mehedinti laUniversitatea din Bucuresti, C.Bratescu a fost de asemenea si membru al

Academiei Romane.

Dezvoltarea antropogeografiei romanesti

Inceputurile antropogeografiei in perioada moderna, sunt legate deSocietatea Geografica Romana. Dupa intemeierea invatamantului geograficuniversitar, se acorda o atentie prioritara problemelor de geografie umana, lafundamentarea acesteia contribuind parintele geografiei moderne romanestiSimion Mehedinti; lui i se alatura Stefan Popescu.

Geografia populatiei si asezarilor (sau geografia umana) conturata deS.Mehedinti, s-a dezvoltat sub influenta scolii franceze de geografie umana,chiar si in privinta metodologiei aplicate. Influenta majora au avut-o lucrarile luiEmm.de Martonne (intre ele, La Valachie), privind distributia geografica apopulatiei din sudul tarii sau vaita pastorala la romani. Acest ultim filon alpastoritului va fi cu deosebire valorificat in perioada interbelica, fiindu-iconsacrate si cateva teze de doctorat.

Tematica pastorala abordand una din tre ocupatiile caracteristicepoporului nostru, si-a gasit incununarea ceva mai tarziu, in celebra lucrarePastoritul la romani, al carei autor (Romulus Vuia, geograf ca formatie), esteconsiderat de majoritatea etnografilor drept fondatorul etnografiei stiintificeromanesti.

In perioada interbelica, dupa desavarsirea fauririi statului roman unitar,campul investigatiilor se diversifica, geografii romani imbratisand un cerc largde probleme: geografie istorica, etnografie, aspecte demografice s.a. Seintocmesc harti entice ale tarii, se urmaresc deplasarile de transhumanta, seanalizeaza repartitia teritoriala a populatiei pe baza datelor primuluirecensamant general.

In contextul tulbure al anilor 40, marcati de declansarea celui de-al doilearazboi mondial, se dezvolta geografia politica, al carei reprezentant de seama afost prof I.Conea, student si colaborator al lui S.Mehedinti; Conea se evidentiaza

27


28/29

de asemenea si prin lucrari de geografie istorica. El a fost profesorul degeografie al viitorului rege al Romaniei, Mihai I.

Problemele de geografiea asezarilor omenesti tratate in lucrari specialesau in lucrari regionale au retinut atentia tuturor geografilor interbelici.Preocuparile de geografie economica au fost de mai mica amploare, aspecteleeconomice regasindu-se, prioritar, in lucrarile de geografie regionala. Sesubliniaza in aceste lucrari, potentialul economic variat al tarii dar sivalorificarea unilaterala a acestuia prin implicarea in mare masura a capitalului

strain.Putem spune intr-o concluzie partiala asupra perioadei anterioare

instaurarii comunismului, ca antropogeografia romaneasca se gasea racordatala marile tendinte evidente pe plan mondial, cu un anumit specific generat desituatia economico-sociala a tarii (accent pe lumea rurala, pe cea a micilorasezari urbane vezi pastoritul).

Antropogeografia romaneasca in perioada comunista

Din primii ani postbelici, cercetarile geografice au fost orientate prioritarspre studii regionale. Astfel, s-au realizat intre altele, studii detaliate, adevarate

monografii asupra a 80 orase ale tarii, studii care au stat ulterior la bazaremodelarii urbane socialiste. O directie de cercetare care se continua din aniiantebelici, este cea a studierii relatiilor existente intre centrele urbane sicezonele lor de influenta.

Dupa 1960, se remarca o diversificare si o accentuare a preocuparilor intoate ramurile antropogeografiei, sub influenta cenrintelor practicii sociale, aleamenajarii si sistematizarii teritoriale.To mai mult se folosesc metodele sstatistico-matematice, semnaland in acest felracordarea antropogeografiei romane la tendintele existente pe plan mondial(induse de revolutia cantitativa).

Lipsa de date, explicate prin controlul excesiv al statului, al partiduluiasupra mijloacelor de informare, a limitat actiunea de modernizare a geografieiumane romanesti.Geografia sociala, atat de prezenta in geografia occidentala contemporana, afost practic absenta, primii pasi concreti fiind facuti abia dupa 1990.

O dezvoltare importanta o inregistreaza geografia urbana. Se realizeaza(in 1970) de catre prof.V.Cucu, personalitate a geografiei postbelice, primasinteza moderna asupra oraselor Romaniei.Noile aspeecte vizeaza:

gradul de urbanizare a judetelor, cresterea numerica si repartitia oraselortarii

rolul social-economic al oraselor mici procesul de urbanizare

zonele suburbane

asezarile de tip satelit

ierarhizarea social-economica a oraselor

In geografia rurala a fost elaborat conceptul de complex rural privit ca orealitate social-teritoriala, in care

28


29/29

vatra, mosia, populatia si activitatile sale trebuie analizate in stransa corelatie.Apare o prima clasificare functionala a asezarilor rurale, alte studii abordandgruparea sau dispersia asezarilor, dar si distributia pe altitudine a acestora,dezvoltarea industriala a satelor, urbanizarea satelor...

In geografia populatiei sunt abordate problemele privind evolutiarepartitiei teritoriale si structura acesteia (a populatiei), structura miscariimigratorii interne atat la scara nationala cat mai ales in cadrul diferitelor unitatiteritoriale, la care se adauga harti de profil.

In cadrul geografiei economice, atentia se indreapta prioritar spreproblemele de tipologie si regionare a industriei in ansmblu sau pe ramuri,precizandu-se cu acest prilej, continutul unor categorii taxonomice: regiunea,nodul industrial, gruparea, centrul industrial s.a.Au fost abordate totodata, aspecte ale structurii regionale a industriei, aleprezentarii diferitelor ramuri, a raportului dintre industrializare, urbanizare simediul inconjurator. Problemele de geografia industriei au o larga reflectare innumeroase studii regionale ca si in hartile tematice incluse in Atlasul National.Geografii consemnau si analizau astfel impactul in teritoriu al intensului procesal industrial

Antropogeografie2

Documents

Transcript of Antropogeografie2