Anton Pann

8
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu ) (data nașterii incertă, între 1796 - 1798 , Sliven , Imperiul Otoman , azi Bulgaria - d. 2 noiembrie 1854 , București , Țara Românească ) a fost un poet , profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, [1] compozitor al muzicii imnului național al României. [2] A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii . DECES: Moare în ziua de 2 noiembrie 1854 , la întoarcerea dintr-o călătorie prin Oltenia, de unde contractase o răceală puternică (tifus virulent). Este înmormântat la Biserica Sfântul Stelian (Lucaci) din București , din apropierea casei sale Un pasionat colecționar de muzică românească, care a notat creații din repertoriul muzicienilor din perioada fanariotă. Pann a tipărit mai târziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cântece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost însoțit de interesul său în alte tradiții muzicale: în practica sa bisericească, el a tradus și compus in tradiția imnologiei bizantine și a fost printre primii din generația sa care a folosit terminologia muzicală vestică în indicarea tempoului sau a elementelor de agogică. Anton Pann a fost și un interpret iscusit la cobză, lăută, chitară și la pianoforte, cântând în diverse momente, alături de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numără compoziții orientale, romanțe și cântece de lume printre care: „Bordeiaș, bordei, bordei”, „Inima mi-e plină”, „Mugur, mugurel”, „Până când nu te iubeam”, „Nu mai poci de ostenit”, „Leliță săftiță”, „Și noi la Ilinca”, „Unde-auz cucul cântând” sau „Sub poale de codru verde”. Unele dintre acestea au apărut în volumul „Poezii deosebite sau cântece de lume”, primele în ediția din 1931 , iar celelalte în ediția din 1937 , în care acesta prezintă culegeri de cântece, după cum urmează în propria sa introducere: Altele din creațiile și culegerile sale au apărut în broșurile (șase la număr) „Spitalul amorului sau Cîntătorul dorului”, în anul 1852 . În introducerea lor, intitulată La Balamuc , Anton Pann transmite câte un mesaj, către cititori (referitor la titlul și

description

biografie

Transcript of Anton Pann

Anton Pann(nscut:Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data naterii incert, ntre1796-1798,Sliven,Imperiul Otoman, azi Bulgaria- d.2 noiembrie1854,Bucureti,ara Romneasc) a fost unpoet, profesor de muzic religioas, protopsalt, compozitor de muzic religioas, folclorist, literat, publicist,[1]compozitor al muzicii imnului naional al Romniei.[2]A fost supranumit deMihai Eminescufinul Pepelei, cel iste ca un proverb n poemulEpigonii.DECES: Moare n ziua de2 noiembrie1854, la ntoarcerea dintr-o cltorie prin Oltenia, de unde contractase o rceal puternic (tifus virulent). Este nmormntat la Biserica Sfntul Stelian (Lucaci) dinBucureti, din apropierea casei saleUn pasionat colecionar de muzic romneasc, care a notat creaii din repertoriul muzicienilor din perioada fanariot. Pann a tiprit mai trziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte i cntece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost nsoit de interesul su n alte tradiii muzicale: n practica sa bisericeasc, el a tradus i compus in tradiia imnologiei bizantine i a fost printre primii din generaia sa care a folosit terminologia muzical vestic n indicarea tempoului sau a elementelor de agogic. Anton Pann a fost i un interpret iscusit la cobz, lut, chitar i la pianoforte, cntnd n diverse momente, alturi de tinerii boieri.Dintre culegerile i creaiile sale muzicale se numr compoziii orientale, romane i cntece de lume printre care:Bordeia, bordei, bordei,Inima mi-e plin,Mugur, mugurel,Pn cnd nu te iubeam,Nu mai poci de ostenit,Leli sfti,i noi la Ilinca,Unde-auz cucul cntndsauSub poale de codru verde.Unele dintre acestea au aprut n volumul Poezii deosebite sau cntece de lume, primele n ediia din1931, iar celelalte n ediia din1937, n care acesta prezint culegeri de cntece, dup cum urmeaz n propria sa introducere:Altele din creaiile i culegerile sale au aprut n brourile (ase la numr) Spitalul amorului sau Cnttorul dorului, n anul1852. n introducerea lor, intitulatLa Balamuc, Anton Pann transmite cte un mesaj,ctre cititori(referitor la titlul i nsemntatea publicaiei) ictre domnii poei ai poemelor noi care se adaog la toat lumea(referitor la poeme i autori)Compozitorul imnului naional al Romniei Anul 1848 l gsete pe Anton Pann la Rmnicu Vlcea. Prsise Bucuretii din pricina molimei de holera. La 11 iunie izbucnete ca o uria flacr Revoluia i se ntinde n intreaga ar.Gheorghe Dem Theodorescuscrie n legtur cu acest eveniment c Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naionale i cnta triumful revoluiunii printr-un imn, de care s-a vorbit n organele de publicitate ale epocii. Este vorba de un document Nr. 1184 din 30 iulie 1848 i publicat n Monitorul Roman Nr. 14 din 26 august 1848, inserat n colecia Anul 1848 n Principatele Romne, n care, la 30 iulie 1848, comisarul de propagand al districtului Vlcea,Dumitru Zgnescu, fratele cpitanului de pompieriPavel Zgnescu, eroulbtliei din Dealul Spirii, raporta Ministrului Treburilor din Luntrul rii Romneti, cadrul n care fusese srbtorit revoluia n oraul Rmnicu-Vlcea i care menioneaz i participarea lui Anton Pann: ntr-acest pompos constituiu, aflndu-se i d-lui Anton Pann, profesor de muzic, mpreun cu civa cntrei de aceeai profesie, au alctuit o music vocal cu nice versuri prea frumoase puse pe un ton national plin de armonie i triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie n inimile tuturor cetenilor.Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, ntr-o cmpie nconjurat cu arbori, ce este la marginea cetii, adic actualul parc Zvoi, prilej cu care s-a depus jurmntul pe Constituie, s-au sfinit steagurile revoluiei i s-a cntat pentru prima dat n ara Romneasca, ntr-un cadru oficial, dup afirmaia luiVasile Roman, viitorul Imn de stat al Romniei,Deteapt-te, romne!.Anton Pann a fost cel care a pus pe muzic versurile poeziei Un rsunet, scris de braoveanulAndrei Mureanprin 1842.Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann i unul din admiratorii acestuia, ne relateaz cum n casa poetuluiAndrei Mureanudin Braov, unde se ntlneauNicolae Blcescu,Ion Brtianu,Gheorghe Magheru,Cezar BolliaciVasile Alecsandri, cu toii fiind n cutarea unei melodii pentru poezia Un rsunet, cel care a gsit melodia veche, trgnat, dar devenit att de vibrant n posterioritate, a fost Anton Pann.Aceast melodie nu era alta dect romana Din snul maicii mele, alctuit n 1839 pe versurile luiGrigore Alexandrescu. Vorbind despre poetul Andrei Mureanu i despre poezia Un rasunet (Deteapt-te, romne!), George Clinescu numete aceast poezie Marseilleza romn, iar pe Anton Pann l consider acel Rouget de Lisle romn, comparndu-l cuClaude Joseph Rouget de Lisle(1760-1836), ofierul francez care a compusMarseilleza,imnulRevoluiei francezede la 1789.BioAnton Pann s-a nscut n preajma anilor1796-1798[3]n localitateaSlivendinBulgaria, pe atunci raia turceasc[4], un trg nsemnat aezat la poalele versantului sudic al munilor Balcani, pe malul stng al rului Tundza.Tatl se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov (vreun Pandele sau Pantelimon, cum sugereaz ntr-un studiuTudor Vianu) i era de meserie cldrar.George Clinescuafirma c prin tatl su, Anton Pann era romn de origine: Cunoaterea miraculoas a limbii noastre e un semn c era romn (valah curat ori cuovlah), sau c venise aici n fraged copilrie. Numele tatlui, Pantoleon Petrov, a devenit n romnete Petroveanu, iar fiul i-a pstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care i semna manuscrisele pn prin1837. Tatl su moare nainte de vreme, n1806, lsnd n urm o vduv i trei orfani. n aceste condiii grele, vduva Tomaida mpreun cu cei trei biei, trece nBasarabiai se stabilete laChiinu, unde intr (la vrsta de 10 ani) n corul Bisericii mari din aceast localitate pn n1812.[6]Aici i fixeaz vocaia de psalt i nva limba rus. Cei doi frai, nrolndu-se n armia ruseasc, sfresc eroic n1809la asaltul Brilei mpotriva turcilor.n iarna anului1812, ajunge, mpreun cu mama sa, laBucureti. Dei avea numai 16 ani, nelesese leciile dureroase ale vieii i ale rzboiului. Srac i fr cunotine intr printre localnici, datorit vocii lui ngereti, mai nti paraclisier la biserica Olari i cntre II (defteriu) la biserica Cu Sfini de pe Calea Moilor.[7]Tot acum, Antonache (cum era alintat de mam n copilrie), devine i ucenic al dasclului grec Dionisie Fotino.[8]Astfel, dornic s-i mbogeasc cunotinele, se nscrie ca auditor la coala de muzichie deschis de Fotino, scriitor erudit i compozitor muzical, cunosctor perfect al muzicii orientale (1769-1821).n1816prsete aceast coal i se nscrie la coala deschis de dasclulPetru Efesiul, unul din grecii pricepui n muzica eclesiastic, care i-a transmis nu numai cunotinele de baz ale artei muzicale, coal care funciona pe lng biserica Sf. Nicolae elari. Aici nva i meteugul tiparului, n tipografia aceluiai Petru Efesiul, iar n1819ajunge director al tipografiei i tiprete pentru ntia dat un Axion n romnete, care, din nefericire, nu s-a pstrat n nici un exemplar.[9]n1819, scaunul arhieresc din Capital e ocupat deDionisie Lupu, om luminat care iniiaz o adevrat campanie de autohtonizare a vieii eclesiastice. Astfel, n1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfinitul Dionisie Mitropolitul n comisia pentru traducerea cntrilor bisericeti din grecete n romnete, folosindu-se de noua semiologie hrisantic, dovad c devenise un nume cunoscut n viaa muzicii bisericeti a epocii.[10]Tot n1820, Anton Pann se cstorete cu o fat srac, pe nume Zamfira Agurezan. Din aceast cstorie va avea un fiu, Lazr, ajuns destul de trziu preot la Biserica Sfntul Visarion dinBucureti.[11]n timpul anului1821Anton Pann se refugiaz laBraov, dup modelul boierilor, adpostindu-se pe lng biserica Sf. Nicolae din Schei, unde cnta la stran. Aici l va cunoate peIon Barac, cellalt colportor, traductor i tipograf de cri populare din oraul de sub Tmpa, cu care va lega o strns prietenie. Dup nbuirea Zaverei, revine nBucuretin primvara anului1822.Rentors nBucureti, Anton Pann i continu activitatea de tlmcire a melodiilor de stran. Concomitent, Ieromonahul Macarie reuete s tipreasc la Viena n anul 1823 primele cri de cntri bisericeti n limba romn:Teoreticonul,AnastasimataruliIrmologhionul, n tipografia clugrilor mechitariti (armeni).[12]n anul1823ajunge profesor de psaltichie la coala de cntri bisericeti de pe Podul Mogooaia (astzi Calea Victoriei).n anii1826-1827i va desfura activitatea ca dascl de muzichie la coala de pe lng Episcopia Rmnicului i cntre la biserica Buna Vestire din Rmnicu Vlcea. Nu se cunoate n ce mprejurri a ajuns n acest ora; este foarte probabil s fi fost transferat aici disciplinar din pricina divorului de prima soie sau la insistenele episcopului Neofit, sprijinitorul su la tiprirea crilor de cntri pe care le va da la lumin dup anul1840.[13]n timpul ederii laRmnicu Valcea, Anton Pann a locuit n imobilul din strada tirbei Vod (azi Muzeul memorial Anton Pann), aflat pe acea vreme la marginea oraului, pe drumul Cheii i al Olnetilor. Este cea mai veche cldire din Rmnicu-Vlcea, care mai pstreaz stilul acest de construcie curat romnesc, cu specificul zonei vlcene.n activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal romnizarea i modernizarea muzicii bisericeti, dovad fiind manuscrisele redactate, constnd n cntri specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. n acelai timp, preda lecii de muzic maicilor de la mnstirile Dintr-un Lemn i Surupatele.[14]n anul1930deschide seria tipriturilor sale cu coninut religios i laic. Acum va tipri lucrareaVersuri musiceti ce se cnt la naterea Mntuitorului nostru Is.Hs. i n alte srbtori ale anului. Aici se intituleaz profesorul de muzic al colii Naionale din Bucureti. n afar de colinde i cntece de stea, lucrarea nu conine i melodiile propriu-zise, ci numai indicaia de glas pe care se cnt aceste texte. n continuare, va publica alte cri care conin cntece de lume (Poesii deosebite sau cntece de lume,1931) i lucrri cu caracter moralizator.[15]n anul 1838, moare mama sa, Tomaida. Rmnnd singur pe lume, decide s se cstoreasc din nou, de data aceasta cu o tnr de numai 18 ani, pe nume Ecaterina, fiica Aniei a lui Asanache, fost vinicer domnesc. n ciuda opoziiei prinilor, care vedeau diferena mare de vrst dintre cei doi (26 de ani), cstoria a avut loc la data de10 februarie1940, na fiindu-i pitarul Tudorache Sfetescu. n aceast perioad de revenire la normalul vieii de familie, Anton Pann ajunge prim cntre la Biserica Alb, unde va locui temporar, mpreun cu soia sa, dup care se vor muta n casa din mahalaua Bradului.[16]Perioada anilor1840-1854va fi prolific sub aspect editorial-tipografic, autorul reuind s tipreasc unele culegeri religioase i folclorice, s adauge multe alte lucrri i, n acelai timp, s ofere stranei romneti, toate crile de cntri bisericeti.[17]Dup douzeci de ani de ateptare reuete s tipreasc Noul Doxastar, tomul 1, n tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvntarea noului mitropolit al Ungrovlahiei,Neofit, ales n scaun n iulie1840. La scurt timp dup nscunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann i adreseaz o scrisoare n care i dezvluie ndelungata sa munc de traducere i tlmcire a principalelor cri ale stranei,Doxastarulserdarului Dionisie Fotino,IrmologhionulsauCatavasierul grabniciHeruvico-Chinonicarul.[18]Neavnd sprijinul financiar necesar tipririi acestor cri, inteniona s cear sprijinul mitropolitului Moldovei,Veniamin Costachi, ns, episcopul Chesarie alBuzuluil-a sftuit s atepte numirea unui nou mitropolit la Bucureti. Psaltul cere sprijinul mitropolitului Neofit la tiprirea Noului Doxastar, acesta deciznd s se tipreasc 30 de exemplare pentru Mitropolie i 10 exemplare pentru Episcopia Rmnicului.[19]n anul1842, protopsaltul nainteaz o cerere prin care solicit cu rugmini mitropolitului Neofit s-l numeasc profesor de muzic la seminarul sfintei Mitropolii, ce urma s-i nceap cursurile. Prin rezoluia din26 iunieeste numit n locul luiConstantin Chiosea, care ncetase din via.[20]n vara anului1844l gsim la mnstireaTismana, ca oaspete al printelui arhimandrit Spiridon, cruia i dedic, n manuscris, slujba Adormirii Maicii Domnului. Aceast lucrare cu coninut didactic st n strns legtur cu activitatea sa de profesor de seminar.[19]n anul 1846, va tipri:Poezii populare,Cntece de stea, ediia a III-a,Irmologhiu-Catavasier,EpitafuliHeruvico-Chinonicarul. Toate acestea, au fost scrise cu alfabet chirilic, n limba romn, pe hrtie ordinar i de Olanda, cu diferena de pre cuvenit. Pentru Anton Pann, tiprirea de cri nu era doar o treab de negustorie, ci mai ales un mijloc de a-i rspndi lucrrile sale de psaltichie, cu ajutorul crora colarii s poat nainta i s ajung la o tiin temeinic i folositoare, iar cntreii s nu neglijeze cntarea ci s se desvreasc n meteugul musichiei.[19]n anul1847, tiprete unsprezece cri, ase politiceti i cinci cu cntri bisericeti, respectiv:Heruvico-Chinonicar, tom I i II;Prescurtare din Bazul muzicii bisericeti i din Anastasimatar;Rnduiala Sfintei i Dumnezeietei LiturghiiiPresimier.[21]n anul1848, anul revoluiei de laIslaz, activitatea sa editorial-tipografic este mult mai redus, reuind s dea la lumin doar patru cri, dintre care dou laice, una cu caracter religios,Cntece de stea, ediia a IV-a iPrivighierul, care cuprinde cntrile Vecerniei i Utreniei.[22]n paralel cu munca didactic, o va desfura i pe aceea de cntre la biserica Kretzulescu, unde reuise s formeze un cor de tineri, pltii cu cte 20 de lei pe lun.[23]Activitatea sa didactic a ncetat n perioada1848-1849, seminarul fiind nchis i deschis ulterior, n anul1851. n toat aceast perioad va fi privat de anumite sume de bani, reprezentnd leafa pe anii1848,1849(cu doar ase luni) i1850.[24]n24 mai1851, cnd s-a redeschis seminarul, Pann afl cu uimire c nu mai figureaz printre profesori, n locul su fiind numit, la clasa I de psaltichie ierodiaconul Calistrat, iar la clasa a doua de cntri, ierodiaconul Ironim.[25]Tot acum va tipri unTipic bisericesc, tradus din grecete mpreun cu preotul Ioan Clranu de la Biserica Lucaci, dat la lumin n tipografia sa, cu binecuvntarea mitropolitului Nifon.[26]n anul1852tiprete alte cri cu coninut politicesc, printre careSpitalul amorului sau Cnttorul dorului, n ase brouri i modurile cntrilor pe note psaltice. Dup o ntrerupere de cinci ani, anul1853va fi benefic sub aspectul crilor muzicale bisericeti. Acum va da la lumin tomurile II i III aleDoxastarului, tlmcit din grecete n romnete, dup cel scris n sistema veche, al seraduluiDionisie Fotino;EpitafulsauProhodul Domnului, ediia a II-a, prelucrat i dat la lumin cu binecuvntarea mitropolituluiNifoniAntifoanece se cnt la ecteniile serii, dimineii i ale Sfintei Liturghii.[27]n ciuda greutilor ntmpinare n ultimul su an de via,1854, reuete s tipreasc mai multe cri politiceti i nc cinci lucrri de muzic bisericeasc:Mica gramatic teoretic i practic (cu caracter didactic),Irmologhiu-Catavasier, ediia a II-a, unde adaug un model de recitare a Apostolului i a Evangheliei;Noul Anastasimatar, tradus i compus dup sistema cea veche a serdarului Dionisie Fotino,La Sfnta Liturghie a lui Ioan Gur de AuriLa Sfnta Liturghie a Marelui Vasile