ANTON PANN

NÃZDRÃVÃNIILE LUI NASTRATIN HOGEA

33„Pitic

ul cu

pove

ºti“

ANDREAS PRINT

Conform

Programelor ºcolare

deLimba

ºi Literatura Românã

pentru

Clasele I-VIII

1794 (1797) - 1854

ANDREAS PRINT

Anton Pann

Nãzdrãvãniile luiNãzdrãvãniile luiNASTRATIN HOGEANASTRATIN HOGEA

Ediþie revizuitã ºi adãugitã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPANN, ANTON

Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea/ Anton Pann -Bucureºti: Andreas Print, 2012

Bibliogr.ISBN 978-606-8271-14-97

© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2012Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceasta lucrare nu poate fi

reprodusã, stocatã ºi retransmisã sub formã: tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã,

audio sau sub orice altã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas Print.

TEL./Fax: 021.22.20.7670

DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE

IVO PRINTCalea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti

Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: ivo_print@yahoo.comSite: www.editura-andreas.ro

Editor: Gheorghe DUMITRUTehnoredactare: Andrei-Nicolae DUMITRURedactare: Laura-Ivona DUMITRUCoperta: Constantin ARMEANU

Poveste nevãzutã ºi neauzitã

Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea / 7

Istoria prea înþeleptului Arghir cu nepotul sãu Anadam / 72

Repere biobibliografice / 93

CUPRINS

Învãþãtura datã rãuse sparge în capul tãu

Nastratin era un hogea (dascãl sau învãþãtor),

Care a rãmas de basmu pânã astãzi tuturor,

Pentru cã era din fire cam p-o ureche, nãzdrãvan,

Nu-l gãseºti însã în faptã sã fi fost vreun viclean;

El ºezând odatã-n ºcoalã, ce îi dete-n simplul gând:

– Ascultaþi, copii – le zise (cu-ntâmplare strãnutând)–

Sã ºtiþi d-astãzi înainte cã eu când voi strãnuta,

Toþi bãtând îndatã-n palme sã-mi ziceþi „hair-ola“!

Cu-ntâmplare dar odatã gãleata în puþ cãzând

ªi cu ce sã scoatã apã pentru ºcoalã neavând,

Hogea porunci îndatã ca din toþi ai sãi ºcolari

Sã se lase-n puþ s-o scoatã vreunul din cei mai mari;

Merg ºcolarii toþi în grabã, pe lângã puþ se adun,

Dar privind º-adânc vãzându-l, n-a vrut sã intre niciun.

Deci vãzând cã coraj n-are niciunul din câþi era,

Hotãrî-n cele din urmã el într-însul a intra;

ª-aºa dezbrãcat de toate, cu capul gol ºi desculþ,

Legat cu un ºtreang de mijloc, ºcolarii-l lãsarã-n puþ;

Dupã ce gãsi gãleata ºi dupã ce o legã,

Cãtre ºcolari dete gurã ºi sã-l tragã le strigã;

Ei pornind cu toþi dodatã sã-l tragã în sus de jos

ªi tocma cam pe la gura puþului, când fu el scos,

Razele luminii-ndatã îl gâdilarã în nas

7

ªi începu sã strãnute una-ntr-alta-n acel ceas;

Ei cum aud cã strãnutã aminte-n grab º-au adus,

De porunca lui cea datã (dupã cum am spus mai sus)

ªi cu toþii deodatã funia din mâini lãsând,

Începur-a bate-n palme ºi „hair-ola!“ strigând.

Bietul Hogea cade-n datã ca un dovleac jos trântit.

Pânã-n fund îºi sparse capul, de pereþi fiind lovit.

Dupã ce ieºi în urmã d-acei nerozi copii tras,

Jupuit ca vai de dânsul, la picioare, mâini ºi nas

Zise: – Nu e vina voastrã, ci a mea, cã n-am judecat,

ª-astfel de cinste neroadã ca sã-mi daþi v-am învãþat,

Care-n cele dupã urmã din pricinã-i ajunsei

Cu picioare, mâini belite ºi cu cap spart m-alesei.

p

Copilul se-nvaþãcând nu se rãsfaþã

Nastratin Hogea la apã vreun copil când trimitea,

Mai întâi de-ai da urciorul el s-apuca ºi-l bãtea.

Un prieten întrebându-l de ce bate pe bãiat,

Când îi dã urcioru-n mânã, fãrã a fi vinovat,

– Îl bat, da, el îi rãspunse, ca sã ia sama mergând,

Sã nu spargã-n drum urciorul niscai nebunii fãcând,

Cã dupã ce îl va sparge, pedeapsa e de prisos,

Cât de mult de îl va bate, nu mai am niciun folos.

Pâine, la foame, udatãe cea mai dulce bucatã

Nastratin Hogea odatã pe fiul sãu l-a-ntrebat

Niscaiva zaharicale vreodatã d-a mâncat.

Copilul sãu îi rãspunse cã n-a mâncat nicidecum.

Hogea îl întreabã iarãºi: – Dar ce mãnânci tu acum?

– Pâine uscatã cu apã. Hogea zise: – Aºadar,

Socoteºti tu c-ar fi-n lume vrun alt mai dulce zahar

Ca astã pâine uscatã ce o uzi ºi o îmbuci,

Cu atâta gust ºi foame cât º-altui poftã aduci?