ANTIGRAVITATIAScris de mm la data de Mier 05 Mai 2010, 14:17

Antigravitatia a ajuns o banala realizare pe mesele diversilor cercetatori, chiar daca aflam acest lucru doar de pe internet si nu din "stiinta oficiala". Studierea antigravitatiei (totuna cu gravitatia) devine interesanta doar in contextul acceptarii eterului ca realitate fizica. Am gasit, intamplator, un articol interesant al unui cercetator rus, ANATOLY K. GAPONOV, Sadovskaia Str., 195, Novosibirsk, 630009, Russia, pe care il reproduc: METODE DE CREARE A ANTIGRAVITATIEI De multa vreme exista opinia in fizica, precum ca antimateria ar fi o posibila sursa de antigravitatie dar cercetarile in acest sens au intrat intr-o fundatura. Formulele existente (si teoriile existente) au interzis [c-ar fi] concluzia antigravitatiei, dar cercetariele noastre au permis sa sa obtinem antigravitatia substantei precum si urmatoarele concluzii paradoxale: 1. Exista doua tipuri de spatiu: a) Spatiul Absolut b) Spatiul Relativ 2.a. Campul gravitational e un spatiu relativ care are miscare accelerata indreptata insprecentrul planetei. 2. b. Campul antigravitational e un spatiu relativ, care are o miscare accelerata, indreptatadinspre centrul planetei. 3. Fortele gravitationale nu depind de masa corpului! [subl. mea] Masa poate fi prezentata in trei versiuni: a) mk - masa ca si cantitate de atomi b) W(mA)e - energie electronic-atomica in masa c) W(mG)m - energie mecano-gravitationala in masa Pe baza acestor notiuni statuate oferim revizuirea esentei fortei, nu numai a aceleia din formula Coulomb dar si cea din formula Newton: F=Kq1q2/R2, resp., F=Pm1m2/R2

E binecunoscut ca energia mecanica poate fi adusa in sarcina electrica, unde energia mecanica intra (se transforma) in energie a campului electric, si: (en. mec.) F*R0,5*E2V(m3) (en. el.) Similar, putem introduce energie mecanica in masa unui corp. Ca urmare, energia mecanica (va intra) se va transforma in energie a campului gravitational, unde: (en. mec.) VFt0,5*g2V(m3), (en. grav.) Odata ce volumul Pamantului ramane constant, [urmeaza ca] acceleratia campului gravitational [e de asteptat sa creasca] va creste. E logic sa ma astept, ca atunci cand voi scoate energie mecanica din masa, sa apara procesul invers, adica sa apara o reducere a acceleratiei campului gravitational. In lucrarile sale, Newton a admis existenta a doua spatii: 1) Sp. Absolut - spatiu imobil, non-rotational, reprezentat ca un cub limitat, cu planeta noastra in centru. 2) Sp. Relativ - un spatiu mobil. El se poate misca cu acceleratie in sp. absolut. Editor note: In conceptia eterului asta inseamna doua parti de eter: una e implicata in miscare impreuna cu masa, dar cealalta parte de eter e nemiscata. Principala greseala in cercetarea eterului a constat in urmatoarele: Experientele Michelson au vizat o viteza relativa intre corpuri si spatiu. Totusi, acceleratia relativa dintre corpuri si spatiu ar fi trebuit sa fie cautata. [Excelenta afirmatie! Atentie, Abel!] Sa notam concluziile lui Newton: "Corpul poate sa-si pastreze starea de repaos sau de miscare rectilinie uniforma..." Prin asta , el a postulat ca nu exista viteza liniara relativa intre solide si spatiu. [Exceptional! subl. mea] Dar el stia ca pentru rotatie exista (faimoasele exp. cu vartejurile de apa [??]) [nu stiu la ce exp. se refera]. Campul gravitational este spatiul relativ, accelerat in "cadere",

care reprezinta o forma sferica. Daca spatiul relativ se misca, apare intrebarea: unde se misca? E un singur raspuns: se misca in spatiul absolut (tridim). In teoria lui Einstein exista notiunea de spatiu unificat si curbat in camp gravitational, dar apar contradictii aici, si ref la asta N. Tesla scria: "Numai prin prezenta unui camp de forte se pot explica miscarile corpurilor ceresti, dar atunci ipoteza curbaturii spatiului nu mai e necesara. Toata literatura stiintifica pe subiectul asta e condamnata la uitare". [1] Faptul ca gravitatia e un spatiu relativ aflat in miscare accelerata poate fi probata prin observarea rachetelor [aflate] in miscare accelerata, unde acceleratia in racheta e echivalenta cu acceleratia in c. grav. Miscarea accelerata a rachetei e relativa, ceea ce ne permite sa vorbim atat despre miscarea accelerata a rachetei in spatiul imobil, cat si despre miscarea accelerata a spatiului in racheta nemiscata [considerata fixa]. Campul antigravitational e spatiul relativ, care are o miscare accelerata dinspre centrul unui corp (de ex. un cilindru in rotatie, satelitul Pamantului, etc.). Dar e posibila producerea antigravitatiei fara rotatii. Pe baza analogiei intre energia mecanica si electrica ajungem la concluzia ca gravitatia dintre corpuri nu depinde de masele corpurilor, ci de energia mecano-gravitationala, continuta in mase, ceea ce ne permite sa o "suplimentam" [in ele] ori s-o extragem din ele. Prin urmare, aceasta e energia gravitationala interna. Ma opresc aici cu aceasta introducere, urmand sa prezint si partea a doua. Ca prime comentarii, de subliniat repetarea afirmatiei ca nu avem o dependenta a gravitatiei de masele corpurilor (ci de energia lor). Daca eu nu prezint incredere suficienta -facand aceeasi afirmatie, autorul acestui articol, un probabil academician din academia siberiana recunoscuta "oficial", poate prezenta. Foarte importanta imi pare a fi precizarea (parere personala) ca cele doua spatii, absolut si relativ, de care vorbeste autorul, nu sunt spatiile matematice abstracte -asa cum suntem indreptatiti sa credem-

ci doua eteruri!. Daca o luam asa, mai putem intelege cate ceva... Am facut aceasta precizare deoarece confuzia intre abstractmatematic si concret-fizic e un loc comun al fizicii, Einstein insusi facand aceasta confuzie.

Ultima editare efectuata de catre mm in Vin 06 Aug 2010, 23:47, editata de 2 ori

mmActiv

Se ncadreaz n topic: Demonstreaz ce spune: Rspunde la ntrebri: Certre