ANTIDIABETICE- REFERAT

8
ANTI DIABETICELE Antidiabeticele utilizate in clinica sunt fie preparatele de insulina, fie anti- diabeticele orale. Insulina : Este este un hormon , secretat de insulele lui Langerhans , ce participă la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai important hormon în metabolismul glucidelor. Insulina contribuie în primul rând la micșorarea concentrației glucozei în sânge. Aceasta mărește permeabilitatea membranei celulare pentru glucoză. Insulina are o acțiunea antagonistă glucagonului . Pancreasul endocrin secretă circa 50 U insulină/zi. Exista insu-line cu actiune rapida, insuline cu actiunea lenta si semilenta. Dintre cele cu actiune rapida se foloseste insulina obisnuita in fiole de 5 ml (200 u.i/ fiola si 40 u.i/ml). Se administreaza de obicei subcutanat,. De obicei se administreaza insulina de 3 ori/zi, dupa caz si doza, cu 15 ianintea meselor principale. Insulinele cu actiune prelungita pot fi cu activitate medie (10 - 14 h). Dupa insulina pot aparea accidente: hipoglicemii ce pot merge pana la coma hipoglicemica, infectii locale, reactii alergice si lipodistrofii. Biguanideie : Sunt utile in diabetul de tip II. Biguanidele favorizează consumul intracelular de glucoză, reactivează, la nivelul muşchilor, insulina inactivată prin legarea de proteine. la om acţiunea începe după 2-3 zile şi este maximă după 15-30 zile. Glucagonul :

description

ANTIDIABETICE- REFERAT

Transcript of ANTIDIABETICE- REFERAT

ANTI DIABETICELE

Antidiabeticele utilizate in clinica sunt fie preparatele de insulina, fie anti-diabeticele orale.

Insulina:Este este unhormon, secretat deinsulele lui Langerhans, ce particip la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai important hormon n metabolismul glucidelor. Insulina contribuie n primul rnd la micorarea concentraiei glucozei n snge. Aceasta mrete permeabilitatea membranei celulare pentru glucoz. Insulina are o aciunea antagonistglucagonului.

Pancreasul endocrin secret circa 50 U insulin/zi.

Exista insu-line cu actiune rapida, insuline cu actiunea lenta si semilenta. Dintre cele cu actiune rapida se foloseste insulina obisnuita in fiole de 5 ml (200 u.i/ fiola si 40 u.i/ml). Se administreaza de obicei subcutanat,. De obicei se administreaza insulina de 3 ori/zi, dupa caz si doza, cu 15 ianintea meselor principale. Insulinele cu actiune prelungita pot fi cu activitate medie (10 - 14 h). Dupa insulina pot aparea accidente: hipoglicemii ce pot merge pana la coma hipoglicemica, infectii locale, reactii alergice si lipodistrofii.

Biguanideie:Sunt utile in diabetul de tip II. Biguanidele favorizeaz consumul intracelular de glucoz, reactiveaz, la nivelul muchilor, insulina inactivat prin legarea de proteine. la om aciunea ncepe dup 2-3 zile i este maxim dup 15-30 zile.

Glucagonul:

Este cel de-al doilea hormon pancreatic implicat n reglarea echilibrului glicemic, alturi de insulin. Glucagonul prezint efect hiperglicemiant. Acesta este secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Pancreasul secret glucagon atunci cnd nivelul glicemiei scade prea mult. Glucagonul stimuleaz ficatul s transforme rezervele sale de glicogen n glucoz, care este imediat eliberat n snge (glicogenoliza). Glucagonul i insulina fac parte dintr-un sistem feedback ce menine glicemia la un nivel acceptabil.

Preparatele obinuite se obin din pancreas de porc sau bovin. Insulina bovin difer de insulina uman prin trei aminoacizi, iar cea de porc numai printr-un singur aminoacid. In practic se utilizeaz aa numita insulin mixt (70% insulin bovin i 30% insulin porcin). Preparatele monospecie, mai ales de origine porcin i ndeosebi uman sunt mai puin imunogenice. Insulina uman tinde s nlocuiasc insulina monospecie porcin.

Efecte principaleleactiuni metabolice ale insulinei sunt:asigurarea utilizarii tisulare a glucozeiprin usurarea patrunderii sale in celulele musculare si in adipocite (datorita cresterii cantitatii de macromolecule transportoare) stimularea fosforilarii oxidative ca si a transformarii glucozei in depozit glicogen la nivelul hepatocitelor, celulelor musculare si adipocitelor, cu tendinta de scadere a glicemiei.

Favorizarea sintezei proteinelorin muschi prin usurarea captarii aminoacizilor de catre hepatocite si celulele musculare, stimularea formarii macromoleculare proteice si reducerea folosirii aminoacizilor pentru sinteza glucozei in hepatocite.

Cresterea anabolismului lipidicprin sporirea disponibilului de acizi grasi in celule; favorizarea sintezei acizilor grasi din acetilcoenzima A si a transformarii piruvatului in grasimi, impiedicarea lipolizei (datorita inhibarii triglicerid lipazei)

Cresterea influxului celular al ionilor de potasiu K+(datorita stimularii Na2+, K+, ATP-azei membranare)Tipuri de insulina si durata de actiune:1) Insuline cu aciune rapid

-insunina lispro (humalog eli lilly)

-insulina aspart (novolog Novo Nordisk)

Ambele se absorb repede

Aceste insuline acioneaz mai rapid, ceea ce face ca administrarea s se fac cu puin timp naintea meselor, au durata scurt de atingere a aciunii maxime, ceea ce asigur un control mai bun al glicemiei postprandial, un un risc mai mic de hipoglicemie nocturn. Dezavantajul este durasta scurt de aciune, fcnd necesar o administrare repetat zilnic.

Se injecteaza cu 5 15 minute inaintea mesei durata de actiune fiind de 3 -5 ore.

2) Insulin cu durat de aciune scurtExista 4 insuline cu actiune de scurta durata

Humulin R 100U/ml

Novolin R 100U/ml

Velosulin

Lletin 2 regular

Dupa inectare efectul apare in 30-60 minute si dureaza 5-7 ore se face cu 30 de minute inaintea meselor.

Insulinele obinuite (regular) au avantajul posibilitii amestecrii cu diferite alte insuline (NPH, lente, ultralente), au o durat de aciune mai lung, ceea ce permite administrarea insulinei de 2 ori pe zi. Un dezavantaj este un risc mai mare de hipoglicemie, mai ales la asocierea cu insuline cu durat mai lung de aciune. Pot exista i reacii de hipersensibilizare la insulina de porc.

3) Insuline cu aciune intermediarInsulinele cu aciune intermediar dup administrare efectul ncepe la 1 2 ore, este maxim la 6 12 ore i dureaz 18 24 ore.

Preparate: Lente Humulin, Lente Iletin (preparat de porc),

Lente Novolin, NPH Humulin, NPH Iletin (preparat de porc), NPH.

Insulina lent este o mixtur de 30% insulin semilent (un precipitat amorf de insulin cu ioni de zinc n soluie de acetat care are o aciune ce ncepe relativ rapid) cu 70% insulin ultralent (o zinc insulin cristalin puin solubil a crei aciune se instaleaz lent i dureaz mult) Rezult o combinaie cu efect ce se instaleaz relativ rapid i dureaz mult. Insulinele porcine, bovine i umane pot forma cristale cu zinc n soluie de acetat, dar numai insulina bovin este hidrofob

Insulina NPH (neutral protamine Hagedorn sau izofan insulin) o insulin intermediar care se injecteaz s.c. n 2 3 prize pe zi. Dup inj. sc protamina este hidrolizat de enzime proteolitice insulina putndu-se absorbi. Timpul de debut i durata aciunii similare cu cele ale insulinei lente. Se mixeaz cu insulin regular sau insulin lispro. Se utilizeaz n diabetul zaharat de tip 1.4) Insuline cu aciune lung

Sunt 2 insuline cu actiune lunga insulina glargin i ultralente (Humulin U).

Ultralente Humulin este o insulin zinc cristalin suspensie; durata efectului 20 36 ore. Insulina glargin are nceputul aciunii dup 1,1 ore, un maximum nesemnificativ i durat de aciune 24 ore de ore. Se injecteaz doar s.c. Se administreaz s.c. o dat pe zi fie dimineaa, fie seara.

Avantajele insulinei glargin constau n: o singur administrare pe zi, absena unui maxim n activitate, durata de 24 ore a aciunii i incidena redus de hipoglicemie nocturn. Dezavantaje: costul mai ridicat, durere la injectare i interdicia amestecrii cu alte tipuri de insuline. Farmacocinetic : Procesul de absorbie a insulinei dup administrarea s.c. parcurge etapele de dizolvare n spaiul interstiial, disocierea pn la stadiul de monomeri i apoi de difuziune prin peretele capilar. Absorbia analogilor cu aciune rapid este accelerat prin faptul c etapa de disociere nu mai este necesar.

Insulinele umane se absorb mai repede dect cele animale datorit unei hidrofilii mai ridicate.

Absorbia este mai rapid n esutul subcutanat abdominal.

Dup absorbie insulina circul liber sau legat de anticorpi .

Degradarea i excreia insulinelor exogene se face n ficat (60 80%) i 10 20% n rinichi.

Majoritatea preparatelor de insulin au 100 uniti/ml.Calea de administrare a insulinelor:- administrare subcutanat n regiunea abdominal - insuline prandiale i n regiunea anterioar a coapselor - insulinele bazale,

- administrare intravenoas, numai insulina normal, care este solubil n ap folosit n urgen;

- stiloul cu insulin mbin rezervorul de insulin i seringa ntr-o singur unitate de administrare de 2 feluri: sisteme preumplute cu insulin, care se arunc dup terminarea insulinei din rezervor i sisteme reutilizabile, avnd rezervoare de insulin care le pot nlocui pe cele deja epuizate; au sisteme audio pentru stabilirea dozei, precum i pentru terminarea insulinei din rezervor;

- hidrogeluri n sisteme de cedare autoreglabil a insulinei eliberarea insulinei este asigurat de un sistem de transformare gel sol care asigur eliberarea insulinei din interiorul sistemului n mediul nconjurtor, n funcie de nivelul glicemiei, tranziia fcndu-se prin modificri de pH, temperatura etc;

- pompe automate: sistemul de perfuzie n ans deschis asigur introducerea programat a insulinei subcutanat, i.v. sau intraperitoneal, cu ajutorul unor pompe automate portabile, de dimensiuni mici. Sistemul de perfuzie n bucl nchis realizeaz perfuzia i.v. continu cu insulin n funcie de glicemie, doza de insulin fiind comandat printr-un mecanism feed back negativ ( un senzor citete automat glicemia i un minicomputer stabilete cantitatea de hormon necesar). Sistemul de administrare intraperitoneal asigura absorbia insulinelor exogene n circulaia portal. Se administreaz prin pompe implantabile cu cateter flotant n spaiul peritoneal. Exist risc de infecii, costurile sunt ridicate.

- administrarea pulmonar cu absorbie la nivel bronhoalveolar. Antidiabeticele orale: Sunt folosite in diabetul de tip II (insulinoindependent). Se folosesc sub doua forme principale: sulfamide hipoglicemiante si biguanide.

1.INSULINOTROPE(stimuleaza eliberarea insulinei- hipoglicemiante)

- DERIVATI DE SULFONIL UREE-

generatia I-TOLBUTAMIDA, CLORPROPAMID

generatia II- GLIBENCLAMIDA,GLIPIZIDA, GLICLAZIDA,GLIQUIDONA,

GLIBORNURIDA

-MEGLITINIDE REPAGLINID, NATEGLINID

2.NON-INSULINOTROPE(efect euglicemiant, antihiperglicemiant)

-BIGUANIDE METFORMIN, BUFORMIN-TIAZOLIDINDIONE-(GLITAZONELE)ROSIGLITAZONA,PIOGLITA-INHIBITORIIALFA GLUCOZIDAZE

-INHIBITORIIALDOREDUCTAZEI Sulfonilureeleprecum si meglitinidele, au proprietati hipoglicemiante si sunt utile in cazuri selectionate de diabet.

Pot controla hiperglicemia, evitand injectiile de insulina. Ele sunt indicate la adultii varstnici cu diabet non-insulino-dependent, avand o hiperglicemie mici sau moderata.

Scopul tratamentului consta in evitarea complicatiilor acute si cronice ale diabetului si scaderea greutatii corporale catre normal. Efectele sunt bune in circa 40% din cazuri si modeste in alte 30%.Se recomanda ca atunci cand necesarul de insulina este relativ mare (30-40 u.i./zi), inceperea tratamentului sa se faca cu insulina, incercand apoi asocierea sulfamidelor, cu scaderea dozei de insulina (cu 25-50%). La 20% dintre bolnavii la care sunt indicate sulfamidele, acestea nu pot controla glicemia.

Sunt indicatela varstnici peste 40 ani, cu consum crescut de insulina; in diabet ce reactioneaza rau la insulina; in diabet recent care nu a facut insulino-terapie si necesita mai putin decat 40 UI insulina /zi.

Sulfonilureele, sulfamide antidiabetice, se absorb bine din tubul digestiv, biotransform. prin acetilare fix. pe proteinele plasmatice 90%.