Antibiotice care actioneaza pe bacili G+, coci G+ si G-, cu spectru ingust, de tip penicilina.Antibiotice care actioneaza pe coci G+ si G- si bacili G-, cu spectru ingust de tip steptomicinic.Antibiotice care actioneaza pe coci si bacili G+, G-, cu spectru larg: cefalosporine, ampicilina, amoxicilinaAntibiotice caer actioneaza pe bacili si coci G+ si G-, Chlamydii, Mycoplasme, Rikettsii: cloramfenicol,

tetraciclinaToti bacilii G- sunt rezistenti in mod natural fata de penicilina G.Cefalosporinele nu actioneaza pe Chlamydii, Mycoplasme si Rikettsii.Folosirea indelungata a antibioticelor are drept consecinta faptul ca bacteriile au inceput sa produca enzime

care distrug antibioticele (betalactamazele pentru penicilina, cefalosporine, ampicilina). Astfel a aparut rezistenta pneumococului la penicilina, a stafilococului, rezistenta fata de ampicilina, etc.

Administrarea antibioticelor si ce se intampla cu ele in organism (farmacocinetica):- absorbtia- difuzarea in organism- metabolizarea- eliminarea

Se cunoaste ca orice medicament se poate administra pe cale orala, parenteral sau local. Dupa administrarea i.v. a unui antibiotic, concentratia maxima sangvina se obtine foarte repede (10-15 min). Aceasta se poate face fie in bolus, fie in perfuzie (concentratie maxima in 30-60 min), mereu trebuie verificat in prospect pentru a vedea durata de administrare, fiind unele care obligatoriu se administreaza in cel putin 30, 60 min, etc.; nerespectarea acestor indicatii poate duce la accidente grave.

Avantajele administrarii i.v. a antibioticelor: - intreaga cantitate intrata in circulatie si raspandita in organism- concentratia maxima si ajungerea la locul infectiei se face foarte rapid (important pentru infectiile severe)Dezavantajele administrarii i.v. a antibioticelor:- necesar personal calificat si materiale- risc de infectie cu legatura directa cu circulatie -> bacteriemie -> septicemie, probabilitate mare cu germeni

rezistenti

In administrarea i.m., concentratia maxima sangvina se obtine dupa 30-60 min. Absorbtia nu este instantanee, ci mai lenta, nivelurile sangvine obtinute fiind deci mai scazute. Este important pt. administrarea un anumit tip de antibiotice, cum sunt aminoglicozidele, a caror eficienta terapeutica depinde de nivelul concentratiei sangvine, nu de durata prezentei substantei. Manopera este mai usoara, nu necesita personaj calificat. Exista riscul de aparitie a unui flegmon.

In cazul administrarii orale, concentratia maxima sangvina se realizeaza dupa 1-2h. Nu se poate face pt. toate antibioticele (nu pentru penicilina G, aminoglicozide), iar pentru celelalte, absorbtia variaza intre antibiotice, pentru acelasi antibiotic la persoane diferite, pentru acelasi antibiotic la aceeasi persoana, in diferite situatii fiziologice sau patologice pe care aceasta le prezinta. De ex.: ampicilina se absoarbe in proportie de 50%, iar amoxicilina 80%. Tetraciclina 40-50%, doxiciclina 90-95%. Se prefera cele cu absorbtie mai mare. Absorbtia digestiva este influentata pt. multe medicamente de prezenta alimentelor in tractul digestiv, care diminua absorbtia medicamentelor, cu exceptii in care aceasta o favorizeaza. Anumite conditii patologice pot influenta absorbtia medicamentelor: hipotensiunea. Alte substante, ioni de Ca, Fe prezente in intestin, pot influenta absorbtia. De asemenea, complianta este un aspect important in ceea ce priveste administrarea orala.

Pentru unele antibiotice (betalactamine) consumul de alcool reduce eficienta. Pentru unele antibiotice absorbtia digestiva este foarte buna, de 90-100%, ceea ce face ca efectul terapeutic

eficient antibioticului sa fie acelasi si in administrare pe cale orala si parenterala (in cazurile severe - initial

parenteral, apoi, dupa o evolutie favorabila pe cale orala). Acestea sunt: cloramfenicolul, rifampicina, fluorochinolonele, metronidazolul, amoxicilina, linezolidul.

Indiferent daca este administrat pe cale orala sau parenterala, el ajunge in circulatie si este raspandit in intreg organismul, inclusiv in zona infectiei. Patrunderea unui antibiotic intr-un tesut si concentratia pe care o realizeaza la nivelul unui tesut variaza in functie de tipul de antibiotic, de persoana si de organul, tesutul despre care este vorba.

O concentratie realizata de antibiotic intr-un tesut depinde in primul rand de vascularizatia acestuia. Cu cat este mai vascularizat, cu atat concentratia este mai mare, efectul terapeutic fiind mai mare. De exemplu, in cazul unei pneumonii, tratamentul dureaza 7-10-14 zile, iar in cazul unei osteomielite peste 2 saptamani.

Un alt element care contribuie la realizarea concentratiei este legarea de proteinele plasmatice. Toate antibioticele se leaga de proteine plasmatice, este o legare reversibila, cele care se leaga putin de proteine vor realiza o concentratie mai mare in tesut, spre deosebire de cele acre se leaga mai mult, care vor realiza o concentratie mai mica, dar mai persistenta. Concentratia si respectiv eficienta terapeutica sunt conditionate si de solubilitatea in lichide, de greutatea moleculara a antibioticelor.

De asemenea, eficienta terapeutica este influentata si de factorii locali: aminoglicozidele au actiune mult mai redusa in mediu acid.

Antibioticele pot avea o anumita afinitate pentru tesuturi, de ex.: lincomicina, clindamicina si fluorochinolonele sunt antibioticele care realizeaza cele mai eficiente concentratii in tesutul osos.

Toate antibioticele se elimina sub forma unor produsi activi, mai putin activi, si chiar inactivi. O concentratie biliara excelenta (pe aici se elimina) o realizeaza ampicilina (200-300 de ori la acest nivel fata de concentratia maxima sangvina), actionand pe germenii de la acest nivel, ceftriaxona, rifampicina, macrolidele, doxiciclina.

O concentratie urinara excelenta: cotrimoxazol, fluorochinolonele, sulfamidele, nitrofurantoina.

Metabolizarea antibioticelor se produce in special in ficat, dar si in rinichi, plamani, etc. Exista produsi cu diverse grade de activitate. In functie de unde sunt produsi si pe unde se elimina, pot fi folositi in diverse situatii. Astfel, cloramfenicolul se elimina urinar in proportie de 90% sub forma unor metaboliti inactivi (degeaba antibiograma arata sensibilitatea bacteriei la acesta). Pefloxacina se elibereaza renal, putand fi folosita si in caz de insuficienta renala, pentru ca ocoleste rinichiul.

Timpul de injumatatire al antibioticului (T50) (durata de timp in care cantitatea de antibiotic din circulatie se injumatateste)

- penicilina: 30 min (la 4, max. 6h)- ceftriaxona: 8h (la 12-24h)In functie de acesta, se stabileste intervalul de administrare.

In organism exista 3 zone protejate, in care nici anticorpii si nici antibioticele nu patrund: SNC, ochi, prostata. Cand se produce inflamatie, antibioticele patrund mai usor, dar nu toate. La o meningita: penicilina, ampicilina, cefalosporina, nu aminoglicozide, nu oxacilina.

Exista bacterii care patrund, supravietuiesc si se multiplica intracelular (Brucella, Salmonella, unele tulpini de H. influenzae, Chlamydii, Legionella pneumophila), dar nu toate antibioticele au o patrundere buna intracelulara. Cu efect terapeutic bun in aceste cazuri: macrolidele, tetraciclinele, cloramfenicolii, fluorochinolonele, rifampicina, cotrimoxazolul, metronidazolul. O slaba patrundere intracelulara au betalactaminele, vancomicina, aminoglicozidele.

Efectul postantibiotic- dupa ce cantitatea de antibiotic a scazut sub efectul terapeutic, acesta se mentine zeci de minute sau ore,

nu pentru toate la fel de bine- bun: aminoglicozidele, fluorochinolonele, macrolidele si tetraciclinele, rifampicina, carbapenemele

- redus: toate betalactaminele pe bacilii G-

In prezent in lume exista aprox. 100 de molecule cu efect antibacterian, fiind testate zeci de mii. Au fost ordonate in clase, in functie de structura chimica. Cele mai importante clase:

- betalactaminele- aminoglicozidele- macrolidele- glicopeptidele- polipeptidele- ketolidele- sinergistine- glicilcicline- oxazolidinone- cloramfenicoli- tetracicline- lincosamide- rifamicine- nitrofurani- sulfamide- chinolone- nitroimidazoli- altele neincadrate in clase

Betalactaminele- clasa cea mai bogata in reprezentanti- 4 grupe: penicilinele, cefalosporinele, carbapenemele, monobactamii- toate au in comun nucleul betalactamic, pe care s-au adaugat diferite lanturi, molecule, etc.- germenii au inceput sa produca betalactamaze, care distrug nucleul

Penicilinele- in functie de modul de preparare: naturale, de sinteza si de semisintezaPeniciline naturale: benzil-penicilina (G), fenoximetil-penicilina (V) - OspenPeniciline de sinteza: procain-penicilina, benzatin-benzil-penicilina (Moldamin)Penicilina V, G are actiune pe bacili G+ aerobi si anaerobi, coci G+ si G- aerobi si anaerobiPentru bacteriile care inca sunt sensibile la penicilina nu exista alt antibiotic betalactamic mai eficient

(Penicilina G de 4-8 ori mai eficienta decat cele de semisinteza). Actioneaza bine pe leptospire, actinomicete, borellii, treponeme.

Exista si preparate masurate in grame (1g = 1 600 000 U.I.) si in megaunitati (1 megaunitate = 1 600 000). In Romania exista si flacoane dozate in 400 000 U.I. Exista penicilina G sodica si potasica. Cea sodica este mai bine tolerata intramuscular. 1g penicilina G sodica = 100mg Na, 1g penicilina G potasica = 65mg K, important in cazul tratamentelor cu durata indelungata, cu doze mari la persoane cu insuficienta cardiaca, suferinta renala, etc. Este important intotdeauna sa se discute cu bolnavul si cand evolutia nu merge foarte bine, sa se caute ceva ce a scapat anamnezei.

T50 este de 30 min, de aceea se admin. la 3-4- max. 6h. In perfuzie sau in preparate dizolvate, in 4-5h este inactivata.