Antibioterapia in Chirurgie

3
Antibioterapia in chirurgie Scopul antibioterapiei este de a preveni sau trata infectia prin reducerea sau eliminarea germenilor pana in faza in care imunitatea proprie a organismului poate lupta impotriva infectiei. Utilizarea antibioticelor in chirurgie se poate face in scop: 1. Profilactic in doua situatii: · cand pacientul va suferi o operatie unde riscul de infectie este major, cum sunt interventiile chirurgicale intraabdominale, cand flora de contaminare este reprezentata de o asociere intre germeni gram-negativi si bacterii gram-pozitive aerobe si anaerobe; · cand consecintele infectiei postoperatorii pot compromite rezultatul actului operator, si anume atunci cand se practica o protezare ( de exemplu cura chirurgicala a herniei, eventratiei cu plasa sintetica, grefe etc.). Infectiile ce survin in urma folosirii protezelor sunt mai frecvent produse de coci gram-pozitivi (S. aureus, S. epidemitis) dar pot fi produse si de bacterii gram-negative. 2. Terapeutic. Multe infectii pot fi tratate prin administrare per os a antibioticului. Totusi, infectiile chirurgicale severe trebuie tratate cu antibiotice administrate parenteral (intravenos sau intramuscular). Initial, antibioterapia este „empirica”, folosindu-se un antibiotic cu spectru larg, care se presupune a fi activ asupra germenilor susceptibili a produce acea infectie, urmand ca dupa obtinerea antibiogramei sa fie aplicat tratamentul specific, tintit, cu acel antibiotic la care germenul este mai sensibil. Spectrul de actiune al antibioticelor este urmatorul: a) Penicilinele: streptococul, pneumococul,enterococul, spirochete si cateva specii de stafilococi, clostridii si coci gram-pozitivi, anaerobi, leptospire; b) Ampicilinele: germeni gram-pozitivi (Escherichia colli, Proteus, Gligella, Salmonella, Hemofilus Influense); c) Penicilinele penicilinazo-rezistente: active pe stafilococi; d) Cefalosporinele: streptococi si stafilococi;

description

protocol

Transcript of Antibioterapia in Chirurgie

Antibioterapia in chirurgie

Antibioterapia in chirurgie

Scopul antibioterapiei este de a preveni sau trata infectia prin reducerea sau eliminarea germenilor pana in faza in care imunitatea proprie a organismului poate lupta impotriva infectiei.

Utilizarea antibioticelor in chirurgie se poate face in scop:

1. Profilactic in doua situatii:

cand pacientul va suferi o operatie unde riscul de infectie este major, cum sunt interventiile chirurgicale intraabdominale, cand flora de contaminare este reprezentata de o asociere intre germeni gram-negativi si bacterii gram-pozitive aerobe si anaerobe;

cand consecintele infectiei postoperatorii pot compromite rezultatul actului operator, si anume atunci cand se practica o protezare ( de exemplu cura chirurgicala a herniei, eventratiei cu plasa sintetica, grefe etc.). Infectiile ce survin in urma folosirii protezelor sunt mai frecvent produse de coci gram-pozitivi (S. aureus, S. epidemitis) dar pot fi produse si de bacterii gram-negative.

2. Terapeutic. Multe infectii pot fi tratate prin administrare per os a antibioticului. Totusi, infectiile chirurgicale severe trebuie tratate cu antibiotice administrate parenteral (intravenos sau intramuscular). Initial, antibioterapia este empirica, folosindu-se un antibiotic cu spectru larg, care se presupune a fi activ asupra germenilor susceptibili a produce acea infectie, urmand ca dupa obtinerea antibiogramei sa fie aplicat tratamentul specific, tintit, cu acel antibiotic la care germenul este mai sensibil.

Spectrul de actiune al antibioticelor este urmatorul:

a) Penicilinele: streptococul, pneumococul,enterococul, spirochete si cateva specii de stafilococi, clostridii si coci gram-pozitivi, anaerobi, leptospire;

b) Ampicilinele: germeni gram-pozitivi (Escherichia colli, Proteus, Gligella, Salmonella, Hemofilus Influense);

c) Penicilinele penicilinazo-rezistente: active pe stafilococi;

d) Cefalosporinele: streptococi si stafilococi;

e) Carbepenemii: spectru foarte larg, inactive pe stafilococi meticilin-rezistenti;

f) Aminoglicozidele: coci gram-negativi aerobi;

g) Vancomicina: coci gram-pozitivi;

h) Macrolidele: coci gram pozitivi, spectru larg;

i) Antianaerobele (Cloranfenicol, Clindamicina, Metronidazol);

j) Tetraciclinele: spectru larg bacteriostatic, coci gram-pozitivi, anaerobi;

k) Clinolonele: germeni gram-negativi si stafilococi.

Antibioprofilaxia se aplica cu o ora inaintea interventiei, in doze identice cu cele din antibioterapia curativa. Se recomanda antibiotice cu spectru larg sau chiar asocierile de antibiotice in vederea acoperirii unui spectru cat mai larg:

- in chirurgia gastroduodenala: cefalosporine;

- in chirurgia biliara (exista gram-negativi euterici): cefalosporine cu amino-glicozide;

- in chirurgia intestinala si colonica (exista aerobi gram-negativi si anaerobi fecali): cefalosporine cu Metronidazol;

- amputatii de membre: penicilina cu Metronidazol;

- plagi penetrante toraco-abdominale: cefalosporine cu Metronidazol sau Ciprofloxacin cu Metronidazol;

- politraumatisme si arsuri intinse: cefalosporine:

- ginecologie (exista anaerobi): cefalosporine cu Metronidazol;

- reducerea septicitatii intestinale: Neomicina si Eritromicina.

Asocierile de antibiotice in practica chirurgicala se recomanda a fi intre:

a) beta lactamine si aminoglicozide;

b) beta lactamina, aminoglicozid si Metronidazol;

c) cefalosporina si aminoglicozid sau cefalosporina si Metronidazol;

d) Ciprofloxacin si Metronidazol.

Dozele se administreaza in functie de gravitate, greutatea corporala si reactiile adverse. Tratamentul se continua cel putin 5-7 zile (dupa ce trec 48 ore de afebrilitate). Toate antibioticele poseda un anumit grad de toxicitate (penicilinele si cefalosporinele mai ridicat; aminoglicozidele mai scazut), de la hipersensibilitate si alergie pana la toxicitate in organism, in functie de doza si de timp de administrare, din acest motiv nu trebuie facut abuz de antibiotice.

Clasificarea antibioticelor:

1) Beta Lactaminele: penicilinele, cefalosporinele, carbepenemii, monobactamii

2) Aminoglicozidele: streptomicina, kanamicina, neomicina, gentamicina, tobremicina, sisomicina, netilmicina, amikrecina.

3) Tetraciclinele: tetraciclina, oxitetraciclina, doxicilina, minocilina.

4) Macrolidele: eritromicina, spiramicina,claritromicina.

5) Chinolone: morflozecine, ciproflozecine, peflozecime.

6) Derivati imidozolici: metronidozol.

7) Cloramfenicolul.

8) Lincosamine: lincomicine, clindomicine.

9) Glicopeptide: vancomicine.

10) Polipeptide ciclice: colistin, polimixina, bacitracina.