Animale de la A la Z

A Aligatorul este un adevarat submarin marin viu, care poate atinge lungimea de 6 metri. Aproape neschimbata de 100 milioane de ani, aceasta reptila este un fel de dinozaur viu, avand o platosa de placi tari si dinti ascutiti. Acesta traieste pe malul raurilor , lacurilor si in mlastini si balti , hranindu-se cu peste si mamifere mici. Aceasta specie este ocrotita de lege deoarece intr-un timp a fost vanata deoarece era foarte periculoasa.

In Florida au fost

gasiti aligatori pe

terenurile de golf si

in piscine.

Antilopele traiesc in mai multe locuri de pe planeta, in specia in Africa. Sunt usor recunoscute dupa cele 2 coarne. Exista in jur de 150 de specii de antilope, cu multe tipuri de coarne: inelate, spiralate, drepte sau rasucite. Spre deosebire de coarnele cerbilor, coarnele antilopelor nu cad iarna su nu au ramificatii. Avand multi pradatori, ele trebuie sa alerge foarte repede ca sa scape. Unele pot atinge 96 km/ora!

Aceasta este antilopa Impala. Ele traiesc in turme diferite cea mai mare parte a anului. Masculii si femele se intalnesc doar pentru imperechere

Ariciul de mare este o creatura spinoasa cu falci in forma de lanterna. Exista peste 700 de specii de ari de mare in oceanele lumii.Corpul ariciului de mare este o cutie foarte dura, cu un orificiu in partea de jos pentru gura si unul in partea de sus pentru eleminarea restrilor de mancare. Gura ariciului de mare are o pereche de falci, numite “lanterna lui Aristotel”, de care se foloseste pentru a razui algele si alte tipuri si alte tipuri de hrana de pe pietre si pentru a sapa gauri in stanca, coral sau chiar otel, unde se pot ascunde. Tepii ariciului de mare pot fi lungi si ascutiti sau scurti si tociti. La unele specii, acestia pot fi otravitori.

Un arici de mare poate

depune pana la 3.000.000 de

oua odata.In multe tari, ouale

de arici de mare sun

considerate o delicatesa.

BBabuinul Hamadry

abuinii sunt cei mai mari dintre maimute. Exista 8 specii diferite, care traiesc pe toate campiile din Africa Ele traiesc in grupuri denumite trupe, care cuprind pana la 150 de membri.Trupele sun conduse de unul sau doi masculi dominanti. In timpul zilei, trupa de babuini cauta de mancare. Ei mananca orice, de la iarba pana la scorpioni.

Babuinii pot sta in 2 picioare pentru a depista eventualii pradatori, cum ar fi leoparzii si leii.Daca un babuin mascul zareste un pradator, el va incerca sa il alunge latrand sau aratandu-si dintii ascutiti

Balenele albastre sunt cele mai mari animale care au trait vreodata. Ele pot atinge 33,5m lungime si cantaresc 90 de tone, mai mult decat 50 de elefanti la un loc! Acest lucru este uimitor avand in vedere ca hrana lor nu depaseste dimensiunile unui bat de chibrit.In timpul verii ele traiesc in regiunile polare, hranindu-se cu fiinte de mici dimensiuni, asemanatoare cu crevetii, apoi migreaza catre Ecuator pentru a se imperechea cu alte balene. Desi arata ca pestii, ele fiind mamifere. Acum sunt protejate de lege deoarece sunt pe cale de disparitie.

Balenele albastre sunt uluitor de mari. O balena ajunsa la maturitate poate cuprinde in gura ei un autobuz londonez cu 2 etaje dar de fapt balenele manca creaturi foarte mici.

Bufnitele se intalnesc peste tot in lume.Cele mai multe dintre ele se intalnesc in preajma padurilor, atat in regiunile calde cat si in cele reci. Cu fata lor turtita si ochii mari sunt usor de recunoscat, insa de obicei trec neobservate, fiind active noaptea. Bufnitele nu isi pot misca globii oculari astfel incat daca vrea sa priveasca intr-o parte,trebuie sa intoarca capul.Pot face asta cu mare usurinta reusind sa isi intoarca capul mai mult decat omul.

Bursucul poate fi usor recunoscut dupa dungile albe care se intind de la cap pana la coada.Traieste in vizuina, ziua doarme si noaptea iese pentru a face rost de mancare. Este un animal omnivor, hranindu-se cu insecte, fructe sau chiar arici! Hrana preferata o constituie ramele, dupa care sapa cu ajutorul ghearelor puterice. Bursucii au vederea slaba, compensat insa de un simt deosebit al auzului si al mirosului.

Cainele este un tovaras loial si inteligent. Acum 14000 de ani, cainii au fost initial domesticiti din lupi, fiind adusi pe toate continentele. Erau caini ciobanesti, de vanatoare, de paza sau companie. Astazi cainii mai sunt folositi la depistarea drogurilor si la ajutarea orbilor. Prin simtul dezvoltat al mirosului si prin inteligenta sa, cainele e foarte potrivit pentru dresaj.

C

Terrier de Yorkshire

Ciobanestii germani sunt folositi in politie. Cu un simt olfactiv dezvoltat acesti caini ajuata la depistarea drogurilor si al infractorilor

Exista, in toata lumea, peste 400 de rase canine. Fiecare rasa si-a dezvoltat calitatile specifice, folosite de oameni in diferite scopuri. Majoritatea cainilor au fost dresati pentru a indeplini anumite sarcini. Astazi multi sunt crescuti doar pentru competitii.

Calamarii sunt vietati marine inrudite cu caracatitele.Au corpul torpiloform, ochii mari, si 10 tentacule dintre care 2 sunt mai lungi, pentru a servi la prinderea prazii. Inoata repede, improscand jeturi de apa printr-un fel de palnie de la baza inotatoarelor.Astfel, isi poate schimba directia sau poate inota inainte sau inapoi. In acest caz de pericol devin foarte rapizi, umplandu-si corpul cu apa si propulsandu-se inapoi, eliberand in acelasi timp un fel de cerneala pentru a se camufla

Canarul este o pasare de marimea unei vrabiute, originara din insulele Canare. Masculii isi fac cunoscut teritoriul prin cantecul lor melodios, care poate acoperi o gama larga de tonuri. Datorita cantecului sau special, pasarea a devenit inca din anii 1600, o alegere atractiva pentru iubitorii de animale. In salbaticie, canarul traieste in stoluri mari, in preajma copacilor si a gradinilor. Se hraneste cu seminte, muguri si rame

Calul a fost un prieten al omului de sute de ani. Istoria comuna a cailor si a oamenilor incepe in urma cu 5000 de ani, odata cu domesticirea primului cal salbatic.Astazi exista in lume peste 150 de rase de cai si ponei. In afara de cai domestici, mai exista si cai salbatici, care traiesc pe campiile inverzite din America si Australia.Multi dintre acestia sunt defapt cai domestici care au revenit in salbaticie.

Rasa pur-sange este

descendenta uneia dintre cele

3 rase din Orientul mijlociu

aduse in Maria Britanie acum

400 de ani.

D elfinul este un animal sociabil si foarte saritor. In oceanele din toate lumea traiesc mai multe specii de delfini. Acestia sunt animale foarte sociabile, care se aduna in grupuri pentru a vana. Se hranesc cu pesti, creveti si calamar, pe car e ii prind in cavitatea bucala, unele specii avand chiar si 200 de dinti! Delfinii dispun de o tehnica sofisticata de gasire a hranei in apele intunecoase: ecolocatia. Delfinul emite cateva sunete sub forma de clicuri si analizeaza ecourile primite, identificand pestii.

Delfinii respira ca si celalalte mamifere si, de aceea, la fiecare cateva minute au nevoie sa iasa la suprafata. Acestia pot inota cu o viteza medie de 30 km/ ora si se pot scufunda pana la 300 m.

Diavolul tasmanian un negrofag fioros. Dupa ce australia a fost colonizata de europeni, diavolii tasmanieni de pe suprafata continentala au fost vanati pana la disparitie. Au supravietuit doar in mica insula Tasmania, la sud de Australia. Aceste animale erau vanate pentru ca se credea ca omora oile. Recent s-a descoperit ca ele mancau hoiturile animalelor omorate deja de alti pradatori. In timpul zile diavolul tasmanian se ascunde sub stanci si mai iese din cand in cand sa stea la soare. Noaptea porneste in cautarea hranei. Dupa ce specia de lup tasmanian a disparut in 1930, nu a mai ramas decat putine hoituri de animale, iar diavolul tasmanian a fost nevoit sa vaneze mai mult.

Cu maxilarele sale

puternice, diavolul

tasmanian poate

devora un hoit intreg.Ca

mai toate femelele din

Australia, femelele isi

poarte puii in marsupiu.

Dromaderul este o camila cu o singură cocoaşă, care este un animal mamifer rumegator din famila Camelidae. Dromaderul sau cămila africană se deosebeşte de cămila asiatică care are două cocoaşe. Cămila africană atinge o înălţime la greabăn între 1,8 - 2,3 m şi are o greutate între 300 - 700 kg. Are o coadă relativ scurtă, blana este moale fiind în general de culoarea nisipului cu nuanţe diferite. Creştetul capului, gâtul şi trunchiul corporal este acoperit de o blană cu peri lungi. Dromderii sunt animale erbivore, putând consuma şi vegetaţie sărată sau cu spini. Hrana este la început înghiţită ajungând în presstomace şi când animalul este în repaus va fi rumegată.

Dromaderii sunt animale active ziua, animalele trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele şi tineretul. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi.

E

Elefantul face parte din familia Proboscidea. Fac parte din categoria celor mai mari animale patrupede terestre, care la naştere cântăresc 100 kg. Perioada de gestaţie durează 20 - 22 de luni. Cel mai în vârstă animal în captivitate a avut 86 de ani şi a trăit în Taipei, Taiwan. Greutatea medie a unui elefant este de 2-5 tone, atingând o înălţime de 4 m. Recordul l-a atins un mascul din Damaraland, Nambia (1978) care a avut 4,21 m înălţime şi o lungime de 10,39 m. Acest mamifer uriaş a fost şi este vânat de către braconieri pentru coarnele lor de fildeş foarte valoroase. Toate speciile de elefanţi sunt pe cale de dispariţie.Elefantul este singurul mamifer care nu poate sări.

Elefantul poate consuma chiar şi

225 kilograme de iarbă într-o

singură zi şi poate bea până la

136 litri de apă la o singură

adăpare.Cel mai mare colţ de fildeş despre

care s-a relatat vreodată a avut

3,1 metri lungime si 105 kilograme.

Elanul este un mamifer sălbatic, fiind cel mai mare reprezentant al familiei cerbilor. El se distinge prin marile coarne palmate pe care le poartă masculii. Elanul trăieşte în pădurile din emisfera nordică, în zona temperată şi subarctică. Un elan adult are puţini inamici, dar o haită de lupi poate fi o ameninţare, în special pentru femelele cu pui . Tigrul siberian şi ursul grizzly sunt cunoscuţi ca duşmani naturali ai elanului, cu toate că urşii mai frecvent fură elanii ucişi de lupi, decât să-i vâneze ei înşişi. Elanul este vanat in tarile nordice si in America deoarece carnea lui este considerata o delicatesa.

În medie, un adult are între 1.8-2 m înălţime la umărul anterior. Masculii cântăresc între 380-535 kg iar femelele între 270-360 kg.

Emu este o familie de păsări mari alegătoare care trăiesc în Australia şi fac parte din ordinul Struthionifomes. Unele dintre speciile de emu care au trăit în regiunile de coastă a Australiei, au dispărut prin secolul XIX. Este o pasăre nomadă care, pe picioarele ei lungi parcurge distanţe mari în căutarea hranei, atingând viteze de până la 48 km/h.Este o pasăre ierbivoră care trăieşte în pădurile de eucalipt şi în stepele australiene. Emu înghite partea cea mai hrănitoare a plantelor şi îşi formează importante rezerve de grăsime, pe care le foloseşte în lungile sale migrări.

Masculul cloceşte ouăle fără

să mânânce sau să

bea apă timp de

aproximativ două

luni.

F oca este un mamifer marin răspândit în mările nordice şi temperate, ele făcând parte din familia „Phocidae”. Focile sunt înotătoare foarte iscusite, putând rămâne sub apă timp de 30 de minute, ajungând la adâncimi de până la 200 de m. În mod normal rămân însă ca. 3 minute sub apă, timp în care vânează peşti, de exemplu heringi, sardine, lostriţe, plătici sau crustacei şi moluste. În apă vânează fiecare separat, numai pe uscat trăiesc în colonii mici. În general sunt animale agresive, având loc frecvent lupte sângeroase între masculi. Împerecherea are loc în apă, mai mulţi masculi urmărind o femelă, care se apără la început prin muşcături. După împerechere partenerii se despart. Unele specii de foci trăiesc grupate în haremuri. Perioada de gestaţie durează 11 luni, fiind născut de regulă un singur pui care are ca. 10 kg şi o lungime de 85 cm. El va suge timp de 5 săptămâni lapte matern, după care va fi părăsit de mamă. Focile trăiesc în medie între 30 şi 35 de ani

Foca polara

Un fluture este o insecta din ordinul Lepidoptera. Scopul termenului depinde de cât de extins este conceptul de fluture. Ca şi toate Lepidopterele, fluturii sunt de remarcat pentru ciclul lor de viata neobişnuit, cu un stadiu larvar de omida, un stadiu inactiv de pupă şi o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate. Deoarece cele mai multe specii zboară ziua, atrag de regulă atenţia. Diversele modele formate pe aripile colorate şi zborul lor extravagant şi graţios au făcut ca observarea fluturilor să devină un hobby popular.

Phoenicopteriformes este un ordin de păsări în care se află familia Phoenicopteridae păsările flamingo.Caracteristic păsărilor din acest ordin este faptul că majoritatea au un colorit mai mult sau mai puţin rozaceu, ciocul are o structură lamelară şi împreună cu limba formează un sistem specializat de filtrare a planctonului din apă. Familia Phoenicopteridae cuprinde cinci sau şase specii.

G irafele sunt faimoase datorită gâtului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte şi mai fragede din arbori) şi picioarelor anterioare care sunt mai lungi şi mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele şapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne). Perioada de gestaţie la girafă este între 14 şi 15 luni; naşte un singur pui. Girafa naşte în picioare iar sacul embrionar nu se rupe cand fătul cade pe sol. Girafele nou născute măsoară 1,8m. La puţine ore după naştere , puiul de girafă poate alerga şi nu se deosebeşte de cel care are o săptămână. Oricum în primele două săptămâni stau mai mult aşezate şi păzite de mama lor.

Girafa este cea mai înaltă din toate

speciile de animale. Masculii pot

avea 4,8 - 5,5 m înălţime şi o

greutate de 900kg. Numele ei

provine din arabă şi înseamnă cea

mai înaltă dintre toate.

Ghepardul este a un căţărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale şi nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, şi chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 . Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură.

Cel mai rapid record facut de un ghepard este de 105 km/h pe distanta de aprozimativ 450 m. Desigur acesta poatea cu usurinta sa depaseasca 110 km/h.

Gâsca este răspândită mai ales în Europa Centrală unde este reprezentată de „gâsca cenuşie” (Anser anser) din care provine „gâsca domestică”. Intre timp a apărut în Europa „gâsca canadiană” (Branta canadensis) care acum cuibăreşte aici ca şi lebăda(Cygnus olor). In Asia de Est a fost domesticită specia „Anser cygnoides” din care va provine specia de gâşte domestice „Anser cygnoides f. domestica”. După afirmaţia oamenilor de ştiinţă locul de baştină iniţial al gâştei este regiunea arctică, unde de fapt este locul de cuibărire a celor mai multe specii de gâşte sălbatice, iarna migrează în regiunile cu climă temperată sau tropicală.

H Hienele sunt un grup de mamifere, aparţinând familiei Hyaenidae, din ordinul Carnivora. Familia Hyaenidae, nativă atât Africii, cât şi Asiei, este formată din 4 specii extante, hiena dungată şi hiena brună (genul Hyaena), hiena pătată (genul Crocuta) şi lupul de pământ (genul Proteles).

Caractere generale~Lungimea corpului poate fi 1 m - 1,6 m;~Greutatea corpului unei hiene mature poate varia, în funcţie de specie, de la 25 kg la 70 ~Craniul este destul de mic;~Maxilarele sunt foarte puternice;~Membrele anterioare sunt mai lungi şi mai puternice decât cele posterioare;~Dentiţia hienelor este asemănătoare cu cea a felinelor.

Hipopotamul are corpul în forma de butoi, o gură enormă, picioare scurte şi câte patru degete la fiecare picior. Poate atinge lungimea de 3,5 m, înălţimea la umeri de 1,5 m şi greutatea de 3.200 kg. Pielea este foarte groasă, aproape lipsită de păr, de o culoare brun-cenuşie pe spate, dar mai deschisă, roz, pe partea ventrală. În cursul zilei dorm şi se odihnesc în apă sau în apropierea acesteia. Noaptea ies pe uscat pentru a se hrăni cu ierburi. În apă pot înota repede sau chiar merg pe fundul apei, deoarece pot rămâne scufundaţi (cu nările şi urechile astupate) mai mult de 5 minute. Masculii se maturizează la vârsta de 8 ani, dar majoritatea împerecherilor sunt realizate de masculii dominanţi, de peste 20 de ani. Ei monopolizează timp de 12 ani sau chiar mai mult zone ale râurilor, numite teritorii de împerechere. Alţi masculi sunt toleraţi, dar numai dacă nu încearcă să se împerecheze. Femelele se adună în aceste zone în perioadele secetoase, când se produc majoritatea împerecherilor.

Avand originea in America de Sud si Centrala, iguana adora climatele tropicale. Initial, iguanele si-au capatat popularitatea ca animalute ale gradinilor zoologice, urmand ca apoi acestea sa devina si animale exotice de companie indragite. O iguana adulta poate ajunge la o lungime de 1,8 m, incluzand si coada, destul de lunga. Coloritul tegumentului variaza de la verde praz pana la verde smarald. In libertate, coloritul este un avantaj intrucat le ofera posibilitatea de a se camufla si a ascunde de pradatori. Iguanele sunt reptile ierbivore, dieta lor bazandu-se pe vegetale, ocazional odata cu insecte sau oua ale altor reptile sau animale, in mod accidental in timpul hranirii. Sunt innebunite dupa legumele proaspete, morcov sau salata verde.

Coada foarte puternica,

musculoasa este folosita ca

arma de aparare, avand

capacitatea de regenerare in

cazurile in care se rupe.

I

Termenul de iepure desemnează o serie de specii de mamifere cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha.Iepurele este un animal deosebit de fertil şi naşte câte 7-8 pui, câteodată chiar mai mulţi la o singură sarcină. Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privinţa înmulţirii, însă în lunile de toamnă, în condiţiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere uşoară a activităţii sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obţină un număr de 5-6 naşteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulţire la iepure este dat şi de perioada scurtă de gestaţie, proprie acestei specii, de numai 30-32 de zile

J aguarul (Panthera onca) este un mamifer specific continentului american, din familia felidelor. Împreună cu leul, tigrul, leopardul. Femela atinge maturitatea sexuală cam pe la doi ani, iar masculul la trei sau patru. Împerecherea poate avea loc în orice perioadă a anului, iar frecvenţa naşterilor este mai mare când prada este mai bogată. Ca multe feline, jaguarul trăieşte solitar, cu excepţia mamelor care cresc pui. Adulţii vin în cotact numai în perioada împerecherii, în rest evită să se întâlnească. Fiecare jaguar are un teritoriu propriu care, la femelă, atinge 25-4o km² şi poate fi dublu la mascul.Teritoriul propriu este marcat prin zgârieturi, excremente, urină.

Animal musculos, jaguarul are, la maturitate, 59-96 kilograme. Masculii pot ajunge la greutăţi-record de până la 150 kg. Lungimea variază de la 1,62 m până la 1,83 m, la care se adaugă lungimea cozii, cam de 75 cm. Lăţimea între umeri poate fi de 67-76 cm.

oala (sau ursuleţul Koala), Phascolarctos cinereus, este un mamifer marsupial arboricol ierbivor nativ pentru Australia şi singurul membru în viaţă al familiei Phascolarctidae.Numele ştiinţific al ursuleţului provine din cuvintele din limba greacă phaskolos, care înseamnă "pungă, marsupiu" şi arktos, care înseamnă "urs". Atributul cinereus aparţine limbii latine şi înseamnă "cenuşiu". Deşi deseori i se spune "urs Koala", acest lucru nu este corect, deoarece Koala nu face parte din familia urşilor. Cuvântul "koala" îşi are originea în limbile aborigene australiene şi înseamnă "fără băutură". Acesta este un nume adecvat datorită dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să coboare pentru a se hidrata. Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de lângă Adelaide până în sud, în peninsula York, şi până în interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină pădurile necesare.

K

Leul (lat. Panthera leo, în româna veche lăunele) este un mamifer din familia Felidae. Leul mascul poate fi recunoscut uşor datorită coamei sale şi poate cântări până la 250 kg. Femelele sunt mult mai mici, cântărind până la 150 kg. Leii trăiesc in jur de 20 ani. Leii sunt animale carnivore care trăiesc în grupuri de familii, consistind în femele înrudite, puii de ambele sexe, şi un mascul neînrudit, care se împerechează cu femelele adulte. Familia:Leul îşi protejează familia în momentele în care este atacata. De aceea, leul se poate numi şi un iubitor de familie. Cu toate că este cunoscut ca "regele junglei", leul este un animal care trăieşte în câmpii deschise, şi poate fi găsit prin toată Africa. Chiar şi aşa, este o specie în pericol, populaţii semnificative găsindu-se doar în parcuri naţionale din Tanzania şi Africa de Sud.

L

Leii au dispărut din

Grecia, ultimul loc în care

mai trăiau în Europa până

în anul 100 e.n., dar

populaţii semnificative au

rămas în nordul Africii

până la începutul

secolului XX.

Lama este un cameloid, familie care a evoluat acum 40-50 de milioane de ani în America de Nord. Termenul lama este folosit pentru toate cele trei subcategorii din America de Sud: vicuna, alpaca şi guanaco. Aceste animale au fost utilizate pe scară largă ca un animal de povară şi pentru alimentaţie de către cultura Andină, cu mult timp înainte de sosirea spaniolilor. În cultura populară lamele sunt în general asociate cu civilizaţia incaşă şi Peru.

Leopardul este o felină, ce aparţine genului Panthera.El este vestit pentru capacitatea sa de adaptare,iar datorita simturilor sale excelent de dezvoltate si a desenului blanii ramane nevazut daca este nevoie.Chiar daca leopardul este un animal silvatic,il putem intalni si in alte regiuni,de la zonele semidesertice pana la zonele reci.Culoarea blanii sale cu desen caracteristic poate varia de la galben deschis la negru.

Lupul, a cărui denumire ştiinţifică este Canis lupus, (Linne, 1821), este inclus din punct de vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine, vulpe, şacal şi enot. Blana este de o culoare brun-cenuşie cu variaţii multiple. Ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenuşie şi un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Alimentaţia şi dentiţia sunt tipice pentru un carnivor. Deşi la nevoie este şi omnivor, putând supravieţui şi cu fructe sau alte vegetale - consumând chiar şi scoarţă de copac -, lupul preferă totuşi carnea. Împerecherea are loc în lunile februarie-martie, după care lupul rămâne cu lupoaica, pentru a creşte puii împreună. După aceea, lupii, inclusiv căţelandrii, se adună în haite, care, mai ales în iernile grele, se pot asocia între ele.

Este un animal robust şi

suplu, lung de până la

aprox. 1,5 m, la care se

adaugă o coadă de până la

cca 0,8 m. Greutatea este

variabilă, de obicei între

30 şi 50 kg, dar depăşind

în unele cazuri 70 kg.

angusta este un carnivor agil, ce se întâlneşte în regiunile tropicale ale Lumii Vechi. Aparţine familieie viveridelor, iar originile lor datează din paleocean, în urmă cu aproximativ 65 milioane de ani. Deşi mărimea mangustelor variază de la mangusta pitică, cu o lungime a capului şi a corpului nu mai mare de 24 cm, până la mangusta cu coadă albă, aproape de două ori ca mărime, toate au aspectul exterior similar. Au corpul lung şi zvelt, picioare scurte şi coada lungă, adesea stufoasă, între jumătate şi trei sferturi din lungimea corpului. În teritoriul ei natural trăieşte în orice tip imaginabil de habitat, de la nivelul mării până la înălţimi de 2000 metri sau mai mult. Ea se întâlneşte de la deşerturi până la păduri tropicale, şi dela dealuri cu păduri dese până la câmpii deschise, acoperite cu arbuşti.

Se cunoaşte puţin despre

mangustele nocturne şi solitare.

Se pare că majoritatea au între

doi şi trei pui în acelaşi timp şi

nasc într-un loc adăpostit, cum

ar fi o crăpătură dintr-o stâncă

sau o vizuină.

M

Maimuţa este un animal mamifer din ordinul primatelor, grupă care se subîmparte în subordinul „Anthropoidea”, „Simiae”, „Haplorhini” şi „Strepsirhini”. Omul din punct de vedere biologic este considerat primat înrudit cu maimuţa, cu care după teoria lui Darwin are un strămoş comun. Maimuţa a jucat în mitologia unor popoare un rol important, de exemplu în India, Egiptul antic, Polinezia fiind zeificat. In religia budistă, simbolul celor trei maimuţe care nu aud nu văd şi nu spun nimic, este cunoscut şi în Europa.. In mitologia romană sau mitologia greacă maimuţa este însoţitorul zeului focului Hephaistos/ Vulcanus.

Meduzele sunt o clasă de celenterate care cuprind polipii în formă de cupă care au numeroase tentacule în jurul gurii, cât şi meduzele fără văl, care trăiesc în toate mările.Datorită faptului că în majoritatea cazurilor sunt urzicătoare, au fost numite de unele popoare ,,meduze de foc".În anumite regiuni ale Asiei (ex. în R. P. Chineză), unele specii de acalefe sunt folosite în alimentaţie.Dintre acalefe, în Marea Neagră trăieşte Aurelia aurita.Acalefele sunt cele mai mari planctonuri.

Nevăstuica este un animal de pradă, din familia jderilor. El este o variatate de hermelină europeană. Caracteristica morfologică a nevăstuicii este corpul lung şi suplu, cu picioare scurte în raport cu lungimea trupului. Ele sunt cele mai mici animale de pradă. Corpul este acoperit pe partea dorsală de o blană de culoare brună, iar ventral de culoare albă gălbuie. La unele specii se schimbă culoarea blănii în funcţie de anotimp. Nevăstuicile trăiesc în general solitar, şi sunt active mai ales noaptea. Ele sunt animale foarte agile, iuţi şi agresive, şi vânează animale care pot să-i depăşească mărimea corporală. Printre animalele vânate se numără mamifere mici, păsări, rozătoare (frecvent iepuri) etc.

N

Didelphimorphia este un ordin al marsupialelor, ce include oposumii. Acest ordin include cele mai vechi specii de marsupiale, care au apărut la sfârşitul cretacicului. Sunt răspândiţi în special pe continentele nord- şi sud-americane.

OGreutatea corpului variază de la 0,3 kg la 5 kg. Lungimea corpului variază de la 20 cm la 50 cm. Blana are culoarea brun-închisă - neagră. Organismele, ce sunt incluse în această grupă, sunt omnivore şi ierbivore.

Ornitorincul este un mamifer, reprezentant al familiei Ornithorhynchidae a ordinului Monotremata, în a cărui alcătuire anatomică găsim o neobişnuită îmbinare de caractere, moştenite de la strămoşii reptilieni, altele amintind de păsări. Pot trăi 15-20 ani. Ornitorincul are o lungime de 65 cm şi o masă de aproximativ 2-3 kg, în funcţie de sex. Are o blană cafenie (deasă şi moale, însă perii sunt mai lânoşi pe abdomen şi mai duri pe spate), formată din două straturi, care îl ajută să menţină o temperatură constantă a corpului. Coada este turtită dorso-ventral, iar capul prezintă prelungirea cunoscută sub numele de „cioc de raţă”. Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Reproducerea are loc după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viaţa solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de 60-90 cm adâncime.

Acesta are peste 700 000 de

receptori tactili şi electrici,

care îl ajută la orientare în

apă în timpul scufundărilor.

Ornitorincul nu are ureche

externă, însă are un auz

foarte fin.

Okapi este un animal rumegător, care face parte din familia girafei. Are o înălţime de 3 ori mai mică decât girafa. Trăieşte în păduri ecuatoriale din Congo. Este un animal solitar foarte timid. Acest animal nu a fost studiat până la sfârşitul secolului 19. Masculii au două coarne scurte, acoperite cu piele. Blana, de culoare deschisă, are dungi albe pe membre şi pe crupă cu o formă foarte asemănătoare a zebrei. Limba măsoară 35 de centimetri lungime şi are culoarea negru-albăstrui.

P

Ursul panda (Ailuropoda melanoleuca) este un mamifer de mărime medie. Ei nu întotdeauna au fost consideraţi urşi, mulţi cercetători considerându-i nişte ratoni mari. Însă în urma unor teste genetice, ei au fost alăturaţi familiei Ursidae.

Panda urias ce are blana patata in mod caracteristic alb cu negru,este una dintre cele mai timide si mai rare specii din lumea animalelor,insa in acelasi timp este si cel mai cunoscut mamifer din lume.

Puma sau leul de munte este un mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul ce depăşeşte 1 metru lungime, cu blana galbenă-roşcată, care trăieşte izolat. in punct de vedere taxonomic puma aparţine de felinele mici, însă după dimensiunea corpului intră în categoria felinelor mari. Ea are înălţimea la umăr de 70 cm, lungimea corpului de 130 cm la masculi şi 110 cm la femele, iar coada are o lungime între 66 şi 78 cm. Masculii cântăresc frecvent mai mult de de 100 kg, pe când femelele nu depăşesc 50 de kg. Pumele care trăiesc în regiunea ecuatoruluisunt mai mici şi după cum urcă gradele de latitudine spre poli, animalele devin mai mari. Blana pumei are peri scurţi de o culoare foarte variată, mai frecvent fiind culorile gălbui, cenuşii argintii, însă pe piept şi sub bărbie animalele sunt întotdeauna de culoare albicioasă

Numai în perioada împerecherii între noiembrie şi iunie masculii caută femelele, cu care rămân numai câteva săptămâni împreună. Înainte de naşterea puilor, masculul părăseşte femela.

Pinguinii sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, şi care trăiesc exclusiv în emisfera sudică. Sunt mamifere acvo-terestre care trăiesc pe continentul îngheţat numit Antartica. Aceste păsări nezburătoare îşi prind hrana înotând şi prinzând în gură peştii pe care apoi îi devorează. Există mai multe speci de pinguini cum ar fi: Pingoinul Imperial,Pinguinul Adélie etc. Pe uscat par nişte înceţi care abia dacă se pot mişca dar în apă sunt foarte rapizi deoarece ei au acele aripioare cu care se mişcă foarte repede în apă.

aţa este numele atribuit unei varietăţi de specii din familia Anatidae. Sunt păsări de apă, mai mici decât rudele lor, lebedele şi gâştele şi pot fi găsite atât în apa dulce cât şi în cea sărată. La speciile nordice de raţă, masculii de raţă (răţoii) au un penaj mai extravagant, pentru a atrage femelele. Totuşi, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfăţişare mai apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puţin dimorfism sexual. Raţele sunt adesea pradă a altor animale. Cel mai vulnerabile sunt raţele tinere şi bobocii, pentru că au dificultăţi mai mari în a zbura şi a se apăra. Raţele cad pradă mai multor alte rase de animale, ca de exemplu şerpii, crocodilii şi ulii. Raţele femele care clocesc pot fi prinse de o varietate de specii de animale de pădure, cum ar fi vulpea sau lupul.

R

Multe raţe nu pot zbura în

timpul năpârlirii. În timpul

năpârlirii, se retrag în medii

protejate, unde există destulă

hrană pentru ele. De obicei,

năpârlirea are loc înaintea

începerii migraţiei.

Rechinii posedă între cinci şi şapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respiraţia. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinţii lor sunt substituibili. Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peştilor teleosteni (peşti cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca şi pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos şi elastic, un ţesut mult mai uşor şi mai flexibil decât cel al oaselor.Rechinul-leopard Ca şi la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca şi vertebrele şi arcurile branhiale, un element scheletic care are aceasta structură datorită expunerii la intense tensiuni fizice şi este acoperită de un strat de plăci subţiri de formă hexagonală numite tesserae, compuse din cristale de săruri de calciu dispuse sub forma unui mozaic. Acestea conferă mandibulei o rezistenţă comparabilă cu cea a celor mai dure oase.

Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, in Devonian.

Rinocerul este singurul animal imparicopitat supravieţuitor al familiei Rhinocerotidae, care mai conţine doar cinci specii. Două dintre aceste specii sunt native Africii şi trei Asiei de sud. Trei din cele cinci specii — rinocerul javanez, rinocerul de Sumatra şi rinocerul negru — sunt ameninţate critic. Rinocerul indian este ameninţat, în sălbăticie existând mai puţin de 2500 de indivizi. Rinocerul alb este clasificat ca vulnerabil, cu aproximativ 14 500 de indivizi în sălbăticie.

Şarpele (Serpentes) este un subordin din clasa reptilelor fără picioare. Câteva specii de şerpi sunt veninoase şi toţi şerpii sunt carnivori. Şerpii, cunoscuţi şi sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului şi lipsa membrelor. Capul, trunchiul şi coada sunt acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a scheletului unui şarpe este craniul: articulaţiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le conferă o mobilitate extraordinară. Înmulţirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea şi încălzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou.

Şerpii se găsesc în absolut

orice tip de mediu, de la cele

mai uscate şi mai aride

deşerturi până la cele mai

umede păduri tropicale.

S

Stelele de mare cuprind un număr mare de specii care trăiesc în mediul marin în apropierea coastelor, preferă locurile stâncoase, dar pot fi întâlnite şi la adâncimi de 9.000 m, pe nisip sau pe pe substraturi vegetale. Din studiul fosilelor s-a constatat că stelele de mare există de peste 300 milioane de ani. Pe partea ventrală ele au un sistem hidraulic de sifoane cu apă şi picioruşe care le ajută în locomoţie. Tot la deplasare le mai ajută braţele care aderă la substrat şi prin contracţie ajută de asemenea la locomoţie. Central în partea vetrală se află o deschidere care are rol de gură care comunică cu un stomac. Stele de mare consumă nevertebrate, scoici, bureţi, melci de mare, cadavre, peşti şi ascidii

Şoimii au partea superioară a ciocului curbată în jos, ceea ce ajută pasărea să sfâşie carnea sau să spargă craniul animalui vânat. Irisul păsărilor din această familie este în general de culoare întunecată. Partea superioară a picioarelor este acoperită de pene, la fel ca şi la celelate păsări răpitoare. Datorită aripilor lungi şi înguste, pasărea are un zbor rapid, iar spre deosebire de vultur şi uliu, şoimul poate urmări, ajunge şi ataca prada în aer. Această tehnică de vânătoare a păsării a determinat omul să folosească şoimii dresaţi pentru vânătoare.

T Tigrul siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rară de tigru. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru şi cea mai mare felină în viaţă.. Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestaţie de 104 zile Tigrii sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să îşi ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei. Blana Tigrului Siberian este moderat de groasă, aspră şi rară în comparaţie cu cea a altor feline care trăiesc în fosta Uniune Sovietică. În comparaţie cu populaţiile vestice acum distruse, haina de iarnă şi cea de vară a Tigrului Siberian sunt de un contrast puternic faţă de alte subspecii. Se hrănesc cu căprioare, porci sălbatici şi bivoli. Tigrul este o specie în pericol de dispariţie.

Uşor de recunoscut după blana lor

vărgată, cei mai mulţi tigri trăiesc în

păduri sau în zone cu multă iarbă.

Sunt înotători puternici şi adesea se

scaldă în lacuri sau râuri.

liul este numele unui gen de păsări răpitoare de zi din familia Accipitridae, mari şi puternice, care atacă păsări şi mamifere mici. Acesta are un cioc puternic, cu marginile tăioase ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâşiat prada. Corpul subţire, aripile şi coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte şi unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuţite şi încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălţimi prada: păsări, şoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâşie cu ciocul şi o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu-se cu carne, pilota sa este mai puţin dezvoltată decât a altor păsări care se hrănesc cu grăunţe. Alte păsări răpitoare de zi sunt şoimul, şorecarul.

U

idrele (Lutrinae) sunt un grup de mamifere acvatice din familia jderilor (Mustelidae), subfamilia Canoidea. Toate speciile din subfamilia Canoidea au corpul lung şi şerpuitor, picioarele scurte, cu membrană interdigitală, coada lungă musculoasă şi capul mic cu botul scurt. Lungimea vidrelor variază în jurul a 1 m, cântărind între 22 şi 45 kg. Reprezentanţii cei mai mari ai grupei sunt vidra de mare şi vidra uriaşă. Ca şi celelalte mustelide, vidrele prezintă un dimorfism sexual, masculii fiind mai mari ca femelele. Animalele au o blană lucioasă cu părul scurt şi des de culoare cenuşie-brună cu un guler de culoare mai deschisă pe gât sau abdomen. Blana are un rol important de protecţie fiind acoperit de un strat de aer termoizolant în apă. Vidrele pot să rămână sub apă timp de 8 minute, blocându-şi în acest timp orificiile nărilor şi urechilor.

Vidrele sunt animale

care sunt de obicei active

ziua, dar unele dintre ele

practică un mod de viaţă

nocturn. Îşi fac rost de

hrană din apă

V

Veveriţa este un mamifer rozător de talie mică, cu blană roşcată ori neagră pe spate şi albă pe piept, cu coadă lungă şi stufoasă. Veveriţele nu trăiesc în grupuri, fiind animale singuratice. Numai în perioada împerecherii se apropie unul de altul. Puii de veveriţă se nasc golaşi şi orbi, având greutate între 30 şi 50 de grame fiecare.

Până acum s-au identificat peste 300 de specii de veveriţe. Cea mai cunoscută şi numeroasă populaţie o reprezintă veveriţele gri, care se întâlnesc pe aproape întreaga suprafaţă a emisferei nordice.

Zebra este reprezentată de trei variante de animale care face parte din specia calului (Equidae) ordinul imparicopitate, (Perissodactyla). Locul lor de origine este tot continentul african, în nordul continentului fiind deja în perioada antică exterminată. Cea nai răspândită variantă este zebra de stepă, care trăieşte în savanele din Sudan şi Etiopia de Sud, Africa de Est până în Africa Sudică de Vest. Zebra Grevy trăieşte în regiunile cu tufişuri aproape uscate şi savane este răspândită în Africa de Est, Kenia, Etiopia şi Somalia. Zebra de munte trăieşte pe un areal geografic mult mai restrâns ca celelate două variante, fiind răspândită numai în regiunile mai înalte până la altitudinea de 2000 m deasupra n.m. regiuni situate în Namibia şi Africa de Sud.

Z

Va multumesc pentru vizionare!

Pestenaru ReinhardCls a VIII-a