TRATAMENTUL ANEMIEI FERIPRIVE

Tratamentul anemiei feriprive urmăreşte două obiective :a) descoperirea şi tratarea cauzei    care a  produs  dezechilibrarea    balanţei    feriprive ;b) normalizarea  cantităţiide  hemoglobina circulantă (sau,   altfel  exprimat, a fierului din sânge) şi refacerea rezervelor de fier.

a) Deficienţa de fier este totdeauna secundară, simptom al unei alte boli. Tratarea  anemiei  feriprive   fără   suprimarea cauzei care a determinat-o constituie explicaţia ineficientei tratamentului cu fier. Mai mult chiar, tratamentul cu fier poate corecta anemia, iar cancerul    digestiv (care a determinat anemia) evoluează asimptomatic, până la depăşirea momentului optim pentru intervenţia chirurgicală.Datele statistice, scot în relief faptul că la 85-90% dintre bolnavi se poate pune în evidenţă cauza anemiei; 10-15% dintre aceştia se găsesc în faza de remisiune după o anumită boală (ulcer gastroduodenal sângerând etc), iar  1-2% rămîn fără cauză precizată. Aceştia sunt păstraţi în evidenţă şi urmăriţi periodic, pentru a stabili ulterior cauza care a indus anemia feriprivă.

b)  Tratamentul anemiei se face cu preparate care conţin fier (pe gură şi injectabil)  şi, în anumite cazuri, cu transfuzii de sânge.Tratamentul cu fier trebuie început cât mai precoce după stabilirea diagnosticului anemiei feriprive şi a cauzei care a generat-o.Tratamentul de elecţiune în anemia feriprivă îl reprezintă feroterapia (terapia marţială) pe cale orală (pe gură).Preparate medicamentoase pe bază de fier sunt foarte multe în arsenalul terapeutic modern. In general se administrează fier bivalent, forma activă a fierului, care se absoarbe uşor şi-şi exercită acţiunea cu intensitatea maximă.

Ca atare, fierul nu se foloseşte în terapeutica modernă. In urmă cu câteva decenii se utiliza fierul (redus prin hidrogen), dar rezultatele erau neconcludente. Se recomanda chiar, pentru a se asigura necesarul de fier pentru o zi, că este suficient a se mânca un măr în care a stat înfipt un cui nou, de seara până dimineaţa. Astăzi aceste prescripţii sunt depăşite, alimentaţia raţională asigurând, cu prisosinţă, nevoile de fier ale organismului.Indiferent de tipul preparatului medicamentos, doza terapeutică se exprimă în miligrame fier elemental (fier ca atare, nu sarea sub care se administrează).

Preparatele cu eliminare lentă (cum este, de exemplu, preparatul

Ferrum gradumet), cu toate că au avantajul că se administrează o singură dată în 24 de ore (faţă de 2-3 prize zilnice pentru preparatele convenţionale), au marele dezavantaj al absorbţiei reduse (1/4-1/6 din doza ingerată).„Alfabetul vitaminic şi tabloul periodic al elementelor", denumire acordată bogatei liste de medicamente prescrisă nu rareori bolnavilor cu anemie feriprivă, este nu numai inutil, ci chiar dăunător, deoarece poate masca alte deficienţe.

Forma de prezentare a preparatelor de fier este variată : drajeuri, comprimate, sirop, picături.La copil se preferă siropul şi picăturile. Doza optimă este 1,5-2 mg fier/kilocorp.Absorbţia maximă se realizează prin administrarea medicamentului pe . nemâncate, însă în acest mod iritaţia digestivă pe  care o produce  este mult mai mare.Preparatul cel mai folosit este glutamatul ferbs (Glubifer), care se prezintă sub formă de drajeuri a 100 mg, care conţine 20 mg fier elemental. Doza optimă pentru adult este de 150-200 mg fier elemental pe zi ; în formele uşoare sunt suficiente 80-100 mg pe zi.Efectele secundare nedorite cele mai frecvent întîlnite sunt: greaţa, constipa-ţia, durerea abdominală, colorarea scaunului în negru. Acest ultim aspect obligă la cercetarea atentă a eventualelor sîngerări digestive concomitente.

Răspunsul la tratament este cu atât mai prompt, cu cât  anemia este mai severă.Creşterea hemoglobinei începe la adulţi din a doua săptămână de tratament, iar refacerea totală se face în 2-3 luni. Hemoglobina creşte cu 1-2 g pe săptămână, iar după o lună creşte cu 50% faţă de valoarea iniţială.Elementele clinice care constituie criterii pentru aprecierea eficacităţii tratamentului sunt : dispariţia atrofiei papilelor linguale şi normalizarea aspectului limbii în 3 luni, normalizarea unghiilor în 3-6 luni ; dificultatea la înghiţit cedează ultima, după 8-12 luni (uneori este nevoie chiar de dilataţii ale esofagului superior).Răspunsul insuficient este definit de creşterea hemoglobinei cu mai puţin de 2 g/100 ml în prima lună şi nerevenirea ei la normal în 3 luni. Aceasta se întîm-plă în următoarele situaţii : nerespectarea tratamentului, continuarea sângerării, asocierea la deficitul de fier a lipsei de vitamina B 12 şi de acid folie, infecţii cronice, hipotiroidie, insuficienţă renală cronică, tulburarea absorbţiei intestinale a fierului, diagnostic eronat de anemie feriprivă.

Răspunsul bun la tratament (la o lună şi la 2 luni) obligă la continuarea tratamentului cu fier în timp dublu echilibrării sanguine, pentru

refacerea rezervelor de fier (în general, 6 luni), uneori chiar 8-18 luni ; astfel se evită recăderile.Feroterapia pe cale injectabilă are indicaţii restrînse : intoleranţa digestivă ; necooperarea bolnavului ; continuarea sângerării în ritm superior recuperării pe cale bucală; existenţa unor tulburări digestive ce se agravează prin administrarea de fier pe gură (rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn).Dintre preparatele medicamentoase de fier injectabil mai frecvent folosite sunt: fierul dextran, fierul polimaltozat, fierul zaharat. Ele se administrează intramuscular profund sau intravenos lent.Utilizarea fierului injectabil este grevată de efecte secundare nedorite, variate şi grave : locale (durere, flebită) şi generale (durere de cap violentă, roşeaţă, febră, urticarie, greaţă, vărsături, dureri articulare, crize de astm bronşic, mărirea ganglionilor limfatici, infiltrare a pielii). Există rare cazuri mortale.

Dat fiind gravitatea efectelor secundare, trebuie testată toleranţa bolnavului cu doze mici (intramuscular, intravenos).Terapia cu fier injectabil trebuie să justifice riscurile la care expunem bolnavul. Transfuzia de sânge sau de masă eritrocitară (numai globule roşii) are puţine indicaţii în anemia feriprivă. Aceasta deoarece boala este cronică, se instalează lent şi  bolnavii  se  adaptează  bine.  Indicaţiile sunt constituite de: hemoragia acută, necesitatea unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, instabilitatea circulatorie.

Alte articole:

Tratamentul Anemiei FeripriveProfilaxia Anemiei FeripriveCauzele Anemiei FeripriveTratamentul Convulsiilor Febrile La CopiiCryopharma Criofarma Prospect

Anemie feripriva

Hematologie

27 Decembrie 2010 22:04

Anemie - definitie

Anemia este definita prin scaderea concentratiei de hemoglobina sub

valorile normal acceptate, pentru o persoana de o anumita varsta sau

sex.

Valorile normal acceptate ale hemoglobinei sunt:

• pentru barbati adulti - 13 - 17 grame /decilitru

• pentru femei adulte - 12 - 15 grame / decilitru

• femei gravide - 11 - 14 grame / decilitru

• nou nascuti - prima zi de viata - 15 - 23 grame / decilitru

Anemia feripriva

Anemia feripriva este anemia determinata de deficitul de fier.

Deficitul de fier reprezinta cea mai frecvent intalnita stare de

denutritie.

Anemia feripriva este frecventa intalnita la nou nascuti si la

femeile gravide.

Deficitul de fier este frecvent intre 6 luni si 5 ani, cu maximum de

incidenta la 12 luni.

Carenta de fier este intalnita mai frecvent la femei decat la barbati,

mai ales la femeile aflate in perioada fertila.

Studiile epidemiologice au aratat ca aproximativ 10 % dintre femei au

depozite de fier reduse, fata de aproximativ 5 % la barbati.

Cauzele deficitului de fier

Cei mai frecventi factori care determina deficit de fier sunt:

• dieta inadecvata

• malabsorbtie

• pierderi de sange

Cauze ale deficitului de fier:

• alimentatie inadecvata - dieta vegetariana, lipsa hranei, alimentatia

sugarului fara suplimentare de fier

• depozite reduse de fier - prematuritate, sarcini repetate

• necesar crescut de fier - sarcina, lactatie

• malabsorbtie - gastrectomie, aclorhidrie

• hemoragie cronica: de cauza genitala (mai frecvent la femei), de

cauze gastrointestinale: varice esofagiene, ulcer, colita ulceroasa,

diverticuloza colonica, cancer de colon sau de rect, hemoroizi, boli

parazitare

Aproximativ jumatate din depozitele de fier ale fatului se

formeaza in ultima luna de sarcina, din acest motiv

prematuritatea reprezinta o cauza foarte important de carenta

de fier.

Laptele matern prezinta o concentratie scazuta de fier, de

aceea este necesara introducerea in alimentatie, in primul an de viata

a unor preparate speciale cu fier, sau administrarea de fier sub forma

de sirop. In plus, deficitul de fier la nou nascuti poate fi favorizat de

depozitele de fier reduse ale mamei.

La pacientii cu gastrectomie, principala cauza de aparitie a anemiei

feriprive este tranzitul intestinal accelerat.

In cazul femeilor, principala cauza de anemie feripriva este

reprezentata de sangerarile uterine.

La unele femei, pierderea de sange in cursul menstruatiei este

suficienta pentru a reduce depozitele de fier.

In timpul sarcinii, este necesara o cantitatea suplimentara totala de

fier de aproximativ 500 miligrame. Din aceasta cantitate, 250

miligrame de fier sunt necesare fatului iar restul sunt pierdute prin

placenta si prin hemoragie la nastere.

Necesarul femeii insarcinate este mai mare decat cel care poate fi

obtinut printr-o dieta obisnuita, din acest motiv se impune

administrarea suplimentara de fier.

La barbati, sangerarile intestinale sunt cel mai frecvente cauze ale

deficitului de fier. Exista numeroase leziuni ale tractului intestinal care

pot determina hemoragie. Cele mai importante ca frecventa sunt

sangerarile cronice oculte care apar in cancerele de colon.

Simptome si semne

Anemia feripriva este o afectiune cronica, care este bine tolerata

de catre majoritatea pacientilor, datorita sistemelor de adaptare.

De obicei simptomele apar atunci cand concentratia hemoglobinei

scade de la mai putin de 8grame pe decilitru.

La aceasta valoare se intalnesc:

• oboseala

• palpitatii

• dispnee

• cefalee

• ameteli

• iritabilitate

Simptomele de mai sus suntintalnite in orice tip de anemie si nu

sugereaza deficitul de fier.

Deficitul de fier poate determina diverse simptome: disfagie

( aproximativ jumatate dintrepacienti au disfagie severa in momentul

diagnosticului ), ulceratii la nivelul buzelor, atrofia papilelor linguale -

limba rosie depapilata. Aceste manifestari apar deoarece fierul este

foarte important pentru maturarea epiteliului. De asemenea poate sa

apara atrofie cronica a mucoasei nazale, insotita de cruste fetide -

ozena.

La pacientii cu anemie severa se constata modificari ale unghiilor:

unghii friabile, plate,fara luciu, pana la aspectul de unghii in forma de

lingurita, cu concavitatea in sus - coilonichie.

Atunci cand se asociaza disfagia, stomatita angulara si modificarile

linguale cu anemia feripriva se foloseste termenul de sindrom

Plummer-Vinson sau Patterson-Kelly.

In cazurile extreme pacientii prezinta pervertirea gustului, cu ingestia

compulsiva a unor substante neobisnuite - practica denumita pica.

Pacientii pot prezenta ingestia compulsiva de pamant (geofagie),

gheata ( pagofagie ), creta, etc.

In formele severe sunt activate focarele de hematopoieza din splina,

ceea ce determina splenomegalie.

Diagnostic

Hemoglobina are o valoare scazuta, in functie de severitate.

Examinarea frotiului de sange arata modificari in functie de gradul

deficitului de fier.

Persoanele cu anemie moderata prezinta in stadiile initiale modificari

minore. Initial se constata modificari de dimensiune ale eritrocitelor -

anizocitoza.

Ulterior, eritrocitele devin mai mici, scade volumul eritrocitar mediu si

scade concentratia de hemoglobina medie eritrocitara.

La microscopul optic se constata hematii palide, cu diametru redus (

microcite ), cu dimensiuni variate ( anizocitoza ) si forme diferite (

poikilocitoza ).

O parte dintre hematii pot avea un aspect de hematii in tinta sau pot fi

alungite si goale - denumite anulocite.

Numarul de reticulocite poate fi normal si in stadii avansate

poate sa scada.

Examinarea maduvei hematogene nu este in general utila pentru

diagnosticul anemiei feriprive. Daca se efectueaza se constata

hiperplazia seriei rosii eritrocitare.

Concentratia plasmatica a fierului ( sideremia ) este de obicei mai

mica de 50 micrograme pe decilitru (la valoare normale de 80 -120

micrograme pe decilitru ).

Capacitatea totala de legarea fierului este crescuta in anemia feripriva

iar saturatia transferinei este redusa.

Feritina este o proteina care are rolul de a stoca fierul de rezerva.

Cantitati mici de feritina se gasesc la nivel plasmatic si sunt corelate

cu depozitele de fier. Astfel, in anemia feripriva, feritina serica

are valori scazute. Aceasta situatie este deosebita fata deanemia din

bolile cronice, unde feritina are o valoare crescuta.

Tratament

Tratamentul anemiei feriprive consta in administrarea orala a

unor preparate care contin fier (clorura, sulfat, gluconat, glutamat,

succinat, fumarat ). Fiecare preparat contine diferite cantitati de fier

elementar. Numarul de tablete se calculeaza in functie de doza

necesara zilnica de fier elementar, care este in medie de 100

miligrame, iar in formele severe de 150 - 200 miligrame.

Tratamentul are drept scop aducerea la normal a concentratiei

de hemoglobina si refacerea depozitelor de fier in toate

organele.

Daca pacientul are un un raspuns bun la tratament se constata

ameliorarea asteniei si dispneei inainte ca raspunsul hematologic sa

fie prezent.

Numarul de reticulocite creste foarte mult dupa 10 zile de

tratament. Cu cat anemia a fost mai severa cu atat valoarea

reticulocitelor este mai mare in timpul tratamentului.

In general, dupa inceperea tratamentului hemoglobina creste cu 2

grame pe decilitru in primele doua saptamani, iar dupa primele doua

luni de tratament anemia este corectata.

Pentru refacerea depozitelor de fier de obicei este necesara

administrarea in continuare de fier pe o perioada de 4 - 6 luni.

Refacerea depozitelor de fier este apreciata prin cresterea feritinei

serice.

Pacientii care prezinta sindrom de malabsorbtie sau cei care nu pot

tolera preparatele orale pot fi tratati cu preparate injectabile.

Preparatele care se admmistreaza injectabil trebuie folosite cu

prudenta, din cauza riscului de reactii anafilactice severe. Acestea sunt

rare, doar pot fi in unele cazuri letale.