Andrei Rubliov

5/12/2018 Andrei Rubliov - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/andrei-rubliov 1/5

Universitatea din Piteşti

Facultatea de Teologie Ortodoxă Sf. Muc. Filoteea

Secţia Artă Sacră

Referat Teoria generală a Restaurării

Structuri arhitecturale specifice stilului gotic

Coordonator:

Conf. univ. dr. Oprescu Carmen

Asistent univ. Dumitrescu Horia

Student:

Olteanu Ştefan Cătălin

Anul de studiu: I

Icoana rusească din perspectiva Sfântului Andrei Rubliov



Spre deosebire de şcolile artistice ale Europei răsăritene şcoala rusească a avut

avantajul că a putut să se dezvolte multe veacuri fără întrerupere. Iconografia rusă a fostcreată de un popor ce şi-a făurit un stat naţional propriu şi puternic,luptând în special cu

popoare necreştine lucru care s-a şi reflectat printr-o tradiţie naţională foarte expresivă

delimitându-se uşor de cultura europeană.1 Deşi receptive la îmfluenţele bizantine, icoanele

ruse prezintă caracteristici distincte şi aici amintim de tonuri plate, luminoase şi vii,

alungirea proporţiilor, sinozitatea liniei precum şi simplitate şi sobrietate.

Arta icoanelor ruseşti va triumfa odată cu pictorul-călugăr Andrei Rubliov2 născut în

jurul anului 1360. Se pare că a făcut parte ca laic din Lavra Sfânta Treime (Troiţa de lângă

Serghievo) unde a fost elev al iconarilor de acolo după care se călugăreşte la mănăstire Spaso

Andronikov din Moscova.3

Caracterul şi concepţia luminoasă despre lume şi omul capabil de o dragoste activă,

ale lui Rubliov s-au format într-o perioadă de avânt care a servit la depăşirea credinţei

medievale care susţinea că omul este concupiscent iar lumea este orientată spre „rău”.4

În cazul lui Rubliov a fost vorba nu numai de un talent artistic deosebit, ci şi de o

experienţă personală şi de expresia unei noi emoţii religioase ”umilenie” evidente care duce

la apariţia unui număr enorm de copii şi la răspândirea acestora până în zona Novgorod şi

Poskov lucru care a îngreunat foarte mult încercarea de a defini adevăratul stil al lui

Rubliov.

Rubliov a fost un artist şi un creator, în adevăratul sens al cuvântului: nu s-a limitat

doar la designul sobru al bizantinilor, ci i-a adăugat propria lui notă personală şi, mai presus

de toate, a creat noi tipăuri religioase cu o expresie nouă, arta religioasă a căpatat astfel o

nouă semnificaţie spirituală. Stilul său deosebit a influenţat chiar viaţa stilului bizantin, lucru

evident în pictura feţei, a mâinilor şi a corpului, a veşmintelor, precum şi în compoziţia

generală a lucrărilor atât în desen cât şi în colorit. Acest stil special este foarte asemănător cu

cel al lui Cimabue, Duccio şi Siense, dar este mai sobru decât stilul acestora, păstrând

totodată forţa caracteristică tipurilor religioase bizantine, acceptate după trecerea câtorva

1 Mihail V Alpoatov „Istoria Artei” – Arta lumii vechi şi a evului mediu vol. I, Editura Meridiane, Bucureşti1962 pag. 374,2 Maria Georgescu „Introducere în cultura bizantină” Editura Cetate de Scaun 2008, pag.1573 Nikodim Kondakov „Icoane ” traducere din engleză de George ADAM, Editura SirroccoCartier, Bucureşti 2009, pag 105.4 Mihail V. Alpatov, op. cit. pag. 383



secole în orientul Grecesc. Toate aceste lucruri se pot vedea pe chipul Fecioarei, Pruncului,

lui Iisus Hristos, ale Îngerilor, Apostolilor etc. Totodată aceste lucruri se pot observa şi în

veşmintele elegante ale Apostolilor, ce formează pliuri, dar care au, intr-un fel, propria lor

expresie, având imprimată dorinţa artistului de a-şi exprima reverenţa pentru personajul sfânt pe care îl acoperă.5

Icoanele lui Rubliov au într-adevăr nişte trăsături şi un stil aparte care trebuie privit în

esenţă ca notă personala a artistului.Comparativ cu stilul de desen din zona Novgorod,

simprificat excesiv şi executat într-un mod grosolan şi neglijent, prin Rubliov avem în faţă

desene de un rafinament extraordinar cu veşminte complicate şi chiar ireale. Acestea cu

siguranţă nu aparţin stilului de desen bizantin, însă contemporanii lor aşa l-au considerat şi au

apreciat acest stil de desen sobru grecesc după simplificarea de la Novgorod.

Avem de asemenea şi coloritul bizar al nuanţelor întunecate, în special violet intens şi

culoarea palidă şi delicată a fildeşului de la nivelul feţei şi al pielii. Elemente ce nu pot fi

considerate greceşti şi trebuie puse pe seama originalelor din Veneţia şi Padova însă

contemporanii lor au cunoscut aceste originale numai în interpretarea greco-italiană şi au

crezut că erau cu adevărat greceşti.6

Totodată Andrei Rubliov este primul pictor rus din opera căruia se desprind deosebit

de puternice trăsături naţionale. Adică umanitatea şi sentimentul de demnitate umană nu vine

în special de la artist ci este şi o emanaţie a realităţii înconjurătoare , realitatea confirmând

imaginea omului întruchipat în operele sale. Ea nu putea să fie numai o creaţie a gândirii

pictorului, trebuia sa existe cu adevărat şi în viaţa rusească.7

Nu toate lucrările lui Andrei Rubliov s-au păstrat, însă se ştie că întreaga sa creaţie

este indisolubil legată de Moscova precum şi de oraşele şi mânăstirile din împrejurimi. Cele

mai importante şi autentice picturi murale ale lui Rubliov sunt frescele din catedrala Uspenski

din Vladimir precum şi Sfânta Treime din mânăstirea Troiţa - Serghei.

Dintre operele sale cea mai reprezentativă este fără dubii „Sfânta Treime” care a fost

creată pentru a împodobi Mânăstirea Troiţa din Serghiev. Pe această vestită icoană sunt

înfăţişaţi cei trei îngeri care în preînchipuie pe Dumnezeu când s-a înfăţişat lui Abrham la

stejarul din Mamvri. 8

Simbolismul medieval umple lucrarea însă este accesibil numai unui experimentat

teolog. Compoziţia este concepută ca un octagon format cu scaunele şi scăunelele pentru

5 Nikodim Kondakov, op. Cit. pag. 105-1086 Ibidem.7 Dimitri S. Lihaciov ”Prerenaşterea rusă” Editura Meridiane, Bucureşti 1975, pag 1818 Mihail V. Alpatov, op. cit. pag. 383-384



picioare,detaliile arhitectonice şi muntele din partea de sus a icoanei astfel prin octogon (cifra

opt însemna viaţa veşnică) simbolizându-se eternitatea. Masa la care stau îngerii,

simbolizeaza masa pentru jertfă şi cupa jertfa propriuzisă.Picioarele goale de asemenea

subliniază esenţa divină a îngerilor iar toiegele reprezintă viitoarea peregrinare terestră aunuia dintre ei.9

Deşi încă din vechime exista şi în pictura bizantină un chip iconografic asemănător

Rubliov ofera conversaţiei dintre cei trei îngeri o mai mare profunzime spirituală. Îngerul din

centru prefigureaza pe Hristos care domină oarecum pe ceilalţi doi, însa prin capul plecat

exprimă umilinţă iar prin mâna întinsă spre cupa cu capul de viţel, aşezată pe masă se face

aluzie la jertfa viitoare. Îngerul din dreapta este tratat mai sever,cu mâna ridicată,

binecuvintează gestul însoţitorului Său.Cel de-al treilea înger,din dreapta, ţine capul plecat cu

smerenie parcă ar asculta discuţia dintre cei doi; întreaga figură exprimând asentimentul

său.10

Igor Grabar descrie gama de culor a Troiţei astfel:Gama cromatică este construită pe

nuanţarea fină a tonurilor de roz-liliachiu(haina îngerului din stânga), de violet argintiu şi a

unui ton de ruginiu cu transparenţe verzi(himationul îngerului din dreapta) şi de galben auriu

(aripile şi scaunele).

Însă creaţia lui Rubliov nu poate fi explicată numai cu ajutorul picturii vechi ruseşti.

Ca fiecare operă de artă genială ea depăşeşte graniţele timpului în care a apărut. Asemenea

Divinei Comedii a lui Dante, cea mai reprezentativă operă a lui Rubliov „Troiţa”, reuneşte

particularităţile simbolismului medieval cu năzuinţele înalte ale umanismului şi cu simplul

adevăr omenesc.11

9 Dimitri S. Lihaciov, op. Cit. pag. 18210 Mihail V. Alpatov, idem pag.38411 Dimitri S. Lihaciov, op. Cit. pag. 182



Bibliografie

1. Lihaciov Dimitri ”Prerenaşterea rusă” Editura Meridiane, Bucureşti

1975

2. Mihail V Alpoatov „Istoria Artei” – Arta lumii vechi şi a evului mediu vol. I, Editura

Meridiane, Bucureşti 1962

3. Maria Georgescu „Introducere în cultura bizantină” Editura Cetate

de Scaun 2008

4. Nikodim Kondakov „Icoane ” traducere din engleză de George

ADAM, Editura Sirrocco Cartier, Bucureşti 2009

Andrei Rubliov

Documents

Transcript of Andrei Rubliov