I Davidov - Arta Si Elita

7/25/2019 I Davidov - Arta Si Elita

1/373

Capodoperele artei sublimeazd

elementele general-umane, universale,

caracteristice tipului de receptare

estetic-senzorial propriu poporului,

caruia ti apariine creatoruE ior

artistuf, In ele i?i gasesc o intruchipare

supe- rioara formete universale ale

raportarii uman-senzoriaie la lume,

odica formele universale ale

senzorialului, considerate nu ca obiect,

ci ca subiect , sub as- pectu l

capacita^ii de actiune - al

capacitafii de a vedea lumea, de a o

auzi 51simji, de a se bucura de ea, de a

se intrista pentru ea etc. Arta apeleaza

la aceste elemente general-umane,

universale, ca la judecatorul sausuprem, in legitafile evoluiei lor

istorice necesare i?i afla criteriui

obiectiv.

I DAViDOV

!. "avidov #n. $%&%', absolvent al

facultafii de filozofie din (eningrad,

candidat in tiinfe filozofice, se ocupa in

special de studiul problemelor de este-

tica moderna. In olara de Arta ;.i

elita, a mat publicat volumul !unca $i

libertatea, precum ?i studii

consacrate analizei con- cepfiilor

estetice ale lui Croce, Adorno, !arcuse,

fenomenelor artei occideniate

contemporane etc


2/373

Constituirea concepfiei etitare a

artei in estetica occidentals dirt

seco-

l u i al )l)-lea # *chelling i

transformarile concepfiei

romantic+ despre a r t a Evoluia

c on ce pt i ei elitare a artei pe

fondul pesimismuiui scho-

penhauerian ..ezumatul

nietzschean al concepfiei elitare a

artei in secolul al )E)-lea

/ezvoltarea concepfiei etitare pe

baza filozofiei istoriei si sociologiei

burgheze din secolui al ))-lea

.

I


3/373

editixi

m

univer


4/373

s


5/373

s


6/373


7/373


8/373

facultatilor lui, care se despart $i se individualizeaza. In acest caz, artani se infatieaza ca intruchiparea concreta a rupturii ireductibiledintredomeniile existentei umane, a sparturii produse in intregul social, aizolariioamenilor si a inegalitatii lor. Intr-o asemenea acceptie, arta numai une^te omul cu celelalte sfere ale existentei sale, ci il desparte deele, nu-1 mai leaga de intregul social, ci il opune sfi!ierii interioare" aacesitui initreg prin urmare, nu-1 integreaza pe om omenirii, specieiumane, ci il delimiteaza de ea, crein- du-i o situatie de inegalitate" fatade ceilalti oameni deoarece fiecare dintre ei este in sfera estetica la felde unilateral ca i in toate celelalte%.

&chiller a in'ercait sa evi(te aceasta a doua concluzie a teorieiestetice )antiene, desprinzind" arta $i in genere sfera estetica de viatareala, de interdependenta ei efec- tiva cu celelalte domenii aleexistentei sociale, decre- tind statul estetic" drept imparatie aaparentei frumoase. In acest fel arta devene-a simultain $i intruchiparea uni- tatiituturor sferelor vitale $i a tuturor facultatilor umane%, ^iexpresie a caracterului de neimpacat al raporturilor dintre ele,deoarece imsa$i aceasta ,,unitate" era decretata aparenta" i eradesprinsa" de viat,a reala. Integralitatea omului $i armoniafacultatilor umane sint posi*iie, afirma &chiller, dovada + artaautentica, intruchiplinid aceasta integralitate i aceasta armonie.otodata, adauga el imediat, aceasta integralitate este doar iluzorie, oarmonie inchipuita, altceva nici nu poate da lumea ,,aparenteifrumoase". nitatea intre- gului social, soiidaritatea i egalitatea

oamenilor sint

posi*ile, continua &chiller, dovada + statul estetic", undecom.uiniunea intru frumos ii une^te pe oameni", unde toi sint egali,pentru ca li*ertatea unuia nu exclude li*ertatea celuilalt, ci opresupune / libertatea prin

Iibertate+ iata legea de *aza a acestui stat"1. otui, formula el o nouarezerva, aceasta este doar o unitate ideala, o solidaritate iluzorie, oegalitate imaginara i ele nici nu pot fi altfel in vesela imparatie a0oeului /!i aparentei".

aradoxul consta insa tocmai in faptul ca despartirea sferei estetice

1Schillers Werke,vol. 7, Leipzig, Bibliographisches Institut, p. 415.


9/373

de celelalte sfere vitale se transforma in cel mai convingator argumental antagonismului efectiv dintre ele, al ireidonciflierii $i alireconcil2a*ilit a tii lor. 3cest lucru tre*uia sa duca la dedu*lareaconceptiei schilleriene despre sfera esteticului. &fera estetica venea sadepuna marturie impotriva sa insa^i, modalitatea tra- iului" ei sociala0ungea in contradictie cu esenfa ei, cu primcipiul afirmat de ea, cuidealul proclamat. 'u cit insista &chiller mai mul(t asupra ideii castatul estetic" este imparatia aparen^ei", cu atit mai virtos iicontrazi- cea propria sa intelegere a statului estetic" ca sfera aintegralitatii !i armoniei umane, a solidaritatii sociale $i a egalitatii.'aracterul iluzoriu al statului estetic" se tranisforma in afirmarea

caraeterului iluzoriu al princi- pi(ilor $i idealurilor sale.

3ceasta logica o*iectiva i-a $i orientat pe adepii lui &chiller sprenecesitatea interpretarii invataturii estetice )anitiene intr-un sens opuscelui schillerian, de$i organic legat atit de iinvatatura autorului Criticiiputerii de judecare cit $i de concepfia autorului Scrisorilor despreeducafia estetica.4ai mult, indemnul spre o asemenea orientare le-afast oferit chiiar de catre &chiller, care a demonstrat, in articolul sauDespre poezia naiva $i serr- timentala,imposi*iliitatea intoarcerii la3ntichitate $i a atingerii idealului antic. l facea astfel posi*ila inter-pretarea esentei statului estetic" nu in sensul integralitatii iaroniei antice, ci alt!el. u anue # aveau sa laureascasuccesorii s$i %in rin%urile roanticilor gerani.

Idealul grec al umanitatii + scria 3. &chlegel in ale sale I.ectiidespre literatura i arta dramatica+ consta in echili*rul armomiosal tuturor fortelor. 3ceasta era o armonie fireasca. opoarele moderneau a0uns la con- ^tiinta dedu*larii lor interne, fapt care a faeut un ase-menea ideal de neatins. 3ici ii are izvorul nazuinta de a imp6ca, de acontopi in poezia lor doua lumi + lumea spirituals i lumeasenzoriala, intre care oscilam noi...

In arta $i in poezia greaca esaista o unitate primar&,necontientizata, a formei i a contimutului. oezia moderna,raminind credincioasa spiritului ei original, tiinde catre o mai s trims aintrepatrundere a lor, in calitate de contrarii. rima i-a rezolvatsarcina desavir- $indu-se. 'ea de a otoua ii poate satisface nazuinta

catre infinitate doar apropiindu-se de ideal i astfel, datorit&


10/373

stigmatului imperfectiunii pe care il poarta, a0unge mai degra*aamenintata de pericolul de a nu fi recunoscuta."7

3adar/

1. 'eea ce la 8ant fusese o caracteristica inaliena- *ila a sfereipuiterii de 0udecare estetica, iar la &chiller

+ un atri*ut al statului estetic", apare aici doar ca o particularitate aidealului umanist grec" i numai a lui.

2. Intrucit acest i%eal este %e neatins, arta o%erna va putea%oar tin%e catre el, !ara sa reueasca insa vreo- %ata nici sa-&i%epa&easca %e%ublarea interioara" 'intre spiritual" isenzorial"(, nici sa realizeze echilibrul aronios al !ortelor".

3. In acest !el, arta o%erna inceteaza s) ni se infati&eze cao intruchipare a integralitatii &i aroniei uane 'i cu atit ai

putin a soli%aritatii i egalitatii oaenilor(* ea nu poate !i %ecit ones!irita nazuinta catre ele.

4. 3cest lucru pune pe creatiile artei moderne stig- raatulimperfectiunii", ridiclnd pro*lema recunoa$terii" lor de catre pu*lic,cu alte cuvinte pro*lema accesi*ilitatii artei o data cu principiularmoniei arta pierde i sensul ei universal de odinioara.

3rta nu se poate insa venic orienta catre un ideal irrtangi*il. aeste, in definitiv, sfera realizarii idealurilor, domeniul Intruchipariilor, !i poate trai tinzind doar spre acele idealuri pe care le i poateatinge, macar in stihia sa artistica.Ajunglnd la contiinfa ca atingereaidealului este imposibila, arta translorma. in ideal aceastaimposibilitate msa$i. 30unglnd la con$tiinta insurmonta- *ilitatiidedu*larii sale interne, ea transforms in ideal aceasta dedu*lare.30unglnd la contiinta ca perfectiunea este irealiza*ila, ea transformain ideal aceasta irealiza- *ilitate.

Astfel se na$te, din ,,dorul! dupd idealul antic, un alt ideal,radical deosebit de acesta.oezia i arta antica in ansam*lu + scrie

+ugust ilhel $chlegel, Samtlicheerke,vol. , Leipzig, 1)4/, p. 10.


11/373

3. &chlegel + sint un fel de nomos ritmic, o revelatie armonioasa ave^nicelor legi ale uni- versului, minunat construit i oglindind in sinevenicele arhetipuri ale lucrurilor. 9omanticul exprima, din contra, otainica atractie catre haos, catre acel haos care creeaza In lupta noi !isplendidc zidiri, care patrunde In miezul oricaror creatii organizate...oezia antica este mai simpla, mai prozaic&, mai inrudita ,cu natura indes&vir!irea finita a diverselor productii in ciuda faptulua caromantismul pare fragmentar, el este mai apropiat tainelor intreguluiuniversal. 3ceasta deoarece notiunea poate descrie doar fieoare lucruluat in parte, clnd de fapt asemenea lucruri nu exista, In timp cesentimentul le cuprinde pe toate, in totalitatea lor.":;upa cum se vede,

,,tainica atractie catre haos" se dovede$te a fi cu mult mai adev&ratadecit nomosul ritmic" i ,,revelatia armonioas&" a 3nti- chitaii ideale.3ceasta pentru ca ea este ,,mai apropiata de tainele intreguluiuniversal", pentru ca haosul ..patrunde In miezul oricaror creafiiorganizate", consti- tuind adevarul ei.

lnterpretat romantic, haosul este astfel propus drept ideal care sainlocuiasca anticul nomos ritmic" i revelatia armonioasa".

otodata + fenomen In cel mai inalt grad simpto- matic +reestimarea aceasta a valorilor" ideale este insotita de o opozitie intresentimentul in intelesul sau romantic, im*rati!ind toate, in totalitatealor, !i ratfu- nea antica, in stare sa inteleaga i sa asimileze ,,doarfiecare lucru luat in parte". Intr-o asemenea interpretare, sensi*ilitateaestetica antica, rationalizata i conditionata de notiune, armonizmdrevelatia $i ritmicizind ,


12/373

inevita*ilitate logica sichim*ari de prinici- piu in interpretarea sfereiputerii de 0udecare estetica a lui 8ant, precum !i a statului estetic"schillerian. In noua sa calitate de expresie con$tienta a sfi=0ierii inte-rioare" a acestei lumi, de intruchipare palpa*ila a antagonismului $iincompati*ilitatii domeniilor sale despartite i reciproc inistrainate,anteleasa ca imperiu al disar- moniei i ca domnie a haosului, artaromantica tre*uia sa se delimiiteze intr-o masura din ee in cemai marede realitate, de toate celelalte sfere ale vietii.

9omanticii au conceput arta ca sfera ce se opune vietii cotidieneatit prin forma existentei sale sociale + ca domeniu intru totuldelimitat, rupt de celelalte domenii ale vietii, cit i prin continutulprincipiilor i idealurilor afirmate de ea + in calitate de lumeintoarsa pe dos", in care toate relafiile vietii cotidiene sint con^tientrasturniate. ;ispare, a$adar, misiunea reunificarii sferelor vietiisociale despartite din statul estetic schillerian i cea a armonizariifacultatilor umane din invatatura )-antiiana cu privire la puterea de0udeoare estetica. ;in contra/ arta romantica se contrapune in modactiv tuturor celorlalte sfere, desconsiderindu-le i ve$te0indu-le caneadevarate in interpretarea romantica clasa estetica" se opune inegala masura pu*licului in intregime $i claselor" ce-1compun, lulndu-le in der4ere prozais- mul $i *unul-simt vulgar ,> in acceptiaromantica, facul- tatea estetica e izo(lata i opusa tuturor celorlalte,considerate fiind ca o facultate aristocratica, ce denota caracterul alesal indivizilor ce o poseda.

2ogica acestei separari a artei de viata *anal a precum $i aopunerii ei acestei vieti in calitatea de lume intoarsa pe dos" esteilustrata de chiar parerile romanticilor. lata in acest sensrationamentul lui ?ovalis /

ia% 'el care e nefericit in lumea de azi, care nu gasete ceea cecauta, sa se retraga in lumea cartilor i a artei, in lumea miaturii @adicain contemplarea ei estetica + I.;.A."B

b) oetica romantica consta in arta de a face in mod plaeut calucrurile sa devina stranii, de a le face straiine $i totodata cunoscute i

4ovalis,Fragmente,Insel-erlag, Leipzig, p. +0.


13/373

atragatoare.5"

c) Casmul este un fel de canon al poeziei. ot ceea ce e poetictre*uie sa fie i feerie." Deeria este asemenea visului, ea esteincoerenta. n ansam*lu de lucruri $i intimplari minunate." EFntr-un*asm autentic totul tre*uie sa fie miraculos, tainic, nelegat $i(insufleitit de fiecare data in alt fel. Intreaga natura tre*uie sa se ames-tece in mod supranatural cu intregul univers al spirite- lor timpulanarhiei totale, al lipsei de constringere, starea naturala a maturiiinsaî, e timpul de dinaintea facerii lumii... 2usmea *asmului este olume cu totul opus& lurnii reale $i, tocmai de aceea, aminte$te de eacum aminte^te *asmul de o creatie des&virîta."G

'ireuitul acestui raîonamerit poate fi inchis cu afir- matia luiHac)enroder, potrivit careia prin natura lor, creatiile artistice seincadreaza in o*imiita scurgere a vietii la fel de putin ca i ginduriledespre ;umnezeu".

rincipala tendinta a acestui rationament este orien- tarea spretotala desprindere a artei de realitate $i spre opunerea ei realitatii, casfera intru totul unicala + a anarhiei generale, a faradelegii, araisterului i a incoe- rentei, a fanteziei pure $i a *unului plac.

9omanticii au a0uns astfel la o ruptura deplina cu principiul

)antian-schillerian al sensului universal al artei, asimilindu-icontinutul, principiile i idealurile cu modal itatea exclusive $i unicalaa existentei sale sociale in conditiile societatii *urgheze. 'ontinutulartei a devenit tot atit de straniu" i de paradoxal pe cit de straniu"!i paradoxal era insu$i faptul existentei $i modul de existent6 al arteiin lumea *urgheza, mai exact, asemenea zeilor epicureeni, intrelumile" societatii *urgheze.

$i totu$i -+ situatie din nou paradoxala + tocmai aceastaimpre0urare a facut ca arta romantica sa devina o copie mult mai

5ovalis, Schriiten,herausgegeben von Lu%ig 6iec un% 8r. $chlegel, partea a +-a, Berlin, 1)+/, p. 1/7./Ibi%.. p. 173.

7Ibi%., pp. 173#171.). acenro%er, Werkeund Briefe,vol. I, 9ena, 1213, p. 13.


14/373

adecvata a existentei capitaliste decit arta ce se orienta spre idealularmoniei antice. 3firma- rea in arta a principiului anarhiei generale",a *unului plac, a faradelegii $i a individualismului reprezentasu*ordonarea acesteia conditiilor concurentei generale anarhiei inproductie, atomizarii sociale $i cupiditatii nelimitate pe care leproduces dezvoltarea societatii capitaliste. 3ltfel spus, lumea stranie"a artei romantice s-a dovedit a fi reproducerea ciudateniilor"existentei capitaliste, in ciuda vointei i dorintei romanticilor de a fugide realitate in lumea c&rtilor i a artei". &itua-

tia tragicomic& creata decurgea aici din faptul c& nici copia estetic& nudorea sa-i recunoasca originalul, nici acesta din urma nu sereeunotea in copie / fiecare dintre cei doi du*li" divulga fara voietainia celuilalt.

Intr -un cuvint, tocmai arta romantica a fost aceea care a ridicat lanivelul generaului" printipiul cupiditatii individualiste i al *unuluiplac su*iectivist. 9ealismu- lui nu-i mai raminea decit sa descifrezesim*olica romantica, sesizind continutul p&mintesc al lumii stranii",al lumii intoarse pe dos", intelegindu-le de fapt i pe una i pe cealalt&ca trasaturi oaracteristice ale existentei insa$i + ale existenteicapitaliste.

roul principal al lumii stranii" aparute in creatia romanticilor se

dovedete a fi artistul insui, creatorul de arta, faurarul acestei lumiintoarse pe dos", consi- derindu-i fiecare opera a sa ca o modalitate arealiza- rii individualitatii sale unicale, ce se sparge intr-un ir infinitde stari pe cit de trecatoare pe atit de irepeta*ile. 3rta in totalitatea ei econsiderata ca domeniul realizarii propriei li*ertati a*solute, pe cit desu*iectiva pe atit de lipsita de continut, pe cit de li*era pe atit denegativa din punctul de vedere al artei, realitatea este considerata camaterialul ei plastic, care prin insa^i plasticitatea sa este iluzoriu inmai mare masura decit aparenta artei i, cu atit mai mult, decitsu*iectivitatea creatoare a artistului.xpunind acest punct de vedere, Jegel scria / ...tot ce este existent insine i pentru sine nu e decit aparenfa,nu e adevarat $i real dincauza sa insu$i $i prin sine insu$i, ci e simpla rdsfrlngere prin eu,raminind la li*era dispozitie a puterii $i a *unului plac al acestuia... uleste individactiv, viata lui conistind in crearea pentru sine, ca !i pentru

altii, a individualitatii sale, exte- riorizindu-se pe sine $i manifestindu-


15/373

ise ca fenomene... toate acestea inseamna sa tmie^ti ca artist $i sa-timo- delezi artisticviafa. ;ar, conform acestui principiu, tra- iesc ca

artist cind toate actiunile !i manifestarile melein general... ralnpentru ine nuai aparenfa, luin% !ore %are stau cu totul inputerea ea. In acest caz, nu voi lua cu a%evarat in serios nici acestcontinut i nici e:teriorizarea i realizarea lui in general."2

;upa cum se vede, in prim plan apare aioi cel de al do ilea momental antinomiiei )antiene a gustului + principiul su*iectivitatii,li*ertatii !i ar*itrarului. 4ai mult, acest principiu nu devi-ne doar

dominant, cli se $i hiper- trofiaza. l a0unge propriul sau legiuitoratotputerniic nu numai in cadrul sferei estetice, ci chiar in realitateacare, prin analogie cu sfera artistica, este interpretata ide romamtfcica aparent& nuda, existind doar pentru ca su*iectul, in cadrul ei, ca iin stihia artei, sa-i poata modela via0a artistic".

ro*lema sensului universal dispare in fata acestei su*iectivitatiin'hise in sine, pentru care li*ertatea se identifies propriului *un plac,exciuzind din principiu orice determinare i legitate singura siarcinape care su*iectul $i-o recunoa$te atit in creatia artistica cit i informarea propriei individuali(tati este aceea de a se exterioriza $imanifesita" ca ceva irepeta*il !i uniical. ocmai pentru a-i$i apara cuorice pret irepeta*iilitatea $i unicitatea, su*iectul tre*uie sa a0unga Inopozitie cu orice sens universal, exterior lui + fie ca e vor*a de sfera

artei, fie ca e vor*a de domeniul realitatii, i in cadrul lui + fie ca evor*a de fantezia sa, fie de faptele sale.

&u*iectul ,,estetic", eul" estetic" se opune realitatii, universuluifaptelor i operelor sale, in calitate de purtator al adevaratuloiprincipiu artistic, autentie creator. Kpozitia sa ostila se maniifesta chiar$i In iraport cu cele mai intime creatii a(le sale, care inceteaza sa fieadeva- rate, se mortifica, de indata ce se desprind de su*iectul creator,se o*iectiveaza, adica se instraineaza" de el.

9uptura inevita*ila intre artist $i opereie sale transforma acesteopere in ceva principial de nepatruns. le au sens doar ca expresie asu*iectivitatii creatoare, dar intre aceasta din urma $i respectiveleopere s-a format o prapastie de netrecut, anume in momentul in care

creatia s-a o*iectivat", s-a desiprins din procesul su*iectiv creator,


16/373

singur in sitare sa-i patrunda ,


17/373

vietii" creator al raporturilor sale estetice" cu ceilalti oameni% sau deli*ertatea artistului artei" creator al unor opere artistice%. In al doilearind, principiul ironiei se evidemtiaza, pe de o parte, ca trasaturacaracteristica a relatiei dintre su*iectul estetic" li*er + artistul + $igloata neli*era i dependents a consumatorilor pro- duselor creatieisale, iar, pe de alta parte, ca trasatura caracteristica a relatiilorreciproce dintre arta i pu*lic, arta !i popor, arta i societate1L.Interdependenta intima a acestor aspecte ale conceptiei romanticedespre ironie se exprim& in faptul ca interpretarea ironica" a li*er-tatii, presupunlnd oontradictia irezolva*ila intre necon- ditionat" i,,conditionat", inalta un zid chinezesc intre caracterul neconditionait al

li*ertatii de creatie a su*iectului estetic" + artistul + $i caracterulconditionat al gusturilor artistice, posi*ilitatilor de percepere, simpati-ilor $i an*ipatiilor pu*licului.

rincipiul romantic al li*ertatii cere ca omul... sa seautodep&^easca" i prin aceasta sa demonstreze ca e li*er. ;ar, plecindde la Critica puterii de judecare )antiene pe urmele lui &chiller,romanticn ii aminteau *ine ca li*ertatea insemna o independentstotals fats de tot ceea ce este exterior su*iectului, de tot ceea ce ilcondi- tioneaza, de tot ceea ce il determin&, intr-un cuvint, c& eainseamn& ,,libertate f a f a de!.la fel de *ine i$i aminteau $i de faptulc& &chiller considera anume arta, i in general sfera esteticului, casingura fort&reata in care acest principiu al li*ert&tii devenearealiza*il.

Intr-adevar, pentru 8ant li*ertatea estetica nu era autentic& + o"Iibertate pentru# ca atare era considerata de el doar li*ertatea etie&,prin intermediul c&reia do*indea o semnificatie $i cea estetica, privit&ca treapta catre o li*ertate superioar&. 'u cit ins& treapta superioar&a li*ert&tii, libertatea pentru#,li*ertatea actu- lui et(ic intemeiat peprincipiile imperativului categoric" )antian actioncaza astfel incat

13Lucrurile nu se schiba prin !aptul c0 In cazul respectiv,,publicul" 'gloata( este personi!icat %e ,,aronio&ii oaeni vul-gari", a%ica %e poetii &i criticii care se stra%uiesc neobositi sa %izolve tot ceea ce e%ivin &i oenesc in siropul uanitaris- ului" '. . $chlegel un% 8r. $chlegel,Charakteristiken und Kritiken,vol. I, =onigsberg, 1)31 pp. 1)4#1)5(. In !on%,aici e vorba %e o anue structura tipica a con&tiintei artistice, careii perite lui 8r. $chlegel s0 consi%ere gusturile nuitilor ,rpoeti i critici" ca un

o%el sui-generis al gusturilor ,,vulgare" alepublicului ',,gloatei"(.


18/373

fapta te s& ai*& un sens universal, s& poat& deveni o norma generals deconduits% devenea mai greu accesi*ila. cu atit se orienta mai multatentia spre li*ertatea estetica, $i -cu atit mai mult era asimilat&notiunea de li*ertate cu reprezentarea r,libertdtii fata de#.

2i*ertatea estetic& i$i manifestase tendinta de a se transforma,dintr-un mi0loc de a atinge treapta superioar& a li*ert&tii etice, intr-unscop in sine, inc& la &chiller. 2a romantiei aceast& transformare s-a $iinfap- tuit / li*ertatea estetic& a devenit un scop in sine, iar cea etic&,tocmai pentru c& ridica fat& de li*ertate prea multe pretentii, unul dino*stacolele in calea ei. $i intr-adev&r, a revendica ,,libertateapentru#, li*ertatea actiunii pozitive intr-o societate in care nu existaucon- ditiile necesare unei activit&^i constructive +- nu insemna oareacest lucru a cere prea mult" ! $i oare nu era aceast& revendicare inm&sur& s& le para unora o ingra- dire a propriei lor li*ert&ti + mai cuseama dac& era vor*a de unii care nici nu o duceau chiar atit de r&u inaceast& lume dispretuit& de ei ! $i oare n-ar fi preferat ace$tiali*ertatea dispretului lor fat& de luttne, "libetatea iala de# in locul"libertdtii pentru#,adica in locul li*ertatii de a lupta impotriva acesteilumi in condiMii ce nu prevesteau nici o victorie apropiata, niciperspective feri- cite ! $i nu vor fi incercat ei sa se inchida in scoicasu*ieotiva a li*ertatii fata de", in adincurile inchiisorii sufletului lor",i sa se ascunda de aceasta lume dispre- tuita, pina cind tocmai aceastalume nu-i va fi o*ligat ca, parasindu-$i scoica, sa treaca la actiunihotarite, adica la pozitiva libertate pentru#! F

2i*ertatea estetica a devenit un scop in sine, iar continutul eifundamental + li*ertatea su*iectului fata de tot ceea ce ii esteeNterior", fata de tot ceea ce nu constituie produsul activitatii salespontane. $i daea li*ertatea pozitiva + pentru" + li*ertatea de aactiona ,,pentru lume" presupune interactiunea respectivului su*iectcu ceilalti sau macar tine seama de ceilalti"%, li*ertatea negativa +fata de" + li*ertatea de a fugi de lume, li*ertatea imigratiei interioare,nu presupune in schim* factori exteriori. In conceptia romanticilor,su- *iectul poate intreprinde ac(tul adincirii in sine, actul introspectiei,poate, asemenea lui 4arc 3ureliu, ramine ,,singur cu sine", cuimaginatia sa, cu posi*ilitatea sa de a fciuri himere i de a le distruge.$i intrucit eli*erarea" se afla in miinile personal itatii solitare, a*solut


19/373

indepen- dente, masura eli*erarii devine *unul plac"11.

11.I.

Berovsi,$cre6>>ec=?e6>06epa6@piiaa teop>!l >e0


20/373

Interpretata ca ar*itrara, li*ertatea se constituie insa in antipoduloricarui sens universal, al oricarei necesitati generale. Diind rezultatulunor acte cu totul ar*itrare, opereie de arta tre*uie sa se constituie inconsecina in contrariul oricarei semnificatii $i necesitati generale, sadesf&ôare o neintrerupta polemica, o neintrerupta lupta impotrivalor. ot ceea ce tine de un sens !i de o necesitate generals, tot ceea ceeste exterior i o*iectiv, devine in acceptia romanticilor du$manulli*ertatii crea-toare a su*iectului ,,estetic". Iar li*ertatea acestuia dinurraa poate fi dovedita doar prin distrugerea sferei opuse lui, prin

dezv&luirea caracterului ei aparent $i iluzoriu, prin demons(trareaautodezmem*r&rii $i autodescompu- nerii ei.

.Ironicul, ca individualitate genial& + scrie Jegel

+ rezid& in autonimicirea a ceea ce e su*lim, m&ref, excelent $icreatiile artistice o*iective vor avea sa ilus- treze numai principiula*solutei su*iectivitati ea atare, ele iinfatieaza ceea ce are valoare $ipreûire in ochii omului, ca lipsit de valoare $i autonirnicindu-se.((1:

3rta romantica devine astfel sfera ar*itrarului despotic, a *unului placal artistului purtator al ,,umorului su*iectiv" + ferment ce transformasensul universal in sens unical, general-o*ligatoriul in extravaganO&,necesarul in intimpl&tor, o*iectivul in su*iectiv.

'um umorul nu-$i ia drept sarcin& sa fae& sa se desfaôare $i sase dezvolte un conînut oarecare in mod o*iectiv conform naturii luiesentiale + spune Jegel, vor*ind despre ,,umorul su*iectiv", despresu*iectivitatea ironic a intruchipata in arte + i, in aceasta dezvol-tare a lui din sine insu$i, s&-1 structureze $i rotun0easca in chipartistic, ci artistul insuî este acela care constituie materialul opereide arta, principala activitate a umorului consta in faptul ca, prinputerea unor ie$iri spirituale su*iective, a unor trasn&i sau a unorfeluri fra- pante de a vedea, el face sa se descompuna in sine i sa sedizolve tot ceea ce vrea sa devie o*iectiv $i sa ci$tige o forma derealitate ferma. ;atorit& acestui proce- deu, este nimicita in sine oriceindependents a unui conî- nut o*iectiv, precuin i coerenta formei insine ferme, coerenta dat& de acest continut, iar reprezentarea artis-tic& nu este decit un 0oc cu o*iectele, o deplasare $i o intoarcere pe dos


21/373

onstituirea conceptiei elitare in estetic$ A +1

10..8. >egel,Prelegeri de estetica.vol 1 e%. cit., p. 7+.

a materialului, preeum i o vaga- *ondare incoace i inicolo, o ciocnire$i o incruci$are de expresii, de vederi $i de atitudini su*iective prinmi0locirea c&rora au(torul se da prada atit pe sine insu^i, cit io*iectele sale."17

;up& cum vedem, li*ertatea romantica fata de" se exprim& defapt ca pura negare, f&ra nici un fel de continut pozitiv / artistulromantic cufund& lumea exterioar&, o*iectiv&, sensul universal $inecesitatea in h&ul propriei su*iectivitati, a carei misiune consta doarin a fi fer- mentul negarii universale.

3rtistul romantic se manifests ca izvor al acestei infinite neg&ri, o-perele sale + ca produse, momente individual ale ei, frinturi ale mariiciocniri, iar arta romantica in ansam*lu + ea un neintrerupt $ir deneg&ri, insinuindu-se tot mai adinc in lumea exterioar&" / Cunul placironic impiedica @creatia +- ri.t.%s& a0ung& la vreo structur& diferit&,fiecare tenltativ& in acest sens este din nou nimicit&, $i in sine infinitulproces al auto- ironiz&rii este in cele din urm& doar samavolnic intre-rupt"1:.

?u credem c& merita s& su*liniem in mod special faptul c& acestenesfirite atacuri estetice" impotriva lumii exterioare, acest ir deneg&ri estetice" ale realitatii reprezentau de fapt o serie de evad&ri dinlumea exterioar&, de compromisuri cu realitatea, pe *aza des- p&rtirii

artistului de produsele propriei sale activitati creatoare, a operelorartistice + de pu*lic, a artei + de viata cotidian&, a esteticului + dereal.

?e indoim. de asemenea c& ar mai tre*ui amintit $i faptul c&realitatea negat& i ve^te0ita 0uca in fond, in aceast& evadare romanticain su*iectivitate i li*ertate, acelai rol pe care-1 0ucase impulsulinfinit" in construc- tia filozofic& fichtean& / primului act estetic denegare a lumii exterioare ii urma actul negarii acestei negaii, apoi onou& negare $.a.m.d. & in acest torent infinit al negarilor succesive

1+IbicI,, p. /13.10ilhel in%elban%,Die eschichte der neueren Philosophie, vol. II, Leipzig,Cruc un% erlag von Breitop! u. >ortel, 1212, p. +)0.


22/373

Mcare se negau una pe cealalta% lumea exterioar& 0uca Ins a rolulmaterialului primar i al forfei motrice. 3rtistul romantic nu se puteadispense de formele realitatii, oricit de *izar le-ar fi com*inat el itocai sentimentul nelamurit al dependen^ei sale de aceste forme il !iimpingea pe artist sa treaca de la o negare la alta, apoi la o a treia, ia$a mai departe la nesfirit.

;orim sa su*iiniem doar ca acest sentiment ne*ulos a constituitunul din principalele izvoare ale neintelege- rii artistului romantic cusine insui, su*textul disimulat !i nesesizat al ironiei sale. clar ca

ironia aceasta nu exprima doar o atitudine a artistului fata de pu*lic, oatitudine fat& de propria creatie, dar i o atitudine fata de sine insu^i,ca fauritor de arta, ca su*iect creator.

9eflexia ironica nu putea sa nu se autosu*mineze / in ,


23/373



ceea ce depinde de ceva, incluzind aici $i propria arta, $i virtutea, igenialitatea. le sint, dupa forma $i executia lor, imaniera mimiica aunui *un $i o*i^nuit teatru *uff italian."1B

Intr-un cuvint, ,,eul" transcendental )antian general uman,primar% se transforma la romantici in artistul transcendental, insufletitde o singura pasiune, aceea de a ironiza totul, pasiune care constituiede fapt manifes- tarea uniilateralitatii lui profesionale, ce-1 impiedicasa se situeze pe o pozifie pur $i simplu omeneasca, chiar atunci cind ardori s-o faca. rins in cercul vra0it al li*ertatii sale su*iective, al negarii

sale fara continut, al su*iectivitatii sale ironice, artistul romantica0unge astfel sa zeifice -aceasta de-pendenta a sa, conferindu-iaspeotul ironiei divine, trans-cendentale.

ste firesc ca o asemenea pozitie estetica autoironica sa generezecu necesitate o adinca contradictie, o colizie acut& intre artistulromantic, arta romantica in totalitate, pe de o parte, i pu*lic care laromanticii germani figu- reaz& de cele mai multe ori su* denumirea degloata"%, pe de alta. 3-ceasta infruntare se agraveaza i prin faptul caromanticii ocu-pa in cadrul ei o pozitie ofensiva/ considerind gloata c-apur-tator inert al primcipiului an-ti- estetic al conditionarii !idependentei, al *unului-simt $i al moralitatii, intr-un cuvint + alnonli*ertatii%, ei du-c lupta pentru li*ertate-a a*soluta", pentrudreptul la ar*i- trarul creator, in primul rind prin intermediul

polemicii estetice impotriva gusturilor !i o*i^nuintelor artistice, im-potriva traditiilor $i sim-pa-tiilor acestei gloate, straduin- du-se cuorice pret s-o epateze. In calitatea ei de purtatoare a unorreprezentari i traditii estetice *ine fixate, care prescriau artistului osuma de cerinte fapt deose*it de 0ignitor%, gloata aparea in ochriromanticilor ca prin- cipalul du$man al li*ertatii de creatie. In ultimainstanta, tot ceea ce romanticii percepeau ca piedici in calea rea-

lizarii li*ertatii creatoare a su*iectului, in calea afirmarii idealurilorromantice, se intruchipa in imaginea multimii, in reprezentarile,gusturile i simpatiile ei estetice, in inclinatia ei sipre sensul universal$i o*ligativitatea generala. 2upta artistului ronnantic cu lumeaexiterioara, cu o*iectivitatea, cu *analul, se conicretiza, in fond, inpolemica sa estetica anga0ata cu pu*licul, cu multimea purtatoare a

148r. $chlegel, Seine prosaische Jugendschiiiten,vol. II. e%. cit., !ragent nr. 4+.


24/373

unui ir de traditii artistice $i cli$ee ale receptarii.

Intrucit aceasta lupta era insa conceputa in categorii estetice)antiene, ea lua forma ideologic codificata a luptei initre geniu +purtatorul principiului creator in arta, intre fiecare din opereie sale,datatoare de noi reguli" artei, pe de o parte, $i gustul, personificindsen,timentul social", sentimentul -comun tuturor oamenilor",punictul de vedere comun", 0^omumicarea generala" a trairilorestetice, acel gust" ce exprima in arta o receptare conforma unornorme $i traditii presta*ilite, gustul ce intruchipa sensul universal" i

o*ligativitatea generala", necesitatea" i 00egitatca" in arta, pe dealta parte.

Inca la 8ant geniul se manifesta ca purtatorul unei tendinte decontinut in arta. ,,Peniul este talentul darul natural% care prescrieartei reguli..."15, Peniul este calitatea spirituals innascuta in genium%,prin intermediul careia natura prescrie artei reguli..."1E, ,,Peniul estetalentul de a crea ceea ce nu se lasa supus nici unei reguli... prinurmare, prima sa calitate tre*uie sa fie originalitatea..."1G, roduselesale tre*uie sa fie in acelai timp un exomplu, sa fie adica exemplare...ceea ce inseamna ca tre*uie sa slu0easca altora ca unitate de masura, careguli de apreciere"1 ...Peniul mai poate fi explicat $i prin facultateaideilor estetice, fapt ce indica totodata motivul pentru care inprodusele geniului natura su*iectului% mu impune ca regul& un scop

pre- meditat artei realizarii frumosu(lui%"1Q

.

In schim*, gustul in eonstructia estetica )antiana este opusgeniului, ca un anume principiu formar / entru a da aceasta formaprodusului artistic -+ scrie 8ant avind in vedere numai acea formade prezentare a unei notiuni, prin care generalul sa poata ficomunicat"7L% +> este necesar doar gustul... respe'tiva forma... nu eun lucru ce tine de inspiratie sau de avintul li*er al fortelor spirituale,

15=ant,Kritik der !iteilskratt,erlag Dhilipp Eecla Fun. Leipzig, p. 122.1/Ibi%.17G Ibi%.1)Ibi%., p. +33.12Ibi%., p. +53.+3 Ibi%., p. +3/.


25/373



ci un lucru ce tine de im*unat&tiri treptate, i uneori chiar peni*ile, invederea punerii ei de acord cu ideea i pentru a o impiedica sa devinao povara in 0ocui ei li*er"71. Pustul este insa numai o capacitateapreciativa $i nu una productive i ceea ce ii cores- punde tocmai deaceea nu este o opera a artelor frumoase &poate sa fie un produs alartelor utile sau me- canice, sau sa aparina chiar tiintei, conformunor reguli *ine definite, care pot fi invatate i urmate intocmai.3cea forma placuta care i se atri*uie este insa numai un vehicul alcomunic&rii, o .maniera de expunere fata de care mai poti inca inoarecare masura ramine li*er, chiar daca respectivul produs este legatde un anumit scop."77Pustul + precum in genere puterea de 0ude -

care + inseamna pentru geniu disciplina sau coala%, ii reteaza in*una masura aripile, il educa i-l define^te & in acela^i timp, insa, estepentru el un indicator pina unde poate merge pentru a ramine eficienti, prin faptul ca aduce claritate $i ordine in plinul gindurilor sale, faceca ideile lui sa devina dura*ile, capa*ile de o dez- voltare solid a iprogresiva, i demne de a fi urmate de altii."7:

otodata, in situatia conflictuala dintre geniu" 51 ,,gust", 8antconsider a necesar sa ia partea gustului". ;aca, prin urmare, inciocnirea dintre eele doua insu^iri ale unui produs este eazul ca unadin ele sa fie 0ertfita, acest lucru tre*uie sa se intimple cu geniul iarputerea de 0udecare, ce in pro*lemele artelor frumoase se pro- nuntain numele propriilor sale principii, va permite mai degra*a sa se punastavila li*ertatii i *og&tiei imagi- natiei, decit ratiunii."7B

;eoarece sa fii *ogat i original in idei nu eatit de necesar inraport cu frumosul, dar in schim* e necesara corespondenta fortei deimaginatie in li*ertatea ei cu legitatea ratiunii. Diindca mtreaga *ogatiea primei nu duce prin li*ertatea ei neingradita decit la nonsens. Inschim*, puterea de 0udecare constituie posi*ilitatea acor- d&rii ei curatiunea"75. rin urmare / geniul poate oferi doar *ogatul materialnecesar artelor frumoase prelu- crarea acestuia $i forma este o*tinutacu a0utorul talen- tului format prin coala, in vederea folosirii acestui

+1Ibi%.++ Ibi%., pp +3/#+37.+0+'iIbi%., p. +1/.+4Ibi%.+5Ibi%., pp. +15#+1/. +3Ibi%., p. +30.


26/373

material astfel inert el sa reziste ini fata puterii de 0udecare"7L.

;upa cum se vede, 8ant acorda, la urma urmei, o categorica

prioritate gustului in raport cu geniul, 0ude- catii in raport cu

inchipuirea, formei in raport cu continutul materialul%, disciplinei

sau $colii% in raport cu inspiratia, ordinii in raport cu iz*ucnirea

li*era a fortelor spirituale, decentei i $lefuirii in raport cu origina-

litatea, comunica*ilit&tii generale in raport cu *og&tia ideilor estetice,

de$i nu este scutit de unele oscil&ri i contradictii in aprecierea rolului

gustului in arta.

Intr-un cuvint, aici mai domne$te inca principiul sensuluiuniversal $i al obligativitafii generale,ce duce la egalizarea tuturoroamenilor in fata artei, gustul fiind cel care sta de stra0& acesteiegalitati estetice, cel care impune limite li*ert&tii nesupuse legilor",tocmai pentru a nu permite inc&lcarea principiului egalitatii. 3cestegranite nu sint inca prea severe / in limitele lor pare posi*il& realizareaarmoniei intre li*ertatea individuals i egalitatea universal&.

2a roman(tici intilnim o cu totul alta situate. i !i-au pierdutnade0dea in sta*ilir-ea unei armonii initre li*ertatea individuals iegalitatea universal&. rincipiul ega- lit&tii universale demonstrandu-$i cu prisosint& netemei- nicia formalismului in conditiile dezvolt&rii

*urgheze postrevolutionare in uropa, romanticii au preferat unprincipiu de continut + principiul li*ert&tii individuale

+ care a fost descifrat in icomceptia romantics a geniului tocmai caprincipiu al inegalit3tii". Dichteanul Reu S S euTa fost interpretat deromantici nu ca o formula de egalitate, nu ca o traducere in lim*afilozofic& germana a principiului politic revolutionar al *urghezieifranceze, ci ca postulat al unei absolute inegalitafi + Reu 'f' euT,imp(ns cu a0utorul intelegerii ironice" a geniului% pin& la afirmareainegalit&tii su*iectului genial cu sine insui.

Imperativul categoric" )antian, cerinta de ordin etic in careginditorul din 8onigs*erg a incercat s& unifice, in ultim& instant a,li*ertatea individuals cu egalitatea universal&, a fost inlocuit de


27/373



imperativul categoric al genialitatii", interpretat estetic in calitate deprincipiu filozofic suprem $i universal. ;e$i genialitatea nu semanifests ca un act ar*itrar, ea este totui un act de li*ertate +asemenea finetei spirituale, dragostei $i reli- giei, care la un momentdat se transforms in arts, in tiint&. Diec&ruia tre*uie s&-i ceremgenialitate, dei nu putem s& contam totdeauna pe succes. 8ant ar finumit acest lucru imperativul categoric al genialitatii" 7E + scria Dr.&chlegel.

;orinta de a formula imperativul categoric al genialitatii" ca

principiu universal, adresat fiecaruia", se mentine aici la nivel strictver*al, are semnificatia unei *unavointe, necesar insotita de o rezervace-i reliefeaza caracterul utopic / nu putem sa contain totdeauna pesucces". ste o cerinta analoga cu aceea ca fiecare" sa devinamilionar / aceea^i posi*ilitate formala a*stracts este fundamentata !iin acest caz. ;ar imediat ce imperativul categoric al genialitatii" cacerinta universala i!i descopera caracterul practic irealiza*il, imediatce iese la iveala ca el poate fi onorat doar de un mic numar de oamenice corespund reprezentarii romantice de geniu%, acest imperativ" i$ievidentiaza o noua !i nea$- teptata latura. 'u a0utorul lui este afirmatacalitatea acestor oameni ,,putini la numar" dea fi ale!i", deoarecenumai ei satisfac cerinta pusa, fara exeeptie, in fata tuturor oamenilor,deoarece numai ei s-au dovedit a fi la inaltimea sarcinii puse in fataintregii omeniri, deoarece numai ei poarta povara genialitatii, pe careintregul neam omenesc ar tre*ui s-o poarte. 3stfel i$i da imperativul

categoric al genialitatii" la iveala continutul elitar disimulat.

Dormele in care acest imperativ" s-a realizat in conditiile

Permaniei din acea vreme au demonstrat ca tocma acest al doilea sens

constituia aspectul sau fundamental $i + ceea ce e mai important +

real, con- cret, de continut.

'onceptia despre caracterul ales", neo*i^nuit al artistului, care ilopune ,,tuturor celorlalti", ridicindu-1 deasupra lor, a constituitmomentul initial al esteticii romantice $i poate chiar motivul eifundamental. a era o consecinta fireasca $i logica a intelegerii artei,in genere a sferei estetice, ca o anume lume stranie", opusa lumii

+/8r. $chlegel. Seine prosaische Jugendschriiten,vol. II, e%. cit.


28/373

o*i^nuite in aceasta lume ,,*anala", artistul-creator, reprezentant allumii stranii", nici nu putea fi altfel decit straniu" i nu puteacontempla decit cu ali ochi, in raport cu toti ceilalti, lumeaincon0ur&toare.

;upa cum pictorul contempla o*iectele vizi*ile cu alfi ochi decitomul o*i$nuit, tot a$a poetul p&trunde sensul evenimentelor petrecutein lumea exterioara i cea interioara in cu totul alt fel decit ceilaltioameni"7G

+ scrie ?ovalis. ;rumul parcurs intre constatarea deose*irii dintrepunctul de vedere comun $i cel estetic, trecind prin afirmareacontradictiei intre ele a0unglnd la fundamentarea incompati*ilitatii iantagonismului lor ve$nic, s-a dovedit a fi destul de scurt. otodata,cunos- cind aceast& incompati*ilitate, artistului nu-i mai r&mi- neadecit s& a0unga la con^tiinta c& lupta impotriva punctului de vederecomun tre*uie dus& p&strlndu-se distana Intre el i acest punct devedere !i cu amenda- mentul !i demonstratia F% c& acesta din urm&este infinit inferior In raport cu propriul s&u punct de vedere, c& estecomditionat, deci neadevarat, marginit !i m&runt, ca

+ in sfirit + singurul mi0loc de lupt& contra lui, care sa permitspastrarea distantei, il constituie ironia.

;esigur, pentru altii, eu ca fenomen, felul in care le apar, poate fi cevaserios, intrucit ei m3 considers ca unul care insumi iau lucrurile inserios, dar crezind astfel ei se in$al&, nefiind decit *ieti su*iectim&rginiti, f&ra organ !i aptitudine de a intelege !i de a a0unge la in&l-timea punctului meu de vedere. rin aceasta mi se demonstreaz& c& nuoricine e atit de li*er adica li*er formal% incit s& vad&, in tot ce mai arepentru om, valoare, demnitate i sfintenie, numai un produs alpropriei sale puteri discretionare, putere cu oare toate acestea el lepoate considera vala*ile sau nevala*ile, poate s& se lasesau sa nu selase determinat de ele, sa le practice sau s& nu le practice. $i iat& acumc& aceasta virtuozitate a unei vieti ironic artistice se con cepe pe sine cageniali- tate divina pentru care totul $i fiecare nu e decit creatur&lipsita de esentialitate, de care ereatorul li*er, tiindu-se deta^at de

+7ovalis, Schritten,partea a Il-a, e%. cit., p. 1+7.


29/373



toate, nu se leag&, intrucit pe aceasta creatura o poate i nimici F!i crea.'ine st& pe aceasta pozitie a genialitatii divine private de sus cu superioritate pe toti ceilalti oameni, declarati m&rginiti i *anali, fiindc& eimai considers dreptul, moralitatea etc. ca ferm sta- *ilite, o*ligatorii $iesentiale.":73!a caracterizeaz& Jegel pozitia artistic& a romanticilor,care pozitie, chiar i in descrierea filozofului german idealist, incepesa-i des- copere su*textul social.ste xntru totul firesc ca opera artistic& mtruchipind ,pozitiagenialitatii divine" s& poat& fi inteleas& doar de un mic num&r deoameni ale$i, capa*ili sa se situeze pe o pozitie estetica analoga, care aupentru aceasta T,organul corespunz&tor", congeniala capacitatea a per-

ceptiei artistice in caz eomtrar, ,,pozitia genialitatii divine" le r&mimestr&ina i tr&irea estetic& nu mai poate avea loc. $i nici nu poate fi altfel/ daea legile $i regu- liUle artei, conform afirmatiilor romanticilor in$ii,sint in felul lor capricii ale marilor arti$ti, excluzind orice sensuniversal i contrapunindu-se gustului + senti- mentului comuntuturor oamenilor", atunci intelegerea operelor unei asemenea arte,incercarea unei desf&t&ri estetice de pe urma lor pot fi atinse numai incadrul unui act de tr&ire ,,congenial" creatorului lor, inrudit cu el,analog lui. K alts modalitate de a p&trunde opera unei creatii geniale nuexists. a este intru totul auto- nom&, inchis& in sine, datorit&caracterului exceptional al actulul creator generator, i ca atare poate fidesci- frat& doar printr-o capacitate perceptiva corespunzatoarecapacitatii creative a fauritorului ei. 3*ordarea ei de


30/373

"3" ". Da#ido#,rta si elita

pe pozitiile unei capacitati perceptive o*i$nuite nu va constitui orelatie cu adevarat estetica.

Intr-un cuvint, ,,unicitatea" capacitatii creative la un pol presupune exc ep ti on al i tat e a " capacitatii perceptive la celalalt. 'aracterulales al naturii artistice geniale, pe de o parte, presupune existentaunui ,,cerc ales" de admiratori, pedealta parte, formind daca ar fi safolosirri expresia lui &chiller intr-un sens oarecum schim*at% unanuimit stat estetic" inchis, o elita artistica.

&e aud permanent plingeri cu privire la faptul ca scriitorii germaniscriu pentru un cerc extrem de restrins, ca scriu adesea pur i simplupentru ei in$i$i +- oomeniteaza Dr. &chlegel. 3cest lucru este insaminunat.. 2iteratura germana do*indete in felul acesta tot mai mu(ltcontinut i oaracter, i intre timp poate va aparea i pu*licul demn deea."7 &e spune + face el variatil pe aceea$i tema + ca nemtii sintprimul popor din lume in domeniul aprecierii i inaltei intelegeri aartei i in domeniul spiritului $tiintific. ste initr-adevar a$a. In oazulacesta insa doar foarte putini pot fi considerati nemti."7Q

eoreticienii romantismului german considera ei ini$i caracterul deneinteles al operelor de arta, inaccesi*ilitatea lor pentru marelepu*lic, penitru gloata", drept una din principalele lor virtuti. In creatialor artistica ei se straduiesc contient sa faca opereie lor inaccesi*ile,folosind principiul ironiei $i pastrind distana intre propriul eu"creator, pe de o parte, !i produsul propriei lor creatii, pe de alta. RulTautorului are mai mult continut decit redactarea speciala prin care el seprezinta in cadrul operei date. &ensul respectiv al respectivei lucrari nueste un sens ultim autorului ii ramine intot- deauna o anuimitarezerva de sensuri, de noi $i nea$- teptate puncte de vedere. &chlegelvor*e^te de aceea decaracterul Rincomprehensi*i 1T al marilor opere.Incom- prehensi*ilitatea izvora^te din faptul ca in aceste opere(=notiuneaT este inepuiza*ila, nici o forma, nici o granita nu e

+)H(08r. $chlegel, Seine prosaische Jugendschriften,e%. cit.+2Ibi%.


31/373


definitiva pentru intelesul lor real.":L

ste interesant de mentionat ca Jegel interpretV in cu totul alt felcauzele ineomprehensi*ilitatii experimen- telor romantice, lipsa deinteres a aceluia$i pu*lic fata de ele. 'ind ironia este luata ca tonfundamental al reprezentarii artistice, din ceea ce este mai putin artis-tic decit orice se face principiu adevarat al operei de arta. ;eoarece, pede o parte, apar in opera de arta figuri *anale, lipsite de continut i detinuta, intrucit ceea ce e su*stantial se dovedete a fi in ele lipsit devaloare, pe de alta parte se mai adauga la toate acestea $i amintitele

framintari nostalgice i contradictii nerezolvate ale sufletlui. 3stfel deplasmuiri nu pot trezi imteres adevarat. ;e aici permanentele plingerivenite din partea $colii ironiei impotriva lipsei de inte- legereprofunida, de sensi*ilitate pentru arta, de geniu la pu*lieul care n-arpricepe aceasta inaltime a ironiei, adica plingeri ca pu*licului nu-i placaceste lucruri in0o- sitoare $i nu-i place ceea ce in parte e pueril, iar inparte lipsit de caracter. $i e *ine ca nu pliac aceste naturi s 3race incontinut interior i incarcate de dorinte, e o consolare ca aceast& lipsade onestitate !i ipocrizia nu sint pe gustul pu*licului $i ca, cl impotriva,omul cere ca arta sa infati$eze marile i verita*ilele lui interese,precum $i caractere care ramin credincioase fata de continutul care ledetermina valoarea.":E

War oricum ar fi explicat romanticii iinF$i$i neinteligi*ilitatea

operelor lor, orice ar fi spus despre acest fenomen adversarii lor, inspeta Jegel, faptul ca arta romantica i-a pierdut principala insu^ireestetica + aceea a sensului universal + era evident. 4ai mult, prinintermediu(l teoriei lor elitare cu privire la arta, teore- ticieniiromantismului au incercat sa transforme acest fapt intr-o norma.

K*iectivul consta nu numai in a explica de ce in stadiul respectiv aldezvoltarii romantismului german nu recunoaste pu*licul opereiegeniilor" romantice, dar i de ce, chiar daca le recunoa!te, numanifests inelegerea sensului lor tainic", respeotiv ironic. artial oexplicate in acest sens a dat Jegel legind ,,neinteligi*ilitatea"romanticilor de faptul ca din opereie lor lipsea continutul semnificativ

03.I. Berovsi, op. cit., p. 07.


32/373


care ar fi putut emotiona un cerc larg de oameni.% ra de asemeninecesar sa se Inteleaga de ce a aparut in rindul arti^tilor dorinta de acrea opere din care s& lipseasca acest continut semnificativ, mai exact,de ce aceti arti$ti ofereau pu*licului, in calitate de continutsemnificativ, ceva ce nu putea fi recunoscut de acesta nici ca fiindsemnificativ, nici ca fiind esen- tial. $i mai important insa era sa seinteleaga de ce tragica ruptura dintre ei $i public incetase sa-i tulburepe artisti, de ce oategoria denumita anterior pu*lic" se identificaacuma cu gloata de ce ei nu-$i mai reprezentau acest pu*lic ca pe oanumita marline neutra, indi- ferenta fata de arta savanta", ci $i-lreprezentau ca pe o forta ostila, impotriva careia tre*uia luptat, macar

prin mi0loacele aristooratice ale ironiei ! In sfir^it, tre*uia inteles de ceaceasta coniceptie eiitara cu privire la arta ii descoperea tendinta uneidezvoltari $i adinciri in sensul constituirii teoretice i fundamentarii eicores- punzatoare pe coniceptii filozofico-estetice. Xu al(te cuvinte, secerea explioata perspectiva dezvoltarii artei, luindu-se in consideratefaptul ca tendinta data nu era citu$i de putin intimplatoare i caposi*ilitatea dispari- tiei sale *ru.^te parea putin pro*a*ila.

'ritiea facuta de Jegel romanticilor a continut pri- mele incerc&ri

de a r&spunde acestor intre*ari.

2. ritica hegeiiana a conceptiei roantice%espre arta

Jegel leaga sfiritul formei romantice a artei":1 in general deaparitia romantismului german. Intrucit structura con^tiinteiartistice care-$i gasise intruchiparea in principiul romantic al ironieiiiaparea filozofului ca cel mai pur fenomen (al acestei. descompuneri,analizind 111 genere decaderea formei romantice a artei, el a avut, deregula, inaintea ochilor tocmai tipul ironic de raportare estetica.3firmarea in arta, in totalitatea con$tiintei estetice, a unui asemeneatip de raport estetic constituia, dupa parerea lui Jegel, simptomul ca inrespective sfera raportul" traditional s-a schim*at total":7 !i sferaana- lizata a do*mdit o structura noua. Jegel su*liniaza / , rnu tre*uieinsa sa consideram acest fapt ca pe o simpla neno- rocire

01..8. >egel,Prelegeri de estetica,vol. I, e%. cit., p. /1+.0+Ibi%., p. /10.


33/373


initimplatoare de oare ar fi fost lovita arta din exterior din cauzamizeriei timpurilor, a prozei lor, a lipsei de interes etc,", deoareceaceasta este ,,actiunea, dezvoltarea artei insa$i"::.

In ce consta esenta unei atari schim*ari radi(cale din structuraeon$tiintei artistice, reprezentantii careia erau, dupa parerea lui Jegel,romanticii germani ! 'are este esenta deose*irii radicale dintre tipul deraport estetic ,,ironic" i cel considerat de filozof ca traditional ! Insfir.it, ce a determiniat cu atita acuitate trecerea de la o structura aconstiintei artistice la una noua, principial diferita ! Incercarea de aelucida multilateral aceste intre*ari confera criticii hegeliene a

conceptiei romantice despre arta o deose*ita valoare.

rivita din unghiul tuturor acestor pro*leme, conccp- tia romantica

nu-i apare lui Jegel oa un fenomen intimplator din istoria gindirii

estetice, ca un produs al unor trecatoare stari de spirit ale

intelectualitatii artistice, ca rezultat al unui 0oe gratuit al mintii,

inelinata spre para- doxuri i extravagance teoretice, ci ca fixare a unor

laturi importante ale evolutiei legiee a artei i a contiin- tei artistice in

general, ca o modalitate o*iectiv conditionata a autocunoa5terii"

intr-o anumita etapa a acestei evolutii, ca expresie a tendintei

dominante din etapa data.

In interpretarea lui Jegel, inclinatia romanticilor spre o concepfie

elitara a artei i a raporturilor ei cu pu*licul, cu soeietatea in genere, seexplica nu doar prin starea de spirit social-politica a inteilectualitaiiartistice germane, nu doar printr-o forma social-deter- rninata deexistenta a artei, ci in primul rind prin structura transtormata acontiinfei estetice, printr-un tip nou de raport estetic f a f a derealitate,deci, in primul rind, prin procesele interne din arta insai.

In aceasta interpretare, toate celelalte conexiuni ale artei apar doarca o refractie a specificului, a stihiei sipecifioe acesitor proceseimanente. rocesele sint considerate a fi consecinte ale unor cauzemult mai adinici i mai generale decit acelea de care se leagaschim*arile in starea de spirit a intelectualitatii artistice germane, la

00I * i d .


34/373


granita dinitre veacul al NYIII-lea $i al NlN-lea, i schim*arile aparutein formele existentei sociale a artei in Permania perioadei considerate.

'ritica hegeiiana a conceptiei estetice a romantismului german seinalta necesarmente pina la analiza iilo- zofica a structurii contiinteiartistice,inltruchipata (in forma romantica a artei" in sensul larg alcuvintului, iar analiza aceasta este la rindul ei impinisa pina la cer-cetarea social-filozofica a legitatilor evolutiei artei i a con$tiinteiartistice in general. In acest fel a fost roman- tismul german $i teorialui estetica% examinat in reala sa semnifioatie, ca veriga necesara inlantul dezvoltarii culturii artistice universale, in ciuda limitelor salecarac- teristice, care ingreuiau intelegerea adevaratului sau sens.

lementul principal, pe care Jegel 1-a avut in vedere caracterizinddeose*irile dintre formia romantica a artei" in inteiesul larg alcuvintului% $i formele ei pre- mergatoare, este modalitatea corelatieidintre ,,semnificatie $i figura" i respectiv unitatea su*iectivitatiiartistului cu continutul, cu opera sa"B. ;upa parerea lui Jegel aceastamodalitate de corelare s-a daracterizat pin& in miomentul aparitieifoirmei romantice a artei" printr-o autentica unitate a momentelorcorelate (4ai precis, felul determinat al acestei uniri a fost acela careda, pentru continutul i reprezentarea lui corespunzatoare, normiasu*stantiala ce impregna toate formatiile artistice"5. entru caartistulnu se rupsese" inica de aceasta

,,norma su*stantiala", adica de conceptia despre lume a

poporului sau, de religia sa, de moravurile !i traditiile sale etc., elprivea cu seriozitate creatia sa, faurirea formelor frumoase, vazind increatie mi0locul social recunoscut al intruchiparii acelui xmalitcontinut.

Jegel scrie / ...atit timp cit artistul este unit in credinta ferma $i enemi0locit identificat cu modul-determinat-de-a-fi alunei astfel deconiceptii despre lume $i

religie, el i ia cu adevarat in seriosacest continut i


35/373


reprezentarea lui artistica, adica acest continut este pentru el infinituladevar al propriei sale con^tiinte, este un continut cu care, potrivitcelei mai intime su*iectivitati a sa, artistul traie!te in unire originara,in timp ce forma in care el expune acest continut e pentru el, ca artist,modul necesar i suprem de a-$i prezenta intuit iv a*so- lutul $isufletul o*iectelor in general. I este legat de un mod determinat deexpunere prin su*stanta materialului sau imainenta i lui insui^i.;eoarece materialul i, o data cu el, forma ce-i apartine, artistul ilpoarta nemi0locit in el imsui drept esenta propriu-zisa a existenteisale, esenta pe care el nu i-o inchipuie, ci care este el insui, artistulnu are decit sarcina sa faca din aceasta

4 Ibi%., p. /1+.5 Ibi%.

esenta adevarata ceva o*iectiv, sa $i-o reprezinte vie si s-o ela*oreze.?umai atunci... inventiile lui nu devin produse ale *unului plac, ci elerasar in el, din el, din acest teren su*stantial, din fondul al caruicontinut nu se liiilte!te pina ce n-a primit, prin mi0locirea artistului, oforma individual a adecvata coneeptului sau."Z In cazul dat esteirteresanta nu numai tendeniozi- tatea puterni(c su*liniata a lui Jegel,indemnmdu-1sa proiecteze atitudinea sa fata de romanticii germani intrecut, in istoria dezvoltarii artei. Yazind in trecut anti- teza formeiromantice a artei, el o adince^te + in interesul polemi-cii cuconceptiile romanticilor germani + opunind in spef,a experientaistorica mondiala a dezvoltarii artei conceptiei romantice despre ironiei in general su*iectivismului romantic.% ;eose*it de interesanta esteaici ineercarea lui Jegel de a da o tipologie a formei or de contiinta pe*aza cercetarii deose*irilor in modalitatile de raportare a creatorilor dearta fata de materialul lor, aceste modalitati descifrindu-se ca expresiea relatiei dintre artist i continutul su*stantial" al epocii sale, iar apoica intruchipare a unui tip determinat de corelatie a personalitatii cusocietatea, mai exact, de corelare a ,,perso na 1 it at i 1 o r ".

'ind artistul, ca reprezentant al unui tip de persona- litateistorice^te determinate, este unit in credinta ferma i nemi0lo-citidentiffeat" cu continutul su*stantial" + aa cum a fost el ela*orat depopor sau de natiune, de societate sau de epoca in intregimea ei, atunciel nu gaseste altceva in propria sa con^tiinta", in su*iectivitatea sa


36/373


interioara", decit acest anume continut. Intru- chiparea acestuioonfinut va constitui pentru el o m-a- nifestare li*era a su*iectivitatiisale celei mai intime, intrucit aceasta din urma este su*stantiala". Ininsa$i su*stantialitatea" continutului este presupusa norma, iaracestei( norme ii sint su*ordonate toate imtruchiparile continutului invirtutea ei se leaga materialul de o forma strict determinat&, ce-iapartine", iar artistul de un mod determinat de expunere" in raport cumaterialul care se formalizeaza. Intrucit su*stantialitatea ii este dataartistului dinauntrul sau, su*iectiv, el va gasi $i materialul $i forma., $imodalitatea prelucrarii materialului i norma intruchip&rilor saleposi*ile, ,,nemi0locit in el insu-0i drept esenta propriu-zisa", care este

el insusi". Iar nelinitea" ce-1 cheam& la create, ce-1 indeamna safaureasc& noi $i noi opere nu este altceva decit ,,nelini$tea",,continutului" sau su*stantial" ce tin do sa se o*iectiveze", ce tindespre viata reala.

In masura insa in care artistul riu s-a delimitat inca de acestcon(inut su*stantial dat lui in chip nemi0locit, nu 1-a cun os cut plenar,nu s-a contrapus lui in ipostaza su*iectului delimitat, in creatia sa semai pastreaza elementele ineon$tientului, ale principiului natural. licre- eazt intr-adevar ca geniu, cle!i acest geniu nu e opus ,,gustului",a$a cum presupuneau romanticii, pentru ca ,


37/373


nici sensului universal, nici materialului, nici lucrului, nici proprieisale opere, nici propriului sau proices creator. In cazul dat, geniul nue de loc ironic", el este, dimpotriva, cit se poate de serios. In masura incare in el se face simtit principiul natural ^su*stantial"%, geniul estenemi0locit accesi*il pentru toti aceia aare nu s-au desprinis inca dinsu*stantiali- tate", nu au depart inca elementele naturii", nu le-aureprodus" initr-un punct de vedere mai inalt, spiritual, filozofico-^tiintific. ;e aceea mitre geniu, ca purtator al principiului su*stantialal vietii poporului, pe de o parte, i poporul purtator nemi0locit alacestui principiu su*stantial, pe de a(lta parte, nu se pune pro*lemaintelegerii reciproce / accesi*ilitatea operelor geniale pentru popor este

de la sine imteleasa.

,,3cesta este + rezuma Jegel + raportul fundamental a caruiprezenta face ca arta sa se realizeze in chip integral." 'it timp aceastaconditie este respectata, se conserva initegraiitaitea artei cu toateconsecintele i re- zultatele ei *inefacatoare din pumotul de vedere alacce- si*ilitatii artei, al lcgaturii ei cu poporul.

otodata, pro*lema consta in faptul ca forma romantica a artei" aaparut pe *aza unor principii care exclud din capul locului aceastaintegra(litate. rogresul acestei forme de arta exprimia tocmaidegradarea progresiva a initegralitatii sale, pina ce, in sfirsit, aceastadescompu- nere a a0uns la apogeu in arta romanticilor germani.

;upa convingerea lui Jegel, arta romantica in intelesul larg alcuvintului se caracterizeaza tocmai prin ruptura ce apare intresu*iectul creator, artistul, pe de o parte, $i eontinutul su*stantial" alvietii poporu(lui, pe de alta parte. 3rtistul, ca su*iecit li*er $i de sinestatator, se opune acestui continut nu numai ca unui element exterior,strain, dar i ostil, ca unui obstacol in fata libertatii sale de acfiune. $idaca, in cel mai *un caz, artistul nu poate pur $i simplu lua in seriosacest continut, atunci, in cazul cel mai rau, el lupta pe viata $i pemoarte impotriva lui de$i cauta sa pastreze pe parcurs distantaironica fata de el%.

'ontinutul su*stantial" al vietii poporului s-a spart, izolind la


38/373


unui din poli su*iectul $i la celalalt o*iectul, la un pol + artistul, lacelalalt + lucrul, la unui + forma, la celalalt + materialul, la unui +semni(ficatia, la celalalt + figura. 3ceste momente, care sepresupuneau reciproc, apar aoum ca opuse unui altuia, instrainate,fara sa *anuiasca maoar inrudirea lor intima, pentru ca nici pe sinenu se recunoslc". Dosta severitate, determinare !i + ce e maiimportant + sensul universal al interconexiunii lor se pierde cudesavir$ire, legatura dintre ele devenind plurisemnificiativa,contradictorie, echivoca.

;e aceea + scrie Jegel + artistul se comporta in general fata decontinutul pe care il ela*oreaza oarecum ca un autor dramatic care

prezinta si expune pe scena persoane straine, aFlte persoane. Daramdoiala, el introduce i aicum geniul sau in opera, el impletete in eadin propriul sau material, dar numai ceea ce este general sau ceea ceeste accidental. Individualizarea mai pre- cisa, din contra, nu este a sa,i in privinta aceasta el ia din provizia sa de imagini, de moduri de

plasmuire, de forme anterioare de arta, care, luate peratru sine, ii sintindiferente, devenind imiportante numai cind ii apar drept cele mai

potrivite pentru cutare sau cutare su*iect. In afara de aceasta, in celemai multe arte $i cu deose- *ire in cele plastice, artistul i!i pr0r.e$tesu*iectul din afara, lucrind la comanida si punindu-i-se numiaipro*lema ce s-ar putea scoate dintr-un astfel de o*iect, cind este vor*ade istorie $i scene sacre sau profane, de portrete, de construire de

*iserici etc. ;eoarece oricit $i-ar introduce artistul si sufletul sau incontinutul dat, acesta ramine totu$i pentru el un material, un su*iect,care nu este pentru artist insu$i nemi0locit su*stantial/F con!ti- inteisale.":5

3adar, toate premisele creatiei pe care in trecut artistul le detineanemi0locit interior, intim, o data cu continutul sau su*stantial, se opunacum din exterior su*iectivitatii creatoare. a pierde totodata fostaseve- ritate i seriozitate 111 raport cu ele.

3rtistul se poate ,,0uFca" acum cu materialul, luerul, imaginea >+fie ca e vor*a de un zeu grec sau de De- cioara 4aria, de o para*ola

05Ibi%., p. /15.


39/373


*i*lica sau de un templu, deoarece -continutul lor a incetat pentru el safie su*stantial i nu mai are semnificatia tainicului adevar alconstituirii sale". 'ontinutul este de0a a$ezat", gata", i artistul numai are nevoie sa-l cree


40/373

onstituirea conceptiei elitare in estetica A $1

)elatia estetica devine intr-adevar cu desavir*ire lor- mald.rincipiul ei se dovede^te a fi corespondent a pur exterioara a tuturoracestor momente disparate + corespondenta definita pe *azasenzatiei de placere ce de- curge din arrnonia capacitafilor su*iectiveale artistului i!i care intervine in cazul cind aceasta corespondents estedo*lndit&.

3ltfel spus, in aceasta relatie estetic& pur su*iectiva se realizeaza, insfir^it, cu adev&rat cerintele (estetice dezvoltate in analiza )antian& a

0udecrii pure a gustului". 3cest lucru demonstreaz&, la rinclul s&u rc& o asemenea analiza este indrept&tita numai pentru perioadadescompunerii initegralit&tii .artei, adica pentru epoca de dominate aformei romantice a artei".

In zilele noas(tre + scrie Jegel + aproape la toate popoarele,eultura reflexiei, critica, iar la noi germaniF li*ertatea gindirii, au pusst&pinire i pe arti ti, facind din ei, dupa ce au fost parcurse idiferitele stadii necesare ale formei romantice a artei, ia$a-zicindtabula rasain ce prive^te materia !i forma productiei lor. 3 fi legat deun anumit continut i de un mod de pl&smuire potrivit numai cu acestcontinut este pentru artistul de azi ceva ce tine de trecut, iar prinaceasta artaa devenit un instrument li*er, pe care el il poate rninui inmasura dexteritatii sale su*iective in mod egal cu privire la orice

continut, de orice fel ar fi acesta. rin urmare, artistul se gases(tedeasupra formelor $i a forma- tiilor consacrate, determinate,mi$cmdu-se li*er pentru sine, neatirn&tor de continutul $i felul de avedea in care odinioara erau prezente inaintea ochilor constiin- teisacrul $i ve$nicul. ?ici un continut, nici o forin& nu mai sint nemi0locitidentioe cu intimitatea, cu natura, cu fiinta su*con$tienta isu*stantial& a artistului. Krice materie, orice su*iect ii poate fiindiferent dac& nu e in contradietie cu legea formal& de a fi in generalfru- mos /!i potrivit pentru a fi tratat artistic.":G

Hc

In descrierea hegelian& a procesului descompunerii integralitatii

07Ibi%., pp. /14#/15.


41/373


artei, al eli*erarii su*iectivitatii creatoare a artistului de oontinutulsu*stantial", al transformarii

conditiilor interne, su*iective, $i a premiselor creatiei artistice inelemente externe, o*iective, nu pot sa nu vezi reflectarea unor procesemai adinci i mai funda- mentale, legate de eli*erarea individului dinlegaturile lui naturale i din ,,colectivitatile naturale" care insotescdescompunerea feudalismului i constituirea societatii *urgheze.

Fn aceasta societate a li*erei concurente + scrie 4arx, avind in

vedere soeietatea *urgheza + individul apare desprins de legaturilenaturale etc. care in epocile istorice anterioare il facaau sa fie o partedin- tr-un congloimerat uman determinat, limitat... 'u cit patrundemmai adinc in istorie, cu atit mai mult individul, deci $i individul oareproduce, ne apare dependent, apartinind unei ooleotivitati maicuprinza(taare / la ince- put el apare intr-un mod cu itotul natural legatde fami- lie i de faimilia care, dezvolt(mdu-se, a devenit ginta maitirziu, el apare legat de oomuni(tate in diferitele ei forme, rezultata dinciocnirea $i contopirea gintilor. 3*ia in secolul al NYIII-lea,Rsocietatea civilaT, diferitele forme de legatura sociala apiar in raportcu individul izolat ca un simplu mi0loc pentru atingerea scopurilor saleprivate, ca o neeesitate exterioara.":

Curghezia ia desfiintalt pretutindenii unde a a0uns la putere toate

relatiile feudale, patriarhale, idilice. a a ruipt fara mila pesitritelelegaturi feudale caire-1 legau pe om de Rsuperiorul sau firescT i nu alasat alta legatura intre om i om idecit interesul gol, decit neindura-toarea plata in *iani pe$inT. a a inecat fiorul sfint al extazului pios, alenituziasmului cavaleresc, al sen- timentalismului micului *urghez inapa inghetata a cal- culului egoist. a a facut din demnitatea personalao valoare de schim* $i in locul nenumaratelor li*ertatido*indite $icheza^uite de hrisoave ea a pus unica li*ertate, lipsita de sorupule, acomertului. Intr-un cuvint ea a pus, in locul exploatarii voaOate deiluzii religioase i politice, exploatarea deschisa, neru^inata, directa !i*rutala.

0)=.


42/373


Curghezia a despuiat de aureola lor toate activitatile pina atuncivenera*ile $i privite cu smerenie. a a trans- format pe medic, pe0urist, preot, poet, om de tiint6 in municitorii ei salariati.

Curghezia a smuls valul duios-sentimental ce acope- rea relatiilefaimiliale =!i le-a redus la o simpla relate *aneasca." 1:

3!a arata situatia, reflexul careia 1-a constituit apa- ritia figuriiartistului situat deasupra forimelor $i for- matii(lor consacrate,determinate" i pentru care arta a devenit un instrument li*er" ce

putea fi + in functie de maiestria su*ieotiva + aplicat oricaruimaterial, cu simpla conditie ca acesta. sa satisfaca o anumita suma decerinte estetice formale. i este cu totul firesc ca raportul acestui artistfata de formele $i structurile traditionale sa ia aspectul ironiei,indiferenlt daca era vor*a de /cre$tinis,mul ce chemase la fiorul sfintal extazului pios", de relatiile familiale acoperiite de valul duios-sentimental" all diverselor iluzii, de dependentele social- economice,aparind in forma ,,relatiilor... patriarhale, idilice", intre cel caremuncea $i stapinul sau natural etc., deoarece viata inisa^i despuia"toate acestea de aureola lor" intocmai dupa cum p-rivase de aceastaaureola i propria sa creatie, pe care artistul n-o mai putea Wde aceeatrata altfel deiclit ironiic%.

Ilata de ce, atunci cind explica aceasta semnificatie generala a

ironiei geniale $i divine" a romanticilor germani, conicentrarea euluiin sine, eu pentru care sint rupite toate legaturile $i care nu poate traidecit in feri- cirea suprema ce o da plaicerea de a se contempla $i gustape sine"1B, Jegel era foarte aproape de intelegerea premiselor iconditiilor social-economice ale existentei structurii con^tiinfeiartistice romantice. In ironia romantica, pozitia individului pus inconditiile d(es- traroarii legaturilor su*stantiate naturale, fire ti% $iale inlocuirii lor cu raporturile *ane^ti mercantile, cu rapor- turlledintre iucruri" marfuri, adica%, a lost intr-acle- var stralucitintruc*ipata.

In aceasta situatie, individul incepe sa resimta cu precizienetrainicia, la*ilitatea si uneori chiar caracterul iluzoriu a tot. ceea ce,conform tradiJilor, era considerat a fi, In terrainologia hegeiiana,


43/373


,,mare, maret, extraorriimar", i continua sa s(cirneasca ceva in genuifiorului sfint". ;aca acest individ, fara sa se fi eli*erat inca definitiv deasemenea sentimente fata de valorile traditionale, incepuse totodata saresimta u*rezenia si efemeritatea lor $i tocmai in acest fel apre.ci.auarti^tii valorile traditionale ale mapoiatei Permanii%, atunci relatia saestetica. cu respectivele valori tre*uia sa ia forma ironiei, a ironiei fatade ele, fata de rama^itele sentimentelor sale pentru ele, fata de propriaironie, deoarece nici aceasta din urma nu era inca *ine consolidate.

In acest sens, ironia romantica poate fi considerata si ca forma adescompunerii valorilor spirituale traditionale + artistice, religioase,etice etc. + care a inso- tit destramarea legaturilor naturale" $i a,,colectivita- tilor naturale" din societatea feudala, dar !i ca forma aironizarii pe care aceste leaaturi valori feudale, ce se cufundau intrecut., o manifestau fata de propria efe- meritate, fata de propriilelimite.In conditiile destramarii relaiilor feudale si ceva mai tirziu, o data cupierderea ^continutului su*stantial" de catre formele spiritualetraditionale, nu putea sa nu se puna pro*lema sensului universalalartei. ;upa cum am vazut, materialul artei i modalitatile prelucrarii

sale, forraele i imaginile sale, isi do*indcau semnificatia doar incontextul culturii spirituale, al sistemului ei de valori, al ^continutuluiei su*stantial". ractic, pro- *lema sensului universal al artei se puneaacum oa pro*lema a redo*mdirii continutului su*stantial" de catre

arta, ca pro*lema a includerii ei intr-un anumit sistem de valori, ininteriorul caruia materialul, formele, imaginile artei $i-ar firedo*indit semnificatia integrals, iar legaturile dintre ele + vechearigurozitate $i sta*ilitate. Intrucit ins& nu exista nici ,,continutul su*-stantial" $i nici un sistem integral de valori, pro*lema sensuluiuniversal al artei se intemeia pe pro*lema crearii sau descoperirii%unui atare continut $i atare sistem.

9ezolvarea acestei a doua pro*leme era insa ingre- uiata de faptulc& realitatea *urgheza, distrugind toate legaturile naturale, toatecolectivit&tile naturale, distrugind adica + vor*ind in lirn*a0 filozofic-speculatlv + tot ceea ce era su*stantial, natural, dotat cu un continuto*iectiv, p&rea s& nu creeze in schim* vreun nou continutsu*stantial",, vreun nou sistem atotcuprmzator de valori, o nou&


44/373


integralitate estetic&. entru ideologia *urgheziei radicale engleze $ifranceze era caracteris- tic& iluzia estetica ia marilor $i micilorro*inzonade":Q,potrivit careia societatea este compus& dintr-o rnasa deindivizi izolaii, ie$iti din starea naturala" + cu desa- virire despartiti(!i independenti unui de atul, care, incheind un contract social", s-audeclarat de a cor(d sa cedeze o parte a li*ertatii lor in interesulasigurarii securitatii i *unast&rii generale. 3ceast& iluzie estetic& i-auinsufit-o $i romanticii, facind precizarea c& starea de izolare reeiproc&a indivizilor se refera nu la trecut, ci la prezent, poate chiar la viitor.;in aceasta cauza romanticii nu puteau sa nu incerce s& descoperecontinutul su*stantial", pornind de la individul izolat, de la a*isurile

sale metafizice, eul" pur", su*iectivitatea a*soluta.

9omianitiicii germani au mers iaici pe drumul des- chis de 8ant iDichte. 'oniceptiile lor s-au deose*it totui de cele )amtiene saufic*teene intr-un punct important. 8ant a mceireat sa imfoineprincipiul li*ertatii individuale interpretat ca su*iecltivitatea*soluta"% cu principiul egalitatii universale, ceea ce la urma!ul sauDichte s-a eaincretizat in formula eu S eu", exprimind in lim*a0ulfilozofiei germane lozinca *urgheziei revolutionare franceze carerevendica egalitatea 0u- ridica. 9omanticii au renuntat la principiulegalitatii, in primul rind pentru -ca ideile lor s-au format in conditiilereactiunii aparute in rinduri(le inteleetualitatii germane, ca replica dataexcelselor" perioadei iaco*ine din revolutia franceza, iar in al doilearind + pentru ca tocmai in acest punct ieea la iveala caracterul contra-dictoriu al filozofiei lui 8ant+Dichte, imposi*ilitatea unirii, fuzionariip.ostuFlatului egalitatii universale cu pos- tulatul li*ertatii individuale,,su*iectivitatii a*solute"%. 'onceptia estetica a riomanticilor s-aorientat in exclusi- vitate spre principiul"subiectivitdfii absolute#con-ceptia cu privire la geniu" i ironia geniala"% $i, dato- rita acestuifapt, a luat forma conceptiei elitare", *azata pe opozitia dintre artistdintre un numar restrins de ale.$i, ,,naturi artistice" congeniale% $igloata.

In gindirea estetica aceasta uluitor de rapida transformare a uneitendinte social-piolitice *urghezo-demo- cratice intr-una diametralopusa, elitlair-airisitocratica transformare care, in ma0oritatea

02=.


45/373


cazurilor, nu a nece- sitat decit o neinsemnata schimi*are de aocente%,a fost deose*it de semnificativa. In primul .rinid, ea a oonsti- tuit odovada ca tendinta *urghezo-demiocratiica din teoriile estetice ale lui8ant i &chiller era firava $i contradictorie / aceste teorii contineauunele momente ce puteau constitui un prile0 de interpretarenedemioeratica a artei si a legaturiior ei cu societatea, cu poporul. In aldoilea rind, aceasta metamorfoza era o m&rturie a faptului ca inPermania din secolul al NYIII-lea + inceputul secolului al NIN-leaexistau conditii sociale in masura sa trezeasca la viata nevoia unorasemenea interpretari ale artei, nevoie ca nu era mai putin strin- gcntadecit aceea a interpretarii democra-tice a artei i a funictiei sale sociale.

ine de particularitatile mi!carii spirituale din secolul al NYIII-leafaptul ea ea s-a desfa$urat pe un teren social *ine circumscris, iaceasta impre0urare a luat la romantici forma contradictiei contientedintre propria lor li*ertate geniala i marea masa a oamenilor de toatezilele"1E, va scrie H. Hindel*and mai tirziu, incercind sa expliceconditiile sociale ale aparitiei cultului" aristocratic al genialitatii" laromanticii germani. In aceasta explicate gasim o insemnata parte deadevar / existenta unui teren social *ine circumscris" + nu numai incul- tura, dar $i in politica $i economie + reflecitinid lipsa dematuritaite a relatiilor soiciiale dintr-o Permanie ina- poiata,semifeudala, a conistituit inltr-adevar un mediu prielnic pentruaparitia unor reprezentari i pre0udecati aristocratice. 3cesltea erauatit de puternice incit tocmai in ele i$i cautau $i gaseau ideologic

*urgerilor germani formele necesare exprimarii ideilor $i conceptiilorlor, *urgheze prin continutul lor o*iectiv. 3a au stat lucrurile !i incazul conceptiei romantice deispre geniu, in care individualisimul*urghez s-a invaluit in formele aristocratismului feudal, iar principiul*urghez al li*ertatii a*solute" s-a com*inat in chip nea^teptat cuprincipiul striatificarii feudale -+ principiul artei ce se ridica deasupramultimii, deasupra gloatei.

Intr-adevar, in ciuda razvratirii contra traditiilor, care in conditiilePermaniei de atunci nu puteau avea decit un continut feudal,romanticii au dat dovada de o adinca dependents fata de rnodul socialde a gindi feudal-traditional. romovind in locul aristocratiei ereditarea leg&turilor ,,de singe"% aristocratia spiritului mai exact / aristocrat,ia


46/373


simtului artistic%, romanticii au pastrat prin aceasta vechiul principiu alimpartirii 111 aristocrati, pe de o parte, $i -in gloata, prostime", pe dealta parte. 4ai mult decit atit, ei au generalizat acest tip de relatii,coiiferindu-i intr-adevar o semnificatie universal&. ;aca inainte *azaimpartirii in aristocratie i ple*e o alcatu- iau legaturile de familieereditare%, acum aceasta *aza se coneretiza in particularitatilespiritual-estetice ale personalit&lii, in talentul artistic, in geniul creatorcare, dupa cum afirmau romanticii, nu depindea citu^i de putin deapartenenta socials a individului i de conditiile sociale ale dezvoltariilui. ;reptul lacestor naturi alese" de a oeupa in societate o pozitiedeose*ita nu era in schim* nici o elipa pus la inidoiala. l era in mod

tacit su*inteles ca um principiu firesc. 3titudinea total necritica fata deaceasta premisa + fundamentalsF

+ ii i reco-mand& pe romantici ca fiind tri*utari ai gindirii socialefeudal-aris(tocratice. 3cest lucru ne

i, ndreptatete + urmind exemplul lui 4arx, care adenu- roit comuni$muFl vulgar nivelator" drept proprietate pri- vatacuprinsa de tur*are" + sa caraoterizam aristo- cratismul romanticdrept principiul ierarhici de casta cu- prins de tur*are.

In statul estetic" schillerian, in cadrul caruia romanticii ausavir$it, in felul lor, o lovitura de slat monar- hica, intelectualii fii de

*iirgeri au compensat vechea, timida, nem&rturisita i neclarifioatadorint& a parinti- lor lor de a a0unge pe picior de egalitate cu domniiaristocrati. i s-au proclamat cu indr&zneal& aristocrati, numai c&...aristocrati ai spiritului. ;ar ca i imperiul" schillerian al esteticului"imperiul aparente- lor"% aceast& aristocratie a spiritului era oaristocratie iluzorie, o ,,aparent6 de aristocratie", care putea existadoar intre luniile" societatii feudale pe 0uinatate des- compusa.;reptul la existent& le-a fost dat acestor aristocrati" de c&tre p&rintiilor + *urgerii, oare dispuneau de suficiente mi0loaice pentru a asiguraodraslelor lor situatia unor locuitori tai raiului", dar nu de suficient&putere, nici pe plan economic, nici pe plan politic, pentru a transformastatul estetic" intr-unul politic. Intrucit acest stat" se in alta peprincipii aristocratice, el era de fapt statul unui compromis tacit sta*ilitintre toti cei ce recunoteau legalitatea principiului aristocratic


47/373


ingenere + indiferent de interpretarea ce i se dadea +- i nece-sitatea existentei aristocratiei + indiferent de ce fel.

?u e de loc intimplator ca fundamentul ideatic al acestuicompromis a devenit ideaiul medieval cre$tin al romanticilor, in modpolemic opus idealului democratic al *urgheziei radicale de 1a sfir!itulsecolului al

XVIII- lea.

?u avem totui dreptul sa nu atragem atentia asupra faptului ca aface apel la caracterul semifeudal al relatiilor de productie ce poateexplica numai partial forma in care a fost turnata teoria estetica aromantismului german% nu este suficient nici pentru intelegerea cauze-lor concrete ce au dus la inradacinarea teoriei elitar- aristocratice intraditiile estetico-filozofice germane i nici pentru inte(legerea evolutieisale ulterioare. In cei zece-cincisprezece ani necesari gindirii esteticegermane pentru a evolua de la 8ant la &chiller i de la acesta din urmala romantici i apoi la &chelling !i Jegel, aceste relatii s-au prezeritatintr-o forma mai mult sau mai putin constants. otodata, niciconceptiile )antiene-schilleriene, nici cele ale lui Jegel cu privire lamisiunea sociala a artei nu se evidentiau in forma conceptiilor elitar-aristocratice. ;impotriva, continuind linia luminiStilor francezi, inam*ele cazuri tendinta democratica a intelegerii interconexiunii artei$i poporului domina in mod net, iar la Jegel apare chiar opusa in mod

activ conceptiei aristocratice. re*uie sa fi existat cauze mai concrete 51mai apropiate care au provocat la intretaierea secolelor al NYIII-lea ial

XIX- lea sciziunea gindirii estetice germane in cele douaorientari ce s-au indepartat tot mai mult una de cealalta in decursulsecolului al NIN-lea, venind uneori in contact doar in vederea polemiciireciproce, a luptei, a ciocnirii hotaritoare. Intre cauzele respective,deose*it de importanta s-a dovedit a fi impresia pe care a la- sat-o inrindul intelectualitatii germane desfa$urarea !i deznodamintul9evolutiei Dranceze $i, in primul rind, etapele ei ro*espierreana !inopoleoneana.


48/373


;upa cum se tie, intelegerea idealist a a istoriei, domi- nanta inacele vremuri, nu permi(tea martorilor marelui eveniimenlt al9evolutiei Dranceze" s-o exp lice pe aiceasta altfel decit ca realizare aideilor nemi0locit premerga- toare ei, a ideilor lumini^tilor francezi.3titudiruea fata de acest mare eveniment" tre*uia de aceea sa deter-mine in oereurile intelectualitatii germane i atitudinea lor fata deconceptiile lumindste, in general fata de principiul educarii poporului"in speta prin mi0loace artistice%. 3ceasta atitudine nu a ramas insaneschiimi*ata. erioada terorii revolutionare iaoo*ine, (care aprovoicat in capul lideologilor germani filistini deruta $i indoiala inceea ce priveFte no*letea finalitatea revolutiei in general, tre*uia sa

duica inevita*iil $i la revizuirea ati- tudinii lor fata de luminismulfrancez, la reconsiderarea valorilor luministe i, in primul rind, a ideiieducarii poporului". 3cest luicru cu atit mai mulit, cu cit poporul lua,in imaginafia acestor speriati intelectuali filistini, aspectul uneimulticmi, al unei gloate care sor*ea cu sete chemarile singeroase aleconducatorilor ei, mai initli ale lui 4arat, apoi ale lui 9o*espierre $i&aint- Oust.


49/373

onstituirea conceptiei elitare in estetica A 42

17itat %upa cartea lui =uno 8ischer, Friedrich 'Wilhelm Joseph

Schelling,>ei%elberg, 1)25, p. 575.

R?imic nu poate fi mai daunator pentru stat deicit ohlocrati

I Davidov - Arta Si Elita

Documents

Transcript of I Davidov - Arta Si Elita