Analiza riscului intr-un mediu informatizatMarketing

http://www.scritube.com/management/marketing/Analiza-riscului-intrun-mediu-1517181916.php

Analiza riscului într-un mediu informatizat

Elementele prezentate în paragraful anterior conduc la ideea ca mediul informatizat genereaza noi riscuri si orice organizatie, în vederea asigurarii unei protectii eficiente a informatiilor, este necesar sa dezvolte un proces complex de studiu si analiza a riscurilor.

Realitatea practica impune abordarea riscului informatic prin prisma a 3 factori: amenintarile privite ca evenimente sau activitati (în general, din exteriorul sistemului auditat) care pot sa afecteze vulnerabilitatile existente în orice sistem cauzând astfel impactul,

apreciat a fi o pierdere sau o consecinta pe termen scurt, mediu sau lung suportata de organizatie.

Riscul la nivelul unei organizatii nu poate fi eliminat, el va exista întotdeaua, managmentul societatii fiind responsabil de reducerea lui la un nivel acceptabil. În acest sens, figura 3.1 17517s1819r pune în corespondenta diferite elemente ce necesita a fi luate în calcul

pentru reducerea riscului.

Figura nr.3.1 Componentele riscului IT1[1]

În acest context, riscul informatic se poate caracteriza prin urmatoarele elemente :

Amenintarile si vulnerabilitatile proceselor sau/si activelor

Impactul asupra activelor bazat pe vulnerabilitati si amenintari

Frecventa de aparitie a amenintarilor.

Odata identificate, riscurile trebuie evaluate în functie de gravitatea efectelor pe care le produc.

1

În general, riscurile asociate unui sistem informational, pe care orice auditor trebuie sa le analizeze si evalueze (tehnica frecvent utilizata în acest caz este chestionarul), în vederea aprecierii sistemului în sine, vizeaza:

Riscul securitatii fizice ce va fi evaluat în functie de informatiile culese, cu privire la: existenta sistemelor de paza, detectie si alarma a incendiilor, sistemelor de protectie împotriva caderilor de tensiune, protectia echipamentelor împotriva furturilor, protectia împotriva catastrofelor naturale (inundatii, cutremure..), protectia fizica a suportilor de memorare, pastrarea copiilor de siguranta într-o alta locatie decât cea în care îsi desfasoara activitatea organizatia.

Model de chestionar utilizat pentru aprecierea riscului securitatii fizice

Nr. crt.

Intrebari Da Nu Comentarii

PREVENIREA INCIDENTELOR, INUNDAŢIILOR sI CĂDERILOR DE TENSIUNE

1. Mediul în care se desfasoara activitatea dep. a. d. este protejat în mod corespunzator

împotriva incendiilor :

- exista sisteme de detectie si de alarma împotriva incendiilor? ;

- exista sisteme de stingere automata a incendiilor? ;

- locul de depozitare a suportilor de memorare este rezistent la foc? ;

- exista stingatoare de incendii ?;

- a fost instruit personalul privind situatiile in care trebuie sa alerteze echipa de prevenire a

incidentelor?2 Rapoartele privind aparitia incidentelor sunt

furnizate managementului?3 Echipamentele sînt protejate împotriva

inundatiilor?4 Exista sisteme de protectie împotriva caderilor

de tensiune ?5. Sistemele si dotarea tehnica sunt securizate

impotriva furturilor?FACTORI FIZICI sI DE DOTARE

6 Este controlat accesul fizic în departamentele IT?

7 Exista un loc de protejare a suportilor de memorare aflat în afara sediului firmei ?

8 Exista proceduri privind modul de stocare a informatiilor confidentiale?

9. Documentatiile programelor, sistemului sînt depozitate la loc sigur cu restrictionarea

accesului persoanelor neautorizate ?

10. Copiile de siguranta ale documentatiilor se afla la loc sigur ?

11. Serverele se afla într-o încapere separata ?12. Echipamentele de comunicatie sînt protejate în

mod corespunzator ?CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR DE DUPĂ

PROGRAMUL DE LUCRU

13 Exista un nivel mai ridicat de control dupa terminarea programului?

14 Sunt securizate calculatoarele dupa terminarea programului de lucru?

15 Sunt securizate cheile si cardurile de acces?16 Sunt monitorizate echipele de curatenie si

mentenanta?17 Exista un jurnal pentru identificarea

persoanelor care au avut acces la sistemul informatic în afara orelor de program?

Riscul de comunicatie poate lua valente diferite, în functie de disponibilitatea sistemului la reteaua publica, situatie în care auditorul e necesar sa analizeze masurile de securitate adoptate: existenta unui firewall, modul de configurare a acestuia, analiza modului de transmitere a datelor prin reteaua publica (utilizarea tehnicilor de criptare, existenta unei retele virtuale private - VPN). Acest risc se poate manifesta si la nivelul unei retele locale, atunci când configurarea acesteia lasa de dorit si prin “ascultarea” liniilor de comunicatie, traficul acesteia poate fi compromis. Confidentialitatea informatiilor nu vizeaza doar memorarea acestora pe statiile de lucru sau servere, ci si liniile de comunicatie.

Riscul privind integritatea datelor si tranzactiilor vizeaza toate riscurile asociate cu autorizarea, completitudinea si acuratetea acestora.

Riscul de acces se refera la riscul asociat accesului inadecvat la sistem, date sau informatii. Implicatiile acestui risc sunt majore, el vizând confidentialitatea informatiilor, integritatea datelor sau bazelor de date si disponibilitatea acestora. În acest sens, actiunile auditorului presupun o analiza a managementului parolelor la nivelul organizatiei (altfel spus atribuirea si schimbarea parolelor de acces fac obiectul unei aprobari formale?), o investigare a încercarilor de accesare neautorizata a sistemului (exista o jurnalizare a acestora ?), o analiza a protectiei statiilor de lucru (sunt acestea dotate cu soft care sa blocheze accesul la retea, atunci când utilizatorul nu se afla la statia sa ?).

Riscul privind protectia antivirus ce impune o analiza a existentei programelor antivirus în entitate, utilizarea lor la nivel de server si statii de lucru, upgrade-ul acestor programe (manual sau automat). Lupta cu virusii este esentiala, dar nu usor de realizat. În ciuda numarului mare de programe antivirus existente este necesara o analiza a caracteristicilor programului privind: scanarea în timp real a sistemului sau monitorizarea continua a acestuia, scanarea mesajelor e-mail, scanarea manuala.

Riscul legat de documentatia sistemului informatic. Documentatia generala a unui sistem informatic vizeaza pe de o parte

documentatia sistemului de operare sau retelei si, pe de alta parte, documentatia aplicatiilor instalate. Aceasta documentatie poate fi diferita pentru administratori, utilizatori si operatori astfel încât sa ajute la instalarea, operarea, administrarea si utilizarea produsului. Riscurile asociate documentatiei se pot referi la faptul ca, aceasta nu reflecta realitatea în ceea ce priveste sistemul, nu este inteligibila, este accesibila persoanelor neautorizate, nu este actualizata.

Riscul de personal poate fi analizat prin prisma urmatoarelor criterii:

Structura organizationala la nivelul departamentului IT ce va avea în vedere modul în care sunt distribuite sarcinile si responsabilitatile în cadrul acestuia. Alocarea unui numar prea mare de responsabilitati la nivelul unei singure persoane sau unui grup de persoane este semnul unei organizari interne defectuoase.

Practica de selectie a angajatilor. La baza unui mediu de control adecvat stau competenta si integritatea personalului, ceea ce implica din partea auditorilor o analiza a politicilor si procedurilor organizatiei privind angajarea, specializarea, evaluarea performantelor si promovarea angajatilor.

Riscul de infrastructura se concretizeaza în faptul ca organizatia nu detine o infrastructura efectiva a tehnologiei informatiei (hardware, retele, software, oameni si procese) pentru a sustine nevoile acesteia.

Riscul de management al situatiilor neprevazute (risc de disponibilitate) este riscul asociat pericolelor naturale, dezastrelor, caderilor de sistem care pot conduce la pierderi definitive ale datelor, aplicatiilor, în absenta unor proceduri de monitorizare a activitatii, a planurilor de refacere în caz de dezastre.

3.3 Managementul riscurilor IT

Literatura de specialitate defineste managementul riscului ca fiind „procesul de identificare a vulnerabilitatilor si amenintarilor din cadrul unei organizatii, precum si de elaborare a unor masuri de minimizare a impactului acestora asupra resurselor informationale”.

Demersul metodologic al acestui proces2[2] include urmatoarele etape:

1. Caracterizarea sistemului informational.

2. Identificarea amenintarilor.

3. Identificarea vulnerabilitatilor.

4. Analiza controalelor existente la nivelul sistemului informatic.

5. Determinarea probabilitatii de realizare a amenintarilor.

6. Analiza impactului.

7. Determinarea riscului.

2

8. Recomandari asupra unor controale adecvate.

9. Documentarea rezultatelor.

1. Etapa 1- Caracterizarea sistemului. La nivelul acesteie etape, auditorul va desfasura în primul rând o activitate de colectare a informatiilor despre sistemul informational, informatii care vor viza echipamentele hardware, software, interfetele sistemului, utilizatorii sistemului informatic, datele si aplicatiile importante, senzitivitatea datelor si sistemului în vederea aprecierii nivelului de protectie ce este necesar a fi realizat pentru asigurarea integritatii, confidentialitatii si disponibilitatii datelor. Cele mai utilizate tehnici de investigare pentru colectarea acestor informatii sunt: chestionarele, interviurile, documentatia sistemului, utilizarea unor instrumente de scanare automata a sistemului informatic (SATAN este doar un exemplu de astfel de instrument ce permite detectarea vulnerabilitatilor unei retele de calculatoare). Rezultatele acestei etape vor furniza o imagine a mediului informatizat, a limitelor sistemului informatic analizat.

Etapa 2 – Identificarea amenintarilor.

Amenintarile sunt acele evenimente sau activitati, în general externe unui sistem, care pot afecta la un moment dat punctele slabe ale acestuia, cauzând pierderi semnificative. În general o amenintare este o forta potentiala care poate degrada confidentialitatea si integritatea sistemului, generând adeseori întreruperi de servicii ale acestuia. Un element esential în cadrul acestei etape îl reprezinta determinarea probabilitatii de realizare a acestei amenintari, element ce trebuie analizat în functie de:

- sursa amenintarii.

naturala (cutremure, foc, tornade, etc)

umana (atacuri într-o retea, acces neautorizat la date confidentiale)

de mediu (caderi de tensiune pe termen lung, poluare, umiditate)

- vulnerabilitatea potentiala

- controalele existente.

Cu titlu exemplificativ, tabelul 3.1 releva diferite surse de amenintari umane cu actiunile generatoare:

Sursa amenintarii

Actiunea amenintarilor

Hackeri, crackeri

Intruziuni în sistem, atacuri de tip „hacking”, acces neautorizat la sistem

Criminalitate Acte frauduloase, actiuni de tip

informatica spoofing, intruziuni ale sistemului.Terorism Penetrarea sistemului, interferarea

sistemului în mod distructiv.Spionaj industrial

Penetrarea sistemului, acces neautorizat, captarea datelor dintr-o linie de comunicatie neprotejata.

Atacuri ale angajatior

Fraude si erori, coruperea datelor, introducerea unor date false, acces neautorizat la sistem, introducerea virusilor, caii troieni, etc.

Tabelul 3.1 – Surse de amenintari umane la nivelul unui sistem informational

Etapa 3 – Identificarea vulnerabilitatilor. Scopul acestei etape este de a dezvolta o lista a vulnerabilitatilor sistemului (lipsuri sau slabiciuni) care pot fi exploatate de surse de amenintare potentiale. În acest context este necesara o analiza a vulnerabilitatilor – amenintarilor pereche exemplificata, într-o maniera limitata, în cadrul tabelului 3.2.

Vulnerabilitate Sursa amenintarii Actiunea amenintariiIdentificatorul (ID) angajatilor concediati nu este eliminat din sistem

Salariati concediati Conectare la reateaua organizatiei si acceseaza datele acesteia.

Firewall-ul companiei permite un acces la sistem prin serviciul Telnet

Utilizatori neautorizati (hackeri, teroristi, angajati concediati)

Utizarea serviciului Telnet, permite accesul la fisierele din sistem.

Unul din partenerii societatii a identificat slabiciuni în proiectarea securitatii sistemului, sistemul în sine furnizându-i diferite metode de remediere a acestora (este si exeplul sistemului de operare Windows – Internet Explorer, care în momentul detectarii unor slabiciuni în proiectarea securitatii sistemului face disponibile pentru utilizatori „patch-uri” pentru remedierea slabiciunilor date).

Utilizatori neautorizati

Obtinerea accesului neautorizat la fisierele sensibile ale sistemului, bazat pe vulnerabilitati cunoscute.

Centrul de prelucrare automata a datelor foloseste pentru stingerea incendiilor „împrastietoare” de apa (încastrate în tavan) fapt ce poate afecta în mod negativ echipamentele hardware.

Foc, persoane neglijente

Declansarea automata a stingatoarelor de incendii.

Tabelul 3.2 – Exemple de amenintari – vulnerabilitati pereche

Etapa 4 – Analiza controalelor. În vederea minimizarii sau eliminarii riscurilor fiecare organizatie dispune implementarea unor metode de control tehnice sau nontehnice ce pot viza:

- mecanisme de control al accesului,

- mecanisme de identificare si autentificare,

- metode de criptare a datelor

- software de detectare a intruziunilor

- politici de securitate

- proceduri operationale si de personal.

Etapa 5 – Determinarea probabilitatii de realizare a amenintarilor. Pentru determinarea unei rate de probabilitate generala, care indica probabilitatea ca o vulnerabilitate potentiala sa fie exercitata în modelul de amenintari asociate, este necesar ca auditorul sa analizeze urmatorii factori:

capacitatea si motivatia sursei de amenintare

natura vulnerabilitatii

existenta si eficienta controalelor curente.

Acest element poate fi apreciat prin calificativele „Înalt”, „Mediu” si „Scazut”, în urmatoarele conditii:

„Înalt” – sursa amenintarii este foarte motivata si suficient de capabila, iar controalele de prevenire a acestor vulnerabilitati sunt ineficiente.

„Mediu” – sursa amenintarii este foarte motivata si suficient de capabila, dar controalele existente pot împiedica declansarea vulnerabilitatii.

„Scazut” – sursa amenintarii este lipsita de motivatie, sau controalele exista pentru a preveni sau cel putin a împiedica semnificativ vulnerabilitatea de a se manifesta.

Etapa 6 – Analiza impactului. Impactul financiar este definit ca estimarea valorica a pierderilor entitatii ca urmare a exploatarii slabiciunilor sistemului de catre amenintari. Acest impact poate avea doua componente: un impact pe termen scurt si un impact pe termen lung.

În esenta, impactul este specific fiecarei organizatii, depinde de activele acesteia, de tipul organizatiei, de masurile de prevenire existente, descrie efectul amenintarii si se poate manifesta ca o pierdere financiara directa, ca o consecinta asupra reputatiei entitatii sau ca o sanctiune temporara, cu o ulterioara consecinta financiara (figura 3.3).

Figura nr.3.3 Relatia dintre vulnerabilitati, amenintari, impact si masuri de prevenire

Impactul poate fi exprimat si el prin calificativele „Înalt”, „Mediu” si „Scazut”.

Etapa 7 – Determinarea riscului.

Modelele de risc, fie ele cantitative sau calitative, reprezinta instrumente deosebit de utile auditorilor IT pentru identificarea diferitelor tipuri de risc, oferind în acelasi timp informatii pentru a le determina si controla.

Literatura de specialitate abordeaza doua modele de analiza a valorii riscului: modelul cantitativ si modelul calitativ ; acestea pornesc de la premisa ca orice organizatie se poate astepta la aparitia unor pierderi cauzate de ineficienta unui sistem informatic, iar acest risc al pierderilor, rezulta din impactul pe care îl au amenintarile asupra resurselor organizatiei.

Determinarea riscului pentru fiecare pereche vulnerabilitate – amenintare particulara poate fi exprimat ca o functie ce depinde de:

probabilitatea de realizare a unei amenintari,

marimea impactului,

masurile de control existente pentru reducerea sau eliminarea riscului.

În acest sens poate fi dezvoltata o matrice a nivelului de risc (conform tabelului 3.3) – derivata din multiplicarea probabilitatii de realizare a amenintarii si impactul acesteia.Spre exemplu, daca :

- probabilitatea asociata pentru fiecare nivel de realizare a amenintarii este :

1 - Înalt

2 – Mediu

3 – Scazut

- valoarea asociata pentru fiecare nivel de impact :

100 – Înalt

50 – Mediu

10 – Scazut.

Probabilitatea amenintarii

ImpactScazut (10)

Mediu (50)

Înalt (100)

Înalt (1) Scazut (10)

Mediu (50)

Înalt (100)

Mediu (0.5) Scazut (5) Mediu (25)

Mediu (50)

Scazut (0.1)

Scazut (1) Scazut (5) Scazut (10)

Tabelul 3.3 - Matricea nivelului de risc

Specialistul Alan Oliphant propune un model calitativ de determinare a nivelului de risc, conform caruia sunt luati în calcul 4 factori de baza în aprecierea valorii riscului: impactul financiar, vulnerabilitatea, complexitatea si încrederea (model reprezentat în figura

3.23[3]).

Figura nr. 3.2 Evaluarea riscurilor

În acest caz, valoarea riscului va fi exprimata prin calificativele “Foarte Scazut , «Scazut, Mediu, Înalt, Foarte Înalt” si nu în valori absolute ; formula de determinare a valorii riscului este urmatoarea :

VR= VF * [( Cv*Wv )+( Cc*Wc )+( Ct*Wt )

3

unde:

VR - valoarea de risc

VF - impactul financiar asupra organizatiei; acesta reprezinta un cost potential al organizatiei în eventualitatea aparitiei unei erori, caderi de sistem, fraude sau alte evenimente negative. Valoarea materiala va fi data de valoarea financiara sau valoarea activelor. Impactul asupra organizatiei poate fi sporit prin intermediul unui multiplicator non financiar:

[(Cv*Wv)+(Cc*Wc)+(Ci*Wi)

Acest model de calcul poate fi privit ca un punct culminant al analizei factorilor de risc: vulnerabilitate, complexitate si încredere.

Cv - vulnerabilitatea, se refera pe de o parte la modul în care utilizatorii autorizati au acces în sistem si pe de alta parte la accesibilitatea sistemului si a activelor organizatiei de catre utilizatori neautorizati. Accesibilitatea unui sistem informational se poate evalua în functie de restrictiile fizice implementate în cadrul organizatiei si de modalitatile de acces prin intermediul retelei de comunicatie.

Cc - complexitatea - are în vedere riscul asociat tehnologiei informationale în sine, numarul utilizatorilor din cadrul compartimentelor sau în termeni mai generici complexitatea organizationala.

Ci - încrederea, reflecta comportamentul uman din organizatie si vizeaza doua aspecte: integritatea personalului si gradul de implicare al managerilor.

Wv, Wc, Wi - reprezinta factori de greutate (importanta) care pot fi aplicati la discretia auditorului, în functie de conditiile specifice. Initial, acesti factori pot fi stabiliti la o valoare de 0.33 în vederea determinarii unui multiplicator mediu general al riscului ; aceasta valoare nu este fixa si atunci când se considera ca unul dintre elemente are un impact mai mare decât celelalte, se pot folosi valori diferite.

Valoarea de risc calculata va fi transpusa într-un „tabel de traducere”, indicându-se nivelul de risc; în proiectarea acestui tabel, auditorii au în vedere urmatoarele reguli: valoarea cea mai scazuta de risc = 0 si valoarea cea mai ridicata se apreciaza ca fiind valoarea totala (financiara) a organizatiei multiplicata cu 3.

Etapa 8. - Recomandari asupra unor controale adecvate.

Scopul acestei etape se rezuma la recomandarile auditorului asupra controalelor necesare a fi implementate pentru reducerea nivelului de risc la un nivel acceptabil. În mod implicit, auditorul va determina nivelul riscului rezidual definit ca acel nivel de risc ce ramâne dupa analiza si evaluarea tuturor masurilor de combatere a riscurilor. Riscul rezidual ia forma unei concluzii la care s-a ajuns în urma unui proces de analiza a lui si trebuie sa contina:

semnalarea punctelor slabe, nevralgice ale sistemului asociate cu amenintarile corespunzatoare si probabilitatea lor de a avea loc;

toate masurile (recomandarile) ce se impun a fi aplicate daca riscul rezidual nu se încadreaza la un nivel acceptabil.

Figura nr.3.5 Reprezentarea riscului rezidual4[4]

4

Managementul riscurilor în IT

http://www.datasecurity.ro/?p=33

Realizarea obiectivelor firmei presupune cunoaşterea şi asumarea unor riscuri multiple. Procesul de management al riscului cuprinde trei faze: identificarea riscului, analiza riscului şi reacţia la risc. Identificarea riscului se realizează prin întocmirea unor liste de control, organizarea unor şedinţe de identificare a riscurilor şi analiza documentelor arhivate. Analiza riscului utilizează metode cum sunt: determinarea valorii aşteptate, simularea Monte Carlo şi arborii decizionali. Reacţia la risc cuprinde măsuri şi acţiuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului.

Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la influenţa, la efectul unui eveniment în cazul în care acesta se produce. Riscul apare atunci când:

un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur; efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;

atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:

întocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc; analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au apărut în

situaţii similare celor curente;

utilizarea experienţei personalului prin invitarea acestora la o şedinţă formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de specialitate sunt conştienţi de riscuri şi probleme pe care ceilalţi nu le sesizează. O comunicare eficientă este una dintre cele mai bune surse de identificare şi diminuare a riscurilor;

Etapa 9. - Documentarea rezultatelor este ultima etapa a acestui proces ce se materializeaza sub forma unui raport scris ce va include identificarea vulnerabilitatilor, amenintarilor sursa, evaluarea riscurilor si recomandarile de controale adecvate.

identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislaţie, schimbări în economie, tehnologie) prin desemnarea unei persoane care să participe la întrunirile asociaţiilor profesionale, la conferinţe şi care să parcurgă publicaţiile de specialitate.

Faza de analiză a riscului ia în considerare riscurile identificate în prima fază şi realizează o cuantificare aprofundată a acestora. Pentru analiza riscului se foloseşte un instrumentar matematic divers, mergând de la analiza probabilistică la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumentarului matematic trebuie să fie adaptată necesităţilor analizei şi să ţină seama de acurateţea datelor disponibile.

Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile, însă cele mai multe dintre opţiunile care elimină riscul tind să scoată organizaţia din afaceri. O organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui mult timp şi ar trebui să-şi investească capitalul în altă parte.

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:

Programarea activităţilor. Dacă riscurile sunt legate de termenul de execuţie programarea ştiinţifică a activităţilor cu ajutorul graficelor reţea poate diminua riscurile în limite rezonabile.

Instruirea. Multe riscuri în IT sunt legate de personalul neinstruit în problematica securităţii informaţiilor. Aceasta influenţează productivitatea şi calitatea lucrărilor. Prin programe de instruire şi conştientizare în domeniul securităţii informaţiilor se poate reduce probabilitatea producerii incidentelor şi efectul acestora.

Reproiectarea controalelor de securitate. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a controalelor de securitate.

Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se referă la părţile care vor accepta o parte sau întreaga responsabilitate pentru consecinţele riscului. Repartizarea riscului trebuie să se facă ţinându-se seama de comportamentul faţă de risc al diferitelor organizaţii implicate. În acest sens regula generală de alocare a riscului este să se aloce riscul părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel mai bine.

Riscuri in exploatarea aplicatiilor informaticehttp://www.securizare.ro/content/view/516/36/

Riscul este un element definitoriu in exploatarea sistemelor informatice. Nu se poate spune ca s-a gasit

un panaceu universal, capabil sa elimine in totalitate riscul de utilizare al solutiilor IT&C. Totusi,

respectarea unor reguli de baza in ceea ce priveste securitatea va conduce la diminuarea riscurilor si

folosirea optima a sistemelor informatice.

Riscul este prezent la tot pasul. Simplul fapt ca iesiti pe usa locuintei implica un risc. In aceeasi

masura riscul este prezent atunci cand stati in apartament, impreuna cu mobila existenta. Nu fiti

sceptici, pentru ca un studiu arata ca 400.000 de americani sunt raniti anual de catre obiecte de

mobilier precum scaune, canapele sau paturi. Cum reusesc, va veti intreba? Specificam ca este

vorba de raniri care implica deplasarea la camera de urgenta a spitalelor. Este totusi un numar

de 10 ori mai mare decat cel al persoanelor ranite de pe urma utilizarii skateboard-urilor sau

foarfecelor.

Desigur, nu reprezinta o surpriza faptul ca riscul capata diferite forme. In zona securitatii IT

amenintarile includ angajati nemultumiti, fosti angajati concediati, parole lasate aiurea pe postit-

uri, aplicatii de instant messaging folosite si lasate deschise, precum si instrumente de hacking

din ce in ce mai puternice si accesibile pe scara larga tinerilor teribilisti.

Fiti siguri ca va indreptati atentia intai catre acestea inainte de a cauta si identifica alte probleme

exotice. Daca nu reusiti sa le identificati, luati in consideratie posibilitatea de a apela la un

consultant extern (varianta de multe ori recomandata pentru cei care nu au experienta

suficienta in domeniu).

Sfaturi pentru o infrastructura IT sigura

Computerworld USA a publicat recent 65 de sfaturi pentru a va imbunatati securitatea IT. Iata o

selectie a celor mai importante:

GESTIONATI nivelul maxim de acces la informatii, ceea ce inseamna ca angajatii vor putea

obtine accesul numai la informatiile strict necesare pentru derularea activitatii. Nu este nevoie ca toti

membrii companiei sa aiba acces la toate datele existente.

SCHIMBATI parolele pentru administratorul de sistem atunci cand persoane-cheie din echipa IT

parasesc compania.

SOLICITATI ca administratorii de retea sa ia doua saptamani consecutive de concediu pentru ca

eventualele activitati frauduloase sau alte iregularitati sa iasa la suprafata in perioada cand acestia

lipsesc.

STABILITI conditii stricte de colaborare cu furnizorul extern de solutii de securitate astfel incat sa

limitati pe cat se poate pierderile.

ANTICIPATI amenintarile de securitate venite din partea angajatilor nemultumiti. Acordati o

atentie sporita persoanelor care pot parasi compania impreuna cu informatii ce au caracter secret.

CORELATI datele legate de accesul in biroul companiei (oferite de cartelele de acces, acolo

unde este cazul) cu cele referitoare la accesul in retea, pentru a preveni cazuri precum cele in care

persoane intra in cladire la ore tarzii si in aceeasi perioada de timp au loc violari ale securitatii retelei.

ASIGURATI gestionarea datelor senzitive de catre doua persoane (de exemplu, transportarea

benzilor de backup de la un sediu local la sediul central sau catre locul de depozitare). Nu lasati o

singura persoana nemonitorizata sa se afle in posesia datelor private ale companiei.

BLOCATI transferul fisierelor prin intermediul programelor de instant messaging utilizate de catre

utilizatorii de asemenea aplicatii din interiorul retelei.

ANGAJATI persoane cu experienta pentru a investiga cazuri de frauda pe computer. Chiar si cei

mai experimentati administratori de sistem din companie pot trece cu vederea peste unele probe ce pot

ajuta la deslusirea

STUDIATI permanent noile cai de atac pe care le folosesc persoanele rau intentionate din afara

companiei pentru a intra in posesia datelor private ale companiei.

12 greseli facute de managerii IT in securizarea sistemelor informatice

Greseala este fara indoiala un element strans legat de natura umana. Securitatea infrastructurii

IT a sistemelor este un domeniu in care greselile pot determina prejudicii importante pentru

companii, din aceste motive administratorii si managerii IT este necesar sa acorde o atentie

deosebita principalelor greseli care le pot face in aceste operatiuni. Ken M. Shaurette,

consultant la MPC Solutions, a realizat un top al principalelor 12 greseli ale managerilor IT in

implementarea politicilor de securitate.

1. Configurarea inadecvata a sistemelor de securitate (firewall, antivirus, detectia de intrusi).

2. Incercarea de a rezolva toate problemele de securitate prin prisma tehnologiilor, fara a tine

cont de implicarea utilizatorilor.

3. Utilizatorii nu sunt familiarizati cu politicile si regulile de baza de securitate.

4. Lipsa unei arhitecturi de distributie a pacth-urilor si a actualizarilor de securitate.

5. Acordati mare atentie alegerii firmei de consultanta in securitate daca intentionati sa folositi

serviciile unei asemenea companii.

6. Aplicarea cerintelor minime de securitate in utilizarea solutiilor informatice nu este suficienta

in asigurarea unui nivel optim de siguranta in exploatare.

7. Neglijarea operatiunilor de actualizare periodica a sistemelor de operare.

8. Lipsa unei planificari a operatiunilor legate de securizarea infrastructurii IT a companiei.

9. Convingerea eronata a managerilor IT ca instalarea unei solutii firewall si a unui program

antivirus asigura securitatea deplina la nivelul companiei.

10. Lipsa unei politici centralizate de management si monitorizare a securitatii la nivelul

companiei.

11. Lipsa unor reguli de baza legate securitatea sistemelor informatice, care este necesar sa fie

respectate de catre utilizatori.

12. Implementarea partiala sau folosirea unor solutii care nu acopera toate cerintele de

securitate ale companiilor.