Facultatea de stiinte juridice Specializare : Drept Pop Raul Cristian An – IV -

Gr 4

Restrictii verticale de concurenta

Restrictii verticale de concurenta

Restrictii de concurenta, impuse prin acorduri (intelegeri) sau practici

comerciale, considerate de majoritatea jurisdictiilor ca foarte grave si

neproducand, in general, nici un efect pozitiv. Ele incalca, aproape

intotdeauna,dreptul concurentei.

In dreptul comunitar, exemplele cele mai marcante de

restrictii orizontale sunt intelegerile dintre concurenti asupra preturilor, cele de

impartire a pietelor sau de limitare a cantitatilor de bunuri sau servicii care

trebuie sa fie produse, cumparate sau furnizate. Exemplele de restrictii deosebit

de grave in relatiile verticale (adica dintre intreprinderile care activeaza la

niveluri diferite ale lantului de productie sau de distributie) sunt impunerea

preturilor si anumite restrictii teritoriale. Dispozitiile unui acord care prevede

acest tip de restrictii sunt denumite si „clauze negre” si impiedica acordul

respectiv de a beneficia de o exceptare pe categorie. In plus, acordurile ce

contin clauze negre nu pot decat in mod exceptional sa beneficieze de o

exceptare individuala (dispensa).Practicile anticoncurentiale prevazute de legea

21/1996 se refera la doua aspecte esentiale si anume: sunt interzise orice intelegeri

exprese sau tacite, intre agentii economici sau asociatiile de agenti economici,

orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate,

care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea

concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia; deasemenea, este

interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul

sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a

acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea

ca efect afectarea activitatii economie sau prejudicierea consumatorilor.

Legea 21/1996 interzice acordurile, deciziile si practicile concertate intre

agentii economici, aceasta interdictie aplicandu-se atat acordurilor orizontale – din

cadrul aceleiasi faze de productie, prelucrare sau comercializare, cat si acordurilor

verticale – intre agentii economici care opereaza in cadrul unor faze diferite ale

procesului economic si comercial si care nu sunt concurente.

Un acord restrictiv reprezinta un acord intre doua sau mai multe societati,

agenti economici, prin care partile se obliga sa adopte un anumit tip de

comportament care sa ocoleasca regulile si efectele unei concurente libere pe piata.

Aceste acorduri pot lua forma conventiilor, exprese sau tacite, bilaterale sau

multilaterale.

O intelegere expresa reprezinta o intelegere care este consemnata intr-un

documente indiferent de forma, ca expresie a exteriorizarii aacordului de vointa,

dar poate fi si o intelegere intr-un cadru in care, desi partenerii isi exprima acordul

de vointa in acest sens, nu-l consemneaza pe hartie, ci folosesc alte suporturi sau

mijloace de retinere a problemelor stabilite.

O intelegere tacita, care se realizeaza in scopul impiedicarii sau

distorsionarii concurentei are la baza un comportament anticoncurential al unui

agent economic care este imitat sau urmat de comportamentul altuia, prin caae se

urmareste acelasi scop, de regula, obtinerea sau mentinerea unui avantaj material,

scoaterea de pe piata a aceluiasi concurent.

Nu conteaza daca partile la contract sunt sau nu intreprinderi concurente.

Notiunea de acord a fost extinsa si la manifestarile de vointa care nu au neaparat o

natura contractuala, dar care constituie acte pregatitoare ale viitoarelor contracte.

Acordul poate sa consiste si intr-un simplu angajament, lipsit de efect obligatoriu

sau intr-o simpla aderare, clar exprimata, dar fara dorinta de a se angaja juridic, la

o strategie comerciala. Este posibil, ca prin constituirea unui grup sa nu se aduca

atingere concurentei, dar decizia luata de organul de conducerea al unei astfel de

asociatii, adunare generala sau consiliu de administratie, in masura in care obliga

membrii sai sa adopte un comportament colectiv anticoncurential, sa aiba acest

efect.

Practica concertata se afla pe o treapta mai jos decat acordul restrictiv,

implicand doar coordonarea dintre societatile comerciale. Practica concertata nu

presupune in mod necesar o manifestare de vointa, clar exprimata, ci mai degraba o

coordonare de fapt a strategiilor comeriale.

Astfel sunt interzise, aproape fara exceptie: acordurile orizontale si verticale

ce stabilesc preturi in mod direct sau indirect; acordurile asupra conditiilor de

vanzare; acordurilor ce izoleaza segmente de piata – precum cele referitoare la

reducerea preturilor sau cele ce incearca sa interzica, sa restrictioneze sau,

dimpotriva, sa promoveze, importurile si exporturile; acordurile asupra cotelor de

productie sau distributie; acordurile asupra investitiilor; birourile comune de

vanzari; acordurile de impartire a pietei; pietele colective exclusive; acordurile ce

duc la discriminare altor comercianti; boicoturile colective; restrictiile voluntare –

acorduri de neangajare in anumite tipuri de comportamente concurentiale;

participarea cu oferte trucate la licitatii sau la oricare alte forme de concurs de

oferte.

Efectele anticoncurentiale se analizeaza pe o piata relevanta, adica pe un

anumit teritoriu analizat intr-o anumita perioada de timp. Piata relevanta a unui

produs este delimitata luand in considerare alte produse similare, substituibile,

adica acelea catre care preferintele clientilor se pot indrepta cu usurinta atunci cand

pretul sau calitatea marfii pe care o prefereau initial s-a modificat.

In lege se face referire totusi, la o serie de acorduri, decizii si practici

concertate privind cooperarea intre agentii economici, care sunt considerate

benefice, cum ar fi: cazurile in care efectele pozitive prevaleaza efectele negative;

beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui

realizat de partile participante la respectiva intelegere; nu da agentilor economici

sau asociatiilor de agenti economici posibilatea de a elimina concurenta de pe o

parte substantiala a pietei produselor ori serviciilor la care se refera intelegerea;

cant intelegerea sau acordul contribuie la: ameliorarea productiei ori distributiei de

produse, executarii de lucrari ori prestarii de servicii; promovarea progresului

tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor; intarirea

pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;

practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru

consumatori.

Asadar sunt interzise numai acele acorduri care au un impact apreciabil

asupra conditiilor pietei, prin care se modifica apreciabil pozitia pe piata (cum ar fi

vanzarile si posibilitatile de aprovizionare) a intreprinderilor terte si a

beneficiarilor. Se intampla uneori ca, din cauza dimensiunilor mari ale unor lucrari,

o intreprindere sa incredinteze executarea unor operatiuni intermediare sau parti

din lucrari altor intreprinderi. Este vorba de o forma a diviziunii muncii care are

aparenta unei restrangeri a concurentei. Aceasta „asociere” la efectuarea unor

lucrari poate fi in beneficiul intreprinderilor mici si mijlocii, permitand accesul la

contracte, tehnici si know-how la care altfel, nu ar avea acces.

Anumite forme de cooperare intre agentii economici sunt considerate ca

avand efecte pozitive, contribuind la imbunatatirea productiei si distributiei de

bunuri sau la promovarea progresului tehnic sau economic: acordurile de

exclusivitate, acordurile de licenta pentru transfer tehnologic, acordurile de

specializare si de cercetare dezvoltare, acordurile de franciza, acordurile din

sectorul de asigurari. Astfel de exceptii se acorda, de regula, pe perioade limitate.

Pozitia dominanta este situatia in care un agent economic dispune de o

asemenea putere economica, incat poate obstructiona concurenta pe piata care

actioneaza. Practic, agentul economic detine o pozitie de pe care exercita o

puternica influenta asupra conditiilor de concurenta si actioneaza fara sa tina const

de acest lucru. Principalul indicator al dominantei este nivelul ridicat al cotei de

piata, dar nu se pot neglija nici slaba putere economica a concurentilor, absenta

concurentei latente, controlul resurselor si tehnologiei sau existenta unei retele

dezvoltate de vanzari.

Pozitia dominanta se manifesta pe o piata relevanta care se determina

aproximativ la fel ca in cazul acordurilor, deciziilor si practicilor concertate.

Elementele determinante sunt caracteristicile esentiale ale produsului. Sunt

considerate abuzuri de pozitie dominanta: impunerea directa sau indirecta de

preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a pietei sau a

dezvoltarii tehnologice in detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii

echivalente in conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti

implicate intr-un contract sa accepte obligatii suplimentare ce nu fac parte din

contract; practicarea unor preturi excesive sau practicare unor preturi de ruinare, in

scopul inlaturarii concurentilor; exploatarea starii de dependenta in care se gaseste

un alt agent economic.

Pentru constatarea abuzului nu se cere existenta unui element intentional.

Abuzul trebuie doar sa afecteze concurenta. Efectele se pot produce atat pe piata

unde s-a produs abuzul cat si pe o piata conexa cu prima.

In practica au fost identificate o serie de alte forme de practici abuzive,

printe aceste enumeram: discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice,

returnarea unor sume pentru fidelitate ce impiedica clientii sa obtina produse de la

furnizori concurenti, reducerea preturilor in scopul eliminarii concurentei,

refuzarea nejustificata a furnizarii ceea ce poate duce la eliminarea concurentei,

refuzarea acordarii de licente.

Piata, ca obiect al dominatie, trebuie analizata in evolutia ei sub toate

aspectele economice si comerciale. La baza unei astfel de analize trebuie sa existe

criterii clare si simple pentru a da posibiltatea luarii unor decizii corecte asupra

agentilor economici implicati in astfel de practici anticoncurentiale.

Nerespectarea dispozitiilor legii 21/1996 atrage dupa sine raspunderea civila,

contraventionala sau penala.

Raspunderea civila: Potrivit legii, actele juridice cu caracter monopolist sunt

sanctionate cu nulitatea. Astfel, orice angajamente, conventii sau clauze

contractuale, fie exprese ori tacite, publice sau oculte, care se raporteaza la o

practica anticoncurentiala prohibita sunt nule de drept. Apoi, instanta

judecatoreasca poate dispune invalidarea contractelor sau clauzelor contractuale

prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta ori se realizeaza o

concentrare creatoare de profit dominanta. In cazul in care, prin practica

anticoncurentiala s-a produs un prejudiciu, persoana vinovata raspunde pentru

repararea integrala a prejudiciului cauzat.

Raspunderea contraventionala: Anumite abateri de la dispozitiile legii sunt

constatate contraventii si se sanctioneaza cu amenda: omisiunea notificarii unei

concentrari economice; furnizarea de informatii inexacte sau incomplete;

incheierea unor operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor

legii; incalcarea dispozitiilor legale care interzice intelegerile care au ca obiect sau

pot avea ca efect practici anticoncurentiale si folosirea in mod abuziv a unei pozitii

dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale.

Raspunderea penala: Legea califica drept infractiune participarea

frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,

organizarea sau realizarea practicilor monopoliste avand drept scop incheierea de

intelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitie dominanta.

Bibliografie

1. Valerica Lazar – Concurenta Neloiala, Ed.Universitara, Bucuresti,

2008

2. http://www.avocatnet.ro

3. http://www.ahalefsj.ro

4. http://eufinantare.info

5. http://www.competition.ro