Analiza Economica
Transcript of Analiza Economica
NOMICO-FINANCIARĂ
Universitatea Hyperion | 2011
1
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
Autori:
Mihăilescu Nicolae
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ – MODULUL 1
- suport de curs în format ID -
Universitatea Hyperion | 2011
2 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
INTRODUCERE
Cursul de “Analiza economico-financiară” se adresează studenţilor înscrişi la
programul de studiu ID, organizat de Facultatea de Ştiinţe Economice.
Odată cu creşterea volumului şi complexităţii activităţilor economice, a
importanţei şi rolului actului decizional al conducerii, se manifestă tot mai acut
necesitatea fundamentării pe baze ştiinţifice a măsurilor de corecţie şi îmbunătăţire a
stării economico-financiare la toate nivelurile de operare economică. Este edificator, în
acest sens, efectul negativ pe care îl poate propaga asupra calităţii activităţii economico-
financiare, asupra performanţelor financiare pozitive şi competitive dorite de toţi
operatorii economici, necunoaşterea propriilor „puncte tari” şi „puncte slabe”, implemen-
tarea unor decizii insuficient motivate, care nu au la bază concluzii reale obţinute în urma
unor cercetări oportune şi operative a proceselor şi fenomenelor economice.
În aceste condiţii, acest curs, prin problematica abordată, vine în întâmpinarea
unor cerinţe practice ale managementului întreprinderii care trebuie să acţioneze în
direcţia realizării criteriilor de performanţă, asigurarea utilizării eficiente a resurselor
umane, materiale şi financiare, sporirea rentabilităţii, precum şi prevenirea situaţiilor de
impas financiar.
Iată deci care sunt obiectivele principale ale acestui curs, obiective concretizate în
competenţele pe care le vei dobândi după parcurgerea şi asimilarea sa:
însuşirea conceptelor de bază ale analizei economico-financiare, a metodelor şi
procedeelor care se utilizează în analiza activităţii societăţilor comerciale.
însuşirea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi la studenţi, care să le permită
realizarea analizei economico-financiare a activităţii entităţilor economice.
formarea deprinderilor necesare utilizării metodologiei de realizare a analizelor
economico-financiare la elaborarea unor lucrări de cercetare aplicative.
Universitatea Hyperion | 2011
3 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Cursul “Analiza economico-financiară”este structurat în două unităţi de învăţare
(capitole), fiecare dintre acestea indicând următoarele elemente: timp estimativ de studiu
pentru asimilarea informaţiei; competenţe specifice unităţii de învăţare; cuprins al unităţii
de învăţare; teme de control; bibliografie specifică unităţii de învăţare.
Evaluarea cunoştinţelor – constă în evaluarea finală, concretizată prin examenul
susţinut în perioada de sesiune.
Universitatea Hyperion | 2011
4 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Cuprinsul suportului de curs:
I. Unitatea de învăţare nr. 1– CONŢINUTUL APLICATIV ŞI
METODOLOGIC AL ANALIZEI ACTIVITĂŢII ECONOMICO-
FINANCIARE
Pagina
I.1. Funcţiile analizei economico-financiare 10
I.2. Etapele analizei economico-financiare 12
I.3. Metodele folosite în analiza economico-financiară 16
I.3.1. Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static,
dinamic şi teritorial.
16
I.3.2..Metoda grupărilor 18
I.3.3. Metoda mărimilor relative 18
I.3.4. Metoda mărimilor medii 19
I.3.5. Metoda divizării rezultatelor 24
I.3.6. Metoda balanţieră 25
I.3.7. Metoda de analiză a influenţei factorilor 25
I.3.8. Metoda indicilor statici 33
I.3.9. Metoda statistico-matematice de analiză a corelaţiilor dintre fenomene 36
I.4. Tema de control a unităţii nr.1 44
I.5. Bibliografia specifică unităţii nr.1 46
Universitatea Hyperion | 2011
5 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II. Unitatea de învăţare nr. 2 – ANALIZA REZULTATELOR
ECONOMICE PE BAZA INDICATORILOR DE GESTIUNE
II.1. Sistemul indicatorilor de gestiune 49
II.2. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune 55
II.2.1. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia
exerciţiului 55
II.2.2. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată şi
producţia exerciţiului 58
II.2.3. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia cifra de afaceri şi
producţia marfă fabricată 60
II.2.4. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia
exerciţiului 62
II.3. Modelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul activităţilor
productive 64
II.4. Modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de
prestarea serviciilor turistice 66
II.5. Analiza factorială a valorii adăugate prin prisma modificării cifrei de afaceri
şi a proporţiei consumurilor intermediare în cifra de afaceri
68
II.6. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor
economici principali
70
II.6.1. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman 70
II.6.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe 71
II.6.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma resurselor materiale
şi energetice consumate
72
II.7. Analiza factorială a rezultatului (profitului sau pierderii) din exploatare prin
prisma indicatorilor de gestiune
73
II.7.1. Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri
prin prisma modificării volumului fizic al cifrei de afaceri, a 76
Universitatea Hyperion | 2011
6 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
preţurilor de livrare şi a costurilor unitare complete (pag. 70)
II.8. Tema de control a unităţii nr.2 77
II.9. Bibliografia specifică unităţii nr.2 78
III. Testul de autoevaluare 78
IV. Bibliografia pentru întreg suportul de curs 79
V. Răspunsurile corecte la testul de autoevaluare 80
VI. Notiţele cursantului 81
Universitatea Hyperion | 2011
7 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Unitatea de studiu nr. 1:CONŢINUTUL APLICATIV ŞI
METODOLOGIC AL ANALIZEI
ACTIVITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE
Timpul de studiu individual estimat: 14 h
Competenţele specifice unităţii de învăţare:
După studiul acestei unităţi de învăţare veţi putea:
- să înţelegeţi care este obiectul şi metoda analizei economico-financiare
- să înţelegeţi care sunt obiectivele analizei economico-financiare
- să cunoaşteţi cerinţele realizării analizei economico-financiare
- să cunoaşteţi funcţiile analizei economico-financiare
- să cunoaşteţi etapele analizei economico-financiare
- să cunoaşteţi metodele folosite pentru a realiza analiza economico-financiară.
Cuprinsul unităţii de învăţare:
I.1. Funcţiile analizei economico-financiare (pag. 10)
I.2. Etapele analizei economico-financiare (pag. 12)
I.3. Metodele folosite în analiza economico-financiară(pag. 15)
I.3.1. Metoda comparaţiei indicatorilor economic-financiari în profil static, dinamic
şi teritorial (pag. 16)
I.3.2. Metoda grupărilor (pag. 18)
I.3.3.Metoda mărimilor relative (pag. 18)
I.3.4. Metoda mărimilor medii (pag. 19)
I.3.5. Metoda divizării rezultatelor (pag. 24)
I.3.6. Metoda balanţieră (pag. 25)
I.3.7. Metoda de analiză a influenţei factorilor (pag. 25)
I.3.8. Metoda indicilor statistici (pag. 33)
I.3.9. Metoda statistico-matematice (pag. 36)
Universitatea Hyperion | 2011
8 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
I.4. Tema de control a unităţii nr.1 (pag. 44)
I.5. Bibliografia specifică unităţii nr.1 (pag. 46)
Prin definiţie analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a
stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei
naţionale în ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi
indicatori specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu
acţiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-
financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice pentru îndeplinirea
următoarelor obiective:
1. asigurarea echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea
elementelor de pasiv,
2. asigurarea echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele
implicate,
3. asigurarea corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul
întrebuinţărilor, sau finalizarea procesului economic în condiţii de
rentabilitate.
Din definiţia dată, rezultă că obiectul analizei economico-financiare nu se limitează
la stricta constatare şi interpretare a modului de realizare a indicatorilor prevăzuţi în
programul economic, ci are o sferă mult mai largă de cercetare, ea extinzându-se şi
asupra unor aspecte conexe, care nu sunt cuprinse şi exprimate prin nivelul indicatorilor
programaţi, dar cu o importanţă deosebită atât pentru asigurarea echilibrului economico-
financiar, cât şi pentru fundamentarea măsurilor care vizează expansiunea şi creşterea
economică.
Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-financiare sunt asigurate în
măsura în care se respectă cu stricteţe următoarele cerinţe:
– cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective
specifice economiei de piaţă;
Universitatea Hyperion | 2011
9 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi interna-ţional, în care îşi
desfăşoară activitatea agentul economic;
– analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din
surse de informare obiective;
– asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi
factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de
mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care
le propagă;
– analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,
corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în
practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru
soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici;
– analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să
se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt
nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii analiza nu se finalizează printr-o simplă
constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor
fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum
şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului economic pe
baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;
– analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele
constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice
apreciere subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică
este incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează
eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte
măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite;
– analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în
evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de
activitate din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de
stabilire a strategiilor de dezvoltare economică;
– analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite
conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea
Universitatea Hyperion | 2011
10 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor
propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;
– analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă
aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării
economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii,
prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă
în anumite condiţii date.
I.1. FUNCŢIILE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Funcţiile analizei economico-financiare definesc în mod global şi interdependent
mecanismele de exercitare a analizei, de desfăşurare a procesului de cunoaştere complexă
a situaţiei economico-financiare înregistrate de o entitate economică. Dar, în acest
context metodologic, analiza economico-financiară constituie, în primul rând, un
instrument operaţional şi eficient de diagnoză şi reglare a activităţii agenţilor economici
marcat prin manifestarea unei funcţii distincte.
Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul proces
de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al agenţilor
economici.
Diagnoza activităţii agenţilor economici presupune studierea funcţionării
sistemului din punct de vedere structural şi factorial-cauzal. Prin aceasta, se pot evidenţia
punctele critice ale sistemului, ca premisă esenţială pentru adoptarea de către organele de
decizie a măsurilor necesare asigurării continuităţii funcţionării agenţilor economici,
pentru îmbunătăţirea rezultatelor financiare ale acestora. Analizei economico-financiare îi
revine, deci, sarcina de a stabili „diagnosticul economico-financiar” al agenţilor
economici, prin care se cuantifică îndeplinirea obiectivelor prevăzute în programul
economic, se precizează poziţia economico-financiară în raport dinamic şi teritorial, se
evidenţiază cauzele principalelor rezultate favorabile sau „punctele tari”, precum şi cele
nefavorabile sau „punctele slabe”, se fundamentează soluţiile care se impun pentru
îmbunătăţirea stării economico-financiare.
În scopul menţinerii unei stări de funcţionalitate şi adaptare dinamică a activităţii
economico-financiare la realitatea şi conjunctura pieţei concurenţiale şi respectiv pentru
Universitatea Hyperion | 2011
11 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
obţinerea unor parametri de performanţă financiară corespunzători sau scontaţi, funcţia
de diagnoză şi reglare se manifestă prin contribuţia la realizarea obiectivelor propuse, dar
şi prin cunoaşterea evoluţiei indicatorilor economico-financiari în plan comparativ cu
unităţi similare sau faţă de nivelul mediu înregistrat pe ramură. Se pot întâlni situaţii, în
care unii agenţi economici îşi îndeplinesc obiectivele propuse, dar analiza comparativă cu
unităţi similare sau cu nivelul mediu pe ramura din care fac parte, relevă discrepanţe
importante.
Analiza economico-financiară trebuie să se efectueze nu numai în cazul apariţiei
unor dezechilibre sau abateri de la obiectivele stabilite sau de la o stare normală, ea este
pe deplin necesară şi în cazul în care indicatorii sintetici ai activităţii atestă o „stare
financiară bună”. În asemenea cazuri, pe baza unor analize factoriale de detaliu, pot fi
evidenţiate elemente pozitive cu posibilităţi de extindere şi totodată, pot fi constatate şi
aspecte mai puţin favorabile în unele domenii ale activităţii ca stări incipiente ale unor
posibile disfuncţionalităţi viitoare.
O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin
manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această
funcţie acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea
continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea
sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă. Analiza trebuie să
asigure astfel nu numai cunoaşterea completă a resurselor disponibile şi necesare, dar şi
cuantificarea corectă a efectelor economice ce se pot obţine prin valorificarea lor,
permiţând factorilor de conducere ai agentului economic să stabilească şi anumite
priorităţi în adoptarea măsurilor de utilizare şi valorificare a activelor şi pasivelor.
Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o
funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă
în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă
interdependenţă cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu
sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin
solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de
piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.
Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al condu-cerii este
conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se
Universitatea Hyperion | 2011
12 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de
analiză cu conţinut informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime
de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate. Informarea curentă a
centrilor de decizie cu privire la situaţia economico-financiară a agentului economic în
totalitate, pe segmente organizatorice sau pe zone funcţionale prezintă o importanţă
operaţională deosebită cu cât aceasta este realizată mai corect şi mai operativ.
I.2. ETAPELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Creşterea complexităţii proceselor economice şi a rolului factorilor de tip intensiv
sub incidenţa generală a legilor economice obiective care guvernează economia de piaţă,
determină importante dimensiuni analizei economico-financiare pentru fundamentarea
procesului decizional al conducerii la toate nivelurile organizatorice ale vieţii economice.
Analiza economico-financiară este în primul rând o analiză post-faptică efectuată
zilnic şi decadal, în mod permanent, pe baza evidenţei tehnico-operative, cât şi la
intervale mai mari de timp, lunar, trimestrial, semestrial sau anual, când se folosesc ca
surse informaţionale de bază, raportările de sinteză contabilă, „Bilanţul”, „Contul de
profit şi pierdere”, precum şi alte informaţii sintetizate de celelalte anexe ale bilanţului.
Fiecare moment de analiză post-faptică constituie în acelaşi timp o bază a analizei
prospective efectuată cu ajutorul metodelor specifice prognozei.
Indiferent de periodicitatea efectuării analizei, precum şi de conţinutul acesteia,
asigurarea unui grad înalt de utilitate a analizei economico-financiare pentru
De reţinut:
. Funcţiile analizei economico-financiare definesc în mod global şi
interdependent mecanismele de exercitare a analizei, de desfăşurare a procesului
de cunoaştere complexă a situaţiei economico-financiare înregistrate de o entitate
economică.
Universitatea Hyperion | 2011
13 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
management, incumbă o bună organizare a activităţii practice de cercetare şi prin urmare,
parcurgerea următoarelor etape:
a) Identificarea şi soluţionarea problemelor de natură organizatorică.
În această etapă preliminară se stabilesc şi se rezolvă toate problemele considerate
ca fiind necesare pentru executarea în bune condiţii a analizei şi anume: se defineşte
scopul analizei; se delimitează obiectul analizei sau nivelul organizatoric la care se
efectuează analiza – secţie, atelier, activitate, agent economic, ramura economică,
localitatea, judeţul, zona economică, economia naţională; se precizează aspectele de
detaliu care trebuie analizate pentru realizarea scopului urmărit şi sistemul de indicatori
care cuantifică domeniul de analizat; se stabileşte perioada la care urmează să se refere
analiza; perioada de timp în care trebuie efectuată analiza; se convine asupra surselor şi
procedeelor care vor fi folosite la culegerea informaţiilor (din documente, observarea
directă, interviuri, chestionare); se stabileşte locul unde se va desfăşura analiza şi
respectiv vor fi nominalizate persoanele care vor forma echipa însărcinată să efectueze
analiza.
b) Culegerea informaţiilor (datelor) necesare îndeplinirii scopului analizei.
Datele statistice şi contabile vor fi extrase numai din documentele şi evidenţele legal
organizate, vor fi folosite numai raportările contabile elaborate şi avizate de persoane
investite cu acest drept.
c) Verificarea informaţiilor (datelor) culese sub aspectul exactităţii lor
(cantitativ şi calitativ) şi a legalităţii operaţiunilor.
Calitatea analizei, eficienţa acesteia pentru activitatea de conducere depinde într-o
măsură importantă de corectitudinea datelor care urmează să fie supuse prelucrării şi
interpretării.
Verificarea acurateţei informaţionale a datelor culese trebuie să vizeze, în principal,
următoarele aspecte:
– comparabilitatea şi compatibilitatea indicatorilor economico-financiari extraşi din
documentele statistice, din evidenţa contabilă sau din alte surse documentare, care
privesc produsele fabricate şi comercializate sau serviciile prestate, nivelul productivităţii
muncii, situaţia costurilor aferente activităţilor desfăşurate, gradul de îndatorare, nivelul
relativ al lichidităţilor şi autonomiei financiare, precum şi mărimea rentabilităţii;
Universitatea Hyperion | 2011
14 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– verificarea exactităţii datelor extrase din documentele statistice şi din bilanţurile
contabile în interdependenţă cu informaţiile din evidenţa tehnico-operativă sau din alte
documente care au stat la baza determinării lor;
– verificarea legalităţii efectuării unor plăţi şi operaţiuni contabile;
– exactitatea inventarierilor;
– exactitatea aritmetică a calculelor (control aritmetic) pentru a fi evitate erorile şi
cifrele inexacte din toate formele de evidenţă economică;
– verificarea corelaţiilor dintre indicatorii economico-financiari (controlul logic).
d) Prelucrarea datelor culese folosind procedee şi metode specifice analizei
economico-financiare.
Prelucrarea datelor prezintă o importanţă distinctă în contextul metodo-logic al
analizei activităţii economico-financiare deoarece prin sistemul indicatorilor derivaţi care
se calculează se obţin expresiile cifrice de sinteză ale stării agentului economic. Se
impune, prin urmare, ca în această etapă, să se utilizeze acele metode de prelucrare care
au puterea valorică de a oferi rezultate utile pentru îndeplinirea obiectivelor analizei.
e) Interpretarea complexă a rezultatelor obţinute în urma prelucrării datelor
În această etapă vor putea fi îndeplinite următoarele deziderate:
– individualizarea factorilor şi cauzelor care au influenţat pozitiv sau negativ asupra
stării economico-financiare a agentului economic, precum şi modul de realizare a
obiectivelor financiare şi economice propuse;
– cunoaşterea gradului de eficienţă a utilizării factorilor economici principali ai
activităţii economice: forţa de muncă, mijloacele fixe, resursele materiale şi energetice şi
respectiv definirea tipului economic de activitate pe care o desfăşoară agentul economic –
tipul extensiv sau intensiv;
– precizarea efectelor realizării obiectivelor de perfecţionare a organizării şi
modernizării proceselor economice, de creştere a calităţii şi competitivităţii produselor şi
serviciilor;
– cunoaşterea evoluţiei şi tendinţei diferitelor laturi sau domenii ale activităţii
economice şi factorii de influenţă;
– aprecierea reală a posibilităţilor proprii de eficientizare a utilizării unor resurse,
atât cele curente cât şi cele care se vor forma prin promovarea progresului tehnic, inclusiv
prin perfecţionarea structurală şi organizatorică a proceselor economice.
Universitatea Hyperion | 2011
15 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
f) Fundamentarea măsurilor şi soluţiilor pentru ridicarea nivelului calitativ al
produselor şi serviciilor, pentru creşterea performanţelor financiare, a rezultatului
net al exerciţiului financiar şi a eficienţei activităţii economice în general.
Analiza economico-financiară, efectuată pe baza prelucrării datelor culese şi a
interpretării obiective a rezultatelor, trebuie să se finalizeze prin acţiuni concrete vizând
creşterea performanţelor economico-financiare a agentului economic.
I.3. METODE FOLOSITE ÎN ANALIZA ECONOMICO-
FINANCIARĂ
Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare necesită utilizarea
unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de
aplicabilitate.
I.3.1. METODA COMPARAŢIEI INDICATORILOR
ECONOMICO-FINANCIARI ÎN PROFIL STATIC, DINAMIC ŞI
TERITORIAL
De reţinut:
Indiferent de periodicitatea efectuării analizei, precum şi de conţinutul
acesteia, asigurarea unui grad înalt de utilitate a analizei economico-financiare pentru
management, incumbă o bună organizare a activităţii practice de cercetare.
Universitatea Hyperion | 2011
16 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Metoda comparaţiei, cu o largă utilizare în analiza economico-financiară, este
considerată un principiu general de acţiune practică în cercetarea stării economico-financiare
a unui agent economic şi este folosită în următoarele scopuri:
– cunoaşterea modului în care au fost realizaţi indicatorii economico-financiari în
comparaţie cu nivelurile programate în vederea fundamentării celor mai bune soluţii de
intervenţie care să permită îndeplinirea integrală şi la timp a tuturor obligaţiilor asumate
prin contracte economice sau de muncă, inclusiv cele care vizează sarcini fiscale şi
bancare;
– cunoaşterea gradului de încadrare în nivelurile maxime sau limite admise ale
consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie;
– determinarea nivelului eficienţei utilizării mijloacelor fixe, a forţei de muncă şi a
resurselor materiale şi energetice în raport cu nivelurile considerate optime;
– încadrarea în nivelul relativ prestabilit al cheltuielilor la 1000 lei producţie sau la
1000 lei cifră de afaceri;
– urmărirea în dinamică a vitezei de rotaţie a activelor circulante şi respectiv a
stocurilor materiale;
– evidenţierea şi sintetizarea evoluţiei indicatorilor economico-financiari cu ajutorul
indicatorilor specifici de dinamică, şi estimarea pe baza acestora a rezultatelor viitoare,
prin extrapolarea tendinţelor constatate;
– cunoaşterea rezultatelor economico-financiare obţinute de propria unitate în
comparaţie cu cele realizate de alte unităţi economice similare din ţară şi din străinătate
sau cu realizările medii obţinute în ramura economică din care face parte agentul
economic.
O condiţie esenţială a fiabilităţii analizei prin metoda comparaţiei, a caracterului
ştiinţific al acesteia, prin prisma concluziilor desprinse, o constituie asigurarea
comparabilităţii indicatorilor din punct de vedere al metodologiei de calcul, al perioadei
de timp la care se referă, al formei de exprimare (unitatea de măsură, sistemul de preţuri
şi tarife utilizate la evaluarea rezultatelor economice, expresia relativă a mărimii
rapoartelor – coeficient, procent, promilă, prodecimilă, procentimilă) şi al sferei de
cuprindere.
În funcţie de scopul urmărit se disting, prin urmare, mai multe tipuri de comparaţii:
Universitatea Hyperion | 2011
17 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– comparaţii ale nivelurilor efective cu cele programate sau stabilite ca limite
optime (maxime sau minime) – comparaţii în statică;
– comparaţii în timp, între indicatorii efectivi obţinuţi în perioada analizată sau
comparată şi nivelurile realizate într-o perioadă precedentă – comparaţii în dinamică;
– comparaţii în profil teritorial între rezultatele economico-financiare realizate de
agenţi economici cu profil de activitate similară sau între rezultatele obţinute de agentul
economic analizat şi rezultatele medii obţinute în ramura din care face parte;
– comparaţii mixte realizate simultan în timp şi în profil teritorial sau în statică şi în
profil teritorial.
Indicatorii care se compară pot fi din punct de vedere al exprimării lor numerice:
mărimi absolute, mărimi relative sau mărimi medii.
I.3.2. METODA GRUPĂRILOR
Această metodă se înscrie printre cele mai utilizate metode de analiză economică şi
financiară şi constă în despărţirea unei colectivităţi în grupe şi subgrupe omogene de
unităţi, pe baza uneia sau mai multor caracteristici de grupare.
Metoda grupărilor este utilizată în analiza economico-financiară în scopul
cunoaşterii următoarelor aspecte: structura unui fenomen şi respectiv tipurile calitative
care se formează într-o colectivitate; modificările dinamice ale structurii colectivităţii;
interdependenţa dintre fenomene.
De reţinut:
Metoda comparaţiei, cu o largă utilizare în analiza economico-financiară, este
considerată un principiu general de acţiune practică în cercetarea stării economico-
financiare a unui agent economic.
Universitatea Hyperion | 2011
18 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
I.3.3. METODA MĂRIMILOR RELATIVE
Mărimile relative sunt indicatori derivaţi calculaţi ca raport între două mărimi
absolute, două mărimi medii sau alte două mărimi relative. Cu ajutorul acestora pot fi
caracterizate următoarele aspecte:
– structura fenomenelor sau a colectivităţilor, prin raportarea indicatorilor exprimaţi
în mărimi absolute privind volumul fiecărei grupe la indicatorul care dimensionează
volumul total al colectivităţii (mărimi relative de structură);
– intensitatea fenomenelor, prin raportarea nivelului a două fenomene diferite între
care există o anumită legătură, rezultatul are în acest caz o semnificaţie distinctă şi un
conţinut de nivel mediu. De exemplu, valoarea medie a producţiei sau a cifrei de afaceri
realizată de un salariat într-o zi, pe parcursul unei luni, sau într-un an, valoarea
mijloacelor fixe care revine în medie la un salariat, cheltuielile efectuate pentru 1000 lei
producţie etc. (mărimi relative de intensitate).Se menţionează, în acest sens, că toţi
indicatorii care exprimă aspecte ale performanţei financiare şi respectiv ale eficienţei
economice atinse de un agent economic fac parte din categoria mărimilor relative de
intensitate şi prezintă o largă utilizare în analizele economico-financiare efectuate de
factorii de decizie;
– dinamica fenomenelor, în care caz, mărimea relativă calculată exprimă
modificarea unui indicator economico-financiar de la o perioadă de timp la alta (mărimi
relative de dinamică);
– îndeplinirea indicatorilor programaţi, prin raportarea indicatorului realizat la
nivelul programat al aceluiaşi indicator (mărimi relative de înde-plinire a indicatorilor
programaţi);
– raportul de mărime dintre două grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau dintre doi
indicatori de acelaşi fel, coexistenţi în timp dar situaţi în spaţii diferite (mărimi relative
de coordonare).
Tipurile de mărimi relative prezentate oferă o informaţie analitică asupra
fenomenului studiat sau a agentului economic în ansamblul său, pe baza căreia este
Universitatea Hyperion | 2011
19 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
posibil să se formuleze aprecieri suficient de consistente cu privire la starea economico-
financiară a acestuia.
I.3.4. METODA MĂRIMILOR MEDII
Mediile sunt, de asemenea, indicatori derivaţi, dar care exprimă ceea ce este tipic,
comun şi general în configuraţia fenomenelor, exprimă într-o manieră abstractă tendinţa
centrală de grupare a nivelurilor individuale către un nivel de sinteză denumit mărime
medie. Media poate substitui nivelurile individuale pe care le sintetizează, deoarece este o
valoare mai mult sau mai puţin reprezentativă în funcţie de gradul de omogenitate al
colectivităţii supuse cercetării.
În funcţie de modul de organizare al sistemului de date statistice pentru care dorim
să calculăm media, se cunosc şi se aplică mai multe tipuri de medii, dintre care cele mai
utilizate sunt: media aritmetică, media armonică, media cronologică şi media
geometrică.
Media aritmetică se utilizează la calculul nivelului mediu al unor indicatori
prezentaţi în serie dinamică de intervale de timp, la calculul nivelului mediu al seriilor
statistice de variaţie, al seriilor simple enumerative, precum şi în cazul seriilor teritoriale
comparabile. De exemplu, se recurge la forma mediei aritmetice atunci când dorim să
calculăm categoria medie de încadrare tarifară a unor salariaţi, producţia medie sau cifra
de afaceri realizată în medie pe un segment de timp dintr-o anumită perioadă etc.
Dacă frecvenţele variantelor din seria statistică studiată sunt egale între ele, se
foloseşte formula mediei aritmetice simple,
,)(n
xxxM i
iar dacă frecvenţele variantelor nu sunt egale între ele, se aplică media
aritmetică ponderată,
,Σ
Σ )(
i
ii
f
fxxxM în care notaţiile utilizate au următoarele semnificaţii:
M(x) sau x – valoarea medie a caracteristicii studiate „x”,
xi – varianta „i” a caracteristicii statistice pentru care se calculează media, i = 1, 2, 3, ... n,
fi – frecvenţa variantei „i” a caracteristicii statistice studiate,
Universitatea Hyperion | 2011
20 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
n – numărul variantelor caracteristicii statistice atunci când se foloseşte media aritmetică
simplă.
Media armonică este o formă transformată a mediei aritmetice (simple sau
ponderate) şi se utilizează atunci când ne propunem să calculăm o valoare medie din
mărimi relative, cunoscând mărimile relative individuale şi numărătorii rapoartelor pe
baza cărora au fost calculate. Utilizări adecvate ale acestei forme de medie sunt: la
calculul indicelui mediu al preţurilor de consum; pentru determinarea nivelului mediu al
mai multor mărimi relative de intensitate de acelaşi tip, când se cunosc nivelurile lor
individuale şi numărătorii rapoartelor pe baza cărora au fost calculate.
Formula de calcul a mediei armonice simple se aplică atunci când numărătorii
rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative individuale sunt egali ca
mărime între ei,
,1
)(
ix
nxxMa
unde „n” este numărul mărimilor relative, iar „xi” reprezintă mărimile relative
individuale.
În timp ce media armonică ponderată se utilizează atunci când numărătorii
rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative individuale nu sunt egali ca
mărime între ei,
.1
)(
ii
i
ii
fxx
fxxxMa
În cazul mediei armonice ponderate, se foloseşte o pondere compusă, ”„ ii fx
echivalentă cu numărătorii rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative
individuale.
Media cronologică are semnificaţia unei medii aritmetice din medii parţiale şi se
utilizează la calculul nivelului mediu al indicatorilor prezentaţi sub forma seriilor
dinamice de momente. Această medie se foloseşte la calculul valorii medii a activelor
circulante, a stocurilor de orice natură dar în special pentru materii prime, materiale şi
Universitatea Hyperion | 2011
21 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
mărfuri, a imobilizărilor corporale şi respectiv a mijloacelor fixe, precum şi la calculul
efectivelor medii de animale.
Dacă intervalele de timp, dintre oricare două momente succesive ale seriei
dinamice, sunt egale între ele se foloseşte formula mediei cronologice simple, adică,
1
2...
21432
1
n
xxxxx
x
xMc
nn
şi respectiv, dacă nu sunt egale între ele, se recurge la formula mediei cronologice
ponderate,
m
m
nn
tttt
txx
txx
txx
txx
xMc...
2...
222
321
1
3
43
2
32
121
în care:
Mc – nivelul mediu al indicatorilor prezentaţi în serie dinamică, calculat cu media
cronologică,
xi – indicatorii de nivel ai seriei dinamice, i = 1, 2, 3, ..., n,
n – numărul indicatorilor de nivel sau numărul momentelor de timp la care sunt
înregistraţi indicatorii,
tj – durata intervalului de timp „j”, dintre două momente succesive la care sunt
înregistraţi indicatorii de nivel, exprimată în zile, luni sau ani,
j = 1, 2, 3, ..., m; m = n – 1. Suma duratelor succesive tj va fi egală cu durata întregii
perioade exprimată de seria dinamică analizată.
Media geometrică are aplicabilitate în domeniul economico-financiar, în special
când se calculează indicele mediu anual de creştere (scădere) – „Im” – a unui indicator
într-o anumită perioada de timp. Această formă de medie conduce la un rezultat real
numai atunci când seria dinamică, pentru care dorim să determinăm nivelul mediu al
modificării relative, prezintă o anumită constanţă a creşterii sau scăderii indicatorului
formalizat în serie dinamică.
Relaţia de calcul a mediei geometrice simple este următoarea:
Universitatea Hyperion | 2011
22 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
,...Im 1
1
1
13
4
2
3
1
2 n nn
n
n
x
x
x
x
x
x
x
x
x
xMg
în care:
– Mg este notaţia pentru valoarea medie obţinută cu ajutorul mediei geometrice,
– n – numărul indicatorilor de nivel înscrişi în serie dinamică,
– ix – varianta „i” a indicatorului de nivel,
– 1x şi nx – primul şi respectiv ultimul indicator de nivel din seria dinamică.
Dacă fenomenul studiat este marcat de oscilaţii pronunţate cu caracter conjunctural,
de la un segment de timp la altul, utilizarea procedeului clasic al mediei geometrice,
simplă sau ponderată, după caz, poate conduce la un rezultat neconform cu realitatea,
deoarece se bazează numai pe indicatorul iniţial şi final din seria dinamică respectivă. În
aceste situaţii se recomandă calculul indicelui mediu anual de creştere (scădere) prin
folosirea procedeului mediei geometrice corectate sau a procedeului autoregresiei care
iau în calcul toţi indicatorii de nivel cuprinşi în seria dinamică analizată.
Media geometrică corectată )( cMg este o formă a mediei geometrice ponderate
calculată din medii geometrice secvenţiale sau parţiale ),( iMg determinate astfel:
– prima medie geometrică )( 1Mg este o medie geometrică simplă, care se referă la
întreaga serie dinamică supusă prelucrării,
– a doua medie geometrică )( 2Mg este tot o medie geometrică simplă dar care se
bazează pe n – 2 indicatori de nivel, fiind eliminaţi din calcul primul şi ultimul indicator
din serie, notaţia „n” este acordată numărului total de indicatori de nivel înscrişi în serie
dinamică,
– a treia medie geometrică )( 3Mg se determină prin luarea în consideraţie a unui
număr de n – 4 indicatori de nivel, se elimină astfel din calcul primii doi şi ultimii doi
indicatori de nivel din serie,
– se continuă modalitatea de calcul a mediilor geometrice secvenţiale (parţiale)
până se epuizează toate posibilităţile.
Dacă seria dinamică respectivă este formată dintr-un număr impar de indicatori,
indicatorul din mijlocul seriei nu va fi luat în calcul la nici-o variantă a mediei geometrice
secvenţiale.
Universitatea Hyperion | 2011
23 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Ponderea fiecărei medii geometrice secvenţiale este reprezentată
prin numărul unităţilor (segmentelor) de timp la care se referă media, adică f1 = n – 1
pentru prima medie, f2 = n – 3 pentru media a doua, f3 = n – 5 pentru media a treia,
ş.a.m.d.
Relaţia de calcul a mediei geometrice corectate este următoarea:
i 4321 ...Im 4321
f fm
ffffc
mMgMgMgMgMgMg
în care:
mi f...fffff 4321
m – numărul mediilor geometrice secvenţiale.
Procedeul autoregresiei se bazează pe calculul indicelui mediu anual de creştere
(scădere) din ecuaţia care se obţine prin minimizarea următoarei expresii:
minim.)Im(2
21
n
i
ii xxS
Egalând cu zero derivata acestei sume calculată în raport cu Im rezultă ecuaţia,
,Im)( 1
2
1 iii xxx din care se extrage Im,
.)(
Im2
1
1
i
ii
x
xx
Dacă indicele mediu este exprimat procentual şi apoi se micşorează cu 100 se
obţine ritmul mediu anual de creştere sau de scădere ),Rm( ca o expresie derivată a
mărimii medii care caracterizează modificarea medie în timp a unui fenomen,
100100ImRm
De reţinut:
În funcţie de modul de organizare al sistemului de date statistice pentru care
dorim să calculăm media, se cunosc şi se aplică mai multe tipuri de medii, dintre
care cele mai utilizate sunt: media aritmetică, media armonică, media cronologică şi
media geometrică.
.
Universitatea Hyperion | 2011
24 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
I.3.5. METODA DIVIZĂRII REZULTATELOR
Această metodă este utilizată pentru identificarea factorilor care au influenţat
pozitiv sau negativ asupra unui fenomen, de regulă, după timpul de formare sau după
locul în care s-a produs fenomenul.
De exemplu, analiza îndeplinirii programului de producţie pe trimestre, luni,
decade şi zile permite cunoaşterea ritmicităţii producţiei, identificarea cauzelor care au
influenţat asupra îndeplinirii programului pe segmente de timp şi adoptarea de către
organele de decizie a măsurilor care se impun în vederea asigurării unui ritm normal sau
uniform de realizare a producţiei.
Este cunoscut faptul că o ritmicitate necorespunzătoare a producţiei sau în general a
activităţilor economice are consecinţe nefavorabile asupra utilizării factorilor primari ai
producţiei (forţa de muncă, mijloacele fixe, activele circulante materiale), precum şi
asupra îndeplinirii tuturor indicatorilor economico-financiari.
Divizarea şi analiza rezultatelor obţinute de un agent economic pe subdiviziuni
organizatorice, până la locurile de muncă, permite cunoaşterea acelor subdiviziuni în care
se manifestă disfuncţionalităţi atât de natură cantitativă cât şi calitativă şi respectiv
localizarea măsurilor care se impun pentru îmbunătăţirea activităţii acestora.
I.3.6. METODA BALANŢIERĂ
Metoda balanţieră este utilizată pentru dimensionarea influenţei factorilor care
explică modificarea unui indicator complex (rezultativ), în cazul în care între elementele
componente ale fenomenului (indicatorului) complex şi expresia cifrică a acestui
indicator, care se defineşte ca o mărime de sinteză, există relaţii algebrice de sumă sau de
diferenţă. De exemplu, compararea nivelului efectiv al elementelor care stau la baza
calculului rezultatului net al exerciţiului cu cele din program sau faţă de o perioadă
anterioară, evidenţiază componentele care au înregistrat modificări, pozitive sau negative,
Universitatea Hyperion | 2011
25 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
şi în consecinţă explică modificarea rezultatului economico-financiar complex (rezultatul
net al exerciţiului) prin prisma componentelor sale.
Această metodă este folosită în mod frecvent la analiza pe componente a
rezultatului (profitul sau pierderea) din exploatare sau a rezultatului (profitul sau
pierderea) net al exerciţiului, pe baza informaţiilor pe care le oferă „Contul de profit şi
pierdere”, principala anexă a bilanţului contabil.
I.3.7. METODE DE ANALIZĂ A INFLUENŢEI FACTORILOR
Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită
modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.
Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:
– Metoda substituirilor succesive sau în lanţ
– Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională
a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale
– Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)
– Metoda creşterilor finite (Lagrange)
– Metoda ponderilor medii (Edgeworth)
Mărimea relativă a modificării indicatorului complex sau a influenţelor factoriale
asupra indicatorului complex este denumită şi indice, motiv pentru care problematica
aferentă analizei enunţate este cunoscută şi sub denumirea de metoda indicilor.
În condiţiile analizei indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat
o anumită modificare a acestora se pot înscrie două tipuri de relaţii de recurenţă:
– între indicele sintetic şi indicii factoriali este o relaţie de produs – procedeul
multiplicativ (metoda indicilor statistici);
– între modificările absolute aferente indicatorului complex şi respectiv indicatorilor
factoriali este o relaţie de sumă algebrică – procedeul aditiv.
Metoda substituirilor succesive
Universitatea Hyperion | 2011
26 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
În vederea sistematizării, generalizării şi rigurozităţii aplicării metodei substituirilor
succesive, indicatorii economici sunt grupaţi astfel:
– indicatori economici cantitativi(f ) cum ar fi: volumul fizic al producţiei sau al
prestaţiilor de servicii (q); numărul mediu al salariaţilor (N); timpul lucrat de salariaţi,
exprimat în om-ore (Nh); timpul lucrat de salariaţi, exprimat în om-zile (Nz); valoarea
medie a mijloacelor fixe (Mf); valoarea medie a activelor circulante (Ac); locuri
capacitate de cazare turistică existentă sau capacitatea construită şi destinată pentru
cazarea turiştilor – (L); locuri-zile capacitate de cazare turistică existentă (Le); locuri-zile
capacitate de cazare turistică disponibilă, în funcţiune sau activă (Lz); turişti cazaţi în
unităţile de cazare turistică (T); numărul de zile-turişti (Tz) etc.;
– indicatori economici calitativi (x): preţul de producţie sau tariful pe unitate fizică
de servicii (p); preţul de vânzare cu amănuntul (pv); cheltuielile cu forţa de muncă
efectuate în medie cu un salariat );(cfm costul complet unitar (c); consumul specific de
resurse materiale şi energetice exprimat în unităţi naturale (m); cheltuielile la 1000 lei
cifră de afaceri (Ch); rata rentabilităţii financiare (Rrf ); productivitatea muncii (w);
numărul mediu de rotaţii a activelor circulante (n), durata medie în zile a unei rotaţii a
activelor circulante (d) şi în general toţi indicatorii care exprimă eficienţă economică;
– indicatori economici complecşi (fx): cifra de afaceri (CA); marja comercială
(Mc); producţia exerciţiului (Q); valoarea adăugată (VA), cheltuielile totale (Ct);
veniturile totale (Vt); cheltuielile totale cu forţa de muncă (CFM); cheltuielile totale cu
materiile prime, materialele şi energia aferente activităţii productive, de comerţ sau de
prestare a serviciilor (CM); consumul total de materii prime, materiale şi combustibil
exprimat în unităţi naturale – pe feluri de resurse – (M); rezultatul (profitul sau pierderea)
din exploatare (Re); rezultatul (profitul sau pierderea) net al exerciţiului financiar (Rn),
rezultatul brut al exerciţiului (Rb).
Aplicarea metodei substituirilor succesive implică respectarea următoarelor două
reguli de bază:
1) individualizarea şi dimensionarea influenţei unui factor de tip cantitativ care a
determinat modificarea indicatorului complex se realizează prin ponderare (menţinere
constantă) cu factorul de tip calitativ bază de comparaţie;
Universitatea Hyperion | 2011
27 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
2) individualizarea şi dimensionarea influenţei unui factor de tip calitativ care a
determinat modificarea indicatorului complex se realizează prin ponderare cu factorul
de tip cantitativ comparat.
Facem precizarea că, în cazul analizei pe factori a indicatorilor care caracterizează
eficienţa utilizării factorilor de producţie direcţi sau primari (forţa de muncă, mijloacele
fixe şi activele circulante materiale sau resursele materiale şi energetice), consumaţi
pentru obţinerea unui rezultat economic, indicatorii de efect economic sunt trataţi ca
indicatori de tip calitativ, iar cei de efort economic au semnificaţia şi se comportă ca
indicatori de tip cantitativ.
Formulele generale de calcul folosite în cazul metodei substituirilor succesive,
atunci când dorim să cuantificăm modificările respective în mărimi absolute, sunt
următoarele:
– modificarea totală a fenomenului (indicatorului) complex:
0011 xfxf
din care:
– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:
0001)( xfxff
– influenţa modificării factorului de tip calitativ:
0111)( xfxfx
urmând să se verifice egalitatea: ).()( xf
Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare
proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale
Aplicarea principiului de separare a acţiunii individuale a factorilor care determină
modificarea indicatorului complex – conform unei relaţii factorial-deterministe – se
bazează pe un sistem de ponderare care utilizează în mod invariabil indicatorii bază de
comparaţie, indiferent că sunt de natură cantitativă sau calitativă. Rezultă, în acest caz, şi
Universitatea Hyperion | 2011
28 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
o influenţă suplimentară care este cauzată de interacţiunea factorilor sau a acţiunii
simultane a factorilor.
Metoda substituirilor succesive, prezentată anterior, permite obţinerea unor
rezultate mulţumitoare numai atunci când modificarea indicatorului complex este relativ
redusă şi în consecinţă şi influenţele factorilor consideraţi sunt mici.
De aceea, schema de evidenţiere izolată a influenţei factorilor asupra fenomenului
complex îşi găseşte utilitatea în special atunci când mărimea absolută a interacţiunii
factorilor este mai importantă. Pornind de la aceste considerente, metoda separării
acţiunii izolate a fiecărui factor se recomandă a fi utilizată atunci când mărimea relativă a
influenţei interacţiunii factorilor în creşterea totală a fenomenului complex depăşeşte 5%,
adică:
%,5100))((
100))((
0011
0101
xfxf
xxffxf
în care:
))(( xf – modificarea absolută a indicatorului complex datorită interacţiunii
factorilor, f şi x, consideraţi printr-o relaţie deterministă.
Sistemul factorial rezultat prin aplicarea acestei metode este următorul:
– modificarea totală a indicatorului complex:
0011 xfxf
din care:
– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:
),)(()()(
)()( 0101
00100001
00010001 xxff
xfxfxfxf
xfxfxfxff
– influenţa modificării factorului de tip calitativ:
),)(()()(
)()( 0101
00100001
00100010 xxff
xfxfxfxf
xfxfxfxfx
verificându-se egalitatea: ).()( xf
Universitatea Hyperion | 2011
29 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)
Metoda ponderilor logaritmice se utilizează numai în cazul modelelor factorial –
deterministe în care indicatorul complex se găseşte într-o relaţie de produs sau de raport
cu indicatori cantitativi şi calitativi corespondenţi, aceştia din urmă având rolul de
indicatori factoriali, fapt ce limitează sfera de aplicare a metodei propusă de Fisher. În
condiţiile impuse de această metodă, calculul influenţei factorilor se realizează prin
aplicarea următoarelor relaţii:
– modificarea totală a indicatorului complex:
,0011 xfxf
din care:
– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:
),( log
)( log)( 0011 xfxf
I
fIf
fx
– influenţa modificării factorului de tip calitativ:
),xfxf(I log
)( log)( 0011fx
xIx
în care:
;)(0
1
f
ffI
;)(0
1
x
xxI
,01
11
xf
xfI fx
iar logaritmii vor fi calculaţi în bază 10;
Şi în acest caz se va confirma egalitatea: ).()( xf
Universitatea Hyperion | 2011
30 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Metoda creşterilor finite (Lagrange)
Metoda propusă de Lagrange se aplică în aceleaşi condiţii ca şi metoda ponderilor
logaritmice, conducând la rezultate foarte apropiate.
Sistemul factorial de calcul se bazează pe următoarele relaţii:
– modificarea totală a indicatorului complex:
,xfxf 0011 din care:
– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:
– influenţa modificării factorului de tip calitativ:
2
1f
f
1 1)( 0
1
0
100
x
xxfx
urmând să se verifice relaţia: ).()( xf
Metoda ponderilor medii (Edgeworth)
Metoda propusă de Edgeworth pentru calculul influenţei factorilor care au
determinat modificarea indicatorilor complecşi sau rezultativi foloseşte, în toate cazurile,
ponderi calculate ca medie aritmetică simplă a indicatorilor calitativi atunci când se
determină influenţa factorului de tip cantitativ şi respectiv ca medie aritmetică simplă a
indicatorilor cantitativi atunci când se determină influenţa factorului de tip calitativ.
2
1x
x
1 1)( 0
1
0
100
f
fxff
Universitatea Hyperion | 2011
31 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Opţiunea pentru utilizarea ponderilor medii conferă acestei metode o anumită
neutralitate în alocarea modificării totale a indicatorului complex pe factorii de influenţă
consideraţi şi sistematizaţi printr-o relaţie de natură factorial-deterministă.
Aplicabilitatea practică a metodei lui Edgeworth este, în general, mai redusă, iar
rezultatele obţinute sunt identice cu cele obţinute în condiţiile aplicării metodei creşterilor
finite (Lagrange).
Modelul de analiză factorială al lui Edgeworth se bazează pe următoarele relaţii:
– modificarea totală a indicatorului complex:
,xfxf 0011
din care:
– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:
,2
)()( 0101
xxfff
– influenţa modificării factorului de tip calitativ:
.2
)()( 0101
ffxxx
Verificarea corectitudinii calculelor este confirmată prin relaţia:
).()( xf
Întrucât fiecare metodă de calcul a influenţei factorilor care au determinat
modificarea unui indicator complex se bazează pe suporturi distincte de consideraţii
logice, şi rezultatele vor fi sensibil diferite. Utilizarea uneia dintre aceste metode în
lucrările de analiză economico-financiară impune în conse-cinţă precizarea metodei
adoptate.
De reţinut:
Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:
– Metoda substituirilor succesive sau în lanţ
– Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare pro-
porţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale
– Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)
– Metoda creşterilor finite (Lagrange)
Universitatea Hyperion | 2011
32 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
I.3.8. METODA INDICILOR STATISTICI
Pentru fundamentarea deciziilor care vizează conducerea activităţii economice o
utilitate deosebită prezintă metoda indicilor datorită conţinutului informaţional pe care îl
oferă dimensiunea statistică numită indice, obţinută ca rezultat al comparaţiei realizate în
raport dinamic sau în statică.
Indicele statistic este o mărime relativă care exprimă una din următoarele categorii
de stări a fenomenelor economice:
– dinamica
– gradul de îndeplinire a indicatorilor programaţi sau planificaţi
– nivelul relativ al sarcinii propuse pentru creşterea sau diminuarea unui indicator
economico-financiar în segmentul de timp care urmează
– raportul de mărime dintre doi indicatori economico-financiari identici din punct
de vedere al conţinutului şi modului de calcul, referitori la două entităţi teritoriale
similare (oraş, judeţ, ţară) sau doi agenţi economici, dar coexistenţi în timp.
Prin urmare, indicele este rezultatul raportului a doi indicatori statistici referitori
la acelaşi fenomen economic, care, la rândul lor, pot fi prezentaţi în formă absolută,
relativă sau medie. Indicele exprimă modificarea relativă a mărimii indicatorului de la
numărător în comparaţie cu mărimea de la numi-torul raportului.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere se disting două categorii de indici
statistici: indici individuali sau simplii şi indici de grup.
Indicele individual exprimă raportul de mărime între doi indicatori statistici care
caracterizează colectivităţi de unităţi (obiecte sau tipuri de produse), omogene sau
Universitatea Hyperion | 2011
33 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
fenomene cu acelaşi conţinut economic. De exemplu, se poate calcula indicele individual
al dinamicii volumului fizic, al dinamicii preţurilor sau al dinamicii valorii mărfurilor
vândute de un agent economic pentru fiecare fel de marfă, în mod distinct.
Formulele generale de calcul a indicilor individuali de dinamică sunt:
– pentru un indicator economic de tip cantitativ,
,f
ffi
0
1)(
– pentru un indicator economic de tip calitativ,
,)(0
1
x
xxi
– pentru un indicator economic complex,
.00
11
xf
xfi fx
Indicele de grup exprimă modificarea medie relativă a caracteristicii unei
colectivităţi de unităţi care diferă între ele prin conţinut sau valoare de întrebuinţare.
De exemplu, indicele de grup al dinamicii valorii mărfurilor vândute de o societate
comercială, care este un indice de grup al unui indicator statistic complex, se calculează
ca raport între suma încasărilor (valoarea vânzărilor) din perioada curentă sau de calcul şi
suma încasărilor (valoarea vânzărilor) din perioada bază de comparaţie, conform
următoarei relaţii,
,00
11
pq
pqI qp
în care:
„q” este volumul fizic al vânzărilor pe tipuri de mărfuri (indicator economic de tip
cantitativ – f ),
„p” reprezintă preţul unitar de vânzare pentru fiecare fel de marfă (indicator
economic de tip calitativ – x).
Se precizează că atât volumul fizic al vânzărilor cât şi preţurile unitare de vânzare
sunt neînsumabile în mod direct deoarece se referă la tipuri diferite de mărfuri şi în
consecinţă pentru a evidenţia influenţa sau modificarea separată a fiecăruia din cei doi
factori (q şi p) se calculează indici de grup factoriali prin aplicarea unui anumit sistem de
ponderare.
Universitatea Hyperion | 2011
34 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Prin urmare, în cazul unei relaţii factorial-deterministe de forma ,fxy sau
,fxy pentru a dimensiona modificarea separată a fiecăruia din cei doi factori
(cantitativ-f şi calitativ-x) care au determinat modificarea indicatorului complex (y) sau,
într-o altă formă de interpretare, folosită numai în cazul indicilor de grup factoriali,
pentru a cuantifica modificarea medie a indica-torului cantitativ şi respectiv a celui
calitativ se utilizează, de regulă, metoda substituirilor succesive (în lanţ) dar, în practica
de analiză se recurge uneori şi la alte modalităţi de ponderare.
Cele mai folosite sisteme alternative de calcul a indicilor de grup factoriali sunt cele
propuse de Laspeyres (care, în mod invariabil, utilizează ca ponderi indicatorii factoriali
corespondenţi din perioada de bază), Paasche (care, în mod invariabil, utilizează ca
ponderi indicatorii factoriali cores-pondenţi din perioada de calcul), Fisher (care
realizează media geometrică a indicilor Laspeyres şi Paasche) sau Edgeworth (în care
caz ponderile sunt reprezentate de media aritmetică simplă a indicatorilor factoriali
corespondenţi, din cele două perioade de referinţă), astfel:
– indicele de grup al factorului de tip cantitativ,
metoda substituirilor succesive: 00
01)(
xf
xffI
indicele Laspeyres: 00
01)(xf
xffI
indicele Paasche: 10
11)(xf
xffI
indicele Fisher: 10
11
00
01)(xf
xf
xf
xffI
indicele Edgeworth: )(
)(
2
2)(010
011
010
011
xxf
xxf
xxf
xxf
fI
– indicele de grup al factorului de tip calitativ,
metoda substituirilor succesive: 01
11
Σ
Σ)(
xf
xfxI
Universitatea Hyperion | 2011
35 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
indicele Laspeyres: 00
10)(xf
xfxI
indicele Paasche: 01
11)(xf
xfxI
indicele Fisher: 01
11
00
10)(xf
xf
xf
xfxI
indicele Edgeworth: .)(
)(
2
2)(010
011
010
011
ffx
ffx
ffx
ffx
xI
Deoarece, metodele de analiză a influenţei factorilor – g) şi metoda indicilor
statistici – h) sunt două metode cu interferenţe procedurale evidente se prezintă în tabelul
1 un model tehnic pentru sistematizarea calculelor implicate în condiţiile folosirii
metodei substituirilor succesive.
I.3.9. METODE STATISTICO-MATEMATICE DE ANALIZĂ A
CORELAŢIILOR DINTRE FENOMENE
Fenomenele şi procesele economice se găsesc în relaţii de interdependenţă, astfel
încât unele se comportă ca fenomene cauză, determinante, independente sau factoriale,
iar altele sunt fenomene efect, determinate, dependente sau rezultative.
Metodele statistico-matematice de analiză a corelaţiilor dintre fenomene fac parte
din categoria metodelor de analiză factorială şi permit dimensionarea intensităţii
interdependenţei dintre două sau mai multe fenomene, viteza de modificare a
fenomenelor efect prin modificarea fenomenelor cauză, precum şi forma analitică a
relaţiei de interdependenţă exprimată printr-o ecuaţie de regresie.
Aceste interdependenţe dintre fenomene formalizate prin indicatori economici, pot
fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:
1) După numărul caracteristicilor care intervin într-un sistem de interdependenţă
statistică, se disting:
Universitatea Hyperion | 2011
36 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– corelaţii simple, când sistemul considerat cuprinde o caracteristică (fenomen)
cauză şi o caracteristică (fenomen) efect;
– corelaţii multiple, când se studiază un sistem format din două sau mai multe
caracteristici determinante şi o caracteristică rezultativă.
2) După sensul corelaţiei pot exista:
– corelaţii directe, când modificarea într-un anumit sens a fenomenului cauză
determină modificarea în acelaşi sens a fenomenului efect;
– corelaţii inverse, când modificarea într-un anumit sens a fenomenului cauză
determină modificarea în sens invers a fenomenului efect.
3) După forma analitică, legăturile de interdependenţă pot fi:
– corelaţii liniare,
– simple, exprimate cu ajutorul ecuaţiei: bxay
– multiple, sintetizate prin ecuaţia: ,321 dxcxbxay
dacă variabilele independente )(x sunt în număr de trei
– corelaţii de tip parabolic,
– simple: 2cxbxay
– multiple: ,exdxcxbxay 222
211
dacă variabilele independente )(x sunt în număr de două
– corelaţii de tip hiperbolic,
– simple: x
bay
– multiple: 21 x
c
x
bay
– corelaţii de tip exponenţial,
– simple: xbay
– multiple: .21 xxcbay
Universitatea Hyperion | 2011
37 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
4) După tipul sincronizării corelaţiei în timp (în cazul corelaţiilor dintre indicatori
prezentaţi în serii dinamice):
– corelaţii concomitente;
– corelaţii cu decalaj.
În cadrul ecuaţiilor de regresie fenomenul efect (rezultativ, determinat sau
dependent) este notat cu y, fenomenul sau fenomenele cauză (determinante sau
independente) cu x, iar parametrii a, b, c, d, ... asociaţi fenomenelor determinante sau
independente se numesc coeficienţi de regresie.
În cazul abordării unei probleme de analiză a corelaţiei dintre fenomene cu ajutorul
metodelor statistico-matematice, se are în vedere parcurgerea următoarelor etape:
* constituirea sistemului de indicatori economici sau de măsurare propuşi a fi
studiaţi în sistem interdependent.
În cazul studierii corelaţiei între indicatorii economico-financiari prezentaţi sub
forma seriilor dinamice, numărul minim acceptat este de 10 indicatori, iar în cazul datelor
obţinute prin experimentări sau măsurări ale unor unităţi reţinute prin sondaj, numărul
minim de indicatori este apreciat la 40.
* analiza sistemului propus prin prisma cunoştinţelor de economie generală,
precum şi a experienţei practice din domeniul concret al măsurătorilor efectuate, în
vederea stabilirii caracterului real sau absurd de existenţă a interdependenţei între
fenomenele sistemului.
Această decizie este necesară deoarece prelucrarea indicatorilor iniţiali se
realizează folosind o metodologie matematică care nu poate preciza caracterul real sau
absurd al corelaţiei.
* se apreciază, tot pe bază de analiză, care este tipologia fenomenelor constituite în
sistem interdependent, respectiv care este fenomenul dependent-efect şi care este
fenomenul independent-cauză.
* se reprezintă grafic sisteme de corelaţie constituite dintr-un fenomen efect şi unul
cauză, folosind axele rectangulare. Pe grafic va rezulta un „nor de puncte” care va sugera
forma ecuaţiei de regresie în funcţie de modul de dispunere a punctelor în plan.
Universitatea Hyperion | 2011
38 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
* pe baza reprezentării grafice, prin apreciere vizuală, se alege forma ecuaţiei de
regresie, considerată ca sintetizând în mod corespunzător modul de aşezare a norului de
puncte.
* se estimează valorile parametrilor din ecuaţia de regresie aleasă, folosind metoda
celor mai mici pătrate, care constă în minimizarea sumei pătratelor abaterilor nivelurilor
reale ale fenomenului dependent-efect (y) de la nivelurile calculate pe baza ecuaţiei de
regresie ale aceluiaşi fenomen ),( cy
minim)( 2cyyS
* se calculează estimaţia erorii standard pentru fiecare parametru al ecuaţiei de
regresie şi se verifică semnificaţia parametrilor cu ajutorul Criteriului „t”.
* se calculează nivelurile estimate (teoretice) ale fenomenului efect prin aplicarea
ecuaţiei de regresie, urmărindu-se realizarea următoarei egalităţi:
.cyy
Prin această egalitate se confirmă exactitatea calculelor efectuate până la această
etapă de lucru.
* se procedează la testarea ipotezei privind existenţa autocorelaţiei între valorile
variabilei reziduale cu ajutorul criteriului statistic DURBIN-WATSON care se bazează
pe calculul şi interpretarea următorului indicator (coeficientul de autocorelaţie – DW):
;
)(
1
2
2
21
n
t
t
n
t
tt
u
uu
DW
.)( tct yyu
Criteriului statistic DURBIN-WATSON atestă o bună eficacitate a parametrilor
ecuaţiei de regresie şi respectiv a ecuaţiei de regresie de a fi utilizată în calcule care
Universitatea Hyperion | 2011
39 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
vizează extrapolarea corelaţiei studiate, dacă mărimea coeficientul de autocorelaţie – DW
este cuprinsă în intervalul 1,8 şi 2,2.
În cazul în care se optează pentru o ecuaţie de regresie care nu are parametrul „a”,
deci ordonata la origine este zero, criteriului statisticDURBIN-WATSON nu este
relevant.
* se calculează intensitatea corelaţiei, folosind:
a) – Raportul de corelaţie este forma generală de calcul a intensităţii corelaţiei dar
se utilizează, în special, în cazul corelaţiilor simple neliniare şi multiple,
,)(
)( 1 sau
2
2
yy
yyRR c
xy xy i
unden
yyMy )( este valoarea medie a variabilei dependente.
Uneori se practică şi un calcul corectat (ajustat) al raportului de corelaţie în funcţie de
numărul gradelor de libertate aferente celor două sume de pătrate. Se menţionează că acest
calcul este aplicat, de regulă, atunci când baza de date este reprezentată de un eşantion şi în
consecinţă raportul de corelaţie corectat este măsura estimaţiei intensităţii corelaţiei dintre
fenomenele sistemului studiat. Relaţia de calcul a raportului de corelaţie corectat are
următoarea formă:
1
)(:
)(1(corectat) sau (corectat)
22
.x n
yy
kn
yyRR c
y . xy i
sau
kn
nRRR yy . xy i
1)1(1(corectat) sau (corectat) 2
x. z .
în care :
k = numărul parametrilor din ecuaţia de regresie.
Rezultatul raportului de corelaţie se consideră, practic, că nu are semn algebric şi se
încadrează ca mărime în intervalul 0 şi 1. Cu cât raportul de corelaţie are o valoare mai
apropiată de 1, cu atât legătura dintre fenomenele sistemului studiat este mai puternică şi,
dimpotrivă, cu cât valoarea sa se apropie de 0 se apreciază că interdependenţa este slabă
Universitatea Hyperion | 2011
40 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
sau inexistentă. Se consideră o corelaţie foarte puternică atunci când Ry.x are o valoare
cuprinsă între 0,8 şi 1. Dacă mărimea raportului de corelaţie este cuprinsă între 0,6 şi 0,8,
se consideră existenţa unei corelaţii suficient de puternică; dacă rezultatul se situează
între 0,4 şi 0,6, corelaţia este de intensitate medie; iar dacă valoarea sa este mai mică de
0,4, corelaţia este slabă sau inexistentă.
b) – Coeficientul simplu de corelaţie liniară – ca formă particulară a raportului de
corelaţie – se aplică numai în cazul corelaţiei sintetizată prin ecuaţia de regresie,
,bxay
])([])([ 2222 .
yynxxn
yxxynr xy
în care: n = numărul variantelor.
Mărimea acestui coeficient se poate situa între –1 şi +1, semnul coeficientului
arătând sensul legăturii (inversă, când are semnul minus sau directă când este pozitiv). Cu
cât coeficientul simplu de corelaţie are o valoare mai apropiată de +1 sau de –1, cu atât
legătura dintre fenomenele sistemului studiat este mai puternică şi, dimpotrivă, cu cât
valoarea sa se apropie de 0 se apreciază că interdependenţa este mai slabă sau inexistentă.
Interpretarea acestui coeficient pe intervale de mărimi, indiferent de semnul rezultatului,
este similară cu aceea prezentată în cazul raportului de corelaţie.
* se verifică semnificaţia indicatorului care exprimă intensitatea corelaţiei cu
ajutorul Criteriului „F” .
* se calculează coeficientul de determinare în formă procentuală, astfel:
În cazul corelaţiilor simple se calculează coeficientul simplu dedeterminare, pe baza
relaţiei: 1002 x . x. yy rd sau, ;1002
x . x. yy Rd iar în cazul corelaţiilor multiple, se calculează
coeficientul multiplu de determinare: .1002 x. x. ii yy RD
Coeficientul de determinare exprimă cât la sută din modificarea (variaţia)
indicatorului rezultativ (y) este determinată de modificarea (variaţia) indica-torului
(indicatorilor) factorial sau independent din sistemul interdependent considerat. Diferenţa
Universitatea Hyperion | 2011
41 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
până la 100% este reprezentată de influenţa altor factori care nu au fost cooptaţi în
sistemul studiat.
* se calculează estimaţia erorii medii a ecuaţiei de regresie (estimaţia erorii
standard a regresiei în:
expresie absolută:
,)( 2
kn
yys c
yy c
expresie relativă:
.100y
sV c
c
yy
yy
Acest indicator exprimă „puterea” ecuaţiei de regresie, atunci când este folosită în
calcule de extrapolare sau de prognoză. Se consideră o eroare medie relativă de o mărime
foarte bună, când aceasta se situează sub 5% şi de o mărime bună, când are o valoare
cuprinsă între 5% şi 10%. Interpretarea acestui indicator de eroare este complementară
concluziei oferită de criteriul statisticDURBIN-WATSON.
O semnificaţie statistică similară aceleia pe care o oferă eroarea medie relativă a
ecuaţiei de regresie este obţinută prin calculul şi interpretarea „Coeficientului de
neregularitate al lui Theil” care se determină astfel:
; 22
y y c
n
y
n
yTh
c
în care
.)(
2
y y c n
yy c
Coeficientul de neregularitate al lui Theil poate lua o valoare cuprinsă între zero şi
unu. Dacă, 0Th , valorile estimate ale variabilei dependente )( cy exprimă perfect
prognoza fenomenului. Se consideră ca fiind o mărime foarte bună a coeficientului de
neregularitate al lui Theil atunci când nu depăşeşte limita de 5%
De reţinut:
1. Analiza economico-financiară este un proces complex de
cunoaştere
Universitatea Hyperion | 2011
42 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
NOMICO-FINANCIARĂ
Universitatea Hyperion | 2011
43
I.4. TEMA DE CONTROL A UNITĂŢII NR. 1
1. La ce se referă deciziile tactice şi strategice prin care factorii de decizie pot
asigura creşterera performanţelor economico-financiare?
2. Care sunt cerinţele necesare pentru a asigura caracterul ştiinţific şi eficienţa
analizei economico-financiare?
Răspunsurile la tema de control a unităţii nr 1
1. Deciziile tactice şi strategice prin care factorii de decizie pot asigura creşterera
performanţelor economico-financiare se referă la:
- asigurarea echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de
pasiv,
- asigurarea echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate,
- asigurarea corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor,
sau finalizarea procesului economic în condiţii de rentabilitate.
2. Cerinţele necesare pentru a asigura caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei
economico-financiare sunt:
- cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice
obiective specifice economiei de piaţă;
- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi interna-ţional, în care
îşi desfăşoară activitatea agentul economic;
- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate
din surse de informare obiective;
- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi
factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate,
indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau
nefavorabile pe care le propagă;
- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,
corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată
Universitatea Hyperion | 2011
44 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
în practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru
soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici;
- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe
baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări
de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-
o simplă constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la
prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a
consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de
performanţă ai agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi
eficiente;
- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate
deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate,
înlăturându-se orice apreciere subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a
realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă cu deformarea intenţionată a
concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de con-ducere şi se
anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi
corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite;
- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în
evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de
activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de
concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare economică;
- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce
permite conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin
individualizarea factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin
aprecierea rezultatelor propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare
economico-financiară;
- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu
certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia
dezvoltării economice prezintă o importanţă deosebită fundamen-tarea mai multor
variante de soluţii, prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a
adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.
Universitatea Hyperion | 2011
45 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
-
1.5. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂŢII NR.1
1. Mărgulescu, Dumitru; Niculescu, Maria; Robu, Vasile, Diagnostic economic
financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1994.
2. Mihăilescu, Nicolae, Statistica, Editura Victor, Bucureşti, 2005.
3. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-
financiare, Editura Victor, Bucureşti, 2008.
4. Mihăilescu, Nicolae, Analiza activităţii economico-financiare. Studii de caz
rezolvate, Editura Sitech, Craiova, 2009.
Universitatea Hyperion | 2011
46 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Unitatea de studiu nr. 2:ANALIZA REZULTATELOR
ECONOMICE PE BAZA INDICATORILOR DE
GESTIUNE
Timupul de studiu individual estimat: 14 h
Competenţele specifice unităţii de învăţare:
Dupăstudiul acestei unităţi de învăţare veţi putea:
- să cunoaşteţi care este sistemul indicatorilor de gestiune
- săcunoaşteţimetodologia analizei relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii
de gestiune
- să cunoaşteţimodelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul
activităţilor productive
- să cunoaşteţi modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul
activităţilor de prestare a serviciilor turistice
- să cunoaşteţimetodologia analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma
utilizării factorilor economici pricipali
- să cunoaşteţi metodologia analizei factorială a rezultatului (profitului sau
pierderii) din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune
Cuprinsul unităţii de învăţare:
II.1. Sistemul indicatorilor de gestiune (pag. 49)
II.2. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune (pag. 55)
II.2.1. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi
producţia exerciţiului (pag. 55)
II.2.2. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată
şi producţia exerciţiului (pag. 58) II.2.3. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia cifra de afaceri
şi producţia marfă fabricată (pag. 60)
Universitatea Hyperion | 2011
47 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.2.4. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi
producţia exerciţiului (pag. 62)
II.3. Modelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul
activităţilor productive (pag. 64)
II.4. Modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de
prestarea serviciilor turistice (pag. 66)
II.5. Analiza factorială a valorii adăugate prin prisma modificării cifrei de
afaceri şi aproporţiei consumurilor intermediare în cifra de afaceri
(pag. 68)
II.6. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor
economici principali (pag. 70)
II.6.1. Analizafactorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman
(pag. 70)
II.6.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe
(pag. 71)
II.6.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma resurselor materiale şi energetice consumate (pag. 72)
II.7. Analiza factorială a rezultatului (profitului sau pierderii) din exploatare prin
prisma indicatorilor de gestiune (pag. 73)
II.7.1. Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de
afaceri prin prisma modificării volumului fizic al cifrei de afaceri, a
preţurilor de livrare şi a costurilor unitare complete (pag. 76)
II.8. Tema de control a unităţii nr.2 (pag. 77)
II.9. Bibliografia specifică unităţii nr.2 (pag.78)
Universitatea Hyperion | 2011
48 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.1. SISTEMUL INDICATORILOR DE GESTIUNE
Pentru a exprima, din punct de vedere fizic şi/sau valoric, rezultatele activităţii
desfăşurate de agenţii economici se folosesc următoarele modalităţi:
a) În cazul producţiei cu o tipologie sortimentală omogenă, cum ar fi fabricarea unui
singur tip de produs, precum şi în cazul producţiei eterogene pentru exprimarea
volumului fizic pe sortimente omogene, se foloseşte forma unităţilor naturale
(bucăţi, perechi, metri liniari, tone etc.).
b) Forma unităţilor natural-convenţionale se utilizează pentru dimensionarea unor
producţii sau servicii relativ omogene şi sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
produsele realizate sau serviciile prestate sunt similare din punct de vedere al destinaţiei
economice; se folosesc tehnologii şi materii prime de acelaşi fel astfel încât să poată fi
stabiliţi cu uşurinţă coeficienţi de transformare a produselor fabricate şi serviciilor
prestate într-un singur tip de produs sau de serviciu luat ca etalon de exprimare, existent
fizic sau convenţional.
Transformarea se poate efectua în funcţie de diferite criterii: consumul de timp de
muncă pentru a produce o unitate de produs sau a presta un serviciu, costul unitar al
produselor sau serviciilor, valoarea de întrebuinţare a produselor exprimată prin durata
normată de funcţionare sau mărimea unor caracteristici funcţionale, cum ar fi puterea de
tracţiune măsurată în cai putere, puterea calorică etc.
c) Forma valorică este cea mai utilizată modalitate de exprimare a rezultatelor
activităţii economice. Expresia valorică permite cuantificarea uniformă şi unitară a
întregului volum de activitate desfăşurată de un agent economic folosind preţuri sau
tarife diferenţiate pe calităţi şi categorii de rezultate. Se oferă astfel posibilitatea
calculării unor indicatori globali cum ar fi: producţia exerciţiului, valoarea adăugată
sau cifra de afaceri, fapt ce permite cunoaşterea proporţiilor în care diferite ramuri ale
economiei naţionale participă la realizarea produsului intern brut.
A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora:
– pentru activitatea productivă:
– volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);
Universitatea Hyperion | 2011
49 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– pentru activitatea de transport:
– mărfuri transportate în tone transportate (mt);
– parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);
– călători transportaţi (ct);
– parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);
– volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);
– pentru activitatea de turism:
– numărul total de turişti (T);
– numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz);
– numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an ),T(
,Z
TT
în care:
Z – numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul.
B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora
– cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea mărfurilor şi a
producţiei vândute inclusiv contravaloarea serviciilor prestate într-o perioadă
determinată;
– cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei de afaceri în care sunt
incluse şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;
– marja comercială (MC),
MC = Venituri din vânzarea
mărfurilor
– Costul de cumpărare al
mărfurilor vândute
Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă în preţul de
vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea cheltuielilor efectuate,
precum şi obţinerea unui profit corespunzător.
Universitatea Hyperion | 2011
50 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– producţia exerciţiului (Q),
QiPnPnPfPfQvQ )()( 1212 ,
în care:
Qv – producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor
prestate (cifra de afaceri);
Pf1 şi Pf2 – stocul de produse finite şi semifabricate destinate vânzării la începutul
şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se calculează producţia
exerciţiului. Diferenţa Pf2 – Pf1dimensionează deci, variaţia stocurilor de
produse finite şi semifabricate destinate vânzării;
Pn1 şi Pn2 – stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi respectiv la
sfârşitul perioadei pentru care se determină producţia exerciţiului.
Diferenţa, Pn2 – Pn1, exprimă variaţia stocurilor de producţie în curs de
execuţie;
Qi– producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată:
veniturile din producţia de imobilizări necorporale (lucrări şi proiecte de
cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi alte
drepturi şi valori similare; valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi
veniturile din producţia de imobilizări corporale (valoarea la cost de
producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de mijloace fixe, precum
şi a producţiei de imobilizări corporale în curs).
– producţia marfă fabricată (Qm),
Qm = Qv + (Pf2 – Pf1) + Qi,
în care:
Qv + (Pf2 – Pf1)reprezintă valoarea produselor finite şi a semifabricatelor vândute
sau destinate vânzării, fabricate în perioada pentru care se face calculul
producţiei marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor
prestate. Această expresie valorică este denumită producţia marfă destinată
vânzării (livrării);
Universitatea Hyperion | 2011
51 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– valoarea adăugată (VA) ,
VA = Q – Ci, pentru activitatea productivă sau, dacă agentul economic desfăşoară şi o
activitate de comercializare pentru care încasează adaos comercial, valoarea adăugată
aferentă activităţii totale se calculează astfel,
VA = Q + MC – Ci,
în care:
Ci – consumul intermediar format din:
– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
– cheltuieli cu energia şi apa;
– alte cheltuieli materiale;
– cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie şi
comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli
cu alte servicii executate de terţi), şi anume:
– cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,
– cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,
– cheltuieli cu primele de asigurare,
– cheltuieli cu studiile şi cercetările,
– cheltuieli cu colaboratorii,
– cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,
– cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,
– cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,
– cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,
– cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,
– cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,
– alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
– corecţii valorice reprezentate prin:
– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri reprezentând ajustări de valoare
privind activele circulante (pierderi din creanţe şi debitori diverşi
precum şi ajustările pentru deprecierea activelor circulante),
– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele care se
Universitatea Hyperion | 2011
52 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
referă la componentele consumului intermediar.
Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de prestare a
serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată este
obţinută astfel:
VA = CA – Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi costul de
cumpărare al mărfurilor vândute.
Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de producţie atunci
se va proceda astfel: VA = Q – Ci, iar consumul intermediar luat în considerare va fi
numai acela care este aferent producţiei exerciţiului.
Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele elemente:
– cheltuieli cu personalul:
– salarii şi indemnizaţii,
– cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;
– cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
– ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale (cheltuieli de
exploatare privind amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale şi diferenţa
dintre cheltuieli şi venituri pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale);
– rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune pe baza căruia se
calculează valoarea adăugată.
– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele aferente elementelor care
intră în componenţa valorii adăugate.
Valoarea adăugată este o expresie valorică a rezultatelor activităţii econo-mice
realizate de un agent economic care sintetizează prin conţinutul său atât volumul
activităţii cât şi economicitatea utilizării resurselor materiale, respectiv a consumului
intermediar.
– valoarea adăugată netă (VAN)
VAN = VA – A,
în care:
A – amortizarea activelor imobilizate corporale şi necorporale (ajustări de
Universitatea Hyperion | 2011
53 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
valoare privind imobilizările corporale şi necorporale).
– marja brută (MB)
MB = Venituri din exploatare – Cheltuieli variabile
– excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE
=VA +
Venituri din
subvenţii de
exploatare aferente
cifrei de afaceri
– Alte impozite, taxe
şi vărsăminte asimilate
(incluse în valoarea
adăugată)
– Cheltuieli
cu personalul
– rata valorii adăugate (Rva)
MCQ
VARva
Q
VARva
sau
CA
VARva ,
după caz.
Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii adăugate în raport
cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu producţia exerciţiului sau în
raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de
proporţia consumurilor intermediare în valoarea indicatorilor de gestiune de la
numitorul raportului respectiv, care poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia
exerciţiului însumată cu marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.
– rata marjei comerciale (Rmc)
.
ândutefurilor vmă Valoarea
comercială Marja
rRmc
Universitatea Hyperion | 2011
54 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului comercial în
raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).
II.2. ANALIZA RELAŢIILOR DE PROPORŢIONALITATE
DINTRE INDICATORII DE GESTIUNE
II.2.1. ANALIZA RELAŢIEI DE PROPORŢIONALITATE
DINTRE VALOAREA ADĂUGATĂ ŞI PRODUCŢIA
EXERCIŢIULUI
Este abordabilă atât în profil static cât şi în profil dinamic. Raportul static
dimensionează proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului pentru o anumită
perioadă de referinţă,
.100Q
VARs
Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei producţie a
exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100
lei producţie a exerciţiului.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o dimensiune
normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului inter-mediar aferent
producţiei exerciţiului.
Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de
la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului, şi se
obţine prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică
al producţiei exerciţiului,
,100Q
VA
I
IRd
Universitatea Hyperion | 2011
55 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
în care:
0
1
VA
VAI VA – indicele de dinamică al valorii adăugate;
0
1
Q
QI Q – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Încazulagenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor sau cu activitate
comercială seprocedează la analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea
adăugată şi cifra de afaceri care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în
dinamică. Raportul static (Rs) reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri,
înregistrată la un moment dat, astfel:
.100CA
VARs
Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de 100% şi
indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi respectiv nivelul relativ
complementar al consumului intermediar la 100 lei cifră de afaceri.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o dimensiune
normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent
veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din serviciile prestate.
Existenţa unei abateri negative )( 1 nRsRs a raportului static efectiv (Rs1) faţă
de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii aplicării unor măsuri de
raţionalizare a consumurilor de materii prime şi materiale, a cheltuielilor cu energia şi
apa, a cheltuielilor privind prestaţiile externe, achiziţionarea materiilor prime şi a
materialelor consumabile, a mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus
posibil, inclusiv optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării
cheltuielilor aferente.
Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de dinamică al valorii
adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri, caracterizează nivelul relativ al
decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu
cifra de afaceri
în care:
VAI – indicele de dinamică al valorii adăugate;
Universitatea Hyperion | 2011
56 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
CAI – indicele de dinamică al cifrei de afaceri
.1001001
0
1
o
CA
VA
CA
CA
VA
VA
I
IRd
Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea producţiei
exerciţiului (IVA
> IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei de afaceri
(IVA
> ICA
) atestată printr-un coeficient de decalaj supraunitar (Rd > 100%) ne permite
să apreciem că deciziile pe linia raţionalizării consu-mului intermediar au fost în mod
eficient aplicate fiind astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor
salariaţilor cât şi a rezultatului exploatării.
Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului intermediar în
producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a fost posibilă fie prin
micşorarea, dinpunct de vedere fizic, a consumurilor specifice de active
circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu aceste resurse la preţuri mai
mici decât în perioada faţă de care se face comparaţia.
În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei de
proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al produc-ţiei
exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la dimen-sionarea
modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a influenţelor provocate de următorii
factori:
– modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri (în funcţie de modul
de calcul al valorii adăugate);
– modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin complemen-taritate, a
consumului intermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri.
Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al modificării
absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este determinată prin
scăderea consumului intermediar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel:
– modificarea absolută a valorii adăugate: ,01 VAVA din care:
Universitatea Hyperion | 2011
57 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– influenţa modificării producţiei exerciţiului:
0
001 )()(
Q
VAQQQ
sau
0
001 1 )()(
Q
CiQQQ
– influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a proporţiei consu-mului
intermediar, în producţia exerciţiului:
1
0
0
1
1 QQ
VA
Q
VA
Q
VA
sau
1
1
1
0
0 QQ
Ci
Q
Ci
Q
Ci
II.2.2. ANALIZA RELAŢIEI DE PROPORŢIONALITATE
DINTRE PRODUCŢIA MARFĂ FABRICATĂ ŞI PRODUCŢIA
EXERCIŢIULUI
Este realizată pe baza rezultatului oferit de:
raportul static: 100Q
QmRs ,
sau
raportul dinamic: ,100Q
Qm
I
IRd
în care:
0
1
Qm
QmI Qm – indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;
0
1
Q
QI Q – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.
Universitatea Hyperion | 2011
58 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei marfă
fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade de timp dată,
fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O interpretare utilă a acestui raport se
realizează în sistem comparativ cu un raport normativ (antecalculat) sau cu un raport
aferent unui segment de timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este
echivalentă cu analiza raportului dinamic.
Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma
sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată devansează sau
nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul
dinamic este supraunitar se apreciază că producţia marfă fabricată are o dinamică
superioară dinamicii producţiei exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei
stocurilor de producţie în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această
stare economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante,
sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte acţiuni
economice sau financiare.
Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de
proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate şi al
producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării absolute a producţiei
marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:
– modificarea producţiei exerciţiului;
– modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv, prin
complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în
curs de execuţie, în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei marfă fabricate,
se prezintă astfel:
– modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:
,01 QmQm din care:
– influenţa modificării producţiei exerciţiului:
0
001 )()(
Q
QmQQQ
Universitatea Hyperion | 2011
59 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
sau
0
01201
)(1 )()(
Q
PnPnQQQ
– influenţa modificării proporţiei producţiei marfă fabricate sau, a proporţiei
creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în producţia
exerciţiului:
1
0
0
1
1 QQ
Qm
Q
Qm
Q
Qm
sau
. )()(
1
1
112
0
012 QQ
PnPn
Q
PnPn
Q
Pn
II.2.3. ANALIZA RELAŢIEI DE PROPORŢIONALITATE
DINTRE CIFRA DE AFACERI ŞI PRODUCŢIEI MARFĂ
FABRICATĂ
Se realizează folosind rezultatul oferit de:
raportul static: ,100Qm
CARs
sau
De reţinut:
Când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma
sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată
devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului
respectiv
.
Universitatea Hyperion | 2011
60 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
raportul dinamic: .100Qm
CA
I
IRd
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al
producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-a redus proporţia
stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă
fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi
necorporale realizate pe cont propriu în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se
obţine o informaţie identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului
coeficienţilor de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de
calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:
.100
0
0
1
1
Qm
CA
Qm
CA
Rd
Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se determină prin
raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează, în expresie
relativă, partea din producţia marfă fabricată care a fost vândută.
Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza
indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă fabricată pot fi
completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de
afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:
– modificarea producţiei marfă fabricate;
– modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complemen-taritate,
a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate
destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei producţiei
realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată, în producţia marfă
fabricată.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă
astfel:
– modificarea absolută a cifrei de afaceri: ,01 CACA
Universitatea Hyperion | 2011
61 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
din care:
– influenţa modificării producţiei marfă fabricată:
,)()(0
001
Qm
CAQmQmQm
sau
0
001201
)(1)()(
Qm
QiPfPfQmQmQm
– influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau
diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia
marfă fabricată precum şi a proporţiei producţiei realizată de entitate pentru scopurile
sale proprii şi capitalizată,, în producţia marfă fabricată:
1
9
0
1
1 QmQm
CA
Qm
CA
Qm
CA
sau
. )()(
1
1
1112
0
0012 QmQm
QiPfPf
Qm
QiPfPf
Qm
QiPf,
II.2.4. ANALIZA RELAŢIEI DE PROPORŢIONALITATE
DINTRE CIFRA DE AFACERI ŞI PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI
Se realizează folosind rezultatul:
raportului static: ,100Q
CARs
sau
raportului dinamic: .100Q
CA
I
IRd
Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii proporţiei
stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a stocurilor de
producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din producţia de imobilizări
Universitatea Hyperion | 2011
62 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului.
În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de propor-
ţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei exerciţiului
pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de
afaceri ca urmare a influenţelor provocate de:
– modificarea producţiei exerciţiului;
– modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a
proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate
destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a
proporţiei producţiei realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată,
în producţia exerciţiului.
Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă
astfel:
– modificarea absolută a cifrei de afaceri: ,01 CACA
din care:
– influenţa modificării producţiei exerciţiului:
,)()(0
001
Q
CAQQQ
sau
0
001201201
)()(1)()(
Q
QiPnPnPfPfQQQ
– influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau
diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei
stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei producţiei realizată
de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată,, în producţia exerciţiului:
,1
0
0
1
1 QQ
CA
Q
CA
Q
CA
sau
Q
QiPn,Pf,
Universitatea Hyperion | 2011
63 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
1
1
1112112
0
0012012 )()()()(
QiPnPnPfPf
Q
QiPnPnPfPf
II.3. MODELE GENERALE DE ANALIZĂ FACTORIALĂ A
CIFREI DE AFACERI ÎN CAZUL ACTIVITĂŢILOR
PRODUCTIVE
Analiza cifrei de afaceri poate fi efectuată prin luarea în consideraţie a mai
multor modele factorial-deterministe care surprind influenţa unor factori cum ar fi:
numărul mediu al personalului, valoarea medie a mijloacelor fixe, alţi indicatori
valorici de gestiune cu care este în strânsă legătură precum şi a unor indicatori
derivaţi.
În acest sens, avem în vedere următoarele modele:
a) ;Q
CA
N
QNCA b) ;
Qm
CA
N
QmNCA c) ;
Mfa
CA
Mf
MfaMfCA d) ;
Q
CA
Mf
Q
N
MfNCA
e) ;Q
CA
Mf
QMfCA f) ;
S
CA
Ac
SAcCA g)
Qm
CA
Q
QmQCA
în care s-au folosit notaţiile:
CA = cifra de afaceri;
N = numărul mediu al personalului;
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic
analizat;
Q = producţia exerciţiului;
Qm = producţia marfă fabricată;
Ac = valoarea medie a activelor circulante;
S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.
Pentru a concretiza metodologia analizei factoriale a cifrei de afaceri vom lua în
consideraţie modelele a), e) şi g).
Universitatea Hyperion | 2011
64 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Modelul a)
Modificarea absolută totală a cifrei de afaceri,
01 CACA
este explicată prin influenţa modificării următorilor factori:
a– numărul mediu al personalului,
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1)(Q
CA
N
QN
Q
CA
N
QNN
b– productivitatea muncii exprimată prin producţia exerciţiului obţinută în medie de
un salariat,
0
0
0
0
1
0
0
1
11
Q
CA
N
QN
Q
CA
N
QN
N
Q
c– proporţia cifrei de afaceri în producţia exerciţiului,
0
0
1
11
1
1
1
11
Q
CA
N
QN
Q
CA
N
QN
Q
CA
Modelul b)
Modificarea absolută totală a cifrei de afaceri,
01 CACA
este explicată prin influenţa modificării următorilor factori:
a– valoarea medie a mijloacelor fixe,
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1)(Q
CA
Mf
QMf
Q
CA
Mf
QMfMf
b– eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin indicatorul producţia exerciţiului
obţinută la 1 leu mijloace fixe,
0
0
0
01
0
0
1
11
Q
CA
Mf
QMf
Q
CA
Mf
QMf
Mf
Q
c– proporţia cifrei de afaceri în producţia exerciţiului,
Universitatea Hyperion | 2011
65 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
0
0
1
11
1
1
1
11
Q
CA
Mf
QMf
Q
CA
Mf
QMf
Q
CA
Modelul c)
Modificarea absolută totală a cifrei de afaceri,
01 CACA
este explicată prin influenţa modificării următorilor factori:
a– producţia exerciţiului,
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1)(Qm
CA
Q
QmQ
Qm
CA
Q
QmQQ
b– proporţia producţiei marfă fabricată în producţia exerciţiului,
0
0
0
0
1
0
0
1
11
Qm
CA
Q
QmQ
Qm
CA
Q
QmQ
Q
Qm
c– proporţia cifrei de afaceri în producţia marfă fabricată,
0
0
1
11
1
1
1
11
Qm
CA
Q
QmQ
Qm
CA
Q
QmQ
Qm
CA
II.4. MODELE PARTICULARE DE ANALIZĂ A CIFREI DE
AFACERI ÎN CAZUL ACTIVITĂŢILOR DE PRESTARE A
SERVICIILOR TURISTICE
a) Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de
turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.
În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului
de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o
zi-turist se are în vedere următorul model determinist-factorial:
Universitatea Hyperion | 2011
66 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
.vdsTTz
CA
T
TzTCA
Calculele implicate cu această analiză factorială sunt sistematizate în tabel.
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de
afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceridin care: )v()ds()T(CACA 01
– influenţa modificării
numărului de turişti 0001 v)dsT(T(T)
– influenţa modificării duratei
medii a sejurului 0101 v)Tds(dsΔ(ds)
– influenţa modificării
veniturilor (încasărilor)
medii pentru o zi-turist 1101 ds)Tv(vΔ(v)
b) Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării unor indicatori care
exprimă modul de utilizare a capacităţii de cazare.
Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest caz folosind
următoarea relaţie deterministă:
,Tz
CA
Lz
Tz
Le
LzLeCA
în care:
Le – capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile existente;
KdLe
Lz– coeficientul de disponibilizare a capacităţii de cazare existente;
Lz – capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în locuri-zile active;
KuaLz
Tz– coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active;
vTz
CA– veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.
Universitatea Hyperion | 2011
67 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt sistematizate
în tabel.
Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei de
afaceri
din care:
)Δ()Δ()Δ()Δ(Δ 01 vKuaKdLeCACA
– influenţa modificării capacităţii
de cazare existentă 00001 )()( vKuaKdLeLeLe
– influenţa modificării gradului de
disponibilizare a capacităţii de
cazare existente 00101 )()( vKuaLeKdKdKd
– influenţa modificării gradului de
utilizare a capacităţii de cazare
active 01101 )()( vKdLeKuaKuaKua
– influenţa modificării veniturilor
(încasărilor) medii pentru o zi-
turist 11101 )()( KuaKdLevvv
II.5. ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ADĂUGATE PRIN
PRISMA MODIFICĂRII CIFREI DE AFACERI ŞI A
PROPORŢIEI CONSUMURILOR INTERMEDIARE ÎN CIFRA DE
AFACERI
Pentru a evidenţia factorii şi cauzele care au determinat situaţia valorii adăugate,
precum şi pentru conturarea direcţiilor în care trebuie să se acţioneze în segmentul de
timp viitor se întreprinde o analiză factorială având ca bază următoarea relaţie
determinist-factorială: VA = Q(1 – Pi), sau VA = CA(1 – Pi) în care Pi reprezintă
proporţia consumuluiintermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri, după
caz, Q
CiPi sau .
CA
CiPi
Universitatea Hyperion | 2011
68 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Calculele implicate cu analiza factorială a valorii adăugate, conform modelului
VA = CA(1 – Pi), sunt sistematizate în tabel.
Felul modificării
Modificarea
absolută
a cifrei de afaceri
Contribuţia
procentuală
a factorilor la
formarea ritmului
valorii adăugate
Modificarea totală a valorii
adăugate din care:
01 VAVA
)()( PiCA )()(
100100·0
1
PiRAMR
VA
VAR
– influenţa modificării
cifrei de afaceri
)(CA
001 )1()( PiCACA 100·
)()(
0VA
CACAR
– influenţa modificării
proporţiei consumului
intermediar în cifra
de afaceri
110 )()( CAPiPiPi
100·)(
)(0VA
PiPiR
Se remarcă, în acest caz, că posibilităţile de creştere a valorii adăugate sunt
dependente de sporirea cifrei de afaceri, pe de o parte şi de reducerea consumului
intermediar care revine la 1 leu cifră de afaceri, pe de altă parte. Dacă ne referim la
activitatea unui agent economic care prestează servicii specifice turismului, pentru
atingerea dezideratelor enunţate pot fi precizate următoarele direcţii de intervenţie prin
decizii care să favorizeze:
– creşterea volumului fizic al activităţii în condiţii de rentabilitate pe unitatea
fizică de prestaţie;
– îmbunătăţirea calităţii produselor turistice şi asigurarea unor servicii complexe
în concordanţă cu preferinţele diferenţiate ale beneficiarilor;
– creşterea gradului de atracţie a turiştilor prin condiţii de mediu ambiant,
facilităţi tehnologice, solicitudine din partea personalului de servire, precum şi prin
practicarea unor preţuri şi tarife convenabile;
– raţionalizarea consumului de materiale şi energie pe unitatea fizică de
prestaţie;
– reducerea cheltuielilor generale de administraţie.
Universitatea Hyperion | 2011
69 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.6. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI PRIN
PRISMA UTILIZĂRII FACTORILOR ECONOMICI PRINCIPALI
Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu factorii
economici principali (primari) de realizare a activităţii productive, de comercializare
sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de muncă) şi factorii materiali
constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi resursele materiale şi energetice consumate
(activele circulante materiale consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin
prisma unei componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi
una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.
Privită din acest punct de vedere, cifra de afaceri este analizată pe baza unor
modele factoriale distincte.
II.6.1. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI PRIN
PRISMA FACTORULUI UMAN
Felul modificării
Modificarea
absolută
a cifrei de afaceri
Contribuţia procentuală
a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei
de afaceridin care: 01 CACA
)()( WN
100100
0
1
CA
CAR
)()( WRNR
– influenţa modificării
numărului mediu al
personalului 001 )()( WNNN 100
)()(
0CA
NNR
– influenţa modificării
productivităţii muncii 101 )()( NWWW 100)(
)(
0CA
WWR
Notaţiile utilizate în tabel au următoarea semnificaţie:
N
CAw – productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri care revine
la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea sau
prestarea serviciilor;
Universitatea Hyperion | 2011
70 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
N– numărul mediu al personalului.
II.6.2. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI
PRIN PRISMA MIJLOACELOR FIXE
Felul modificării
Modificarea
absolută
a cifrei de afaceri
Contribuţia procentuală
a factorilor la formarea
ritmului cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei
de afaceridin care: 01 CACA
)()( EfMf
100100
0
1
CA
CAR
)()( EfRMfR
– influenţa modificării
valorii medii a
mijloacelor fixe 001 )()( EfMfMfMf 100
)()(
0CA
MfMfR
– influenţa modificării
eficienţei utilizării
mijloacelor fixe 101 )()( MfEfEfEf 100
)()(
0CA
EfEfR
Semnificaţia notaţiilor din tabel:
Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea rămasă
neamortizată;
)XII.31()I.1(
)XII.31()I.1(
MfiMfi
MfMfMfiMf
Mfi – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de inventar,
pe baza mediei cronologice,
113
2
XII).31()XII.1()II.1(
2
I).1( MfiMfiMfi
Mfi
Mfi
Mf (1.I) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mf(31.XII) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31
decembrie;
Universitatea Hyperion | 2011
71 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Mfi (1.I) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;
Mfi (1.II) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie; ş.a.m.d.
Mf
CAEf – eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra de afaceri care
revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.
II.6.3. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI
PRIN PRISMA RESURSELOR MATERIALE ŞI ENERGETICE
CONSUMATE
Felul modificării
Modificarea
absolutăa cifrei de
afaceri
Contribuţia
procentuală
a factorilor
la formarea
ritmului
cifrei de afaceri
Modificarea totală a cifrei
de afaceri din care: 01 CACA
)()( EmCM
100100
0
1
CA
CAR
)()( EmRCMR
– influenţa modificării
consumului total de
resurse materiale şi
energetice
001 )()( EmCMCMCM 100)(
)(
0CA
CMCMR
– influenţa modificării
eficienţei utilizării
resurselor materiale şi
energetice
101 )()( CMEmEmEm 100)(
)(
0CA
EmEmR
În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:
CM – valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de realizare a
produselor, comercializare sau prestare a serviciilor;
CM
CAEm – eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice exprimată
prin cifra de afaceri care revine la 1 leu resurse consumate.
Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici principali
(primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi a eficienţei utilizării
Universitatea Hyperion | 2011
72 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate în tabelele respective oferă concluzii
sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim tipul de activitate
desfăşurată de agentul economic studiat. Este semnificativ, în acest sens, să analizăm
situaţia prin prisma următoarelor comparaţii:
)()( NW
)()( MfEf
)()( CMEm
Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor de tip
calitativ )( ),([ Efw şi )]Em( sunt superioare modificărilor explicate prin factorii de
tip cantitativ )( ),([ MfN şi )](CM se apreciază că activitatea agentului economic
are un curs preponderent intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al
cheltuielilor de exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare.
Evident că, în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei de afaceri
prin participarea unui volum sporit al factorilor economici principali (primari) se
motivează concluzia că activitatea pe care o desfăşoară agentul economic este de tip
extensiv.
II.7. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI DIN
EXPLOATARE (PROFITULUI SAU PIERDERII) PRIN PRISMA
INDICATORILOR DE GESTIUNE
Creşterea sau diminuarea mărimii indicatorilor fizici şi valorici de gestiune
determină, în consecinţă, modificări paralele ale rezultatului din exploatare.
Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit analize de
detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa modificării
următorilor factori:
– producţia exerciţiului (Q),
– proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului ,Q
VA
– proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,Re
VA
Universitatea Hyperion | 2011
73 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
când se utilizează relaţia: 10)
VAQ
VAQ
ReRe
– cifra de afaceri (CA),
– proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri ,CA
VA
– proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,Re
VA
când se utilizează relaţia: 20) ;
ReRe
VACA
VACA
sau
– volumul fizic al cifrei de afaceri(q),
din care:
– influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri ),( )(CAqI
00
01CA(q)
pq
qI
p – indicele dinamicii volumului fizic al cifrei de afaceri ,
– influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri (s),
– preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile prestate (p),
– costurile complete unitare (c),
când se utilizează relaţia: 30) ,Re qcqp
în care:
qp = CA – cifra de afaceri,
qc = C – cheltuielile aferente cifrei de afaceri.
Relaţia 10) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu activitate
productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care prestează servicii. Relaţia
30) poate fi aplicată la orice tip de unitate economică.
Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10), rezultatul din
exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat
prin prisma modificării factorilor de influenţă, se referă la mărimea aferentă producţiei
exerciţiului. Obţinerea practică a acestei sume se realizează pe baza informaţiilor
sistematizate în „Contul de profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau,
printr-un calcul analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat.
Universitatea Hyperion | 2011
74 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o soluţie suficient
de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă. Rezultatul din exploatare
aferent producţiei exerciţiului se determină, în aceste condiţii, astfel:
Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului .ReReVe
S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă între
veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă producţia
exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare.
În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 3
0), rezultatul din exploatare, considerat ca
indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma factorilor
care au determinat modificarea acestuia, se referă la mărimea aferentă cifrei de afaceri,
iar calculul sumei respective are la bază acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:
Rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri .ReReVe
CACA
De reţinut:
Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în relaţiile factorial
deterministe considerate se are în vedere că „Re” are semnificaţia expusă, după caz.
.
Universitatea Hyperion | 2011
75 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.7.1. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI DIN
EXPLOATARE AFERENT CIFREI DE AFACERI PRIN PRISMA
MODIFICĂRII VOLUMULUI FIZIC AL CIFREI DE AFACERI, A
PREŢURILOR DE LIVRARE ŞI A COSTURILOR UNITARE
COMPLETE
Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului
din exploatare aferent cifrei de afaceri
Modificarea totală a
rezultatului din exploatare
aferent cifrei de afaceri
din care: )c()p()q(
][][
ReRe
00001111
01
cqpqcqpq
1– influenţa modificării
volumului fizic al cifrei de
afaceri din care:
1a – influenţa
modificării medii
relative a volumului
fizic al cifrei de afaceri
1b – influenţa
modificării structurii
fizice a cifrei de afaceri
)()(
][][)(
)(
00000101
sI
cqpqcqpqq
CAq
0)()( Re0Re)(CAq
CAq II
CAqIcqpqs )(00101 Re][)(
2– influenţa modificării
preţurilor de livrare sau a
tarifelor unitare pentru
serviciile de piaţă prestate
][][)( 01010111 cqpqcqpqp
3– influenţa modificării
costurilor complete unitare
][][)( 01111111 cqpqcqpqc
Universitatea Hyperion | 2011
76 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.8. TEMA DE CONTROL A UNITĂŢII NR. 2
Ce tip de relaţie există între indicatorii de gestiune?
Răspunsul la tema de control nr. 2
Între indicatorii de gestiune există o relaţie de proporţionalitate.
De reţinut:
Tipuri de indicatori valorici:
- cifra de afaceri (CA)
- cifra de afaceri netă (CAN)
- marja comercială (MC)
- producţia exerciţiului (Q)
- producţia marfă fabricată (Qm)
- valoarea adăugată (VA)
- valoarea adăugată netă (VAN)
- marja brută (MB)
- excedent brut de exploatare (EBE)
- rata valorii adăugate (Rva)
- rata marjei comerciale (Rmc)
Universitatea Hyperion | 2011
77 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
II.9. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ A UNITĂŢII NR. 2
1. Mihăilescu, Nicolae, Statistica, Editura Victor, Bucureşti, 2005.
2. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-financiare,
Editura Victor, Bucureşti, 2008.
3. Mihăilescu, Nicolae, Analiza activităţii economico-financiare. Studii de caz
rezolvate, Editura Sitech, Craiova, 2009.
III.TESTUL DE AUTOEVALUARE:
1. Care sunt funcţiile analizei economico-financiare?
2. Care sunt etapele analizei economico-financiare?
3. Care sunt modalităţile prin care se pot exprima din punct de vedere fizic şi/sau
valoric rezultatele economice ale unui agent economic?
Universitatea Hyperion | 2011
78 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
IV. Bibliografie pentru întreg suportul de curs
1. Mărgulescu, Dumitru; Niculescu, Maria; Robu Vasile, Diagnostic economico-
financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1994.
2. Mihăilescu, Nicolae, Statistica, Editura Victor, Bucureşti, 2005.
3. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-
financiare, Editura Victor, Bucureşti, 2008.
4. Mihăilescu, Nicolae, Analiza activităţii economico-financiare. Studii de caz
rezolvate, Editura Sitech, Craiova, 2009.
5. Niculescu Maria, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
6. Pavaloaia, Will; Pavaloaia, Daniel, Analiza economico-financiară, Editura
Tehnopress, Bucureşti, 2009.
7. Petcu, Monica, Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme,
abordări, metode, aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2009.
8. Stancu Ion, Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi
gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
9. Stănescu, C; Işfănescu, A.; Băicuşi, A.,Analiza economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 1996.
10. Vâlceanu, Gheorghe; Robu, Vasile; Georgescu, Nicolae, Analiza economico-
financiară (Teste-grilă), Editura Economică, 2009.
Universitatea Hyperion | 2011
79 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
V. Răspunsurile corecte la testul de autoevaluare:
5.1. Funcţiile analizei economico-financiare:
- funcţia de diagnoză şi reglare
- funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor
- funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior
- funcţiei de informare.
5.2. Etapele analizei economico-financiare:
- identificarea şi soluţionarea problemelor de natură organizatorică
- culegerea informaţiilor (datelor) necesare îndeplinirii scopului analizei
- verificarea informaţiilor (datelor) culese sub aspectul exactităţii lor (cantitativ şi
calitativ) şi a legalităţii operaţiunilor
- prelucrarea datelor culese folosind procedee şi metode specifice analizei
economico-financiare
- interpretarea complexă a rezultatelor obţinute în urma prelucrării datelor
- fundamentarea măsurilor şi soluţiilor pentru ridicarea nivelului calitativ al
produselor şi serviciilor, pentru creşterea performanţelor financiare, a rezultatului
net al exerciţiului financiar şi a eficienţei activităţii economice în general.
5.3. Modalităţile de exprimare ale rezultatelor economice:
- forma unităţilor naturale
- forma unităţilor natural-convenţionale
- forma valorică
Universitatea Hyperion | 2011
80 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
VI. NOTIŢELE CURSANTULUI:
________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Universitatea Hyperion | 2011
81 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Universitatea Hyperion | 2011
82 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Universitatea Hyperion | 2011
83 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
_________________________________________________________________