ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

SITUATIA NETA

Situatia neta calculata ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate da o prima evaluare (contabila) a intreprinderii la data inchiderii exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului reda averea neta a actionarilor respectiv activul neangajat in datorii.

SITUATIA NETA = ACTIV - DATORIIINDICATORI ANUL 1997 sfarsitul anului

1998sfarsitul

anului 1999sfarsitul anului

2000

TOTAL ACTIV 11305661 86829329 103087813 123077986

DATORII 3306584 6531815 10532362 10840145SITUATIE NETA 7999076 80297515 92555452 112237841VARIATIA SITUATIEI NETE

  72298438 12257937 19682389

Situatia neta 97 = 11305661 - 3306584 = 7999076 48437kof46hmc2u

Situatia neta 98 = 868829329 - 6531815 = 80297515

Situatia neta 99 = 103087813 - 10532362 = 92555452

Situatia neta 00 = 123077986 - 10840145 = 112237841

Variatia situatiei nete98/97 = Situatia neta 98 - Situatia neta 97 = 72298438 om437k8446hmmc

Variatia situatiei nete99/98 = Situatia neta 99 - Situatia neta 98 = 12257937

Variatia situatiei nete00/99 = Situatia neta 00 - Situatia neta 99 = 19682389

 

Situatia neta prezinta o crestere in timp, fapt ce semnifica o imbogatire a intreprinderii (o crestere a capitalurilor proprii), aceasta situatie marcheaza atingerea obiectivului major algestiunii financiare , si anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finantat din aceste capitaluri.In toata perioada se observa o crestere a situatiei nete acest lucru aratand o imbogatire a patrimoniului, fiind rezultatul unei gestiuni sanatoase a firmei.

FONDUL DE RULMENT

 

Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul intreprinderii, trebuie sa se respecte principiul paritatii maturitatilor potrivit caruia alocarile permanente (imobilizari) trebuiesc finantate pe seama surselor permanente (capitalurile proprii si imprumuturile pe termen lung) datorita rotatiei mai lente a acestora; alocarile ciclice (activele circulante) se finanteaza pe seama surselor temporare (datorii pe termen scurt).

Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adapost de evenimente neprevazute.

Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor, poate fi rulat pentru reannoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. El este expresia echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului finantarii pe termen scurt.

FOND DE RULMENT = SURSE PEMANENTE - ALOCARI PERMANENTE

Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) - Imobilizari nete de amortizare

INDICATORI inceputul anului 1998

sfarsitul anului 1998

sfarsitul anului 1999

sfarsitul anului 2000

CAPITALURI PROPRII

7999076 80297515 92555452 112237841

DATORII FINANCIARE

0 0 0 1205939

IMOBILIZARI NETE 8044206 83994763 97294903 116078789FOND DE RULMENT -45129 -3697249 -4739451 -2635009VARIATIE FR   -3652119 -1042203 2104442

FR 97 = (7999076+0) - 8044206 = -45129

FR 98 = (80297515 + 0) - 83994763 = - 3697249

FR 99 = (925555452 +0) - 97294903 = -4739451

FR 00 = (112237841 + 1205939) - 116078789 = -2635009

VARIATIA FR 98/97 = -3697249 - (-45129) = -3652119

VARIATIA FR 99/98 = -4739451 - (-3697249) = - 1042203

VARIATIA FR 00/99 = -2635009 - (-4739451) = 2104442

Marimea negativa a fondului de rulment reflecta absorbirea unei parti din resursele temporare pentru finantarea unor necesitati permanente, contrar principiului de gestiune financiara : la necesitati permanente se aloca surse permanente, astfel alocarile pe termen lung sunt finantate prin resurse pe termen scurt. Aceasta situatie ar putea fi mai putin nefavorabila daca firma ar duce o politica de investitii - o orientare spre dezvoltare - accentuata. In orice caz fondul de rulment negativ are implicatii serioase asupra trezoreriei si a capacitatii ei de plata.

In anul 2000 se observa o tendinta de remediere a acestui dezechilibru pe termen lung, fondul de rulment, desi in continuare negativ este la jumatate fata de valoarea anului precedent, firma gestionand mai bine resursele atrase de la actionari sau creditori.

 

NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante (ale exploatarii).

NFR = ALOCARI CICLICE - SURSE CICLICE

NFR = (STOCURI + CREANTE) - DATORII DE EXPLOATARE

INDICATORI ANUL 1997 sfarsitul anului 1998

sfarsitul anului 1999

sfarsitul anului 2000

STOCURI 753777 494092 273839 545942CREANTE 885917 829320 717386 614770DATORII DE EXPLOATARE

3306584 6531815 10532362 9634206

NFR -1666890 -5208403 -9541137 -8473494VARIATIA NFR   -3541512 -4332734 1067643

NFR97 = (753777 + 885917) - 3306584 = - 1666890

NFR98 = (494092 + 829320) - 6531815 = -5208403

NFR99 = (273839 + 717386) - 10532362 = - 9541137

NFR00 = (545942 + 614770) - 9634206 = - 8473494

VARIATIA NFR98/97 = -5208403- (- 1666890) = - 3541512

VARIATIA NFR 99/98 = - 9541137- (-5208403) = - 4332734

VARIATIA NFR 00/99 = - 8473494- (- 9541137) = 1067643

NFR este de asemenea negativ. Exista un surplus de resurse temporare, aceasta stare este acceptata doar daca este rezultaatul accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante si al angajarii unor datorii cu scadente mai relaxate. Altfel semnifica aprovizionarea defectuoasa a stocurilor.

TREZORERIA NETA (TN)

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Ea releva calitatea echilibrului general al intreprinderii atat pe termenlung cat si pe termen scurt.

INDICATORI ANUL 1997 ANUL 1998 ANUL 1999 ANUL 2000

FOND DE RULMENT -45129 -3697249 -4739451 -2635009VARIATIE FR   -3652119 -1042203 2104442NFR -1666890 -5208403 -9541137 -8473494VARIATIA NFR   -3541512 -4332734 1067643TREZORERIE NETA 1621761 1511154 4801686 5838485VARIATIA TN   -110607 3290532 1036799

Trezoreria neta este pozitiva in toti acesti ani evidentiind ca exercitiile financiare s-au incheiat cu un surplus monetar, expresia concreta a profitului net din pasivul bilantier si a altor acumulari banesti. Cresterea trezoreriei nete in1999 fata de 1998 si respectiv in 2000 fata de 1999 reprezinta cash- flow- ul ce revine actionarilor sub forma de dividende de incasat si/sau profit de reinvestit.

……………………………………………………………………………………………….

1. Introducere

Tranziţia în funcţionarea sistemelor socio-economice, se face pe fondul unor puternice dezechilibre, cu eforturi mari şi cu antrenarea unui volum mare de resurse. Supravieţuirea şi dezvoltarea întreprinderilor aflate în stare de dificultate, în acest context este condiţiontă de existenţa unui program de restructurare bine elaborat, implementat, monitorizat şi revizuit continuu şi de un management bazat pe folosirea tuturor pârghiilor din sistem, care pot conduce la atingerea obiectivelor programului de restructurare.

Utilizarea metodologiilor, instrumentelor şi tehnicilor interdisciplinare, duce la elaborarea şi implementarea sistematică şi corectă a programului de restructurare. Motivaţia utilizării în elaborarea şi implementarea programului de restructurare,

individual sau în combinaţie, a tehnicilor specifice: Managementului Calităţii Totale (TQM), ale Reproiectării Proceselor de Afaceri (BPR), Planificării Resurselor Întreprinderii (ERP), Planificării Resurselor Umane (HRP) sau a proceselor specifice Bechmarking-ului, o constituie gradul de dificultate/vulnerabilitate al întreprinderii, momentul în care se declanşează procesul de restructurare, oportunităţile sau factorii de risc ce pot apărea în mediul de afaceri.

Din perspectiva etapelor pe care le implică un proces de restructurare, există diferenţieri pe cele două areale de referinţă: USA şi Europa (tabelul nr. 1). Punctajele din tabel, ordonează importanţa fiecărei etape (Negrilă, p.225).

Tabelul nr. 1

ETAPE IMPORTANŢA ETAPELOR ÎN METODOLOGIA RESTRUCTURĂRII

TOTAL USA EUROPA

PUNCTAJ POZIŢIE PUNCTAJ POZIŢIE PUNCTAJ POZIŢIE

Diagnoza 3,61 1 3,59 1 3,64 1

Iniţiativa 3,32 2 3,15 3 3,49 2

Previziunea 3,21 3 3,12 4 3,3 4

Reproiectarea

3,17 4 3,01 5 3,34 3

Evaluarea 3,14 5 3,16 2 3,13 6

Reconstrucţia 2,92 6 2,69 6 3,17 5

Rezultatele evidenţiate în tabelul nr. 1, poziţionează diagnoza pe locul întâi ca importanţă în abordarea procesului de restructurare. Acest aspect motivează utilizarea diagnosticului financiar-contabil, ca etapă preliminară în proiectarea procesului de restructurare a întreprinderilor în dificultate.

2. Rolul diagnosticului financiar-contabil al entităţii economice în orientarea deciziilor manageriale

Diagnosticul financiar-contabil are rolul de „centru de sinteză” în orientarea deciziilor manageriale în aşa fel încât rezultatul acestora să fie performanţa. Pentru orice manager diagnosticul entităţii pe care o gestionează reprezintă acţiunea prin care se estimează „starea de sănătate” a întreprinderii. Prin identificarea factorilor interni şi externi cu ajutorul cărora se „determină tendinţa de evoluţie şi se estimează impactul modificării lor” se stabilesc punctele forte şi slabe din activitatea întreprinderii. Prin intermediul diagnosticului, întreprinderea poate fi foarte bine cunoscută din punct de vedere juridic, al obiectului de activitate, al potenţialului său, al relaţiilor sale cu piaţa internă şi externă, al performanţei economice şi financiare. Este cunoscut faptul că diagnosticul analizează riscul economic, financiar şi de

insolvenţă. Ca atare, etapa de diagnoză va identifica aspecte privind evoluţia sau involuţia întreprinderii.

Referitor la diagnosticul financiar-contabil, Peter Druker afirma: „este un instrument important aflat la dispoziţia managerului întreprinderii, susceptibil să-l ajute să înţeleagă trecutul şi prezentul întreprinderii, precum şi să-i orienteze acţiunile în prezent şi viitor. Un manager eficace trebuie să aloce circa 50% din timpul său diagnosticului”.

La interpretarea diagnosticului financiar-contabil se ţine seama de ansamblul indicatorilor, de particularităţile domeniului de activitate, de mediile indicatorilor din domeniul de activitate, de evoluţia în timp a acestor indicatori (Revista Contabilitatea, nr. 3/2002, pag. 33).

Diagnosticul financiar-contabil reprezintă de fapt cuantificarea datelor şi informaţiilor adunate de celelalte cinci diagnostice: juridic, diagnosticul funcţiunii de cercetare-dezvoltare, diagnosticul funcţiunii de producţie, diagnosticul funcţiunii comerciale şi diagnosticul funcţiunii de resurse umane.

Prin intermediul diagnosticului financiar-contabil se supraveghează în timp evoluţia întreprinderii şi echilibrul financiar, se apreciază rezultatele financiare şi eficienţa activităţilor de gestiune. Finalitatea sa constă în elaborarea previziunilor (prognozelor) constituite din situaţiile financiare, mai precis bilanţ, contul de profit şi pierdere, cash-flow-ul şi principalii indicatori economico-financiari previzionaţi.

Mai mult informaţiile cuprinse în situaţiile financiare şi în tabloul de finanţare vor permite cuantificarea ratei de structură financiară, în timp ce datele cuprinse în contul de profit şi pierdere şi în tabloul soldurilor intermediare de gestiune vor genera mărimea ratei de exploatare, astfel că indicatorii echilibrului financiar exprimă solvabilitatea pe termen scurt şi lung a întreprinderii, capacitatea acesteia de a achita obligaţiile conform scadenţelor pe baza mijloacelor de plată pe care le deţine.

De aceea, reperele diagnosticului financiar-contabil în cadrul unei întreprinderi, trebuie să fie:

§ analiza performanţei economico-financiare;

§ analiza rentabilităţii;

§ analiaz echilibrului financiar şi a stării de lichiditate;

§ analiza previzională a riscului.

Analiza performanţei economico-financiare, precum şi analiza rentabilităţii întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit şi pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exerciţiului prin compararea efectelor economice (veniturile obţinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). Contul de rezultate al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

În România în ultima vreme, sunt utilizate tot mai mult Solduri Intermediare de Gestiune, SIG, de tip anglo-saxon conform schemei din tabelul 2 (Dragotă, pag. 49).

Tabelul nr. 2

Indicator/ Subindicatori Relaţia de calcul

CIFRA DE AFACERI (CA)Ø Rezultat înainte de plata

dobânzilor, impozitului pe profit şi amortizării

EBITDA = Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization (marjă asupra cheltuielilor variabile)

CA – Cheltuieli variabile de exploatare

Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor şi a impozitului pe profit = RE

EBIT – Earnings Before Interest and Taxes

EBITDA – Cheltuieli cu amortizarea

Ø Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = RB

EBT = Earnings Before taxes

EBIT – Cheltuieli cu dobânzile

Rezultat net = RN EBT – Impozit pe profit

3. Studiu de caz

Aplicând SIG de tip anglo saxon în cadrul întreprinderii analizate, acestea sunt prezientate în tabelul 3.

Tabel nr. 3

INDICATOR EXERCIŢIUL FINANCIAR (LEI)

2005 2006

CA = Cifra de afaceri 7.520.676 10.484.428EBITDA= Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization

Rezultat înainte de plata dobânzilor, inpotizului pe profit şi

amortizării

1.240.329 1.845.346

EBIT=Earnings Before Interest and Taxes

Rezultat înainte de plata dobânzilor şi a impozitului pe

934.960 1.536.467

profitEBT= Earnings Before Taxes

Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = rezultat

brut

934.960 1.536.467

Rezultat net 436.426 280.816

Avantajul acestei metode constă în flexibilitate şi timp scurt pentru aplicare, dar marele dezavantaj, este cel al superficialităţii şi implicit reducerea considerabilă a imaginii întreprinderii.

Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activităţii de exploatare se calculează în „cascadă” indicatorii care caracterizează rentabilitatea entităţii :

- Excedentul brut din exploatare; - Rezultatul din exploatare;

- Rezultatul financiar; - Rezultatul curent;

- Rezultatul extraordinar, - Rezultatul brut;

- Rezultatul net.

În cadrul întreprinderii analizate aceşti indicatori se prezintă în tabelul 4.

Tabel nr. 4

Nr.

crt.MARJELE DE

RENTABILITATE EXERCIŢIUL FINANCIAR

(LEI)

Abateri

±Δ

Indici

%

2005 2006

1. Excedentul brut din exploatare (EBE)

1.508.369 1.601.346 + 92.977

106,1

2. Rezultat din exploatare

536.717 323.927 - 212.790

60,2

3. Rezultat financiar

83.461 26.085 -57.376 31,2

4. Rezultat curent

600.106 349.613 -250.493

58,2

5. Rezultat - - 787 -787 100

extraordinar

6. Rezultat brut 600.106 348.825 -251.281

58,1

7. Rezultat net 436.424 281.414 -155.010

64,4

Concluziile care se desprind din analiza datelor de mai sus, sunt:

· creşterea EBE cu 6,1% s-a datorat creşterii valorii adăugate;

· Reducerea rezultatului din exploatare cu 39,8% s-a datorat creşterii lente a EBE, precum şi a altor venituri din exploatare comparativ cu amortizarea şi alte cheltuieli de exploatare, care au favorizat creşterea lentă a veniturilor din exploatare, comparativ cu cheltuielile aferente exploatării;

· Rezultatul extraordinar nu a fost o pierdere, datorită inexistenţei veniturilor extraordinare;

· Diminuarea rezultatului brut cu 41,8% este consecinţa creşterii cheltuielilor din exploatare, dar şi a pierderii extraordinare;

· De asemenea, rezultatul net este diminuat în proproţie de 35,6% faţă de anul precedent;

Datorită condiţiilor economice care intervin, informaţiile de natură economico-financiară şi nu numai acestea capătă în contextul economiei de piaţă un rol vital în asigurarea performanţei propriei întreprinderi.

Sistemul de rate uzual folosit în analiza rentabilităţii activităţii unei întreprinderi este compus din:

§ rata rentabilităţii economice;

§ rata rentabilităţii financiare;

§ rata rentabilităţii comerciale ( a vânzărilor).

Pentru a refelecta o situaţie favorabilă din punct de vedere economic valorile ratelor de rentabilitate trebuie să fie cât mai ridicate. Preluând datele din contul de profit şi pierdere suntem în măsură să determinăm nivelul ratelor de rentabilitate a întreprinderii analizate.

Se constată o uşoară îmbunătăţire a ratei rentabilităţii economice în anul 2005 faţă de anul precedent, explicabilă prin creşterea rapidă a EBE în comparaţie cu valoarea activelor totale, obiectiv atins prin achiziţii de active imobilizate (echipamente şi instalaţii pentru repoducţie, mijloace de transport etc.) moderne, fapt ce a permis optimizarea consumurilor de materii prime şi materiale, carburanţi, forţă de muncă etc., precum şi practicarea unor preţuri superioare perioadei precedente. Totodată, s-

au identificat măsurile pentru evitarea formării de stocuri supranormative sau cu mişcare lentă, precum şi încasarea creantţelor-clienţi conform clauzelor contractuale.

Ratele de rentabilitate a întreprinderii analizate

Tabel nr. 5

Nr.

crt.INDICATOR RELAŢIE DE

CALCULEXERCIŢIUL FINANCIAR

2005 (%) 2006 (%)

1.Rata rentabilităţii economice

(ROA-„return on assets”)

Rentabilitatea activelor

Rezultat net/active totale

14,9 15,1

2.Rata rentabilităţii financiare

(ROE – „return on equity”)

Rentabilitatea capitalurilor proprii

Rezultat net/capitaluri proprii

18,7 11,3

3.Rata rentabilităţii comerciale (a vânzărilor)

ROS – „return on sales”

Rezultat net/CA

5,8 2,6

Se constată că rata rentabilităţii comerciale a cunoscut cea mai mare diminuare dintre cele trei rate de rentabilitate prezentate până acum. Faptul că diminuarea profitului net a devansat ritmul vânzărilor se poate explica prin pierderea unor clienţi ca urmare a majorării preţului de vânzare a produselor .

Nivelul ratei rentabilităţii comerciale depinde în principal de:

a. poziţia concurenţială a întreprinderii;

b. faza în care se află procesul de producţie în ansamblul său;

c. politica întreprinderii privind deducerea costurilor.

Doctrina conservatoare a echilibrului financiar care presupune alocarea unei resurse pentru o anume nevoie, pornind de la utilitatea fondului de rulment în evaluarea riscului de insolvenţă, este depăşită, în condiţiile în care finanţarea nevoilor tinde să

devină globală şi negociată periodic între diverşi parteneri, pe perioade diverse, funcţie de variaţia ratei dobânzii (Petcu M., pag. 463).

Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi termen lung ale entităţii, prin intermediul unor mărimi agregate cum ar fi:

- Situaţia netă; - Fondul de rulment;

- Necesarul de fond de rulment; - Trezoreria netă

Situaţia netă a întreprinderii se calculează cu ajutorul relaţiei:

SN = Active totale – Datorii totale- Venituri în avans = Capitaluri proprii

Situaţia netă este un indicator relevant care exprimă valoarea activului realizat la un moment dat, ce interesează managerii în privinţa continuităţii activităţii.

Laîntreprinderea în cauză, situaţia netă în perioadele analizate se prezintă astfel:

Tabel nr. 6

Nr.

crt.INDICATORI EXERCIŢIUL FINANCIAR

(LEI)ABATERI INDICI

Precedent

2005

Curent

2006

1. Total active 10.112.353 10.567.819 +455.466 104,5

2. Datorii totale 20.600 41.550 +20.950 201

3. Venituri în avans

78.578 86.575 +7.997 85,7

SITUAŢIA NETĂ

10.013.175 10.439.694 426.519 104,2

Din datele tabelului nr. 5 se constată o situaţie netă pozitivă, ca urmare a creşterii capitalurilor proprii cu peste 4,3%. Acest fapt reflectă creşterea permanentă a activului prin majorarea resurselor proprii care consolidează fondul de rulment.

În continuare vom prezenta indicatorii utilizaţi în vederea aprecierii stării de echilibru.

Calculul şi analiza Fondului de Rulment (FR)

Tabel nr. 7

Nr.

crt.INDICATORI EXERCIŢIUL FINANCIAR

(LEI)

Abateri

±Δ

Indici

%

Precedent

Curent

1. Capitaluri proprii 45.693 65.230 +19.537 142,7

2. Datorii peste un an 725 11.385 +10.660 1570

3. Capitaluri permanente

46.418 76.615 +30.197 165,05

4. Active imobilizate 38.915 65.536 + 30.621

178,6

5. Fond de rulment financiar

7.503 11.079 3.576 147,6

Din cele prezentate rezutlă că fondul de rulment propriu este pozitiv cu tendinţă de creştere ccea ce denotă că activitatea productivă este finanţată din resurse proprii.

Calculul şi analiza Necesarului de Fond de Rulment (NFR)

Tabel nr. 8

Nr.

crt.INDICATORI EXERCIŢIUL FINANCIAR

(LEI)

Abateri

±Δ

Indici

%Precedent

2005

Curent

2006

1. Active circulante 43.256.405 62.485.360 +19.228.955 144,4

2. Cheltuieli în avans 90.360 85.623 - 4.737 94,7

3. Casa şi conturi la bănci

440.773 388.550 -52.223 88,1

4. TOTAL I (1+2+3) 43.787.538 62.959.533 19.171.995 143,7

5. Datorii cu scadenţa sub un an

19.278.446 15.453.370 -3.825.076 80,1

6. Credite bancare de trezorerie

0 0 0

7. Venituri în avans 78.578 86.575 +7.997 110,1

8. TOTAL II (5+6+7) 19.357.024 15.539.945 -3.817.079 80,2

9. Necesar de fond de rulment (NRF) (4-8)

24.430.514 47.419.588 +22.989.074 194,0

Din datele prezentate în tabelul nr. 7 se desprind următoarele concluzii:

§ necesarul de fond de rulment (NRF) este pozitiv şi în creştere fiind acoperit din fondul de rulment (FR);

§ creşterea NRF se datorează creşterii activelor circulante cu 46,03% în condiţiile reducerii cheltuielilor în avans şi a disponibilului precum şi a reducerii datoriilor cu scadenţa până la un an în proporţie mai mare decât au crescut veniturile în avans;

§ în concluzie, necesităţile ciclice au crescut iar resursele ciclice s-au redus.

Necesarul de Fond de Rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii depinzând de următorii factori: cifra de afaceri, durata ciclului de producţie, durata de rotaţie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor.

O altă mărime agregată care pune în evidenţă echilibrul financiar al unei entităţi este Trezoreria Netă, ce rezultă din egalitatea activelor cu pasivul bilanţului, egalitate care conduce la confruntarea Fondului de Rulment cu Necesarul de Fond de Rulment de unde rezultă echilibrul financiar al unei întreprinderi, rezultat ce afectează toate posturile de bilanţ. Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment respectiv prin creşterea disponibilităţilor. Capitalul de lucru se află în creştere şi este asigurat de capitalul permanent, de unde se poate constata echilibrul trezorerie nete.

Echilibrul financiar al întreprinderii analizate poate fi exprimat în relaţia: FR = NFR + TN

Un obiectiv principal al diagnosticului financiar-contabil al unei întreprinderi îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea, din care unele semnalează viabilitatea iar altele prefigurează insolvenţa ce ameninţă supravieţuirea. Aşadar, riscul reprezintă expunerea la situaţii nedorite din cauza lipsei de apreciere a unor fapte sau fenomene cu consecinţe negative. Riscul poate avea modalităţi de calcul distincte doar atunci când se cunoaşte obiectivul urmărit şi factorii care-l pot influenţa. Înţelegând că nu putem aprofunda multiplele aspecte ale riscului şi modalităţile de calcul ale acestora ne vom referi mai atent asupra unor aspecte concrete privitoare la riscul activităţii economico-financiare a întreprinderii. Aceste aspecte se pot evidenţia prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare:

· indicatori de risc;

· indicatori de lichiditate-solvabilitate;

· indicatori de activitate (gestiune).

În cazul întreprinderii analizate, constatăm următoarele:

§ Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă ceea ce reflectă aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente;

§ Întreprinderea analizată nu este angajată în credite bancare sau de altă natură;

§ În schimb indicatorii de activitate (de gestiune) au avut dinamici nefavorabile, în sensul reducerii vitezei de rotaţie a stocurilor, a debitelor-clienţi, a creşterii numărului de zile de stocare şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi;

S-a accentuat viteza de rotaţie a activelor imobilizate în condiţiile menţinerii neschimbate a vitezei de rotaţie a activelor totale;

§ Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă în sensul reducerii ratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări.

4. Concluzii

Concluziile diagnosticului financiar-contabil al întreprinderii pot fi evidenţiate sintetic cu ajutorul analizei SWOT (Strengths-Weaknesses-Opportunities-Threats adică puncte forte, puncte slabe, riscuri, oportunităţi) care conţine:

Tabelul nr. 9

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE· politica de plată a furnizorilor,

care creează posibilitatea unei finanţări cvasi-gratuite;

· ponderea ridicată a activelor circulante în total active;

· cifra de afaceri în creştere;

· activitate fără subvenţii bugetare;

· entitate fără angajări de credite bancare;

· nu are datorii restante la

· volum redus al activelor de trezorerie;

· scăderea marjei comerciale în termeni reali;

· creanţe neîncasate;

· nefolosirea la capacitate a utilajelor în dotare;

· lipsa tehnologiei moderne;

· sistemul informaţional între factorul de decizie şi cel de execuţie.

bugetul de stat consolidat.

OPORTUNITĂŢI RISCURI (AMENINŢĂRI)· reducerea duratei de rotaţie a

stocurilor;

· atragerea de noi beneficiari atât interni cât şi externi;

· accesul la sursele de finanţare externe;

· posibilitatea de creşetere a exportului ;

· relaţii foarte bune cu partenerii tradiţionali

· concurenţa noilor entităţi în domeniu;

· calamităţi naturale;

· perioada de recuperare a creanţelor;

După cum rezultă din analiza diagnosticului financiar-contabil o posibilitate de creştere a profitului o reprezintă majorarea preţului de vânzare. Stabilirea mărimii preţului de vânzare constituie un aspect „cheie” al asigurării profitabilităţii întreprinderii. Considerăm două categorii importante de factori care trebuie să fundamenteze dimensiunea preţului de vânzare:

a. factori interni: costul de producţie, strategia întreprinderii, calitatea produsului finit;

b. factori externi: puterea de cumpărare a clienţilor, preţul produselor concurente, aspecte de ordin legislativ.

Diagnosticul financiar-contabil reprezintă o sinteză din punct de vedere financiar şi contabil a întreprinderii pe o perioadă determinată de timp (în cazul nostru 2 ani). În baza diagnosticului financiar-contabil pe cei doi ani, considerăm ca necesare următoarele măsuri:

- reducerea stocurilor de materii şi materiale cu mişcare lentă;

- continuarea demersurilor pentru recuperarea creanţelor de la clienţii rău platnici;

- reducerea cheltuielilor de exploatare printr-o urmărire cât mai riguroasă a plăţilor efectuate.

Studiul prezentat demonstrează alături de multe altele că la baza organizării şi conducerii entităţilor economice stau principiile gestiunii economice prin care se urmăreşte folosirea eficientă a factorilor de producţie, recuperarea costurilor din veniturile proprii şi asigurarea unei rentabilităţi sporite.