UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA’’SIBIUFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER B8 IDAN I

ANALIZĂ ŞI DIAGNOSTIC FINANCIAR

~ REFERAT ~

ÎNDRUMĂTOR

PROF.UNIV. DR.BALTEŞ NICOLAE MASTERANZI

PAŞTIU (MUNTEAN) SILVIA FLEACA (PAŞTIU) MARIOARA

1

CUPRINS1.Introducere......................................................................................pag.2.Fundamente teoretice,,Analiza şi diagnosticul performanţelor financiare ale entităţii economice’’....................................................................pag.3.Studiu de caz la SC Tempo-Consult SRL 3.1. Descrierea societăţii.................................................................pag. 3.2.Analiza şi diagnosticul performanţelor financiare ale SC Tempo- Consult

SRL Sibiu 3.2.1.Contul de profit şi pierdere-măsura performanţei activităţii..pag. 3.2.2.Indicatori calculaţi pe baza contului de profit şi pierdere 3.2.2.1.Soldurile intermediare de gestiune...................................pag. a)Marja comercială b)Producţia exerciţiului c)Valoarea adăugată d)Exerciţiul brut al exploatării(EBE) e)rezultatul exploatării f)rezultatul curent g)rezultatul extraordinar h)rezultatul net 3.2.2.2. Capacitatea de autofinanţare 3.2.3.Analiza şi diagnosticul performanţei pe baza ratelor de rentabilitate A)Rata rentabilităţii economice(ROA).....................................pag. B)Rata rentabilităţii financiare(ROE).......................................pag. C)Rata rentabilităţii veniturilor(RRV)......................................pag. D)Rata rentabilităţii generale(RRG)........................................pag.4.Concluzii şi propuneri....................................................................pag.5.Bibliografie.....................................................................................pag.

2

*** INTRODUCERE***

Diagnosticul este o necesitate pentru a localiza şi măsura oportunităţile şi vulnerabilităţile, dar nu are nici o incidenţă directă asupra activităţii, este un mijloc de a pregăti în mod raţional şi operaţional acţiunile manageriale,este raţiunea pentru care diagnosticul trebuie considerat ca o fază preliminară a elaborării strategiilor de creştere.

Analiza diagnostic reprezintă mijlocul prin care o firmă poate să-şi identifice propriile-i puteri şi slăbiciuni, în raport cu mijloacele de care dispune, precum şi cu oportunităţile ivite şi ameninţările la adresa ei. Astfel, conducerea firmei dobândeşte posibilitatea de a găsi soluţii de rezolvare a problemelor sau optimizare a dezvoltării activităţii1.

Diagnosticul financiar, rezultat al unui proces de evaluare a potenţialului financiar al unei firme, exprimă starea sa de sănătate economico-financiară şi este necesar să se efectueze pe o perioadă de cel puţin trei ani, folosindu-se datele de evidenţă contabilă şi cele cu caracter financiar, în mod deosebit elementele structurii bilanţului şi cele ale contului de profit şi pierdere, rezultatele obţinute fiind comparate cu datele şi indicatorii similari obţinuţi de firmele performante din cadrul ramurii economice.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, după scopurile şi interesele urmărite. Acţionarii şi managerii sunt interesaţi de rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară, riscul financiar, riscul de faliment, gradul de autonomie, flexibilitatea constituirii şi utilizării resurselor, posibilităţile de control. Creanţierii (instituţiile bancare, furnizorii etc.) sunt interesaţi în principal de riscul de faliment, starea de solvabilitate, lichiditatea financiară, nivelul datoriilor exigibile, capacitatea de rambursare a datoriilor, echilibrul între nevoi şi resurse.

Scopul analizei financiare îl constituie identificarea punctelor tari şi a celor slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării noii strategii de menţinere şi dezvoltare în viitor a firmei .

1 Staicu, Florea – în articolul Diagnosticul intern – premisă a investiţiei unei firme, publicat în revista

„Tribuna economică”, nr. 13/2002, p. 16

3

2.Fundamente teoretice,,Analiza şi diagnosticul performanţelor financiare ale entităţii economice’’

Informaţiile privind performanţa sunt oferite, în primul rând, prin intermediul contului de profit şi pierdereiar performanţa explicată de situaţia financiară a acestui este una de natură financiară, deoarece fiecare utilizator de informaţie contabilă are în realitate un interes financiar în interiorul întreprinderii. Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau rezultatul pe acţiune.

Contul de profit şi pierdere (denumit şi cont de rezultate) reprezintă situaţia financiară care sintetizează veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de întreprindere, deci care măsoară performanţele acesteia, pe parcursul unei perioade delimitate.

Contul de profit şi pierdere şi performanţa întreprinderii cunoaşte mai multe abordări privind:a. Interpretarea performanţei din perspectivă patrimonială, ce vizează

măsurarea performanţei (concretizată în profit sau pierdere) prin compararea valorii întreprinderii la două momente diferite, utilizând aceleaşi metode de evaluare. Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii se bazează pe relaţia:

CAPITALURI PROPRII = ACTIVE - DATORII

b. Interpretarea performanţei din perspectivă financiară, care măsoară performanţa prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de plăţi,

c. Finalitatea contului de profit şi pierdere de a răspunde necesităţilor de analiză şi interpretare a performanţelor. Informaţia furnizată vizează analiza performanţei ca efect al realizării politicilor financiare şi economice ale întreprinderii, sau analiza eficienţei realizării funcţiilor acesteia. d.Abordări anglo-saxone, ce presupun o prezentare mai condensată a contului

de profit şi pierdere. Este preferat formatul listă, iar cheltuielile de exploatare sunt prezentate după destinaţie sau funcţiunile întreprinderii, caz în care distingem: funcţiunea de producţie, prin costul bunurilor vândute; funcţiunea de vânzare, prin cheltuielile de vânzare; funcţiunea administrativă, prin cheltuielile generale şi administrative; funcţiunea financiară, în special prin cheltuielile cu dobânzile.

4

2.1. Indicatori calculaţi pe baza contului de profit şi pierdere2.1.1. Soldurile intermediare de gestiune

Prezentarea economică a contului de profit şi pierdere se realizează prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune, reprezentând indicatori, sub formă de marje, care evidenţiază etapele formării rezultatului exerciţiului, în strânsă conexiune cu structura veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii întreprinderii,aceştia fiind indicatori sub forma unor marje de acumulare bănească, potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare. Indicatorii pun în evidenţă etapele formării rezultatului net al exerciţiului.

. Soldurile intermediare de gestiune ce pot fi întocmite pe baza contului de profit şi pierdere sunt următoarele:

a) Marja comercială (MC), vizează exclusiv întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă, fiind principalul indicator de apreciere a performanţei comerciale. Se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din vânzările de mărfuri (evaluate la preţ de vânzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării) şi costul mărfurilor vândute (exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturării). Este considerată a fi principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. Analiza tendinţei în timp a ratei marjei comerciale (marjă comercială/cifra de afaceri) şi compararea acesteia cu cele înregistrate de concurenţi constituie elementele de bază în evaluarea performanţelor financiare ale acestora. Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic adaosul comercial practicat de firmă, fiind astfel un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată. Variaţia marjei trebuie explicată în funcţie de rotaţia stocurilor deoarece, în mod normal o reducere a marjei ar trebui să aibă ca efect creşterea vânzărilor care conduce, în principiu, la o reorientare a politicii comerciale;

b) Producţia exerciţiului (PE) caracterizează activitatea întreprinderilor de producţie sau prestatoare de servicii, fiind calculat conform relaţiei: producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări. Se determină pe baza mei multor elemente eterogene din punctul de vedere al evaluării, unele fiind evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută) iar altele la cost de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). În plus, nivelul rezultatelor se poate

5

modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Datorită acestui fapt, valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară;

c) Valoarea adăugată (VA) .Se calculează după relaţia: marja comercială + producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări – consumuri de la terţi şi exprimă capacitatea firmei de a crea bogăţiei prin activităţile economice pe care le desfăşoară. Consumurile de la terţi includ toate consumurile provenite din exterior, oricare ar fi destinaţia lor funcţională (internă), şi anume: cheltuieli cu stocurile de materii prime şi materiale; cheltuieli cu combustibilii, energia şi apa; cheltuieli cu diferitele servicii executate de terţi pentru întreţineri şi reparaţii, reclama, cu colaboratorii etc.; alte cheltuieli materiale;d).Excedentul brut al exploatării (EBE) sau, după caz, insuficienţa brută de exploatare, reprezintă resursa rezultată din exploatare şi folosită pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului productiv al întreprinderii şi remunerarea capitalurilor utilizate şi a statului. Se determină pe baza relaţiei: valoarea adăugată + venituri din subvenţii de exploatare – cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate – cheltuieli cu personalul. Excedentul brut al exploatării este măsurat înaintea adoptării deciziilor privind amortizarea şi a cheltuielilor financiare care decurg din politica de finanţare. În acest sens, indicatorul este cu adevărat „brut”, ceea ce permite managerului financiar efectuarea unei comparaţii în timp. Prin raportarea excedentului brut al exploatării la valoarea adăugată, pe de o parte, şi cifra de afaceri, pe de altă parte, se permite urmărirea în timp a cotei din valoarea adăugată (sau cifrei de afaceri) care va fi destinată remunerării factorilor de producţie. Prima rată, EBE/VA este denumită marjă industrială a cărei valoare, în cazul firmelor din sectorul serviciilor, este de aproximativ 10%, iar în cazul firmelor din sectorul industrial este de aproximativ 40%. Cea de a doua rată, EBE/CA este o marjă brută asupra cifrei de afaceri, valorile ei fiind mai reduse decât în cazul primei rate, astfel: de 0,5% pentru firmele de comerţ, 7%-10% pentru cele industriale şi 4%-5% pentru celelalte categorii

e)Rezultatul exploatării, putând fi profit sau pierdere, reprezintă primul element de măsură a rentabilităţii economice, independent de politica financiară a întreprinderii şi de influenţa elementelor extraordinare. Relaţia de calcul este: excedentul brut al exploatării + venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare + alte venituri din exploatare – cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere privind exploatarea – alte cheltuieli pentru exploatare. Este utilizat în compararea

6

performanţelor întreprinderilor care au politici financiare diferite şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării. Nivelul rezultatului de exploatare oferă managerilor informaţia privind mărimea resurselor determinate de activitatea de exploatare pe care firma se poate baza pentru acoperirea cheltuielilor sale financiare. resursele acumulate din activitatea de exploatare, la care se adaugă eventual veniturile financiare obţinute de firmă, ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale acesteia. În caz contrar va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditorii firmei2;f)Rezultatul curent este aferent operaţiilor de exploatare şi financiare efectuate de întreprindere în cursul exerciţiului, şi se calculează conform relaţiei: rezultatul exploatării + venituri financiare + venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare – cheltuieli financiare - cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare. Se poate concretiza în profit sau pierdere.g)Rezultatul extraordinar se calculează independent de celelalte solduri de gestiune, pe baza relaţiei: venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare. Se poate concretiza în profit sau pierdere.h)Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, putându-se concretiza în profit sau pierdere. Se determină conform relaţiei: rezultatul curent +/- rezultatul extraordinar – cheltuieli cu impozitul pe profit.

2.1.2. Capacitatea de autofinanţare

Alături de soldurile intermediare de gestiune, în managementul performanţei firmei secolului XXI este utilizat indicatorul capacitate de autofinanţare, exprimând în termeni monetari (de încasări şi plăţi) capacitatea firmei de a-şi asigura dezvoltarea prin mijloace financiare proprii. indicatorul capacitatea de autofinanţare, ce reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi păţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală, calculat conform relaţiei de mai jos:

CAFP = (V – C – Cf – A)(1 - ) + A

şi CAFR = CAFP – Dividende – Participaţii la beneficiiunde: CAFP = capacitatea de autofinanţare potenţială;

2 Dragotă, Victor; Ciobanu, Anamaria; Obreja, Laura; Dragotă, Mihaela – Management financiar. Vol I: Analiză financiară şi gestiune financiară operaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 184

7

CAFR = capacitatea de autofinanţare reală;V = venituri totale din activitatea economico-financiară;C = cheltuieli de exploatare;Cf = cheltuieli financiare;A = amortizarea activelor imobilizate;I = cota de impozit pe profit.

O modalitate mai detaliată de determinare a capacităţii de autofinanţare o constituie procedeul deductiv şi procedeul aditiv, prezentate în tabelul 1.

Tabel 1. Determinarea capacităţii de autofinanţare Procedeul aditiv3 Procedeul deductiv (substractiv)

Capacitatea de autofinanţare = Capacitatea de autofinanţare =Rezultatul net al exerciţiului- Veniturile din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital (contul 7583)- Veniturile din subvenţii pentru investiţii (contul 7584)+ Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale+ Ajustarea activelor circulante (doar conturile 6814 şi 7814)+ Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli+ Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital (contul 6583)

Excedentul brut de exploatare+ Alte venituri de exploatare4

- Alte cheltuieli de exploatare5

+ Venituri financiare- Cheltuieli financiare6

- Impozitul pe profit

Un prim impact al capacităţii de autofinanţare este cel asupra împrumuturilor bancare, al doilea impact este cel al amortizării.Al treilea impact al autofinanţării este strâns legat de politica de distribuire a profiturilor, respectiv de opţiunea de a distribui o cotă mai mare sau mai mică din profitul net obţinut acţionarilor întreprinderii. Acordarea unor dividende mai mari are ca impact fidelizarea acţionarilor însă conduce la diminuarea capacităţii de autofinanţare.

3 Dragotă, Victor; Ciobanu, Anamaria; Obreja, Laura; Dragotă, Mihaela – Management financiar, Vol I: Analiză financiară şi gestiune financiară operaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 186-1874 Cu excepţia veniturilor din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital (contul 7583) şi veniturile din subvenţii pentru investiţii (contul 7584)5 Cu excepţia cheltuielilor privind activele cedate şi alte operaţii de capital (contul 6583)6 Cu excepţia rubricii „Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute”

8

2.2. Analiza şi diagnosticul performanţei pe baza ratelor de rentabilitate

Măsurarea performanţelor financiare ale entităţii prin sistemul de rate reprezintă o formă de măsurare sintetică a eficienţei activităţii economice prin evaluarea raportului efect/efort şi presupune utilizarea în acest sens a ratelor de profitabilitate. Profitabilitatea reprezintă condiţia esenţială pentru a se asigura succesul în afaceri al unei entităţi economice şi se măsoară prin obţinerea unor rezultate pozitive în urma comparării efectelor financiare cu eforturile financiare implicate.

Ratele reprezintă instrumente utile de annaliză care sintetizează un volum mare de date într-o formă mai uşor de înţeles, de inteerpretat şi de comparat. Ele evidenţiază în acelaşi timp anumite limite care trenuie analizate pentru fiecare caz în parte. La compararea ratelor din perioade diferite trebuie avut in vedere condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea, precum şi impactul anumitor modificări asupra situaţiilor financiare.În cazul în care valoarea unui indicator diferă semnificativ de media de ramură se impune analizarea cauzelor care au determinat respectiva situaţie în vederea evaluării, în acest fel, a efectelor pe care acestea le produc asupra bonităţii întreprinderii analizate

A)Rata rentabilităţii economice (ROA) evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniale la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii.

EBIT- rezultatul brut al exerciţiuluiAB- activul bilanţier

Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice.

Rata de rentabilitate economică este independentă de mecanismul de finanţare, de impactul activităţii extraordinare cît şi de politica fiscală.

Rentabilitatea economică surprinde eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate pentru desfăşurarea activităţii unei întreprinderi.

Rentabilitatea economică a capitalurilor investite nu ţine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor.

Rata rentabilităţii economice exprimă pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate în activitatea întreprinderii iar pe de altă parte, modalitatea

9

de remunerare a riscurilor asumate de acţionari sau asociati pentru capitalul investit în întreprindere.

Dimensiunea ratei rentabilităţii economice joacă un rol hotărîtor în stabilirea modalităţii de finanţare pe termen lung şi scurt.

Rata rentabilităţii economice trebuie sa fie superioară ratei inflaţiei, pentru a fi posibilă o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al unui nivel de risc economic şi financiar asumat de cei care au pus capitalurile la dispoziţia societăţii, permiţând în acelaşi timp reînnoirea şi creşterea activelor în cadrul entităţii economice.

B)Rata rentabilităţii exploatării indică contribuţia activelor la obţinerea rezultatelor din activitatea de exploatare.

REXP- rezultatul din exploatare În opinia unor specialişti indicatorul este denumit rata rentabilităţii activelor (return on total assets - ROA) se determină ca un raport dintre înainte de impozitare (EBIT) şi valoarea activelor întreprinderii. Indicatorul măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit în entitate. In literatura economică anglo-americană, indicatorul mai poartă denumirea de rata rentabilităţii activelor totale sau rata rentabilităţii investiţiei.

C).Rata rentabilităţii capitalului propriu (RRCPR) permite aprecierea eficienţei investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul net al exerciţiului financiar şi capitalul propriu:

CPR- capital propriuRentabilitatea capitalului propriu este o măsură combinată a trei factori şi

anume: a profitabilităţii, a vitezei de rotaţie a activelor şi a levier-ului financiar. Dacă rentabilitatea capitalului propriu înregistrează fluctuaţii de la un an la altul, analiza finamciară trebuie să determine care din ratele menţionate au cauzat fluctuaţia. Rentabilitatea = marja * viteza de * levierul capitalului propriu profitului rotaţiei a activelor financiarIndicatorul măsoară gradul de rentabilitate a investiţiilor făcute de acţionari atât în activitatea de exploatare cât şi în activitatea financiară.

10

D) Rata rentabilităţii veniturilor semnifică contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de autofinanţare a entităţilor.

unde:RR- rata rentabilităţiiRNE- rezultatul net al exerciţiuluiCA-cifra de afaceri

E) Rata rentabilităţii generale evidenţiază eficienţa consumului de resurse.

unde:RRG- rata rentabilităţii generaleCT- cheltuielile totale

F)Rata de acoperire a dobânzilor reflectă capacitatea profitului rezultat din activitatea entităţii de a acoperi dobânzile bancare.

RADOB- rata de acoperire a dobânzilorRBDI-rezultatul brut înainte de impozitareCHD- cheltuieli cu dobânzileG) Rata rentabilităţii financiare,, cunoscută în teoria internaţională sub denumirea de „return on quity”(ROE), permite aprecierea eficienţei investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul net al exerciţiului financiar şi capitalul propriu. Indicatorul evidenţiază aportul capitalului propriu la obţinerea profitului net.

unde:ROE-rata rentabilităţii financiareCPR- capital propriuRNE – rezultatul net al exerciţiului

Rentabilitatea financiară reflectă starea unei firme care generează venituri suplimentare şi care sunt repartizate de agentul economic în conformitate cu prevederile legale şi cu politica entităţii de investiţii şi de dividende.

Rentabilitatea financiară îmbracă două forme, respectiv: forma absolută , ca mărime a profitului net:

forma relativă , ca rată a rentabilităţii:

11

Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o entitate de către investitori. Ratele de rentabilitate financiară se prezintă sub formele prezentate în tabelul de mai jos:

Nr. Crt

IndicatoriFormulă de

calcul/SimbolExplicaţii

1.

Rată rentabilităţii

capitalului propriu

(ROE – din engleză

„ etur non Common

Equity”)

Reflectă

eficienţa

utilizării

capitalurilor

acţionarilor

2.

Rata rentabilităţii

capitalului permanent

sau a capitalului angajat

(RCPM)

Reprezintă

profitul pe care

îl obţine

entitatea din

capitalul

investit în

afacere

Tabel 2- RNE- reprezintă rata marjei nete a profitului, un indicator reprezentativ pentru dimensiunea profitabilităţii comerciale a activităţii. Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi cifra de afaceri netă(CAN).- AB - reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale, un indicator de activitate reprezentativ pentru reflectarea modului de gestionare al activelor. Se determină ca raport între cifra de afaceri netă (CAN) şi valoarea totală a activelor reflectată prin bilanţ (AB).- EBIT reprezintă profitul înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor;- CPM- reprezintă capitalul permanent sau capitalul angajat.

12

3. STUDIU DE CAZ

ANALIZA ŞI DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR FINANCIARE ALE

ENTITĂŢII ECONOMICE- S.C. TEMPO-CONSULT S.R.L SIBIU 3.1. Descrierea societăţii

Societatea comercială TEMPO CONSULT S.R.L. a fost infiinţată în anul 2003 conform Certificatului de înregistrare, este plătitoare de impozit pe

13

profit , plătitoare de TVA lunar, are 18 salariaţi,având sediul social în Sibiu Str Dr. M Sturza Nr 1.

Firma a fost constituită ca societate cu răspundere limitată, asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aportului lor.

Firma a fost constituită de către 2 asociaţi de naţionalitate română, fiecare deţinând 50% din capitalul societăţii.

Obiectul principal de activitate al S.C. TEMPO CONSULT SRL este ,,activităţi de consultanţă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi relaţii de muncă’’.

Societatea are sediul social in Sibiu, str. Marius Sturza nr.1, înregistrată la Registrul Comerţului Sibiu sub numar J32/902/16.07.2003 având codul de identificare fiscală RO 15599014.

Capitalul social integral privat este de 200 lei, impărţit în 100 de părţi sociale, fiecare în cuantum de 2 lei, fiecare acţionar deţinând 50 părţi sociale în valoare de 100 lei.

Obiectivul firmei este satisfacerea continuă a cerinţelor clienţilor. Calitatea serviciilor reprezintă factorul strategic al progresului firmei. Prin implicarea fiecărui angajat, acţionează continuu pentru îmbunătăţirea acesteia. Ca urmare şi-au diversificat activitatea, asigurând în momentul de faţă:

Identificarea şi evaluarea riscurilor de accidente şi îmbolnăvire profesională; Elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă; Auditul sistemului de sănătate şi securitatea muncii, implementarea

sistemului de management a SSM şi PSI. Întreaga activitate a firmei este subordonată scopului major al asigurării unor caştiguri corecte şi echitabile ale acţionarilor săi, prin desfăşurarea unei activităţi profitabile şi prin dezvoltarea unei organizări eficiente orientată spre reducerea continuă a costurilor. Conducerea societăţii organizează activitatea firmei prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale şi prin repartizarea salariaţilor pe locuri de muncă conform pregătirilor profesionale, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderii lor.

Această societate prezintă ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.

Întreprinderea face parte din SECTORUL TERŢIAR al economiei, cel al serviciilor. Orientarea către acest sector se datorează faptului că majotitatea economiilor dezvoltate din întrega lume deţin o pondere foarte mare a firmelor în sectorul terţiar.

14

Structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice şi relaţiilor dintre acestea, astfel constituite încât să asigure premizele organizatorice adecvate realizării obiectivelor,prestabilite.

Administrarea societăţii revine unui Consiliu de Administraţie compus din 6 membrii cu cetăţenie română. Aceştia sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;b) existenta reală a dividendelor plătite;c) existenta registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate şi

statutul le impun.

Obiectivele fimei pentru anul 2011: Să crească cifra de afaceri faţă de nivelul sau din 2010 cu 5%, prin

utilizarea mai eficientă a capacităţilor firmei. Să crească nivelul calitativ al serviciilor prin introducerea de tehnologii

care să uşureze munca angajaţilor; Să fie îmbunătăţită imaginea firmei prin desfăşurarea unei puternice

activităţi promoţionale, dar şi prin oferirea unor servicii superioare calitativ;

Să crească nivelul profitului faţă de anul anterior cu 10% Să crească nivelul de pregătire al personalului angajat prin efectuarea de

cursuri de pregătire organizate de firma, pentru a face cunoscute angajaţilor noile cerinţe ale domeniului.

Firma este preocupată de imaginea publică pe care încearcă să o îmbunătăţească continuu atât direct prin serviciile oferite cât şi indirect prin publicitate.

3.2.Analiza şi diagnosticul performanţelor financiare ale SC Tempo- Consult SRL Sibiu

Orice afacere este gândită şi condusă pentru a obţine câştig,profit,deci maximizarea eficienţei.

Măsurarea eficienţei se realizează comparând efectele cu efortul.În sistemul concurenţial al pieţei libere activitatea agenţilor economici

asigură performanţă în măsura în care aceasta are o eficienţă înaltă.

3.2.1.Contul de profit şi pierdere-măsura performanţei activităţii

15

Performanţa explicată de situaţia financiară denumită “Contul de profit şi pierdere” este una de natură financiară, deoarece fiecare utilizator de informaţie contabilă are în realitate un interes financiar în interiorul întreprinderii. Astfel, profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi indicatori.

Contul de profit şi pierdere (denumit şi cont de rezultate) reprezintă situaţia financiară care sintetizează veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de întreprindere, deci care măsoară performanţele acesteia, pe parcursul unei perioade delimitate. Mulţi îl consideră cel mai important şi transparent raport financiar, pentru că arată dacă întreprinderea şi-a atins obiectivul fundamental: acela de a obţine profit.

3.2.2.Indicatori calculaţi pe baza contului de profit şi pierdere

3.2.2.1.Soldurile intermediare de gestiunePrezentarea economică a contului de profit şi pierdere se realizează prin

intermediul soldurilor intermediare de gestiune, reprezentând indicatori, sub formă de marje, care evidenţiază etapele formării rezultatului exerciţiului, în strânsă conexiune cu structura veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii întreprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune ce pot fi întocmite pe baza contului de profit şi pierdere sunt următoarele: a)Marja comercială(MC)

MC=Venituri din vânzarea mărfurilor- Costul mărfurilor vânduteAnul N(2010) , N-1(2009), N-2 (2008).

-în lei-INDICATORI  N-2 N-1 N

Venituri din vânzarea mărfurilor 0 2.548 388Costul mărfurilor vândute 0 1.510 128MARJA COMERCIALĂ (MC) 0 1.038 260

Tabel 3 b)Producţia exerciţiului(PE)

PE= Producţia vândută +/- venituri aferente costurilor stocurilor de produse (servicii în curs de execuţie) + venituri din producţia de imobilizări.

-lei-

16

INDICATORI  N-2 N-1 NProducţia vândută 1.354.668 829.817 631.057Producţia stocată 0 0 0Venituri din producţia de imobilizări

0 0 0

PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI(PE)

1.354.668 829.817 631.057

Tabel 4c)Valoarea adăugată (VA): VA=Marja comercială + producţia vândută + venituri din producţia de

imobilizări – consumuri de la terţi - lei-

 INDICATORI N-2 N-1 NMarja comercială 0 1.038 260Producţia vândută 1.354.668 829.817 631.057Venituri din producţia stocată 0 0 0Venituri din producţia de imobilizări 0 0 0Consumuri de la terţi 0 0 0Cheltuieli cu mat. prime si materiale 43.056 76.780 34.111Alte cheltuieli materiale 16.738 22.949 16.634Alte cheltuieli din afara(apa, energie) 2.644 3.775 4.037Cheltuieli privind prestaţiile externe 251.118 503.726 234.057VALOAREA ADĂUGATĂ(VA) 1.041.112 223.625 342.478

Tabel 5

d)Exerciţiul brut al exploatării(EBE)EBE=Valoarea adăugată + subvenţii de exploatare – cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate – cheltuieli cu personalul.

-lei-INDICATORI  N-2 N-1 N

Valoarea adăugată + 1.041.112 223.625 342.478Subvenţii de exploatare + 0 0 0Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate -

21.982 13.985 16.727

Cheltuieli cu personalul - 372.076 204.893 107.461EXCEDENTUL BRUT AL 647.054 4.747 218.290

17

EXPLOATĂRII (EBE) Tabel 6

e)Rezultatul exploatării: Rez.expl=Excedentul brut al exploatării + venituri din provizioane şi

ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare + alte venituri din exploatare – cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere privind exploatarea – alte cheltuieli pentru exploatare.

-lei-INDICATORI  N-2 N-1 N

Excedentul brut al exploatării 647.054 4.747 218.290

Venituri din provizioane pentru exploatare

0 0 0

Alte venituri din exploatare 19.890 100.356 25.966Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare

70.054 43.401 41.746

Alte cheltuieli pentru exploatare din care:

281.388 571.191 256.186

Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii si activele cedate

8.288 53.480 5.402

REZULTATUL EXPLOATĂRII (RE) 588.602 8.222 197.108 Tabel 7

f)Rezultatul curent: Rez.curent=Rezultatul exploatării + venituri financiare + venituri

financiare din ajustări pentru pierdere de valoare – cheltuieli financiare – cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele.

-lei-INDICATORI  2008 2009 2010

Rezultatul exploatării (RE) 588.602 8.222 197.108Venituri financiare 14.752 11.152 659Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare

0 0 0

Cheltuieli financiare 1.630 0 0Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele

0 0 0

REZULTATUL CURENT (RC) 601.724 19.374 197.767 Tabel 8

18

g)Rezultatul extraordinar: Rez.extr=Venituri extraordinare – cheltuieli extraordinareRez. Extr. AN N-2 = 0 – 600 = PIERDERE DIN ACTIVITATEA

EXTRAORDINARA an N-2 = 600 LEI

h)Rezultatul net: Rez.net=Rezultatul curent +/- rezultatul extraordinar – cheltuieli cu

impozitul pe profit -lei-

 INDICATORI 2008 2009 2010Rezultatul curent 601.724 19.374 197.767Rezultat extraordinar -600 0 0Impozit pe profit(venit) 97.655 21.242 34.190REZULTATUL NET 503.469 -1.868 163.577 Tabel 9În urma centralizării informaţiilor prezentate mai sus, tabloul soldurilor

intermediare de gestiune în cei trei ani supuşi analizei se prezintă în tabelul

2.1.1.

Tabel 2.1.1. Evoluţia soldurilor intermediare

-în lei-

Specificaţie An 2008 An 2009 An 2010

Marja comercială 0 1.038 260Producţia exerciţiului 1.354.668 829.817 631.057Valoarea adăugată 1.041.112 223.625 342.478Excedentul brut din exploatare 647.054 4.747 218.290Rezultatul exploatării 588.602 8.222 197.108Rezultatul curent 601.724 19.374 197.767Rezultatul net al exerciţiului 503.469 -1.868 163.577

19

Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă adaosul comercial practicat de firmă. Firma SC TEMPO CONSULT SRL are ca obiect de activitate 7490 – CAEN – Alte activitati profesionale, stintifice si tehnice, de aceea, dupa cum se observa si din tabel prin calcularea marjei comerciale, nu se identifica sume concludente in acest sens, firma obtinand venituri din vanzarea unor fise de protectia muncii, in anul 2008 nu s-au inregistrat venituri, in anul 2009 acestea au fost in cuantum de 2.548 lei, iar in anul 2010 in suma de 388 lei.

Productia exercitiului. Se constata o scadere a productiei exercitiului aferente anului 2009 cu 38,7438 % fata de anul 2008, si o scadere in 2010 cu 23,95 % fata de anul 2009. Aceste scaderi se datoreaza in principal reducerii numarului de contractanti, datorita aparitiei crizei economice.

Valoarea adăugată exprimă capacitatea firmei de a produce bogăţie prin activităţile pe care le desfăşoară. În cazul firmei analizate se constată o scadere in anul 2009 fata de 2008 cu 817.487 lei, dar si o crestere in anul 2010 fara de anul 2009 cu 118.853 lei, datorata in principal reducerii cheltuielilor cu prestatiile externe, a cheltuielilor cu materiile prime si materiale.

Din calculul excedentului brut al exploatării rezultă că începând cu anul 2009 entitatea înregistrează o scadere pronuntata a indicatorului, ceea ce demonstrează diminuarea activităţii desfăşurate de entitate pe întreaga perioadă analizată. Cauza o constituie în principal, scaderea considerabilă a valorii adăugate.

Prin raportarea excedentului brut al exploatării (EBE) la valoarea adăugată (VA), se poate urmări în timp cota din valoarea adăugată care va fi destinată remunerării factorilor de producţie.

În cei trei ani supuşi analizei, entitatea înregistrează profit din activitatea de exploatare, în scadere în anii 2009 si 2010 comparativ cu anul 2008, toate acestea datorandu-se in principal : diminuarii activitatii firmei, reducerii numarului de contracte incheiate cu clientii, situatiei economice aflata in scadere datorita crizei economice mondiale.

20

3.2.2.2. Capacitatea de autofinanţare

Indicatorul capacitate de autofinanţare, exprimând în termeni monetari (de încasări şi plăţi) capacitatea firmei de a-şi asigura dezvoltarea prin mijloace financiare proprii. indicatorul capacitatea de autofinanţare, ce reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi păţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală, calculat conform relaţiei de mai jos:

CAFP = (V – C – Cf – A)(1 - ) + A

şi CAFR = CAFP – Dividende – Participaţii la beneficii

CAFP = capacitatea de autofinanţare potenţială;CAFR = capacitatea de autofinanţare reală;V = venituri totale din activitatea economico-financiară;C = cheltuieli de exploatare;Cf = cheltuieli financiare;A = amortizarea activelor imobilizate;I = cota de impozit pe profit.

a) Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă:

-lei-INDICATORI N-2 N-1 N

Excedent brut de exploatare 647.054 4.747 218.290

+Alte venituri de exploatare 19.890 100.356 25.966

-Alte cheltuieli de exploatare 20.490 101.358 25.966

+Venituri financiare 14.752 10.150 659

-Cheltuieli financiare 1.630 0 0

-Impozit pe profit 97.655 21.242 34.190

Capacitatea de autofinanţare 561.921 -5.343 184.759

21

b)Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda aditivă::

-lei-INDICATORI 2008 2009 2010

Rezultatul net al exerciţiului 503.469 -1.868 163.577

-Venituri din cesiunea elementelor de activ 19.890 100.356 25.966

+Chelt.privind activele cedate şi alte operaţii de capital

8.288 53.480 5.402

-Veniturile din subvenţii pentru investiţii 0 0 0

+Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere privind exploit.

70.054 43.401 41.746

Capacitatea de autofinanţare 561.921 -5.343 184.759

Din calculul capacităţii de autofinanţare rezultă că valoarea acestui indicator este pozitiva în anul 2008, determinată în principal de nivelul ridicat al rezultatului net al exercitiului . În anul 2009, constatăm că activitatea de exploatare NU a putut genera resursele necesare pentru autofinanţare, pe cand in anul 2010 datorita cresterii rezultatului net fata de anul 2009 dar si al scaderii veniturilor din cedarea elementelor de active, s-au generat resursele necesare pentru autofinantare.

Se poate afirma că, în calitatea sa de indicator de performanţă, capacitatea de autofinanţare este considerată noţiunea cheie pentru aprecierea rentabilităţii şi a echilibrului financiar. 3.2.3. Analiza şi diagnosticul performanţei pe baza ratelor de rentabilitate

22

Măsurarea performanţelor financiare ale entităţii prin sistemul de rate reprezintă o formă de măsurare sintetică a eficienţei activităţii economice prin evaluarea raportului efect/efort şi presupune utilizarea în acest sens a ratelor de profitabilitate.

A)Rata rentabilităţii economice(ROA)evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniale la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii.

B)Rata rentabilităţii exploatării indică contribuţia activelor la obţinerea rezultatelor din activitatea de exploatare.

REXP- rezultatul din exploatare În opinia unor specialişti indicatorul este denumit rata rentabilităţii activelor (return on total assets - ROA) se determină ca un raport dintre înainte de impozitare (EBIT) şi valoarea activelor întreprinderii. Indicatorul măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit în entitate.

C).Rata rentabilităţii capitalului propriu (RRCPR) permite aprecierea eficienţei investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul brut al exerciţiului financiar şi capitalul propriu:

CPR- capital propriu

D)Rata rentabilităţii veniturilor semnifică contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de autofinanţare a entităţilor.

unde:RR- rata rentabilităţiiRNE- rezultatul net al exerciţiuluiCA-cifra de afaceri

E) Rata rentabilităţii generale evidenţiază eficienţa consumului de resurse.

unde:RRG- rata rentabilităţii generaleCT- cheltuielile totale

23

F)Rata de acoperire a dobânzilor reflectă capacitatea profitului rezultat din activitatea entităţii de a acoperi dobânzile bancare.

RADOB- rata de acoperire a dobânzilorRBDI-rezultatul brut înainte de impozitareCHD- cheltuieli cu dobânzileG) Rata rentabilităţii financiare,, cunoscută în teoria internaţională sub denumirea de „return on quity”(ROE), permite aprecierea eficienţei investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul net al exerciţiului financiar şi capitalul propriu. Indicatorul evidenţiază aportul capitalului propriu la obţinerea profitului net.

unde:ROE-rata rentabilităţii financiareCPR- capital propriuRNE – rezultatul net al exerciţiului

Rentabilitatea financiară reflectă starea unei firme care generează venituri suplimentare şi care sunt repartizate de agentul economic în conformitate cu prevederile legale şi cu politica entităţii de investiţii şi de dividende.

Indicatori necesari calculului şi analizei ratelor de rentabilitate

-în lei-

IndicatoriSimbol

An N-2 An N-1 An N

Rezultatul brut al exerciţiului

RBEEBIT

601.124 19.374 197.767

Rezultatul net al exerciţiului

RNE 503.469 -1.868 163.577

Rezultatul exploatării

REXP 588.602 8.222 197.108

Active totale AB 1.233.701 1.239.058 1.398.122Capitaluri proprii CPR 1.203.709 1.201.841 1.350.728Cifra de afaceri CA 1.354.668 832.365 631.445Cheltuieli totale CT 788.186 924.499 460.303

Cheltuieli cu dobânzile

CHD 676 0 0

24

Capital social CS 200 200 200

Evoluţia ratelelor de rentabilitate -în procente %-

IndicatoriSimbol

An N-2 An N-1 An N

Rata rentabilităţii economice

ROA 48,7252 1,5636 14,1451

Rata rentabilităţii exploatării

RREX 47,7102 0,663514,0981

Rata rentabilităţii capitalului propriu

RRCPR 49,9393 1,6120 14,6415

Rata rentabilităţii veniturilor

RRV 37,1655 -0,2244 25,9052

Rata rentabilităţii generale

RRG 63,8769 -0,2020 35,5368

Rata rentabilităţii financiare

ROE 41,8264 -0.1554 12,1102

Din tabel se pot desprinde următoarele concluzii privind evoluţia ratelor de rentabilitate în perioada analizată:

a) Rata rentabilităţii economice este în scădere de la un exerciţiu financiar la altul, scădere datorată pe de o parte, diminuării semnificative a rezultatului brut iar, pe de altă parte, datorită majorării valorii activului bilanţier, mai ales în exerciţiul financiar 2010.

b) Rata rentabilităţii exploatării, în scadere în ambii ani ( 2009 si 2010) fata de anul 2008 datorata in principal scaderii rezultatului din exploatare.

c) Rata rentabilităţii capitalurilor proprii, înregistrează scăderi semnificative în exerciţiul financiar 2009, comparativ cu anul 2008, determinate în principal de diminuarea rezultatului exploatării.

d) Rata rentabilităţii veniturilor este în scădere in anul 2009 , urmare diminuării valorice a cifrei de afaceri, urmand apoi o usoara crestere in anul 2010, datorata in principal rezultatului net obtinut in acel an.

e) Rata rentabilităţii generale, în scădere pe parcursul perioadei analizate, scaderea masiva a acestui indicator in anul 2009 se datoreaza influentei negative aduse de catre cresterea cheltuielilor totale dar si de scaderea rezultatului net al exercitiului in anul 2009.

25

f) Rata rentabilităţii financiare, înregistrează diminuări de la un exerciţiu financiar la altul, determinate în principal de aportul scăzut al capitalurilor proprii în realizarea profitului.

4.Concluzii şi propuneri

In urma analizei efectuate pe situatiile financiare pe anii 2008, 2009 si 2010 ale SC TEMPO CONSULT SRL, observam faptul ca actuala criza economica mondiala a afectat si sectorul de activitate din care face parte firma studiata, firma inregistrand in anul 2009 pierdere in cuantum de 1.868 lei, o diferenta mare fata de profitul obtinut in anul anterior in suma de 503.469 lei. Acest lucru s-a datorat influentelor negative pe care le-au adus scaderea cifrei de afaceri ( determinata de scaderea numarului de clienti, renegocierea contractelor actuale in favoarea clientilor, rezilierea unor contracte – datorita intrarii in faliment a unora dintre firme ) , dar si cresterea costurilor firmei ( costurile cu chiria, costurile cu salariile, costurile cu combustibilul, costurile cu alte impozite si taxe, etc ).

In anul 2010 se observa faptul ca societatea a obtinut profit in cuantum de 163.577 lei, datorita adoptarii si promovarii unei politici de reduceri a cheltuielilor, si nu a cresterii cifrei de afaceri, care,dimpotriva, a fost in continua scadere.

Cu toate acestea, se remarca faptul ca SC TEMPO CONSULT SRL inregistreaza excedent brut din exploatare in toti cei 3 ani analizati, fapt

26

favorabil pentru societate, pentru ca acest indicator ne permite sa determinam care este cu adevarat performanta economica pe care societatea reuseste sa o atinga la un moment dat.

Autofinantarea este folosita pentru înnoirea echipamentelor, pentru acoperirea pierderilor probabile. Bineînteles ca autofinantarea depinde de profitul net si, când acesta este mai mic de 0, capacitatea de autofinantare este mai mica decat profitul si invers.

Rata rentabilităţii economice este în scădere de la un exerciţiu financiar la altul, scădere datorată pe de o parte, diminuării semnificative a rezultatului brut iar, pe de altă parte, datorită majorării valorii activului bilanţier, mai ales în exerciţiul financiar 2010.

Rata rentabilităţii generale, în scădere pe parcursul perioadei analizate, scaderea masiva a acestui indicator in anul 2009 se datoreaza influentei negative aduse de catre cresterea cheltuielilor totale dar si de scaderea rezultatului net al exercitiului in anul 2009.

În condiţiile economice de piaţă, rentabilitatea este criteriul esenţial care stă la baza adoptării deciziilor economico-financiare.

În funcţie de acest criteriu agenţii economici hotărăsc continuarea sau restrângerea activităţii lor, sau orientarea spre noi activităţi.

Pentru a rezista concurenţei, S.C. Tempo Consult SRL trebuie să ofere servicii care să fie vândute în condiţii rentabile, de aceea managerul caută în permanenţă soluţii pentru asigurarea unei anumite rentabilităţi a activităţii, dar şi pentru sporirea ei.

Mărimea şi stabilitatea profitului unei firme sunt supuse în permanenţă la multiple presiuni:

din partea clienţilor care caută să impună scăderea tarifelor; din partea salariaţilor care cer măriri salariale; din partea concurenţilor care oferă aceleaşi servicii la preţuri mai

reduse.Cunoaşterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite

efectuarea de comparaţii cu alte entităţi, cu exerciţiile financiare precedente, ceea ce conferă conducerii întreprinderii posibilitatea de a lua cele mai bune măsuri în procesul decizional.

Aceste informaţii ajută la descoperirea relaţiilor de cauzaliate pentru a acţiona la timp la corectarea şi eliminarea acelor cauze care împiedică procesul economic.

Prezenta lucrare ne-a ajutat să înţelegem cât de important este să cunoaştem aceste legături de cauzalitate în luarea unor decizii corecte, care să conducă la îmbunătăţirea situaţiei economice a întreprinderii, la obţinerea de profit.

27

Profitul constituie raţiunea activităţii oricărei întreprinedri şi practic determină prosperarea acesteia, în perioada previzionară.

Criza economică actuală a afectat şi firma S.C. Tempo Consult SRL, datorită faptului că o parte dintre firmele cu care avea contract şi-au închis activitatea, unele au renunţat temporar la contract, altele au solicitat micşorarea tarifului.

În anul 2009 S.C. Tempo Consult SRL a înregistrat pierderi din cauza crizei economice, dar şi datorită cheltuielilor cu chiriile pentru spaţiile închiriate în scopul deschiderii a două noi puncte de lucru.

Bazându-ne pe semnalele primite din partea pieţei, firma îşi propune să dezvolte activitatea în funcţie de cerinţele clienţilor dar şi de posibilităţile financiare pe care le deţine.

Pe viitor firma îşi propune să-şi extindă activitatea şi în oraşe din judeţele limitrofe: Alba, Braşov, Mureş, Vâlcea.

O altă direcţie de dezvoltare a firmei pe care o propun ar fi crearea unui centru propriu de publicitate pe Internet, unde să fie create pagini Web cu oferte de serviciu pe care le prestează firma. Acest obiectiv îl considere realizabil datorită faptului că există cerere pe piată pentru aceste servicii, iar tarifele practicate sunt atractive.

Un element constant în politica firmei trebuie să fie permanenta deschidere spre nou, reorientarea spre produse noi în materie de servicii, dar si o diversificare a acestora.

Propunem de asemenea programe proprii de perfectionare profesională în scopul ca personalul de specialiate din firmă să cunoască foarte bine schimbările în domeniul legislatiei de specialitate, pentru a putea oferi sarvicii pertinente, de calitate superioară, cât mai competitive.

Nu trebuie scăpată din vedere situatia economică din tară, care nu arată o revenire, de aceea conducerea ar trebui să ia următoarele măsuri:

1. optimizarea transportului, reducerea cheltuielilor prin programarea inspectorilor pe întreprinderi-clienti aflate pe aceeasi rută, dar arondate pe inspectori diferitti datorită specializării acestora, astfel ca un autoturism să servească în acelasi timp mai multi inspectori;

2. renegocierea chiriilor la spatiile de la punctele de lucru, în sensul scăderii nivelului acestora;

3. contractarea unor servicii de telefonie mobilă în retea, care permite comunicarea între salariatii firmei si între acestia si conducere, la un pret mai avantajos decât cel din prezent;

4. controlul riguros asupra modului în care sunt folosite consumabilele, pentru diminuarea cheltuielilor cu acestea.

28

Pentru sporirea eficientei întreprinderii de prestări servicii, managerul trebuie să acorde o importantă deosebită conducerii eficiente, bunei organizări, climatului social adecvat muncii, competitiei profesionale, a factorului uman, precum si realizarea motivatiei economice a participantilor la activitate.

5.Bibliografie

1.Nicolae Balteş,Analiză şi diagnostic financiar,Editura Universităţii,,Lucian Blaga’’,Sibiu 2010.

2.Nicolae Balteş(coord), Analiza economoco-financiară a întreprinderii,Editura Universităţii ,,Lucian Blaga’’,Sibiu,2003.

3. Dragotă, Victor; Ciobanu, Anamaria; Obreja, Laura; Dragotă, Mihaela – Management financiar. Vol I: Analiză financiară şi gestiune financiară operaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.

4. Bilant prescurtat al SC TEMPO CONSULT SRL la 31.12.2008 ; 31.12.2009, 31.12.2010.

29