Analiza descriptiva a oligofreniei si retinerii in dezvoltarea psihica in baza criteriului etiologic,simptomatologic si pedagogic

Oligofrenia

1.Criteriul etiologic:

factori genetici:

1. anomaliile cromozomiale (trisomia 21, sindromul Turner, oligofrenia fenilpiruvică, oligofrenia cetonpiruvică, idioţia amaurotică sau boala Tay-Sachs),

2. infectii care pot afecta procesul de embiogeneza (TBC, sifilis, rubeola); 3. incompatibilitatea factorului Rh;

factori prenatali:

1. factorii chimici ( consumul de droguri; utilizarea unor medicamente cu efect teratogen);2. radiaţiile, 3. factorii biologici (viruşi care declanşează infecţii: rubeola, gripa infecţioasă, hepatită virală), 4. factorii traumatici (traumatismele craniene),5. factori toxici: intoxicaţii cu substanţe chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice,

neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului6. carenţe alimentare ale mamei; ingestia de alcool a mamei;7.  stres, boli psihice,etc.

factori perinatali: factorii traumatici (aplicarea de forceps, hipoxie, asfixia neo-natorum); factori postnatali: 1. factorii traumatici (căderi ale copilului), 2. factorii chimici (intoxicaţii cu medicamente), 3. factorii biologici (boli – febră, meningită, encefalită),4. carenţe alimentare (intoxicaţii cu plumb, subalimentaţia) factori afectivi – neglijarea afectivă a copilului în perioada imediat următoare naşterii poate conduce la instalarea în timp a unei stări de pseudodebilitate mintală.

2.Criteriul simptomatologic:

Principalele manifestări ale deficienţei mintale:a) manifestări de natură comportamentală: comportament dezadaptativ (nu-şi adaptează conduita la context); accentuări sau atenuări exagerate ale unor trăsături temperamentale (cei extrovertiţi

devin extrem de extrovertiţi, iar cei introvertiţi se izolează şi mai mult, devin imobili è dezechilibrare a orientărilor temperamentale);

lipsa unui echilibru (coordonări) între limbajul verbal şi acţiunea motorie (se pare că instrucţiunile verbale sau cerinţa impusă copilului de a-şi descrie şi explica propriile comportamente conduc la disfuncţii, mergând până la dezorganizarea activităţii practice – motorii sau psihomotorii).

b) tulburări de tip prosexic – atenţia copilului cu deficienţă mintală este extrem de fluctuantă, capacitatea lui de concentrare este foarte redusă, atenţia distributivă este minimă până la absentă;

c) tulburări de limbaj – tulburările sunt cu atât mai numeroase şi profunde, cu cât nivelul de deficienţă este mai mare.

1

d) tulburări de tip psihomotor – întârzieri în dezvoltarea mersului (se asociază cu întârzieri în dezvoltarea proceselor psihice).

e) punctul central al simptomalogiei îl reprezintă performanţele în plan cognitiv.

3.Criteriul pedagogic:

În ceea ce priveşte evaluarea psihologică şi psihopedagogică apar câteva nuanţe: deşi clasificarea pune în continuare accent pe C.I. se vorbeşte tot mai frecvent despre necesitatea calculării unui coeficient de dezvoltare psihică, care ar trebui să ia în considerare, în plus, gradul de formare a autonomiei personale, gradul de adaptare şi integrare socială şi gradul de elaborare a comportamentului de comunicare, precum şi a celui de interrelaţionare.

În funcţie de profunzimea defectului, există trei niveluri ale retardul mintal în cazul oligofreniei, stabilite în mod tradiţional: idioţie, imbecilitate şi debilitate.

Idioţia- copii aproape că nu au vorbire, nu recunosc persoanele din jur, expresia feţei lor este lipsită de sens, aproape nimic nu le atrage atenţia. Încep să meargă târziu, au o coordonare proastă a mişcărilor. Vocabularul lor este limitat doar la câteva cuvinte copilăreşti. Copiii idioţi nu sunt educabili şi, cu acordul părinţilor, se află în instituţii speciale.

Imbecilitatea- copiii au anumite posibilităţi de asimilare a vorbirii, a anumitor deprinderi uşoare de muncă, vocabularul lor este extrem de sărac. Ei înţeleg vorbirea, mimica şi gesticulaţia persoanelor cu care se află în contact permanent.

Debilitatea- copii au defecte de vorbire sub formă de sâsâială, sigmatism, agramatism. Subdezvoltarea funcţiei analitico-sintetice a activităţii nervoase superioare şi dereglarea auzului fonetic creează mari probleme în ceea ce ţine de asimilarea vorbirii orale şi scrise, a deprinderilor de numărare. Motricitatea diferenţială este insuficient dezvoltată şi, în complex cu slăbiciunea fizică şi tulburările somatice, precum şi cu particularităţile sferei emoţional-volitive limitează semnificativ cercul activităţii lor ulterioare de muncă.

Retinerea in dezvoltarea psihica (RDP)

1.Criteriul etiologic:

Factori prenatali 1.iradieri cu radiaţii alfa, beta, gama, Rh; 2.afecţiuni cronice ale părinţilor;

3.şocuri psihice grave suportate de părinţi;4.boli infecţioase virotice;5.traumatisme ale gravidei;6.tulburări endocrine ale mamei;7.intoxicaţii cu plumb, mercur, alcool;8.infecţii materne.

Factori perinatali1.prematuritatea noului-născut;2.postmaturitatea nou-născutului;3.traumatisme obstetricale, traume mecanice, hipoxia din timpul naşterii.

Factori postnatali1.boli inflamatorii cerebrale;2.boli infecţioase cu complicaţii cerebrale;

2

3.boli parazitare cerebrale;4.boli generale cu efecte degenerative la nivel cerebral;5.intoxicaţii acute şi cronice;6.traumatisme cranio-cerebrale;7.tulburări cronice de nutriţie;8.tulburări metabolice.

Factorii psihosociali – reprezentaţi prin natura relaţiilor afective intrafamiliale, mediul şi condiţiile economice ale familiei, calitatea influenţelor culturale şi educaţionale care acţionează asupra copilului, carenţele afective ale copilului.

2.Criteriul simptomatologic:

1. Heterocronia – termen introdus în literatura de specialitate de R. Zazzo, se caracterizează prin decalajul fundamental dintre diferite componente ale dezvoltării generale ale copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică şi dezvoltarea psihică, dintre vârsta cronologică şi cea mintală, între acestea existând un decalaj temporal.

2. Heterodezvoltarea – teză lansată de C. Păunescu, care distinge în structura psihică a copiilor cu RDP dezvoltarea sub limită a unor aspecte ale activităţii psihice.

3. Incompetenţa socială – teză care defineşte deficienţa după criteriul competenţei sociale, exprimat prin gradul de adaptare socială, maturitatea socială, calitatea relaţiilor sociale.

4. Inerţia accentuată a proceselor nervoase superioare şi a limbajului verbal – copilul nu poate asimila un vocabular nuanţat, se exprimă în cuvinte puţine, fraze stereotipe.

5. Incapacitatea concentrării atenţiei asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur (nu-şi poate concentra atenţia asupra a cea ce i se explică, întreabă de mai multe ori acelaşi lucru).

6. Incapacitatea de a fixa sau de a organiza într-o manieră eficientă, elementele unei sarcini de lucru, dificultăţi în articularea unor secvenţe practice de lucru în scopul obţinerii unei finalităţi precise sau unui produs finit fără o îndrumare permanentă din partea unui mentor.

3.Criteriul pedagogic: Unele semne definitorii după care copii cu RDP pot fi ușor identificați, mai ales în procesul deînvățămînt:

-Dau răspunsuri inegale la nivel de realizare, care se aseamănă atît cu cele ale copilului normal cît și cu cele ale debilului mintal;

-Realizează în etape un răspuns corect; el are nevoie de o mobilizare în timp a capacităților sale mintale;

-Se constată că în cadrul unei activități de învățare, acești copii sunt capabili să folosească ajutorul primit, dînd dovadă de suficientă plasticitate și motilitate nervoasă

Acești copii întimpină dificultăți în însușirea citit-scrisului și calcului. Copilul laminar întimpină dificultăți chiar din clasa I, ei înțeleg lacunar și imprecise sarcinile școlare.

Mecanismele gîndirii sînt blocate frecvent de ordin afectiv și social. Ei întimpină dificultăți în realizarea activităților de analiză, sinteză, comparație, abstractizare,clasificare etc. Lipsa de stăpînire, autocontrolul-autoreglarea nesigură și insuficienă sînt trăsături specific copiilor cu dezvoltare de limită. Ei se antrenează mai greu decît debilii mintali în rezolvarea problemelor.

3

Diferențierea R.D.P. de oligofrenie, de copiii delăsați pedagogic.

Dereglările funcționale evidente a activității cognitive în caz de R.D.P. cerebro-organică forma profundă necesită o delimitare de oligofrenie. Această delimitare este necesară deoarece, R.D.P. se manifestă și prin neajunsul funcțiilor de generalizare, procesului de analiză, sinteză.

Dacă oligofrenia se supune legităților de nedezvoltare psihică totală și ierarhică, încaz de R.D.P. aceste legități nu se observă. Pentru R.D.P. este caracteristică dereglarea parțială, mozaică a activității cognitive. Formele superioare ale activității mintale (generalizarea, abstractizarea la copiii cu R.D.P. sunt mai bine formate decît la cei cu oligofrenie. Spre deosebire de oligofrenie aceste dereglări a activității mintale în caz de R.D.P. poartă un caracter secundar, condiționat de imaturitatea sferei motivaționale, tulburări neurodinamice, neurodinamice și encefalopatice, deficitul unor funcții corticale și subcorticale. Avînd aceeași cauză de apariție, lezarea creierulu, în caz de R.D.P. este superficial, minimal, temporal și locală, iar în caz de oligofrenie, o lezare totală. În structura cauzalității sunt elemente ce deosebesc R.D.P. de oligofrenie, acțiunea factorilor extraencefalici în caz de R.D.P. psihogen. Acești factori se întîlnesc și în cazul oligofreniei, dar se prezintă ca factori de agravare și nu de apariție.

Copiii delăsați pedagogic se deosebesc de copii cu diferite forme de R.D.P. prin nivelul dezvoltării psihice. Nereușita la învățătură a copiilor delăsați pedagogic este favorizată de educația incorectă și nu cu neajunsul S.N.

Acești copii se orientează bine în situațiile cunoscute, chiar și mai complexe, pot să manifeste inițiativă, independență, perseverență în situațiile, care intră în cercul lor de interese și cunoștințe. Lor nu le sunt caracteristice: tulburări astenice, cerebroastenice, encefalopatice, dereglarea funcțiilor corticale superioare, inertitate a proceselor psihice.

Spre deosebire de copiii cu R.D.P. psihogen, nu le sunt caracteristice: excitabilitatea psihică sau timiditatea, inertitate, impulsivitate, diminuarea calităților volitive.

4