ANALIZA DEFICITULUI BUGETAR IN ROMANIA SI AI

PRINCIPALILOR SAI DETERMINANTI

Abstract

Scop – In cadrul acestei cercetari am analizat deficitul bugetar al Romaniei in vederea propunerii

unor solutii pentru diminuarea acestuia la nivelul impus de Uniunea Europeana.

Metodologia cercetarii – Prin observarea directa a datelor am analizat efectele

determinatilor deficitului asupra acestuia.

Rezultate – Principalii factori de influenta asupra evolutiei veniturilor bugetare au fost:

reducerea cifrei de afaceri, diminuarea productivitatii muncii, scaderea numarului de

salariati si cresterea cotei TVA. Nivelul cheltuielilor bugetare a fost determinat de:

reducerea salariilor, disponibilizarile din sistemul bugetar, contractarea de imprumuturi

externe.

Originalitate – Politica bugetara propusa pentru diminuarea deficitului bugetar.

Cuvinte Cheie – deficit bugetar, datorie publica, produsul intern brut, piata muncii,

finantarea deficitului

Tipul articolului – articol de cercetare

1. Introducere

In cadrul cercetãrii temei în cauzã au fost studiate lucrãri fundamentale în domeniul

finanţelor publice, lucrãri practice şi articole ale economiştilor strãini în domeniul

deficitului bugetar, experienţa ţãrilor strãine în soluţionarea problemelor legate de

deficitul bugetar, acte normative şi legislative.

Abordările cu privire la dimensionarea deficitelor bugetare, la mijloacele de

finanţare şi în special la dimensionarea datoriei publice capătă o serie de nuanţe de

specificitate în cazul diferitelor economii, mai ales în condiţiile crizei economice actuale.

În România, în cadrul deosebit de complex în care se desfăşoară activitatea

economică, în încercarea de evidenţiere a locului deţinut de deficitul bugetar, un rol

deosebit este atribuit determinării ponderii deficitului financiar public în cadrul

cheltuielilor şi veniturilor bugetului general consolidat. Bugetul general consolidat este

un instrument al politicii fiscal-bugetare prin care sunt corelate nu numai veniturile şi

cheltuielile bugetului de stat (bugetul central şi bugetele locale), ci şi legăturile acestora,

îndeosebi deficitul bugetar cu soldul deficitar al contului curent al balanţei de plăţi, cu

decalajul dintre investiţii şi economisire.

În prezent, cunoaşterea deficitului bugetar şi preocuparea pentru diminuarea lui

continuă sunt de o mare însemnătate pentru România, cu atât mai mult cu cât ţara noastră

se confruntă cu mari dificultăţi în evoluţia economiei. Pe de altă parte, în calitate de stat

membru al Uniunii Europene, România trebuie să respecte condiţia impusă prin Tratatul

Comunităţii Europene cu privire la limitarea deficitului bugetar la nivelul de 3% din

produsul intern brut şi a datoriei publice la 60% din PIB, până în anul 2012.

2. Literatura de specialitate

Potrivit dicţionarului de economie, deficitul bugetar este soldul negativ al bugetului

public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei

bugetare (Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, 2001).

Deficitul bugetar reprezintă o variabilă a fluxurilor, în timp ce datoria publică

reprezintă o variabilă a stocurilor (Liebermann şi Hall, 2010).

Şcoala clasică vedea ca principale efecte negative ale deficitului nivelul scăzut al

investiţiilor şi nivelul ridicat al ratelor dobânzii, ceea ce ulterior a fost transpus de către

literatura de specialitate în aşa-numitul efect de evicţiune (crowding out). Drept efect, un

nivel scăzut al investiţiilor duce, în timp, la scăderea stocului de capital, iar acest lucru va

afecta negativ productivitatea muncii, salariul real şi producţia de bunuri şi servicii

(Mankiw, 2008). Totuşi, în perioada contemporană, unii autori sunt de părere că efectul

de crowding out este rareori atât de puternic încât să anuleze întregul efect expansionist al

chetuielilor publice, un stimul economic net rămânând (Baumol şi Blinder, 2009).

Un nivel al datoriei care creşte prea repede pentru o perioadă de timp, mai repede

decât PIB-ul nominal, va impune un cost de oportunitate în viitor. Acest cost va fi fie o

sarcină fiscală permanent ridicată în viitor, fie o perioadă de inflaţie, fie o perioadă în

care statul îşi va reduce cheltuielile (Liebermann şi Hall, 2010).

În ceea ce priveşte sursele străine de fonduri împrumutabile, finanţarea deficitului

bugetar pune în discuţie credibilitatea guvernelor şi abilitatea acestora de a se îndatora.

Statele pot să îşi susţină deficitele atâta timp cât au capacitatea de a obţine noi

împrumuturi. Roubini şi Setser (2004) consideră că un guvern credibil poate avea deficite

crescute odată confruntate cu perioade de criză fără să-şi facă griji asupra solvabilităţii

ulterioare. Fără a avea la îndemână posibilitatea de a se împrumuta la un nivel rezonabil

al ratelor dobânzilor, bugetul trebuie să fie echilibrat imediat (Liebermann şi Hall, 2010).

Sustenabilitatea politicilor fiscale şi bugetare constituie o problematic intens

dezbătută în literatura de specialitate şi la nivelul procesului decisional public.

Argumentele care vin să susţină această afirmaţie sunt numeroase. Pe de-o parte se

consideră că asigurarea unei dezvoltări sustenabile presupune, concomitent, dezvoltare

economică, socială şi protecţia mediului înconjurător, iar politicile fiscale şi bugetare,

datorită caracterului lor redistributiv, influenţează dezvoltarea sustenabilă prin efectele

manifestate asupra creşterii economice sau a investiţiilor în capitalul uman (Gupta, Keen,

Clements, Fletcher, Mani, 2002).

Problema finanţării deficitului bugetar, a alegerii unei modalităţi optime de

finanţare face obiectul a numeroase dezbateri în rândul economiştilor. În acest sens, în

literatura de specialitate întâlnim următoarele modalităţi de finanţare a deficitelor:

finanţarea prin creşterea fiscalităţii, finanţarea prin reducerea cheltuielilor bugetare,

finanţarea prin emisiune monetară şi finanţarea prin datorie publică.

Modalitatea de finanţare a deficitului bugetar prin creşterea fiscalităţii se

concretizează în sporirea volumului taxelor şi impozitelor în vederea reducerii

dezechilibrelor bugetare. Finanţarea deficitelor bugetare excesive prin reducerea

cheltuielilor publice poate constitui o soluţie corespunzătoare, însă este eficientă doar pe

termen scurt. In situatii de criza trebuie să se urmărească raţionalizarea cheltuielilor

publice prin reducerea cheltuielilor neproductive şi creşterea cheltuielilor destinate

investiţiilor în infrastructură şi în capitalul uman (Lenain,2000).

O altă modalitate utilizată în acoperirea deficitelor bugetare, care poate avea

impact negativ puternic asupra corelaţiilor la nivelul economiei financiare şi reale, o

reprezintă emisiunea suplimentară, neacoperită, de monedă naţională. Aceasta nu face

decât să conducă la o sporire necontrolată şi nejustificată a masei monetare, agravând pe

termen imediat fenomenele inflaţioniste din economie.

Prin măsurile care se urmăresc pentru finanţarea deficitului bugetar, cum ar fi

creşterea fiscalităţii, reducerea cheltuielilor bugetare, creşterea datoriei publice, putem

evidenţia impactul asupra pieţei muncii pe termen scurt şi lung. Una dintre cele mai mari

categorii de cheltuieli bugetare, cu legătură directă cu evoluţia pieţei muncii, este bugetul

asigurărilor sociale (cheltuielile pentru pensii). O modalitate prin care să se depăşească

problema finanţării publice a sistemului de pensii şi a programelor de beneficii pentru

şomaj este susţinută de economiştii Orio Giarini şi Mircea Maliţa, prin susţinerea

sistemului de vouchere şi realizarea unui parteneriat public privat pentru administrarea

sistemului de muncă şi educaţie prin investiţii punctuale în crearea cunoaşterii, pe

parcursul întregii vieţi (Giarini, Maliţa, 2005).

3. Metodologie si rezultatele cercetarii

In aceasta sectiune am efectuat analiza deficitului bugetar din perspectiva structurii

cheltuielilor si veniturilor bugetare din perioada 2008-2010. Baza informaţionalã este

constituitã din datele statistice ale Institutului Naţional de statisticã din România şi din

Uniunea Europeanã, rapoarte ale Ministerului de Finanţe, ale Fondului Monetar

Internaţional si previziuni ale Comisiei Nationale de Prognoza. Din observarea acestor

date am constatat ca urmatorii indicatori au o influenta semnificativa asupra evolutiei

deficitului bugetar in Romania: reducerea cifrei de afaceri, diminuarea productivitatii

muncii, scaderea numarului de salariati si cresterea cotei TVA, reducerea salariilor,

disponibilizarile din sistemul bugetar, contractarea de imprumuturi externe.

Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma cheltuielilor publice ocazionate

cu plăţile prin transferuri şi cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma

veniturilor fiscale este considerat deficit primar.

Dacă la deficitul primar se adaugă plăţile de dobânzi aferente împrumuturilor de

stat, înscrise în buget sub formă de cheltuială publică, se obţine deficitul total. Deficitul

total înregistrat într-un an poate fi divizat în două componente: deficitul structural, care

are loc atunci când bugetul ajustat în mod ciclic este în deficit, fiind nivelul la care s-ar

afla deficitul în condiţiile în care producţia ar atinge nivelul de full employment

( angajare maximă a forţei de muncă ) si deficitul ciclic, care se defineşte ca deficitul

bugetar total minus deficitul structural

Situatia deficitului structural si ciclic din Romania, se regaseste in urmatorul

tabel, preluat din Programul de Convergenta 2009-2012.

INDICATORI (%PIB) 2008 2009 2010

Creşterea PIB real (%) 7,1 -7,0 -1,3

Deficit total -5,5 -8 -6,4

Plăţi nete de dobândă 0,8 1,5 1,6

Output gap * 6,09 -2,16 -1,5

Componenta ciclică a

bugetului

1,75 -0,60 -0,4

Deficit structural -7,25 -7,40 -6,0

Deficit primar -6,45 -5,90 -4,4

*Output gap-ului este diferenţa între PIB potenţial şi PIB-ul real sau producţia efectivă.

În anul 2009 output gap-ul a devenit negativ, în condiţiile în care ritmul de

contracţie a PIB a fost cu mult sub nivelul potenţial ca urmare a efectelor crizei

financiare, deficitul structural fiind relativ stabil comparativ cu anul 2008. Guvernul a

permis creşterea deficitului bugetar efectiv în 2009 faţă de 2008, cu scopul atenuării

impactului crizei asupra cererii agregate. După o politică bugetară prociclică

expansionistă din anul 2008, când deficitul structural a ajuns la 7,25% din PIB de la

3,26% din PIB în 2007, începând cu anul 2009 acesta începe să se restrângă.

In anul 2010, deficitul structural a scazut comparativ cu perioada anterioara,

ajungand la nivelul de 6% din PIB.

In ceea ce priveste deficitul primar, acesta a avut o tendinta descrescatoare de-a

lungul perioadei analizate inregistrand in 2010 o valoare de -4.4% din PIB, in scadere

fata de 2008 cu 2 pp. Aceasta evolutie se datoreaza diminuarii componentei ciclice in

conditiile în condiţiile în care produsul intern brut efectiv creşte mai repede decât cel

potenţial.

Constituirea cheltuielilor bugetare se face tinand seama de toate iesirile, deci de

toate alocatiiile pentru invatamant, pentru sanatate, pentru cultura, pentru

asistenta sociala, ajutoarele de somaj, pensiile, alocatiile pentru armata, pentru

ordinea publica care deriva din posibilitatile pe care le are bugetul, in functie de

intrarile de capital si de incasarile din rambursarea imprumuturilor acordate.

Indicatori 2008 2009 2010

Cheltuieli de personal 43.344,5 46.710,7 42.806,5

Cheltuieli cu bunuri si servicii 33.225,5 28.835,0 29.801,2

Cheltuieli cu asistenta sociala 53.592,4 63.962,1 68.601,9

Cheltuieli cu dobanzi 3.893,3 6.061,8 7.274,0

Cheltuieli cu subventii 7.835,6 7.215,4 6.734,6

Cheltuieli cu transferuri 78.071,8 81.427,5 94.574,9

Cheltuieli de capital 23.203,4 23.175,3 19.368,9

TOTAL CHELTUIELI BUGETARE 189.121,7 193.025,4 201.903,63

Cheltuielile bugetului general consolidate pentru anul 2010 reprezinta 39.5% din PIB

si sunt superioare celor aferente anului precedent cu 4.2%, evolutia acestora avand

urmatoarele caracteristici:

scaderea cheltuielilor de personal cu 8.6% fata de 2009. Scaderea a fost determinate

atat de reducerea salariilor cat si de disponibilizarile din sistemul bugetar;

cheltuieli cu bunuri si servicii au crescut cu 5,2% fata de 2009;

cheltuielile cu asistenta sociala s-au majorat cu 4.6 miliarde lei fata de cele din anul

precedent, ca urmare a acordarii pensiei sociale minime garantate incepand cu anul

2009. Pentru a diminua efectele crizei economice si financiare asupra categoriilor

sociale vulnerabile, Guvernul a adoptat o serie de masuri de protectie a categoriilor

sociale cu venituri reduse: acordarea pensiei sociale minime pentru pensionarii cu

venituri mici ( 350 lei de la 1 octombrie 2009); indexarea pensiilor cu 2% de la 1

octombrie 2009; majorarea venitului minim garantat cu 15%, asigurata in intregime

de la bugetul de stat;

cheltuielile cu dobanzile au crescut cu 20% fata de 2009, ca urmare a inrautatirii

conditiilor interne si internationale de finantare a deficitului;

cheltuielile de capital precum si transferurile au fost in perioada 1 ianuarie-31

decembrie 2010 in suma de 11.39 miliarde lei, respectiv 22.3% din PIB.

In primul trimestru al anului 2011, cheltuielile au cumulat 46.7 miliarde lei, in crestere

cu 1.3% fata de aceeasi perioada a anului anterior, insa au scazut cu 0,4 puncte

procentuale ca procent din PIB.

Cheltuielile de personal au insumat 9.5 miliarde lei (1.7% din PIB) si sunt cu

20.6% mai mici fata de aceeasi perioada a anului trecut. In acelasi timp, cheltuielile cu

bunuri si servicii au urcat cu 18% fata de valoarea din intevalul similar din 2010, la 6,7

miliarde lei (1,2% din PIB), datorita cresterii inregistrate la bugetele locale cu 0.3

miliarde lei. La bugetul de stat cheltuielile cu bunuri si servicii au insumat 839.8 milioane

lei, iar la bugetele locale acestea au ajuns la 2.6 miliarde lei.

Cheltuielile cu asistenta sociala s-au diminuat cu 2.8% fata de cele din aceeasi

perioada a anului precedent, la 16.9 miliarde lei (3.1% din PIB), cea mai mare scadere, de

2.1 miliarde lei fiind inregistrata la bugetul asigurarilor pentru somaj.

Totodata, au crescut cu 34.8% si cheltuielile cu dobanzile ca urmare a cresterii in

termeni nominali a deficitelor bugetare acumulate din anii precedenti. Pentru dobanzi s-

au platit 2,2 miliarde lei (0,4% din PIB).

Cheltuielile de capital precum si transferurile, in suma de 26.1 miliarde lei, s-au

majorat cu 18% fata de aceeasi perioada a anului precedent reprezentand 56% din totalul

cheltuielilor bugetului general consolidat.

Evolutia si structura principalelor venituri ale bugetului general consolidat in perioada

2008-2010 este reprezentata grafic in figura nr. 3.

Pe baza graficului de mai jos se constata o diminuare a impozitului pe profit, a

impozitului pe venit si a contributiilor din asigurari in anul 2010 comparativ cu anul

2009.Astfel, cele mai mari scaderi a inregistrat impozitul pe profit cu 4.9% fata de 2009,

diminuare datorata, in principal, reducerii cifrei de afaceri si diminuarii productivitatii

muncii in economie. In ceea ce priveste incasarile din TVA acestea au crescut cu 4923

milioane lei din cauza cresterii cotei procentuale de la 19% la 24%. Contributiile din

asigurari au scazut cu 4.5% datorita scaderii numarului de salariati in ultimii 2 ani

analizati.

Totodata veniturile nefiscale cresc cu 18.5% fata de anul 2009. Veniturile din accize

au inregistrat o crestere cu 11.5% fata de 2009 datorata in principal cresterii veniturilor

din acciza pe tutun care au adus bugetului de stat incasari in valoare de 408 milioane lei.

Bugetul general consolidat a inregistrat in primul trimestru al anului 2011 un

deficit estimat de 5.1 miliarde lei, respectiv 1 % din PIB, valoare cu 3 miliarde de lei mai

mare fata de nivelul din anul 2010.

Veniturile incasate la bugetul general consolidat in primele patru luni ale anului

curent au fost in suma de 41 miliarde lei, cu 10,2% mai mari fata de realizarile perioadei

corespunzatoare din anul precedent. Veniturile au reprezentat 7.6% din PIB-ul estimat

pentru acest an, de 544 miliarde lei. TVA a crescut cu 35.9%, impozitul pe venit a scazut

cu 4.5%, impozitul pe profit s-a diminuat cu 13.3%, contributiile de asigurari sociale au

crescut cu 2.5%.

Incasarile din accize au crescut cu 658.6 milioane lei fata de aceeasi perioada a

anului precedent, in timp ce veniturile nefiscale au crescut cu 244.6 milioane lei. Din

accize a fost acumulata suma de 3.8 miliarde lei, respectiv 0,7% din PIB, iar veniturile

nefiscale au ajuns la 4.4 miliarde lei, valoare reprezentand 0.8% din PIB.

Comparativ, în Uniunea Europeană, media deficitelor fiscale a crescut de la 2,3%

din PIB la nivelul lui 2008, la 6,8% în 2009, iar a datoriei publice a crescut de la 61,6%

din PIB în 2008 la 73,6% în 2009. In anul 2010 media deficitului bugetar din UE a scazut

la 6,4% din PIB. Putem observa deci o tendinţă general de creştere a deficitelor precum şi

a datoriei publice. Observăm că nivelurile deficitelor nu diferă semnificativ, ceea ce

confirma generalizarea crizei la nivelul UE.

Tabel nr.2. Indicatori macroeconomici la nivelul UE in perioada 2008-2010

Indicatori 2008 2009 2010

Deficit bugetar (% din PIB) 2,3 6,8 6,4

Datorie publica (% din PIB) 61,6 73,6 80

Sursa: www.eurostat.ec.eu

Comparând situaţia datoriei publice, observăm un nivel mediu de 80% din PIB la

nivelul UE, pe când în România acesta este de 34,9%. In ţările aflate în curs de

dezvoltare, lipsa de măsură în împrumutarea şi cheltuirea fondurilor guvernamentale

produce hiperinflaţie şi dezastru economic (Greenspan, 2008).

Nivelul veniturilor bugetare in anul 2010 a fost de 39,3% din PIB, fiind cel mai

mic din Uniunea Europeană, unde media veniturilor în PIB este de 44,4%.

pe termen scurt, deficitul bugetar diminuează economisirea naţională, duce la

scăderea ofertei de fonduri pe piaţă, ceea ce determină creşterea ratelor dobânzii. În acest

context, volumul de investiţii scade, consumul se reduce, cu efecte asupra volumului

activităţilor economice şi asupra locurilor de muncă.

Numărul şomerilor înregistraţi în perioada 2008-2010 arată o reducere a

volumului activităţii economice, ceea ce are implicaţii şi asupra veniturilor şi cheltuielilor

bugetare. Numărul şomerilor a ajuns la sfârşitul anului 2010 la 626,96 mii persoane, mai

mic cu 82,44 mii persoane decât la sfârşitul anului 2009, rata şomajului fiind de 7,6%. Un

număr mai mare de şomeri înseamnă, pe de o parte, mai puţine venituri la buget, iar, pe

de altă parte, cheltuieli mai mari cu protecţia şi asistenţa socială.

Una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli bugetare, cu legătură directă cu

evoluţia pieţei muncii, este bugetul asigurărilor sociale (cheltuielile pentru pensii).

Bugetul asigurărilor sociale înregistrează in ultimii ani deficite anuale, în anul 2009

ajungând la cel mai mare deficit, cu o valoare 958,6 mil.lei, cheltuielile anuale pentru

pensii constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora în

produsul intern brut fiind de 8%, cu tendinţă de creştere în anii următori. Aceste creşteri

ale cheltuielilor cu pensiile sunt determinate, în primul rând, de procesul de îmbătrânire

al populaţiei şi de reducerea populaţiei active. In anul 2010 bugetul asigurarilor sociale de

stat a inregistrat un excedent de 232,55 mil.lei.