PAI

PERIODICITATEPUBLIC

SECȚIUNI

SURSE

DESIGN

1905- Glasgow a fost printre primele părti din Scoția (și din regatul unit) care a înființat un servciu de probațiune recunoscut și furnizat de stat, în opoziție cu o agenție de caritate.

Probațiunea a aparut în Glasgow datorită eforturilor depuse de Bailie John Bruce Murray, un consilier local care era interesată foarte mult de tratamentul aplicat infractorilor și care a studiat lucrările Serviciului de Probațiune din diferite părti ale Statelor Unite ale Americii.

Asemănări

Deosebiri

CONCLUZII

Datează din1908- în Belfast, unde magistratura avea responsabilitatea pentru serviciul de probațiune.

A apărut datorită eforturilor depuse de către consilierii de probațiune și manageri implicați în activitatea de înfăptuire a justiției.

Descriem dezvoltarea serviciului de probațiune din Irlanda de nord în trei faze:Originile probațiunii în Irlanda de nord până la apariția unui serviciu modern 1907-70.Probațiunea cu conflictul civil în Irlanda de nord1970-95Probațiunea și procesul de pace în Irlanda de nord 1995-2004

Deosebiri

CONCLUZII

Un raport al statisticilor judiciare din 1904 a dezvaluit ca 43000 de oameni erau trimiși la închisoare (16000 numai din Glasgow), la o rată de 800 pe săptamană și faptul că la acea vreme o persoană din 75 era trimisă la închisoare

14 Decembrie 1905- comitetul a înaintat un raport care a fost aprobat de consiliu, cu recomandarea că Polițistul șef să fie invitat să selecteze ofițerii de poliție pentru fiecare Tribunal Districtual de Poliție care să acționeze în haine de civil, că ofițeri/ cosnilieri de probațiune ai tribunalului.

Ofițerii/ consilierii de probațiune femei au jucat un rol esențial.

Inițial, ele se îngrijeau doar de delicvenții juvenili.

Până în 1919, au fost numiți 11 (bărbați) ofțeri de poliție care să lucreze ca ofițeri de probațiune și 5 femei.

Deși toate numirile erau încă făcute la recomandarea magistraților locali, acest lucru s-a schimbat in 1935 , iar Ministrul Administrației și Internelor a devenit autoriatatea care numea ofițerii/ consilierii de probațiune.

În 1935 doar 126 de indivizi erau sub supraveghere (119 în Belfast, 2 în Ballymena și 5 în Coleraine).

În 1936 doar 4% dintre adulți și 14% dintre copii erau plasați în probațiune.

Serviciul de probațiune era folosit îndeosebi pentru adolescenți sau inculpați tineri : 75% din cei care erau supravegheați erau tineri sub vârsta de 16 ani, 24% aveau vârsta cuprinsă între 16 și 21 de ani și mai puțin de 1% aveau peste 21 de ani.

În 1937 existau doar 10 ofițeri/ consilieri de probațiune pe tot cuprinsul Irlandei de nord (în cele câteva orașe menționate mai sus)

Nici unul din acești ofițeri nu era angajat cu normă întreagă.

.

Deosebiri

Asemănări

Actul probațiunii din 1931 „ a revoluționat complet Serviciul de Probațiune din Glasgow și ideea de tratament, instruire și reformare a condamnaților și a fost înlocuită cu cea a supravegherii” .

Tratamentul trebuie să fie un proces individual, care vine după un fel de selecție (dacă nu diagnostic). Discuția lor despre selecție reflecta presupunerea că doar anumiți infractori pot fi „recuperați”, probațiunea „ar trebui aplicată doar acelora pentru care facerea de rau nu este un obicei și a caror vârstă, cazier, sau circumstanțele de acasă, dau o speranță rezonabilă de reformare.”

Nu exista un sistem formal sau legal de supraveghere a probațiunii până la legiferarea Actului de probațiune al infractorilor în 1907.Numirea ofițerilor de probațiune a fost hotarată de tribunal sub Actul de probațiune al infractorilor 1907 care se aplica Irlandei, ofițerii de probațiune trebuiau numiți pentru districte la recomandarea judecătorilor locali.Dezvoltarea timpurie a probațiunii a fost îngreunată de mecanisme fară eficacitate care fuseseră puse în aplicare pentru a înființa serviciul. Au fost identificate probleme persistente în ceea ce privește finanțarea dar și o lipsă generală de statut profesional pentru serviciu sau pentru ofițerii de probațiune de la acea vreme.

Asemănări

CONCLUZII

În ambele țări ofițerii/ consilierii de probațiune trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle și să urmeze indicațiile date de tribunal.

Să viziteze casele de probațiune, să pună întrebări despre comportamentul, locul de muncă și modul de viață al infractorilor și să întocmească rapoarte pentru tribunal.

Să păstreze un contact strâns cu condamnatul întâlnindu-se cu el macar o dată pe saptamană în prima lună iar în cazul în care condamnatul era adolescent să se intereseze despre prezența si progresul său la școală.

În ansamblu, rolul ofițerului de probațiune era acela de sfătuitor, asistent și ocrotitor al condamnatului.

ISTORIC

CONCLUZII

Participare activă a consilierului de probațiune în: faza de urmărire penală, judecată, în executarea pedepsei, în faza postliberatorie, în supravegherea executării măsurilor de siguranță, liberarea condiționată, munca în folosul comunității, recuperarea victimei, repararea prejudiciului.

Colaborează cu instituțiile statului și cu organizațiile non-guvenamentale în vederea asigurării unor servicii de asistență și supraveghere a infractorilor adulți și a infractorilor minori.

ISTORIC

CONCLUZII

Implicarea voluntarilor în activitatea de probațiune.  În ambele cazuri, clientul ( condamnatul) are dreptul de a se adresa

instanțelor de judecată dacă drepturile sau interesele sale legitime îi sunt nerespectate/vătămate. Consilierul de probațiune trebuie să răspundă potrivit legii în cazul în care săvârșește abuzuri.

În ambele state, sunt necesare studii universitare în domeniul: asistenței sociale/ sociologie pentru ocupa un post de consilier de probațiune.

ISTORIC

Asemănări

CONCLUZII

În Scoția, probațiunea aparține de Ministerul de justiție. Autoritățile locale sunt cele care oferă comunității serviciile de probațiune. În Scoția, vorbim de o delimitare teritorială a Consilierilor de Probațiune, fiecăruia revenindu-i o anumită circumscripție teritorială, respectiv repartizare în zona urbană sau rurală.

În Irlanda de Nord Serviciile de Probațiune sunt administrate de către Consiliul de Probațiune pentru Irlanda de Nord (PBNI= Probation Board for Norther Ireland ).

Acest Consiliu de Probațiune al Irlandei de Nord ( PBNI) trebuie să furnizeze și să mențină un serviciu adecvat și eficient de Probațiune , permițând persoanelor aflate în cadrul serviciului să efectueze muncă în conformitate cu ordinele de servicii comunitare și asigurarea personalului pentru îndeplinirea sarcinilor de asistență social în închisori și centre pentru delincvenți juvenili.

ISTORIC

Asemănări

În Scoția voluntarii se implică alături de consilierii de probațiune în activitatea de asistare și supraveghere prin vizite la penitenciar, discuții cu infractorul.

Voluntarii nu pot întocmi rapoarte/ referate de evaluare.

În Irlanda de nord implicarea voluntarilor în activitatea de probațiune este mult mai activă. În Irlanda voluntarii sunt specializați în activități de asistență socială.

În Irlanda de Nord, consilierii de probațiune ocupă 40% din forța de muncă.

Cel puțin 250 de voluntari instruiți să se confrunte cu 50000 de situații anual, care lucrează alături de consilierii de probațiune.

ISTORIC

Asemănări

În Scoția, există

confidențialitate în raportul

consilier- client.

În Irlanda de Nord

confidențialitatea

este știrbită datorită

faptului că

informațiile

divulgate de către

client pot fi folosite

în procesul penal.

Deosebiri

ISTORIC

Asemănări În concluzie, putem afirma faptul că în orice stat, accentul politicii penale și a sancțiunilor penale trebuie să urmărească asigurarea ordinii de drept. Aceasta nu se poate realiza decât cu ajutorul unui personal bine pregătit și implicat activ în asistarea și supervizarea infractorilor, întrucât interesul unei societăți nu este acela de a construi cât mai multe penitenciare, ci de a avea cât mai mulți infractori reabilitați.