Ana Blandiana, Tara Parintilor
1
Ana Blandiana Ţara părinţilor Părul îmi ajungea până la pământ Şi treizeci de ani Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată Încât nu credeam cu putinţă Să o ating vreodată, Plină de cruzime lunecam Dinspre ţara părinţilor Spre o lume încă neinventată. Lumea nu s-a inventat nici acum, Părul nu mai mi-e atât de lung, Treizeci de ani e numai merinde pe drum, Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung! Dar în ţara părinţilor Se ajunge întotdeauna târziu, Numai când totu-i pustiu, Şi doar în lumina de lună Se mai strâng împreună, Sub tăiaţii castani, Umbre de taţi condamnaţi Şi mame de treizeci de ani Pieptănând Fete cu plete Până-n pământ.
-
Upload
catalina-bostan -
Category
Documents
-
view
225 -
download
2
description
poezii
Transcript of Ana Blandiana, Tara Parintilor
Ana Blandiana
Ţara părinţilor
Părul îmi ajungea până la pământŞi treizeci de aniMi se părea o vârstă atât de îndepărtatăÎncât nu credeam cu putinţăSă o ating vreodată,Plină de cruzime lunecamDinspre ţara părinţilorSpre o lume încă neinventată.
Lumea nu s-a inventat nici acum,Părul nu mai mi-e atât de lung,Treizeci de ani e numai merinde pe drum,Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!
Dar în ţara părinţilorSe ajunge întotdeauna târziu,Numai când totu-i pustiu,Şi doar în lumina de lunăSe mai strâng împreună,Sub tăiaţii castani,Umbre de taţi condamnaţiŞi mame de treizeci de aniPieptănândFete cu pletePână-n pământ.
