Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Săptămâna a XXIII-a după Rusalii: Duminică: Ga 6, 11-18; Lc 16, 19-31 - Sf. Mc. Galaction și Epistimia. Luni: I Tes 1, 1-5; Lc 10, 22-24 - Sf. Ierarh Pavel Mărturisitorul.

Marţi: I Tes 1, 6-10; Lc 11, 1-10 - Sf. 33 de Mucenici din Melitina Armeniei. Miercuri: I Tes 2, 1-8; Lc 11, 9-13 - Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Joi: I Tes 2,9-14; Lc 11,14-23-Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat Vineri: I Tes 2, 14-20; Lc 11, 23-26 - Sf. Ap. Olimp, Rodion, Erast, Sosipatru. Sâmbătă: II Co 8, 1-5; Lc 8, 16-21 - Sf. Mare Mucenic Mina din Egipt.

Sf. Arhangheli Mihai și Gavriil

În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinstește Soborul Sfinților Mihail și Gavriil și a tuturor Puterilor cerești celor fără de trupuri.

Sfântul Arhanghel Mihail În limba ebraică, numele său înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?".

El este cel care "strigă": "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a

făcut. Că cine este ca Dumnezeu?", și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune și călăuzirea lui Lot și a familiei acestuia la ieșirea din Sodoma, precum și protecția specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam și îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, toți morții vor ieși din morminte la glasul trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail.

Sfântul Arhanghel Gavriil În limba ebraică, Gavriil înseamnă "bărbat-Dumnezeu". Numele său conține

concentrat vestea că Dumnezeu Se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Vestește Sfinților Părinților Ioachim și Ana nașterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia nașterea Înaintemergătorului. Păstorilor le arată că li S-a născut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întărește ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzește Sfânta Familie în Egipt și aduce femeilor mironosițe vestea Învierii Domnului.

Acatist și Sf. Liturghie, miercuri, 8 noiembrie, h 9:00 (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil). SF. MASLU în parohia noastră, viner i, 17 noiembrie 2017, h 19:20.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An X, Nr. 30 (5 noiembrie 2017)

is-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, şi care petrecea în toate zilele, înconhurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se

sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; caci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă

chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.

Duminica a XXII-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr) Luca 16, 19-31

Apostol: Galateni 6, 11-18

Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru

mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

Evanghelia de faţă ne apare

înaintea ochilor sufleteşti ca o

lecţie de pedagogie creştină,

deosebit de sugestivă, în care sunt

prezentate, în contrast, două

„studii de caz”: pe de o parte, un

bogat nemilostiv, nesimţitor şi

egoist; pe de alta, un sărac

smerit, care, deşi plin de bube, nu

cerşea. Avea demnitate şi bun

simţ. Dacă înaintea lumii primul

părea un om de „vază”, înaintea lui

Dumnezeu era, de fapt, un anonim.

De aceea nu i se pronunţă numele.

În schimb, celui care părea un

„nimeni” în ochii celor grăbiţi,

Mântuitorul îi dezvăluie numele. Şi

ce nume frumos: Lazăr (în

ebraică: El Azar - Dumnezeu a

ajutat, Dumnezeu a miluit).

Rostind această pildă, credem că

Mântuitorul ne transmite

următorul mesaj: dincolo de

pragul morţii, fiecare va

primi răsplata corespunzătoare

faptelor, dar nu în funcţie de

sărăcie sau bogăţie, ci de calitatea

comportamentului. Pentru

purtarea lui smerită, Lazăr

dobândeşte un loc în sânul lui

Avraam. Şi nu pentru că era sărac.

În schimb, pentru că era

nemilostiv, egoist şi nesimţitor

faţă de cei aflaţi în

suferinţă, bogatul ajunge în iad.

Şi, desigur, nu pentru că era

bogat, nici pentru că se îmbrăca

în porfiră şi vizon.

Duminica de azi a fost rânduită

în calendar la scurtă vreme după

sărbătorirea unor sfinţi a căror

viaţă ilustrează foarte bine mesajul

izvorât din pericopa evanghelică:

Cuvioasa Parascheva, Sfântul Mare

Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de

Mir şi Cuviosul Dimitrie cel Nou.

Citind, bunăoară, Acatistul

Cuvioasei Parascheva, întâlnim

următorul verset: „Bucură-te,

nesprijinitoarea celor ce caută

numai folosul lor” (Icos 7).

Ascultând Evanghelia de azi, ne

dăm seama că bogatul nemilostiv

se încadrează exact aici: căuta

numai folosul lui! Iar între modul

egoist de a vieţui şi sărmanii care

ar fi avut nevoie de ajutor el crease

o „prăpastie”, de care însuşi se va

lovi, apoi, îndată după moarte. „Un

om, ca şi un popor, atâta valorează

cât a înţeles din Evanghelie” -

spunea savantul Simion Mehedinţi,

mărturisitor demn în vremea

dictaturii comuniste. Iar într-o

lucrare a sa, „Parabole şi învăţături

din Evanghelie”, tălmăcind pilda

evanghelică de azi, nota: „Toată

purpura şi vizonul bogaţilor nu

ajută cu nimic atunci când vin

ceasurile grele ale vieţii, mai ales

ceasul morţii… Acela care s-a lăsat

ademenit de avere şi desfătări

ajunge în ceasul morţii cu sufletul

încărcat şi degeaba se mai roagă:

el nu poate fi ajutat nici măcar cu o

picătură de apă, adică e mai sărac

decât orice sărac… În schimb,

vorbind de boala lui Lazăr, fără să

arate că ar fi fost vinovat de ceva,

Iisus a voit să ne spună că

suferinţa, chiar când nu-i din vina

noastră, poate fi totuşi spre binele

nostru. Cum? Foarte simplu: omul cuprins de suferinţă îşi limpezeşte sufletul. În loc de mânios, e potolit; în loc de zgârcit, e darnic; în loc de vorbe înţepate, e duios şi cumpătat la vorbe. S-au văzut oameni pentru care o boală sau o altă nenorocire a fost începutul îndreptării lor. Bubele lui Lazăr, pe care le lingeau câinii, sunt păcatele de care îl scapă suferinţa şi căinţa, îndată ce omul îşi dă seama de rostul vieţii, ceea ce se întâmplă mai ales în vreme de boală, când omul îşi face mai des „socoteala cu veşnicia”, întrebându-se ce va urma după ce va închide ochii…” (Parabole…, Ed. Sophia, 2002, pp. 80-81).

Pentru a dovedi omenie, era suficient ca bogatul să poruncească slujitorilor să-i oblojească rănile, să-i dea un blid de mâncare şi un pahar cu apă… Lucruri „mici” înaintea oamenilor (aparent mici!), dar mari şi însemnate înaintea Domnului. Să ne amintim ce a spus Mântuitorul: „Cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, nu va pierde plata sa!” (Matei10, 42). De aceea, în orice situaţie am fi, să avem mereu disponibilitatea de a fi de folos celui care ne întâmpină, mai ales în condiţiile încâlcite ale vieţii „moderne”, chiar dacă uneori gesturile noastre par a fi „mici”. Dacă, de pildă, ne sună cineva pe telefonul mobil, să răspundem cu amabilitate, nu să „tăiem” apelul în clipa în care socotim că vine de la un…

„neînsemnat”. E posibil ca la celălalt capăt al „firului” să fie uneori o mare urgenţă, poate chiar o mare suferinţă. În caz contrar, ne-am asemăna cu cei care nu răspund la „bună ziua” ori nu ne-am deosebi, iată, de bogatul nesimţitor. În acest sens al solicitudinii, credem că pilda de azi ne sugerează ca întotdeauna să fim receptivi la trebuinţele semenilor, indiferent de persoană, loc, situaţie, iar când suntem interpelaţi să reacţionăm încurajator, cald şi amabil: „Vă

rog spuneţi, vă ascult!”. Nu să ne încruntăm, să folosim un ton rece şi, fără să ştim ce ne va ruga, să şi pregătim în sinea noastră un refuz. Pe

cât se poate, însă, când aflăm de necazul cuiva, să fim săritori din proprie iniţiativă, nu să aşteptăm să ne implore şi să-l vedem umilindu-se înaintea noastră. Cât de sugestivă este, în acest sens, zicerea: „Amabilitatea nu costă bani!”. În acest mod, versetul din Acatistul Cuvioasei Parascheva, nu de mult pomenită în calendar, poate fi schimbat, imprimându-i un sens pozitiv. În loc de „Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor”, să auzim: „Bucură-te, sprijinitoarea celor ce caută, întotdeauna, întâi folosul aproapelui”. Concluzia acestei pilde este una simplă: dacă vom căuta întotdeauna, prioritar, folosul aproapelui, înseamnă că am înţeles şi am aplicat corect mesajul Evangheliei de azi. Amin. (Ziarul Lumina)